Masina sincrona. Constructie . Principiu de functionare ca generator si ca motor.

Expresia frecventei.
Mașina sincronă este o mașină electrică rotativă cu înfășurarea statorică conectată la o
rețea de curent alternativ, iar cea rotorică (care face parte din inductor) la una de curent
continuu sau cu magneti permanenti. Turația mașinii sincrone este constantă, egală cu turația
de sincronism n1 , indiferent de regimul de funcționare (regim stabilizat) si independent de
valoarea sarcinii. De aici si denumirea de mașină sincronă. Turația de sincronism n1 are
expresia cunoscută de la mașina asincrona, adica:
n1 = f1 fiind frecvența rețelei la care este conectată înfășurarea statorică, iar p -
numărul perechilor de poli ai mașinii, același in stator si rotor.
La mașini sincrone, de puteri relativ mici, polii rotorici sunt construiți din magneți
permanenți iar la cele de puteri mari se folosesc infasurari alimentate in cc
Miezul rotorului al MS se realizează în două variante constructive: cu poli aparenţi , .
şi cu poli înecaţi

ÎN REGIM DE GENERATOR
Principiul de funcţionare al maşinii sincrone în regim de generator presupune producerea
unui câmp magnetic heteropolar rotoric (prin construcţia şi modul de excitare a rotorului) şi
transformarea acestuia într-un câmp magnetic învârtitor prin antrenarea rotorului în mişcare
de rotaţie. Câmpul magnetic învârtitor rotoric (cu rol de câmp inductor la maşina sincronă)
este constant în timp, fie că este generat de înfăşurarea de excitaţie parcursă de c.c., fie de
magneţi permanenţi, alternarea polarităţilor se asigură prin construcţie şi turaţia sincronă n1
este aceeaşi cu a rotorului. Indusul (armătura statorică) este parcurs de fluxul magnetic
variabil în timp şi în înfăşurarea polifazată (trifazată) statorică se induc tensiuni
electromotoare, având frecvenţa f1 = pn1.
 a)Principiul induceri tensiuni la un generator sincron
Presupunand o spira cu un conductor de ducere in dreptul axei unui pol (1), si cu conductor
de intoarcere in dreptul axei polului consecutiv(2) (Fig a), atunci cand rotorul se roteste in
raport cu spira , fluxul magnetic care inlantuie spira este variabil ceia ce conduce la aparitia
unei tensiuni induse in spira respectiva Dependenta de viteza de variatie a fluxului. In
conditile cand campul de excitatie rotoric are o distributie sinusoidala in spatiu, tensiunea
indusa in spira este , de asemenea armonica si trece prin valoarea sa maxima atunci cand
numarul de lini de camp care taie conductoarele spirei este maxima .
-este tensiunea maxima intr-o spira, iar -este numarul total de
spire ale fazei statorice.
Trecerea masini sincrone din regim de motor in regim de generator

In figura s-a evidentiat trecerea masini sincrone din regim de motor in regim de
generator pe o portiune dintro masina sincrona, desfasurata in 3 ipostaze.
Se considera cazul masini cu poli inecati, iar fluxurile care intervin au fost figurate: cu linie
intrerupta, fluxul de excitatie, iar cu linie – punct, fluxul de reactie a indusului.
In figura a) se considera cazul generatorului debitand pe o sarcina aproape pur activa,
diagrama fazoriala e prezenata in figura b) curentul este defazat cu un unghi aproximativ
radian fata de iar unghiul este pozitiv.
La limita se poate obtine situatia de functionare in gol a masini (Fig. c), cand =
Iar curentul este nul si , marimile respective find prezentate in fig. d). Daca pe rotor
se cupleaza o masina de lucru, care creiaza un cuplu rezistent, atunci rotorul are tendinta
ramaneri in urma, ceia ce inseamna k echilibru = nu se mai respecta si apare un curent
in infasurarea statorica care prin coponenta sa activa, determina aparitia unei puteri active
absorbite de la retea. Asadar masina absoarbe putere electrica de la retea (pozitiva) si o
trensforma in putere mecanica masini de lucru (negativa).
Curentul are o componenta in faza cu tensiunea, campul magnetic creat de curent
prin indus se conpune cu campul inductor intr-un canp magnetic rezultant a carui axa este in
avans fata de campul inductor (fig.e), diagrama in complex a marimilor care intervin este
prezentata in figura f.
REGIM DE MOTOR
Pentru funcţionarea în regim de motor este necesară alimentarea înfăşurării statorice
cu un sistem de tensiuni trifazat, simetric, echilibrat, de frecvenţa f1, astfel încât curenţii care
parcurg fazele să producă un câmp magnetic învârtitor cu turaţia n1 = f1 / p. Este de
asemenea necesar ca rotorul (cu sistemul de generare a câmpului inductor – magneţii
permanenţi sau înfăşurarea de excitaţie parcursă de c.c.) să se învârtă la o turaţie n, aceeaşi
cu turaţia câmpului statoric n = n1. Cuplul electromagnetic care se formează menţine
sincronismul dintre câmpul învârtitor statoric şi cel rotoric (respectiv rotor) şi permite
transferul de putere activă mecanismului acţionat. De remarcat că principiul de funcţionare al
motorului sincron este condiţionat de sincronismul dintre turaţia rotorului şi a câmpului
învârtitor statoric, astfel că motorul sincron nu poate funcţiona decât la turaţia de sincronism
(constantă cât timp f1 = const.) şi nu dezvoltă cuplu la pornire (pentru n = 0), deci trebuie
pornit indirect, până la turaţia de sincronism (n = n1). Tot din acest motiv, maşina sincronă
nu poate funcţiona în regimul de frână.
Expresia frecventei