Caracterul latin al limbii român

Se știe că limba română face parte din limbile romanice, după romanizarea
poporului dac de către Imperiul Roman. Așa stând lucrurile putem afirma că
Lingua Latina est fundamentum lingua nostre adică Limba Latina este
fundamentul limbii noastre.
Din punctul meu de vedere, limba unui popor este foarte imporanta in istoria și
marca culturii acestuia. Proveniența limbii la fel ca și a întregii națiuni este o
adevărată avere, care trebuie să fie cunoscută de fiecare.
În primul rând, alfabetul latin este cât se poate de adecvat pentru limba
română, servind de minune la redarea specificului fonic și gramatical. Paternitatea
grafiei latine pentru limba noastră este explicată în culori simbolice de poetul
Grigore Vieru în felul următor:
”Sunt un om al nemâniei,
Lumii astea nestrăin
Vin din munții latiniei
Deci și scrisul mi-i latin”
Sau de către Luceafărul poeziei noastre Mihai Eminescu care spune ” De la Roma
venim, scumpi și iubiți compatrioți, din Dacia Traiană! Se cam ștersese diploma
noastră de noblețe, limba însă am transcris-o ... în litere de aur ale limbilor
surori.” În versurile lui Grigore Vieru și spusele lui Mihai Eminescu se observă
opinia față de grafia latină pentru limba română, aceasta, fiind una pozitivă.
În al doilea rând, foarte multe cuvinte din vocabularul latin se folosesc în
lexicul român. În această ordine de idei vreau să precizez ca lexemele de origine
latină în limba română constituie peste 60 la 100 din tot vocabularul limbii
Române de exemplu următoarele cuvinte: femina – femeie, pater- părinte, aer-
aerul, aqua-apa, luma- lună, sau urmatoarele îmbinări de cuvinte : Terra
incognito- Pământ necunoscut,Ex libris- din cărți, Carpe diem- Trăiește viața. Si
aceste șiruri pot fi continuate la nesfârșit, demonstrând că cuvintele latine cu
adevărat fac parte din lexicul român.
În al treilea rând, structura gramaticală este un element latin esential din
structura limbii române. Categoria gramaticală română conservă din latină clasele
de declinare al substantivului, pronumele personal, tipurile de adjective,
numeralele ordinale de la 1 până la 10 , principalele conjuncții și prepoziții. Spre
exemplu pronumele personale în latină : Ego, nos, tu, vos și în română : eu, tu,
noi, voi. Numeralele ordinale în latină : Primus, secundus, tertius, quatrus, quintus
Și cele în română : Primul, al doilea, al treilea, al patrulea si al cincilea. Prin aceste
exemple se observă legătura gramaticală și morfologică dintre limba latină și
limba română.
Având în vedere toate aspectele prezentate mai sus , ajungem la concluzia
facută de Miron Costin pe care o gasim în Cronica polonă și anume :”Întreaga
temelie a vorbirii și până astăzi se ține de limba latină”. Trebuie să ne mândrim de
faptul că facem parte din Ginta Latină, că limba noastră cea română este atât de
adânc împlântată în solul romanic, de unde își trage în mod constant seva
dătătoare de viață.