Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A209
A209
3
Cuprins
4
1 Clasificarea
sistemelor reactante
Orice cunoºtinþe din domeniul ºtiinþelor naturii decurg din nevoile
vieþii practice.
S. Arrhenius Obiective
Sã clasifici reacþiile în
funcþie de diferite criterii
Sã dai exemple de reacþii
din fiecare clasã
menþionatã
Sã rezolvi exerciþii ºi
probleme care au la bazã
diferite tipuri de reacþii
chimice
Sã explici fenomene
întâlnite în naturã ºi în
viaþa cotidianã
5
Reacþii chimice
Chimia, ca ºtiinþã a naturii, studiazã structura ºi proprietãþile
substanþelor sub aspectul schimbãrilor de compoziþie, a transformãrilor
profunde calitative pe care acestea le suferã permanent.
Procesele în care una sau mai multe substanþe chimice, în
anumite condiþii de temperaturã, presiune ºi concentraþie, se
transformã în alte substanþe se numesc reacþii chimice.
Reacþiile chimice sunt reprezentate prin ecuaþii chimice.
O ecuaþie chimicã indicã transformarea:
REACTANÞI → PRODUªI DE REACÞIE
n Sub acþiunea luminii so-
ºi numãrul de moli al substanþelor care participã la transformarea
lare absorbite de clorofilã, chimicã. De exemplu:
plantele verzi sintetizeazã Pt
substanþe organice din di- 2CH4 + 2NH3 + 3O2 → 2HCN + 6H2O
1000°C
oxid de carbon ºi apã ºi
elibereazã oxigen. Pe lângã numãrul de moli (legea conservãrii masei) pot fi introduse
ºi alte informaþii referitoare la desfãºurarea reacþiei:
stãrile de agregare ale reactanþilor ºi ale produºilor de reacþie:
luminã
C6H 5CH3 (l) + 2Cl2 (g) → C6H 5CHCl2 (l) + 2HCl (g)
3Cu (s) + 8HNO3 (aq) → 3Cu(NO3)2 (aq) + 2NO (g) + 4H2O (l)
2HNO3 (aq) + Na2CO 3 (s) → 2NaNO 3 (aq) + H2O (l) + CO2 (g)
condiþiile de reacþie: temperaturã, presiune, solvent.
Astfel, reacþia acetilenei cu clorul conduce la produºi de reacþie
diferiþi, în funcþie de mediul în care se desfãºoarã. Când reactanþii
sunt în stare gazoasã, reacþia este violentã, cu explozie:
C 2H 2 (g) + Cl2 (g) → 2C (s) + 2HCl (g)
Dacã reactanþii sunt dizolvaþi în CCl 4, reacþia se desfãºoarã ca o
reacþie de adiþie:
CCl4
HC≡CH (g) + 2Cl2 (sol) → Cl2CHCHCl 2 (l)
Adiþia HBr la propenã se face direct, cu respectarea regulii lui
Markovnikov:
CH3CH=CH2 + HBr→ CH3C HCH 3
|
Br
2bromopropan
În prezenþa unui peroxid, reacþia decurge contrar acestei reguli:
n Din reacþia cuprului cu peroxid
acidul azotic rezultã NO
CH3CH=CH2 + HBr → CH3CH 2CH2Br
care trece uºor în NO 2 (va- 1bromopropan
pori bruni de hipoazotidã). efectul termic care însoþeºte reacþiile chimice:
2HCl (aq) + Ba(OH)2 (aq) → BaCl2 (aq) + 2H2O (l) + Q
450°C
N 2 (g) + 3H2 (g) 2NH 3 (g) + Q
350 atm
Fe/Al2O 3
6
Clasificarea reacþiilor chimice
Reacþiile chimice au loc la nivelul atomilor ºi moleculelor, la nivel n N.O. reprezintã sarcini reale pentru
microscopic, ºi sunt influenþate de factorii macroscopici care le însoþesc. ioni ºi sarcini formale pentru atomii
Datoritã numãrului extrem de mare de reacþii chimice s-au abordat dintr-o moleculã.
diferite criterii de clasificare ale acestora. N.O. este egal cu numãrul de
electroni proprii implicaþi în
Numãr de oxidare formarea legãturilor chimice.
În funcþie de numãrul de oxidare (N.O.), reacþiile chimice se împart
în:
Reacþii fãrã modificarea N.O.:
Reacþii de neutralizare:
HCl (aq) + NaOH (aq) → NaCl (aq) + H2O (l)
Reacþii de schimb sau dublã înlocuire, reacþiile în care douã
substanþe compuse schimbã între ele unele particule:
AgNO3 (aq) + NaCl (aq) → AgCl↓ (s) + NaNO3 (aq)
pp. alb
Pb(NO3)2 (aq) + K2CrO4 (aq) → PbCrO4↓ (s) + 2KNO3 (aq)
pp. galben
Reacþii de descompunere a carbonaþilor, reacþiile în care un
reactant se transformã în doi sau mai mulþi produºi de reacþie:
n Precipitarea AgCl.
t°C
CaCO3 (s) → CaO (s) + CO2 (g)
Reacþii cu modificarea N.O.:
Reacþii de combinare, reacþiile în care doi sau mai mulþi reactanþi
se unesc pentru a forma un singur produs de reacþie:
t °C
2Al (s) + 3I2 (s) → 2AlI 3 (s)
Reacþii de descompunere:
t °C
2KClO3 (s) → 2KCl (s) + 3O2 (g)
n Reacþia Al cu I2.
t °C
HgO (s) → Hg (l) + 1/2O2 (g)
Electroliza:
electrolizã
2H2O (l) → 2H2 (g) + O2 (g)
Reacþii de ardere:
CH4 (g) + 2O2 (g) → CO 2 (g) + 2H2O (g)
Reacþii de înlocuire sau substituþie, reacþiile în care o substanþã
simplã înlocuieºte un element dintr-o substanþã compusã: n Electroliza apei.
t°C
3. Fe2O 3 (s) + CO (g) → obþinerea
→ Fe (s) + CO2 (g) Q fontei
9
n Reacþiile substanþelor organice sunt procese complexe, în decursul
cãrora se desfac legãturile covalente din moleculele reactanþilor ºi
se refac covalenþe în moleculele produºilor de reacþie.
Reacþiile la care participã substanþele organice se pot clasifica în
funcþie de natura legãturilor scindate în procesele chimice. Astfel,
ele pot fi:
Reacþii de substituþie, reacþiile în care se scindeazã legãturile
σ din substrat:
HO
C 6H 5NH2 + CH 3Cl → C6H 5NHCH3 + HCl
Reacþii de adiþie, reacþiile în care sunt implicate legãturile π din
substrat:
n Modelarea
reacþiei de Ni
substituþie.
CH3 CH3 + H2 → CH3CHCH 3
|
OH
Reacþii de eliminare, reacþiile care decurg cu formarea
unor legãturi multiple, prin eliminarea intramolecularã a unor
molecule mici (H 2, HCl, H2O etc.):
t°C
C2H 5OH → C 2H4 + H2O
H 2SO 4
Reacþii de transpoziþie, reacþiile care se desfãºoarã
prin schimbarea poziþiei unor atomi sau a unei grupe de
n Modelarea reacþiei de adiþie. atomi într-o moleculã:
t°
NH2
NH4+ OCN → O=C
NH2
eliminare uree
În chimia organicã, reacþiile se clasificã ºi în funcþie de
O
natura fragmentului introdus: acilare (RC ), alchilare
n Modelarea reacþiei de eliminare. (R), hidrogenare (H), nitrare (NO2) etc.
?
&
?Exerciþii ºi probleme
I. Completeazã spaþiile libere din urmãtoarele enunþuri:
1. Combustia metanului este o reacþie de
.........
2. Sublimarea naftalinei este un proces
.........
3. Descompunerea pietrei de var este o reacþie
dupã efectul termic ºi se foloseºte pentru obþinerea
4. În reacþia de izomerizare, pentanul se transformã în
......... sau ............
5. Hidroxidul de cupru este o bazã
ºi se obþine în urma unei reacþii de
dintre
ºi o bazã tare.
6. Aldehida formicã are caracter
care se pune în evidenþã cu reactivul Tollens.
II. La urmãtoarele afirmaþii rãspunde cu A (adevãrat) sau cu F(fals):
1. Aluminiul este un metal amfoter care se dizolvã atât în acizi, cât ºi în baze tari.
2. Reacþia benzenului cu clorura de propil este o reacþie de acilare.
3. Numerele de oxidare (N.O.) sunt sarcini formale prin care se apreciazã modificarea distribuþiei
sarcinilor la atomii implicaþi într-un proces redox.
4. Fermentaþia alcoolicã a glucozei este un proces reversibil.
10
5. Soluþia obþinutã prin amestecarea a 200 mL HCl 0,1M cu 100 mL KOH 0,1M nu conduce curentul
electric.
6. Azotatul de amoniu, sare folositã ca îngrãºãmânt, conþine în structura sa un ion complex.
III. Alege rãspunsul corect.
1. Referitor la ºirul de transformãri de mai jos:
(1) (2) + x (3) + y
NaCl (s) → NaCl (aq) → AgCl (s)↓ → [Ag(NH 3) 2]Cl (aq)
NaNO3
chimic dizolvare
a) procesul 1 este un proces ºi se numeºte ;
fizic hidrolizã
fizic dizolvare
b) procesul 2 este un proces ºi se numeºte ;
chimic precipitare
neutralizare redox
c) procesul 3 este un proces de ºi este o reacþie .
complexare fãrã modificarea N.O.
2. Prin arderea a 162 g cauciuc polibutadienic, atmosfera se polueazã cu un volum (c.n.) de:
a) 26,88 L CO 2; b) 268,8 L CO2; c) nu se polueazã; d) 300 L CO 2.
3. La adãugarea unei cantitãþi de acid în apã:
a) concentraþia ionilor hidroxid creºte; b) concentraþia ionilor hidroxid scade; c) concentraþia ionilor
hidroniu creºte ºi concentraþia ionilor hidroxid creºte; d) concentraþia ionilor hidroniu devine egalã
cu concentraþia ionilor hidroxid.
4. Prezenþa acetilenei în gazele rezultate la piroliza metanului se pune în evidenþã cu:
a) reactiv Tollens; b) reactiv Fehling; c) [Cu(NH3) 2]Cl; d) apã de brom.
IV. Rezolvã.
1. Folosind urmãtorii reactanþi HCl, C 2H 4, O2, Zn, CuSO4, NaOH, CH3COOH, H 2O, scrie paisprezece
ecuaþii corespunzãtoare reacþiilor posibile ºi indicã tipul acestora.
Indicaþie: Zincul este un metal amfoter.
2. Acidul sulfhidric se poate obþine prin reacþia dintre iodurã de potasiu ºi acid sulfuric:
KI + H2SO 4 → KHSO4 + I 2 + H2S + H2O
Stabileºte coeficienþii ecuaþiei reacþiei ºi calculeazã volumul de H 2S (g) (c.n.) care se va obþine prin
tratarea a 166 g KI cu 300 mL H 2SO4 de concentraþie 6 M. Care dintre reactivi este în exces?
3. Realizeazã practic reacþia dintre cupru ºi acid azotic.
a) Determinã natura substanþelor notate cu litere ºi indicã tipul reacþiilor respective:
Cu (s) + HNO3 (aq) → a (aq) + NO (g) + H2O (l)
a + NaOH (aq) → b (s)↓ + NaNO3 (aq)
b + 4NH3 (aq) → d (aq)
b) Calculeazã numãrul de moli de substanþã d obþinutã, dacã în reacþie participã 6,4 g metal la un
randament total de 80%.
4*. Calculeazã pH-ul soluþiei obþinute prin amestecarea a 600 mL soluþie NaOH 0,05M cu 400 mL
soluþie HCl 0,05M. Determinã volumul soluþiei de reactant de concentraþie 0,01M care trebuie
adãugat pentru ca soluþia obþinutã sã fie neutrã.
V. Scrie ecuaþiile urmãtoarelor transformãri chimice întâlnite ºi explicã tipul acestora:
1. Neutralizarea acidului stomacal cu bicarbonat de sodiu.
2. Acþiunea anestezicã a chelenului (C 2H5Cl), p.f. = 13°C.
3. Spãlarea unei rãni cu soluþie diluatã de apã oxigenatã.
4. Reacþia care are loc în etilometru pe baza cãreia se determinã alcoolemia conducãtorilor auto.
5. Caracterul de agent conservant al oþetului.
6. Folosirea þipirigului (NH 4Cl) pentru decaparea metalelor (curãþarea de oxizi).
A. B. C.
În timpul reacþiei fierului cu În urma reacþiei dintre Descompunerea
sulful se constatã o degajare azotatul de argint ºi dicromatului de amoniu.
de energie. clorura de sodiu se
obþine un precipitat alb.
A. B.
În timpul reacþiei dintre sulfocianura de amoniu ºi Amestecul de acid citric ºi n Într-o reacþie endo-
hidroxidul de bariu se absoarbe o cantitate mare carbonat acid de sodiu intro- termã, în soluþie apoasã,
de energie sub formã de cãldurã. Paharul aºezat dus în apã reacþioneazã cu cãldura este cedatã reac-
pe o plãcuþã de lemn umezitã produce îngheþarea degajare de CO2 ºi tempe- tanþilor din apã ºi tempe-
apei de pe plãcuþã. ratura sistemului scade. ratura soluþiei scade.
16
2.3. Cãldura de reacþie
Sistemele care suferã transformãri chimice se încãlzesc sau se rãcesc. Pentru a fi menþinute
la temperaturã constantã acestea trebuie sã cedeze, respectiv sã preia cãldurã de la mediul
exterior.
Experiment demonstrativ
Într-o eprubetã se introduce o granulã de zinc. Se adaugã soluþie diluatã de acid clorhidric.
Se constatã cã eprubeta se încãlzeºte, cedând cãldurã mediului exterior, ºi cã se degajã
hidrogen.
Pe lângã efectul termic al reacþiei se constatã cã se modificã ºi volumul.
Variaþia energiei sistemului se datoreazã schimbului de cãldurã ºi lucrului mecanic de
expansiune. Interacþiunea sistemului cu mediul înconjurãtor este modelatã în figura urmãtoare.
20
Þinând cont cã reactanþii constituie starea iniþialã ºi produºii starea
finalã, se poate scrie relaþia generalã care redã legea lui Hess:
ΔrH0298 = (Σνi ΔfH0298)produºi ( Σν i ΔfH0298)reactanþi,
în care ν i reprezintã numãrul de moli stoechiometrici de componenþi.
Entalpiile, ca funcþii de stare, sunt aditive ca ºi reacþiile pe care
le însoþesc.
Ecuaþia termochimicã a reacþiei globale este rezultatul însumãrii
ecuaþiilor termochimice ale diferitelor etape ale secvenþelor de reacþie.
n Variaþia de entalpie într-o reacþie
Legea lui Hess poate fi utilizatã pentru:
chimicã este suma entalpiilor
determinarea energiilor de reþea; reacþiilor intermediare.
calcularea Δ fHa0 a perechilor de ioni pentru soluþiile ionice (ioni
hidrataþi); n Cãldura de reacþie depinde numai
de stãrile iniþialã ºi finalã ale siste-
determinarea cãldurilor de formare pentru anumite substanþe mului care se transformã ºi nu de
din cãldurile de reacþie. stãrile intermediare prin care acesta
trece.
Problemã rezolvatã
Determinã entalpia de formare standard la 25°C (cãldura de reacþie) a n Când o reacþie are loc în mai multe
etanolului, C 2H 5OH, care corespunde urmãtoarei ecuaþii chimice: etape, suma algebricã a cãldurilor
de reacþie ale etapelor intermediare
(1) 2C (s) + 3H2 (g) + 1/2 O2 (g) → C2H5OH (l) ΔfH10 = ? reprezintã cãldura totalã de reacþie:
Rezolvare: ΔHt = ΔH1 + ΔH2 + ... + ΔHn.
Reacþia nu poate fi efectuatã direct, dar se pot determina cãldurile de
ardere ale reactanþilor ºi ale produºilor de reacþie cu ajutorul bombei
calorimetrice.
(2) C2H 5OH (l) + 3O 2 (g) → 2CO 2 (g) + 3H 2O (l) ΔrH20 = 1365 kJ
(3) C (s) + O2 (g) → CO2 (g) ΔfH30 = 393,5 kJ
(4) H2 (g) + 1/2 O 2 (g) → H2O (l) ΔfH40 = 285,5 kJ
Se înmulþeºte ecuaþia (3) cu 2 ºi ecuaþia (4) cu 3; din suma lor se scade
ecuaþia (2) ºi se obþine ecuaþia (1).
ΔfH10 = 2ΔH30 + 3ΔH40 ΔH20; ΔH10 = 278,5 kJ/mol. n Într-o reacþie reversibilã, entalpia
reacþiei directe este egalã ºi de
Ecuaþiile termodinamice pot fi reprezentate prin ciclul lui Hess. semn contrar cu entalpia reacþiei in-
ΔfH 10 verse (legea Lavoisier-Laplace).
2C (s) + 3H 2 (g) + 1/2O2 (g) → C2H5OH (l)
(1) n În cazul exploziilor, efectul termic
se determinã ca variaþie a energiei
interne, ΔrU, ºi nu ca variaþie a
entalpiei, ΔrH0.
21
2.6. Cãldura de dizolvare
Experimental s-a arãtat cã o serie de fenomene fizice ºi chimice
sunt însoþite de absorbþie sau degajare de cãldurã.
La dizolvarea unei substanþe într-un solvent apare un efect termic.
Cãldura degajatã sau absorbitã la dizolvarea unui mol de
substanþã într-o cantitate foarte mare de solvent se numeºte cãldurã
molarã de dizolvare.
Cãldura degajatã prin reacþia dintre 1 mol de ioni H + (aq) ºi un n Variaþia de entalpie raportatã la
mol de ioni HO în soluþie diluatã reprezintã cãldura de neutralizare. numãrul de moli de bazã într-o
reacþie de neutralizare se numeºte
Mãsoarã 50 cm 3 soluþie de hidroxid de sodiu
cãldurã de neutralizare:
0,2M ºi 50 cm 3 soluþie de acid clorhidric 0,2M.
Toarnã soluþia de NaOH în vasul calorimetric; Q
mãsoarã temperatura soluþiei cu un termometru de
ΔH = .
n
laborator.
ΔnH 0 = 57,27 kJ/mol H+ (aq)
Adaugã acidul, agitã soluþia obþinutã, observã modificarea temperaturii
ºi noteazã temperatura maximã atinsã.
Rezultatele obþinute ar putea arãta astfel: temperatura iniþialã:
18°C; temperatura maximã atinsã: 19,3°C; variaþia (creºterea) de temperaturã, Δt = 1,3°C.
Pentru efectuarea calculelor ai nevoie de urmãtoarele informaþii:
1 cm3 de apã are masa 1 g (ρH O = 1 g/cm3).
2
Soluþia nu este apã purã, dar se poate presupune cã este. Astfel, o creºtere de 1°C la
1 g de apã necesitã 4,18 J. Deci, o creºtere de 1,3°C la 100 g soluþie necesitã:
100 · 1,3 · 4,18 J = 543,4 J.
În reacþia de neutralizare au fost cedaþi 543,4 J.
În reacþia efectuatã în calorimetru ai utilizat 50 cm3 soluþie de HCl (0,05 L) de concentraþie
0,2M.
Numãrul de moli de ioni H + (aq) neutralizaþi este:
0,05 · 0,2 = 0,10 moli H + (aq) proces, care a avut loc cu consumarea a 0,543 kJ.
Pentru 1 mol de H+ (aq), cãldura de neutralizare este o constantã egalã cu 54,3 kJ/mol H+ (aq)
(pentru acizi tari ºi baze tari). În condiþii foarte exacte ºi la diluþie infinitã valoarea este
57,27 kJ/mol H+ (aq).
Pentru a determina entalpia standard de formare a ionului HO (aq) se considerã cã
entalpia ΔfH0H O+ (aq) = 0.
3
57,27 = 285,5 (Δ fH0HO); ΔfH0HO = 228,23 kJ/mol.
?
&
?Exerciþii ºi probleme
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. Cãldura de vaporizare (latentã) a apei este mai (mare/micã) decât cãldura de topire a gheþii.
2. Entalpia de reacþie are o valoare mai (mare/micã) decât entalpiile proceselor fizice.
3. În reacþia dintre zinc ºi acid sulfuric entalpia de reacþie este mai (mare/micã) decât energia internã
a reacþiei respective.
4. Într-o reacþie exotermã, conþinutul caloric al produºilor este mai (mare/mic) decât conþinutul caloric
al reactanþilor.
II. Metanul este un compus termodinamic stabil care participã în transformãrile sale la obþinerea unui
numãr mare de compuºi indicaþi în coloana B. Specificã pentru fiecare proces din coloana B efectul
termic corespunzãtor din coloana A.
A B
1. exoterm a. conversia în gaz de sintezã
b. obþinerea aldehidei formice
c. piroliza pentru obþinerea acetilenei
d. combustia
2. endoterm e. obþinerea negrului de fum
26
III. La urmãtoarele afirmaþii rãspunde cu A (adevãrat) sau cu F (fals):
1. Variaþiile de energie care însoþesc reacþiile chimice:
a) respectã legea conservãrii energiei;
b) depind de natura, starea iniþialã ºi starea finalã a sistemului chimic ºi nu depind de etapele
intermediare ale procesului chimic;
c) se datoreazã ruperii legãturilor dintre atomii reactanþilor ºi formãrii de noi legãturi în produºii de
reacþie;
d) se pot determina prin metode calorimetrice;
e) pentru reacþia de ardere totalã a carbonului, energia internã ºi entalpia au valori identice.
2. Cãldura de formare a elementelor este consideratã zero, iar dintre stãrile alotropice cea mai stabilã
are, de asemenea, valoarea zero. În cazul carbonului, grafitul este considerat stare standard. Care
este cãldura reacþiei de transformare a diamantului în grafit:
a) ΔH0 = 1,89 kJ;
b) ΔH0 = + 1,89 kJ;
c) ΔH0 = 3,6 kJ.
Se dau cãldurile de ardere ale grafitului (ΔH0 = 393,5 kJ/mol) ºi ale diamantului (ΔH0 = 395,39 kJ/mol).
IV. Rezolvã.
1. Pe baza cunoºtinþelor acumulate completeazã urmãtorul tabel:
Tipul procesului Procesul Ecuaþia posibilã Aplicaþii
Endoterm 1. Evaporarea apei ................................. 1. Scãderea temperaturii
2. Fotosintezã nCO2 + nH2O → nO 2 + aerului în jurul apelor
+ substanþã organicã 2. ...................................
3. Descompuneri termice 3. Obþinerea varului nestins
Exoterm 1. Arderi (combustii) .................................
1. Se degajã 39,75 MJ/m3
2. Dizolvarea ºi .................................
(Qs)
neutralizarea acizilor 2. ΔrH0 = 57,27 kJ/mol
H3O +
3. Reacþia termitului Fe2O3 + 2Al → Al3O3 + 2Fe 3. ...................................
27
Test
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. Dioxidul de carbon este un compus (mai stabil/mai puþin stabil) decât monoxidul de carbon.
2. La neutralizarea a 9,8 g H 2SO 4 se degajã (5,72 kJ/11,45 kJ).
3. La arderea izomerului cis 2butenã se degajã o cãldurã mai (mare/micã) decât în cazul izomerului trans.
4. Cãldura de dizolvare a HI (g) este mai (mare/micã) decât cãldura de dizolvare a HCl(g).
5. Efectul de serã se datoreazã (CO 2/CO).
5×0,4 = 2 p
II. Alege rãspunsul corect.
1. Este un compus care se formeazã prin reacþie endotermã:
a) CH 4; b) NO; c) Fe 2O 3; d) C6H12O6.
2. Este particula la formarea cãreia se degajã cea mai multã cãldurã:
a) I 2 (s); b) I 2 (g); c) I (g); d) I1 (g).
3. Entalpia de formare standard a clorului gazos ºi a bromului lichid este:
a) ΔfH0 Cl 2 (g) > ΔfH0 Br 2 (l); b) ΔfH0 Cl2 (g) = ΔfH0 Br2 (l); c) ΔfH0 Cl 2 (g) < H0f Br2 (l).
4. Care dintre urmãtoarele perechi de reacþii chimice au o variaþie totalã de entalpie egalã cu zero?
a) S (s) + O2 (g) = SO 2 (g) SO2 (g) + 1/2O2 (g) = SO3 (g)
b) N2 (g) + O 2 (g) = 2NO (g) 2NO (g) + O2 (g) = 2NO2 (g)
c) CO (g) + 1/2O2 (g) = CO2 (g) CO2 (g) = CO (g) + 1/2O2 (g)
4×0,5 = 2 p
III*. Pentru a obþine acetilenã din metan, o parte din acesta se arde.
2CH4 (g) → C2H2 (g) + 3H2 (g) ΔfH01 = + 76 kJ
CH 4 (g) + 2O2 (g) → CO2 (g) + 2H 2O (l) ΔcH20 = 890 kJ · mol1
1. Determinã procentul de metan care trebuie oxidat pentru a nu fi necesarã energie din exterior
(proces autoterm).
2. Aranjeazã toate substanþele din procesul autoterm în ordinea creºterii stabilitãþii lor ºi explicã
cauza instabilitãþii compusului respectiv, identificat.
2 p
IV*. Temperatura de topire corespunde fenomenului de distrugere a reþelei cristaline datoritã miºcãrilor
termice de vibraþie a particulelor. O mãsurã a temperaturii de topire este valoarea energiei de reþea
(U). Energia de reþea a NaCl (s) se determinã pe baza ciclului termodinamic, numit ciclul Haber
Born.
ΔH50
Na (s) + 1/2 Cl 2 (g) → Na +Cl (s)
↓ ΔH 10 ↓ Edis
Na (g) Cl
↓ ΔH 0
2
↓ ΔH40
28
3 Viteza de reacþie
Toate le aduce timpul; timpul îndelungat ºtie sã schimbe nume ºi
Obiective
înfãþiºare, naturã ºi soartã. Sã clasifici reacþiile chimice
Lucreþiu în funcþie de timpul în care
se desfãºoarã
Sã defineºti conceptul de
vitezã de reacþie
Sã stabileºti expresia legii
vitezei de reacþie
Sã înregistrezi ºi sã prelu-
crezi datele obþinute în urma
activitãþilor experimentale
Sã indici rolul catalizatorilor
ºi inhibitorilor într-o reacþie
chimicã
29
3.1. Factorul timp în
desfãºurarea reacþiilor chimice.
Reacþii rapide. Reacþii lente
Se ºtie cã atunci când temperatura corpului uman scade, viteza
de desfãºurare a multor reacþii metabolice se reduce considerabil.
În zilele noastre, în unele intervenþii chirurgicale se utilizeazã o
tehnicã bazatã pe scãderea temperaturii corpului uman pânã la 20
25°C; aceasta constituie metoda hipotermicã. Operaþia trebuie sã
dureze maximum o orã, pentru a nu afecta celulele organismului
lipsite de oxigen în aceastã perioadã. Toate procesele metabolice în
care este implicat oxigenul îºi reiau apoi activitatea cu vitezã normalã.
În timpul intervenþiei chirurgicale toate reacþiile au loc cu o vitezã
mult mai micã decât în mod obiºnuit.
Controlul vitezei reacþiilor este important atât în medicinã, cât ºi
n Alimentele se pot con-
serva prin frig la 18°C în industrie sau în laboratoarele de cercetare. Reacþiile chimice pot
pentru a bloca procesele fi uneori accelerate sau încetinite.
de degradare. Factorul timp este unul dintre parametrii care influenþeazã evoluþia
sistemelor chimice.
b rãmâne în blocaj cinetic timp de luni de zile, deºi reacþia este posibilã
a
din punct de vedere termodinamic. În prezenþa unei flãcãri reacþia se
n Reacþia de sintezã a apei: declanºeazã rapid, chiar cu explozie.
a sistemul este în blocaj
cinetic; b în prezenþa unei
În cele ce urmeazã ne vom referi la reacþii termodinamic posibile.
flãcãri reacþia se declan- Dupã felul în care evolueazã se disting mai multe categorii de reacþii;
ºeazã ºi este rapidã (este criteriul de clasificare al acestora poate fi viteza lor de desfãºurare.
termodinamic posibilã).
Pregãteºte o eprubetã, un pahar Erlenmeyer (250 mL), un pahar Berzelius
(250 mL) ºi un balon, perfect curate. Introdu în eprubetã 4 mL soluþie de
CuSO4 ºi în paharul Erlenmeyer 10 mL soluþie de NaOH 0,1 M ºi 30 mL apã
distilatã. În paharul Berzelius introdu 20 mL soluþie silicat de sodiu ºi în
balon 50 mL apã caldã.
Adaugã în eprubetã 1 mL soluþie de NaOH 1M, iar în paharul Erlenmeyer
30
câteva picãturi de fenolftaleinã ºi apoi cu ajutorul unei biurete soluþie de HCl 0,1 M pânã la schimbarea
culorii. În paharul Berzelius introdu câteva cristale de sulfat de cupru, clorurã de cobalt, sulfat de magneziu
ºi sulfat de fier (III), iar în balonul cu apã caldã 5 g drojdie de bere ºi 20 g glucozã.
31
3.2. Viteza de reacþie
Reacþiile chimice sunt fenomene care se petrec în timp. Mãrimea
ce caracterizeazã fenomenele care se petrec în timp se numeºte vitezã.
1.
2.
N2 + 3H2 2NH3
viteza de reacþie se poate exprima prin relaþiile: n Determinarea vitezei de
ΔcN2 ΔcH2 ΔcNH3 reacþie prin metoda graficã.
v = = = . Viteza medie în intervalul
Δt 3 Δt 2Δt t2 t1 este:
Deoarece raportul dintre cantitatea de reactanþi consumaþi ºi timp
variazã, se foloseºte valoarea sa limitã, deci derivata în raport cu BC
v = tg α ; tg α =;
timpul a concentraþiei unuia dintre reactanþi, în condiþii izoterme: AB
viteza momentanã (t1) este:
Δc dc A dc C
v = lim
sau v = sau v = v = tg β ; tg β =
NM
, când
Δt t →0 dt dt
PM
pentru un proces chimic omogen unilateral.
Δt → 0 ºi v → v.
33
În cursul unei reacþii chimice, viteza de reacþie se modificã, deoarece
ea depinde de diverºi factori: concentraþia reactanþilor, temperaturã,
suprafaþã de contact, catalizatori.
Experimental s-a stabilit cã, viteza de reacþie depinde de
concentraþia reactanþilor:
v = f(c).
Pregãteºte douã baloane cu fund plat, A ºi B,
prevãzute cu dopuri de cauciuc, fiecare având câte
douã orificii. Introdu în fiecare balon o panglicã de
magneziu cu masa de 0,05 g. La fiecare balon
ataºeazã câte o pâlnie picurãtoare ºi câte o seringã.
Factorii care influenþeazã viteza de În balonul A introdu cu ajutorul pâlniei picurãtoare 50 cm3 soluþie HCl 0,5 M,
reacþie se numesc factori cinetici. iar în balonul B, 50 cm3 soluþie HCl 1 M. Mãsoarã cu un cronometru timpul
Presiunea este un factor cinetic care necesar degajãrii a câte 10 cm 3 H2.
influenþeazã sistemele gazoase;
concentraþia poate fi înlocuitã cu
presiunile parþiale.
34
Legea vitezei
Sã considerãm o reacþie de tipul: aA + bB → Produºi, în care a ºi b sunt coeficienþii
stoechiometrici ai reactanþilor A ºi B. Pentru acest tip de reacþie viteza va depinde de
concentraþiile lui A ºi B la anumite puteri ºi de o serie de alþi factori cum ar fi: temperatura,
presiunea, catalizatorii etc. Acþiunea tuturor acestor factori se înglobeazã într-o constantã k,
numitã constantã de vitezã. În aceste condiþii viteza de reacþie se va exprima prin relaþia:
v = k · [A]nA [B]nB,
care reprezintã legea vitezei.
Puterile la care apar concentraþiile reactanþilor în ecuaþia de vitezã, nA ºi nB, sunt definite
ca ordine parþiale de reacþie. Ordinul total de reacþie se obþine însumând ordinele parþiale:
nA + nB = n.
Ordinele parþiale de reacþie nA ºi nB, diferã uneori de coeficienþii stoechiometrici a, respectiv
b. Suma coeficienþilor, a + b = m, reprezintã molecularitatea reacþiei care coincide cu ordinul
de reacþie numai pentru reacþiile elementare simple.
Din punct de vedere cinetic, reacþiile se pot clasifica în funcþie de ordinul de reacþie:
reacþii de ordinul 1: A → Produºi, de exemplu, C2H 5Br → C2H 4 + HBr;
reacþii de ordinul 2: A + B → Produºi, de exemplu, C2H4 + H2 → C 2H6.
Influenþa temperaturii asupra vitezei de reacþie apare implicit în
constanta de vitezã, k. Dependenþa constantei de vitezã de temperaturã
este datã de ecuaþia lui Arrhenius:
k = A · eEa/RT,
unde: T este temperatura absolutã; R constanta gazelor ideale;
A constantã caracteristicã fiecãrei reacþii (A este un factor de
frecvenþã ce þine cont de numãrul ciocnirilor specifice, cu respectarea
condiþiei sterice); Ea energia de activare.
Energia de activare reprezintã diferenþa dintre energia medie
a moleculelor din sistem ºi energia necesarã producerii unei reacþii
chimice. n Distribuþia energiei cine-
tice a moleculelor la douã
Prin ciocnirea moleculelor reactante, se formeazã o asociaþie temperaturi diferite T2 > T1.
temporarã bogatã în energie, denumitã complex activat. La o temperaturã T pro-
Complexul activat are proprietãþile unei molecule obiºnuite, este porþia de ciocniri care se
produc cu o energie cel
bogat în energie ºi în consecinþã are o viaþã scurtã.
puþin egalã cu E a este
Pentru toate reacþiile chimice, exoterme ºi endoterme, complexul proporþionalã cu eEa/RT.
activat este starea cu energia cea mai ridicatã, atât faþã de reactanþi,
cât ºi faþã de produºi.
?
&
?Exerciþii ºi probleme
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. Viteza de reacþie pentru un reactant (scade/creºte) în timp.
2. La creºterea concentraþiei unui reactant, viteza de reacþie (creºte/scade).
3. Rolul unui catalizator este sã (mãreascã/micºoreze) energia de activare.
4. Reacþia dintre iod ºi tiosulfatul de sodiu caracterizatã prin Ea = 14 kJ · mol1 este o reacþie
(lentã/rapidã).
5. Reacþia de neutralizare se caracterizeazã prin energie de activare (micã/mare).
II.Alege rãspunsurile corecte.
1. a) Reacþia de sintezã a acidului iodhidric H2 (g) + I2 (g) → 2HI (g) se caracterizeazã prin decolorarea
amestecului de reacþie final.
b) Pentru sinteza acidului iodhidric, caracterizatã prin ecuaþia de vitezã v = k[H2][I2], constanta de
vitezã are dimensiunile mol/L · timp.
c) La creºterea temperaturii se modificã energia de activare.
d) Dacã viteza de consumare a iodului este 2,4 mmoli L 1 · s 1, viteza de formare a hidracidului
este 2,4 mmoli · L 1 · s 1.
2. Energia de activare (Ea):
a) corespunde energiei reactanþilor;
b) corespunde efectului termic al reacþiei;
c) este energia corespunzãtoare complexului activat;
d) este mai mare în cazul reacþiilor ionice decât în cazul ruperii covalenþelor.
38
3. Viteza reacþiei de hidrolizã a zaharozei în glucozã ºi fructozã depinde numai de concentraþia
zaharozei (ordin I).
a) constanta de vitezã se dimensioneazã în <h+1>;
b) catalizatorul acid folosit micºoreazã constanta de vitezã;
c) enzima hidrolazã mãreºte viteza de reacþie mult mai mult decât soluþia de acid clorhidric
10%;
d) se numeºte invertirea zaharozei deoarece glucoza trece în fructozã.
4. Pentru reacþia de sintezã a amoniacului din elemente se foloseºte catalizator de fier, la 450°C ºi
presiune medie de 300 atm. Este incorectã afirmaþia:
a) catalizatorul va forma un intermediar cu H2;
b) catalizatorul de Fe conþine promotori de Al2O 3 ºi K2O (1,6%) ºi astfel viteza de reacþie se
mãreºte de patru ori faþã de cazul în care se foloseºte catalizator fãrã promotori;
c) catalizatorul de Fe este inhibat de moleculele de oxigen pentru cã formeazã compuºi foarte
stabili;
d) este o catalizã heterogenã.
III. Rezolvã.
1. Reacþia de descompunere a clorurii de etil (chelen anestezic) în etenã, are o cineticã de ordinul I
ºi la 500°C constanta de vitezã, k1 are valoarea 4,15 · 10 5 s1.
a) Scrie ecuaþia reacþiei chimice corespunzãtoare.
b) Noteazã ecuaþia vitezei de reacþie.
c) Calculeazã dupã cât timp se descompune 50% din reactant ºi 75% din reactant, dacã timpul de
înjumãtãþire (t1/2) se determinã din relaþia.
ln 2
t1/2 = k .
1
2. Constanta de vitezã a unei reacþii de ordinul 2, 2A → P, este 1,5 · 105 L · mol 1 · s 1 ºi concentraþia
iniþialã c0A = 0,2 mol/L. Calculeazã:
a) viteza de reacþie iniþialã;
b) valoarea vitezei de reacþie în mol/L · min.
Exemplificã o reacþie de ordinul 2 ºi explicã de ce acestea sunt cele mai frecvente.
3. Pentru douã reacþii diferite care au loc la aceeaºi temperaturã, curbele distribuþiei energiei cinetice
ºi valorile energiilor de activare sunt redate mai jos:
39
Test
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. Douã reacþii se comparã prin valoarea absolutã a (vitezelor/constantelor de vitezã).
2. Reacþia de descompunere a pietrei de var în sistem deschis are viteza de reacþie exprimatã prin
(mol · L1 · s1/mol · g1 · s 1).
3. Reacþia la care nu se poate observa o evoluþie progresivã în timp este (o reacþie rapidã/o reacþie
lentã).
4. Catalizatorii sunt substanþe care (participã/nu participã) la reacþia chimicã, dar se regãsesc
(schimbaþi/neschimbaþi) la sfârºitul acesteia.
5. Sistemul în care catalizatorul este în aceeaºi fazã cu sistemul reactant este (omogen/eterogen).
0,2 p × 5 = 1 p
II. Stabileºte corespondenþa dintre cele douã coloane. Scrie în faþa numerelor din coloana A litera care
corespunde caracteristicii sistemului indicatã în coloana B. Justificã alegerea fãcutã.
A B
............ 1 reacþie exotermã a A + B + Q → produºi
............ 2 viteza de reacþie într-un sistem b Δ fH0 = 0
reactant gazos c într-o reacþie reversibilã cãldurile de
............ 3 reacþie endotermã reacþie sunt egale ºi de semn contrar
............ 4 Cl 2 (g); Br 2 (l) d creºte la creºterea presiunii
............ 5 CO + 1/2O 2 → CO2; e A + B Q → produºi
CO 2 → CO + 1/2O2 f scade la creºterea presiunii
g ΔfH0 Br2 (l) > ΔfH0 Cl 2 (g)
0,2 p × 5 = 1 p.
III. La urmãtoarele afirmaþii rãspunde cu A (adevãrat) sau F (fals):
1. Creºterea presiunii în cazul unei reacþii care se desfãºoarã în fazã gazoasã cu scãderea numãrului
de moli determinã creºterea vitezei de reacþie.
2. Reacþia dintre clorura de sodiu ºi azotatul de argint este rapidã, dacã reactanþii sunt în fazã solidã.
3. Reacþia de oþetire a vinului este o reacþie lentã.
4. Creºterea temperaturii duce la creºterea vitezei de reacþie, indiferent dacã aceasta este exotermã
sau endotermã.
5. Viteza de reacþie este influenþatã de concentraþia produºilor de reacþie.
0,2 p × 5 = 1 p
IV*. Pentru reacþia Mg + 2H3O + → Mg 2+ + H 2 + 2H2O s-au înregistrat urmãtoarele date:
t, minute 0 1 2 3 4 5 6 7 8
vH , mL 0 14 22 26 30 31,5 32,5 33 33,5
2
nH ·10 3
0 0,62 0,98 1,16 1,34 1,41 1,45 1,47 1,49
2
Traseazã curba variaþiei numãrului de moli de H 2 în funcþie de timp. Calculeazã viteza medie de
formare a H 2 în intervalul t1 = 2 min, t 2 = 4 min. ºi viteza de transformare a ionului H3O + în acelaºi
interval de timp utilizând datele din tabel.
3 p
V. Reacþia de obþinere a acidului azotic se bazeazã pe reacþia de oxidare a amoniacului:
NH 3 + O2 → NO + H2O
La un moment dat viteza de formare a NO este vNO = 0,3 moli · L 1 · s 1.
a) Stabileºte coeficienþii ecuaþiei reacþiei de oxidare a amoniacului.
b) Care este viteza de formare a apei la momentul dat?
c) Care este viteza cu care se consumã amoniacul?
3 p
6 p
9 p + 1 p din oficiu = 10 p
40
4 Echilibre
în reacþiile chimice
Adu-þi aminte ca în împrejurãri grele sã-þi pãstrezi echilibrul sufletului ºi
al minþii.
Horaþiu
Obiective
Sã modelezi transferul de protoni în reacþiile acido-bazice
Sã stabileºti cuplurile acid-bazã conjugatã ºi sã faci aprecieri
asupra tãriei acestora
Sã stabileºti natura acido-bazicã a unui mediu de reacþie în
funcþie de valoarea pH-ului
Sã stabileºti cuplurile redox ºi sã faci aprecieri asupra tãriei
oxido-reducãtoare a acestora
Peºtii de aur pot trãi numai
într-un mediu cu un pH constant. Sã stabileºti caracterul oxidant sau reducãtor al unor
substanþe, funcþie de potenþialul redox
Sã indici procesele care au loc la electrozi într-un proces de
electrolizã prin care se urmãreºte obþinerea de metale sau de
Halã de electrolizã.
nemetale
Sã identifici ioni prin reacþii cu formare de precipitate ºi
combinaþii complexe
Sã stabileºti utilizãri ale reacþiilor cu formare de precipitate
ºi combinaþii complexe
Maci, flori în flãcãri de culoare.
Termeni ºi concepte
Structurile lumii în care trãim par fixe, în realitate sunt
Acid-bazã conjugatã
rezultatul unor transformãri permanente, care duc la stabilirea
Soluþie tampon unor stãri de echilibru; corpul omenesc ilustreazã în mod
pKa, pKb strãlucit acest lucru.
Titrare Organismul uman funcþioneazã pe baza unui numãr
Potenþial de electrod enorm de reacþii chimice care se influenþeazã ºi ai cãror
Electrolizã produºi pot trece reciproc unii în alþii.
Reacþii de identificare a ionilor Starea de sãnãtate reprezintã un echilibru între toate
procesele biochimice.
Combinaþii complexe
41
4.1. Echilibre acido-bazice
Pe baza observaþiilor experimentale fãcute asupra unui numãr
mare de reacþii de echilibru s-a stabilit legea care guverneazã sistemele
în echilibru, legea echilibrului chimic. În anul 1864, chimiºtii norvegieni
n Starea de echilibru chimic este Maximilian Guldberg ºi Peter Waage stabilesc legea echilibrului chimic
rezultatul a douã reacþii care se (cunoscutã ºi sub numele de legea acþiunii maselor). Pentru o reacþie
produc simultan în ambele sensuri generalã de tipul:
astfel încât în sistem sunt prezenþi aA + bB cC + dD
cantitativ atât reactanþi, cât ºi
produºi de reacþie. în care: A, B, C, D sunt specii chimice (A, B reactanþi ºi C, D produºi);
a, b, c, d coeficienþi stoechiometrici, constanta de echilibru este:
n Caracteristicile unui sistem în [C] c[D] d
echilibru: K = ;
[A]a[B]b
starea de echilibru a unui sistem
este dinamicã: este rezultatul a concentraþia, în mol/L se simbolizeazã prin paranteze drepte.
douã procese care se desfãºoarã cu
La echilibru, raportul dintre produsul concentraþiilor produºilor de
viteze egale în sensuri opuse;
reacþie ºi produsul concentraþiilor reactanþilor ridicate la puteri egale
echilibrul este stabil: nu se modificã
dacã condiþiile de reacþie rãmân
cu coeficienþii stoechiometrici este constant.
neschimbate; Aceastã lege aratã influenþa concentraþiei asupra sistemelor în
echilibrul este mobil: se poate echilibru. Când concentraþiile se exprimã în mol/L, constanta se noteazã
deplasa într-un sens sau altul dacã cu Kc. Compoziþia sistemului la echilibru se poate exprima nu numai
condiþiile de reacþie se modificã. în funcþie de concentraþie, ci ºi în funcþie de presiune sau de fracþiile
molare.
n Un sistem este în echilibru atunci Valoarea constantei de echilibru este o mãsurã a gradului de
când vitezele reacþiilor opuse devin transformare a reactanþilor în produºi (randamentul reacþiei).
egale. O valoare mare a constantei de echilibru aratã cã transformarea
reactanþilor în produºi este mare (numãrãtorul fracþiei este mai mare
decât numitorul).
O valoare micã a Kc aratã, dimpotrivã, cã reactanþii s-au transformat
puþin în produºi.
Un sistem în echilibru este stabil; nu se modificã atâta timp cât
condiþiile de reacþie rãmân neschimbate.
La variaþia unui parametru (temperaturã, presiune, concentraþie)
are loc o variaþie a compoziþiei sistemului, deci o deplasare a echilibrului.
Pe baza unui numãr mare de date experimentale, în anul 1888,
chimistul francez Henry Louis Le Châtelier a emis un principiu gene-
ral valabil pentru stãrile de echilibru supuse unor variaþii ale condiþiilor
de reacþie (principiu care îi poartã numele).
Acest principiu ne ajutã sã precizãm dacã modificarea fãcutã va
influenþa concentraþiile reactanþilor sau ale produºilor de reacþie.
Dacã un sistem în echilibru este supus unei constrângeri
(schimbãri), echilibrul se deplaseazã astfel încât sã se opunã acestei
schimbãri, diminuând-o (principiul diminuãrii constrângerii).
Cunoaºterea modului în care se deplaseazã echilibrul chimic la
variaþia unui parametru are o importanþã practicã deosebitã, întrucât
reacþiile chimice pot fi astfel controlate, adicã pot fi alese condiþiile
optime de reacþie în vederea obþinerii de randamente maxime în
produºii care intereseazã.
42
Reacþii acido-bazice
Reacþiile cu transfer de protoni sunt sisteme în echilibru acido-
bazic.
Amfoliþi
Substanþele care se comportã atât ca acizi, cât ºi ca baze, în
funcþie de condiþiile de reacþie, se numesc substanþe amfotere sau n Hidroxizi cu caracter amfoter sunt:
amfoliþi. Pb(OH) 2 , Zn(OH) 2 , Sn(OH) 2 ,
Elementele care în tabelul periodic fac trecerea între metale ºi Be(OH)2, Cr(OH)3, Al(OH)3.
nemetale au caracter amfoter ºi formeazã oxizi ºi hidroxizi amfoteri. n Toþi hidroxizii amfoteri sunt
Un exemplu îl reprezintã oxidul de aluminiu, care reacþioneazã solubili în acizi ºi baze ºi
atât cu acizii, cât ºi cu bazele. El este un oxid amfoter. insolubili în apã.
Al2O3 (s) + 6HCl (aq) → 2AlCl3 (aq) + 3H2O (l)
Al2O3 (s) + 2NaOH (aq) + 3H 2O (l) → 2Na[Al(OH) 4] (aq)
tetrahidroxoaluminat de sodiu
Oxizii de zinc, ZnO, ºi de crom, Cr 2O3 au, de asemenea, caracter
amfoter ºi sunt insolubili în apã.
Aminoacizii ºi proteinele manifestã în soluþie apoasã caracter
amfoter.
Dacã soluþia apoasã a unui aminoacid se trateazã cu un acid, n Scrie ecuaþiile reac-
aminoacidul acceptã un proton, se comportã ca o bazã: þiilor prin care se pune
RC HCOO + H3O+ RC HCOOH + H2O în evidenþã caracterul
+
| +
|
N H3 N H3 amfoter al Al ºi Al(OH)3.
Prin tratare cu o bazã, aminoacidul cedeazã un proton, se comportã
ca un acid:
RC HCOO + HO R H COO + H2O
+
| |
N H3 NH 2
··
Cupluri acido-bazice Acizi
Într-o reacþie de echilibru acido-bazicã (Brönsted), în mediul de monoprotici poliprotici
reacþie existã douã specii de acizi ºi douã specii de baze.
HCl H2SO4
HCl (aq) + H2O (l) → H 3O+ (aq) + Cl (aq) HNO3 H 2S
CH3COOH H 2CO3
HCl pierde un proton ºi formeazã ionul Cl ; H3PO4
HCl / Cl Cl este bazã conjugatã pentru HCl;
H 2O acceptã un proton ºi formeazã ionul H 3O + Baze
H 2O / H 3O + H3O+ este acidul conjugat pentru H 2O. monoacide poliacide
Pentru apã existã douã cupluri acid-bazã: NaOH Ca(OH)2
H 3O + / H 2 O H2O / HO KOH Al(OH)3
NH3
apã cu rol de bazã apã cu rol de acid
43
Un cuplu acid-bazã conjugatã A/B sau HA/A este ansamblul
a douã specii (ionice sau moleculare), care diferã printr-un proton.
n Reacþiile acido-bazice au loc cu
transferul unui proton de la acidul O reacþie acido-bazicã poate fi reprezentatã ca un sistem în
unui cuplu la baza celuilalt cuplu. echilibru:
n Pentru a stabili baza conjugatã a Acid1 + Bazã2 Acid2 + Bazã1
unui acid se îndepãrteazã formal
un proton din specia acidã: Conform teoriei protolitice pot fi acizi sau baze urmãtoarele specii
H+
chimice:
H2PO4 → HPO2
acid
4
bazã
Acizi Baze
conjugatã molecule neutre: molecule neutre:
n Pentru a stabili acidul conjugat al HCl, H 2SO 4, NH3, CH3NH2,
unei baze se adaugã formal un pro- HCOOH, C 6H 5OH; C6H 5NHCH3;
ton la specia bazicã: cationi: H3O+, NH+4; baza anionice:
+ H+ anioni: HSO4, H 2PO4. HO, Cl, HSO4, PO43.
CH3COO → CH3COOH n Precizeazã perechea conjugatã a urmã-
bazã acid conjugat
toarelor specii:
HClO4, NH4+, HSO4, NO3.
n Care dintre urmãtoarele specii chimice poate
funcþiona ºi ca acid ºi ca bazã: H2PO4, ClO4, NH4+, H2SO 4, HS ;
HCO3?
Un acid (o bazã) tare este total ionizat în soluþie apoasã.
HCl (g) + H2O (l) H 3O+ (aq) + Cl (aq)
Acidul clorhidric este un acid tare, el ionizeazã complet în soluþie
apoasã, în care se vor gãsi numai ioni H3O+ ºi Cl. O soluþie 0,1 M
de HCl conþine 0,1 moli ioni H 3O+ ºi 0,1 moli ioni Cl.
Bazele tari, hidroxizii metalelor din grupele 1 ºi 2, ionizeazã
total, analog acizilor tari. În soluþie se gãsesc numai ioni metal ºi
ioni HO. O soluþie 0,1 M NaOH conþine 0,1 moli ioni Na + ºi 0,1
moli ioni HO .
H2O
NaOH (s) → Na + (aq) + HO (aq)
n Zonele de viraj pentru Un acid (o bazã) slab(ã) ionizeazã parþial în soluþie apoasã.
câþiva indicatori coloraþi. Raportul dintre numãrul de molecule ionizate ºi numãrul total de
Caracterul acid sau bazic
al unei soluþii se determinã molecule din soluþie se exprimã prin gradul de ionizare α.
cu ajutorul indicatorilor. În cazul acidului acetic se constatã cã din 1000 de molecule
aproape toate rãmân nedisociate.
CH3COOH (aq) + H2O (l) H 3O+ (aq) + CH3COO (aq)
n Indicatorii acido-bazici sunt 987 molecule 13 cationi 13 anioni
substanþe organice cu molecule
Dacã se lucreazã cu o soluþie 0,1 M de acid acetic, aproximativ
mari, foarte puþin ionizate în apã,
care prezintã proprietãþi acide sau 1,3% din numãrul total de molecule ionizeazã.
bazice. Aceste substanþe au În cazul amoniacului, ionizarea este de aproximativ 1%.
proprietatea de a-ºi schimba brusc NH3 (aq) + H2O (l) NH4+ (aq) + HO (aq)
culoarea într-un interval de pH, 990 molecule 10 cationi 10 anioni
deoarece forma ionizatã este
coloratã diferit de forma neionizatã
n Calculeazã gradul de ionizare (α) al CH 3COOH
(fenomenul este reversibil).
ºi NH3 în soluþie 0,1M.
44
Constante de echilibru în soluþii acido-bazice
În soluþia apoasã a unui acid slab se stabileºte o stare de echilibru
între forma ionizatã ºi cea neionizatã.
CH3COOH (aq) + H2O (l) H 3O+ (aq) + CH3COO (aq)
La echilibru, sistemul conþine fiecare specie într-o anumitã
concentraþie.
Pentru acest sistem în echilibru constanta de echilibru se stabileºte
conform legii acþiunii maselor:
[H 3O +][CH3COO ]
Kc = .
[CH 3COOH][H 2O]
Concentraþia apei [H2O] este constantã ºi se introduce în constanta
de echilibru, astfel se obþine constanta de aciditate, Ka:
[H 3O +][CH 3COO ]
Ka = .
[CH3COOH]
Pentru un acid de tipul HA H+ (aq) + A constanta de aciditate Acizi slabi
este:
Acid Formulã Ka
[H + (aq)][A] (25 oC)
Ka = .
[HA] azotos HNO2 4,5·10 4
fluorhidric HF 6,5·10 4
Ka este egalã cu produsul concentraþiilor ionilor de hidroniu ºi ale acetic CH3COOH 1,8·10 5
anionilor raportat la concentraþia acidului neionizat. La temperaturã cianhidric HCN 4,0·10 10
constantã Ka are valori constante (tabelul alãturat).
Problemã rezolvatã
O soluþie de CH 3COOH 0,1 M la 25oC conþine 1,33 · 10 3 moli [H+];
acidul acetic are gradul de ionizare ( α) 1,33%. Determinã valoarea Ka.
Rezolvare: n Un acid este cu atât mai tare cu cât
Iniþial soluþia conþine 0,1 moli CH 3COOH într-un litru de soluþie. constanta sa de aciditate, Ka, este
La echilibru, în soluþie rãmân: mai mare. Un acid este cu atât mai
slab cu cât Ka este mai micã.
0,1 0,00133 = 0,0987 mol/L acid nedisociat.
n Legea echilibrului chimic se aplicã
S-au format 1,33 moli CH3COO. acizilor ºi bazelor slabe care în
(1,33 ⋅ 10−3 )(1,33 ⋅ 10−3 ) soluþie formeazã un sistem în
Ka = = 1,82·105. echilibru.
0,0987
Acizii care au Ka ≤ 105 sunt acizi slabi. Acidul acetic este un acid slab.
Asemãnãtor constantei de aciditate se deduce expresia constantei de bazicitate pentru sistemul
în echilibru: NH3 + H2O NH4+ + HO
[NH 4+][HO ]
Kb = .
[NH3]
Pentru o soluþie 0,1 M, Kb = 1,8·10 . Amoniacul este o bazã slabã.
5
În cazul unei baze slabe, pentru echilibrul: B + H2O BH+ + HO constanta de bazicitate
este:
[BH +][HO ]
Kb = .
[B]
45
n Scrie ecuaþiile reacþiilor de ionizare pentru
H3PO4 (în trei trepte succesive). Stabileºte relaþia
de legãturã dintre Ka , Ka , Ka ºi valoarea constantei
1 2 3
de aciditate globalã (Anexa 2).
46
Mãsurarea pH-ului soluþiilor apoase de acizi
ºi baze tari
La dizolvarea unui acid tare, HA, în apã echilibrul reacþiei este
deplasat total în sensul formei ionizate.
HA + H2O → H 3O+ + A
n Toþi acizii care în soluþii diluate
Astfel, la dizolvarea HCl (g) în apã, în soluþie se gãsec ionii H 3O + verificã relaþia pH = pc sunt acizi
ºi Cl; soluþia nu conþine molecule de HCl. tari (HBr, HI, HNO3, HClO4, H2SO4).
HCl (g) + H2O (l) → H 3O+ (aq) + Cl (aq)
Pentru o soluþie de acid clorhidric, concentraþia molarã este:
cM = nHCl/V (L), în care n este numãrul de moli de HCl ºi V volumul
soluþiei, exprimat în litri. Similar noþiunii de pH (pH = lg[H3O+]) se
poate folosi pentru concentraþie o notaþie analoagã:
pc = lg[cM].
Dacã se mãsoarã pH-ul unor soluþii diluate de HCl pentru diferite
valori ale concentraþiei (c concentraþia iniþialã a soluþiei de HCl) ºi
se traseazã graficul pH = f(pc) se constatã cã pH-ul unei soluþii n Relaþia pH = pc se verifi-
diluate de HCl de concentraþie molarã cM are valoarea pH = pc, cã pentru o soluþie de HCl
pentru c cuprins între 1 ºi 6,5. în domeniul 1 < pc < 6,5.
Reprezentarea graficã demonstreazã cã acidul clorhidric este
total ionizat în soluþie apoasã, [H3O+] = c.
O bazã tare este specia chimicã care în soluþie apoasã ionizeazã
total ºi genereazã ioni HO (aq) (hidroxil). Cele mai importante baze
tari sunt: KOH, NaOH, C2H 5O (etoxid).
H O (l)
KOH (s) → 2
K+ (aq) + HO (aq)
C2H 5O (l) + H2O (l) → C 2H5OH (aq) + HO (aq)
Pentru o soluþie apoasã de NaOH de concentraþie cM = nNaOH/V (L)
reprezentarea dependenþei pH = f(pc) are forma unei drepte. n Relaþia pH = 14 pc se
Pentru o soluþie diluatã de NaOH de concentraþie molarã cM valoarea verificã pentru o soluþie de
NaOH în domeniul
pH-ului este exprimatã prin relaþia pH = 14 pc, în care c reprezintã 1 < pc < 6,5.
concentraþia ionilor [HO].
Mãsoarã pH-ul unor soluþii apoase de HCl ºi
NaOH de diferite concentraþii.
Utilizând soluþii de HCl (c0 = 0,1 mol · L 1) ºi
de NaOH (c0 = 0,1 mol · L1), obþine soluþii de diferite
concentraþii; determinã pc ºi mãsoarã pH-ul soluþiilor
cu ajutorul unui pH-metru. Noteazã rezultatele obþinute într-un tabel cu
urmãtoarele rubrici ºi traseazã graficul pH = f(pc).
47
Mãsurarea pH-ului soluþiilor apoase de acizi
ºi baze slabe; pKa ºi pK b
În cazul acizilor slabi valoarea concentraþiei ionului hidroniu [H 3O+]
ºi a pH-ului se aflã þinând seama de faptul cã acidul este puþin
ionizat ºi cã în cea mai mare parte se gãseºte sub formã molecularã
(neionizat).
Pentru cazul general al unui acid slab, HA:
HA + H2O H 3O + + A
constanta de aciditate este:
Deducerea relaþiei între [A ] [H 3O +]
constanta de aciditate ºi Ka = .
gradul de disociere (α) se [HA]
bazeazã pe legea echili-
brului chimic: Notând cu c concentraþia iniþialã a acidului, rezultã relaþia:
HA H 3O + + A [HA] = c [H3O +],
c cα cα cα
unde: [HA] este concentraþia acidului rãmas neionizat la echilibru.
cα ⋅ cα cα 2 Þinând seama cã [A] = [H3O+] rezultã:
Ka = = .
c − cα 1− α [H 3O +] 2
Pentru acizii slabi: Ka = .
Ka = cα 2. c [H3O+]
Rezolvând aceastã ecuaþie în raport cu [H 3O+] se obþine:
Ka K a2
[H 3O +] = + + Ka ⋅ c .
2 4
Pentru acizii foarte slabi, când [H 3O+] este mai micã decât 5%
din c, se poate considera c [H 3O+] ≈ c ºi expresia constantei de
aciditate devine:
[H 3O +] 2
Ka = ,
c
[HO] = Kb ⋅ c .
Prin logaritmare se obþine:
1
lg[HO] =
(lgKb + lgc).
2
Pentru soluþii de baze se foloseºte relaþia:
pKb = lgKb.
Din relaþiile: pOH = lg[HO], pH + pOH = 14 se calculeazã
pH-ul soluþiei unei baze slabe:
1
pH = 14 (lgKb + lgc).
2
Problemã rezolvatã
Determinã pH-ul unei soluþii apoase de NH 3 de concentraþie 0,1 M,
cunoscând valoarea constantei de bazicitate, Kb = 1,8 · 105.
Rezolvare:
Concentraþia ionului hidroxid se determinã cu relaþia: [HO ] = Kb ⋅ c ;
Activitãþi de evaluare
1. Activitate experimentalã. Stabileºte valoarea pH-ului pentru
urmãtoarele soluþii: apã platã, apã mineralã, bãuturi dulci carbogazoase,
suc de varzã, ºampon, lapte, suc de lãmâie etc.
2. Proiect. Importanþa menþinerii pH-ului constant în lichidele
biologice.
Tãria acidului
acid hipocloros/ion hipoclorit HClO/ClO 7,30 5,0 · 108
dioxid de carbon/ion hidrogenocarbonat CO 2, H 2O/HCO
3
6,35 4,5 · 107
acid etanoic/ion etanoat CH 3COOH/CH 3COO 4,75 1,8 · 105
ion aniliniu/anilinã C 6H 5NH /C 6H 5NH2
+
3
4,62 2,4 · 105
acid benzoic/ion benzoat C 6H 5COOH/C 6H 5COO 4,20 6,3 · 105
acid acetilsalicilic/ion acetilsalicilat RCOOH/RCOO
3,60 2,5 · 104
acid metanoic/ion metanoat HCOOH/HCOO 3,75 1,8 · 104
acid azotos/ion nitrit HNO2/NO
2
3,30 5,0 · 104
acid fluorhidric/ion fluorurã HF/F 3.17 6,8 · 104
acid cloroetanoic/ion cloroetanoat CH 2ClCOOH/CH 2ClCOO
2,86 1,4 · 103
ion hidroniu/apã H3O+/H2O 0 1
50
Reacþia dintre un acid tare ºi o bazã tare.
Reacþia de neutralizare
Reacþia dintre un acid ºi o bazã cu formare de sare ºi apã se
numeºte reacþie de neutralizare.
Acid + Bazã → Sare + Apã
Considerãm reacþia de neutralizare dintre un acid tare (HCl) ºi o
bazã tare (NaOH).
HCl (aq) + NaOH (aq) → NaCl (aq) + H2O (l)
Acidul clorhidric, clorura de sodiu ºi hidroxidul de sodiu sunt total
ionizaþi în soluþie apoasã.
H+ (aq) + Cl (aq) + Na+ (aq) + HO (aq) → Na+ (aq) + Cl (aq) + H2O (l)
Ionii Na + ºi Cl nu suferã nici o transformare, ei se numesc ioni
spectatori sau indiferenþi. Se observã cã ecuaþia se reduce la:
H + (aq) + HO (aq) → H 2O (l) n Titrare.
În soluþie apoasã ionul H (aq) se gãseºte sub forma ionului
+
53
Soluþii tampon în sisteme biologice
Sistemele tampon care contribuie la menþinerea constantã a pH-ului
în organism sunt orientate împotriva efectului acizilor, întrucât produºii
de metabolism pot determina uneori scãderea pH-ului sangvin. Organismul
nu dispune de sisteme tampon care sã acþioneze împotriva bazelor,
deoarece în cursul evoluþiei nu a existat pericolul alcalinizãrii excesive
a sângelui. Cele mai importante sisteme tampon din organism sunt:
hemoglobinã acidã/ oxihemoglobinã acidã/
hemoglobinat de potasiu oxihemoglobinat
H 2CO 3/HCO 3 HPO 42/H 2PO4
În sângele venos, conþinutul în oxigen este mai scãzut, iar pH-
ul are tendinþa de a scãdea datoritã unui raport H 2CO 3/HCO3 crescut.
Scãderii pH-ului i se opune acþiunea eficientã a sistemului de tamponare
a hemoglobinei. În sângele arterial, oxigenarea hemoglobinei, HbO 2,
în plãmâni, tinde sã facã sângele mai acid. Acþiunea sistemelor
tampon H2CO 3/HCO3 ºi Hb/HbO2 se opune tendinþei sângelui
de a-ºi mãri pH-ul atunci când CO2 este eliberat în plãmâni.
Procesul de oxidare a hemoglobinei la nivelul plãmânilor
poate fi reprezentat prin reacþia:
HbH+ + O2 (g) + HCO3 → HbO 2 + CO2 (g) + H2O
Eliberarea oxigenului în þesuturi are loc prin dezoxigenarea
hemoglobinei la nivelul acestora, conform reacþiei:
CO 2 + H2O + HbO2 → HbH+ + HCO3 + O2 (g)
Echilibrele dintre sistemele H2CO3/HCO3 ºi hemoglobinã /oxi-
hemoglobinã fac ca diferenþa dintre valorile pH-ului în sângele
arterial ºi cel venos sã fie mai micã de 0,03 unitãþi.
n Modelarea acþiunii siste- Sistemul H2CO 3/HCO3 reprezintã tamponul extracelular principal
melor tampon în organisme. din sânge ºi din fluidele interstiþiale ale vertebratelor.
În mod normal, plasma conþine 1,65 g · L1 ioni HCO3 ºi 0,06 g · L1
CO2 dizolvat. Rezultã:
n Limitele normale de pH [CO 2 (aq)] [CO2 (aq)]
ale sângelui uman sunt:
≈ 20 ºi deci: pHsânge = pK a + lg ≈ 7,4.
7,35 ≤ pH ≤ 7,45.
[HCO 3] [HCO3]
Menþinerea constantã a acestei valori, cu variaþii de pânã la
0,05 unitãþi asigurã menþinerea vieþii.
Un sistem tampon intercelular este constituit din perechea acid-
bazã conjugatã, H2PO4/HPO2 4
, care menþine pH-ul la valoarea 7,2 ºi
acþioneazã la nivelul rinichilor. Astfel:
H2PO4 HPO 42 + H+ (aq)
n Explicã de ce în [Bazã]
timpul efortului muscu- Utilizând relaþia: pH = pKa + lg,
lar creºte ritmul respi- [Acid]
rator. se obþine:
[HPO24
]
pH = 7,2 + lg.
[H 2PO4]
54
Aminoacizii ºi proteinele, substanþe importante care participã la
chimia vieþii, funcþioneazã ca sisteme tampon.
n Aminoacizii conþin în molecula lor douã grupe funcþionale cu Valoarea pH-ului unei soluþii de
caracter acido-bazic diferit: aminoacid, la care concentraþia în
grupa funcþionalã carboxil (COOH), grupã cu caracter acid, anioni este egalã cu concentraþia în
este donoare de protoni; cationi ºi în care predominã forma
·· amfionicã, se numeºte punct
grupa funcþionalã amino (N H 2) conþine o pereche de electroni
neparticipanþi la atomul de azot la care se poate fixa un proton, izoelectric.
La punctul izoelectric, migrarea
H+ (aq) (caracter bazic).
ionilor în câmp electric înceteazã ºi
n În soluþia apoasã a unui aminoacid se stabileºte un echilibru
solubilitatea aminoacizilor este
acido-bazic între molecula neutrã ºi un ion dipolar format prin transferul minimã.
unui proton de la grupa carboxil la grupa amino. pK a + pK a
pH i = .
1 2
2
De exemplu:
HO HO
CH3C H COOH CH3C H COO CH3C HCOO
+
| H +
+
| H + |
NH 3 NH 3 NH 2
formã cationicã amfion formã anionicã
pK a = 2,3 pK a = 9,7 n Modelul moleculei acidu-
1 2
Când valoarea pH-ului se apropie de 9,7 (pKa amfionului), amfionul lui αaminoizopentanoic.
este pe jumãtate transformat în forma anionicã, iar atunci când valoarea
pH-ului se apropie de 14, forma anionicã este predominantã în soluþie.
n Proteinele sunt compuºi macromoleculari naturali rezultaþi prin n Diversitatea proteinelor este foarte
policondensarea moleculelor de αaminoacizi ºi acþioneazã ca o soluþie mare, datoritã aranjamentelor
tampon, asemãnãtor aminoacizilor. posibile între cei 20 de αamino-
acizi. De exemplu, pentru o
polipeptidã formatã prin conden-
sarea a 10 aminoacizi diferiþi,
numãrul aranjamentelor posibile
este 3 628 800.
?
&
?Exerciþii ºi probleme
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre afirmaþiile urmãtoare:
1. În soluþie apoasã acidul cel mai tare este ... (H 3O +/H2SO 4).
2. Alanina prezintã caracter ... (acid/amfoter).
3. O soluþie 0,001M de hidroxid de potasiu se caracterizeazã prin pH ... (3/11).
4. În soluþie apoasã la disocierea a 0,1 moli de clorurã de calciu rezultã... (18,066 · 10 22 ioni/0,3 ioni).
II. Alege rãspunsul corect.
1. Soluþia apoasã de acid fluorhidric (Ka = 7 · 104) se caracterizeazã prin:
a) conþine numai ioni fluorurã ºi hidroniu;
b) soluþia de concentraþie 0,02M are exponentul de aciditate egal cu 2,4;
c) la neutralizarea cu soluþie de NaOH, pH-ul soluþiei obþinute creºte;
d) reacþioneazã cu clorura de sodiu.
2. O soluþie apoasã de amoniac de concentraþie 0,1M (Kb = 1,8 · 105) se caracterizeazã:
a) conþine trei particule;
b) acidul conjugat al amoniacului are pKa mai mare decât al apei;
c) prin pH = 11;
d) concentraþia procentualã (ρ = 1 g/cm3) este 1,7%.
III. Rezolvã.
1. Apa este un electrolit care ionizeazã conform reacþiei: 2H 2O H3O + + HO
56
Explicã modul în care este influenþat echilibrul de ionizare prin adãugarea substanþelor din coloana
A ºi asociazã influenþa acestora cu rãspunsul din coloana B.
A B
1. soluþie de NaOH de concentraþie 1M a. nu influenþeazã
2. soluþie de HCl de concentraþie 1M b. deplasare spre stânga
3. soluþie de NaCl de concentraþie 1M c. deplasare spre dreapta
4. soluþie de NH 4Cl de concentraþie 10 7M
5. soluþie de CH 3COONa de concentraþie 1M
2. Reacþiile protolitice (schimb de protoni) se prezintã prin echilibrul general A 1 + B2 B 1 + A 2,
care reflectã raportul acid-bazã conjugatã. Exemplificã tipuri de reacþii protolitice în cazul când:
a) B1 este ionul hidroniu; d) A 1 este ionul bicarbonat ºi B 2 este ionul hidroxid;
b) A2 este ionul dimetilamoniu; e) B 2 este ionul carbonat ºi A 2 este ionul hidroniu;
c) B1 ºi A2 sunt molecule de apã; f) A 1 este acidul acetic ºi A 2 este fenolul.
3. Scrie ecuaþiile urmãtoarelor reacþii ºi completeazã un tabel de tipul celui de mai jos:
a) HNO3 + H 2O → ; b) CaC2 + H2O → ; c) Al(OH)3 + HCl → ; d) Al(OH)3 + NaOH → ;
e) HCl + C6H5NH2 → .
Ecuaþia reacþiei Acidul (A1) Baza (B2) Tipul reacþiei Importanþa reacþiei
Problemã rezolvatã
Reacþioneazã 200 mL soluþie de acid clorhidric 0,1M cu 200 mL soluþie de hidroxid de sodiu 0,05M.
Calculeazã pH-ul soluþiilor iniþiale ºi finale ºi specificã indicatorii acido-bazici în fiecare caz.
Rezolvare:
Ecuaþiile reacþiilor: HCl + H2O → H3O+ + Cl
+ H2O (l)
NaOH (s) → Na+ (aq) + HO (aq)
Pentru a calcula pH-ul se determinã concentraþia molarã.
pH-ul soluþiei de HCl: [H 3O+] = 101 mol/L; pH = 1 (acid tare) → metiloranj (roºu)
pH-ul soluþiei de NaOH: [HO ] = 5 · 102 mol/L; pOH = 2 lg5 = 2 0,7 = 1,3;
pH = 14 1,3 = 12,7 bazic → fenolftaleinã (roºu).
Pentru a calcula pH-ul soluþiei finale se identificã numãrul de moli de ioni în exces:
nHCl = 0,1 · 0,2 = 2 · 10 2 moli; nNaOH = 0,05 · 0,2 = 1 · 102 moli.
În exces existã 1 · 102 moli H3O + ºi se raporteazã la 1 L soluþie pentru a determina concentraþia
molarã a soluþiei finale:
0, 4 10−2 10−2
= ; cM = = 2,5 · 102 mol/L;
1 cM 4 ⋅ 10−1
pHfinal = 2 lg2,5 = 1,6 → pH acid.
Studiu de caz
Cecilia ºi Sofia, douã colege, se îndreaptã spre liceu. Cecilia mãnâncã un produs nou de patiserie,
lãudând calitãþile acestuia. Sofia spune:
Cecilia (Orb) tu îþi meriþi numele pentru cã nu doreºti sã vezi un lucru esenþial; ai învãþat anul
trecut cã toate aluaturile comercializate conþin acid propionic (E281) ca inhibitor al formãrii mucegaiurilor
ºi bacteriilor.
Sofia, dacã eºti înþeleaptã, lãmureºte-mi rolul antifungic al acidului propionic (Ka = 1,34 · 105) ºi mai ales
de ce este toxic pentru organismul uman.
Vreþi sã-i daþi voi rãspunsul Ceciliei?
57
Test
I. Scrie cuvântul din parantezã, care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. HCl are o structurã (molecularã/ionicã) deosebindu-se de soluþia sa apoasã care are o structurã
(molecularã/ionicã).
2. În reacþia dintre HCl ºi NaOH, ionii Na + ºi Cl (participã la reacþie/sunt ioni spectatori).
3. Apa poate forma (unul/douã) cupluri acid-bazã conjugatã.
4. Anionul unui acid tare are afinitate (mare/micã) pentru protoni.
5. Acizii diprotici ionizeazã în douã trepte de ionizare. În treapta a doua de ionizare un acid diprotic
este (mai tare/mai slab) decât în prima treaptã de ionizare.
5 × 0,2 p = 1 p
II.
1. Aranjeazã în ordinea creºterii tãriei lor urmãtoarele serii de acizi:
a) H2S, H2O, H3O +, HCN;
b) HNO 3, HSO 4, HNO2, H3PO 4;
c) CH3COOH, HCOOH, C 6H5COOH, C6H5OH.
Specificã acizii poliprotici ºi acidul cel mai slab din fiecare serie (v. Anexa 3).
1 p
2. Aranjeazã în ordinea creºterii pKb urmãtoarele serii de baze ºi specificã în fiecare caz acizii
conjugaþi:
a) H2O, NaOH, Ca(OH) 2, Al(OH) 3;
b) HSO 3, SO32, HO , H2O;
c) CH3NH2, (CH3)2NH, C6H5NH2.
1 p
III. Determinã caracterul chimic al soluþiei din coloana B în funcþie de concentraþia soluþiei din coloana A.
A B
1. [H3O +] = 0,05 M a. acid
2. [HO] = 2 · 1010 M b. bazic
3. [H3O +] = 5 · 108 M c. neutru
4. [HO] = 10 7 M
1 p
IV. Rezolvã.
1*. Calculeazã constanta de ionizare a unei soluþii de acid acetic (CH 3COOH) 0,1 M la 25°C, dacã în
aceste condiþii din acid ionizeazã 1,34%.
1 p
2. Ce volum de acid clorhidirc gazos trebuie sã se dizolve în 500 cm 3 apã distilatã pentru a obþine
o soluþie cu pH = 3?
1 p
3. Un volum de 10 mL soluþie acid clorhidric de concentraþie 0,365% ºi ρ = 1 g/mL se dilueazã cu
apã distilatã pânã la 200 mL.
a) Scrie ecuaþia reacþiei de ionizare a acidului.
b) Calculeazã pKa al soluþiei iniþiale ºi al soluþiei obþinute dupã diluare.
c) Determinã volumul soluþiei de NaOH 0,2 M necesar pentru a modifica pH-ul soluþiei dupã diluare
pânã la valoarea 9.
3 p
9 p + 1 p din oficiu = 10 p
58
4.2. Echilibre în sisteme redox
Procesul respiraþiei ºi al fotosintezei, procesele metabolice din
organismul uman, arderea lemnului, dezinfectarea apei cu clor sunt
câteva dintre fenomenele des întâlnite în viaþa de toate zilele. Toate
fenomenele amintite presupun reacþii de oxido-reducere, reacþii care
se desfãºoarã cu transfer de electroni.
Reacþiile redox ne menþin în viaþã. Ele fac parte din categoria
proceselor fundamentale care capteazã energia solarã în procesul
de fotosintezã ºi transmit aceastã energie omului.
Reacþiile redox stau la baza conversiei energiei chimice în energie
electricã ºi a acesteia în energie chimicã. n Acumulatorul cu Pb este
Legãtura dintre energia chimicã ºi cea electricã, precum ºi o sursã de curent continuu:
Pb + PbO2 + 4H + (aq) +
transformãrile lor reciproce reprezintã domeniul electrochimiei. descãrcare
2SO 42 2PbSO4 + 2H2O
încãrcare
65
Electroliza, metodã de obþinere a metalelor ºi nemetalelor
Numeroase elemente ºi produse de bazã ale industriei chimice se obþin electrolitic.
Metalele din grupele 1, 2 ºi 3 se obþin industrial prin electroliza topiturilor. În tabelul
urmãtor sunt indicate substanþele prin a cãror electrolizã se obþin metale, natura electrozilor,
precum ºi procesele care au loc la electrolizã.
mH · 10 3 (g)
2
Pentru calculul maselor, volumele trebuie aduse la stare normalã. Mãsurãrile au fost fãcute la
t = 22°C ºi la p = 748 mm col Hg. Prin aceastã experienþã ai verificat prima lege a electrolizei
(M. Faraday, 1833).
Cantitatea de substanþã m separatã dintr-un electrolit este proporþionalã cu sarcina electricã Q
transportatã. Factorul de proporþionalitate k se numeºte echivalent electrochimic al substanþei
separate: k = m/Q.
Echivalentul electrochimic reprezintã masa de substanþã depusã la electrod atunci când prin soluþie
trece o sarcinã electricã egalã cu unitatea (1 Coulomb, C).
Experimental s-a stabilit cã pentru depunerea unui echivalent-gram din orice metal este necesarã
o cantitate de electricitate de 96 500 C. Aceastã sarcinã se numeºte Faraday (1F) ºi reprezintã
sarcina electricã a unui mol de electroni (1 F = N·e; 1 F = 6,023·10 23 · 1,6·10 19 C). k = E(g)/F.
Echivalentul gram reprezintã masa atomicã raportatã la numãrul de electroni transferaþi în procesul
A
redox E(g) = A/n. În aceste condiþii, masa depusã la electrozi se poate exprima astfel: m = ⋅I ⋅t ,
nF
relaþie care exprimã legea generalã a electrolizei.
68
Test
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. La electroliza unei soluþii de CuSO 4 cu electrozi de grafit, în timpul desfãºurãrii procesului, numãrul
ionilor din soluþie (scade/rãmâne acelaºi).
2. La electroliza unei soluþii de NiCl 2 la catod se depune (Ni/H 2).
3. Echivalentul electrochimic al oxigenului este (8,29 · 10 5/16,58 · 10 5 g).
4. Prin electroliza unei soluþii de CuSO 4, ionii de cupru sunt reduºi (la anod/la catod).
5. Numãrul de electroni necesar depunerii unui mol de ioni de fier (III) este (2NA/3NA).
5 × 0,2 p = 1 p
II. Alege rãspunsul corect
1. În procesul de electrolizã a soluþiei de clorurã de sodiu au loc reacþiile:
a) () Na+ + 1e → Na c) () 2H 2O + 2e → H2 (g) + 2HO
(+) 2Cl (aq) → Cl2 (g) + 2e
(+) 2Cl (aq) → Cl2 (g) + 2e
b) () Na + 1e → Na
+
d) () 2H 2O + 2e → H2 + 2HO
(+) 2H2O + 2e → H 2 (g) + 2HO
(+) H2O → 2e + O2 (g) + 2H + (aq)
2. Deosebirea esenþialã dintre o celulã galvanicã ºi o celulã de electrolizã este:
a) la electrozii celulei galvanice au loc reacþii redox, iar în procesul de electrolizã nu au loc astfel
de reacþii;
b) reacþia din pilã este spontanã ºi furnizeazã energie, iar cea din electrolizor nu este spontanã,
ea este susþinutã de energia furnizatã de sursã;
c) la anod au loc reacþii de oxidare, iar la catod reacþii de reducere.
3. Care dintre ecuaþiile reacþiilor totale care au loc în procesul de electrolizã nu este corectã:
a) CaI2 + 2H 2O → Ca(OH) 2 + I 2 + H2
b) CuSO4 + H2O → Cu + H2SO 4 + 1/2O 2
c) Mg(ClO4)2 + H2O → Mg + 2HClO 4 + 1/2O2
d) 2HCl + H2O → H2 + Cl2
4. La electroliza unei soluþii de AgNO 3 ionii de argint sunt:
a) reduºi la anod; b) reduºi la catod; c) oxidaþi la anod.
4 × 0,25 p = 1 p
III. Explicã fenomenele ºi scrie ecuaþiile reacþiilor respective.
1. Aluminiul nu reacþioneazã cu apa (vase de bucãtãrie) în condiþii obiºnuite, dar activat cu sare de
mercur reacþia are loc foarte uºor.
2. Se utilizeazã pe scarã largã baterii alcaline uscate cu litiu (Anexa 3).
3. Pentru argintarea unui obiect, acesta este catodul celulei electrolitice.
3 p
IV. Se supune electrolizei o tonã saramurã care conþine 50% clorurã de sodiu ºi la anod se culeg
44,8 m3 (c.n.) gaz de culoare verzuie.
a) Scrie ecuaþiile reacþiilor de la electrolizã.
2 p
b) Determinã volumul de gaz (c.n.) cules la catod.
1 p
c) Calculeazã masa de sare rãmasã în baia de electrolizã.
1 p
9 p + 1 p din oficiu = 10 p
69
4.3. Reacþii cu formare de precipitate
Reacþiile cu formare de precipitate sau, simplu, reacþiile de
precipitare, sunt reacþiile în care iau naºtere ºi se depun combinaþii
greu solubile (precipitate).
n Reacþiile de precipitare sunt reacþii Pe parcursul studierii chimiei aþi întâlnit multe reacþii cu formare
cu schimb de ioni ºi au ca scop de precipitate:
izolarea unui ion sau a unui grup
reacþii cu formare de baze insolubile: Al(OH)3, Fe(OH)2, Fe(OH)3,
de ioni sub o formã cât mai puþin
solubilã. AgOH, Zn(OH) 2, Pb(OH)2, Cr(OH)3 etc.;
n Concentraþia dizolvatului într-o reacþii cu formare de halogenuri insolubile: AgCl, AgBr, AgI,
soluþie saturatã se numeºte PbCl2, PbI2 etc.;
solubilitate. reacþii cu formare de sulfuri insolubile: CuS, FeS, HgS, MnS,
n Nu existã substanþe insolubile, ci NiS, SnS, ZnS etc.;
numai substanþe greu solubile. reacþii cu formare de carbonaþi insolubili: BaCO3, CaCO3, FeCO3,
n Pentru ca o precipitare sã fie cât
MgCO3, PbCO3 etc.;
mai completã se foloseºte
întotdeauna exces de reactiv. reacþii cu formare de sulfaþi insolubili: BaSO4, CaSO 4, PbSO4,
n Un reactiv specific pentru un ion SrSO4 etc.
este reactivul care reacþioneazã Reacþiile cu formare de precipitate sunt folosite în chimia analiticã
numai cu acel ion. pentru identificarea ºi determinarea cantitativã a ionilor. În analiza
chimicã sunt alese reacþiile care formeazã combinaþii uºor de recunoscut
(precipitat, culoare). Reactivii utilizaþi sunt astfel aleºi încât sã
reacþioneze cu un numãr cât mai mic de ioni (sã fie specifici) ºi sã
permitã identificarea unor cantitãþi mici de substanþã analizatã (sã fie
sensibili).
Cantitatea minimã de substanþã care se poate identifica într-o
reacþie de precipitare se numeºte limitã de recunoaºtere.
Cationii (ionii pozitivi ai metalelor) ºi anionii (ionii negativi) sunt
împãrþiþi în grupe analitice în funcþie de reactivul specific lor cu ajutorul
cãrora se pot separa ºi identifica din amestecuri.
n Creºterea cochiliei unei
scoici rezultã dintr-o reacþie Identificarea cationilor
de precipitare: organismul
secretã ioni Ca 2+ care Ionii metalelor din grupa a doua a sistemului periodic: Ba 2+, Ca2+,
reacþioneazã cu ionii carbo- Sr2+ au ca reactiv carbonatul de amoniu cu care formeazã precipitate
nat din mediul înconjurãtor. albe.
M2+ + (NH4)2CO3 → MCO 3↓ + 2NH 4+
70
Fe 3+ + 3NaOH → Fe(OH)3↓ + 3Na +
precipitat roºu-cãrãmiziu
Zn 2+ + 2NaOH → Zn(OH)2↓ + 2Na +
precipitat alb, solubil în exces de reactiv
Pb2+ + 2NaOH → Pb(OH)2↓ + 2Na +
precipitat alb, solubil în exces de reactiv
Cu 2+ + 2NaOH → Cu(OH) 2↓ + 2Na +
precipitat albastru-deschis
Identificarea anionilor
Ionii halogenilor se identificã cu azotat de argint, cu formarea
halogenurilor de argint, într-o reacþie sensibilã ºi specificã:
X + AgNO3 → AgX↓ + NO3
În funcþie de culoare se pot identifica ionii halogenilor:
Precipitat Culoare
Ionul CO32 este anionul care este frecvent utilizat în analiza chimicã
pentru identificarea unor cationi (Ca 2+, Ba2+, Sr2+, Ag+).
Introdu într-o eprubetã 2 mL soluþie Na2CO3 peste care
adaugã câteva picãturi dintr-o soluþie de AgNO3. Vei observa
formarea unui precipitat alb, greu solubil. Pune eprubeta
în stativ ºi aºteaptã sã se depunã precipitatul. Decanteazã
soluþia ºi adaugã peste precipitatul de Ag 2CO3 o soluþie de
HCl. Observã ºi explicã fenomenele care au loc.
Ionul SO42 se identificã uºor prin formarea precipitatelor de BaSO4
ºi PbSO4.
Ionul S2 din soluþia apoasã de H2S reacþioneazã cu o serie de
cationi, obþinându-se sulfuri greu solubile Mn+ + H2S (aq) → M2Sn↓ +
2H+ la pH acid. Dintre acestea unele sunt solubile în mediu bazic
(As2S 3, SnS, Sb2S 3), altele sunt insolubile (CuS, PbS, HgS). Ionul S2
din (NH 4)2S poate fi identificat prin formarea sulfurilor greu solubile
ºi colorate: MnS(roz), FeS (negru), NiS (negru), ZnS (alb).
Ionul NO2 se poate identifica cu o soluþie de CoCl 2 acidulatã cu
o soluþie de CH 3COOH 1M peste care se adaugã câteva picãturi de
KCl 1M. Se obþine un precipitat galben K3[Co(NO2)6], hexanitrocobaltiat
de potasiu ºi se degajã monoxid de azot.
72
Solubilitatea
Oricât de greu solubil ar fi un precipitat, o micã cantitate din
acesta este întotdeauna dizolvatã. În cazul unui precipitat de tip BA
în soluþia saturatã se stabileºte un echilibru între faza solidã ºi ionii
sãi: B+ ºi A. n O soluþie saturatã conþine cantitatea
BA (s) BA (aq) B + (aq) + A (aq) maximã de dizolvat la o tempera-
turã datã.
Aplicând legea acþiunii maselor la aceastã reacþie de echilibru,
rezultã:
[B +] [A]
= K,
[BA]
unde: [BA] este o mãrime constantã ºi reprezintã concentraþia fazei
solide; se poate trece în valoarea lui K. În aceste condiþii:
[B+] [A] = K[BA] = Ps BA. n În volumetria de precipitare se
determinã concentraþia ionilor X1
Aceasta este expresia generalã a produsului de solubilitate a (Cl, Br, I, CN).
unui electrolit greu solubil, de forma BA. Titrantul este soluþia de AgNO3
Produsul de solubilitate este mãrimea care indicã posibilitatea 0,1 M.
Indicatorul este K2CrO4 (5%) care
unui ion de a trece într-o formã greu solubilã. Cunoaºterea acestei
formeazã la echivalenþã Ag2CrO4 de
mãrimi (Anexa 4) are o importanþã deosebitã în alegerea metodelor culoare cãrãmizie.
de analizã calitativã ºi cantitativã, precum ºi în separarea unor sãruri
în industria de îngrãºãminte, produse clorosodice etc. Din valoarea
produsului de solubilitate se poate calcula solubilitatea compusului,
notatã cu S.
În cazul în care în soluþie existã numai ionii participanþi la formarea
precipitatului, într-un raport stoechiometric de precipitare, între
concentraþiile ionilor existenþi în soluþie existã relaþia:
[B+] = [A] = S,
unde S este solubilitatea molarã a precipitatului.
Relaþia între PS BA ºi S apare evidentã:
PS BA = [B+]2 = [A] 2 = S2.
Se poate calcula concentraþia în ion-g/L pentru ionii electrolitului
de tip BA:
[B+] = [A] = PS BA .
Solubilitatea este reprezentatã de concentraþia soluþiei saturate
respective ºi se exprimã în grame la litru sau moli la litru.
n Precipitarea clorurii de argint:
În funcþie de solubilitatea lor, substanþele se clasificã în trei grupe: Ag+ (aq) + Cl (aq) → AgCl
1) substanþe greu solubile, cu S ≤ 10 4 mol/L;
2) substanþe cu solubilitate medie, cu 10 4 ≤ S ≤ 102 mol/L;
3) substanþe uºor solubile.
Se constatã cã nu se poate face o delimitare netã între substanþe
solubile ºi substanþe total insolubile.
73
?
&
?Exerciþii ºi probleme
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. Mãrimea pe baza cãreia se pot compara toate precipitatele este (produsul de solubilitate (Ps)/solu-
bilitatea (S)).
2. Indiferent de compusul greu solubil, valoarea solubilitãþii molare a ionului de Ag + are (aceeaºi
valoare/valoare diferitã).
3. Precipitarea unei specii ionice este completã când concentraþia acesteia scade sub
(105 molar/103 molar).
4. Anionul sulfat poate fi titrat cantitativ cu ionul (Ba 2+/Ca2+).
5*. Un adult eliminã în urinã în 24 h, o cantitate de 200 mg Ca 2+. Volumul de acid oxalic 0,1 molar care
precipitã întreaga cantitate de calciu este (50 mL/20 mL).
II.La urmãtoarele afirmaþii rãspunde cu A (adevãrat) sau cu F(fals):
1. Precipitarea ionilor din soluþie conduce la un echilibru dinamic eterogen.
2. Echilibrul dintre precipitat ºi soluþia saturatã în ionii acestuia depinde de cantitatea de substanþã
solidã care se aflã în contact cu soluþia saturatã.
3. Condiþia de formare a precipitatului este ca produsul concentraþiei ionilor sã fie mai mare ca
produsul de solubilitate.
4*. Dacã produsul de solubilitate al AgBr este 2,8 · 10 13, solubilitatea AgBr este 10 3 g/L.
5. Ionul sulfurã se poate identifica cu soluþie de sulfat de cupru în mediu acid.
III. Alege rãspunsul corect.
1. Anionul sulfat se poate identifica folosind cationii:
a) Cu2+; b) Fe2+; c) NH4+; d) Pb2+.
2. Nu este un precipitat galben:
a) BaCrO 4; b) PbSO 4; c) PbI2; d) AgI.
3. Oxalatul de calciu se caracterizeazã prin produsul de solubilitate, Ps = 5 · 109.
a) Formula sa este Ca 2C2O 4.
b) Un gram din aceastã sare se dizolvã în 186 L apã.
c) Solubilitatea are valoarea 2,23 · 10 5 mol/L.
d) Dacã într-o soluþie de CaCl 2 se adaugã orice cantitate de acid oxalic se formeazã precipitat.
4. Cationul Fe 3+ se caracterizeazã prin:
a) conþine 26 electroni; c) formeazã cu acidul sulfuric la pH acid un precipitat negru;
b) are caracter reducãtor; d) formeazã cu sulfura de amoniu un precipitat negru.
5. Produsul de solubilitate:
a) depinde de concentraþia cationului; c) se modificã cu variaþia temperaturii;
b) depinde de concentraþia anionului; d) se determinã totdeauna din relaþia Ps = S2.
IV. În cinci eprubete se gãsesc substanþe solubile care conþin cationii: Ca 2+, Pb2+, Ba2+, Cu 2+, Na + ºi
anionii: NO 3, SO 42, S2.
a) Specificã natura sãrii din fiecare eprubetã.
b) Indicã formulele precipitatelor din pãtratul corespunzãtor interacþiei dintre substanþele care au
reacþionat; în eprubeta 4 se formeazã un precipitat cu aceeaºi structurã ca a CaSO 4.
Natura sãrii 1 2 3 45
1 ↓ alb
2 ↓ alb ↓ negru
3 ↓ alb
4 ↓ alb ↓ alb ↓ alb ↓ negru
5 ↓ negru ↓ negru
74
4.4. Reacþii cu formare de combinaþii complexe
O categorie importantã de reacþii cu largi aplicaþii în chimie sunt acelea cu formare de
compuºi coordinativi.
Combinaþiile complexe sunt acele substanþe care conþin unul sau mai mulþi ioni sau atomi
metalici, denumiþi ioni sau atomi centrali, înconjuraþi de unul sau mai mulþi liganzi: atomi, ioni
sau molecule care posedã unul sau mai multe dublete de electroni neparticipanþi pentru
formarea de legãturi covalent coordinative cu ionii sau atomii centrali.
Introdu alternativ în trei eprubete câte 23 cm3
din urmãtoarele soluþii: sulfat de cupru (CuSO 4),
azotat de argint (AgNO3) ºi clorurã de mercur II
(HgCl2). Adaugã în eprubete soluþii de reactivi, con-
form schemei alãturate, pânã la apariþia precipitatelor.
Ecuaþiile reacþiilor care au loc sunt:
1. CuSO 4 + 2NaOH → Cu(OH)2↓ + Na2SO 4
2. 2AgNO 3 + 2NaOH → Ag2O↓ + H2O + 2NaNO3
3. HgCl 2 + 2KI → HgI 2↓ + 2KCl
Introdu în eprubetele 1 ºi 2 soluþie de amoniac, iar în
eprubeta 3 exces de iodurã de potasiu pânã la dizolvarea
precipitatelor, când au loc urmãtoarele reacþii:
1. Cu(OH)2 + 4NH3 → [Cu(NH3)4](OH)2
Precipitatul verde-albastru de Cu(OH) 2 din eprubeta 1
1 2 3
se dizolvã, iar soluþia capãtã culoarea albastru-intens
reactiv Schweizer.
2. Ag 2O + 4NH3 + H2O → 2[Ag(NH3)2]OH
Precipitatul negru-brun de Ag2O din eprubeta 2 se dizolvã ºi
soluþia devine incolorã reactiv Tollens.
2+
3. HgI 2 + 2KI → K2[HgI4]
Precipitatul roºu-portocaliu de HgI 2 din eprubeta 3 se dizolvã în
exces de iodurã de potasiu ºi soluþia devine incolorã.
Combinaþiile finale rezultate în urma acestor reacþii sunt combinaþii
complexe, în care ionii Cu2+, Ag1+ ºi Hg2+ sunt ioni centrali, iar moleculele
de amoniac ºi ionii de I 1 sunt liganzi. Între ionul central ºi liganzi se n Ionul tetraaminocupric
formeazã legãturi covalent coordinative prin perechea de electroni este un ion stabil, solubil
în apã. Denumirea IUPAC
neparticipanþi ai ligandului ºi orbitalii vacanþi ai ionului central. În este ionul tetraammin
cazul ionului complex [Cu(NH3)4]2+, ionul Cu2+ are patru orbitali liberi cupru (II).
în care se dispun electronii neparticipanþi de la cele patru molecule
de amoniac.
Sarcina ionului complex se calculeazã pe baza sarcinii ionului
central ºi a sarcinilor liganzilor. Astfel, sarcina ionului [HgI4]2 este
egalã cu suma algebricã a sarcinii ionului central (Hg 2+) ºi a liganzilor
(4I). În cazul în care liganzii sunt molecule neutre, sarcina ionului
complex este egalã cu sarcina ionului central.
Sarcina ionului complex este neutralizatã de ioni de semn contrar.
[Cu(NH 3)4]2+SO42 ; [Ag(NH3)2]1+HO 1.
75
Numãrul de molecule sau ioni (liganzi) care intrã în structura
unui ion complex se numeºte numãr de coordinare. Numerele de
Liganzi frecvent întâlniþi în
combinaþiile complexe: coordinare cel mai des întâlnite sunt 2, 4, 6.
molecule neutre: În combinaþiile complexe [Cu(NH3)2]Cl ºi [Ag(NH3)2]OH ionii metalici
H 2O, NH3, NO, CO; au numãrul de coordinare 2. Numãrul de coordinare 4 se întâlneºte
ioni negativi:
F, Cl , Br, I, HO, CN, în compuºi de tipul: [Cu(NH 3 ) 4 ](OH) 2 , Na[Al(OH) 4 ], K 2 [CoCl 4 ],
SCN, NO2. Na 2[Co(SCN) 4] etc.
În combinaþiile complexe de tipul K3[Fe(CN) 6], Na3[Co(NO2)6] ionii
centrali au numerele de coordinare 6.
Liganzii dintr-o combinaþie complexã pot aparþine aceleiaºi specii,
ioni sau molecule, ca în exemplele de mai sus, sau pot fi în amestec
[Pt(NH3)2Cl2], [CoCl(NH 3)5]Cl2 sau [CoCl2(NH 3)4]Cl.
Scrierea ºi nomenclatura combinaþiilor complexe s-au modificat
în timp, fapt pentru care în diferite cãrþi aceeaºi substanþã poate fi
întâlnitã sub diferite denumiri. Nomenclatura actualã a combinaþiilor
complexe s-a stabilit în urma recomandãrilor IUPAC, în anul 1990.
Ionul complex se scrie între paranteze drepte (sfera de coordinare
internã), iar în exterior se scriu ionii de semn contrar.
77
Dependenþa dintre culoarea combinaþiilor complexe ºi structura
acestora este ilustratã ºi de combinaþiile complexe ale ionului Ni 2+ cu
numãrul de coordinare 6: [Ni(H2O)6]2+ este verde, în timp ce [Ni(NH3)6]2+
este albastru-violet.
Prin reacþia ionului complex [Ni(NH 3)6]2+, cu cianurã de potasiu
se obþine ionul complex [Ni(CN) 4] 2; reacþia are loc cu modificarea
culorii.
[Ni(NH3)6]2+ (aq) + 4CN (aq) → [Ni(CN)4] 2 (aq) + 6NH3 (aq)
albastru-violet galben-portocaliu
Introdu într-o eprubetã 23 cm3 soluþie CuSO4 peste care adaugã câteva
n Modelul ionului complex picãturi de acid acetic ºi apoi 2 cm 3 soluþie de K4 [Fe(CN)6].
[Ni(NH 3)6]2+.
Are loc urmãtoarea reacþie:
2CuSO4 + K4[Fe(CN) 6] → Cu 2[Fe(CN)6] + 2K2SO4
cupru hexacianoferat (II)
brun-roºcat
Ionul CN este o otravã foarte puternicã, deoarece odatã pãtruns
în organism se combinã cu uºurinþã cu ionii Fe 2+ din sânge cu care
formeazã combinaþia complexã [Fe(CN)6]4, care blocheazã instantaneu
n Modelul ionului complex
[Ni(CN)4] 2 .
centrii nervoºi. Combinaþiile complexe ale ionului CN nu sunt toxice.
Introdu într-o eprubetã 23 cm3 dintr-o soluþie diluatã de FeCl 3. Adaugã
câteva picãturi dintr-o soluþie apoasã de K 4[Fe(CN)6]. Vei observa apariþia
unui precipitat albastru-intens, insolubil în apã ºi în acid clorhidric, numit
albastru de Berlin.
Ecuaþia reacþiei chimice este:
4FeCl3 + 3K4[Fe(CN) 6] → Fe4[Fe(CN) 6]3 + 12 KCl
albastru de Berlin
Reacþia se caracterizeazã printr-o mare sensibilitate ºi se foloseºte
la identificarea urmelor de ioni Fe 3+.
n Scrie ecuaþiile reacþiilor chimice care demonstreazã
caracterul amfoter al hidroxidului de aluminiu.
Pe baza experienþelor efectuate se pot deduce
unele proprietãþi ale combinaþiilor complexe:
stabilitate: combinaþiile complexe sunt stabile atât în stare solidã,
cât ºi în soluþie;
solubilitate: majoritatea combinaþiilor complexe sunt solubile atât
în apã, cât ºi în solvenþi organici;
culoare: pot fi incolore sau intens colorate;
conductibilitate electricã: combinaþiile complexe solubile în apã
se comportã ca electroliþi.
n Hidroxizii care în soluþie apoasã se n Ai la dispoziþie urmãtoarele substanþe: Cu,
pot comporta fie ca acizi, fie ca Al, Zn, H 2SO 4, Na (în petrol), H 2O, soluþie de
baze, în funcþie de concentraþia amoniac.
ionilor de hidrogen, sunt substanþe Cum poþi obþine combinaþii complexe ale
amfotere. metalelor date? Scrie ecuaþiile reacþiilor respective ºi executã practic
obþinerea a cel puþin douã combinaþii complexe.
78
O combinaþie complexã este formatã dintr-un ion complex a cãrui sarcinã este neutralizatã
de ioni de semn contrar [Ag(NH3)2]+HO .
Ionul complex este format dintr-un ion (atom) central în jurul cãruia se gãsesc legaþi
prin legãturi covalent coordinative un anumit numãr de ioni sau molecule.
[H 3N→Ag←NH 3] +
Rolul de ioni centrali în combinaþiile complexe îl îndeplinesc în marea majoritate a
cazurilor metalele tranziþionale (dar ºi unele metale de tip p: Al, Sn, Pb).
Liganzii pot fi molecule neutre: NH 3, H 2O sau ioni: F, Cl, I , SO2
4
; CN; SCN.
Numãrul de coordinare al ionului central dintr-o combinaþie complexã determinã geometria
acestora.
Utilizãrile combinaþiilor complexe sunt determinate de proprietãþile acestora: stabilitate,
solubilitate, culoare, conductibilitate electricã.
?
&
?Exerciþii ºi probleme
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. Liganzii din structura compuºilor coordinativi (conþin/nu conþin) perechi de e neparticipanþi.
2. Ligandul SCN 1 se denumeºte corect (tiocianat/tiocianato).
3. Compusul coordinativ K3[Fe(CN) 6] se denumeºte corect (hexacianoferat (III) de potasiu/potasiu
hexacianoferat (III)).
4. Cu cât constanta de instabilitate are valoare mai mare cu atât combinaþia complexã este mai
(stabilã/mai puþin stabilã).
II. Alege rãspunsul corect.
1. Este corectã afirmaþia referitoare la structura combinaþiei complexe:
a) sfera de coordinare internã (ionul complex) conþine numai atomul metalic ºi mai mulþi liganzi;
b) contraionul (sfera de coordinare externã) este numai un anion;
c) liganzii se scriu în ordinea lor alfabeticã;
d) numãrul de coordinare este totdeauna par.
2. Combinaþia complexã denumitã tetraamminzinc (II) clorurã se caracterizeazã prin:
a) procentul metalului este 35,88%;
b) prezintã culoarea albastru-deschis;
c) este stabil termodinamic în soluþie apoasã;
d) se dizolvã în exces de NH 3.
3. Nu reprezintã o etapã în procesul de obþinere a reactivului Tollens din azotat de argint:
a) tratarea soluþiei de azotat de argint cu soluþie de hidroxid de sodiu;
b) dizolvarea precipitatului negru cu soluþie acidã;
c) dizolvarea precipitatului cu soluþie de amoniac concentrat;
d) dizolvarea azotatului de argint în apã ºi formarea unei soluþii.
4. Nu este corectã afirmaþia referitoare la stabilitatea compuºilor coordinativi:
a) combinaþiile complexe în soluþie apoasã pot disocia în ioni;
b) constanta de stabilitate (Ks) reprezintã reacþia de formare a combinaþiei complexe;
c*) constanta de instabilitate a ionului complex din reactivul Schweizer are valoarea Kins = 5 · 1014,
dacã Kstab = 1013;
d*) stabilitatea halogenilor aceluiaºi cation descreºte în ordinea: I > Br > Cl.
5. Pentru aprecierea gradului de umiditate a atmosferei se foloseºte un compus al cobaltului de
culoare roz, cu urmãtoarea compoziþie: 24,767% Co, 29,84% Cl ºi 45,39% H 2O. Este corectã
79
afirmaþia:
a) combinaþia complexã se denumeºte corect clorurã de hexaacva Co (II);
b) prin încãlzire compusul devine albastru;
c) compusul albastru are formula [CoCl 2(NH3) 4];
d) soluþia combinaþiei complexe nu formeazã precipitat la tratarea cu soluþie de azotat de argint.
III. Rezolvã.
1. Scrie formulele urmãtoarelor combinaþii complexe ºi specificã sarcina electricã a ionului complex:
a) sodiu tetrahidroxizincat (II);
b) potasiu tetraisocianatocobalt (II);
c) cisdiammindicloroplatinã (II);
d) potasiu hexacianoferat (III);
e) hexaamminnichel (II) clorurã;
f) transtetraammindiclorocobalt (III) clorurã.
2. Pentru identificarea colorimetricã a ionului Cu 2+ (aq) se foloseºte ºi reactivul Schweizer. Scrie
urmãtorul ºir de transformãri pentru a obþine combinaþia complexã X:
Cu + a → b + d↑ + H 2O
b + NaOH → Na2SO4 + e↓
e + NH3 (conc.) → X
a) Identificã substanþele notate cu litere ºi scrie corect ecuaþiile reacþiilor chimice.
b) Indicã denumirea IUPAC a ionului complex.
c) Calculeazã numãrul de electroni al ionului metalic din combinaþia complexã.
d) Scrie expresia constantei de formare a ionului complex (Kstab) ºi explicã stabilitatea acestuia,
dacã constanta de instabilitate, Kinstab este 5 · 1014.
e) Determinã numãrul de moli de ion metalic (Mx+) ºi numãrul de moli de ligand existenþi în 100 cm3
soluþie de combinaþie complexã de concentraþie 0,1M.
3. Diviziunea celulelor din tumori este inhibatã de complexul cisdiammindicloroplatinã (II). Indicã:
a) compoziþia masicã a combinaþiei complexe;
b) Scrie ecuaþiile reacþiilor pentru urmãtorul ºir de transformãri:
+ Cl NH conc.
Pt →
2
PtCl 4 → PtCl2 →
3
combinaþie complexã
200°C 350°C
4. Identificarea azotului în compuºii organici se poate realiza prin obþinerea compusului numit albastru
de Berlin, cu denumirea IUPAC fier(III)hexacianoferat (II).
a) Scrie formula combinaþiei complexe.
b) Indicã: sfera de coordinare internã (ionul complex) ºi sarcina electricã;
sfera de coordinare externã (contraionul);
numãrul de coordinare;
structura ligandului, identificând electronii neparticipanþi;
stabilitatea termodinamicã, dacã Ks = 1037, pe baza numãrului de e al atomului
central.
c) Specificã ºirul de transformãri chimice prin care se obþine albastru de Berlin (X) pentru identificarea
azotului din uree, (CO(NH 2) 2), folosind cei trei reactanþi:
+ Na + FeCl + FeCl
uree → a →
2
b →
3
X
t° NaCl NaCl
80
Test
I. Scrie cuvântul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre urmãtoarele afirmaþii:
1. În reactivul Schweizer ionul metalic are numãrul de oxidare (+2/+1).
2. Combinaþia complexã a cobaltului, de culoare roz, are formula [Co(H 2O)6]Cl2/[Co(H 2O) 2Cl2].
3. La creºterea temperaturii solubilitatea precipitatului (creºte/scade).
4. În analiza gravimetricã (cântãrirea precipitatelor) pentru spãlarea precipitatului se foloseºte un
exces de (precipitant/acid).
5. În radiografia stomacalã se foloseºte BaSO4 pentru cã este (insolubil/solubil) în acizi.
5×0,4 = 2 p
II. Alege rãspunsul corect.
1. Hidroxidul de zinc poate fi precipitat folosind soluþie de:
a) NaOH; b) NH3 (aq); c) NaCl; d) Na2CO3.
0,5 p
2. Un solid solubil în soluþie apoasã amoniacalã conþine ioni de:
a) Ag+; b) I ; c) Cl; d) Cu2+.
0,5 p
3. Clorura de Fe (II) se identificã în reacþie cu soluþie de:
a) K4[Fe(CN)6]; b). K3[Fe(CN)6]; c) NH3 (aq); d) KSCN.
0,5 p
4. Referitor la reactivul Tollens:
a) se obþine din azotat de argint ºi hidroxid de sodiu;
b) procentul de hidrogen din ionul complex este 4,40%;
c) masa ligandului din 100 cm3 soluþie combinaþie complexã de concentraþie 0,1 M (Ks = 10 8) este
2 · 103 g;
d) un volum de 100 cm3 de concentraþie 0,1M reacþioneazã cu 0,9 g glucozã.
1,5 p
5. Solubilitatea sulfatului de plumb este 4,27 · 10 2 g:
a) la descãrcarea acumulatorului cu plumb, masa precipitatului scade;
b) precipitatul are culoare neagrã;
c) produsul de solubilitate este 1,68 · 106;
d) concentraþia molarã a soluþiei saturate este 1,41 · 10 4 mol/L.
1 p
III. În douã eprubete se gãsesc câte 10 cm 3 soluþie de sulfat de cupru (II) de concentraþie 0,1M ºi
clorurã de Fe (III). Fiecare se trateazã cu soluþie de NaOH ºi pe urmã cu soluþie de amoniac.
a) Scrie ecuaþiile reacþiilor posibile ºi specificã produsul final al transformãrilor.
b) Calculeazã masele de produºi de reacþie finali.
c) Indicã culoarea produºilor finali ºi o aplicaþie practicã a acestora.
3 p
9p + 1 p din oficiu = 10 p
81
Aplicaþii ale principiilor chimiei
în tehnologia chimicã
Obiectul tehnologiei chimice îl constituie studiul proceselor industriale care permit
transformarea materiilor prime în produse chimice anorganice ºi organice. Prin intermediul
acestei ramuri, chimia se leagã de activitatea practicã ºi contribuie la soluþionarea unor
probleme majore ale economiei.
Principiile chimiei teoretice asigurã o bazã solidã pentru înþelegerea proceselor tehnologice.
Din aceste motive, numai cunoscând efectele energetice care însoþesc reacþiile chimice,
viteza acestora ºi factorii care o influenþeazã, ºi legile echilibrului chimic se pot stabili ºi dirija
fenomenele care se petrec în instalaþiile industriale.
Aceastã reacþie are loc cu creºterea numãrului de moli de gaz: Δν = + 2, deci nu necesitã
o presiune ridicatã.
c. Un aspect foarte important este stocarea acetilenei, þinând cont de valoarea ridicatã
a entalpiei de formare. Spre deosebire de celelalte gaze (H 2, N2, O 2 etc.) care se stocheazã
în cilindri de oþel fãrã comprimare, C2H2 se stocheazã în tuburi de material poros îmbibat cu
δ δ
acetonã, datoritã polaritãþii acetilenei ( δ+H C ≡ CH δ+), solubilitatea volumicã fiind de
300 L : 1 L acetonã. Este necesar ca piesele tubului care vin în contact cu acetilena sã nu fie
confecþionate din cupru sau aliaje de cupru care pot conduce la formarea acetilurii de cupru
explozive.
Toate aceste consideraþii teoretice au condus la elaborarea procesului tehnologic ºi la
construcþia reactorului pentru a mãri eficienþa economicã.
Activitãþi de evaluare
1. Referat. Alcãtuiþi un referat cu tema Sinteza amoniacului. Analizaþi sistemul în echilibru:
N 2 (g) + 3H2 (g) 2NH3 (g) + 92 kJ în concordanþã cu principiul Le Châtelier. Industrial,
se lucreazã la temperaturi cuprinse între 400 ºi 500°C, presiuni 1001000 atm ºi catalizator.
Justificaþi alegerea acestor condiþii.
2. Activitate experimentalã. Având la masa de lucru din laborator un amestec format din
soluþii de BaCl 2 ºi ZnCl2, realizaþi separarea ºi identificarea ionilor Ba 2+ ºi Zn 2+ respectând
indicaþiile din urmãtoarea schemã:
ZnCl 2 (aq) BaCl2 (aq)
| |
NaOH 2M
Se filtreazã
↓ ↓
Na2[Zn(OH)4] (aq) Ba(OH)2 pp.
| | + HCl (aq) 1M
↓ + HCl (aq) 1M ↓
(NH4)2S K2Cr2O7
ZnS pp. ← Zn2+ (aq) Ba2+ → BaCrO4 pp.
NH3 2M CH3COONa
Scrieþi ecuaþiile reacþiilor chimice.
&"
Rãspunsuri
Capitolul 1 Capitolul 2
I. 1. ardere; 2. fizic; 3. endotermã, var nestins; I. 1. mare; 2. mare; 3. mare; 4. mic.
4. izopentan, neopentan; 5. slabã, dezlocuire, sare; II. 1. b), d); 2. a), c), e).
6. reducãtor. III. 1. a, b, c, d, e; 2. a.
II. 1. A; 2. F; 3. A; 4. F; 5. F; 6. A. IV. 2. a) ΔH0vaporizare = 241,5 + 285,5 = + 44 kJ · mol1
III. 1. a) fizic, dizolvare; b) chimic, precipitare; (endoterm);
c) complexare, fãrã modificarea N.O.; 2. b); 3. b); ΔHsublimare
0
= 241,5 + 291,5 = + 50 kJ · mol1
4. a), c), d). (endoterm)
IV. 1. HCl (C2H4, O2, Zn, NaOH, H2O); Zn (CuSO4, b) ΔHtopire
0
= + 6 kJ · mol1 (la topire se scindeazã
NaOH, CH3COOH, H 2O); C2H4 (O2, H 2O); 15% din totalul legãturilor de hidrogen din gheaþã);
2. H 2SO 4 în exces; d) nH O vapori = 2 moli; ΔH = 100 kJ;
2
8KI + 9H 2SO4 → 4I2 + H2S + 8KHSO4 + 4H2O 100
1 mol KI → 1/8 moli H2S; V = 2,8 L. nH O = · 18 = 300 g gheaþã.
3. d) [Cu(NH 3) 4](OH)2; în reacþiile consecutive
2 6
se conservã numãrul atomilor de cupru; 3. a) H+ (aq) + HO (aq) → H2O (l)
n Cu = 0,1 · 80/100 = 0,08 moli; nd = 0,08 moli. − 2,86
4. Se determinã numãrul de moli de acid ºi ΔrH10 = = 57,2 kJ/mol de HCl;
0,05
bazã, nNaOH = 0,6 · 0,05 = 0,03; nHCl = 0,02 moli. − 3,436
Soluþia finalã conþine 0,01 moli NaOH (exces) ºi ΔrH02 = = 57,26 kJ/mol KOH;
V = 1 L; conc. molarã a NaOH = 102 mol/L; pOH = 2; 0,06
pH = 12; se adaugã 0,01 moli HCl pentru b) 1 mol H 2SO4 → 2H3O+ + SO42
neutralizare; VHCl adãugat = 1 L. ΔrH0 = 57,27 · 2 = 114,54 kJ.
V. 1. HCl + NaHCO 3 → NaCl + CO2 + H2O 4. a) Determinarea relaþiilor:
reacþie de dezlocuire ionicã. 2. Evaporarea, proces 100 g cãrbune pC % (g) 1 mol C − 393,5
endoterm; vitezã micã de reacþie → proces fizic. 1000 g cãrbune = xg ; = Q1 ;
x / 12
Fe3+
3. H 2O 2 → H2O (l) + 1/2O 2 (g) r. redox. 10 ⋅ pC % (g)
4. 3C2H5OH + K2Cr2O7 + 4H2SO4 → 3CH3COOH Q1 = ( 393,5) = 327,9 · pC% kJ/kg.
12
+ K2SO 4 + Cr2(SO4)3 + 7H 2O r. redox. Test
verde
I. 1. mai stabil; 2. 11,45 kJ; 3. mare; 4. mare;
5. CH3COOH + H2O CH3COO + H3O+ ionul 5. CO2.
hidroniu este antiseptic; II. 1. b; 2. d; 3. b; 4. c.
t°C
6. NH4Cl → NH3 + HCl m1 m2
2HCl + MO → MCl 2 + H2O r. de descompunere, III. 1. Q1 = Q2; (76) = ( 890), m1 = masa CH4
neutralizare. 16 16
Test 76 ⋅ m1 m1 + m2 m2
I. 1. fizic; 2. +6; 3. chimic; 4. substituþie; 5. hidroxid. din reacþia 1, m2 = ; = ;
890 100 p%
II. 1. b); 2. d); 3. c); 4. d); 5. d).
p% = 7,867%.
III. 1. c); 2. b); 3. a); 4. d); 5. e).
2. Acetilena este un compus termodinamic instabil
IV. 3. c) Se determinã kmoli de H2SO4 = 10 kmoli
ΔfH 0 = +226 kJ · mol 1 (legãturi π).
(η = 80%); 12,5 kmoli H 2 SO 4 (η = 100%) →
IV. b)
12,5 kmoli ZnS (se conservã S);
mZnS = 12,5 · 97 · 100/50 = 2425 kg ZnS impurã. ΔH10 + ΔH02 + 1/2Ediscociere Cl + ΔH 04 + U ΔH50 = 0;
2
b) 1,2 reacþii redox, 3 reacþie de combinare. ΔH20 = ΔHionizare
0
= 5,145 · 96,4 = 496 kJ →
V. X: izobutan; Y: C 4H9Br; (CH 3) 3CBr; viteza de → U = 786,8 kJ · mol1;
bromurare la carbonul terþiar este de 1600 ori mai c) UKCl < UNaCl; I K < I Na; RK+ > RNa+ (raza); forþa
mare decât la carbonul primar Y': bromurã de de atracþie dintre ioni este mai micã la KCl.
izobutil; Z: izobutenã.
8/5 KMnO 4/H + (aq)
Capitolul 3
CH 2=C(CH 3)CH 3 + 4[O] → I. 1. scade; 2. creºte; 3. micºoreazã; 4. rapidã;
→ CO2 + H 2O + CH3COCH3 5. micã.
II. 1. a); 2. c); 3. c); 4. a).
1 mol 8/5 III. 1. a) C2H5Cl (g) → C2H 4 (g) + HCl (g)
0,1 moli = x ; x = 0,8/5 = 2 · VKMnO4 ⇒ b) v = k[C2H5Cl];
⇒ VKMnO = 0,08 L soluþie.
4
&#
0,693 4.2. I. 1. F; 2. A; 3. A; 4. F. II. 1. b); 2. c); 3. b).
c) t1/2 = ≈ 4,64 h; dacã se transformã
4,15 ⋅ 10 −5 Test
75% este nevoie de douã timpuri de înjumãtãþire, I. 1. scade; 2. Ni; 3. 8,29 · 105; 4. la catod;
deci 9,28 h. 5. 3NA.
2. v = k2[A]2; II. 1. c; 2. b; 3. c; 4. b).
v0 = 1,5 · 105(0,2)2 = 6 · 107 mol/L · s; III. 1. Se formeazã o micropilã Al | Al3+ || Hg2+ | Hg
v = 9 · 104(0,2)2 = 3,6 · 105 mol/L · min. care mãreºte viteza de reacþie:
3. a) E a1 > E a2; c) catalizatorul micºoreazã Ea; Al + 3H2O → Al(OH)3 + 3/2H2↑
d) ruperea covalenþelor necesitã Ea mai mari.
2. Litiul are potenþialul de electrod cel mai negativ
4. a) AlCl3 (izomerizare C4H10; reacþii Friedel-
Crafts); V 2O 5 (oxidãri naftalinã, benzen, SO 2 → ºi pila formatã va genera o t.e.m. mare.
SO 3); Ni (hidrogenãri, gaz de sintezã din CH 4); 3. Ionul Ag+ din AgNO 3 se deplaseazã la catod
enzime (lipaze, amilaza, zaharomices cerevisiae). ºi se depune pe obiect.
Ag+ + 1e → Ag0
Test
I. 1. constantelor; 2. mol · g1 · s1; 3. reacþie IV. 2NaCl + 2H2O → 2NaOH + H2 + Cl2
rapidã; 4. participã, neschimbat; 5. oxigen. b) V H = V Cl = 44,8 m3 (c.n.);
2 2
II. 1. e); 2. d); 3. a); 4. g); 5. c). c) mNaCl t = 500 kg; nCl = 2 kmol →
2
III. 1.
A; 2. F; 3. A, 4. F; 5. F. mNaCl = 4 · 58,5 = 234 kg;
IV. V H = 1,8 · 104 mol/min;
2 mNaCl rãmas = 500 234 = 266 kg.
V H O+ = 3,6 · 10 4 mol/min;
3 4.3.
V. b) V H O = 0,45 mol · L1 · s1; I. 1. Ps; 2. diferitã; 3. 105M; 4. Ba2+; 5. 20 mL.
2
c) V NH = V NO = 0,3 mol · L1 · s1. II. 1. A; 2. F; 3. A; 4. F; 5. A.
3
III. 1. d; 2. b; 3. b; 4. d; 5. c.
Capitolul 4 IV. a) 1. Ca(NO3) 2; 2. Pb(NO3)2; 3. Ba(NO3)2;
4.1.
4. CuSO4; 5. Na2S.
I. 1. H3O+ (aq); 2. amfoter; 3. 11; 4. 18,066 · 1022
ioni. 4.4.
II. 1. b); 2. b); I. 1. conþin; 2. tiocianato; 3. potasiu hexa-
III. 1. 1., 2., 5.,b; 3. a); 4. c); cianoferat (III); 4. puþin stabilã; 5. 36 e.
2. a). NH+4 + H 2O H3O + + NH3; II. 1. c); 2. d); 3. b); 4. c); 5. b).
b). (CH3)2NH + H2O ; d). HCO3 + HO ; III. 2. a H 2SO4; b CuSO4; d SO2;
e). CO 3 + H2O
2
;
e Cu(OH)2; [Cu(NH3)4](OH)2.
f). CH 3COOH + C 6H5O Na + .
c) K i = 1/5 · 10 14 = 2 · 1015;
Test [Cu(NH3)4]2+ + 4HCl → [CuCl4]2 + 4NH4+
I. 1. molecularã; ionicã; 2. sunt ioni spectatori; [Cu(NH3) 4]2+ Cu2+ (aq) + 4NH3
3. douã; 4. micã; 5. mai slab.
II. 1. a) H2O, HCN, H2S, H 3O +; b) HNO2, H3PO4, x ⋅ (4 x )4
5 · 1014 = ;
HSO4, HNO3; c) C6H5OH, CH 3COOH, C 6H 5COOH, 0,1
HCOOH. [Cu2+] = 5 · 105 mol/100 cm 3;
2. a) NaOH, Ca(OH)2, Al(OH)3, H2O; b) HO , SO 32, [NH3] = 20 · 105 mol/100 cm3.
HSO3, ...; c) (CH3)2NH; CH3NH2; C6H5NH2. 3. a) [Pt(NH3) 2Cl2]; M = 300 g · mol 1; 65% Pt;
III. 1 a; 2 a; 3 a; 4 c; 2% H; 23,66% Cl.4. c) a NaCN.
IV. 1. K = 1,8 · 105 mol/L; 2. V = 0,0112 L.
3. b) nHCl = 103 moli; cM = 0,1 moli; pH = 1; Test
I. 1. +2; 2. [Co(H2O)6]Cl2; 3. creºte; 4. precipitat;
c) dupã diluare cM = 5 · 103; pH = 2,3; dupã
2 5. insolubil.
neutralizare NaOH este în exces; pH = 9, pOH = 5;
II. 1. a); 2. a), c); 3. b); 4. d); 5. d).
[HO] = 105 mol/L.
Vsol. final = 0,2 + Vsol. NaOH adãugat; III. Fe(OH)3 nu se dizolvã în amoniac.
nNaOH = 0,2V 103; [Cu(NH3)4](OH)2 soluþie albastrã.
10 3 moli NaOH se consumã la neutralizare; nFe(OH) = 10 · 10 3 · 101 moli; determinarea
3
gravimetricã sub formã de Fe 2O 3.
0,2 V − 10−3
= 105; V = 5 · 103 L = 5 mL; n[Cu(NH ) ](OH) = 103; dizolvã celuloza.
0,2 + V 3 4 2
&$
Anexe
Anexa 1
Cãlduri de formare la p = 1 atm ºi T = 298 K
Substanþã ΔfH0298 Substanþã ΔfH0298 Substanþã ΔfH0298
(kJ · mol1) (kJ · mol1) (kJ · mol 1)
C (diamant) 1,897 Fe2O3 (s) 821,3 C2H4 (g) + 52,3
Cl (g) 121,3 HCl (g) 92,3 C2H6 (g) 84,67
Cl (g)
233,6 HBr (g) 35,98 nC4H10 (g) 124,7
O3 (g) 142,3 FeS2 (s) 177,4 izoC4H10 (g) 131,6
Al2O 3 (s) 1675 H2O (g) 241,5 C6H6 (l) + 49
CO (g) 110,5 H2O (l) 285,5 C6H6 (g) + 82,93
CO2 (g) 393,5 NO (g) + 90,4 C6H12O 6 (s) 1273
CaO (s) 635,1 SO2 (g) 296,9 C12H22O 11 (s) 2221
CaCO3 (s) 1206 SO3 (g) 395,2
Anexa 2
Constante de ionizare (aciditate), la 298 K
HSO1
4
2 · 102 HCOOH 1,8 · 104 HS1 3 · 1013
H3PO4 7,5 · 103 C6H5COOH 6,5 · 105 HCN 6,2 · 10 10
H2PO1
4
6,2 · 108 CH3COOH 1,8 · 105 NH4+ 5,7 · 1010
HPO2
4
5 · 1013 H2CO3 4,5 · 107 C6H5OH 1,2 · 1010
HNO2 7,2 · 104 HCO3 5,6 · 10 11 Al(OH)3 4 · 1012
HF 6,5 · 104 H2S 1 · 107 H2O 1014
Anexa 3
Potenþiale standard de reducere, la 25°C
(mediu acid)
&%
Reacþia de reducere ε0 (V) Reacþia de reducere ε0 (V)
2H+ (aq) + 2e → H 2 0 MnO2 (s) + 4H+ (aq) + 2e → Mn2+ + 2H 2O 1,23
S 4O 2
6
+ 2e → 2S 2O 2
3
0,08 Cr2O 2
7
+ 14H (aq) + 6e → 2Cr
+ 3+
+ 7H2O 1,33
Cu 2+
+ e → Cu +
0,153 Cl2 (g) + 2e → 2Cl
1,36
AgCl (s) + e → Ag (s) 0,22 PbO2 (s) + 4H+ (aq) + 2e → Pb2+ + 2H2O 1,45
Cu2+ + 2e → Cu (s) 0,34 ClO3 + 6H+ + 5e → Cl2 + 6H 2O 1,47
I2 (s) + 2e → 2I
0,53 Au 3+
+ 3e → Au (s)
1,5
MnO + e → MnO
4
2
4
0,56 MnO + 8H (aq) + 5e → Mn
4
+ 2+
+ 4H2O 1,51
Fe 3+
+ e → Fe
2+
0,77 MnO + 4H (aq) + 3e → MnO 2 (s) + 2H2O
4
+
1,65
Ag + e → Ag (s)
+
0,8 H 2O 2 (aq) + 2H (aq) + 2e → 2H 2O
+
1,776
NO3 + 4H+ (aq) + 3e → NO (g) + 2H2O 0,96 S2O 82 + 2e → 2SO2
4
2,01
Br2 (aq) + 2e → 2Br 1,087 F2 (g) + 2e → 2F 2,87
NO + 3H (aq) + 2e → HNO2 (aq) + H2O
3
+
0,94 F2 (g) + 2H (aq) + 2e → 2HF (aq)
+
3,06
O2 (g) + 4H (aq) + 2e → 2H2O (l)
+
1,23
Anexa 4
Produse de solubilitate, la 298 K
Anexa 5
Constante de instabilitate ale unor combinaþii complexe
&&
MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII
CHIMIE
Manual pentru clasa a 9-a
CHIMIE
Manual pentru clasa a 9-a
SANDA FÃTU / CORNELIA GRECESCU MARIUS ANDRUH / DANIELA BOGDAN
VERONICA DAVID
lice lice
bat
Apro 2004
MEC
9
bat
Apro 2004
MEC
9