Impunerea în cote fixe

Cota fixă a impozitului reprezintă o suma concretă de unităţi monetare aferentă unei unităţi de
măsură a impozitului.
Impunerea în cote fixe se foloseşte mai frecvent când baza de calcul o formează un anumit bun, o
faptă sau un act: suprafaţa de teren, capacitatea cilindrică a autoturismului, obţinerea unei
autorizaţii.
De exemplu, în cazul impozitului funciar se foloseşte pe m2 sau pe ha. În acest caz
caracterul de cotă fixă este determinată de raportul acesteia faţă de unitatea de măsură a bazei de
calcul. Ea poate fi diferenţiată în funcţie de alte criterii, cum ar fi, modul de amplasare a
terenurilor, zona de fertilitate ş.a.
Impunerea în cote fixe nu ţine seama de venitul contribuabilului şi nici de situaţia
personală a acestuia.
Exemplu:
Doi contribuabili au în posesie terenuri agricole respectiv 5ha si 15ha. Cota stabilită este
de 75 lei ha.
Impozitul de plată este:
• pentru primul contribuabil 375 lei ( 5 ha *75 lei/ha )
• pentru al doilea contribuabil 1125 lei ( 15 ha *75 lei/ha )

Impunerea în cote procentuale

Sistemul de impunere în cote procentuale se utilizează mai des în cazurile când baza de
calcul este valoarea sau veniturile sub orice formă. Se întâlnesc următoarele tipuri de impunere
procentuală:
• proporţională
• progresivă
• regresivă
Impunerea în cote proporţionale Conform acestei metode se aplică aceeaşi cotă de impozit
indiferent de mărimea obiectului impozabil, păstrându-se în permanenţă în aceeaşi proporţie între
impozit şi volumul venitului (valoare averii). Cu toate avantajele faţă de impunerea în cote fixe
impunerea proporţională are şi unele neajunsuri, deoarece nu respectă echitatea în materie fiscală
(nu se i-a în consideraţie că puterea contributivă a diferitor categorii sociale este diferită în
funcţie de mărimea absolută a veniturilor şi mărimea absolută a averii pe care o posedă).
Exemplu:
Veniturile realizate de doi subiecţi de impozit sunt de 1000 lei şi respectiv 5000 lei.
Presupunem că cota impozitului stabilită de lege este egală cu 15%. Impozitul de
plată este:
• pentru primul contribuabil 1000*15% = 150 lei
• pentru al doilea contribuabil 5000*15%=750 lei.
După cum se vede, fiecare din cei doi contribuabili participă la constituirea fondurilor statului
proporţional cu mărimea veniturilor obţinute.
În prezent impunerea proporţională se foloseşte atât în cazurile impozitelor directe (impozitul pe
venit pentru persoanele juridice), cât şi în cazurile impozitelor indirecte (TVA, taxe vamale,
accize etc.)
Impunerea în cote progresive constă în aceea, că odată cu creşterea obiectului impozabil creşte
şi cota impozitului astfel încât impozitul creşte mai repede decât obiectul impozabil. Impunerea
în cote progresive cunoaşte două variante:
1. impunere în cote progresive simple (globală)
2. impunere în cote progresive compuse (pe tranşe )
Impunerea în cote progresive simple se caracterizează prin faptul că impozitul are câteva cote,
care se stabilesc în dependenţa de mărimea venitului impozabil, însă se aplică o singură cotă de
impozit asupra întregii materii impozabile, aparţinând unui contribuabil. Cota de impozit va fi cu
atât mai mare cu cît venitul sau averea respectivă va fi mai mare.

Impunerea în baza cotelor progresive simple

Obiectul impozabil ( lei ) Cota impozitului %

Până la 2100 lei 7

Ce depăşeşte 2100 lei 18

Conform datelor din tabelul de mai sus, o persoana care obţine venit de 2100 lei va
plăti statului un impozit de 147 lei (2100 * 7% ), iar o altă persoană, care are venit de 2101 lei
va achita un impozit de 378,18 lei ( 2101 * 18% ). Din exemplele expuse sunt vizibile
neajunsurile care le are această modalitate de impunere, deoarece dezavantajează contribuabilii
care realizează venituri ale cărora nivel se situează la limita imediat superioară celei până la
care acţionează o anumită cotă. Prin urmare, cea de-a doua persoană, care dispune de un venit
ce depăşeşte numai cu o singură unitate monetară venitul obţinut de prima persoană, datorează
statului un impozit cu 231,18 lei mai mult. Această metodă nu se foloseşte în prezent în practica
fiscală.
Impunerea în cote progresive compuse (pe tranşe) are ca trăsătură divizarea materiei impozabile
in mai multe tranşe, iar pentru fiecare tranşă se stabileşte o anumită cotă de impunere. Prin
însumarea impozitelor parţial calculate pentru fiecare tranşă în parte se obţine impozitul total de
plată ce cade în sarcina unui contribuabil.
Impunerea în baza cotelor progresive compuse

Obiectul impozabil ( lei ) Cota impozitului %

Până la 2100 lei 7

Ce depăşeşte 2100 lei 18
 Şi dacă ne referim la exemplul precedent, însă utilizăm această metodă de impunere,
atunci avem că persoana care are venit impozabil de 2100 lei plăteşte un impozit de 147 lei
(2100 * 7% ), iar persoana ce obţine un venit de 2101 lei va plăti un impozit de 147,18 lei
(2100*7% + (2101-2100)* 18%]
Prin urmare, în cazul impunerii respective numai 1 leu va fi impozitat cu cotă mai
mare şi nu întreaga sumă. Metoda dată de impunere se utilizează pentru impozitarea veniturilor
persoanelor fizice.
Impunerea regresiva (degresivă) cunoaşte mai multe opinii. Unii economişti
consideră, că acelaşi tip de impunere este o consecinţă a impunerii indirecte şi constă in aceea,
că suma impozitului achitată pentru consumul de aceeaşi valoare raportată la veniturile diferite
ale contribuabililor capătă un caracter regresiv. Adică, cei care obţin venituri mai mari achită un
impozit mai mic, iar cei ce obţin venituri mai mici achită un impozit mai mare. Exemplu:
Doi contribuabili au venituri de 500 lei şi 2000 lei respectiv. Ambii au consumat în
aceeaşi perioadă de timp aceleiaşi produse alimentare în sumă de 250 lei. TVA în preţul
produselor constituie 50 lei. Raportul dintre impozit şi venit este:
• pentru primul contribuabil 10% = (50 lei/500 lei )* 100%
• pentru al doilea contribuabil 2,5 % = (50 lei/2000 lei)* 100%
Altă opinie faţă de impunerea regresivă este că la un nivel al veniturilor (averilor) mai mari se
aplică o scară descrescătoare de cote de impunere. Asemenea procedeu dă impozitul regresiv,
care înseamnă un procent mai mic pe un venit mai marc şi un procent mai mare pe un venit mai
mic.
Exemplu:
Tranşele de venit Cotele impozitului
Până la 10000 lei 5
De la 10000 până la 30000 lei 10
De la 30000 până la 100000 lei 15
De la 100000 până la 500000 lei 12

Impunerea regresivă, în cazul impozitelor directe (pe venit sau pe avere) se practică dacă se
urmăreşte încurajarea investiţiilor din profit. Din acest punct de vedere are pentru agentul
economic o funcţie dinamizatoare.