www.dacoromanica.

ro
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
I
www.dacoromanica.ro
 11
Uite, ma apuca-o poft6,
Mi-a venit deodata gindul
Sa-mi incep acum cintarea,
sa dau drumul unui cintec
Despre-a neanzului poveste,
Despre-a noastra seminfie;
Vorbe le se moaie-n gura,
Cad incet4or cuvinte;
Lin se-nalla de pe limba,
Printre dinti roiesc in aer.
Frale scump, iubit prieten,
Preafrurnos, din tinerete,
Vino cinta cu mine,
Te apropie mai jute,
Ca .0 basmuim ca, iata,
Ne aflam doar tar cu totii
Adunati din patru vinturi;
Rar ne intilnim trudnic
Ne gosim din nou pe-a noastre
Jalnice, sarace locuri,
De aici, din miathnoapte.
Mina intr-a mea ti-o lath,
Degetele-ntr-ale mele,
Sa-ntonanz alese cinturi,
Cele mai fi-umoase basme;
Asculta-ne-vor prieteni,
Ne vor urmari tovarc7§1
Din ast tineret ce creVe,
Din ast neam ce se riclica;
Sint cintari din wend caninte,
Vorbe vechi de prin chimirul
Vajnicului Veiinainoinen,
De prin vatra covaciei
A lui Ilniarinen, smulse
Sabiei lui Kazikomieli,
Arcului lui Joukahainen,
Din cimpiile Pohjolei,
De prin codrii Kalevalei.
Tata I le cinta pe vreniui,
Coada la topor I2rcandrr -. i;
Ma -nvala aceste cinturi
Mama cind torcea din caier;
Err, rin tint, jos, pe podele,
Ma-nvirteanz pe la gerzunchii-i,
Pup chi laple pe barbie,
Cu srnintina pe la gura.
N-a fost Sampo fara vorbe,
Fara vraji ciudate, Louhi;
Sampo se -n vechi -n cuvinte,
Louhi -n farmece pierit-a,
In cintari muri Vipunen,
Lemminkiiinen, in petreceri.
Sint ciltfel de cuvinte,
Vorbe tainice, alIate
Pe la matgine de drumuri,
De prin let-bard desprinse,
www.dacoromanica.ro
Scoase din incirilcini,suri,
Ridicate de prin cringuri,
De pe firele de iarba,
De pe lungi carari, pe vremuri,
Cind, cioban, in tinerete,
Imi minatn cirezi si turme
Prin livezi de inhere pline,
On pe colnice de our
Cu Muurikki, neagra-n unna
ySi cu Kimmo cea baltata.
Frigul cintece imi spuse,
Ploaia mi-a-nginat cuvinte;
Altfel imi doinira vinturi,
Altfel Intl cintara valuri;
Pasari vorbe-mi claruira,
CreVete de arbori, versuri.
Am facut un ghem din ele,
Strinsu-le-am in jurubita,
Pus-am gheinu-n saniuta,
Intr-o sanie sculul;
Le-am carat apoi acasa-n
Saniuta linga ,surd;
Le-cuezai pe-o policioara,
Intr-un find de-ulcior de-aranza.
Cintecele-n frig statura,
Au ramas mult Limp in bezna;
Sa-rni scot cintece din geruri,
De prin frig a' mele cinturi,
Sa-mi aduc ulcioni-n cash,
Cirfarril s-a,sez pe-o leap,
Chiar aici, sub asta grinda,
Pe sub mindrul pod al casei?
Sa deschid Cist scrip cu vorbe,
A cinta rilor Ic7dita,
Capatul de fir sei-1 cant,
Jurubitii sa-i nip nodul?
Voi cinta cintare bona,
inalta-voi cintec mindru,
Cu mincare de secara,
Cu de orz, gustoasa bere;
Daca nu aduceli here,
Nici un strop de bauturci,
Voi cinta cu gura seaca,
li voi zice si cu apa
Pentru-nveselirea sera,
Intru slava marii zile.
Pentru bucurii de miine,
Pentru zorii ce-au sä yin&
Iata ce-auzii odata,
Ce-ascultai cindva, in cintec:
Noptile yin singurele,
Singure, pe rind, yin zile;
Vaincimoinen el singur
S-a ivit, rapsodul vecnic,
 12
Din subtirea purtatoare,
Ilmatar, frumoasa maica.
In vazduh traia o fata,
Minunata Luonnatar;
A trait mult timp curata,
Ca fecioara, o vecie,
Prin inaltele vazduhuri,
Prin nemarginite ceruri.
Dar s-a saturat deodata,
I-a parut povara viata,
So ramiie-afa stinghera,
7;91 fecioara, lot curata,
Prin inaltele vazduhuri,
Prin nemarginite ceruri.
Pin' la urma coborit-a,
S-a,sez a pe nalte valuri,
Pe al marii spate luciu,
Printre uncle despletite;
Navalit-a o vintoasa,
Dinspre rasarit pornita,
Ce umplu de spuma marea,
Malta taioase valuri.
Vintul fata-a leganal-o,
Va/ui arzinca fecioara
Pe spinarea albastrie
A inaltelor talazuri;
1-a radii ei rinhcl, shut!,
A 16sal-a grea handl!.
Trudnic a purtat povara,
Sarcina cea grea din pintec
Ani de tog vreo capte sute,
Virste de viteji vreo noun;
Ii era cu neputinta,
Fatal nena scut, sa-1 nasca.
Muma apelor, fecioara,
Rataci inot, departe,
Mult spre Soarele Rasare,
Iar apoi spre Soare-Apune,
Miazazi si Miazanoapte,
Cit vazu-mprejur cu ochii,
In durerea grelei faceri,
In cumplitul chin din pintec!
li era cu nepuiinta
Fatal nenascut sa-1 Itasca.
Suspina incet gt spuse,
Mai apoi, aceste vorbe:
"Vai, sarac' de-a' mele zile.
Vai de traiul meu, copile!
Vezi unde-am ajuns acuma,
Sa flu ve§wic leganata
Sub adincul cer, de vinturi,
S6 ma poarte-n voie valuri
Pe aceste marl intinse,
Pe acest noian de ape.
Ar ft fost cu mull mai bine
Sa fi stat fecioara-n aet;
www.dacoromanica.ro
Ca acum in aste zile,
Tot plutind afa ca maica-a
Apelor nemarginite!
MO usual astazi
Groaznic e sa staff aicea
Cu noian de ape-n juru-ti,
Tot plutind mereu pe valuri.
0, maretule, tu, Ukko,
Ce pe umeri tii tot cerul,
Haide, vino mai degraba,
Mi-esti acum de trebuinta,
Vin' la ceea ce to cheama,
Sloboze§.te-ma din cazne,
De arsura mea din pintec!
Zboara chiar acum #-ajuta-mi,
Tare-i grabnica nevoia!"
Peste doua clipe numai,
Numai peste o chpita,
Iat -o rata, o frumoasa
Pasart-n zbor drept venit-a,
Pentru cuib catindu-# locul,
Sa-§i dureze o casula.
A zbural spre rasarituri,
Inspre Soatvle-Apune,
Miazazi fi Miazanoapte;
Nu za ri macar o patina
De pantinl, nici o brazdila
(hide sa-.yi ityghebe cuibul,
Sa-§1 intrzichipe casula.
Multa vreme-n zbor plutit-a,
Se gindi apoi deodata:
"Sa-ml fac oare cuibu-n vinturi,
Ca sulita mea pe valuri?
Vintu-o sa-mi rastoarne cuibul,
Valid o sa-mi is casula."
Muma apelot; frumoasa
Vergura de prin vazduhuri,
Scoase din adinc genunchiul,
A saltat din ape-un umat;
Dete hoc acestei rate
Sa-§1 injghebe cuibu,corul.
Rata, pasare maiastra,
Tot plutea, zbura in aer;
A zarit genunchiul fetei
Pe al marii spate vinat;
II lua drept smoc de ierburi,
Drept un plaza; rupt pe ape.
Zboru-§1 domoli deodata,
Pe genunchiul ei venit-a,
dada acolo cuibul;
.57-a
Ou6 a facut de aur:
Ci erau de aur ,,case,
Iar al §.aptelea defer, doar.
Prinse apoi sa cloceasca,
A-ncalzit in vitf genunchiul;
A clocit o zi fi cloud,
 13
Ba cloci §i-n ziva -a treia;
Munza apelot; frumoasa
Vetgura de prin vazduhuri,
A sunlit arsura mare,
Fierbinleala pe sub piele;
Socotea c-ardea genunchiul,
Parca-i se topira vine.
57-a mai scuturat genunchiul,
Meidularele-§i intinse;
Otta le cazura-n ape,
Se pierdura-n fund de valuri,
Se sfeirmara bucalele,
Se facura tnii j rime.
Dar a n-au picat in miluri,
Ni, ramasera prin valuri:
Cojile se prefacura -n
Lucruri de folos fi bune:
Partea cea de jos a cojii
Se schimba in temelia
A.s.tzti drag patnint, iar partea
Cea de szt.s: alcaluit-a
Cent! cel nespus de mindru;
l'artea galbena ajunse
.Voat-ele, scinleielorul;
Partea de albu§, deasupra,
Se .facu lucioasa lurid;
Orice coaja mai pa tata
A alum o stea, iar cele
Ranza§iti nzai negre-a' cojii
S-au schimhat in non pe ceruri.
De atunci pornit-a limpid,
Anii dupd ani urtnarei
In deplina limpezime
A preaproaspatului soare,
In a lunii not lucoare;
Inota .fecioara-n latguri,
Se mi§ca intruna manta
Apelot; prin unde-ncete,
Prin innegurate valuri,
Numai ape-avind in fop,
Numai cer senin in spate.
In al noualea an toctnai
In a zecea printavara,
Scosu-§i-a din valuri cape!,
Fruntea §1-a llat din mare
.'i -a- nceput sa faca lumea:
Rotunzi Mill pamintul
Pc: -1/ naarii spate luciu,
Peste nesfir§:ite valuri.
Tot pe unde-§i puse mina
Ridicat-a promontorii;
Unde §i-a-ndesat piciorul
Borg Acut-a pentru pe§:te;
Unde §i-a-ndoit ea trupul
S-au cascat viltori grozave.
A atins cu coasta lutul
www.dacoromanica.ro
.57-a facet domoale larmuri;
A batut qi cu piciorul
In pamint, si puse astfel
Somnilor din marl capcane;
Iii lipi de glie fruntea
.57 scobi marunte golfitri.
S-a mai departat in larguri,
S-a opt-it pe marl deschise,
Stinci urzit-a in §:iraguri,
A ascuns o seama-n ape
Pentru-a navelor pierzare,
Ca sa moarel marinarii.
A§ezate sint ostroave,
Stlncile -s statornicite,
Slilpii aerului puci sint,
Continentele Intinse
Sint chetnate -acum la viala,
Semnele-s scobite-n piatra,
Trase-s liniile-n stinca;
Vaineimoinen nu venise,
Marele rapsod din veacuri
Nrr s-a lost lilt pe Hume.
Moot! vajnic VaineinzOinen
Pelrecn in sinul maicii
Cam treizeci de vet-i, de loate,
de ierni acela§:i numat;
Inure valuri lini§tite,
Peste ape-nnegurate.
Prinse-a chibzui cam astfel:
"Cum sa nzai traiep, sa sufli,
In firida asta strimta,
In micuta locuinla,
Unde luna nit htce§te,
Unde soarele nu arde?"
Incepu el sa graiasca,
Iala vorbele ce spuse:
"Luna, soare, doll-nil drumul;
Sfatztie§te, Ursa Mare,
Cum at- fi sa iasa omit!
Din aceste u§i .s.traine,
Din Ingradituri ciudate,
Din prea strinztul cuib de-aicea,
Din micztla locuinla!
Ada pe pamint di-tuneful,
Fiul otnultti rivne§te,
Vrea sä vadei-o zi senina,
Sa priveasca luna-n ceruri,
Sa se mire §i de soare,
Sa zareasca Ursa Mare,
Sä se uile mull la stele!"
Nu I-a ajutai nici luna,
Soarele nu-i dete drumul;
Plictisitu-s-a de vremea-i,
S-a-nciudat pe viala asta,
Sparse porlile-nchiSOlii,
Cu-al sau deget Para nume,
14
Cel zavor de os it Erase
Cu un deget numai de la
Un picior de-al lui, cu stIngul;
S-a brit spre prag cu mina,
In genunchi iefi pe poarta.
A cazut cu capu-n apa,
Bratele tot departate;
A ramas pe valuri omul,
Prada naltelor talazuri.
Vreo cinci ani ramase-n mare,
Cinci fi §.ase ani, tot razna,
.Fapte fi opt ani de-a rindul;
Pe uscat ajunse intr-un
Promontoriu fa* la nume,
Continent lipsit de arbori.
Se sculls -n genunchi §4 inca-o
Opintire-n miini facut-a;
Se nalta scl vada luna,
Sel se mire i de soare,
Scl za reasca Ursa Mare,
Scl se uite mull la stele.
Se nascu deci Vainamainen,
Se ivi rapsodul vajnic
Din subtirea purtatoare
Ilmatar, frumoasa maica

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al II-lea
www.dacoromanica.ro
18
S-a sculat moc Vainamoinen
Pe-amindoua-a' lui picioare,
Intr-o insula din mare,
Continent hpsit de arbori.
A ramas multi ani acolo,
A frail o lunga vreme
Pe torimul sterp, pe care
Nu era deloc verdeata.
Incepu sa chibzulasccl,
Le suci pe toate-n minte:
Cine-o face semanatul,
Cine-o arunca seminte?
Da, vezi-bine, Pellervoinen,
Fiul tarinelon dinsul,
Micul Samsa, baietayul,
Semana-va cele lanuri;
El va-mpra§-tia seminte.
Senzana-ndoit din spate,
A insamintat pojgheazuri,
Mlaytini, nisipoase locuri
paminturi mai pietroase.
Puse pinii pc coline,
Brazii doar pe vhf de munte,
Ierhurile pe izlazuri,
Pomiqorii prin vilcele
Si mesteceni prin viroage,
Pe paniint uqon aninii,
Iar in reavan lac, ciresii,
Salciile-n balti si nrlagtini
Si sconqi, prin tarini sfiiite;
Lingo steiuri puse jnepii,
A sada stejarii falnici
Tot pe nialuri de piraie.
Au crescut indata arbori.
Porniqori se ridicara,
Bradul inflori in creVet,
Pinu-§4 rasfira coroana;
Au crescut in vai mesteceni,
Pe pamint ucor aninii,
Pe pamint jilav cire§qi,
Lingo stinci crescura jnepii;
Boabe mindre au dat jnepii,
Roade bune go cireqii.
Mosul vajnic Vaineimoinen
Se-apuca sa cerceteze
Cimpul ingrijit de Samsa,
Sentanat de Pellervoinen;
A vazut crescind copacii,
Ca se-nalta tulpinite;
Doar stejarul sfintul arbor
Al lui Jumala, era tot
Fara trunchi ci radacina.
L-a lasat in voia sortii,
Ca so vada ce-o sa fie;
AVepta trei nopti, de-asemeni
Si trei zile incheiate;
S-a Intors ca sa-si dea seama
www.dacoromanica.ro
Dupa-a ,captea zi cum merge;
Nu s-a fost smucit stejarul,
Nu prinsese radacina
Arborele stint, nici vorba.
A vazut vreo patru fete,
Cinci mirese de pe ape,
Ce coseau, acolo, iarba,
Otavioara-nrourata,
Pe ostrovul cel din neguri,
Pe cel cap pierdut in ceata;
Ce coseau, greblau indata,
Intorceau, sa se usuce.
A ieqit din mare Tursas,
Mogul a saltat din valuri;
A zvirlit in flacari finul,
In vapai mistuitoare;
A ramas o maruntica
Pulbere, cenuO, numai.
S-a tot strins in vraf,
cenu.ya,
De.fimingine movilif;
Pus-au ici chiar draga planta,
Draga planta, mindra ghinda;
Se nalta un lujer verde,
A 14nit precunz o fraga,
Cele doua crengi qi-ntinse.
Desfacu-nverzite ramuri,
Rasfirat-a crengi cu frunze;
Se nalia la ceruri virful;
Crengile-au umplut vazduhul,
A oprit sa zboare nouri,
Fulgii u,,ureii s-alerge,
Soarele aprins ascunse,
A oprit lucirea lunii.
Moful vajnic VeiineimOinen
Incepu sa chibzuiasca
Cine-o dobori stejarul,
Va rapune mindrul arbor?
Jalnic oamenii ar duce-o,
Groaznic, peqtii cei din ape,
De n-ar straluci nici soare,
De n-ar da lumina luna.
Nu gc7si viteaz destoinic,
Om in stare sa doboare,
Ca sa sfarime copacul,
Cel cu suta lui de virfuri.
Mogul vajnic VaineirnOinen
A vorbit in schipul asta:
"Luonnatan maica sfinta,
Ce, mi-ai dat lumina zilei,
De prin marl trimite-mi oameni,
E prin apa multa lume,
Ast stejar grozav sa-1 fringa,
Raul arbor so -1 rapuna,
Care sta scum in fats
Soarelui aprins, iar lunii
li acopera lumina!"
19
A ie#t un om din mare,
Un viteaz de printre valztri,
Un pitic nu tare mare
Dar nici mititel cu totul;
Nu nzai lung ca policarul,
Na lt cit palma de fenzeie.
Coif in cap purta de-
aramc7,
Cizme-avea tot de amnia
Mai avea nzanu# de-aranza;
Un chimir tot de amnia,
La chimir topor de-aranz6;
Coada doar cit policarul,
Cit o unghie, tc74111.
Mopil vajnic Veiineinzoinen,
Prinse-atunci s6 chibzuiasca:
"Dup6 chip barbat e-n totul,
Are de viteaz privirea,
Dar de lung, cit policaru-i;
Nu mai nail cit o copita."
A infra! apoi in vorba,
A rostit batrinul astea:
"Cam ce rang ai printre oarneni,
Ce viteaz inzi a ii, nz4ele,
Tit, putin nzai bun ca niorlii,
Decit cei pieriti, mai rnindru?"
Ast pitic din ape spuse,
Mosul marilor vorbit-a;
"Sint un om ca fie§.cine,
Un viteaz pitic din mare.;
Am venit sa tai stejarul,
Ca sei sparg 6st pibred arbor".
Movil vajnic Vainamoinen
A grail atuncea astfel:
"N -ai venit pe lumea asta,
Nici nu to -ai nascut, pesemne,
Sa poti dobori stejarul,
Sc7 rapui copacul groaznic."
Doar rosti aceste vorbe
v6zu c6 se schinzbase
Onzul nostru, c6 luase
Un alt chip, de-acum, viteazul;
Pe panzint ii sta piciorul,
Nourii-i speirgea cu capul;
Barba-i invelea genunchii;
l-ajungea-n calciie parul;
Intre ochi era un stinjen;
Jos aveau nadragii-un stinjen,
La genunchi aveau un stinjen
.57 juma'te; aveau pe §.olduri
0 largime de doi stinjeni.
Onni-§1 qlefui toporul,
Iii trecu ta4u1 neted
Pe vreo ,case-ascutitoare,
Pe vreo §.apte lespezi late.
0 luc7 agale omul,
Legeinindu-se se dose,
www.dacoromanica.ro
Flziturindwqi pantalonii,
Cei nadragi cu late tivuri;
Dintr-un pas a fost pe 16rmul
Cu nisipul cum e spuma;
Din al doilea salt ajunse
Pe-un pamint roc ca ficatul;
Din al treilea pas ajunse
La stejarul cela groaznic.
A izbit securea-n arbor;
Potolitu-qi-a 164u1,
I-a tras una, i-a tras dozza,
Chiar trei lovituri ii trase;
Foc tipzit-a din silcure,
In paduri pieri scinteia;
A-nceput s6-# piece virful
Arborele, sa se-ndoaie.
Doar la-a treia izbiturc7
Fu in stare s6 rapuna
Marele stejar; s6 sfarme
Infrico.yeitorul arbor;
S6 prefaca tand6ri irunchiul
Cel cu suta lui de virfuri;
Trunchiu-n Rc7sarit cazut-a,
Creqtetul spre Soare-Apune;
Cc7tre Miazazi crengute,
Cre7cile spre Miazanoapte.
Cine a cules vreo creanga
A prinzit norocul vepzic,
Cine creVetul 11 snzulse
Darul de-a vraji luat-a,
Cine-o ramura, primit-a
0 iubire nesfirqita;
Tandarile ce zburara,
Aychiile razletite
Pe luciosul spate-al marii,
In nenzarginite valuri,
Le-a purtat o vreme vintul,
Le-a saltat in vifor marea,
Ca ,ii lurztrile pe ape,
Ca barcute pe talazuri.
Le-a dus vintul in Pohjola;
Slujitoarea mica-a Pohjei,
Albituri clatea in apei,
Rufe lot spala in mare,
Pe cea piatra de pe t6rmul
Capului prelung din mare.
A vc7zut pe apel tandari,
Le-aduna pe toate-n traista,
Repede le-aduse-acasa
Intr-un sac legat la gura
Ca sageti sc7-qi faca vraciztl,
Arnie mindre, vinatorul.
Cind a fost rapus stejarul,
Doborit, copacul groaznic,
A putut ie§q, fat; soare,
Luna, iar; s6 straluceasca,
I,ci urmau, iar; goana norii,
20
4 i intinse curcubeul A raspurzs: "Grozav de bine
In vazduhuri, iar641, arcul, Te-ai gindit, lasind sa creasca
Din cetosul promontoriu Ast mesteacan, sa-fi inalte
Pina-n insula in neguri. Falnicul copac faptura,
Se nallara-atuncea codrii, SO se odihneasca pasari,
Au crescut pOdziri in voie, Sa poflesc sa stau eu insunzi."
Frunze-n arbori, pe jos iarb6; Zburatoarea din vazduhuri
Ciripeau prin arbori pasari, Atita un foc, aprinse
Mierle-qi fluierau norocul, Un invilvorat jaratic;
Se strigau pe nurne cucii. Vintul arse taietura,
Pe pamint crescura boabe, Crivatzzl suflat-a straqnic;
Flori de aut; pe finete, Arsa-au arborii cenuqa,
Plante, fel de fel, pe cimpuri, In jar mult se prefacura.
Feluritele senzinte; Mogul vajnic Vainanzoinen
Orzul doar tinjea intruna, A luat vreo ,case boabe,
Parca-ncremenise spicul. Cele fapte semincioare
Mogul vajnic Vainamoinen Din a jderului blanita,
Merse-atunci, muncit de ginduri, Din piciorul veveritei,
Pe un tOrm de mare-albastra, Din a helgii mici labut6.
Ling6 naltele talazuri; Ca sa samene pornit-a,
A gOsit vreo vase boabe, So arunce boabe mindre;
Cam vreo qapte semincioare, Spuse -apoi aceste vorbe:
Colo jos, pe tartnul marii, "Girbov, seaman, azi, seminte,
Pe nisipul fin ca spunza; Cu-aste degete ce-s ale
In blaniti de jder le puse, Ziditorului, cu mina
In picior de veverita. Tatalui atotputernic,
Ca sa samene se dose, In ast rodnic lut, pe lanul
SO arunce mindre boabe Ne.sfitvit, sea' creasca-n vole.
Lingo-a Kalevei fintinel, Baba, tu, de prin strafun-
Lingo -ale lui Osmo cimpUri. du i,
Pitigoizz-a spus in arbor: Tu, stOpina din paminturi,
'!/4 lui Osnzo orz n-o creVe, FO acuma s6 t4neasca
Nici ov6zul din Kaleva, Germenii gi so lucreze
De nu yeti sapa panzintul Tama cu puteri ascunse;
Cant de-o palma gi n-oti arde Nu-i lipseqte tarnii vlaga
BOlariile uscate." sa alba totdeauna
Mogul vajnic Vaineinzoinen De-or fi numai milostive
Jute ,si-a facut sacure, Zinele daruitoare,
PregOti sa arda cringuri, De-or da voie- a'frrii fiice.
A despadurit pamitzturi, Glie, scoala-te din somnu-ti,
Dobori inaltii arbori; Cimp facut de Ziditorul,
A erupt doar unul singut; Nu nzai tot dortni de-acuma;
Un mesteacan, ca sa fie F6 mai lute sa se nalte
Loc de-odihna pentru pasari, Tuipinitele firave,
Unde sa tot cinte cucuL IntareVe ierbi plapinde,
Strabatu un vultur cerul, Vitful plantelor ridica,
Despicat-a largi vazduhuri; Le indreapta, mii qi sute,
Pasarea cea uricga Lujere mai delicate,
S-a apropiat sa vada: Pe-ale mele largi ogoare,
"Cum de e copacul teafan Pentru marea-mi osteneala.
Nettliat acest mesteacan, 0, puternicule Ukko,
NerOpus Ost arbor mindru?" Zeu mai mare ca toti zeii,
Spuse mogul Veiinamoinen: Tu, ce stringi gramada norii,
"A reimas copacul teafar; Care stapineVi vazduhul,
Ca sa se-odihneasca pasari, Tine slat acolo-n nouri.
Vulturzzl din cer sa qada." Chibzuieqte-n ceruri limpezi,
Vulturul, stapin in aer; Ad-un nor din rasarituri,

www.dacoromanica.ro
21
Altul dinspre Miazanoapte,
Citiva dinspre Soare-Apune,
la din Miazazi un altul,
Varsa apa din inalturi,
Mierea de prin norii negri,
Peste orzul c7sta fraged,
Peste spicele-i in freamat."
Ukko, zeul cel mai mare
Din toll zeii, el, cerescul
Tata, cel atotputernic,
Sfat tinu atunci in nouri,
Chibzui-n senine ceruri,
Nor din Rasarit aduse,
Altul dinspre Miazanoapte,
Citiva dinspre Soare-Apune,
De la Miazazi un altul;
Margini le lipi de margini,
Stoarse-a nourilor miere
Peste orzul ce se nalta,
Peste .spicele in freamat;
thief, orzul cel cu spicul
Plin de tepi crescu, smucindu-#
Pain! oachel in ogoare
Reavane, in cele cimpuri
Ale dirzului mof Vain?).
Dar a doua zi, doar numai
Dupa-o Inca alta noapte,
Dupe -o saptamina-n capat,
Merse, ca so vada, movil
VainamOinen ce mai iese
Pe-araturi, pe cele lanuri
Semanate greu, cu truda;
Orzul tot crectea in voie,
Spicu-n ,case feliqoare;
Pain! numara trei noduri.
Mopd vajnic Vainamainen
A privit atunci in juru-i;
Iata, cucul primaverii
A vazut ast arbor teafar:
"Cum de ai lasat copacul,
Cum de nu-1 taia§1 indata?"
Spuse mo,cul Vainamoinen:
'A ramas aca, -n picioare,
Ast mesteacan nalt ssi falnic,
Am crutat copacul mindru
Ca sea vii sä anti aicea;
Cinta, cucule, intr-insul,
Tu, piept sun, imi cinta vesel,
Cinta, piept de-argint, intr-una,
Piept de staniu, cinta tare;
Cinta seara, dimineata,
Cinta chiar in miezul zilei,
Ca, sa am doar vremuri bune,
Ca sa am paduri bogate,
Tarmii plini de tot bel,sugul,
Roditoare-a' mele cimpuri!"

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al III-lea
www.dacoromanica.ro
 27
Movd vajnic Vainamoinen
I/i ducea viata-n tihna
Pe colinele Vain()
Pe cinzpiile Ka level;
Tot cinta frumoase basme,
,p-arata Viinta bardul.
Zile-ntregi zicea Intruna,
Nopti de-a rindul depana tot
Anzirztiri din vechi ramose,
Despre-adincile obiryii,
Cintece ce nu Vizi pruncii,
Nu le ytiu nici cei mai virsinici,
In viata asta trista,
Pe-un pamint supus pieirii.
Se 161i deodata-o veste,
A purtat departe faima
Cintecele minunate
A' lui Vainamoinen, bardul;
Numele i-a mers departe
Caire Miazazi, trecut-a
Zvonul yi-nspre Miazanoapte.
Flaciluayul Joukahainen,
AI Laponiei flu floor,
Intr-o zi in sal se duse,
Auzi de pe Ia oameni
Niyte veVi ciudate tare:
Se cintau mai mindre cintzzri,
Sc urzeau, de la o vrente
Cintece mai minunate
Pe colinele
Pe cimpiile Kalevei,
Ca acele ce el singur
Le Via, decit acele
De la tatal invatate.
Suparatu-s-a el stracnic,
Pizmuitu-l-a tot timpul
Pe batrinul Vaineimainen,
Mult mai bun decit el insuV;
A pornit atunci in graba,
Alergat-a la maicuta,
La parintii, la stapinii;
Spusu-le-a ca vrea set plece,
A jurat c-o merge grabnic
Prin lacay.ele
Sc7 se ieie de indata
La Intrecere cu Vain&
L-a oprit sa piece, tatal,
Maica l-a oprit de-asemeni
Scl se duca la Vainolei
Sa se ieie de indata
La Intrecere -n cintare
Cu batrinul VainamOinen;
A rostit aceste vorbe:
"Te vor farmeca acolo,
Te-or vraji sa stai cu gura
Si cu capul in zapada;
www.dacoromanica.ro
Sä ramii cu pumnii-n geruri;
Teapand sa -ti fie mina,
Nemiy.cat de tot piciorztl."
Flacazia§ul Joukahainen
Spuse: "Tata' /tie multe,
Maica tic yi mai mune,
Ci eu qtiu mai mull ca dinVi;
Dacc7-af vrea sa intru-n lupte,
Sa nza-ntrec cu oameni, iaca,
Eu mi i-as vraji pe cei ce
Ar pofti sa ma vrajeasc6;
L-aq schimba pe col mai stracnic
Cintaret, in col din urnza;
Incaltat so fie-n piatra,
Si nadragi de lemn sa aiba,
Piatra mare peste pieptu-i,
Un pietroi mai greu pe umeri,
Cu manuV de piatra-n minuri,
Iar in cap un coif de piatra."
N-asculta, is ii pe usa,
Pregati sirepul nzindru,
Ce scotea din nari vc7paie,
Ce avea lucioase glezne;
Inhantat-a ntinzul falnic
La-a lui sanie de our,
S-a urcat In fundul sanisi,
Dintr-un salt statu pe caprc7,
A plesnit apoi sirepul,
Invirtit-a biciu-n aez;
Cea hiciulca numai perle,
Incepu sa sara calul;
Se porni-n galop, mai lute.
Merse sania cu vuiet,
Merse-o zi, mai merse alta,
A mai alergat aproape
Vreo trei zile ajunse
Pe colinele Vaineila-i,
Pe cimpia Kalevalei.
Moyul vajnic Vainamainen,
Vraciul cel din veynicie,
Calator era pe-acolo,
Se gasea pe-acele drumuri,
Pe colinele
Pe cimpia Kalevalei.
Flocauaqul Joukahainen
L-a-ntilnit atunci in tale;
Olytea se izbi de oiVe;
Haturi ii s-au prins de haturi,
Hamurile se-acatara,
Se-ncleVara guri de hamuri.
Se oprira amindoi /i
Inca nu-V veneau in fire;
.Proiau sudori pe hamuri.
Abziri multi ieyeau pe oiVe.
Spuse moral Vaindmoinen:
"Spune-mi din ce neamuri, oare,
 28
Mi to tragi de mii ca prostii,
Fara nici o chibzuialei;
Tu, ce-nzi strici aceste hamuri,
Rupi hulube de lemn fraged,
Mindra sanie mi-o sfarami,
Mi-o prefaci in mii de a,schii?"
Flacaucqul Joukahainen
A raspuns, atuncea, astfel:
"Joukahainen sent, cel titian
Dar Ili spline si tu neamul;
Din ce trunchi to tragi fi care
J'i -i cimotia, mi,rele?"
Mo§.ul vajnic Vainarnainen
spits numele atuncea;
li vorbi, apoi, acestea;
"Daca esti tu Joukahainen,
Sa mi to ferefti din tale,
Ev`i mai tinar doar ca mine!"
Ci flacaul Joukahainen
I-o Intoarse -n chipul asta:
"7'1.17er-etc, batrinete,
Nu e vorba-acunz de asta;
Cine s-o-ntimpla sa aiba
CunoVinte mai bogate,
A cui !there de minte
S-o vadi ca e mai mare,
Doar acela oft vrednic
Sa mai steie-n drum, aicea,
Celalt o sa-i lase locul.
De e§li tu adevaratul
VainamOinen, cintaretul
Rasarit din vecnicie,
Hai sa ne-apucanz de cintec,
S6 ne spunern sfinte vorbe:
Om pe om sa se invele,
Din not doi sa-nvinga unul."
Mogul vajnic Vainamoinen
I-a raspuns atuncea astfel:
"Cum sa flu en cintaretul,
Cintaretul, inteleptul?
Petrecui Intreaga -mi viata
In aceasta locuinta,
In a:UW(2 de pe colnic;
Ascultam cum cinta cucul;
Totu#, fre ce-o fi, haide,
Lasa-ma s -and, acuma,
Ce pricepi, ce .ytii mai bine,
Ce-ntelegi mai mult ca altii?"
Flacauaful Joukahainen
Spuse: "Ftizt eu niqte lucruri,
Dar ce gtiu, §.tin tare bine,
Le-nteleg in arnanzinte:
Trece tare-aproape fumul
De acoperiq, tar focul
Nu e departat de vatra.
Viata foci: lesnicioasa-i;
www.dacoromanica.ro
Mult ii place sa Inoate
Ciinelui de mare; minc6
Somnii ce ii yin in preajnza,
Pastravii de pe de laturi.
Are -un, pastrav cimpuri
netezi,
Somnul, adaposturi line,
.5'tiuca-n ger fqi lasa icre,
Pastravul, pe timp de viscol,
far bibanul strimb inoata
Toamna tot pe fund de ape:
Se,desfata vara-n vaduri
Mai scazute, sare-ntruna,
Se tot zbenguie la maluri.
Daca nu-ti ajunge asta
Mai cunosc gi alte lucruri,
Am V alte cunoginte:
Ara Pohja doar cu renii,
Inspre Miazazi, cu caii;
Pun la plug, elani, laponii;
.5tizt copacii de pe Pisa,
Pinii de pe stinca Hornei;
Nalti-s arborii pe Pisa,
Lungi cei pini pe stinca Hornei.
Trei sent marile prvoaie,
Is trei minunate lacuri,
Is trei munti cu fruntea-n nouri:
Ici sub bolta cea cereasca:
Halapjara e-n flame,
In Carelia, Kaatrakoski,
Fluviul Vuoski n-are seaman,
Ne'ntrecuta e Imatra."
Spuse mogul VainclinOinen:
"CunoVinti de prunci, atita,
Amintiri doar de muiere,
Nu qtiinta de-om cu barba,
De barbat avind nevasta;
Spune-mi marile-nceputuri,
Despre unicele lucruri."
Flaciluaful Joukahainen
A graft in chipul asta:
"Ttiu obirqia straveche-a
Pitigoiului, mai ftiu ca-i
Pasarica, pitigoiul;
Vipera cea verde-i §.arpe,
PeVe de-apa e bibanul;
'Fair ca fierul se indoaie;
Ca amar e lutul negru,
Ca -i primejdios uncropul,
Rea-i arsura de jaratic.
Apa-i cel mai vechi din
iruri,
lar din leacuri este spuma,
Dintre magi e Ziditorul,
Dumnezeu, din vraci e-ntiiul.
Apa s-a nascut din munte,
29
Focul se ivi din ceruri, Flacaua,sul Joukahainen
Din rugini ieVt-a fierul, Spuse-atunci aceste vorbe:
De prin stirzci se trage-arama. "Daca n-am prea multa minte
limed fu intii panzintul, Ii voi cere c7stui palo§.!
Din copaci, mai vechi, rachita-i; 0, mocnege Vainamoinen,
.Stizi yi despre radacina Cintaret cu gura largd,
Pinului, salasziri, pietre Hai, nzasoara-te cu mine,
Sfarimate, caldaruqe." Sa luptam in lupta dreapta!"
Mo,sul vajnic VaindmOinen Spuse mayul Vainamoinen:
I-a vorbit atunci aceste: "Nu-mi prea pasa de-ale tale
"Ai ceva so mai adazigi, Sdbii, sulfite on ginduri,
Ori ti-i gata bilbiiala?" De nastruqnicele planuri
FIc7cazia4.ul Joukahainen Ce le-i fi avirzd in minte;
Spuse: "Mi-antintesc de multe, Uite, fie ce-o fi, totziV,
Parca veld qi-acum acele N-aq vrea sa te-nfrunt, copile
Vremi faimoase, fara seaman, Blestenzat, n -a,c vrea cu tine
Cind aram de zor oceanul, Sa ma pun, cu un nemernic!"
Deschideam viltori prin mare, Flacclua§.ul Joukahainen
Cind sapam la peVi cotloane, Fruntea V-a-ncruntat atuncea,
Cind faceant mai largi prapastii. A .strinzbat urit din gura,
A§-ezarn pe rind mocirle, Scutura barbuta-i neagrcl,
Cind tot ridicanz coline, Spuse vorbele aceste:
Cind lipeam alaturi steiuri. "P-al ce n-o vrea sa s-apzice,
Din barbati cram al Scl se masure cu mine
qaslea, ,Si so lupte lupta dreapta,
Dintre cei viteji a! ape/ea, L-oi schimba In porc indata,
Care-au faurit panzintul, In godac cu botu-n lama;
Au Inseilat vazduhul, P-ayti voinici i-oi bate crincen,
Au pus aerului stilpii, Pe-unu-a§.a, pe altul, altfel;
Arcuira curcubeul, O sa -i tirii pe gunoiul
Aruncara luna-n ceruri, Din vreun colt, acolo-n grajduri."
Ajulara i pe soare, S- a- nciudat ran Vaineirnoi-
Au Intins V Ursa Mare, nen,
Pus-au stelele pe ceruri." Minios, plin de rzqine,
Zise ma,sul VOinanzoinen:lnceput-a el sa cinte,
"Spzii minciuni neruVnate, Vorbe sfinle sa-ntoneze,
Nici prin gind n-ai fost acolo, Nu cintari ce qtizi copiii,
Cind brazdat fu-n larg oceanul, ySi nici risuri de femeie,
Cind cascam prin mare scorburi, Ci cintari de om cu barbel,
Cind facearn la peVi cotloane, Ce copiii nu le cinta,
Mai adinci cascam prapastii, Ce nu le cunosc din tineri
A§-ezam pe rind mocirle, Nici macar o jumatate,
Cind tot ridicam coline, Nu le Vitt a treia parte
Cind lipeanz alaturi steiuri. Dintre falnicii logodnici
N-ai fost nici vazut In viala asta trista,
atzincea, Pe-un panzint supus pieirii.
N-ai fost auzit de nimeni, Ci cirztat-a VaindnzOinen:
In acele vremi marele, Lacuri se induiosarel,
Cind au faurit pamintzzl, S-a cutremurat pamintul,
Au Inseilat vazduhul, Tresarira munti de-arama,
Au pus aerului stilpii, Au trosnit semete steiuri,
Arcuira curcubeul, Pietrele se despicara,
Aruncara luna-n ceruri, Au crapat yi bolovanii.
Ajutara pe soare, L-a vrajit pe Joukahainen,
Au Intins V Ursa Mare, A urzit pe haturi ramuri,
Pus-au stelele pe ceruri. A ivit, jur-inzprejurul

www.dacoromanica.ro
30
Gurii hamului, lungi jneperzi,
Salcii pe la virful oigtii;
Sania suflata-n aur
0 facu bugtean in apa,
Iar biciugca cea de perle,
Trestie pe tarmul marii;
A naltat din roibul falrzic
Stinca pe un mal de fluviu.
Palogul cu garda-n aur
L-a facut in ceruri fulger;
Arcul cu minerul mindru,
Curcubeu intins pe ape,
lar din lungi sageti cu pene,
Sonnteleti cu zborul sprinten;
Ciinele cu gura strimba
facu-n pamint, o piatra.
Cugma omului schinzbat-a,
Intr -un val mare, de nouri,
Iar minugile din minuri,
Nzrferi, le fliczt, pe ball&
Mdntia cea azurie,
Ceata death in vazdulzuri;
A schimbat chimirul lucizi
Intr-o dircl-n cen de stele.
L-a vrajit pe .Joukahainen
Pina pe la gale-n mlaglini,
Pina la chimir prin pajigti,
Pin' la subsiori pe cimpuri.
De pe-acutna Joukahainen
A gtiut, simtit-a bine
Ca veni pe drumul asta,
Ninzeri-n calatorie,
La intrecere in cintec,
Pe batrinul Vainamoinen.
Un picior cerca scl migte,
N-a putut urni piciorul,
Incercat-a vi pe celalt,
Ii era de piatra ciznza.
A sinztit in clipa-aceea
Joukahainen o nespusa,
0 anzarnica durere;
A vorbit in chipul asta:
"0, batrine gi-ntelepte
VelinamOinen, vraci in veacuri,
la -ti sfintitele cuvinte
Inapoi, intoarce-ti vraja,
Scapa-ma de locul asta,
Din cumplitul chin, de-aicea,
Si-o sa-ti dau cu carul daruri,
0 sa-ti fac plocoane multe."
Spuse mogul Vdinan7Oinen:
"Cc mi-ai da sa-nzi jazz de-ndata
Inapoi sfintite vorbe,
Farmecele de-ag intoarce,
Sa to scap din locul asta,
Din cumplitul chin de-aicea?"
www.dacoromanica.ro
Flaccluagul Joukahainen
Spuse-atunci: 'Am eu acasa
Doua arcuri minunate:
Unul bate stragnic lute,
Celalt nu gregegte tinta;
Ia-I pe cela ce-o sa-ti placa."
Spuse mogul VelindmOinen:
"Ticalosule, nu-mi pasa
De-aste arcuri ale tale,
Am acasa o multirne;
Mi-s perelii plini de ele,
.57 cuierele mi-s pline;
Merg chiar singure-n padure,
Singure vineaza-n codru;
Slobode-s, in aer libel:"
L-a Writ pe Joukahainen
In pamint, apoi, mai tare.
Flacauagul Joukahainen
Spuse-atunci: "Am eu acasa
Doua luntri, o minune,
Doua bard neasemuite,
Ugurica, una zboara;
Alta, poaria grele sarcini;
Ia-ti o luntre, care-ti place!"
Spuse mogul VainamOinen:
"Inui bat joc de-a' tale luntri,
Rid de barcile-ti, de toate;
Am gi eu multinze mare,
Toate tarmurile-s pline,
Fiecare golf cu luntre-i;
Dirze-n vinturi sint o seama,
Alte, maxi fizrtuni, infrurzta!"
J! viri-n pamint mai tare,
Mai adinc pe Joukahainen.
Flacauagul Joukahainen
Spuse-atunci: 'Am eu acasa
Armasari in grajd, pereche,
Doi cai mindri, o minune,
Unu-i bun de alergare,
Altul e la tras puternic;
Vezi, is -ti calul, care-ti place!"
Spuse mogul VaineimOinen:
",.57 de cai imi vine-a ride,
Nu-ti rinznesc nici pintenogii!
Am gi eu multimi prin cele
Mari crescatorii; tot pasc prin
Herghelii nenunzarate;
Am gi grajduri toate pline;
Coapsele fac numai ape,
Tremura pe gold grasimea."
Il viri-n pamint mai tare,
Mai adinc pe Joukahainen.
Spuse -stun cea
Joukahainen:
"0, batrine VainamOinen,
la-ti sfinfitele cuvinte
31
Inapoi intoarce-ti vraja,
Si -o sa -ti dau un coif de aur,
0-ndesata palarie,
Nunzai bani frumoqi, de tata
Cuceriti de prin razboaie,
De prin lupte-aduqi acasa."
Spuse mogul Vainamoinen:
"Nici ca ma gindesc, rnii. ele,
La banutii tai, ci, vezi, nici
Mina nu nzi-o pun pe aur;
Am qi eu gramezi inalte,
Da pe-afara din ham bare,
lar in lazi nici ca irzcape;
Aztru-i batrin ca luna,
Vechi ca soarele-i argintztl."
Il vraji pe Joukahainen
Si-1 viri-n panzint mai tare.
Spuse-atuncea
Joukahainen:
"0, ba trine Vainanzoinen,
Scapa-ma din locul asta,
Din cumplitul chin de-aicea,
Si ti-oi da a' mele grine,
Ti-oi Jaya manoase cimpuri,
Numai sa-mi rascumpar capul,
Pentru-a nzea rascunzparare."
Spuse nzo§.ul Vaineinzoinen: La maicuta multiubita,
"Nu -nzi doresc a' tale grine,
Nici prearodnicele-ti tarini,
Am si eu destule lanuri
Roditoare in tot locul;
Doar girezi pe-ogoare, §.iruri;
Is mai bune-a' ntele cimpuri,
Mi-s girezile mai scunzpe."
II vraji pe Joukahainen
viri-n pc7mint mai tare.
Flacazia§ul Joukahainen
Fu cuprins de deznadejde,
Piny la barbie-n smircuri;
lntr-un loc prea rau sta barba,
Gura-n mufchiul cela filav,
Sub un trunchi, in apa, dintii.
Spuse-atuncea
Joukahainen:
"0, &Urine Vainamoinen,
Mare vraci din vecnicie,
Iti intoarce toata vraja,
Crula-mi biata mea viata,
Lasa-ma sa plec de-aicea;
De picior ma prinse apa,
Jar nisipu-nzi roade ochii.
De-ti iai vorbele sfintite
Inapoi, de-ntorci to vraja,
0 sa -ti dau pe sora-mi Aino,
Pe copilul nzaicii mele,
Sa-ti deretice prin cas6,
www.dacoromanica.ro
Sa-ti mai mature podele,
Blidele de lemn sa-ti qtearga,
Rufele sa le clateasca,
Ca sa-ti tese manta de-aur;
Ca sa-ti faca piini cu miere."
Mo§.ul vajnic Vetinamoinen
Mull se bucura, atuncea,
Cind primit-a fet4oara,
Sora lui Joukahainen,
Pentru-a' batrinetii zile.
Stind pe stinca bucuriei,
Sus, pe-a cintecului piatra,
A cintat o clipa, doua,
A cintat ,ci -a treia clipa,
Iii retrase sfinte vorbe,
Farnzecele ce facuse.
Slobozit fu Joukahainen;
Din noroi qi-a scos barbia,
Din cumplitul loc ci barba,
Calul, dintr-un stei pe ?lint
Sania, din trunchi in apa,
Biciul, dintr -un stuf pe tarnzuri.
Se sui in mindra sanie,
Aruncatu-s-a in fundu-i,
Copleqit de-o grea mihnire,
S-a tot dus cuprins de jale,
La parintii lui, stapinii.
Se porni cu mare zarva,
NebuneVe-ajunse-acasa;
Sania-fi zdrobi de ,curd,
I,ci sfarma de scary o4tea.
Maica-sa cc7zu pe ginduri,
Tatal spuse aste vorbe:
"Ili sfarnzi sania de-a surda,
Vrei sa-ti mai zdrobe§li ,ci oiftea,
De ce vii ca sl nebunii,
Te intorci ca proVii-acasa?"
Incepu atunci sa plinga
Flacaua§.ul Joukahainen;
Sta mihnit, in jos cu capul,
Cuqma pusa intr-o parte,
Cu o fata acrd tare,
Nasu-rz jos lasat spre gura.
A-ntrebat si maiculita
Ce trecu prin suferinte:
"Fatul meu, de ce plingi, oare,
Rod al tineretii mele,
Cu o fata-a.ya de acrd,
Tot in jos linindu-ti nasul?"
S puse-atuncea
Joukahainen:
"Maica ce m-ai dus in pintec,
Pricini am ci prea destule,
Lztcruri mart mi se-ntimplara;
Nu piing chiar cqa degeaba;
32
Tocmai pentru aste lucruri I,ci revarsa-aprinsul soare
Ma jelesc 0-0 .56 ma cain Al lui Dumnezeu, lucirea
Ne'ncetat o viata-ntreaga, Peste lumea fara margini,
Caci dadui pe sora-mi Aino, Ca, pe-a' fratelui qoproane,
fagaduii lui VainO, Ca 1 -a tatalui fereastra;
Pe copilul maicii mele, Pe coline sint bobite,
Cintaretului, nevasta, Sint pe pajiVe cap§.une;
Tremuriciului; de sprijin, Tu ai sa le poll culege
Hodorogului, sotie." in lumea asta larga,
.57-a frecat de bucurie Cum le-ai strange, de altminteri,
Miinile, miiicuta; spuse: De pe-a' tatalui pirloage,
"Nu mai plinge, drag copile, De pe-a fratelui ogoare."
Nu e de jelit nimica;
E zadarnica plinsoarea;
Doar rivnit-anz toata viata,
AVeptai sa-mi intre-n casa,
Sa avenz in neanzul nostru
Un viteaz de soi, sa-mi fie
Ginere, ast VelineimOinert,
Rudd, cel cu faima mare!"
Sora lui Joukahainen
Prinse-atunci amar sa plinga;
PlInse -o zi si dozia-ntr-una
Sand lungita peste scara;
plingea durerea mare,
jelea amaru-i suflet
Gol si fora de nadejde.
Mama prinse sa-i VOr-
beasca:
"De ce plingi, micuta Aino,
Doara ai sa staff la mire,
In solar de om cu fainza;
Sa to -aqezi la vreo fereastra,
Sa sporovaieVi pe-o
li raspunse flica astfel:
'Mama, ce m-ai dus in pintec,
Piing, vezi, pentru nzulte Izicruri:
Pentru-a cozilor frzimusete,
Pentru-a parului desime,
Pentru cirliontii gingaci,
Ca de mica -o sa-i acopar;
I-oi piti cind mai cresc Inca.
CIt o sa traiesc of plinge
Dupa-a soarelui iubire,
Dup6-a mindrei luni dzilceata,
Dupa naltele vazduhuri;
Caci de tinara lasa-le-oi,
Le-oi uita, copila inca,
La afratelui 4.oproane,
Ici chian la fereastra tatii."
Spuse mama fiicei sale,
Ii vorbi copilei baba:
"Lasa-ti grijile, nebuno,
Nesinzlit-o, nu mai plinge,
Nu-i prilej de intristare,
N-ai de ce sa fii mihnita!
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al IV -lea
www.dacoromanica.ro
37
Merse Intr -o zi-n padure
Tinerica fata A ino,
Sora lui Joukahainen,
Ca sa cate crengi frunzoase;
Pregatise trei manunchiuri,
.49moioage pentru bale,
StrInse unul pentru tatc71,
Altul pentru buna maica,
II avea al treilea pentru
Fratele cu-obrajii roVi.
Se-ntorcea tirziu spre casa,
Printr-un cring de-arini, in Sa ma piing qi sa ma valet,
graba;
A venit moq VainamOinen,
A vazut in cringuri fats
Cu rochita mindra-n ierburi;
Ii vorbi in chipul asta:
"Fata, doar nu pentru altii,
Ci doar numai pentru mine
Porti la gIt o scumpa salba
..5i-ti inzpodobe§le pieptul
Asta mindra cruciulita,
Impletit in cozi ti-i parul
.57 legal ti-i cu matasa."
Fata a raspzins indata:
"Ba, sa vezi, nu pentru tine,
.Si, sa ytii, nici pentru altii,
Inzi inzpodobeVe pieptul
Cruciulita yi imi leaga . Uite, sora, pentru asta,
Cozile matasa asta;
Rid de mindrele veqlminte
Albastrii .yi nu mor dupa
Pinea cea de griu; insi plat doar Firele de-argint din paru-nii;
Tainicele locuri strinzte,
.5"i nzaninc mull mai cu pofla
Cojile de pline arsa,
La taicutul nzeu acasa,
La maicuta mea iubita."
,57-a smuls crucea ei de aur; Sznintinea de zor barbinte:
.,5'i inelele 4i scoase,
Salba de la git, de perle,
0 zvirli cit cold -n lama,
Sa rodeasca lama bine,
Aruncat-o-a in codru,
Arborii sa alba parte;
Fata a fugit in lacrimi,
Hohotind s-a dus in curie.
Sta taicutul la fereastra
Coada de topor facindu-§1:
"Biala fata, de ce plingi, tu,
Mititico, ce-i cu tine?"
'Am atitea pricini, tato,
S6 ma pling qi sa ma valet,
Sa ma tingui de necazuri:
Uite, pentru ce, tatufei,
Piing mereu qi ma tot vaiet;
www.dacoromanica.ro
De la sin cazu crucifa,
De la mijloc catarama,
De la pieptu-mi cruciulita
De argint, pierdui yi firul
De aranza, ce ma-ncinge."
Frate-sau cioplea-n
copronu -i
O4tea la un capat; spuse:
"De ce plingi tu, sarmanica,
Surioara, fet4oara ?"
"Am atitea pricini frate,
Sa ma tingui de necazuri,
Uite, pentru ce, mai frate,
Piing mereu 0 ma tot valet:
Irma Imi cazu inelul,
Perlele de la grumazu-mi
.Fi inelele de aur
De pe gingaqul men Beget,
De la git frumoase perle."
Sora-sa era pe prispa;
inflorea un brtu de aur:
"De ce plingi tu, sarmanica,
Surioara, fetiqoara?"
"Pricini am i marl 0
multe
Sa vars lacrime piraie
De atria supa rare;
Pling mereu yi ma tot valet:
laid, nil -a cazut beteala
Cea de aur de pe timpIe;
A picat din jurul fruntii
Firul de rnatase-albastra,
Iar din plete funde rayii."
Lingo un hambar sta
maica;
"De ce plingi, tu, sarmanica,
Biata fata, fet4oara?"
'Malta, ce m-ai dus in pin-
tec,
Ce m-ai alaptat de mica,
Am prea dureroase pricini,
Inzi fring inima marl chinuri;
Pentru asta piing, nzaicuta,
De-asta-mi geme inimioara;
Ramuri verzi mergeam sa taut,
,5'omoioage pentru bale;
Strinsei unul pentru tatal,
Altul pentru buna maica,
II aveam al treilea pentru
Fratele cu-obrajii roVi;
Ma gaseam in drum spre casa,
Strabateam tot prin finete,
 38
Osmo din ogor imi spuse,
Kaleva de prin cimpie:
«Fata, door nu pentru
Ci doar numai pentru mine
Porti la git o scumpa salba,
Si-fi impodobeVe pieptul
Asta nandra cruciulita,
Impletit in cozi ti-i parul
legat ti-i cu matasa!»
De la sin mi-am smuls cru-
cita,
Perlele de pe la gItu -mi,
Firu-albastru de pe frunte,
Firul roqu de pe capzi-mi,
Arzincatu-le-anz in tared
Sa rodeasca bine cimpul,
Le-aruncai pe toate-n codru
S-aiba parte fi copacii;
I-anz raspuns, apoi, aceste:
«Ba, sa vezi, nu pentru tine,
sa stii, nici pentru altii
Imi impodobege pieptul
Cruciulita .5i imi leaga
Cozile matasa asta;
Rid de mindrele veOntinte
A lba.s.trii 41 nu mor dupa
Pinea cea de griu; Ina p /ac doar
Tainicele locuri strinite,
Si nzaninc mull mai cu pofla
Cojile de ',line arsa,
La taicutul nzeu acasa,
La maicuta mea iubitei.»"
Mama spuse aste vorbe,
li vorbi batrina fetei:
"Nu mai plinge, draga fata,
Rod al tineretii mele,
Nu te mai scinci degeaba;
De-ai nanca un an unt proaspat
Mai frumoasa-ai fi ca alte,
De ti-ac da in alt an came
Doar de porc, te-ai face fata
Cea mai plina de vial&
De te-aq tine anu-al treilea
Cu smintina, ai ajunge
Mai mladie decit Coate;
Mergi pe deal la magazie,
Intro -n cea mai aratoasei;
Ai sa dai de lazi; sint dozza
Puse una poste alta,
Doua sipete-s alaturi:
Scrinul mai frumos, deschide -l;
Fa sa-i scirtiie capacul:
Vez gasi acolo strinse
Sase cingatori de alit;
.5'apte albastrute rochii,
Ce-s de Kuutar tesute,
www.dacoromanica.ro
fp:florae de Paivateit:
Mai demult, eram doar
fata,
Inca mai traiarn fecioara,
Culegeam in. codru coarna,
Smeura stringeam pe plaiuri;
Auzii cel tese Kuutar;
Ca torcea zgor POivatap;
Linga codrul col albastru,
Pe sub poale de dumbrava.
Alergai atunci spre zine,
indroznit-am sa m-apropiu
Sa le rog; rostii aceste:
Kuutar, da-i al tau aur,
Pdiveitar , da-i to argintul,
Astei fete saracute,
Copilitei ce te roagelf.»
Kuutar imi dete aur,
Pdiveitar mi-a dat argintul,
Mi-am pus aurul la timple,
Iar pe creftetu-mi argintul
Anz venit ca floare-acasa,
Vesely ca bucuria.
Ci podoabele aceste,
Le-anz pzirtat o zi, mai tuna,
Intr-a treia inzi desprinsei
Aurul col de pe timple,
De pe creqtet tot argintul,
Mi-am ascuns podoabe mindre
Co/0-n magazia noastra,
Le-oyezai pe toate-n taina,
Sub capac, pitite-n lade;
Au ramas de-atunci, acolo,
Nu le-am mai vaiut vreodata.
Leaga-ti fruntea cu ma-
tasa,
Aural la timple prinde-ti,
La git pune-ti limpezi perle,
Iar pe piept crucita de-aur;
Ia-ti subtirea camaqula
Nzima-n in curat tesuta,
Rochia de lina groasa,
Cingatoarea de matasa
,,Si coltunii cei mai mindri,
Conduracii, frumuqeii,
Parul lung ti-1 impletegte,
Leaga-ti cozile-n matasa,
la -ti inelele de aur
,57 bratarile de aur.
Ai sa te intorci de-acolo,
Ai so vii la not acasa,
Pentru marea bucurie
A rudeniilor noastre,
Pentru-ai tai, ce-ti sint aproape;
Mergi ca floarea-n cararuie,
Smeura in fund de codru,
39
Ca-n trecut mai rapitoare,
Mu lt mai buna ca-nainte."
Am:ftl i-a vorbit maicuta,
Sfatuitu-qi-a copilul,
Dar n-a ascultat-o fata,
N-azizt aceste vorbe,
Ci ieqi in grab6 mare,
Toata-n lacrimi prin ograd6;
Inceput-a sa graiasca;
lata vorbele ce spuse:
"Cum e mintea celor care-s
Fericiti, cunt este gindul
Celor osebiti de soarta?
Uite, nzirztea celor care-s
Fericiti pe lunze, gindul
Celor ce-s aleci de soarta-i
Ca un val ce se mladie,
Ca- ntr -un vas mai mare, apa;
Cum safe mintea oare-a
Celora ce sint in chinuri,
Gindul ratelor de mare?
Mintea celora din chinuri,
Gindul ratelor de mare
E ca neaua-n vai, la umbra,
Ca-n fintina-adinca, apa.
Prea ades, o, biata fata,
Prea ades, o, intristata,
Sarrnanica feti§wara,
Mintea iti alearga razna
Numai printre ierbi uscate,
RataceVe prin tuf4uri,
Prin maceqi se tot strecoara,
Printre maracini se-nvirte;
Mintea mi-i precum e snzoala,
Ininza-i-ca srf carbunii.
Bine ar fi fost de mine,
Aq fi fost mai norocoasa
Daca nu veneam pe lume,
Daca nici aqa crescuta
Nu eram, nici inalta,
Pentru zilele aceste
Zbuciumate, pentru trista
Viata ce mi-a fost sortita;
De muream in ziva-a casea,
De pieream in noaptea-a opta,
Mi-ar fi trebuit putine:
Plaza doar de in, o palnza,
0-nverzita movilita,
NiVe lacrimi de-ale manzei,
Mai putine de la tatal,
De la frate-meu, nici una."
A tot plins o zi ssi cloud,
0-ntreba atunci maicuta:
"De ce plingi tu, mititica,
De ce genii, fetita draga?"
"Piing si eu, sarac' de
www.dacoromanica.ro
mine,
Pling qi viata mea intreaga
0 s-o duc tot in suspine
Pentru ca m-ai dat, to uita,
Chiar pe mine, pe copilu-ti,
Unui mo.y sa-i flu de sprijin,
S6-I inzbucur pe-un onz virstrzic,
Pe-un beteag sa-1 am in paza.
Ar fi fost mult mai cu tale,
Daca nzi-ai ft dat porunca
Sa m-arunc in cele valuri,
Sa fizz pastravilor sora,
Ruda peqtilor din ap6;
,4r fi fost mai bine data
Aq fi vietuit in mare,
De aveam sub valuri casa,
Cum se cade pentru sora
Pastravilon pentru ruda
PeVilor decit cum data-s
Until nio.5 sa-i flu de sprijin,
Sa pazesc trenzzzratorul,
Ce-n coltuni se poticneqte,
Ce se-mpiedica-n surcele."
S-a tot dus apoi pe calnic.
A intrat in magazie,
A deschis frumoasa lada,
A scripzit capacul mindru;
In sipet gasi, acolo,
.5'ase cingatori de aur;
Sapte mindre rochi albastre;
Se-mbraca in graba mare,
.57 le-a potrivit pe trupu-i,
,Si -a pus aurul la timple,
Jar pe crectetu -i argintul,
Firul albastrut pe frunte,
Firul roqior pe capu-i.
A-nceput apoi s-alerge
Prin livezi si peste cimpuri,
A trecut prin baragane,
Tot prin bahne prin codri,
Tot cinta mergind.in tale,
Cuvinta, rostea aceste:
"Inirna de chin mi-i plina,
Greu mi-i capul si ma doare,
Creasca-mi chinul qi mai tare,
,P mai mare fie-nzi jalea,
Sa razor, biata, mai degraba,
Sa scap de-aste grele chinuri,
De aceste-amare spaime.
laca, a sosit si vremea,
Vai, sa ma despart de lume,
Timpu-i sa ma duc la Mana,
Virsta-i pentru Tuonela,
S'tiu ca tata nu rrt-o plinge,
N-o sa ma doreasca rnaica;
Tot uscati au sa ramlie
40
Obrajorii surioarei;
Fara lacrimi vor fi ochii
Fratelui meu, data -n apa
Voi cadea, in marea asta
Cu multi pesti, de-o fi s-alunec
In adincile talazuri,
Peste negrele namoluri."
Merse-o zi, mai merse una, Sa nu scoata pentru coca
Cind sfirqita fu a treia,
Se vazu in fata marii,
Pe un mal cu trestii nalte;
Pe aici o prinse noaptea,
0 opri din umblet bezna.
Plinse fata toata seara;
A bocit intreaga noapte
Pe un tarn, pe-o piatra lata,
Intr-un golfulet din mare;
A privit spre-un promontoriu-n
Zorii zilei urmatoare,
A veizut trei fete-aievea,
Care se scaldau in mare,
Vru sa fie-a patra Aino,
A dorit sa fie-a cincea,
Ransurica cea ging6§.6.
In rachite-a pus canzaqa, Ici, chian pasarica asta;
Rochia de-un plop fi-a prins-o,
Azvirlitzt-§1-a colfunii
Pe pamintul gol, Ic7sat-a
Linga-o stand condurafii;
Pe nisip zvirli §.iragul
Perlelor fi tot acolo
.Si inelele de aur.
Se nalla din mare-o stinca, Toti locuitorii marii -s
Stand' scinteind de aur;
Se sili sa-noate Aino,
A volt s-atinga stinca.
Ci indata ce-o atinse,
Aqezatu-s-a-n tacere,
Sus, pe piatra cea pestrita,
Pe cea lucitoare stand;
Stinca se clati in apa,
Stana se-afundei sub valuri,
A ceizut cu stinca fata;
A alunecat in mare,
Chiar aproape, lingo piatra.
A pierit, ici, pasarziica,
S-a stins fata asta, biata;
Murmura, vorbea acestea,
Cind se scufunda in mare:
'hers -am sa ma spal pe Peste vacile frumoase.
tarmuri,
Sa ma scald prin cele valuri,
Cind pierit-a gainuqa,
Ici, chian pasarica asta;
Cite zile-o fi sa aiba,
Sa nu prinda scumpul tata
www.dacoromanica.ro
Pefte prin aceste ape,
Pe intinsul astor valuri!
Mers-am sa ma spal pe
tartnuri,
Sa ma scald prin cele valuri,
Cind pierit-a gainzqa,
Ici, chian pasarica asta;
In viola ei maicuta
Apa din ast sin de mare,
De aici, de linga casa!
Mers-am sa ma spal pe
teirmziri,
Sa ma scald prin cele valuri,
Cind pierit-a gainzga,
Ici, chian pasarica asta;
Cite zile-o fi sa aiba
Sa n-adape freitiorul
Calul de razboi aicea,
Pe ast tarn intins de mare!
Mers-am sa ma spal Pe
farmuri,
Sa ma scald prin cele valuri,
Cind pierit-a gainuca,
Cite zile-o fi sa aiba
Sa nu vino surioara
Ochii sa fi-i spele-aicea,
In adincul sin de mare,
Pe aceste negre scinduri!
lata, ale marii ape-s
Picaturi din al meu singe;
Came dintru a mea came,
Crengile in lung de maluri
Oase-s de-ale bietei fete;
Ramaqite sunt din paru-mi
Toate firele de iarba."
Astfel se pierdu fecioara,
A pierit cea gainula;
Cine-o fi sa duca vestea,
Cine-o fi sa spuie Virea
Pe la curtile inalte
Ale fetei, pe la casa
Multvestita a fecioarei?
Vestea o va duce ursul,
El va fi sa spuna qtirea;
Nu §.i-a-ndeplinit trelgoara,
Caci s-a napustit deodata
Oare cine-o duce vestea,
Cine-o fi sa spuie Oirea
Pe la curtile irzalte
Ale fetei, pe la casa
Multvestita a fecioarei?
Vestea o va duce lupul,
 41
El va fr sa spuna ctirea;
Nu V-a-ndeplinit tre4oara,
Caci s-a napustit deodata
Peste turma de miei fragezi.
Oare cine-o duce vestea,
Cine-o fi s spuie Virea
Pe la curtile inalte
Ale fetei, pe la casa
Multvestita a fecioarei?
Vestea va purta-o vulpea,
Ea va fi sa spuna §-area;
Nu 0-a-ndeplinit tretqoara,
Caci s-a napustit deodata
Peste g4te dolofane.
Oare cine-o duce vestea,
Cine-o fi sa spuie Virea
Pe la curtile inalte
Ale fetei pe la casa
Multvestita a fecioarei?
Iepurele-o duce vestea,
El va fi sa spuna qtirea;
Zise plin de-nsemneitate:
"Da, barbatii-0 tin cuvintul!"
Iepurele a pornit-o
Alergind in goana mare,
A sarit ast urechila,
.5'oldu-ncovoiat saltat-a,
Merse bot-crapat la cele
Curti inalte ale fetei, . Lacrimi cursera rotunde
La vestita-i locuinta.
A ajuns la baia de-aburi;
Se-a,Fezei pe pragul tqii;
Mina e de fete baia,
Cu nuiele-n miini, vorbirei:
"Mincinosule, is vino,
Sa te punem la frigare,
Vrei sir te tocanz, Ochilci,
SO gatim o cincl buna
La stapirz, ca sa manince
Soap pe la prim, sa-i fii chiar
Copilitei de gustare,
SO le-nfulece baiatul
Pe 1-amiazi pe nemincate?"
Le-a intors-o iepuroiul,
Le-a raspuns Ochila-ndata:
"Tare bine-ar face Lempo
De-ar gati-n a' voastre oak;
laca, v-am adus o veste;
Vreau s-o spun cu de-amanuntul:
S-a pierdut frumoasa fata,
Pieptul mindru, plin de staniu,
Prapaditu-s-a paftaua
De argint, in fund de ape;
Moarta e prin cele valuri
Cingotoarea de arama,
Dusa e in ape limpezi
www.dacoromanica.ro
Aino, tinara fecioara,
In adincile talazuri,
Sora pastravilon ruda
Peqtilor de-acum, sa fie!"
Maica7sa a prins a plinge,
Spuse, dupa ce i,Fi scurse
Tot izvoru-adinc de lacrimi;
5S7-a varsat atunci amarul:
"Mame, voi, sarmane mame,
Cit Ili mai tr.:1i de-acuma,
Nu va leganati fetite,
Nu va creVeti copilaqii
Spre-a-i impinge sa se iee
Silnic in cilseitorie,
Cum facui eu, biata mania,
Cum mi-am leganat fetita,
Cum crescut-am gclinuga."
Mama izbucni in valet;
A varsat 4.iroaie lacrimi,
Din albaqtrii ochi, tot curs-au
Pe obrajii ei cei galbeni.
Curse-un strop fi Inca
unul,
Au cazut rotunde lacrimi;
De pe-obrajii ei cei galbeni
Peste plinul piept, la vale.
A cazut un strop qi-un
altul,
De pe plinu-i piept, mai jos, pe
Rochia-i cea subtiricei,
A cazut un strop §-i-un
altul,
Lacrimi cursera rotunde
De pe rochia-i sublire
Pe coltuni tiviti cu rope.
A cazut un strop fi-un
altul,
Lacrimi cursera rotunde
De pe a,,ti coltuni cu tivuri
Ro#i pe papucii de -aur.
A cazut un strop §.i-un
altul,
De pe asti papuci de aur
Pe ((Irina, dinainte,
S-aibei mai mult rod tarina,
Se rostogolira-n ape,
SO le fie for de bine.
Lacrimile ce cazura
Pe pc7mint se desfelcura
Ca unfluviu; se pornira
Din el trei grozave Hurl,
Numai lacrime varsate,
Se sub fruntea ei liqnite,
De sub pleoape reveirsate.
S-au facut in fiecare
 42
Fluvii trei cascade repezi,
Se nallara-n fiecare
Din cascade trei stinci sure
far pe fiecare stinca
A ie§.it un deal de aur;
Iar in virful flecarui
Deal crescura trei mesteceni,
Iar pe virfuri de mesteceni
Se-a,sezara trei cuci d-aur;
Prinsera sa cinte cucii;
"Dragoste!" strigat-a unul;
A strigat apoi al doilea:
'Mire! Mire!", iar al treilea:
"Bucurie! Bucurie!"
Cucul care-a spus intliul
"Dragoste!" cintat-a trei luni
Pentru fata neiubita,
Pentru cea ce doarnze -n mare.
Cel ce spuse 'Mire! Mire!"
,Base luni cirztal-a pentru
Mirele ce rclmasese
Cu iubirea lui pierdula,
Cople.yit de dezneldejde.
C:el ce spuse "Bucurie!"
A cintat intreaga-i viata
Pentru biata maiculita,
Pentru cea ce plinge-ntruna.
Cind a auzit cum cinta
Cucu-n codru, spuse maica:
"Biala mama, to fereVe
S-auzi mzdta vreme cucul;
Cind incepe el sal cinte,
Prinde inima sa-nil sara;
Lacrimile-mi umplu ochii,
Pe obraji se scurg mai marl chiar
Decit mazarea cea coaptei,
Mult mai pline decit bobul;
S-a mai scurs de-un cot viala,
S-a-nchircit de-o palma trupul,
Se topeVe parcO omul
Ascultind cum cinta cucul,
Cucul cel de prinzeivarcl."

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al V-lea
www.dacoromanica.ro
 47
S-a yi-ntins de-acuma
vestea,
Reisuna departe ytirea
Despre moartea mindrei fete,
De sfiryitul preafrumoasei.
Moyul vajnic Vainamoinen
A simtit yi el durere,
Plinse seara, dinzineata;
Plinse mai cu seama noaptea,
Caci nu mai traia frumoasa,
Sonin de plumb dormea fecioara,
Sczifundata -n ape limpezi,
Sub adincile talazuri.
Tot mergea cu jalea-n
suflet
.57 cu inima in bezna
Pe cel mal de mare-albastra;
A rostit aceste vorbe:
"Spune-mi, ce-ai visat, Untanio,
Trindavule, povesteyte-mi
Tot ce ytii, cu de-anzanuntul:
Unde-i lumea din Ahtola,
A' lui Vellanto fecioare?"
Untamo lyi spuse visul,
inyiratu-le-a pe toate:
"Colo-i lumea din Ahtola,
A' lui Vellamo fecioare,
Sint pe -un cap pierdut irz neguri,
Irz ostrovzil cel din celuri;
Umbla sub adinci talazuri,
Peste negrele nanzoluri.
Colo-i lumea din Ahtola,
A' lui Vellanzo fecioare-s,
In strimtuta for cascioara,
Intr-o scunda locuinta,
Lingo -o stinca-mpestritata,
Ling-o stand tare groasa."
lata, moyzil Vaineinzoinen
S-a-ndreptat atunci spre luntre,
Unditele cercetat-a,
Cirligayzil pzpait-a,
Puse undita-n traistuta,
Cirligayzt-n buzunaru-i;
Inceput-a sa cirmeasca,
Intr-o insula ajunse,
In cel cap pierdut in neguri,
In ostrovul cel din ceturi.
Pescuia pe-aici batrinul,
Undita o arunca el,
Azvirlea cirligu-n mare,
Pescuia cu nzulta rivna,
Tremura cel bat de-arama,
Zbirniia prin aer firul
De argint, vibra cu-un freamat
,nuruletul de amnia.
www.dacoromanica.ro
Au trecut putine zile
Si-ntr-o dinzineata, iata,
Prinse-n undita un peyte,
Se-acata-n cirlig un pastrav,
II tiri cu greu in luntre,
Il .yi puse-n cuyca mica.
Incepu sa -1 cerceteze,
A vorbit, pe urma, astfel:
"Ce-o fi peytele acesta;
Nu pricep de loc ce este;
Prea e neted pentru pastrav,
Sonin de lac, prea-i alb, sa fie,
E prea galben pentru ytiuca;
N-are-aripi de fenzeiuyca,
Pentru barbatuy ciudat e,
Pentru fata n-are funde,
Si nici n-are cingatoare
Ca sa fie zinc de-ape,
Urechiuyi, deasemeni, n-are
Ca sa fie gainuya;
Mai degraba-i somn de mare,
Pe aici venit din funduri."
Un czttit pztrta mo. Vain?),
Ce de-argint avea minerul,
Trase de la ,Fold pumnalul,
De prin toc a pries mineral
Ca sa spinlece crapceanul,
Dolqfatizzl somn sa -1 tale.,
Ca sa guste-n zorii zilei,
Sa manince dinzineata,
Sa prinzeasca-n tinzpul zilei,
Sri mai fie pentru cina
Cea atit de pretuita.
S-apuca sa taie somnul,
Sa-1 reteze cu cutitul;
Se-azvirli in mare soninul,
A zvicnit pestritul peyte
De pe fundul barcii rosii,
A batrinului dirz Vain&
naltat indata capul,
.57-a scos repede din valuri
Unzarul cel drept doar dup6
Cea de-a cincea rasz(flare-a
Vintului, doar dupa valul
Cel de-al yaselea miycat-a,
Mina dreapt-apoi, i,Fi scoase
.57 piciorul sting, indata
Dzipc7 cea de-a qaptea mare
Incretire-a apei, dupd-al
Noualea din cele valuri.
Prinse-atuncea sa gra-
iasca,
lata vorbele ce spuse:
"Eh, moqnege VaineimOinen,
iVu eram deloc Acura
 48
Sa fiu somn, so poti sa-1 spinteci, Printre stinci, pe unde-s somnii,
SO-I despici in felioare, Tot prin apele Vainola-i,
So flu pecte, so-ti ajunga Prin a' Kalevalei istmuri,
De gustare-n zorii zilei; Prin intunecoase-afunduri,
SO maninci sr dimineata, Prin intinderile marii,
SO prinzefti, ba so mai fie Riurile Joukolei,
.P la pretuita cina." Chiar prin glofur'le lapone.
Mosul Vainamoinen spuse: Prinse peqti de multe
"Pentru ce ai fost nascuta?" feluri;
"Pentru asta ma nay- Sumedenie: toti peitii
cusem: De prin ape, dar nu prinse
SO-li fiu porumbita-n brate, Mindrul pefte dupa care
SO stau pururi lingo tine, Inima-i ardea, copila
Ca so -ti flu nevasta-n viata, Cea apoasa-a lui Vellamo,
Ca so -ti pregatesc fi patul, Unica ce-o are Ahto.
SO-ti pun bine cele perne, Ci grait-a Vainamoinen,
Ca so -ti varui camarula, Suparat, in jos cu capul,
Ca so -ti matur lungi podele, Cu caciula intr-o parte:
SO-ti duc focul in odaie, "Vai, nesabuita tare
SO aprind bu,ctenii -n vatra, Mi-a fost nebunia, scurta
SO coc piinile gustoase, Judecata de om teafar;
Piin4oarele de miere, Iscusit am fost °data;
So-ti dm, bere in canite, Minte-aveam; s-ar fi cazut fi-o
SO-0 mai pregatesc fi masa. Inima ceva mai mare;
Nu eram eu somn ca som- Asta-a fost in vremi trecute;
nii, Dar in zilele aceste,
Nu cram biban din plise, In ticalo§-ita viata
Ci cram o fet4oara, De acum, la asta virsta
Sora a lui Joukahainen, Plina numai de cusururi,
Ce-ndelung ai tot cerut-o, Judecata mi-i slabita,
O curtaqi cu multa rivna. N-are pre, acum gindirea,
Hei, tu, biet batrin, nebune, Fapta nzi s-a dus pe copca.
Vaineinzoinen, minte scurta, Fata, care-am aVeptat-o,
Nu to -ai priceput atuncea Ce-ant dorit-o multa vrente,
Scl pastrezi copilul timed Ea, copilul urned tare
Al lui Vellamo, fetita Al lui Vellamo, ea, fiica
Unica ce-o are Ahto." Cea mezina-a astor locuri,
Spuse nio§741 Vainamoinen Ce voiarn sa fac dintr-insa
Suparat, in jos cu capul: Buna prietena, sc7-mi fie
"Sorc7 a lui Joukahainen, Sotioara mea de-a pururi,
Mai intoarce-te °data." Nimeri-n cirligul asta,
Dar nu s-a ivit de-atuncea Luneca in fundul barcii;
In viata lui fecioara, N-am §-Hut s-o iau acasa,
Nevazut6 se facuse, Ci-am lasat-o iar sa cada
Pcirasit-a fala apei In adincile talazuri!".
Pentru stinca cea pestrikl, A mai mers pe drum
Pentru crapatura ceea, oleaca, .

De-o culoare cu ficatul. Prins de griji, oftind, se duse;

Moful vajnic Vainamoinen Se-ndrepta spre locuinfa;
Prinse-a chibzui atuncea, Spuse vorbele acestea:
Cum so mai trthasca oare? "Altadata nunza-n cintec
.5i-a facut navod indata Cucii o duceau; cintau tot
De ma/as& it tot trase Aste paseri bucuroase
Si in lung 0 lat de ape, Seara ca fi dimineata,
Prin strimtori, prin ape limpezi; Ba miez de zi, odata;

www.dacoromanica.ro
 49
Cine le-a sfarmat inaltul
Glas psi cine-a stins acele
Falnice cintari? Mihnirea
I-a facut pe toti sa taca,
Nu-i auzi de loc in cintec
Intrecindu-se, dind slava
Pentru bucuria serii,
Pentru zorii dinzinetii.
Nu pricep de loc, acuma,
Cum sa stau, sa-mi duc viata,
SO trefiesc in vremea asta,
SO ma plinth in lumea asta;
De-ar ft maica-mea in viata,
De-ar fi treaza-a mea maicuta
S-ar pricepe sa-mi arate
Ce sa fac ca sa ramin tot
Teafar qi tot in picioare,
SO' nu cad rc7pus de jale,
Cople.yit de ginduri negre
In aceste-amare zile,
In aceasta suparare."
Maica se trezi-n mormintu-i,
I-a raspuns din fund de ape:
'Maica-ta traiefte Inca,
Nu-# prea doarme somnul velnic;
Uite, vrea ea sa-ti arate
Cum ar trebui acuma
SO te porti, sa nu te culce
Jalea la parnint, sa nu flu
Doborit de ginduri negre,
In aceste-amare zile,
In aceasta suparare;
Du-te pe la-a' Pohjei fete;
Sint mult mai frumoase fete,
De vreo dozief on mai mindre,
De cinci on mai sprinteioare,
Chiar de ,,case on ca aste
Halcloaie de prin Jouko,
Ori ca fetele lapone,
Toate ni§le lopirlane.
Fiule, iti is solie
Fata cea mai buncl-a Pohjei:
Tinara cu ochii mindri,
.La chip tare dragalaqa,
Repede la mers, sprintara,
Agera cunt e suveica!"

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al VI-lea
www.dacoromanica.ro
57
Mogul vajnic Vainamoinen and avea sageata gata
Hotari atunci sa mearga
Colo-n satul cela rece
Din intunecoasa Pohja.
Armasar cata ca paiul,
Cal intocmai ca aracul,
Care mazarea paze§le;
Pusu -i -a zabale-n gura,
La pieptar de-argint, capastru;
S-a suit apoi in spate;
0 tinu tot intr -o goana,
In galop cu nzersul mindru,
Armasarul cel ca paiul,
Ca lul cela ca aracul.
0 intinse tot pe cele
Largi coline a' lui !Zaino,
Prin cinzpia Kalevalei;
Calu-alearga, drumul trece,
Prea departe sint de case,
Dar de tinta-s mai aproape;
Mari trecut -a caul asta
Prin strafund de-ntinse ape,
Fc 7ra a-§1 muia copita,
Chi4-ita nu-qi scufundase.
Flaceluaul Joukahainen,
Al Laponiei fiu firav,
Ars era de-o urcl veche,
Clocotea in suflet pizma
Pentru moqul VainanzOinen,
Pentru cintaretul veptic.
Plasnzuit-a un arc iute,
inflorit-a cu podoabe
Nazdrovana arbaleta;
Cu fier arcul faurit-a,
Patul 11 turna-n aranza,
L-a-nfrumusetat indata
Tot cu zugraveli de aun
POjghita de-argint suflat-a;
Unde i-ar afla o coarda?
Cine i-ar gasi o sfoara?
Bune-ar fi acele vine
A' elanului lui Hiisi;
Coama calului lui Lernpo.
tocmit el arcul bine,
Gata fu arbaleta,
Ci era preamindru arcul,
Pretioasa arbaleta,
Sta un armasar pe spate,
Alerga un rninz pe patu-i,
Aromea pe arc o fata,
Mai in jos de crestatura-un
Iepure-qi garea odihna.
A cioplit sageti granzada;
Toate numai cu trei pene,
Batul din stejar puternic,
Din lemn rc4inos e virful;
www.dacoromanica.ro
Ii lipea mai cu putere
Pene mici de rindunica,
Pene si mai lungi, de vrabii.
Ci, sagetile-ntarit-a,
A muiat vinjoase bete
In venin negriu de ,carpe,
In a' viperelor bale,
Iatc7 ca stateau de-a gata
Vrafuri de sageti, iar arcul
Aqtepta Boar incordarea;
II pindea pe Vaincimoinen,
Ochii ii avea intruna
Numai la Suvantolainen,
Seara ca si dimineata,
Il pindea si-n miezul zilei.
II pindi pe Vainamoinen
Multa vreme, faro preget,
/4ezat la vreo fereastra,
Stind in vreun harnbar la pinda,
Ascultind la cite-un cap&
De drumeag, de paza-n lanuri;
Tolba de sageti in spate,
Cu-un arc bun la subsioara.
A§.ezatu-s-a de pazc7,
Aqtepta qi mai departe,
Dupa alta locuinta;
In cel promontor fierbinte,
Linga capul cel in flacari,
La quvoiu-n vilvataie,
Pe cel tarrn al sfintei ape.
Au trecut putine zile
.'i -ntr -o dimineata, iata,
Aruncat-a Joukahainen
Ochii inspre miazanoapte,
Capu-n miazazi intoarse,
A vazut un punct pe mare,
Pata-albastra pe talazuri:
"Este-n rasarit vreun noun
Ori is zorii-n miazanoapte?"
N-a fost nor in reasarituri,
ySi nici nor in miazanoapte,
Ci era batrinul VainO,
Cintaret din veqnicie,
Ce mergea tot spre Pohjola;
Drum lima spre Pimentola,
Pe-armasarul sau ca paiul,
Pe sirepul ca aracul.
Flaccliandrul Joukahainen
Al Laponiei flu firav,
Alerga la arcu-i iute,
Apucat-a arbaleta
Pentru mogul Vainamoinen,
Moarte lui Suvantolainen.
Maica-sa ceru sd-i spuie,
Fiului vorbi batrina:
SS
"Inspre cine-ntinzi tu arcul,
Arbaleta ghintuita?"
Flacaua§.ul Joukahainen
I-a raspuns in chipul asta:
"Vreau sa -ntind eu arcul asta,
Arbaleta ghintuita,
Pentru mo,yul VaindmOinen,
Moarte lui Suvantolainen!
Tin mort4 sa trag in VainO,
Sa dobor rapsodul ve4.nic;
Treaca-n inima sageata,
Gaureasca-i ,ti ficatul,
Ba gi mu§.chii de pe zimeri."
Maica-sa-I opri sa &ago',
Sa..1 impiedice volt -a:
"Ba, sa nu mai tragi in Voino,
Fiul falnic al Kalevei;
E din neam nulret doar Vain?),
E feciorul surioarei
Lill fratine-meu cel vitreg.
De-ai lovi pe
Vainamoinen,
Pe acest Kalevalainen,
Uite, ar pieri deodata
De pe art pamint cintarea;
Bucuria-i doara lucrzrl
Cel mai minunat din lume;
Cintecu-i mai bun pe plaiuri
PamInteqti dectt prin cele
Paji§.ti largi de prin Manala,
Ca-n laccqul Tuonelei."
Flacazia,Ful Joukahainen
Prinse-un pic sa chibzuiasca,
Stapinitu-s-a o clips,
li da ghes mereu o mina,
11 oprea tot ceealalta,
II sileau s-apuce amid
Degetele lui nervoase.
In sfirqit, grai, yi iata
Vorbele ce le rostise:
"Ba sa piara nu o data,
Ci de doua on din lume
Bucuriile, sa tacil
Toate cfntecele mindre;
Vreau sa trag in VairzanzOinen!"
Incordat-a arbaleta,
MIcidiosul arc de-arama;
Sprijinindu-se temeinic
In genunchiul sting, aflindu-#
In piciorul drept un reazim,
Scoase repede din tolba
0 sageata cu trei pene,
Trase batul cel mai aget;
Aleza apoi sageata-n
Crestatura, 'MO coarda
Cea din cfnepa-mpletita.
www.dacoromanica.ro
RazilnIndu-fi arcul tare
Infocat, in scobitura
Umarului drept, se-ntinse
Gata, pregatit sa traga-n
Moful vajnic VairzeimOinen;
A rostit aceste vorbe:
"Te slobod, ram de mesteacan,
Hai, loveVe, lemn de jneapan,
Luneca, de grab, tu, coarda,
Doar din cfnepa-mpletita;
Daca dreapta-n jos tinteqte,
Vezi, sa bats -n sus sageata;
Daca dreapta-n sus tinteqte,
Bata-n jos sageata asta."
Piedica a apasat-o,
Trase cea dintri sageata,
Merse-n sus, in ceruri nalte,
Prapaditu-s-a-n vazduhuri,
In ratacitorii nouri,
In Virtej de neguri dese.
Orice-o fi, mai trase una,
0 mai slobozi pe-a doua;
A trecut prea jos, strapunse
A pamintului temeiuri;
Cft pe ce a fost pamintul
Sa se darme, iara muntii
Nisipo# sa se sfarime.
ySi sageata-a treia trase;
Se Infipse drept in uman
In elanul cel albastru,
Chiar sub mogul Vainamoinen,
In cel armasar ca paiul,
Ucurel cum e aracul;
Carnea de pe gold strapunse,
A patruns prin coapsa sting&
Mogul vajnic VainamOinen
A picat atunci in valuri
De pe-acest elan albastru,
De pe calul ca aracul;
Drept pe degete cazut-a;
S-a Intors pe mfini in apa,
Se- nvirti pe pumni in spume.
Se isca un vint napraznic,
Navali un val cit muntii;
L-a zvirlit tirfq pe mo§111
VainanzOinen tocma-n larguri,
Departat de orice tarmuri,
Peste-ntinsele prapastii,
Dzis de nesfir#te valuri.
Flacclua§.ul Joukahainen
Incepu sa se mlndreasca:
"Niciodata, VainamOinen,
Nu te-i mai plimba cu ochii
Vii in tot rastimpul vietii,
Cit luci-va luna de-aun
Pe colinele VelinOlti-i,
59
Pe cimpia Kalevalei!
Mai plutelte ani vreo ,case,
Veri vreo §.apte mai alearga,
Fii de-aici incolo-n toate
Partile ;:virlit vreo opt ani,
Peste largile prapastii,
Dus de nesfirfite valuri;
Ca un trunchi de brad ani ,case,
Ca un ram de pin vreo qapte,
Opt ani, putregai, pe valuri!"
Se intoarse-apoi acasa,
Maica-1 intreba degraba:
"Poate-ai tras cumva in VainO,
Ai ucis vlastarul rnindru,
Flu! falnic al Kalevei?"
Flaccluaqul Joukahainen
fi raspunse-n felul asta:
"Da, am tras in VainamOinen,
Pe-al Kalevei flu ucis-am;
Mi ti-1 pusei ca de-acuma
Sc tot perie pe mare,
Sä tot mature talazuri;
Ci, pe degete cazut-a,
S-a-nvirtit pe palme moqul,
Fu impins tiri§. spre tarrnuri,
S-afeza apoi pe spate
Ca sa lie dus de valuri,
Alungat de marea-n vifor;
De-nspumatele talazuri."
Maica-sa atunci vorbit-a:
"Rc7u te-ai mai gindit, copile,
Onzorind pe VainamOinen,
Ast viteaz din Suvantola,
Cel mai mindru din top fiii,
Ce-i avu cindva Kaleva!"

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al VII -lea
www.dacoromanica.ro
 65
Mosul vajnic Vainamoinen
A plutit pe-adinc de ape,
Rataci vreo ,case zile
sSi vreo §-ase nopti de vara
Ca un trunchi de brad, tot razna,
Ca de pin o birna lunga
Cu-un noian de ape-n fata,
Numai cer senin in spate.
Doua nopti mai inotat-a,
Cunz §i alte doua zile,
Ce trecura, tare-ncete;
Doar abia-n a nova noapte,
Numai la sfir§itul zilei
Ce'i de-a opta it patrunse
0 amarnica durere;
A cazut atuncea moorl
Intr-o neagra deznadejde,
N-avea unghii pe la cele
Degete maxi la picioare,
lard pe la celelalte
Nici macar o-ncheietura.
lata, mopil Vainamoinen
A vorbit atunci aceste:
"Of, copil ce sint, qi brudiu,
On: napastuit de soarta,
Inca, mi-am lasat ci cimpuri
Si casula de-altadata,
Ca sa stau, pe-aicea, ve§-nic
Sub nernarginite ceruri,
Zi §-i noapte, totdeartna,.
Leganat nzereu de vinturi,
Aruncat incolo,-ncoace,
De inaltele talazuri,
Pe aceste marl intinse,
Peste nesfir§lte valuri;
Iaca, ma usuca frigul,
Groaznic e sa stai aicea
Cu noian de ape-n juru-ti
Si plutind mereu pe ape.
Nu mai pot nici intelege
Cunz s-o duc, sa flu de-acuma,
In viata asta trista,
Pe -tin parnint supus pieirii;
Sa-mi fac, oare,-n vint o casa,
0 coliba peste ape?
Daca-n vint as ridica-o,
N-a§. avea un punct de sprijin;
De-a§. zidi-o peste ape,
Mi-ar strica-o nalte valuri."
Ci, o paseire venit-a
Din Laponia, un vultur
S-a ivit din rniazanoapte;
Nu era nici tare mare,
Nici, prin cele nzici, prea mica;
Atingea cu -aripa norii,
Miltura cealalta valuri;
Coada zabovea pe mare,
www.dacoromanica.ro
Stinci tot atingea cu ciocul.
Vulturul cu- ntinse aripi
Cerceta sub el pamintul;
II zari pe nzarea-albastra,
Dus de naltele talazuri,
Pe batrinul Vainamoinen:
"Omule, ce faci in mare,
Biet viteaz, lasat in voia
Astor uricqe valuri?"
Mo,Ful vajnic Vainamoinen
I-a vorbit in chipul asta:
"Uite, pentru ce-s pe ape,
Biet viteaz, lasat in voia
Astor uria§e valuri:
Vezi, mergeam inspre Pohjo/a
Sa-rni cat de nevasta-o fata;
Bine ma duceam pe valuri,
Nu era nici pic de gheatcl,
Pe intinsul marii lucii;
Au trecut putine zi/e,
Intr-o buna dinzineata
La Luotola ajunsei,
Pe cel fluviu din Joukola,
Calul fu ucis sub mine,
Tinta le eram eu, ins&
Ant cazut de-a rostogOlul
Tot pe degete in valuri,
Sa fiu leganat de vinturi,
Tot purtat incolo,-ncoace,
De inaltele talazuri.
Vintul a suflat puternic
Din apus gi nziazdnoapte;
S-a iscat din rasarituri
Vijelie-ngrozitoare,
Ce m-a dus mull tinzp in larguri,
De uscat, departe tare;
Ant pindit destule zile,
Inotai fi nopti destule
Peste largile prapastii,
Tot pe nesfir§-ite ape,
5'i nu §-tiu deloc, ca noaptea,
Nu pot sa ghicesc vre-oleacc7,
Ce pieire-o sa 1776 pasca,
Ce sfirpt veni-va-ntliul:
Istovirea cea prin foarne,
Ori prapadul pe sub apa."
Vulturul, stapin in o'er;
A rostit aceste vorbe:
"Nu fl prin de deznadejde;
Haide, vino, §i is -ti locul,
Ica pe spate, to acata,
Pe o aripa, to -a§-eaza;
Vino sa to scot din mare,
Sc voi duce un' ti-i voia;
Alta zi Ind vine-n mince,
Mi-anzintesc de vrenzi mai bune,
Cind desteleneai Ka/eva
66
Si taiai de sirg pe-atuncea
Codrii marl de prin Osmola;
Ai lasat sa creasca-n vole,
Teafan unul din mesteceni,
Sa se nalte-ast mare arbor,
Sel se odihneasca pasari,
Ba, eu insumi citeodata
Sex mai stau in et, in tihna."
Iata, mogul Vainamoinen
Si-a naltat deodata capul,
A ie4.it din marl viteazul,
Omul se natio din valuri.
Sus pe gripe se puse,
Pe ai vulturului unieri.
Vulturul, stapin in aen
L-a purtat pe Vainamoinen
Pe a vinturilor cale:
L-a tot dus pe drumul unui
Vint Ojos de primavara,
In Pohjola-ntunecoasa,
In grozava Sariola;
Puse pe parnint viteazul
Fi se ridica-n vazdzihuri.
Plinse stra4nic
VainarnOinen,
Suspina adinc in hohot
Pe cel tarm strein de mare,
In necunoscute locuri;
Rane, sute-avea pe coaste,
Mii de lovituri de vintutl,
Barba strafnic de tocita,
Parul ciufzdit cu totul.
Doug gi trei nopti tot
plinse,
Tot atitea zile,-ntr-una;
Nu gia ce drum s-apuce,
Biet strein, prin aste locuri;
Nu-i venea nimic in minte,
Ce sa faca sa se-ntoarca
La casula lui, s-ajunga
La ftiutele lui cimpuri,
La-acel loc pe unde-odata
A vazut lumina zilei,
La gospodaria-i veche.
Slujnicuta mica-a Pohjei,
Fata cea cu parul galben,
Legamint avea cu luna,
.57 cu soarele-nvoiala,
Ca o data sa se scoale,
Amindoi sa se trezeasca
Intr-o clipa, impreuncl;
Le-o lug -ntr-o zi nainte,
Se scuba naintea lunii
Si a soarelui, nainte
De a fi cintat cocopfl,
De-a-§111 spus puiutul cintul.
A taiat trei vrafuri Una,
www.dacoromanica.ro
Tunse ,rase of frumoase,
A facut postav de Una.
A tesut mindreti de panuri
Inainte de ivirea
Soarelui, mai Inainte
De sa se arate ziva.
A spalat in graba mese,
Curatit-a largi podele
Cu o matura de ramuri,
Cu manunchiul cel de frunze;
Arunca apoi gunoiul
Intr-un copilet de-arama;
L-a tot dus mai sus de casa,
In livada-a mers din curte,
Pe-un ogor, departe-n capat,
Linger gardul scund de-acolo;
La gunoi se-opri copila,
Se Intoarse sa asculte;
A simtit pe mare plinsuri;
Ajungeau de peste fluviu
Numai vaiere de jale.
Alerga indata-acasa,
Repezitu-s-a-n odaie;
Cum infra deschise vorba,
Spuse aste la sosire:
"Am sinitit pe mare plinset,
Se-auzeau de peste fluviu
Numai vaiere de jale!"
Louhi, gazda cea din
Pohja,
Baba ceea §.tirba tare,
A iefit indata-afara,
Se opri pe linga poarta;
Duper ce-asculta mai bine,
A vorbit in chipul asta:
"Nu e plins de prunc in fasa,
Nu-i nici geamat de femeie,
Ci e plins de om cu barba;
Aste vaiere le scoate
O barbie-mparofata."
Arunca o barca-n apa,
Luntr4oara din trei scinduri,
Se-apuca sa lopateze,
Indreptatu-s-a in graba
Inspre mop!! Vaineimt5inen,
Inspre cel viteaz in lacrinzi.
A tot plins mo§.
VOinamOinen,
A gemut Uvantolainen,
Intr-o groapa-n jur cu salcii,
Sub cirefii cei salbatici;
Gura 4i migca, qi barba,
Nu se clatina barbia.
Spuse maica cea din Po-
hja,
A graft aceste vorbe:
"Vai, tu, jalnice mo4.nege,
 67
Iata-te-n straine locuri!"
Mogul vajnic Vainamoi- Am plutit mult timp pe mare,
nen,
A naltat cu-ncetul, capul
.57 rosti aceste vorbe:
"Vai, Vizi tare bine asta;
Ma gasesc prin tarsi straine,
Prin necunoscute locziri,
Eu, cel vrednic in tinutu-rni, Parasii pure cimpuri,
Mull nzai insemnat acasa!"
Louhi, gazda cea din Po- Pe la porti necunoscute;
hja,
A vorbit in chipul asta:
"Ag putea sa spun o vorba,
Mi-ai ingadui-ntrebarea:
Cam ce rang ai printre oameni,
Cam ce loc iti dau vitejii?"
Mogul vajnic Vainamoinen
A raspuns cu aste vorbe:
"Se vorbea cIndva de mine,
Pomenit eram ca unul
Ce inszifletea o seara
De petrecere, treceam drept
Cintaret pe-a' mele plaiuri,
Pe colinele Vain?, ler-i,
Pe cImpia Kalevalei;
Ce m-oi face biet de mine,
M-a,c putea cu greu pricepe
Singur; ce-o s-ajzing, acuma?"
Louhi, gazda cea din
Pohja,
I -a vorbit in chipul asta:
"leqi de prin noroi, barbate,
Vino, hai, pe cale noua,
Suferintele-ti ne-arata,
Intimpl6rile de-a rindul."
Snzzilse onzul din plinsoare, Ziditoru-ngaduinta,
Scoase din suspin voinicul,
L-a adus la barca-ndata,
L-aqeza pe lingo cirmc7,
Apuca lopeti in mina,
A Vilvlit in grabil mare;
Se intoarse in Pohjola,
Duse oaspetele-n casa.
A inviorat flanzindul,
A-ngrijit sa se usuce,
L-a frecat mull tinzp pe spate,
Colo-n baia cea de aburi;
Ci, facutu-l-a iar zdravan,
A-nsanatoqa viteazul;
L-a-ntrebat apoi, ii spuse:
"Cam de ce plIngeai, moq Vaino,
Tot genzeai, Uvantolainen,
In cel loc, pe tarmul marii?"
Mogul vajnic Vainam6inen Tocma-n capatul livezii
A raspuns in chipul asta:
"Pricini am sa piing, multime,
Sa ma tingui pentru truda-nzi;
Am arat cu miini talazuri,
Peste-ntinsele prapastii,
Peste nesfirqae ape.
Am sa piing viata-ntreaga
0 s-o duc tot intr-un vaiet,
Caci lasat-am dragi meleaguri,
Ca sa trec pe uqi straine,
Vezi, ma nzu§.ca toti copacii,
Crengile de brad nza-nteapa;
Ma lovesc mereu mesteceni,
Von anini sa ma sfipe;
Nunzai vintul ma cunoaqte,
Numai soarele mi-i prieten,
Prin strainele tarimuri,
Pe la aste ugi ciudate."
Louhi, gazda cea din
Pohja,
A vorbit in chipul asta:
"Nu nzai plInge, VdindmOinen,
Sa nu gemi, Uvantolainen,
Te-i sima la mine bine,
Ti-o fi preaplacuta viata:
Numai somn in farfurie,
Came de purcel pe masa."
lata, mogul Vaineimoinen
A raspuns atuncea astfel:
"Nu-i de vreun folos prea mare
Hrana altuia, oricit de
Minunata-o fi mIncarea;
Buna e pe-a' tale plaiuri,
iar acasa-i §1 mai buna;
Sa-mi dea vole Domnul sfintul,
Sa m6-ntorc pe-a' mele plaiuri,
So ajung din nou acasa,
La gospodaria veche;
Mull nzai bine-i sa bei apa
Din galenti, la line-n taro,
Ca prin deparlate plaiuri
Mied placid in cani de aur"
Louhi, gazda cea din Po-
hja,
A grail in chipul asta:
"Cam ce dar mi-ai face data
Te-ag aduce iar acasa,
Tocma-n capatul livezii,
Pe cararea inspre baie?"
Spuse mogul VainamOinen:
"Ce plocon mi-ai cere data
0 sa ma aduci acasa
Unde cucul meu tot cinta,
Ciripesc intruna pasari;

www.dacoromanica.ro
68
Poate-ai vrea un coif de aun Puse roibul la trasura,
De argint, o palarie?" L-a adus pe VaindmOinen,
Louhi, gazda cea din L-a§.eza in mindra sanie;
Pohja, Inceput -a sa graiasca,
kraspurzs in chipul asta: A rostit aceste vorbe:
"Infelepte Vainanzainen, "Vezi, nu-ti ridica nici capul,
Cirztaret din vepzicie, sa nu-ti inalti nici fruntea,
Nu ma-mbie al tau aur; Cind o fi sa zboare calul;
Nu rimnesc nici la argintu-fl; Rabda piny catre seara;
Aurul e jucarie Caci de nalti o clipa capul,
Pentru copila,cii brudii, De-ti tii fruntea ridicata,
Clopolei de cai e-argintul. 0 sa te ajunga, &Ica,
Daca-ai ,,ti sa faci un Va veni nenorocire,
Sampo, Un teas rau ar fi sa-ntimpini."
Sa-ntruchipi capac preamindru, Moful vajnic Vainamainen
Ajutindu-te de-o pana Arunca-n galop sirepul,
De la lebada luata, A plesnit cu biciul coama
Lapte, de la vaca stearpa, Cea de cinepa; se duse,
Bob marunt de orz, din spicu-i, A ie#t cu zarva mare
Peri de mielzqel, din biota Din Pohjola-ntunecoasa,
da scumpa mea copila, Din cumplita Sariola.
Rasplati-te-oi cu-o fecioara;
0 sa te aduc acasa
Colo-n ciripit de pasari,
Unde-ti cinta cocoqelul,
Tocma-n capatul livezii."
Mosul vajnic Vainamainen
A raspurzs in chipul asta:
"Nu tiu cum sa-njgheb un
Sanzpo,
Ca sa infloresc capacul;
Du-ma pe-ale mele locuri,
.Si ti -oi da pe Ilmarinen,
Ca sa -ti faureasca Sampo,
Sd -/i intrachipe capacul,
0 s-o-ncinte ss pe fata,
0 sa-i facil tot ce-i place.
E fierar cum nu e altul,
Ne'ntrecut e intre meVeri,
Fauri cindva si cerul,
lar vazduhului, capacul;
De ciocan nu-i nici o urnza,
Nici de mu§.caturi de cleqte."
Louhi, gazda cea din
Pohja,
I-a raspuns in chipul lista:
"0 sa-mi dau fecioara mindra,
Mi-am tot pus in gind ca fala
S-o dau omului cel' vrednic,
Ce-mi va fauri un Sampo,
Va-nflori capac preamindru,
Ajutindu-se de-o pana
De la lebada luata,
Lapte, de la vaca stearpo,
Bob nzarunt de orz, din spicu-i,
Peri de mieluqel, din bland."
A-nhamat in graba minzzil,

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al VIII-lea
www.dacoromanica.ro
 73
Mindra fata, cea din Ieri, inspre sfirqitul zilei,
Pohja,
Slava lumii, cinstea marii,
Sta-n marire fara seaman,
Pe hulube din vazduhuri,
Pe un curcubeu din aer;
In vepzzinte ca zapada;
Tot tesea un vc71 de aun
De argint o tesatura;
Ii era suveica-n aur;
De argint era vatala.
Luneca suveica lute,
Se-nvirtea In graba teava,
Itele de-arama-ntruna
Trenzurau, suna vatala
De argint, in timp ce fata
Tot tesea nzereu la pima
De argint, la pima moale.
Mogul vajnic Vainamoinen
S-a tot departat cu zarva
Din Pohjola-ntunecoasa,
Din cuniplita Sariola;
Merse door putine clipe,
Strabatut-a o bucata
Din cel drum qi dintr-o data
Auzi pe sus, In aer;
Zbirniind nzereu, suveica.
fnalta atuncea capul,
Ridica spre non privirea;
Se-ntindea un arc in aer;
Pe cel arc statea o fata,
Ce tesea un vat de aur;
Pinza de argint, Intreaga.
Mopil vajnic VainanzOinen
oprit indata calul,
A intrat atunci in vorba:
"Vino-n sanie, o, fata,
Stai alaturea de mine!"
Prinse a-i vorbi fecioara,
Ii ,gi puse intrebarea:
"De ce-n sanie-ar sta fata,
244.eza-s-ar linga tine?"
Mogul vajnic Vainarnoinen
A raspuns in chipul asta:
"Al sta-n sanie, aicea,
A§-eza-te-ai linga mine,
Ca sa faci tot piini de cas6,
Bere sa-mi gate0i, gustoasa,
SO-nzi mai cinti pe laiti prispe,
Sa te-arati, pe la ferestre,
Colo-n casele Vainola-i,
Curtile din Kalevala."
Incepu sa spuie fata,
A grad atunci aceste:
"Rataceam tot prin tintaur,
Tot prin galbene finete,
www.dacoromanica.ro
Pe cind soarele se pleaca;
Pasare cinta-n padure,
Ciripea in codru-o mierla,
Cum e ininza de fata,
Cum e ininza de nora.
Prins-anz sa vorbesc cu
mierla,
Intrebat-am pasaruica:
(CO, tu, mierla dragalaya,
Spune-mi lute, la ureche:
Cine e mai fericita,
Cui Ii ride mai mutt soarta:
Fata-acasa, la taicutul,
On la socri-n casa, nora?»
Mi le spuse pitigoiul,
Mi-a vorbit in cintec mierla:
«Alba-i ziva cea de vara,
Dar mai alba-i viata fetei;
Rece-i fieru-n promoroaca,
Al nurorii trai nzai rece-i;
Fata e la tata-acasc7
Ca un rod in lutul rodnic,
Linga solul ei, nevasta-i
Cline ce-i legat cu lantul;
,'tie robul ce-i iubirea,
Dar nevasta, niciodata.»"
Mogul vajnic Vainamoinen
A raspuns in chipul asta:
"Fleacuri cinta pitigoiul,
Prost mai ciripeVe nzierla;
Fata e-un copil acasa,
Soatei i se cade cinste;
Vino-n sanie, o, fata,
Te cgaza linga mine;
Doara nu-s un fite§cine,
Nici mai rebegit ca attn."
I-a spus fata incantata,
I-a raspuns cu ging641e:
"Nunza-atunci barbat te-oi crede,
De viteaz voinic te-oi tine,
De-ai taia un par in cloud,
Cu-un cutit ce n-are virful,
Dintr-un ou un nod de-ai face,
Fara sa to simta oul."
Mop,/ vajnic VaindinzOinen
Despica indata parul
Cu-un cutit ce n-avea virful,
Nod facu cu-un ou, indata,
Fara sa mai sinita oul;
A pafiit sa se coboare
lar; in sanie, fecioara.
Fata-a spus cu-un glas
qagalrzic:
"Poate a. vent la tine,
De pe-un stei de-ai scoate
 74
scoarta,
Part daca-ai tclia din gheata,
Fara ca sa zboare-un grunzun
Fara-a se desprinde-o parte."
Mogul vajnic Vaineimoinen
Nu-qi pierdu deloc curajul,
Scoase scoarta de pe-o stinca,
Mai tale qi part de gheata;
N-au cazut prin preajma grunzuri,
Nici nu s-a desprins vreo parte;
A pofiit sa se coboare
lay; in sanie, fecioara.
Fata-i spuse incintata,
Dragalc4 de tot, raspunse:
"Cobori-m-as la viteazul
Ce-ar putea zic, din surcele,
Din a' fusului meu aschii,
Sfarmaturi de-a' furcii mele,
S6-mi intrfichipe o luntre;
Ce-ar porni aceasta luntre
Far' s-o-mpingc7 cu piciorul,
Ori cu mina s-o atingo,
Far' s-o scuture cu bratul
Sau cu unzarul s-o poarte."
Iata, moqul VC inamoinen
A grait atuncea astfel:
"Nu-i gasi in toata lumea,
Pe sub bolta asta larga,
Me§ler mai dibaci ca mine,
Un dulgher mai de isprava."
Ci luat-a ngte aqchii,
Resturi dintr-un fus, rotunde,
Sfarmaturi de lemn din fzirca -i;
Se-apuca sa-njghebe luntrea,
Sa lipeasca sute scinduri,
Pe un munte de °tele,
Pe o stinca ferecata.
Tot cioplea cu ingimfare,
Indraznet lipea tot scinduri,
Dulgheri o zi si dou6,
Dulgheri ,si ziva-a treia;
Se ferea de stinca barda,
Nu cadea pe piatra tare.
Intr-a treia zi sucit-a
Hiisi, repede, sacurea,
Apuca tcliqul Lempo,
Invirti cel rifiu de coada,
Se lovi de stinca barda,
Pe un bolovan cazut-a
A alunecat pe-o piatra,
A intrat ta4u-n carnea,
In genunchiul astui fara
De prihana om cu fainza,
Intr-un deget la piciorul
Vajnicului Vaineimoinen;
L-a Writ in carnuri Lenzpo,
www.dacoromanica.ro
II baga-ntre vine Hiisi;
Incepu sa curga singe,
Clabucind sa tot tiqneascei.
Mo4.ul vajnic
Velineimoinen;
Vraciul cel din vepzicie,
Prinse-ndata sa graiasca,
_rata vorbele ce spuse:
"Barda, tu, incovoiata,
Cu tail de-otel, sacure,
Ca tot muqti din lemn, crezut-ai,
Ca-ti implinti in brad toll dintii,
Ca la pin ii sfarami trunchiul,
Ori ca inn despici mesteceni,
Cind imi patrundeai in came,
Imi alunecai prin vine?"
Spuse vorbele de vraja,
Lungi descintece rostit-a,
Potrivi cum se cuvine
Tainuitele cuvinte,
Dar nu-i mai veneau in minte
Vorbe despre fien Mahe,
Ce i-ar fi inchis qi rana,
Ar fi Post zavor puternic
Pentru rani de fier Acute,
De otelul cel albastru.
Singele curgea qiroale,
Clocotea ca un riu mare,
Coperea marunte fire,
lerburi de prin baragane;
Nu gaseai macar un bulgar
Sa nu fie pe de-a-ntregul
Scufundat in val de singe
Din genunchiul astui vajnic
VaineimOinen, din piciorul
Lui, din degetu-i cel mare.
Mo§.ul vajnic VaineimOirzen
Smulse de pe stinci lichenii,
A cules din mlaVini mucchiul,
A luat brazditi de iarba
Ca s-astupe crunta borta,
Poarta rea sal o inchida;
Nu opri deloc prvoiul,
Nu-n. ceta macar oleaca.
L-ajungea acum durerea,
Se filcea mai groaznic chinul;
Mogul vajnic VainelmOinen
Prinse sä suspine-ncetul;
Inhamat-a armasarul,
Puse qargul in hulube,
Se urca-n traszzra lute,
S-a,yezei apoi pe capra.
A plesnit cu biciul calul,
Invirti-n vazduh bicizqca
Cea batuta-n pietre scumpe;
Calu-alearga, sania zboara,
 75
Drumul tot mai scurt se face; Spuse fa ra-a trece pragul,
A ajuns curind acolo, De sub strea§-ina-ntrebat-a:
La rascrucea a trei drumuri. "E-n gospodaria asta
Mosul vajnic Vainamoinerz Om so ingrijeasca rane,
Pe cel drum de jos se duse, Sa opreasca revarsarea
Pin' la casa cea mai joasa; Singelui ce gilgiieVe?"
Spuse jars -a trece pragul: Sta un onz batrin pe sobs,
"Se gasefte-n casa asta Se gases o barba-alba;
Om sa ingrijeasca rane, A strigat atunci mopzeagul,
Unul care sa-nteleaga Spuse tare, barbs -albs:
A viteazului durere, "S-au inchis mai marl quvoaie,
Cineva sa-i ieie chinul S-au oprit si mai grozave
.57 sa-i potoleasca jalea?" Cu-ale Domnului trei vorbe,
Se juca un puqti in WW1, Despre-rztliele obirsin
Sta un copilaq pe-o !ail& Riztri de pe la izvoare,
li raspunse-n chipul asta: Lacuri straplic inghetate,
"Nu -i gasi in casa asta, De prin susul for uvoaie,
Om sa ingrijeasca rane, Prinse tocmai in cadere;
Unul care sa-nteleaga Fost-au ingradite golfuri,
A viteazului durere, Fost-au istmuri tari urzite!"
Cineva sa-i ieie chinul
sa -i potoleasca jalea;
Este unu-n alta casa;
Te indreapta intr-acolo."
Mosul vajnic Vainanzoinen
A plestrit cu biciul calul,
Iaref,Fi calea si-a urmat-o;
Doar putin calatorit-a
Tot pe drumul cel din mijloc,
Pin' la casa cea din mijloc;
A cerut la prag sa-i spuna,
Intrebat-a sub fereastra:
"E-n gospodaria asta
Om sa ingrijeasca rane,
Ploaia singelui s-opreasca,
Unul ca sa potoleasca
Fluviul ie§lt din vine?"
Sta o baba in sumanzt-i
Pe un capetel de !ails,
Trancanea o gura-sparta;
I-a qi spus indata baba,
.Ftirba bonzbani aceste:
"Iata, nu-i gasi pe nime'
In gospodaria asta;
Om sa ingrijeasca rane,
Unul care sä cunoasca
A!.?. singelui obirsii,
Unul sa ridice chinul;
Este unu-n alta casa,
Te indreapta intr-acolo!"
Mopil vajnic Vainamoinen
A plesnit cu biciul calul,
Iara4i calea si-a urmat -o,
Doar putin calatorit-a,
Tot pe cea mai nalta tale,
Pin' la casa cea mai nalta;

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantu'
al IX-lea
www.dacoromanica.ro
 81
Mosul vajnic Vainamoinen
Singur s-a sculat din sanie,
Coboritu-s-a el singur;
S-a naltat tot fara sprijin,
A intrat apoi in cased,
S-a.Feza sub podul casei.
Un ulcior de-argint adus- A nascut doar fierul moale,
au
ySi un mare vas de aur;
N-au putut cuprinde totul,
Nu-ncapu in aste vase
Singele lui Vainanzoinen,
Singe ce -1 varsa viteazul.
A racnit pe soba mogul,
Spuse tare barbed -alba:
"Cam ce rang ai printre oameni,
Cam ce loc iti dau vitejii?
Singele-i de v:Ipte luntri,
De opt putini toate pline,
Din genunchiul tau, saracul,
Pe podele se revars6;
Mi-ar mai trebui cuvinte,
'ma nu Viz, inceputzil,
Nu cunosc de undo -i fiend,
Unde a crescut, miyelztl."
Ci beitrinul Vainamoinen
A vorbit, atuncea, astfel:
7tiu de und' se trage fierul,
Uncle se nascu otelul;
Acrid fn-ntiia munza,
Cel mai virstnic din frail, apa;
Fierul fu din toti nzai !Mar;
Se ivi, la mijloc, focul.
Ukko, zeul cel nzai mare,
Ccl Atoateziditorul,
Desparti de aer apa,
A retras din mari panzintul;
Bietul fier nu se nefscuse,
Nu avea puteri sa creasca.
Ukko, zeul cel din aer;
Arnindoua pahni frecat-a,
Degetele lui, pe toate,
Pe genunchiul lui, pe stingul;
S-au nascut din el trei fete,
Mindre flice ale Firii;
CiteVrele fura nzurne
Ale fierului obirVi
A' otelului albastru.
Fetele nzergeau voioase
Pe o dunga -a unui nour;
Ele-aveau prea pline lite,
Sfircuri tare dureroase;
Laptele in jos veirsindu-V,
Pe panzint din piept scapindu-I,
Peste larnzuri, peste mlaVini,
Peste apele stralimpezi.
A varsat doar lapte negru
www.dacoromanica.ro
Cea mai virstnica din fete
Dintre cele trei fecioare;
Lapte alb a dat a doua;
Lapte ropt cea mai mica
Dintre cele trei fecioare.
Cea ce dete lapte negrzi
Care lapte alb varsase
A nascut otelul mindru;
Care, laptele cel rovt,
Fier sfarimicios nascut-a.
A trecut putinei vreme
.57 pe fier it prinse dorul,
Vru sa-V intilneasca, iaca,
Fratele ceva mai virstnic,
Vru sa cerceteze focul.
Fu de feirie prins focul,
Se nalta deodata, groaznic.
Cit pe ce sa piarda fierul,
Sa-V inghita.fratiorztl.
Fierul izbuti sa fuga,
Se ascunse ca sa scape
De-ale foculzti razz, gheare,
De a flacarii rea gura.
De atunci se-ascunse
fierul,
S-a pitit ca sa traiasca
Tot prin nz4catoare ndaftini,
In vreun fund de-izvor in murmur;
Ori in largul vreunor smircuri,
Ori in nu/nil cu coasle repezi,
Uncle lebede se oua,
IV cloceVe gisca pull.
A ranzas prin mlaVini
.fierul,
Tavalitu-s-a-n noroaie,
Vre un an sau doi, de-asenteni
Se pill qi-n anu-al treilea,
Intre cloud trunchiuri groase,
Pe sub note tare-afunde
Radacini a trei mesteceni,
Tolzii nu putu sa scape
De acele arzatoare
Ale flacarilor gheare;
Trebui sa mearga iara#
In a' focului salayuri,
Arnza de razboi s-ajunga,
Ca sa faced din el spaded.
A sarit un lup din mlaqtini,
A trecut un.urs pe cimpuri,
Sub lup mlaVini se miqcara,
Pe sub labi de urs, cimpia;
Astfel se ivi rugina,
Se intruchipa otelul,
In a' lupului marl urme,
In acele borti facute
De calcii de urs, prin mlaVini.
 82
A fi fost venit pe lume,
Tot crestea acum fierarul
Ilmarinen pe un c6lnic
Nalt si numai de carbune,
Intr-un baragan de zgura;
Cu-un ciocan de-aranza-n mina,
In pumni cleste nzititele.
Se nascu Ilmari, noaptea,
Ziva-si puse covacia;
Pentru ea loc bun catat-a,
Varra-ntinsa pentru foale;
A zarit potica-n bahna
0 fisie de lut jilav,
A venit dar sa priveasca
Sa se idle mai cu grija;
si -a pus foalele aicea,
Covacic;, la iuteala.
Dup6 past de lup se duse,
Dupa-a ursului marl urme,
Colt defier in drum zarit-a,
Bulz de-otel prin cele urme
Mari, de lup, prin borti Acute
De calcii de urs, prin mlastini.
A rostit aceste vorbe:
«Fierzzle, sarac de tine,
Ai ajuns intr-un hal astazi,
Intr-o stare de nimica;
Ghearele de /up to ca /ca,
"le franzinta-n /abe ursul.,»
Incepu sa chibzuiasca:
«Ce-ar putea sa se intimple
De-as viri in flacari fierul,
De 1 -as aseza pe vatra.»
Bietul fier zvicni deodata,
Tresari de spaimc7 mare,
Trenzura cind auzi doar
Numele de foc, cind numai
S-a vorbit de foc, cumplitul.
Ilmari fierarul spuse:
«Nu-ti mai face ginduri negre,
Focul nu-si prea arde ruda,
Nu isi chinuieste neanzul,
Cind sosesti la foc in cas6,
Unde urca flacari albe;
Te vei face mult nzai mindru,
Te-i schinzba tot in mai bine,
Ai sa fii de-aczinz incolo
Prefacut in sabii bune
Pentru cei viteji, in ace,
Ca podoabe de neveste.»
Incepind din ziva ceea
Fost-a scos din mlastini fierul,
Fu scapat din glodul jilav,
L-au carat de- atunci acasa;
L-au dus drept la fierarie.
L-a bagat in foc fierarul,
L-aseza in larga-i vatra;
www.dacoromanica.ro
A suflat o data-n foale,
Ba, in doua, in trei rinduri;
Curse ca smintina fierul,
Clocoti in cocoloase,
Ca un aluat se-ntinse,
Ca secara-ntr-o copaie,
In vapaile stirnite
De fierar; acolo-n vatra,
In gramada de jaratic.
Bietul fier tipá atuncea:
«Vai, tu, faur Ilmarinen,
Ia-ma repede de-aicea,
Din a' focului ros chinuri.»
Spuse Ilmari fierarul:
«De to scot din foc acunza,
Poate ca ii creste groaznic,
Rau de tot te-i face poate,
Ti-i ciopli fi fratiorul,
Aschia-vei pruncul maicii.»
Bietul fier jura, atuncea,
Legarnint grozav facut-a
In vapai, pe nicovala,
Peste el avind ciocanul;
Incepu sa spuna fierul,
A grail in chipul asta:
«As putea sa must din
lenzne,
Sa rup inima de piaira,
Dar nu -nit voi ciopli fratinul,
Achi6 copilztl nzaicii;
Mi-ar prii cu mull mai bine,
Mi-ar fi Inuit mai lesne-n viala
De-as putea sa fiu de-acuma
Vreunui negustor; tovaras,
La vreun calator ca arnza,
In Zoc pe ai mei sa-i sfisiu
Si sa-mi pun in chinuri neamul.»
Ci fierarul Ilmarinen,
Mare mester din vecie,
Scoase fieru-atunci din flacari,
L-aseza pe nicovala,
L-a muiat tot ciocanindu-I,
Chip ii dote de pumnale,
,P de lanci, securi si sung
P de fel de fel de scule.
h lipsea ceva; vezi, fierul,
Bietul nu era chiar gala;
Nu avea, vai, sa se nasca
Limba fierului, sa vie
Gura la °fel, n-avea nici
Sa se invirtoase fierul
Pina n-o sa-1 ude-n apa.
Ilmarinen, mester mare,
Chibzui o clipa numai,
A adus apoi cenusa,
Pregatit-a o lesie,
Sa-ntareasca-n ea otelul,
 83
Sa caleasca fierul roqu.
Ilmari gusta leqia,
Se WO la ea cu grija;
Spuse -apoi aceste vorbe:
«Nu e buns pentru mine
Ca sa fauresc otelul,
Scl-ntaresc mai strapzic fierul.»
S-a naltat o albinuta,
Aripioara albastrie,
A zburat Incet in preajma
Fiereiriei lui Ilmari.
Spusu-i-a fierarul aste:
«Albinuta, zqurica,
Adu miere pe-aripioare,
la ,ii mied gustos pe linzba,
De prin case floricele,
.5'apte fire mici de iarba,
Pentru-otelul ce se face,
Pentru fier, ce se-ntc7reqte.»
Viespea, pasarea lui Hiisi,
Tot privind, tot stand s-asculte,
Sub acoperiq, zarit-a
Printr-o scoarta de mesteacan
Cel otel ce-o sa se faca,
Fierul ce-o sa se-ntareasca.
luat indata zborul,
A adus otravuri rele
De-a lui Hiisi, aruncat-a
.57 venin cumplit de ,,carpe,
Tot copturi negrii de viernze,
De pe la furnici iuteala,
Bale lincezi de la broaVe,
In leqia ce coli-va
Stra§-nicul otel, in apa,
Ce-ntori-va fierul moale.
Ilmarinen, mare faun
Maistrul cel din veqnicie,
Tot credea cu dinadinsul
Ca s-a fost intors albina,
C-a si fost adusa mierea,
Ca o se turnase-n apa;
Spuse-atunci aceste vorbe:
«,'Ista-i bund pentru mine,
Ca sa fauresc otelul,
Ca sa-nzi intaresc si fierul.»
A Writ otelu-n apa,
Innzuiat-a fierul cela
Chiar atuncea scos din flacari,
Chiar atunci luat din vatra.
Miniatu-s-a otelul,
Groaznic s-a feicut el, fierul,
Rupt-a raul juramintul,
,57-a mincat ca javra cinstea,
Se-arunca inspre-al sau frate,
.57-a muqcat cu gura neamul,
Prinse singele sa curga,
Clabucind set- tot tiqneasca."
www.dacoromanica.ro
A racnit pe soba moqul,
Cap qi barba-i trenzurarcl:
"Ha, de-aici se trage fierul;
.Ftiu cam ce naravuri are
De acuma si otelul!
Hei, is seama, fier nemer-
nic,
Fier nemernic, zgura proasta,
Tu, la vraji supus, °tele,
Astfel, deci, ven4i pe lume,
Ai ajuns aqa de groaznic,
Astfel ai crescut napraznic.
Nu erai prea nalt pe vre-
nzuri,
Nici prea mic si nici prea mare,
Nu erai nici tare chipey,
Nici prea iute la minie,
Cind zaceai in chip de lapte
In preaplinzd sin al fetei,
Cind creVeai la subsioara
Tinerei fecioare, care
Alerga pe-ztn tiv de noun,
Pe-ale cerurilor 4.esuri.
Nu erai prea nalt pe vre-
nzuri,
Nici prea mic ii nici prea mare,
Cind zaceai cum e noroiul,
Cind stateai precum o apa
Limpede prin cele ndaqtini,
Ori in virf ripos de munte,
Cind ajuns-ai ca namolul,
Cind te prefeicuV rugina.
Nu erai prea nalt pe vre-
muri,
Nici prea mic qi nici prea mare,
Cind te framintau elanii,
Te calcau pe cimpuri renii,
Cind te zgiria si lupul,
Ursul te lovea cu laba-i.
Nu erai prea nalt pe vre-
muri,
Nici prea mic si nici prea mare,
Cind te tot scoteau din mlaVini,
Te stringeau din glodul jilav,
Te duceau la fiereiria
Lui Ilmarinen, vestita.
Nu erai prea nalt pe vre-
muri,
Nici prea mic si nici prea mare,
Cind, atuncea, la topire
Miriiai de zot; til minte,
Cind ai fost ca apa calda,
Pus acolo-n nziez de flacari,
Cind facuV acolo strapzic
Juramint, in vatra ceea,
Stind frumos pe nicovala,
Sub baros, find de fata
 84
.57 fierarul, chiar pe vatra Tu, a oamenilor vlaga,
Maistrului cu fainza-n lume. Ain.; care-1 au vitejii;
Dar acuma, cind eVi mare, Nu mai trece pe cimpie,
Te infurii cam degraba, Numa-n inima ti-i locul,
Ti-ai calcat si juramintul, Sub plamini ill e firida;
Ti-ai mincat ca javra cinstea, Te intoarce intr-acolo,
Ti-ai muscat cu gura neamul, Nu intirzia o clipa;
SfiVaqi pc-al tai cu dintii. Nu eqti riu sa curgi navalnic,
Cine to -o fi tras la rele, Nici vreun lac so te intprastii,
Cine-ti dete oare sfatul Nu efti nici vreun ochi de apa,
So faci tu isprava asta? Barca veche ca sa intre
0 fi fatal, poate maica, Apa gilgiind intr-insa.
Ori vrun fratior mai virstnic, Singe scunzp, te domoleqte,
Poate sora cea mai mica, Zeanza roVe, te-opreqte;
Poate vreo vestita ruda? De nu mergi domol, te seaca;
Nici taicutul, nici maicztta, Doar s-a potolit o data
Nici vreun fratior mai virstnic .57 fuvoiul aprig Tyrja;
Nu te-mpinsera la asta, A secat odinioara
Nici macar vreo surioara Fluviul cel din Tuonela,
Ori vreo ruda mai vestil6; Marco, cerul se uscara
ii rl5czi. }'i ne /egiurirea, lnir-o seceloa.va vrenic
scirbavnica isprava! Din cel an cu mune focuri.
Vin' sa -ti vezi grozava Daca nu-mi dai ascultare,
fapta, Stiu fi alte Vretlicuri,
Hai sa-ndrepti farodelegea, Alte cal, mai potrivite,
Pins nu te-oi spune maicii, 0 sa iazt cazan din Hiisi,
La parinti nu ma voi plinge; Singele sa-1 fierb acolo,
Griji destule are nzaica, 0 sa se-ncalzeasca iarasi,
Au de suferit parintii, Apa roVe in cads
Cind odrasla face rele, Fara sa se verse-un piczin
Unibla tot pe drumuri proaste. Fara sa se scurgef girla
Singe, staff §1 nu mai curge, Pe pamint, on sa se verse.
Nzi-ti nzai revarsa clabucii, Daca n-oi fl eu in stare,
Nu ma mai scalda cu total, Daca n-oi fi eu, feciorul
Nu-nzi tipzi aya din pintec; Al lui Ukko, om, sa-nchida
Singe, tu, sa-mi staff in vine Asia mare singiuire,
Ca peretele, fli teapan, Ast pivoi grozav de singe,
Neclinlit ca gardul, drept fii, E un tats colo-n ceruri,
Ca un stinjinel de mare, Dumnezeu cu tronu-n nouri,
Nalt intocmai ca rogozul, Ce supune qi vitejii;
Ca o stinca pe cimpie, Negreqit, va fi in stare
Piatra in 4.uvoiul lute. El mai mult ca muritorii
Dar de te apucci pofla Gura singelui s-astupe,
Vrind so curgi prin vine Inca Sa-i opreasca reviirsarea.
Mai grabit, atuncea-ncalte Ukko, zeu atotputernic,
56 alergi nzacar prin carne, Mai presus decit toll zeii,
Te arunca printre oase; Tata, ce domnefti in ceruri,
NegreVt, ar fi mai bine, Vino, lute, am nevoie
Mai frumos ar fi, nici vorba, Chiar acum, da grabnic fuga
Sa strabati mereu prin vine, La acela ce te roaga;
Sa salti lacom peste oase, Sprijineqte-te cu mina
Decit sa te-nzpraqtii razna Ta cea mare, ill apasa
Prin farina', sa te tirii Degetul cel gros §-i-astupa
Prin tot felul de gunoaie. Gaura ingrozitoare,
Lapte, n-alerga prin lama, Poarta asta pacatoasel;
Singe, Para de prihana, Pune-o priincioasa frunza,
Nu nzai curge-a4-a prin ierburi; Ada-un nurar tot de aur;

www.dacoromanica.ro
 85
Drumul singelui s6-nchida,
Sa opreasca revarsarea,
S6 nu-mi mai stropeasca barba,
Sa nu-mi curga pe veqtminte."
Gura singelui Inchise,
Un zavor ii puse-n drumu-i,
A lasat apoi in grija
Fiului sa fiarba iruri
Minunate-n fierarie
Din plapinde firgoare
De fin lung, din flori de coada
.5'oricelului, din care
Se scurgea -n farina mierea,
Tot ceidea intruna miedul.
S-a dus flu -n fierarie
Ca sa fats iruri bune;
Un stejar era in tale,
II yi intreba aceste:
"Poate ai pe rarnuri miere,
Niqte nzied cumva, sub scoarta?"
Intelept i-a spus stejarul:
"leri varsatu-nzi-s-a numai
Mied pe ramziri, toatei ziva;
Mi s-a pus pe cre,cte nziere
Tot cazind din greii nouri,
Din ratacitoare neguri."
Fiul a luat surcele
De stejar; a strins crengute
Dirt .sfeiritniciosul arbor;
13uruieni de leac alese,
lerbi izi fi.,1 de fete, care
Nu se vad pe axle plaiztri,
Nici nu crest pe or4iunde.
Oala el pe foc o puse,
Ca sa fiarba-acolo-n zeanza:
i4chii de stejar gi scoarfa,
lerbi placute la vedere.
Trei nopti fierse-n oala
irul,
Zile trei de prinzavara;
S-a uitat la it copilul,
Dace -i buns alifia,
Daca-i potrivit balsanzul.
Nu era-alifia bung
Si nici potrivit balsamul;
Pzise alte ierbi copilul,
Colorate in tot felul,
De prin departari aduse,
De la sutele de leghe,
De la florid vraci, de-aproape
De opt vrajitori puternici.
A mai fiert vreo trei nopti A lui Durnnezeu mai dulce-i;
irul
.57-ncti noun nopti intrzina,
Ridicat-a cold6ruqa;
Se uita apoi sa -yodel
Daca-i buns alifia,
www.dacoromanica.ro
Daca-i potrivi balsamul.
Plop s-afla cu ramuri
multe
Inaltat pe-o coasts -n cimpuri,
L-a tellat copilul crincen,
Despicatu-l-a in doua,
Cu balsam apoi it unse;
Astfel a cercat s6 vada
Cit de buns e unsoarea;
A gr6it apoi aceste:
"Dac6-ntr-adevar e irul
Bun sa fie pus la rane,
Sirzgiuiri sa oblojeasca,
Fie plopul iara,,i una,
Mai intreg ca inainte!"
S-a lipit atuncea plopul
Mai Intreg ca inainte;
Ii crescu mai mindru virful,
Mizga, tare seinatoasel.
A-ncercat unsoarea flu!
Pe plesnite stinci, pe-ntinse
Crapaturi adinci de pietre;
Stincile se-nzpreunara,
Steiuri s-au lipit de steiuri,
Pietre, uncle de alte.
S-a Intors din fierarie
Tinarzil cu iruri gata,
Cu balsamuri bine fierte,
MoptIzzi le puse-n palms:
"had, alifie braid,
Potrivit e-acznn balsanzul:
Dac6-I pal pe munti, indata
Se lipesc stinci intre ele."
A-ncercat cu limber nzo,sul,
A gustat cu gura irul,
A simlit ca bun e irul,
Potrivit de tot, balsanzul.
L-a ssi uns pe VaincYmOinen,
A §1 tras cu el ranitul
Pe desubt pe de-asupra,
Trase-o data pe la mijloc;
Prinse s6 grOiasca-atuncea;
Iatei vorbele ce spuse:
"N-ating cornea mea, ci carnea
Ziditorului fi nici nu-mi
Folosesc a mea putere,
Ci puterea ce nzi-o dote
Ce! atoateziditorul;
Nici nu suflu eu, suflarea -nzi
Ziditorul, El, o are;
Dace gura mea-i de miere,
Daca mina mea-i frumoasa,
A lui Durnnezeu mai mindra-i!"
and a Post lipit balsanzul,
Cind intins fu, bine, irul,
CIt pe ce era s6-fi piarda
86
VetineimOinen toata vlaga; Unic ziditor; slavit fii,
A simfit ca ameteyte, Caci mi-ai dat preabunul sprijin
Se suci de ici Incolo; In durerile amare,
Nu-yi putu gasi odihna. In chiar toiul astor chinuri,
Chinurile scoase mogul, De cumplitztl fier iscate."
Izgonit-a el durerea, Moyul vajnic VaineinsOinen
Hat departe-n Kipumaki, A nzai spus si aste vorbe:
Colo-n virful celui nzunte "Cit vei deiinui pe lzime,
Al durerilon sa-ndure Tu, popon ce vei mai creqte,
Pietrele de-acuma chinuri, Nu -ti infiripa o luntre
Stincile sa se framinte. Cu mindrie fi nu -ti face
Apnea in mlini matase, Nici o singur6 talpoaie
A taiat-o panglicute; Pentru vase, cu-nginzfare;
A facut din ele feye, Domnul rinduieyte rnersul,
Oblojeli neintrecute, Ziditorul, tot stir.
I-a Infayurat piciorul Nu a omului ytiinta,
Cu matase dragalaya, Nici puterea cea mai mare!"
Tot genunchiul astui fora
De prihana om cu fainia,
A legat cel deget mare
Al piciorului lzii Vain&
Prinse-atuncea sa grai-
asca,
A rostit aceste vorbe:
"Legatura, tu, matase-a
Ziditorului; s-acoperi
Ast genunchi de trebuinta,
Aste degete frunzoase;
Duninezeule, vegheaza,
Creatorzile, pazeyte,
Sa nu fie vreo greyeala,
Nici un razz sa nu se-ntimple!"
Iota, moyul Vainamoinen
A sinztit tot ajutorul,
Vindecat de rani fu-ndata,
Carnea-i se facu frumoasa,
Pe desubt iar sanatoasa,
Fara de dureri in mijloc,
Fara' nici o lipsa-n juru-i,
Fara nici un fel de urm6;
Mai intreg fu ca-nainte
.57 nzai bun ca altadata;
A putut miyca piciorul;
Indoit-a iar genunchiul;
Nu mai tresarea piciorul,
Omul nu simtea durere.
Moyul vajnic Vainamoinen
Ridica spre nalturi ochii,
Arunca stralucitoare
Uitaturi spre cer yi spuse:
"Toate darurile bune
Din Inalturi se coboarii;
Ajutor de-acolo vine,
De la Tine, preaskivite,
Ziditor atotputernic.
Preamarit fii, veynic,
Doamne,

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al X-lea
www.dacoromanica.ro
 91
Mogul vajnic Vainamoinen Noi ogoare, de-a' lui Osmo,
catat indata roibul, Inalta de-acolo ochii
A§.ezat-a §.argul tinar
Inairztea celei sanii
Galbene-inchis, in care
Se-arunca §1 el, pe urrna.
A plesnit cu biciul caul,
Invirti-n veizduh bicizgca
Cea batuta-n pietre scumpe;
Calu-alearga, sania zboara,
Drumul tot nzai scurt se face,
Scirriiazt tc7lpi de nzesteacan,
De scorns, trosneau, hulube.
A Intins -o cu mull scrisnet
Peste nilastini, pe cimpie,
Peste-ogoare dezvelite;
Tot s-a dus o zi si doua,
A ajuns in ziva-a treia
La un cap de pod lung tare,
Pe colinele Kalevei,
Linga a lui Osmo cimpuri.
Prinse-atuncea sa vor-
beasca,
late) vorbele ce spuse:
"Lup, maninc6-nzi visatorul,
Stinge -nzi pe lapon, tu, boala;
Doar ai spus c6 niciodata,
Cit loci -va luna de-aur
N-o s-ajung s6 veld in vitztet
Casele-nzi de prin Vainola,
Cimpurile Kalevalei."
lat6, moqul Vaineimoinen
A adus prin vraji cizidate -un
Brad cu creqtetul in floare,
Virfu-n flori, frunzif de aur;
Strabatzt coroana-i cerul,
Se n6116 si peste nouri;
S-42u deschis in aer ramuri,
Pe sub cer se desfacura.
A silit prin vraja luna
Sc7 se-cueze nzai aproape,
Sa luceasca chiar asupra
Bradului cu crengi de aur;
Sa scinteie din inalturi
Ursa Mare peste dinsul.
Tot in trap ajunse VainO
Linga scumpa-i locztint6,
Suparat, in jos cu capul,
Cusnza pusa intr-o parte,
Pentrzt c6 qi-a dat cuvintul
Ca va merge maistrul vepzic
Ilmari ca sa plateascd
Pe4.in pretul slobozirii,
In Pohjola-ntunecoas6,
In cztmplita Sariola.
Se oprise calu-n fata-a
www.dacoromanica.ro
Vaineirnoinen; auzit-a
Lovituri in fier6rie,
Zgomot in camara ceea
De car-bur-1i, intunecoasa.
Mosul vajnic Vaineimoinen
A intrat in fier6rie;
Ci fierarul Ilmarinen
Fier batea pe nicoval6;
Spuse four Ilmarinen:
"Unde-ai stat atita vreme?
Ce-nvirtifi atitea zile?"
Moqul vajnic VcYinanzoinen
A r6spuns In chipul asta:
"Petrecui nzult timp, rarnasei
Multe zile pe acolo
In Pohjola-rztunecoasa,
In grozava Sariola,
Posh pe car6ri purtindu-rni,
Prin Laponia, departe,
In a' vracilor finuturi."
Ci fierarul Ilmarinen,
Puse asta Intrebare:
"Eh, batrine VaineimOinen,
Vraci vestit din ve§-nicie,
Ce-ai putea sa-mi spui din calea
Ce-ai batut prin departare,
Azi, cind te-ai intors acasa ?"
Zise nzopil Vetineinzoinen:
"Multe intimplari ti -oi spune,
E-o fecioar6 In Pohjola,
Fat6-n satul cela rece,
Care nu-§1 vrea nici un mire,
Pe barbatii buni i-alung6;
Ii aduce jumatate-a
Pohjei laude ca-i mandrel;
Luna-i scinteie la timple,
Soarele pe piept lucege,
Ursa Mare pe-ai ei umeri,
Iar pe spate §.apte stele.
0, fierare Ilmarinen,
Mare maistru din vecie,
Mergi si is fecioara asta,
Cea cu cozi incintatoare!
De-ai sti s6 le faci un Sampo,
Sa-ntruchipi capac preamindru,
Ti-o fi fata plata trudei."
Spuse Ilmari fierarul:
"0, batrine Vainanu5inen,
Ti-ei fi dat cumva cuvintul
C-o sa merg colo-n Pohjola
Cea mereu intunecoasa,
Numai sa-ti rascunzpar capul
Pentru-a to rascumpOrare?
N-o s6 merg niciclnd in viata,
 92
Cit luci-va luna de-aur
Colo-n Pohja, in acele
Case de prin Sariola,
Unde-s sfiqiati barbatii,
Unde-s inecati vitejii."
Moqul vajnic
VainamOinen,
Ii grai in chipul asta:
"Shit minuni qi 'Inca multe:
Iata-un brad cu virfu-nfloare,
Virfu-n flori, frunz4 de cuff;
Lingo a' lui Osmo cimpziri;
Stralucege-n virfu-i luna,
lar pe ranzuri Ursa Mare."
Spuse Ilmari fierarul:
"Nu voi crede ca-i aievea,
Pina nu m-oi duce-acolo,
Ca sa vad cu ochii 24-Ha."
Spuse nzoqul Vainamoinen:
"Fiindca s-ar pc7rea ca nu vrei
Sc7 nz6 crezi, hai, chiar acuma
Sa te-ncredintezi tu singur
De spun drept on e mincizzna !"
Merser6 dat; sa priveasca
La cel brad cu virfu-n floare:
Ilmari, fierarul mayter;
.57 cu movil Vainamoinen;
Cum c-rjunsera acolo,
Lingc7 a' lui °slur) cimpui-i,
S-a apropial fierarul
De copacul cela proaspeit,
S-a minunatit de bradul
Nou de tot, de Ursa Mare,
Care-i scinteia pe ranzuri
.P de luna cea din creVet.
lata, mo§.ul Vaineimoinen
I-a vorbit In chipul asta:
"Si acum, fierare frate,
Urcei si desprinde luna,
Hai, rape§le Ursa Mare
Din c7st brad cu vilf de aur!"
Ilmari, fierarul nzeVer;
S-a urcat in yid' de arbor;
Spre naltimile din ceruri;
Se sui s-apuce luna,
S-a tot dies el sa rapeasca
Ursa Mare de pe bradul
Cel cu creVetul de aur.
I-a qoptit c7st brad in
floare,
li vorbi in freamat pinul:
"Vai, tu, cel mai prost din oameni,
Neinvatat la ,koala vietii,
Vad ca vii pe-a' mele ramuri
Ca un prunc, nzai sus, spre virfu-
nil,
www.dacoromanica.ro
Sc7 rapefti doar masca lunii,
Sc7 smulgi steaua mincinoasc7!"
Mosul vajnic VainamOinen
A iscat prin vraji vintoasc7,
0 cumplita vijelie,
O furtunc7-ngrozitoare;
A-nceput apoi sa spuie,
A rostit aceste vorbe:
"Vintule, it is In nave,
Ia-I tu, vint de primavara,
Colo-n luntrea to si poartc7-I
lute-n Pohja-ntunecoasa!"
Izbucni-n virtejuri vintul,
Se dezleintui-n vazduhuri
0 cumplita vijelie;
L-a luat pe Ilmarinen
Ca sa-1 duca tare lute
In Pohjola-ntunecoas6,
In grozava Sariola.
Ci fierarul Ilmarinen
Fu luat deodatei-n aer;
S-aqternu pe-un drum de vinturi,
S'trabatut-a calea zinei
Vijelii de primavara;
Peste luna, pe sub soare,
Pe un urnar de al Ursei
Cele Mari, vent in curlea
l'ohjei in.spre baia de-aburi
Din cutup! ita Sariola;
NZI I-a auzil vreo javra,
Nu -1 zarisera dzilaii.
Louhi, gazda cea din
°ohja,
Baba ceea qtirba tare,
Se gasea-n ograda tocmai,
A intrat cu el in vorba:
"Cant ce rang ai printre oameni,
Cam ce loc ti-au dat vitejii?
Ai venit pe-un drum de vinturi,
Strc7beitut-ai calea vreunei
Vijelii de primavara?
N-ai prea fost latrat de javre,
Nu urlara nici dulaii."
Spuse Ilmari fierarul:
"N-am venit sa ma nzanince
Ciinii tai, sa fiu de javre
Sfifiat la aqi straine,
Prin neczinoscute locuri!"
Mc7iculita cea din Pohja
Intrebat-a calatorul:
"intilnitu-l-al vreodata,
Poate -1 VII chiar din vazute
Pe fierarul Ilmarinen,
Ciocanar dibaci, cu faima?
Iaca-s saptamini de cind tot
Il aqteapta lumea; e doar
 93
Cam de mult de cind dorit Ii
Prin Pohjola, pe aicea,
Scl-nfiripe un nou Sampo."
Ci fierarul Ilmarinen
li refspunse-n chipul asta:
"Cred sl eu ca-1 qtiu preabine
Pe fierarul Ilmarinen,
Caci doar Ilmari-s eu insumi;
Maistrul cel dibaci, el inszqi."
Louhi, gazda cea din
Pohja,
Baba ceea qtirba tare,
A ajuns indata-acasa,
A rostit aceste vorbe:
"Fata mea cea tinerica,
Cea mai buna din copiii-mi,
Ma asculta, hai, te-mbraca-n
Cele mai alese straie,
In vefmintele mai albe,
Rochia cea mai frunzoasa;
Pe piept mindre salbe-ti pune,
La git cele mai frzimoase,
Lucii giuvaiere-n ample;
Runieneqte-ti obrajorii,
a -te cit mai dragalasa,
Caci fierarul Ilmarinen,
Mare maistrzi din vecie,
A venit .faccl-un Sampo,
Un capac cum nu se 61161"
Streilucita fata-a Pohjei,
Slava lumii, cinstea marii,
Sira scos straiele curate,
Preafrzinioasele ve§.minte,
Minunatele podoabe,
Haine scumpe imbracat-a,
Cataranzei de amnia,
Cingatoare toata-n au,:
S-a Intors indata-acasa
Cu un mers zglobiu sr aget;
Reviirsau lumina ochii-i,
Meiretie-n toate cele:
In urechi, pe chip, in umblet;
Fragezi, rumeniti obrajii;
Aunt! curgea pe pieptu-i,
Scinteia in cap argintul.
Gazda ceea din Pohjola
L-a adus pe Ilmarinen
In odaile Pohjolei,
In a' Sariolei case;
Saturcl fleimiridul oaspe,
Stinsu-i-a apoi fi setea;
L-a slujit cum se cuvine;
Inceput-a sa graiascc7:
"0, fierare Ilmarinen,
Mare nester din vecie,
Oare-i ,,ti sa faci un Sampo,
www.dacoromanica.ro
Sa-ntruchipi capac preamindru,
Ajutindu-te de-o panel
De la lebada luata,
Lapte de la vaca stearpa,
Bob marunt de orz, din spicu-i,
Peri de mielz4e1, din bland?
Pentru asta ti-o fi fata
Plata qi rasplata trudei."
Ci fierarul Ilmarinen
A raspuns in chipul asta:
'Ma pricep sa fac un Sampo,
Sa-ntruchip capac preamindru,
Ajzitindu-nzei de-o panel
De la lebada luata,
Lapte de la vaca stearpa,
Bob marunt de orz, de spicu-i,
Peri de mielu4-el, din bland;
Faurii aledata cerul,
La vazduh batui capacul,
Fara nici o bucaticei
De materie, n-avui vreun
Capetel macar de ata."
Prinse-a fauri Sampo-ul,
Sa intruchipe capacul,
Loc cata de fierarie,
Nu erau de loc nici foale,
Nici cuplon ilazt, ciocane,
.Si nici de ciocan vreo coaa'11.
Ilmarinen, faur mare,
A rostit aceste vorbe:
Poate-ar sta la indoiala,
Babele sa-nceapa lucrul,
S-ar leisa si peiguba§-e
Cele mai nepaseitoare,
Dar nu cel mai rau din oanzeni,
Cel mai tint din toti vitejii!"
Loc cata de fierarie
Si de vatra pentru foale
Pe-aste-ndepartate plaiuri,
Dincolo de-a' Pohjei cimpuri.
A catat o zi, mai una,
In sfirpt in ziva -a treia,
Stand a vazut, pestrita,
Un niorman grozav de pietre;
Se opri aici fierarul,
MeVerul aprinse focul,
Foalele-ntr-o zi be puse;
A zidit apoi in alta
Un cuptor de fierarie.
Ci fierarul Ilmarinen,
MeVerul din veplicie,
Arunca in foc materii,
Puse-n vatra qi metale;
A luat,ci robi sa sufle,
Cei mai slabi s-atite focul.
Au suflat cu rivna robii,
 94
Chiar cei slabi de tot sfortara,
Vreo trei zile lungi de vara
trei nopti de vara, scurte;
Le crecteau pe la picioare
Pietre mari, ieqeau la virful
Degetelon pietricele.
Dupa-ntiia zi fierarul
Ilmarinen, meyter mare,
S-a plecat sa cerceteze
In cuptor ce ramasese,
Ce-o sa lath de prin flacari,
Ce-i cu rodul din jaratic.
Arc tlynit-a din cuptoru-i,
A iesit din cele flacari
Arbaleta numa-n aur,
Arc de aur tot cu virfuri
De argint; era-nflorita
Coarda cea de lemn cu-arama.
O mindrete, arcill asta,
Rele, insa-a' lui naravuri:
Cere-un cap pe zi, ci douel,
and se afla -n toane bune.
Ci fierarul Ilmarinen
N-a fost prea-ncintat de asta;
Sfarimat-a arbaleta,
Azvirli in flacari tandari;
Spuse robilor sa sufle,
Celor slabi s-atite focul.
Du/2(1-a doua zi fieraml
Ilmarinen, meyter mare,
S-a plecal sa cerceteze
In cuptor ce ramasese;
A gynit din fbc o luntre,
it zarit o barca roya,
Prora inflorita-n aur,
Iar lopetile de-arama.
O mindrete, barca asta;
Rele, insa'a ei naravuri:
Fara pricini merge-n lupta,
Far' nevoie, in botaie.
Ci fierarul Ilmarinen
N-a fost incintat de asta,
Sparse barca bucatele;
A zvirlit in vatre7 teindari,
Spuse robilor sa sufle,
Celor slabi, s-atite focul.
Dupa-a treia zi fierarul
Ilmarinen, meVer mare,
S-a plecat sa cerceteze
In cuptor ce ramasese:
A sarit din foc o junco,
Coarne de -aur, din vapaie;
li erau tot presarate
Stele-n frunte, iar in creftet
Discul soarelui, in flacari.
O mindrete, vaca asta;
www.dacoromanica.ro
Rele, insa-a' ei naravuri:
Se trinteyte prin padure,
Scapa laptele prin iarba.
Ci fierarul Ilmarinen
N-a fost incintat de asta;
A taiat bucati cea junco,
Halcile zvirli in flacari;
Spuse robilor sa sufle,
Celor slabi, s-atite focul.
Dupa-a patra zi fierarul
Ilmarinen, mecter mare,.
S-a plecat sa cerceteze
In cuptor ce ramasese:
A 14nit un plug din flacari,
Virf de aur de prin jaruri;
Coarnele erau de-arama,
De argint era minerul.
0 mindrete qi breizdarul:
Rele, insa-a' lui naravuri;
Zgirlie in sat ogoare,
Ara tarini ingradite.
Ci fierarul Ilmarinen
N-a fost prea-ncintat de asta,
A sfarmat in doua plugul,
Ii zvirli-n cuptor cu totul;
Puse doar sa sufle vinturi,
Boarea doar s-atite focul.
Dinspre Rasarit suflara,
Au suflat din Soare-Apune;
Dinspre Miazazi nzai tare,
Mull de lot din Miazanoaple;
Au sullat o zi yi doua,
Fara preget vreo trei zile;
Pe fereyti ie.yea vapaia,
Tot zbura pe uya jarul,
Se urca-n vazdithuri praful,
S-au facut din fum mari nouri.
Doar In ziva-a treia, seara,
Ilmarinen, meter stracnic,
S-a plecat sa cerceteze
In cuptor ce ramasese;
A vazut nascut Sampo-ul,
S-a ivit capacul mindru.
Ci jierarul Ilmarinen,
Meiterul din veynicie,
Prinse a lovi metalul,
A-1 tot bate cu iuteala;
Fauri vestitul Sampo:
Intr-o parte numai moara
De faina, iar in alta
Moara ce riyneqte sare,
Iara moara cea de-a treia
Faurea tot bani, in valuri.
Macinat-a noul Sampo,
S-a mi§.cat de-acum capacul,
Macinei din zori Intr -una;
95
Pentru hrana-o lada plina
Alta lada de vinzare,
lar a treia de pastrare.
S-arata-ncintata baba,
Duse uriasul Sampo
Pe o stinca nalta-n Pohja,
Pe un colnic de aroma,
Dupa noun uria§.e
Lacate infipse
Radacinile-n adincuri
Numai de vreo noun stinjeni:
In pamint o radticina,
A /ta -n larmul unei girle,
Iar a treia chiar sub casa.
Ci fierarul Ilmarinen
A voit sa-i ceara fata,
A grait in chipul asta:
"Mi-oi primi eu fata, oare,
Caci sfirVi doar Sampo asta,
Inflorit-am doar capacul?"
Stralucit-a fata-a Pohjei
1-a raspzins in chipul asta:
"Cine-n anul care vine,
La-ncepulul verii-a treia
Va-mbia sa cInte cucii,
Ca sa ciripeasca pasari,
De m-a,. duce-n alte locuri,
De-a pleca de-aicea mindra?
De s-ar duce pasaruica,
De-ar fugi, ea, porumbita,
De s-ar pierde copilifa,
Roya afina de-aicea,
Ar pleca toti cucii 60ia,
Pasarile cintatoare,
Din aceste scumpe plaiuri,
De pe dragul nostru munte.
N-as vrea eu sa lepad aste
Zile ce mai am ca fata,
Datorii /e -mi destule,
Treburi grabnice de vara;
Nu-s culese nici cappine,
E tot fora cintec tc7rmul,
Nu au fost nici cele pajiqti
De-ale mele talpi calcate,
N-au fost codrii aqtia Inca
Farmecati de-a' mele jocuri."
Ilmarinen, maistrul veznic,
Suparat, in jos cu capul,
Czqma pusa intr-o parte,
Se gindea in fel gi chipziri,
Le tot rasucea in minte
Cum sa se intoarca-n tarn,
Pe §.tiutele lui plaiuri,
Din Pohjola-ntunecoasa,
Din grozava Sariola?
Maica cea din Pohja
www.dacoromanica.ro
spuse:
"Pentru ce mihnirea asta,
Cupna pusa intr-o parte,
Te-o fi apucat vreo pofta
Sa mi to Intorci acasa?"
Spuse Ilmari fierarul:
"Cam aya-i, ma bate gindul
SO ma duc sa 'nor In taro,
Pe meleagurile mele,
Pe ogoarele de-acasa"
Gazda ceea din Pohjola
L-a hranit, i-a dat sa beie,
L-a urcat apoi in barca,
Lingo visla de arama,
Vintului a dat porunca
A sufla din miazanoapte.
Ci fierarul Ilmarinen,
MeVerul din vepzicie,
A plutit spre scumpa-i taro,
Razna pe a/bastre ape,
Tot pe lacuri, cafe lunga,
Dusu-s-a o zi i doua,
In sfirit In ziva -a treia
A ajuns fieraru-acasa,
Unde s-a nos cut odata.
Intrebat-a VciinamOinen
Pe fierarul Ilmarinen:
"Frate, meVere Ilmari,
Ve.ynic faur din vecie,
Ai facut Sampo-ul cela,
Ai insailat capacul?"
Maistrul faur Ilmarinen
A raspuns In chipul asta:
"Macina de-acuma Sampo,
S-a mi§.cat capacul cela,
Macina din zori Intruna:
Pentru hranc7-o lada plina,
Pentru-a vinde-i alta lada,
Iar a treia, de pastrare."
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XI-lea
www.dacoromanica.ro
101
Vremea-i s6 vorbim Ahti,
Sei slervim pe-acest cumatru!
El, flacaul Saarelainen,
Al lui Lempi flu zanatic,
A crescut in mindra casa
Lingo maica lui iubita,
Pe intinsul golf de mare,
Lingo capul Kaukonienzi.
I-au placut de mic bibanii,
Tot crescind minca mult peqte;
Se facu om de ispravc7,
Nair de stat, obrajii rumeni,
Capu-atragator 11 chipe§.,
Neizdreivan, puternic, trupul;
Dar s-a cam stricat oleaca,
La deprinderi, obiceiuri:
Pe la femeiuVi intruna;
Noptile facea nazbitii
Pe la 4.ezatori de fete,
La petrecerile date
De cositele-mpletite.
Kylli, tinara fecioarei,
Floarea din ostrovul Saari,
A crescut in curti inalte,
Intr-o casa, o rninune,
Fara lucru, stand la tatal,
Pe o laity -n fundul salii.
Peste meiri ii merse vestea,
Pell/Uri venecnt chn fume,
La veslita curie -aPlei,
Mari locaptri a' fecioarei.
Soarele-o cerea nevasta
Pentru fiul lui, dar n-a vrut
Ea sa mearga pe la soare,
Ca sa -i lunzineze cele
Munci preagrabnice de vary.
0 voia nevasta Luna
Pentru fiul ei, dar n-a vrut
Ea sa mearga pe la hind
S6 sclipeascci, s-urmareasca
Cercuri streivezii din aer.
I-a cerut qi Steaua mina
Pentru flu; n-a vrut sa rnearga
Pe la stea ca se: luceascei
Noaptea-n cerztri red de lama.
Au vend viteji, cat frunza,
Din Estonia; sosira
.P din Ingria multi staro§ii:
Nu s-a dus; le-a spus fecioara:
"Geaba aurul va curge,
Risipiti pe-aicea banii.
In Estonia n-oi merge-n
Ruptul capului, vreodata,
Sa vislesc pe cele ape
A' Estoniei, s6 masur
Cea puzderie de- ostroave,
www.dacoromanica.ro
Sa maninc pe-acolo pefte,
S6 sorb ciorba estoneza.
Nici in Ingria n-oi merge,
Pe-ale ei sarace tarmuri,
Uncle stapinesc in voie
Foarnea, lipsa cea de lemne,
Unde nu gase§li ("facia
De ars noaptea ,,i-i nevoie
.57 de on si ap6, unde
Piinea nu-i, nici griu nu afli."
Lemminkainen cel zarzatic,
Minunatul Kaukonzieli,
Spuse intr-o zi ca-i tare
Hotarit el sa curteze
Floarea ceea din Saari,
Fata fora-asernanare
Cu frumoasele -i cosite.
M6-sa vrut-a s6-1 opreasca,
I-a dat mult de grija baba:
"Dragul mezt copil, nu merge
Pe la cei nzai mari ca tine,
N-au sa to primectsca-n neamul
Lor faimos, acei din Saari."
Lemminkainen cel zc7natic,
Mindrul Kaukomieli, spuse:
"Dac6 nu-s de vita-aleasa
M-oi griji cumva sa-i farmec
Prin purtare mai mareata,
CJ sä nil ti-i cuceresc prin
O senteatei-rptiyare."
L-a oprit pe Lemmink6inen
Iar6§1 baba sa se duca:
"Ride-or fetele de tine,
Te-or impunge si neveste."
I-a si spus aceste vorbe:
"Sao sa potolesc si Inca
Bine risuri de neveste,
Pufnituri de copilandre;
0 sa nil le las bortoase;
Copilaqi le-oi pune -n brate;
Asta chiar va fi sfitvitul
Risetelor, o fi capat
Trancanelilor nebune."
Ii vorbi aceste rna-sa:
"Tai de-a' mete ziliqoare,
De-i batjocori neveste,
Copilandrele cinstite,
0 sa-nceapa cearta mare,
S-or isca grozave lupte:
Stringe-s-or voinici din Saari,
&tie de viteji cu sc7bii
Peste tine, saracutul,
Pe barbatul singuratic."
Nu dadu Astor dojane
Ale maicii, ascultare;
 102
Cautat-a caul straynic,
Inhanzat-a minzul nzlndru,
S-a tot dus cu zarva-n Saari,
Sa curteze floarea ceea
Din Saari, mindra fata,
Fara de asenzanare.
Risera de el neveste,
71 batfocorira fete,
Cind sosi ciudat cu total;
A intrat pe neayteptate,
Nebuneyte-ntr-o ograda,
Sania i-a reisturnat-o
Linga poarta ceea mare.
Lemnzinkainen cel zanatic
frecat atuncea frurztea,
A stritnbat urit din gura,
Scutura barbuta-i neagra,
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Inca n-am vazut vreodata,
N-auzii yi nici vazul-anz
Ca iii rid femei de mine,
Ca ma-nteapa copilandre."
Nu -i pasa lui Lemminkeiinen, Mi-oi lasa en starea-n care-s
A vorbil in chipul asta:
"Se gaseyte-un loc prin Saari,
In ostrov e o Ioloaca
Unde ay juca mai vesel?
Unde-ay &sinful pe-aicea,
Pe la yezatori in Saari,
La petrecerile date
De cositele-mpletite?"
Sups-au fetele din Saari,
Mindrele din capul cela:
"Se gaseyte-un loc in Saari,
In ostrov e o toloaca,
Unde ai juca mai vesel,
Unde sa dantezi pe-aicea;
Ca cioban acolo-n pajiyti,
Ca pastor prin taietura;
Slabi is oamenii din Saari;
Minjii-s grayi; le crapc7 pielea."
Nu-i pasa lui Lemnzinkainen, S6 mai clantuiasca-n umbra
Se naimi cioban indata;
Sta pe cimpuri toata ziva,
Petrecea tot nopti de-a rindul
Pe la yezatori de fele,
La petrecerile date
De cositele-mpletite.
Lemminkainen cel zanatic,
Minunatul Kaukornieli,
lzbuti-n curind sa stingy
Risetele de neveste,
Pufniturile de fete;
Nu aflai macar o fata,
Chiar din cele mai cinstite,
Care n-ar fi fost de dinsul
www.dacoromanica.ro
Mingiiata ,ii cu care
Sa nu fi dormit vreodata.
Se gasea o fata insa
Pe la cei din Saari, care
N-a voit a fi petita,
Nici nu yi-a dorit logodnic;
Ea era, preaminunata,
Kyllikki, stralucitoatva,
Mindra floare din Saari.
Lemminkainen cel zanatic,
Minunatul Kaukomieli,
Sute cizme-a rupt pe-acolo,
Sute de lopeti slam:at-a,
Alergind dupa-asta fata,
Dupa Kyllikki, frumoasa.
Kyllikki, preanzindra fata,
li vorbi in chipul asta:
"Stlrpitura, ce-nvirti, oare,
Pe aici, punind pe goan6
Micii fluierari, umblind lot
Sa culegi ytiri despre fete,
Cingatori pindind, de slaniu?
Cind sfarma-mi-oi piatra asta,
Cind mi-oi sparge pisalogul,
Cind mi-oi fi tocit cu total
Piulita asta-ntreaga.
Nu merg dupa haimanale,
Haimanale, toti golanii,
Vreau un trup voinic yi mindru,
Pentru trupul meu cel rnindru,
Vreau felptura minunata,
Dupa cum e ft faptura-mi;
Vreau o fats mai frumoasa,
Pentru fata mea frumoasa."
Nu trecuse multa vreme,
Cant jumaite dintr-o Luna,
Cind, hat, dupa multe zile,
Dupa seri cam nzultiyoare,
S-adunara cele fete,
Preafrumoasele voira
Unui cring mai pe racoare,
In poiana inflorita;
Sta Kyllikki-n frunte, fata
Cea din Saari, multvestita.
Lemnzinkainen cel zanatic,
Onzul nose poznay, de viata,
A venit cu armasarul,
A cazut cu minzu-i straynic
Drept in mijlocul acelui
Loc de joc, in Nora-ntirzsa
A frumoaselor copile;
Se zvirli de-a dreptu-asupra
Lui Kyllikki, a yi pus-o-n
Sanie pe o blanita
103
Czi par aspru, pe covorul
Molicel de pe speteaza.
A lovit cu biciul calul,
L-a plesnit cu cea bielusca,
A pornit apoi de-acolo
Cu nespzisa- nflacarare;
Tot fugind, vorbit-a astfel:
"Fetelor; aveti de grija
Sa nu spuneti niciodata
Cuiva ca-anz fost pe-aicea,
C-am rapit frztmoasa fat&
De nu m-ascultati codea-va
0 neiprasna-asupra voastre7:
Au .0 mearga in reizboaie
Toti logodnicii, pleca-vor
Toti flacclii la oytire;
N-o sa-i mai vedeti vreodata,
N-o sa-i auziti cit lunzea
Cum se duc pe vreo poteca,
Ori se plinzba pe-o cimpie."
Vaietatu-s-a Kyllikki,
Floarea cea din Saari plinse:
"Slobozeyte-m6 mai iute,
Lath, vai, sa piece fat a;
Ii del vole set- se-ntoarcei
La maicuta ei cea plinth!
Daca nu vrei sa-mi dal dru-
1)1111,
Dacci nu ma layi acasa,
Cinci fralini mai am acasa,
.5'apte fii ce-i are unchiul,
Dupd iepure -or sa piece,
Ca sa cearcl fetiyoara."
Cind veizu ca tot o tine,
A varsat arnare lacrinti;
I-a vorbit apoi aceste:
"laca, ma nascui degeaba,
Am crescut, zadamic, biata;
Fara nici un rost yi noinza
Intl trecurc7-a' mete zile,
Cad ajus-am pradei zinui
Derbedeu, unui netrebnic,
Unui mare vinturatic."
Lemnzinkeiinen cel zanatic,
Mindrul Kaukomieli, spuse:
"0, Kyllikki, inimioara,
Multgustoasa mea bobita,
Nu te pierde-aya cu firea,
Nici un rau doar nu ti-oi face;
De-oi minca, te-oi tine-n brace,
De ne-om duce la plimbare,
Tot pe minuri te voi tine,
De-o sa stai cumva -n picioare,
Ii fi doar pe lingo mine,
lar in pat vom fi alatztri.
.57 de ce, ma rog, te superi, Jureinzint, ca niciodata
www.dacoromanica.ro
De ce plingi de -atlta grija,
Te framinti de teama, poate,
Tot suspini de griji ca, uite,
N-o s-avem nici vaci, nici piine,
C-o sa suferim de toate
Lipsurile de pe lume?
Nu te pierde-a. ya cu firea,
Doar am vaci, Inca tnztlte;
Bune sint de lapte toate:
Muurikkinen, cea din bahne,
Mansikkinen, de pe colnic,
lar Puolukka, in padure;
Is frumoase toate pro
Ca sä li se dea mincare,
Grase-s §1 le merge bine
Fara nici o ingrijire;
Nu-s de loc inchise seara,
Slobozite dimineata,
Nici nu e macar nevoie
Fin sift- le arunci in iesle,
Nu le trebuie nici sane,
Nici de griu nu duc vreo lipsa.
Ili foci griji de asta, poate,
Te jeleyti doar pentru asta,
Ca nu sint de neam prea mare,
Ca nici casa nu mi-i naltei?
Daca nu mi-i neamul mare,
Daca nu nzi-i nalta casa,
Ant o sable de flacari,
0 scintiieloare spada,
Dinsa e de neam mai mare,
De rudenie mai larga;
Asculita fit la Hiisi,
Lucie-o facura zeii;
Mi-oi marl cu dinsa neamul.
Rubedenia largi-voi,
Cu-asta sable de flacari,
Cu scinteietoare spadei."
Suspina sarmana.fata,
A rostit aceste vorbe:
"Scumpe Ahti, al lui Lernpi,
De ma vrei ca solioara,
Sa-ti flu porumbita-n brate,
Fel un juramint acuma,
Ca nicicind nu-i merge-n lupta,
Nici din trebuinti de aur;
Nici de-argint de ti-o ft pofla."
Lemminkainen cel zanatic
A raspuns in chipul asta:
"Jur; fad astazi legamintul
Neclintit, ca nu m-oi duce
Niciodata in razboaie,
Nici din trebuinti de aur;
Nici de-argint de mi-o f i poftei!
Dar; sa foci yi to acuma
 104
N-ai sa mergi in sat impinsa
De vreo pofla de-a petrece,
Ori de-a merge doar la baluri."
schimbarcl jurelminte,
Isri fageldzeirel
vefnic,
Ei dom.; amindoi, in fella
Dumnezeului, sub ochii
Preaputernicului cum cel
Ahti n-o sel mearga-n lupte,
Kylli-n sat nu se va duce.
Lemminkainen cel zelnatic
A p4cat cu biciul calul,
L-a lovit apoi cu haturi;
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Bun ramas, dumbreivi din Saari,
Si voi radacini sst bIrne,
Si butuci de brad pe linga
Care mil-rivirtii o vara;
Hoinarit-am ierni de-a rindul,
Asczinzindu-ma-n nopti negre,
Pitulindzi-ma -n vrenzi grele,
Cind vinam ierunca asta,
Asia pasare de mare."
Se ducea mincind panzintul,
zarit deodata casa;
Prinse scl vorbeasca fats,
lead vorbele ce spuse:
"Veld, acolo, o coliba
0 darapanatel casa,
Ce miroase-a sarelcie;
Oare-a cut -i cocioaba asta,
Ce sarac mai stel intr-insa?"
Lemminkainen cel zanatic
A raspuns in chipul asta:
"Nu -ti mai pese de co /ibe;
Cit despre celmari, nu plInge;
S-or zidi noi locuinte,
Ridica-s-or case mindre,
.57 din birne mult mai groase,
Din copaci cu mull mai trainici."
Lenuninkelinen cel zelnatic
A ajuns indata-acasel
La iubita lui mclicuta,
La-nteleapta batrinica.
Prinse a-i grai nzelicuta,
A rostit aceste vorbe:
"Dragul nzeu, cam mult steltut-ai
Prin strain:Wag, departe."
Lemminkainen cel zelnatic
A relspuns in chipul asta:
"Trebuia sel-mi bat joc, iaca,
De neveste-ntii; scl taut
A ma razbuna pe toate
Fetele neprihanite,
Ce ma-mpunserel din vorba,
Ce m-au urmarit cu glume;
www.dacoromanica.ro
Mi-o luai pe cea mai bung;
Iota, pus-o-am pe blarza-n
Sanie, pe velinti groase,
0 rostogolii sub paturi,
0 facui eu sal plateasca
Risetele de neveste,
Glumele acelor fete.
Maica, ce m-ai dus in pintec,
Tu, ce nz -ai crescut, melicutel,
Ceea ce-am catat, gasit-am,
Ceea ce-am voit, primit-am;
Patul cel mai bun gatefte-mi;
Perne cit mai moi sa fie,
Cad doresc sel dorm acasa
Linga tinara-mi nevasta."
Prinse scl vorbeasca maica,
Iatel vorbele ce spuse:
"Multumescu-ti, tie, Doamne,
Laudat scl fii de-a pururi
Ca-mi deldu.yi aceasta norel
Agerel, s-alice
Me.ylercl, sel teasel pima;
Sprintena, cind e sa toarcel,
Zdravana, sa spele rule,
I !arnica, sa inalbeasca
Orice fel de-mbracaminte.
Fiul nzeu, sa fii ferice
C-ai avert noroc 41 parte
De-o sotie-a.ya de buna;
Ti-a sortit-o Ziditorul,
Domrzzil milostiv ti-o dete;
Presura pe nea curata-i,
Mai curatel ti-i nevasta;
Alba este spuma mclrii,
Dar mai alba ti-i femeia;
Mindra e pe ape rata,
Dar mai mindra ti-i sotia;
Lunzinoasel-i steaua-n ceruri,
Dar logodnica o-ntrece.
Ci large. to dupinleazia,
Si ferestrele nzareqte,
Noi pereti ridica iute,
Casa ti-o impodobefte,
Un prag nou j la odaie,
De zqi noi to pregateqte,
Caci aduci aici o fata,
0 fecioara minunata,
Mai de treabel decit tine,
Si de neam cu mult mai mare!"
www.dacoromanica.ro
Clintul
al XII-lea
www.dacoromanica.ro
109
Petrecutu-§1-a de-atuncea
Toate zilele vietii
Ahti Lemminkainen, mirzdrul,
Minunatul Kaukomieli,
Linga dragalaya-i soma;
El nu merse la razboaie;
Nu se duse-n sat Kyllikki.
Dupa multe, multe zile,
Dimineti cam numeroase,
S-a dus Ahti Lemminkainen
Ca sa pescuiascc7 pe§le;
Nu s-a-ntors chiar seara Ahti;
Noaptea nu a mas acasa;
A plecat In sat Kyllikki
La petrecere de fete.
Cine-o fi sa duca vestea,
Cine o sa flecareasca?
Ainikki, a lui Ahti sora,
Numai ea va duce vestea,
Va incepe flecareala:
"Ahti, draga fratioare,
Kyllikki prin sat se duce,
Tot_ pe la straine case,
Pe la fezatori de fete,
La petrecerile date
De cositele-mpletite."
Ahti, tinarul, .senzetul,
Lentnzinkainen cel zanalic,
Miniatzt-s-a, timit-a
.S6plantini intregi mania;
.S'puse-apoi ace.ste vorbe:
"Draga tu, batrina maica,
Ai vrea tzt sa-mi speli carna,Fa
In venin de ,carpe negru,
S-o usuci, apoi, in graba?
Merg sa duc razboi prin case
De-a' barbatilor din Pohja,
Vreau, iar; sa ma bat cu fiii,
Fiii Laponiei, caci, cite,
Kyllikki prin sat plecat-a
Pe la §.ezatori de fete,
La petrecerile date
De cositele-mpletite."
Kyllikki a spus atuncea,
Astfel a grad nevasta:
"Drag barbat, tu, a! meu Ahti,
Nu te duce in razboaie!
Cind ma odihneam avut-am
Vis in somnul cel mai stracnic:
.Fatera napraznic focul
Ca pe-o vatra,-n fierarie:
Flacari §-i-aruncau lucirea
Sub fereastra, pe perete-n
Partea cea de jos, ci focul
A sarit qi in odaie
Ca un .fluviu rind se unzfla,
www.dacoromanica.ro
De la dzqumea la grinda,
De la o fereastra I-alta."
Lemminkainen cel zanatic
I-a raspuns cu aste vorbe:
"Rid de vise de muiere,
.5'i nu cred in juraminte
De-a' femeilor! 0, mama,
Care m-ai purtat in pintec,
Haine de razboi gateVe-mi,
Straiele de lupta-ntinde-nzi;
La putere azi mi-i gindul,
Vreau sa beau din berea asta
A razboiului, sa gust din
Mierecz luptelor; de-acurna!"
I-a spus astea maiculita:
"Drag copil, tu, al meu Ahti,
Nu te duce in razboaie,
Doar avem acasa bere,
In butoi de -anin, chiar dupa
Vrana de stejar; bea bere
Dupa cum iti va fi pofla,
Pop sa bei o zi intreaga."
Spuse hitrul Lemminkainen:
"Iaca, rid de berea asta!
Beau mai cu placere apa
Dinar -un fluvizt de pe virful
Unei viSle unse-n &Shot!
E la gust cu mull mai buna
Decit berea asta-a noastra;
Haim de razboi gate.yle-mi,
Straiele de luptii-ntinde-mi;
Merg in Pohjola-n strafimdu-i,
Pe la cei feciori laponi sa
Le cer for sa-mi deie aur;
Ca argint s-aduc de-acolo."
Maica-sa ii spuse aste:
"Ahti, dragul meu, asculta,
Doar avem acasa aur;
E in magazia noastra,
E banet, destul, gramadci!
Peste zi ara, ieri, robul,
Cind se lumina de ziva,
Ale viperelor cimpuri,
Ale qerpilor ogoare;
A izbit atunci brazdarul
Marginea unei ladite;
Fierul scoase o comoara
Cu monezi de-o suta, alte,
De o mie, granzadite;
Pus-am lada-n magazie,
Pe cea polity 'Malta."
Spuse hitrul Lerrzminkainen:
"Rid de avutii de-acasa!
Mama din razboi luata
Mai de prep e pentru mine
Ca tot aztrul de-acasa,
 110
Ca yi banii de pe-ogoare.
Haine de razboi gateyte-mi,
Straiele de lupta-ntinde-mi!
Plec in MON cumplite,
Colo-n Pohja, in razboaie,
Cu-ai Laponiei fii aspri!
M-a cuprins dorinta mare,
Am in adevar grozava
Pofia sa and eu singur;
Cu urechile-amindouel,
Vreau sa veld cu ochii c7,stia
Ca-i in Pohja o fecioarcl,
Ca-i o fate -n Pinzentola,
Care n-a vrut sot sa aiba,
N-a prima pe vrun logodnic."
I-a spus nzaica-sa acestea:
"Ahti, dragul meu, ascultei,
N-ai tu, oare, de nevasta
Pe Kyllikki, o sotie
Vrednica, de-i mere veslea?
li grozav sa aiba chnul
Soale un barbal, in patzt-i."
Spuse hitrul Lemminkainen:
"Kyllikki prin sat alearget
Orcind, e la yezatoare,
Doarme -n oriyice cocioabe,
Pe la yezatori de fete,
La petrecerile date
De cositele-mpletite."
Vru sa nii-1 opreasca ma-
sa,
I-a dat nzult de grija baba:
"Flu! meu, is seama bine,
Nit to duce tocma-acolo-n
Casele de prin Pohjola,
La-ai Laponiei fii Ariz-
A le fi deprins §-Uinta,
Fara-a le cunoayte bine
Tainele vrajitoriei,
Caci to -o formeca laponul,
Te-o infige Turjalainen
Pin' la gura riuma-n humet
Te-or viri-n carbuni la coate,
Pin' la-ncheietura miinii,
Te vor afunda-rz jeiratic
In viltorile, in miezul
Lespezilor inroyite."
Spuse-atuncea
Lemminkainen:
"Vrajitori ma yi-ispitira,
Tabarira-asupra-mi viperi,
Iaca-aya,-ntr-o noapte, vara,
Trei laponi au dat navala,
Goi tustrei, pe-o stinca nalta,
Fara briie, fara straie,
Farce -o petica pe &nail!
www.dacoromanica.ro
Si Boar nu aveau, miyeii,
Nici o pricina-mpotriva-mi,
Cum nu are vreo pricina
Vreun topor asupra pietrei,
Bita-asupra ghetii netezi,
Sfredelul asupra stincii,
Moartea-asupra casei goale.
Ba-ricepztra sa-mi arunce
Vorbe de amenintare,
Dar ieyit-a altfel treaba,
Au catat sa ma sleiasca,
Ma amenintare doar ca
M-or zvirli ca punte-n mlaytirzi,
Ca podet irz vreo mocirla,
In noroi piny -n barbie,
In gunoaie pin' la barbel;
Dar eu, curajos din fire,
N-am lasat sa ma-rzgrozeasca:
Spusei cintece de vraja,
76inztitele cztVin1C;
Vracii, cu sageti zvirl it-anz,
Tragatorii, cu-a' for arnie,
Vrajitorii, cu-ascuti§uri,
Pe ferniecatori, cu-otele,
In yuvoiul lui Tuoni,
In viltoarea cea grozava,
Sub cascada cea mai nalta,
In virtejul cel mai mare;
Se vor odihni acolo,
Vrajitori, farmecatorii,
Vor dormi cei pizmatareti,
Pine ce o sa le creased
Iarbel-n cap qi pe caciule;
Le-o ieyi ,Si iarba-n spate,-n
Partea cea de sus yi-o trece
Si prin carnea de pe umeri,
De pe itmerii acelzti
Mag ce doarme grew, acelui
Pizmiltaret, prins in somnu-i."
Maica vru sa mi-I
opreasca,
Sa nu piece Lemminkainen;
Iii tinu -n loc maica fiul,
Spuse sotului nevasta:
"Sä mi to fereyti a merge
Colo-n satul cela rece,
In Pohjola-ntunecoasa;
Va veni prapad pe tinat;
Pe ast hitru Lemminkainen;
Uite, de mi-ai spune-acuma
Cu o suta guri, n-cty crede
Ca-ai putea, ai fr in stare
Sa irzfrunti pe fiii Pohjei;
Nu ,stiff limba cea din Turja,
Nici nu poti vorbi laporza."
Lemminkainen cel zanatic,
111
Minunatul Kaukomieli,
Prinse s6-0 gryeasc6 parul
Si sa-yi pieptene zulufii;
Atim6 in cui cel piepten,
Peria de stulp a pries -o;
Incepu deci s6 grOiasca;
Iota vorbele ce spuse:
"and prapad va fi pe capu-nzi,
Poste Ost copil, pierzarea,
Singe-o curge din ast piepten,
Peria varsa-va singe."
Lemnzinkeiinen cel zonatic
0 pomi inspre Pohjola-n
Ciuda sfaturilor maicii,
Oricit vru ea s6-1 opreasc6.
S-a gala de drum cu grija,
In ceinzapl ferecata,
Cing6toare otelit6;
kgrait apoi aceste:
"Inarmat mai tare-i ontul,
In cc7mayaferecat6,
Cingatoare otelita,
Ca s6-nfrzinte vrajitorii;
Poll s6 rizi de cei bicisnici,
Dar de cei mai tari ti-i teanta."
.57-a luat preacredincioasa
Sabie cu fieru-n
Paloyul neat la Iliisi;
Biniyor 1-a prin la yoldu-i,
L-a virit in rnindra-i teaca.
Unde s-o-narma barbatul,
S-o-ntari viteazul ager?
Inarnza-se-va beirbatul,
S-o-ntari viteazul ager
Sub vreo grind6, sub vreo birna,
Ciziar sub cel pervaz al portii,
Colo in ograda largo,
Ling6 poarta cea din urni6.
S-a-narmat el impotriva-a
Mari amenintari venite
Dinspre partea ferneiasca:
Nu-s tari arnzele acestea,
Nu-i prea zdraveinei-apeirarea;
Trebuie sc7 to mai aperi
De-orice-ameninpri venite
.5'i de la barbati, acolo,
La rciscrucea-a dou6 drumuri
Sand pe dosztl unei pietre
Linga vrun izvor in murmur;
Linga vrun yuvoi de munte,
Linga vrun virtej puterrzic.
Spuse hitrul Lemminkdirzen,
A graft in chipul asta:
'Din peimint, iepti voi, mIndri
Lupt6tori batrini ca lumea,
Voi, oyteni de prin fintine,
www.dacoromanica.ro
Bravi arcayi, din cele
Sari, padure, cu-ai tat oanzeni,
Codrule, cu tot poporul,
Mop din munti, cu tot norodul,
Duh din ape,. cu di/0'111,
Maica-a apei, cu puterea-ti,
Moy din ape, cu virtutea-ti!
Hai, fecioare din vilcele,
Rochii mindre din izvoare,
S-ajutati pe omul singer,
Spryiniti vestitul limb;
Ca mereu s6 scape teafar
De sagetile vreyite
Ale magului, de ale
Vreyitorilor otele,
Ghicitorilor cutite,
.Si de armele celor mai
Ageri tragOtori din lume!
Daca nu ajunge asta,
Suspina-voi eu 4i mai sus:
La cel Ukko de prin ceruri,
Care nourii Fi tine,
Care stapineyte neguri.
Preaputernicule Ukko,
Zeu mai mare ca toti zeii,
Tu, cel ce graieqti prin nouri,
Ce arunci in spatii vorbe,
Haide, daruieyte-rni 'Me
Sabia-ti inflacarata,
Cea adinc virlta-n teaca,
Piedici ca .96 risipeasca,
Blesteme sd-ndepcirteze,
SO sfOrime jars nzila
Pizmataretii din lunie,
Vracii de prin ape-i sting&
Fara preget s6-i alunge
.5'i din fata yi din spate,
pe cei de lingo mine
.Si pe cei ce-s pe deasupra
.57 pe cei de pe de 16turi;
In sageti totf vrajitorii,
In satire, ghicitorii,
In a' for cutite vracii;
Pe cei r6i, in a' for spade!"
Lemminkeiinen cel zOnatic,
Minunatul Kaukontieli,
.Fuiera din cring sirepul,
Coama de-aur din livada;
Inhamat-a minzul falnic,
Puse la trasura murgul,
Stralucind aprins in soare;
S-a urcat, statu-n trasura
Cea de mare sarbatoare;
A piycat cu biciul calul,
Invirti in aer coada
Biciului impodobita;
112
Murgu-alearga, sania zboara,
Drumul tot mai scurt se face;
Scapara de-argint nisipul,
Rasunau cimpii de aim
S-a tot dus o zi ci doua,
Vreo trei zile-a mers irztruna,
In sfiryit in ziva-a treia
A zarit un sat mai mare.
Lemminkainen cel zanatic
A intins-o-n durst tare,
Tot pe drumul cel din vale,
Pin' la casa cea mai joasc7;
Spuse fara-a trece pragul;
De sub streaqina-ntrebat-a:
"E vrun onz la casa asta
Care sa -nzi deshame murgul,
Sa-mi ridice si hulube,
Gura-a hamului, sa-mi duca?"
Un copil de jos graft-a,
A raspuns din virful scarii:
"Nu-i gasi in casa asta
Om ca sa-ti deshame calul,
Sa-ti ridice hulube,
Care sa-ti mai duca greaua
Gura-a hamului, de-aicea."
Nu-i pasa lui
Lemminkainen,
Mai lovit-a armasarul,
Invirtfpe sus biciu.yca
Cea beituta-n pietre scumpe,
O intinse-apoi cu (Jur&
Tot pe yleaul cel din mijloc,
Pin' la casa cea din mOloc;
Spuse f?ira-a trece pragul,
De sub streayina-ntrebat-a:
"E vrun om la casa asta
Ca sei-mi (Ina aste haturi,
Care sa-mi deshame calul,
Sa-mi desfaca cele noduri
La curelele acestea?"
0 femeie de pe sobs,
0 flecara, ii raspunse
De pe-un capetel de laita:
"Ii gasi-n gospodarie
Oameni ca sa-ti tiny haturi,
Care sa-ti deshame calul,
Sa-ti ridice si hulube;
Sint din aqtia zeci yi sute
Gata-ti face tot dichisul:
Sa-ti dea cal de tras yi iute
Sa nil te trimita-acasa,
S6 te duca, secatura,
Insotit de straji in tarn,
La tatutul tau acasa,
Pe-ale maicii tale Icrviti,
In a' fraielui oproane,
www.dacoromanica.ro
In cerdacul surioarei;
Daca vrei, se poate face
Pins seara yi-nainte
De-asfintitul ast de soare."
Nu-i pasa lui
Lemminkainen,
li raspzinse -n chipul asta:
"Trebuie sa trag in baba
Sa palest babuta strimba!"
In galop pornit-a calul,
0 intinse cu mutt durst
Tot pe drumul naft din fate
Pin' la cea mai nalta casa.
Lemminkainen cel zanatic
Cum se-apropia de casa
A graft door pentru sine,
Spuse vorbele acestea:
"Ci, astupa-i tu, Hiisi,
Gura ciinelui, mai strange,
Lempo, botul astei javre!
Pune-i !twat, ii mai baga-n
Falci caluy sa nu s-auda
Un latrat macar nainte
De sa intre oniu-n curte."
Cum ajunse in ograda,
In pamint plesni cu biciul;
S-a naltat o pr4f6rie;
Un pitic fe.tif de-acolo,
Des/lama piticul calul,
Ridicat-a yi hulube.
Lemminkainen cel zanatic
Asculta cu mare grija,
Fara-a fi zorit de nimeni,
Fara-a fi bagat in seams:
Auzi de-afara cintec,
Versuri si frinturi de vorbe,
Razbatind tot prin peretii
Plini de muychi, prin cele scinduri.
Se uita atunci in casa,
Arunca priviri furiye:
Cu vraci sala-i intesata,
Stau pe lafte cintaretii,
Lingo ziduri muzicantii,
Linger' uya ghicitorii,
Colo,-n fund, pe banca, magii,
Cei cuprin,ci de duh, pe sob&
Toti cintau cintari aduse
Din Laponia yi alte
Cintecele de-a' lui Hiisi.
Lemminkainen cel zanatic
indrazni sa-yi schimbe chipul,
Sa-yi is alts-nfatiyam;
Printr-un colt intro in sala;
Printr-un mic ungher patrunse;
A grail aceste vorbe:
"Bun e data -i scurt un cintec,
113
De nu-i lung, sfirveyte bine;
Mai cuminte-i sa ramiie
Dintr-un cint ceva, decit sa-1
Curmi deodata pe la mijloc."
Gazda ceea din Pohjola
Se gasea-n mijlocul salii,
Sta chiar linga-ncheietura
Birnelor de pardoseala;
Spuse vorbele acestea
"Cica-a fost odata-o ja-vra,
Cine cu par roy ca fierul,
Un mincau grozav de came,
Din sugaci de singe proaspat;
Tu ce rang ai printre oameni,
Printre cei viteji, ce loc ai?
Intri -a,ca tiptil in said,
Luneci uyurel prin astei
Hardughie -n lemn Ara
Ca vreun cline sa te sinzta,
Vrun dulau sa-ti tie seanza!"
Spuse hitrul Lemminkainen: Ast bairin cioban vorbit-a:
W-ay mai fi venit pe-aicea,
De n -aveam si eu ytiinta,
Indestule cunoytinte,
Dibacie in Yr-afire,
0 putere de la total,
.P de la parinti-mi sfaturi,
Sei flu rupt de ciini pe-aicea,
De dulaii la' cei groazrzici.
M-a spalat pe yrenzuri
mania,
M-a scaldat copil, sarnzana,
Vara, noaptea, in trei rinduri,
Ba, rn-a mai scaldat toamna,
Noaptea, in vreo nozia rinduri:
Ghicitor s-ajung °data,
Vrajitor vestit in caret
Cintaret, la mine-acasa,
Mag cu faima-n toata lumea."
Lenzminkeiinen cel zanatic, Ast batrin pastor de turme
Minunatul Kaukomieli,
Cintece rosti de vraja,
Lungile cintari be spuse:
Din cojoc tryni vapaie,
Flacari i-azvirlira ochii;
El tot mai cinta intruna
Cinturi tainice, de vraja.
A schimbat pe cei mai
straynici
Cintareti, in cei din ztrrna;
Le-a pus pietre marl in gura,
Lespezi le viri-n gitlejuri,
Barzilor celor mai vajnici,
Vracilor celor mai ageri.
I-a vrajit pe naltii oameni,
Risipitu-i-a-n tot locul,
www.dacoromanica.ro
Tot prin pajiqti fora ierburi,
Pe intirzderi nearate,
Tot prin lacuri faro peyte,
De bibani de tot lipsite,
In yuvoiul cel din Rutja,
In virtejul cela groaznic,
Ca so stea ca spuma-n riuri,
Ca yi stincile-n yuvoaie,
Stane arzatoare-nfluvii;
Ca un foc sa scirzteieze.
Lemminkainen cel zanatic
Farmeca pe toti de-a valma,
Pe barbati, cu tot cu spade,
Pe voinici cu tot cu arme
ySi pe tinerei, pe virstnici,
Pe barbati in toata firea;
A dispretuit pe-un om doar;
Pe un biet pastor de turme,
Un moyneag cu ochii-n ceturi.
Paleirie fleycclito,
"Hei, to fiule-al lui Lempi,
Farmeci tineri, pe cei virstnici,
Pe barbati in toata firea;
Cum nu ma vrajeyti pe mine?"
Spuse hitrul Lemminkainen:
"De -asta nici nu te atinsei,
Caci cind te privesc mi-i scirba,
Eyti nerromcit yi fora
Sk te mai ating cu mina;
Inca de prin tinerete,
Cind erai pastor beyleaga,
Ai stricat copilul maicii,
7e-acalayi de surioara
Incurcatu-te-ai cu caii,
N-ai crutat nici minji de iepe,
Lingo mlaytini, linga tarmuri,
Lingo ape miycatoare."
Paler- rie fleycaita,
Fu cuprins de-o grea mine,
A ieyit pe u§-a-afara,
Inspre cimpuri o intinse,
Hat departe de ograda,
Linga fluvizil Tuonelei,
La virtejul stint, pe tarmuri;
Zeta prin acele locuri
II pindi pe Kaukomieli,
Aytepta pe Lemminkainen,
Sa se-ntoarca in Pohjola,
Sc7 se duce:- apai acasa.
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XIII-lea
www.dacoromanica.ro
 119
Lemminkainen cel zanatic
Spuse gazdei lui din Pohja:
"Hei, babuto, ada-mi fete,
Cu fecioarele, hai, vino;
Fata cea mai mindra-ay vrea-o,
Cea mai nalta ce-i in ceata!"
Gazda ceea din Pohjola
A raspuns in chipul asta:
"Fete, vezi, nu ti-oi aduce,
Nu ti-oi da plocon fecioare,
Nici pe cea mai minunata,
Pe cea rea, on pe cea mare,
Nici pe cea nzai mititic6;
Doara ai o solioara,
Ai in casa o nevasta."
Lenzminkainen cel zanatic
Spuse: "Uite, pe Kyllikki
Vreau s-o leg in lant de pragul
UVlor din sat, la cele
Porti mai mari de la-alte case
Ca sa-mi iazt nevasta alta,
Una mzdt nzai minunat6;
Hai, arata-mi fata-acuma,
Cea mai falnica fecioara,
Pe cea mai desavirVta
Din cositele-rnpletite."
Spuse gazda cea din
Pohja:
"Nu-mi dau fata, cit ii lumea,
La te-miri-ce terchea-berchea,
La vrcun ninze' oarecare;
Ca sa ceri la fete mina,
Sa faci curie la fecioare
Cu flori mindre in cosite,
Prinde mai intii elanul
Lui Hiisi, pe-a' lui cimpuri!"
Lemminkerinen cel zanatic
Ferecatu-§-i-a tepzqul,
Pregatit-a arbaleta
.57 sagetile gatit-a;
rostit aceste vorbe:
"Ferecatzt-mi-am tepz,qul
Si sagetile sint gata;
Pregatita-i arbaleta;
Schiul sting imi mai lipse#e;
La calciiul drept talpita."
Lemminkainen cel zanatic
Prinse-a chibzui oleaca:
Unde ar putea sa afle
Vre un schi, vre o talpita,
Ca s-o puna la picioru-i?
Merse repede la Kauppi,
La Lyylikki-n covacie:
"Intelepte Vuojalainen,
Mindre Kauppi al Laponiei,
Sa-mi faci schiuri tare netezi,
www.dacoromanica.ro
Sa-mi scobeqti talpiti nzai bune,
Ca sa pot sa prind elanul
Lui Hiisi, peste cinzpu-i!"
Prinse a vorbi Lyylikki,
Kauppi Ii do du de grija:
"Geaba pleci, tu, Lemnzinkeiinen,
Ca sa prinzi la vinatoare
Ast elan al ha Hiisi;
Ai sa dal de putregaiuri
,Fi-inca dup6 multa truda."
Nu-i pasa lui
Lemminkainen,
I-a raspuns in chipul asta:
"Fa-mi un schi sa pot s-alunec
,57-o talpita ufurica;
Vreau sa urnzaresc elanul
Lui Hiisi, peste cimpu-i!"
Lyylikki, faurar de schiuri,
Kauppi, meVer la tillpite,
La in schi lucra o toanzna,
lama toata la talpita;
Lustrui o zi doar batul,
Iar in alta-a pus rondeaua.
Fu de-acuma gata schiul,
Ispravitil fu talpita;
Gata se gasea ci coada
Batztlui ca ci rondeaua;
Pretuia o vidra batul,
Iar rondeaua doar o vulpe.
Cu unt unse bine schiul,
Cu grasimi de ren it trase;
Prinse-apoi sa chibzulasca:
"Este cineva prin tineri,
In ast nearn ce infloreVe,
SO se dea cu schiul asta,
SO apese pe teilpita?"
Lemminkainen cel zanatic,
Pus pe spuse aste:
"Este unul ce-i in stare
Sa se dea cu aste schiuri,
So apese cu putere
Pe talpite cu calciiul."
Potrivi pe spate tolba,
Pe-al lui urneri arbaleta;
luat in mina batul,
Prinse -apoi sa-mpirzga schiuri,
Apasat-a pe talpita;
A rostit aceste vorbe:
"Nu se afla-n tot vazduhul
Domnului ci nici sub toata
Bolta cerztlui, in fundul
Celor codri Ara capat,
Vre o Tiara -n patru labe
SO nu poata fi ajunsa
.57 lovita tare lesne
De flacaul din Kaleva,
 120
Lemminkainen, de pe schiuri!"
Auzira spiriduyii
Ai lui Hiisi, le simtira
Juutas-ii aceste vorbe;
Un elan intruchipara,
Prinserc7 un ren sa-njghebe:
Cap avea din cioata veche,
Coarnele dintr-o rachita,
picioare din lungi trestii,
Coapse dintr-un stuf de mla,ctini,
Spate din razlogi de garduri,
Vinele din ierbi ziscate,
Ochi din florile de nufar;
Si urechi din frzinzi de nufar,
Dintr-o scoarta de brad, pielea,
Din vechi putregaiuri, carnea.
Hiisi-qi sfatui elanul,
Renului vorbi din gura:
"Fugi, elane al lui Hiisi,
Nobil animal, te-ndreapta
Inspre locurile unde
Vin la-mperechere renii,
Spre-a Laponiei fzi aspri,
F6 s-asude toll hilita§li,
Cel mai niult, pe Lemnzinkainen."
Cel elan al lui Hiisi
Strabatu-ale Pohjei sate,
Pe tarimurile cele,
Ale fiilor Laponiei;
A zvirlit ciubere-n corturi,
Rasturna pe focuri oale,
A runts -n cenzigi carnea,
Toata zeanza pe jaratic.
Fu o zarva tare mare,
Pe-a' Laponiei tarinzuri:
Toll laponii ciini latrara;
Ai laponilor prunci plins-au,
A' laponilor neveste
Ris-au, ceilalti bombanira.
Leniniinkainen cel zanatic
Fugarea niereu elanul
Tot pe schiuri, tot prirz nrlaytini,
Prin paduri, livezi intinse,
Flacari mari fiqneau din schiuri,
Fumega la cap& batul;
Nu zarise nici elanul,
Nici macar nu-1 auzise.
Munti yi vai cutreierat-a,
Pe tarinzuri peste mare,
A gonit pe-ntinqii codri
Ai lui Hiisi gi prin toate
Bdraganele lui Kalma;
0 intinse-n gura ntorpi,
Lingo a lui Kalma casa;
I cdsca chiar moartea gura,
Iyi pieta chiar Kalma capul,
www.dacoromanica.ro
Ca sa-1 prinda pe viteazul
Lemminkainen, sa-1 sft§le,
Dar nu izbutise lupul,
Nu-qi atinse, frith, 'into..
N-a catat un colt din
codru,
A ramas sc7 cerceteze
Un cotlon in cea padzire
In strafundurile Pohjei,
Pe-a' laponului meleaguri;
Merse pins pe acolo
Sa se uite cu-amanuntul
Ce-i prin coltul din padure.
Cum sosi ii gi ajunse
La urechi un zgomot groaznic
In strafundurile Pohjei,
Pe-a' laponului meleaguri,
lata ca latrau dulaii
Ai laponilor; plingeau tot
Ai laponilor prunci, numai
A' laponilor neveste
Mai rideau, dar ceilalti oameni
Bombaneau, tot fora noimc7.
Lemminkainen cel zanatic
Se-ndrepta in graba mare,
Tot spre latraturi de javre,
Spre-a' Laponiei odrasle.
Cum sosi, vorbi indata,
Incepu sa-i intrebe:
"Oare, de ce rid neveste,
De ce lipa-afa copiii;
Pins yi mo,snegi suspina;
.Si la cine Tatra ciinii?"
"Elite de ce rid neveste,
St de ce tot piing copiii,
De ce gem din grew batrinii,
.$7 la cine latra clinii:
Al lui Hiisi-elan trecut-a,
A zvirlit din niers copita-i,
Pravc71i ciubere-n corturi,
Rastzirna pe focuri oale,
Arunca-n cenu,sa carnea,
Strachine rostogolit-a,
Toata zeama pe jaratic."
Ci, atunci, poznaqul cela,
Lemminkainen cel zanatic,
Schiul sting pe nea 4i puse
Ca o vipers prin iarba,
Talpa cea de pin o-mpinse
Repede precurn un .yarpe;
Spuse aste la plecare,
Tot tinindu-§1 batu-n mina:
"Sara oamenii Laponiei
SO aduca toti elanul,
Iar femeile lapone
Frece-qi iute-ale for oale;
121
Sä-qi adune baietayii, Lemminkeiinen cel zanatic
Ai Laponiei, surcele; Suporat, in jos cu capul,
Cite oale-s in Laponia Spuse vorbele acestea,
Sä primeasca toate-elanul." Tot uitindu-se la schiuri
Se suci, se mai intinse, .57 la-mbracamintea rupta:
A pornit cu tot avintul, "Nimeni din vitejii noVri,
Cu intreaga lui putere; Cit or vielui de-acuma,
La intiia aruncare, S.1 nu piece in padure
Nu putu nimic sa vada; La vinat cu gindul trufa,c,
La a doua saritura Sa infrunte, so goneasca
Nu a prins nimic urechea; Cel elan al lui Hiisi,
La al treilea salt izbit-a Cum facui eu, biet de mine!
Pe-al lui Hiisi-elan in spate. Mi-am sfarmat talpite bune,
IV alese-un stilp de gladi§., Batul cel de schi it rupsei,
Rupt-a vargei de mesteacan, Infocat tapu§. pierdut-am!"
Pe-al lui Hiisi-elan legat-a,
In ()col facia cu totul
Din stejar; ii spuse aste:
"Tu, elane al lui Hiisi,
Stai acolo, te-odihneyte."
I-a trecut pe yolduri mina,
Parul mindru mingiiat-a:
'M-aq simti preabine-aicea,
Ar ji negrait de dulce
Sa te-ntinzi pe lingo -o fate,
Vreo frunzoasa porunzbilef."
Suparatu-s-a atuncea
Cel elan al lui Hiisi,
Incepu sal sara renul;
A rostit aceste vorbe:
"Pregateasca-ti Lempo patul
Ca sä dormi in el cu mindre,
Sa to veseleyti cu fete!"
Se suci, se mai Manse,
Rupse coarda de mesteacan,
Smulse stilpul cel din gladi4.,
Gardul de stejar sfarmat-a,
In galop apoi a luat-o;
Tot zvirlind porni elanul
Inspre mlastini, inspre tarmuri,
Inspre dealuri cu tuf4uri,
Faro sci-I mai vada ochiul,
Fora-a-1 auzi urechea.
Ci, atunci, poznayul cela
Prins de-o ciuda faro margini,
De-o minie-ngrozitoare,
S-a ,,ci repezit pe urma
Mindrului elan; ci, iata
Ca facind un salt cu schiul,
Cu cel sting, I-a rupt in doua
Chiar sub talpa, la curele;
S-a sfarmat apoi tepuyul,
La calcii s-a rupt talpita,
Jos pe la rondea yi batul;
In galop fugi elanul,
Nu 1 s-a mai dat de urma.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XIV-lea
www.dacoromanica.ro
127
Lemminkainen cel zanatic
Prinse-atunci sa se intrebe:
Cam ce urme sa apuce,
Pe ce cale sa porneasca:
Ai lui Hiisi-elani sa-i lase,
Sa se-ntoarca iar acasa,
Ori din nou sa-ncerce
LiniVit de drum sa-qi vada,
Ca sa faca fi placerea
Mazcii codrilor; sa-ncinte
padurilor fecioare?
A graft atunci V, iata,
Vorbele ce le rostise:
"Ukko, tu, atotputernic
Zeu, mai mare ca toff zeii,
Tato, ce domneVi in ceruri,
PregateVe-mi schiuri drepte,
Fa-mi talpite subtirele,
Ca sa pot sa trec ca vintul
Peste mlaqtini, peste larmuri,
Unde stapineVe Hiisi,
Pe cimpille din Pohja,
Pe-a elanului potica,
Unde merse renul mindru.
Iata ca ma duc in codri,
Spre ispravi in aer Tiber,
Pe drumeagul Tapiolei,
Pe-a lui Tapio tarimuri;
V6 salut, vol,-munti, saint. voi,
Stinci inalte, salutati
Codrilor de brad in freamat,
Va saint, dumbravi galbuie,
Voi, paduri de plopi in trenzut;
Iata, it sa /ut pe ornul
Care va salut-acuma!
Fii-mi buna, tu, padure,
Tapia, inzi fli prielnic,
Du-nza-n insulita ceea
Cu dumbravi, pe deal ma side,
Niscaiva vinat sa aflu,
Pe -zinde mi-o &idea vreo prada!
Nyyrikki, fu al lui Tapio,
0, viteaz de-aleasa vita,
Care porti caciula rovl,
Pe pamint fa niVe semne,
ScrijeleVe-n stinci tot linii
SO priceapa prostu-a merge,
Cel strein sa Vie calea,
Cind 41 cauta vinatul,
Igi goneqte prada scumpez.
Mielikki,-n paduri stapina,
Mindru chip, femeie buna,
Aurul s6-1 laci sa umble,
SO se-mpraqtie argintul
Inspre omul care-1 cata,
Pe sub pa,cii celui care
www.dacoromanica.ro
Preaplecat, supus, to roaga!
Iti mai is legaturica
De-aurite chei ce-o porti la
Catarama cingatorii
Si deschide aya celei
Magazii ce-o are Tapio,
Dezgradeqte yr castelul
Cel al codrilot; fa asta
Cite zile-oi fi pe-aicea
Sa vinez gi cit o fi sa
Haituiesc pe-aici vro fiara!
De nu-ti place treaba asta,
Sa o faca-o slujitoare,
Una dintre-a' tale slujnici,
Doara n-o sa fii stapina
Fara-un cird de slujitoare,
Fara a avea in preajnza
Sute de argati, robi mii qi
Multi ingrijitori de vite,
Paznici pentru tot vinatul.
Slujitoare-a Astor codri,
Tu, gurifa numai miere,
A lui Tapio fecioara,
Dintr-un pai de mied imi dna
Dintr-un fluiera,,c de miere,
La urechile stc7pirzei,
Mamei celei iubitoare
A padurilon s-auda
Fara multa-ntirziere,
Din grezi sonzn sa se trezeasca;
Caci vad doar ca nu m-asculta,
Nicidecuni nu se trezeqte,
doar ruga nzi-i fierbinte,
Zara linzba nzi-i de aur!"
Lemminkainen cel zanatic,
Nu gasea vinat in cale;
MlaVini a batut, pustiuri,
A batut grozavii codri
chiar muntii cei de jaruri
Ai lui Dzimnezeu, cimpuri
De carbuni ai lui Hiisi.
S-a tot dus o zi dozza
lata ca in zizza-a treia
A ajuns cu greu pe-un colnic,
Se sui pe-o stinca nalta,
arunca in zare
Spre-asfintit, spre miazanoapte:
Straluceau, luceau in soare,
Peste cimp, de-a curnzez4u1,
A' lui Tapio curti nalte,
Scinteiau spre miazanoapte,
Intr-o mlaVina, In cringuri,
La piciorul unui munte.
Lemminkainen cel zanatic
S-aVerrzu la drum indata,
Se-ndrepta in graba mare
 128
Spre-a lui Tapio fereastra,
S-a plecat ca se se uite
Prin fereastra cea de-a §.asea:
S-odihneau femei in saki,
Cele care dau mincare
Dobitoacelor din codru,
Imbrc7cate-n strai de munca,
In a' for murdare zdrente.
Spuse hitrul
Lemminkainen:
"Tu, maicuta a pcicittrii,
De ce stai in strai de munca,
In ve,cnzintele de ,,cures,
Cu o fata-aya de neagra,
Cu privirea fioroasa,
La piept, vai, respingatoare
,Si la trup de tot uritef?
Cind intrai in codrul asta
Peste trei castele dat-am:
Unu-n lemn, al doilea-n oase,
Iar al treilea-ntreg, din piatra;
..ase marl fereVi de aut;
In pereti erau; privit-am;
Dttpa zid stam, in picioare;
Naltul domn al Tapiolei,
,57 stapina Tapiolei,
Tellervo, fiica-a lui Tapio,
Ceilalfi, oameni de-ai lui Tapio,
S-au fost strins acolo-n aut;
In argint se leganau tot:
Ea, a codrilor stapina,
Meliculita a padurii,
Bratele avea in air,
Degetele in inele
Tot de aut.; iar pe frunte
O dicidema de aut;
Mici podoabe-n pat; de aut;
In urechi inele de-aut;
Salbe la grumaz, de perle.
Maicei de-aur a pdclurii,
Tu, mencuta cea de miere
A Metsolei, hai, mai lases -ti
Ayti botfori prea groqi de paie,
Zvirle-ti clqti papuci de scoartei,
Scoate-ti hainele de Iticru,
Strand cyst de toato ziva,
Ia -ti ve4.mint de veselie,
O canza§-6 cureiticei
De dc7ruitoare; poart-o
Cit of fi la vitultoare,
of haitui vro fiarcl!
E destulei plictiseala,
Is un chin destul de mare,
Cred, set stai cu mina goala,
Sá nu-ti cadef nici o fiara,
Fiindca nu -nzi dai nici o prada,
www.dacoromanica.ro
and ci cind, mocan vreodato;
Tare e urita seara
Fc7ra nici o bucurie;
Lunges -i ziva, clad nu ai nici
Un vinat, o zi intreaga.
0, mosneag cu barbel
surd,
Cu caciula to de cetini,
Cu suman din muqchi de arbori,
Pe paduri intinde-ti plaza,
Peste codri tot postavul,
Peste plopii-n tremur valttri,
Pe anini §.tergare nzindre;
Pinii in argint imbraca-i,
Fal in brazi se curga air,
Fringhii de amnia pune
Pinilor botrini de zile,
Briie de argint pe ramuri,
Pinilor [twig .yi falnici;
La mesteceni, flori de aut;
La bugeni le mai aqazef
Clopotei marunti de aut;
Ca se fie, c-altc7data,
In a' tale mindre zile,
and luceau ca luna brazil,
Ca qi soarele-n vity pinii,
In balsam de miere codrul;
Mied veirsau paduri albastre,
Margini de ogoare, bere;
Unt topit tiqnea din mlaqtini.
Tu, fecioara a podurii,
Tuulikki, flick-a lui Tapio,
Pe ripi cirdul ti -1 sloboade,
Prin ponoare si pe pafisti,
Pe pc4urzi chiar mai golafe;
Daces -n mers sint cam greoaie,
Dace nu prea zburde straptic,
Ia o varga din padure,
Taie-ti o nuia din vale,
Coastele sei le mai gidili,
Sc l le mingil pe spinare;
Fä-le cum vrei to se zburde,
Mult mai sprintene se sane,
Agere-ntru-intimpinarea
Vinatorului, acelui
Care-§1 cauta vreo prada,
Celui ce alearga-ntruna!
Cirdul cind va fi -n potica,
Sa -1 silesti s-urmeze drumul,
Brace lungi, cit poti, intinde-ti,
De-amindotra parti, ca gardul,
Nu cumva sd -/i scape prada,
Scl nu niearga -n alta parte;
Dace ti-a scapat vinatul,
De-a luat-o-n WO parte,
Adu-1 de urechi pe tale,
129
De-a' lui coarne, pe potica!
De-ti inchide-o birna
calea,
Zvirle-o mai degrab' in laturi,
Daca zac polog copacii,
Taie-i repede in douei!
Daca-un gard iti sta.-
nainte,
Tu rastoarna-ndatel gardul,
De al cincilea relzlog, is -1,
De al 4.aptelea par; prinde-1!
De s-aratel-un fluviu-n
tale,
Vreun piriu de-ti tale drunzul,
Din mdtase pune-o punte,
Un podel de pine roqii;
Te slujeVe de acestea
Sa strabati prin locuri strimte,
Ca scl treci tot peste riuri,
Peste fliviul din Pohjola,
Peste inspumate valuri!
Tu, stapin al Tapiolei,
0, tu, doamna-a Tapiolei,
Tu, mcvneag cu barbel' sure,
Rege drag al astor codri,
tu, Mimerkki, stapina
A pildurilor; tu, maica,
Dateltoare a padurii,
Baba cu manta albastra;
tu, maica-a astor bahne,
Cu coltunii roqii, haide,
Ca sei va schimbati ost aur;
Ca sa faceti schimb cu-argintul;
E ca luna al meu aur;
Vechi ca soarele-i argintul,
Doar luat a fost din lupte,
Cucerit de prin relzboaie;
Se cam strica-n fundul pungii,
Se-nnegreqte-n saculetzt-rni,
Daca nu e schimb de aur;
Daca nu se schimba-argintul!"
Leniminkainen cel zanatic
S-a tot dus muIt tinzp pe schiuri
Tot cintind nzereu, in drunnt-i,
Rilzbatu-n adinc de cringuri;
A cintat de trei on Intr -un
Colt de mlaVinel, vrajit-a
.57 pe-a codrilor moicula,
Pe-al padurilor domn, ba chiar
.Si fecioarele, pe toate
,,Si pe fiicele lui Tapio.
Izgonircl toll elanul
Minunat al lui Hiisi,
Din cotlonu-i, dinapoia
Celui munte al lui Tapio,
Dupa-acel castel ce este
www.dacoromanica.ro
Al lui Hiisi, Inaintea
Celui ce cata Intruna.
Lemminkainen cel zanatic
Lanfu. spre elan zvirlit-a,
Aruncatu-l-a pe umeri,
Strins incolcicind grumazul
Falnicului minz, sc7 steie,
Sc1-1 Impiedice sa zvirlef
Cirzd 1-0 mingiia spinarea.
Lemminkeiinen cel zanatic
A grail In chipul asta:
"Doran al codrilor; stapine
Al pornintului, tu-al astor
Cimpuri, minunat localnic,
Mielikki-a padurii maica,
Milostiva mc7iculitc7,
Hai, sariti acum, in graba,
Ca sel vá luati ast aur;
Ast argint sa v.s1 alcgeti;
lti intinde jos broboada,
Mai desfa acum 4-i fata
Cea de mass -n in tesuta,
0 ap`erne ca sa steie
Aurul ce stralucelte,
Ast argint ce scinteiaza,
Sel nu picure pe forna,
In gunoi sel nu se spurce!"
A plecat inspre Pohjola,
Cum ajunse-acolo spuse:
"Am gonit elanul cela
Al lui Hiisi, peste cimpu-i;
tu, babo, pe fecioara,
Pe mireasa-mi tinerica!"
Louhi, gazda cea din
Pohja,
A relspuns in chipul asta:
"Ba, pe fata nzea fi-oi da-o,
Ti-oi Incredinta mireasa,
Calului de-a-i pune frizz',
Celui roil, mare-al lui Hiisi,
Minzulzii cu nc7ri in spume,
Peste a' lui Hiisi cimpuri."
Lemminkeiinen cel zanatic
Friul aurit luat-a,
De argint, capastrul mindru,
A pornit sea' cate calul,
Coama de-in s-o tot pindeasca
Prin cimpiile lui Hiisi.
Repede inaintat-a,
Strabatu cu pa#i sprinteni
Lungi intinderi inverzite,
Lingo cimpurile sfinte;
Cautat-a roibul straplic,
Coanza cea de in pindit-a;
De chimir #-a prin zabale,
Azvirli pe umeri friul.
 130
Celina o zi, qi doua,
Ins.firvit in ziva treia
S-a urcat pe-un colnic mare,
Cataratu-s-a pe-o stinca;
Ochii-n rasarit zvirlit-a,
Capu-n miazazi intoarse;
Calul pe nisip vazut-a,
Coama galbena-n bradeturi:
Scapara scintei din paru-i,
Fum ii tot ie4.ea din coama.
Lemminkainen cel zanatic
Spuse: "Tu, puternic Ukko,
Mai presus decit tot zeii,
Ce indrepti pe cerziri nouri,
Tz,vtapinitor de neguri,
Larg deschide-a' tale ceruri
sSi ferestrele din aer!
Grindina din fier revarsa,
Bulgari de cei marl de gheata,
Peste cowrie:, pe spinarea
Calului cu stea in frunte!"
Ziditoru-atotputernic,
Ukko, ce domnecte -n nouri,
A facut spartura-n aer;
Bolta cerului o rupse,
Cu polei plouct cu gheata,
Grindina defier varsat-a,
Bobul mull nzai subtiratic
Ca un cap de cal in virsta,
Ca un cap de om, mai mare,
Peste coama, pe spinarea
Calului cu stea in frunte.
Lemminkainen cel zanatic
Se apropie de dlnsul
Ca sa-1 cerceteze bine,
Sc1-1 priveasca mai de-aproape,
Cu o grija qi nzai mare;
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Roib de soi, din Hiitola,
Mindru minz cu nari in spume,
Iti deschide gura de-aur;
Capul de argint ti -! pleaca
Sub c4ti clopotei de aur,
Zurgalai de-argint in clinchet;
Rau nu m-oi purta cu tine,
Nici nu te-oi mina prea tare;
Vreau sa mergem o bucata,
Ca sa facem impreuna
0 calatorie scurta
Pin' la curtile din Pohja,
Pin' la soacra ceea aspra!
De te-oi mingiia cu biciul,
De te-oi unge cu biciu§-ca,
De matase fi-va biciul,
Dintr-o pima qi biciufca!"
Roibul, armasarul mindru
www.dacoromanica.ro
Al lui Hiisi, rninzul falnic,
Cel cu rzeirile in spume,
Gura de-aur i,si deschise,
.57-a plecatindata capul
De argint sub minunatii
Clopotei de aur si sub
Zurgalai de-argint in clinchet.
Lemminkainen cel zanatic
Puse mindrului cal friul,
Ii viri atunci in gura
zabalele de aur;
Friu de-argint i-a prins pe gitu-i,
S-a urcat, sus, pe spinarea
Roibului cu stea in frunte.
.5.fichizzi cu biciul calul,
Invirti bat de ra chit&
S-a tot dus bucata buna,
Peste munti cu virfu-n now-1,
Peste povirniqul nordic
Al colinelor; pe creste-a'
Muntilor cei de zeipada;
In Pohjola-apoi ajunse;
A trecut din curte-n saM;
Spuse astea la intrare,
La intoarcerea in Pohja:
"Inhamat-am caul falnic,
Iaca, friu i-am pus acestui
Minz al 1711 Hiisi, colo,
Pe toloaca ceea verde,
Pe a clmpului sfint coast&
Al lui Hiisi-elan gonit-am
Peste ale sale cimpuri;
Da-mi pe fiica-ta, tu, baba;
Pe mireasa tinerica!"
Louhi, gazda cea din
Pohja,
A raspuns in chipul asta:
"Vezi, pe fata mea ti-aq da-o,
Ti-as incredinta mireasa,
Lebada de ai ucide-o,
Pasarea stralucitoare
Pe cel fluviu, pe fuvoiul
Cel ca smoala, al lui Tuoni,
La virtejul sfint si nunzai
Dintr-o singura-ncercare,
Dintr-o singura sageata."
Lemnzinkainen cel zanatic,
Kaukomieli, pornit-a
Lebada ca sa vineze,
Gitzzl lung in negru fiztviu
Al lui Tuoni, departe,
In cea vale a Manalei.
Se tot duse cu paqi sprint-
eni,
Se-ndrepta in graba mare
In spre fluviul lui Tuoni,
131
Spre quvoiul stint de-acolo; Fluviu sfint al lui Tuoni,
Nozdravanul arc de uman In virtejul cel mai groaznic;
Tolba cu sageti in spate. Lemminkainen cel zanatic
Palarie flefcefita, Se rostogoli cu zgomot
Ast batrin pastor de turme, In ast fluviu, dus indata
Moqul cela chior din Pohja De vivoiul cel puternic
Se gasea la fluviul negru, Piny -n casa lui Tuoni.
La §.uvoiul sfint de-acolo; Fiul crincen al lui Tuoni
Se uita mereu la pinda, A lovit cu spada omul;
Ca sä vino Lemminkeiinen. A liisat sa cada-asupra-i
Dupa multe, multe zile, Sabia calita-n flacari;
11 zari pe Lemminkainen, Chiar din prima lovitura
Ce s-apropia cu pasul Reteza in cinci parti omul,
Lini.Ftit de fiuvizil negru In opt halci ta id viteazzil;
Al lui Tuoni, prin preajnia L-a zvirlit in negrul flziviu,
Acelui fUVOi navalnic; In naboaiele Manalei:
Se ducea incet pe malul Veplic so te-nvirti aicea,
Sfintului virtej de-acolo. Cu sageti, cu arc, cu totul;
Scoase-un qarpe de prin Poll sa tragi acum asupra
apa, Lebedelor de pe fluviu,
Din fuvoi, o hruba mare, Ba §1-asupra altor pasari
0 impinse sa strabata De pe Kurile noastre!"
Inima lui Lemminkainen, S-a sties astfel
li strapunse si ficatul, Lemminkainen
De la subsioara stingy Mindrul pelitor pierit-a,
Pin' la uniefrul din dreapta. In al lui Tuoni fluviu,
Lemminkainen cel zanatic In prapastia Manalei.
A simtit dzirere mare;
A grait in chipul asta:
"S'avir§lt-am o gre§.ealef
una tare mare,
Cind uitai sa cer maicutii
Care ni-a purtat in pintec
Sa-nzi dea doua, trei cuvinte,
Care sa -mi arate-anume,
Ce ar trebui sa faca
Cineva-ntr-o zi ca asta;
Nu qtiu vorbe despre ,carpe,
Peste lovituri de hruba.
Maica, ce m-ai dus in pin-
tec,
Care-ai patimit atitea,
Daccl-ai ,,cti, daccl-ai cunoafte
Unde ti-i feciorul, bietul,
Ai veni in grabli mare,
Ai zbura ca sa ma sprijini,
Sa m-ajuti, ca sa nu moara
Fiul tau in chipul asta,
Sa nu piarcl-cqa de tinai;
Ca sa nu se prapadeasca
In deplina barbatie."
Chiorul cela din Pohjola,
Palarie fle§.caita,
Ast batrin pastor de turme
L-a zvirlit pe Lemminkainen,
Pe-al Kalevei fiu, in negrul

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XV-lea
www.dacoromanica.ro
137
Se-ntreba intruna maica
A lui Lemminkdinen, astfel:
"Unde-i oare Lemminkdinen,
Unde-o fl pierit, Kauko?
Nu-i vreun semn ca s-ar intoarce
Din calatoria-n lunze."
Biata maica, ea nu tie,
Nici prin gind macar sd -i treaca
Unde umbla a el came,
Unde merge al ei singe:
Pe impadurite dealuri,
Poate pe intinse cinzpuri,
Pe albastrele talazuri, .
Pe-nspzimate valuri albe,
Poate e-ncle4.tat in lupte,
Batalii grozav de crunte,
Cind la ,fold se urca singe,
La genunchi, talazul roqu?
Kyllikki, nevasta mindret
Arunca priviri in juru-i,
In a solului ei casa,
A' lui Kauko acareturi;
Seri la rind privea la piepten;
Feria, in zorii zilei;
Dupa multe, multe zile,
Iata, intr-o dimineatd,
S-a ivit pe piepten singe,
Pe cea perie, stropi rosii.
Kyllikki, nevasta mindra,
A grail aceste vorbe:
"Solul meu s-a sties acuma,
A pierit frzinzosul Kauko,
Pe la neanzuri faro focuri,
Ve§-nic tot umblind pe druniuri;
Singe curge-acum din piepten,
Cad din perie tot picuri."
A vazut ast piepten, lard,
A lui Lemminkdinen maica;
Prinse cu amar sa piing&
"Val de-a' mele zilz4oare!
Trista-oi fz vieata-ntreaga;
La strinttoare nii-i baiatul
Cel far' de noroc, dragutul;
Asta-i capatul acestui
Preaviteaz fecion sfir§ltzel
Tinarului Lemminkdinen;
Singe curge-acum din piepten,
Cad din perie tot picuri."
Mama rochia-qi sumese
Ci.f-amindouel-ale ei minuri,
Minecile suflecat-a;
Incepu o tale lunga
Cu o mare-nsufletire:
Munti rosuna pe sub persii-i,
.Fesul urca, dealul scade;
Colnice i se apleaca,
www.dacoromanica.ro
Se ridica-ntinderi joase.
A ajuns fi la Pohjola
Ca sa-qi ceara-acolo jiul,
A rostit aceste vorbe:
"0, stc7pina a Pohjolei,
Ce-ai facia cu Lemminkdinen,
Unde imi ascunzi baiatul?"
Louhi, gazda cea din
Pohja,
A raspuns in chipul asta:
"N-anz de .tire und' ti -i fiul,
Nu Vizi und' ti-i dus feciorul;
Intr-o sanie it pusei
Trasa de un cal ca focul;
S-o fi inecat in apa?
A murit in get pe sloiuri?
Intr-o gura de lup, larga?
Sfl§.iat de-un urs fu, poate?"
Spuse maica aste vorbe:
"Minti, precum te veld, femeie,
Pe-al nieu neam nu-1 minca
lupul;
Teanza-i e grozav de tare
Ursului de-un Lemminkdinen;
Lupi, cu-un deget iti doboara,
Ili rastoarna urqi cu-o mina;
De nu vrei sa-nzi spui pe unde-I
Iii ascuns pe Lemminkdinen,
Smulge-oi u§.1 la magazie,
Ti-oi sfarma ci Sampo cela,
Cu Mini, cu balamale!"
Spuse gazda cea din
Pohja:
"Saturai flamindul oaspe,
Potolii indata setea
Gelid insetat, caci jalnic
Se pleca spre gura nasul;
Aqezatzt-l-anz in luntre
Sa coboare tot pe riuri;
Nu pricep de fel pe unde
0 fi apucat, saracul:
In caderi de ape-n spume,
Ori in aprige vivoaie."
Spuse maica aste vorbe:
"Minti, precum te veld, femeie!
Spunc -mi, lute, adevarul,
Nu tot verzi qi-uscate; unde
Il ascunzi pe Lemminkdinen,
II viriqi pe Kalevainen2?
De nu-mi spui to -o paVe
moartea,
Ti-i vedea venind pierzarea."
Zise gazda cea din Pohja:
"Uite, asta-i adevarul:
Un elan 1-am pus sa prinda,
Animalul cela nobil;
 138
L-am trimis sa puny frful
Arrnasarului preafalnic,
Sa Inhame minzul mindru;
Merse lebada s-o cate,
La vInatzil sfintei pc7sari;
Nu Vizi ce-ntImplari venira,
Cum ce piedici Intilnit-a,
Ca nu-i semn ca s-ar Intoarce,
De logodnica sa-ntrebe,
Ca sa-mi ceara mina fetei!"
Mama qi-a catat feciorul,
Pe pierdutul flu strigat-a,
Ca lupoaica-n codri merse,
Peste mlaqtini marl trecut-a,
Ca ursoaicele calcat-a,
Valuri a taiat ca vidra,
Ca un viezure pe ampuri,
Ca o viespe peste maluri,
Ca un iepure pc tarnzuri,
Departat-a pietre-n drumu-i,
A intors pe dos buytenii,
A zvirlit din tale ramuri,
A Impins tot cu piciorul
Lentne smu /se de furtuna.
Si-a catat mutt timp
feciorul,
Mult, qi fora sa -1 gaseasca:
Cu copaci grai maicula,
Le-a cerut fi for feciorul;
Tulburatu-s-a copacul,
A rostit aceste pinul;
Astfel a raspuns stejarul:
'Am eu griji pe cap destule,
Chiar qi fora grija asta,
Is nascut cu-o soarta aspra,
Sa petrec amare zile,
In butuci sa ma scurteze,
Lemn de ars, ca sa ma tale
Pentru a cladi vreo ,surd,
Ori so nza doboare focul
Cind se and uscate ierburi."
.,Si -a catat mult timp
feciorul,
Mult, qi fora sa -1 gaseasca;
Drumul a intimpinat-o;
Se pleca adinc in fata-i;
"0, pribeag facut de Domnul,
Nu-mi vazuqi feciorul oare,
Marul meu cel stump, de aur;
Cirja-mi de argint, vinjoasa?"
Prinse drumul sa vor-
beasca,
Iata vorbele ce spuse:
"Anz eu griji pe cap destule
Chiar faro grija asta,
Is nascut cu-o soarta aspra,
www.dacoromanica.ro
Sa petrec anzare zile:
Is facut ciini sa ma calce,
Calareti sa and framinte,
Cizmele sa ma striveasca,
Tocuri de incaltaminte."
Si-a catat mutt timp
feciorul,
Mult, qi Ara sa-1 gaseasca;
A intimpinat-o luna;
I se ploconi batrIna:
"Luna, de Cel Stint facuta,
Nu-nzi vazu# cumva feciorul,
Marul meu, preascump, de min
Cirja-mi de argint, vinjoasa?"
Luna, de Cel Stint feicuta,
I-a raspuns cu dibacie:
"Am eu griji pe cap destule
Chiar qi faro grija asta.
Is nascuta-n soarta aspra,
Sa petrec amare zile:
Noaptea sa tot stau stinghera,
Pe un ger cumplit sa scmntei,
Sa veghez Intruna iarna,
.57 sa pier in timpul verii."
.Fi-a catat nzult timp
.feciorul,
Mult, qi fara sa -1 gaseasca;
Soarele-a intimpinat-o,
I se ploconi maicuta:
"Soare drag, facut de Domnul,
Nu-nzi vazufi cumva feciorul,
Marul meu, preascump, de alit;
Cfrja-mi de argint, vinjoasa?"
Soarele Via de dinsul,
Ii raspunse Steaua zilei:
"Vai, sarmanul, prapaditu-i
In cel fluviu al lui Tuoni,
Colo-n apele Manalei,
In yuvoiul cel navalnic;
Dusu-l-a quvoiul asta
In a' lui Tuoni case,
Colo-n voile Manalei."
Izbucni -n amare lacrimi
A lui Lemminkeiinen maica;
Spre fierar o duse paste
"0, fierare Ilmarinen,
Tu, ce ciocaneai pe vremuri
Si mai ieri chiar, n-ai vrea, oare,
Sa mai megereqti: so pui doar
Coada greblei de aram6,
Dinti defier s-o fact sa aiba?
De o suta stinjeni, dintii,
Coada de cinci sute stirzjeni?"
Ci fierarul Ilmarinen,
MeOerul cel veqnic, puse
Coada greblei de arama,
 139
Ingriji sa aiba dintii
Cei defier o suta stinjeni;
Coada de cinci sute stinjeni.
A lui Lenzminkainen maica A umblat de-a latul
Grebla de arama-a luat-o,
Merse Inspre Tuonela;
S-a rugat apoi de soare:
"Soare drag, facut de Donznzil,
De chiar instqi Ziditorul,
Putintel dogoarea varsa-ti,
Scinteie ca fierul royu,
Straluceyte cu tot discul,
Domoleyte crunta gloata,
A' lui Mana slugi trudeyte,
Obose§-te Ara preget,
Tu, puterile lui Tuoni!"
Soarele facut de Domrzul,
Stec,: de ziditor urzita
Pe-un mesteacan strimb zhurat -a, Prins de grebla de aranza;
Pe-un anin sucit cu totul,
Revarsa dogoare-n clipa,
Scinteie ca fierul royu,
Stralucit-a cu tot discul,
Domolit-a crunta gloata,
A' lui Mana slugi trudit-a,
Tinerii §1-ale for sabii;
Au cazzzt in cirji nzocnegii,
Flacaiayii pe tepzqe;
Soarele din nou zburat-a,
In inalte, netezi ceruri,
Iar la locu-i dinainte,
Iar la vechea-i locuinta.
A lui Lemminkeiinen maica zdravan,
Grebla cea defier luat-a,
A greblat samsi afle fiul
In cascada cea in vuiet,
In fuvoiul cel navalnic;
In zadar greblat-a ins&
Ea s-a coborit mai tare,
A intrat de tot in mare,
Find la genunchi in apa,
Pints pe la briu in valuri.
A greblat, sa-yi afle fiul, A lui Lernminkainen, fiul;
Negrul fluviu al lui Tuoni
Pints sus yi in tot lungul,
A greblat si Impotriva
Riului celui navalnic;
A tras ici; a tras dincolo,
Bluza fiului gasit-a
Spre adinca-i deznadejde;
A greblat a doua oara,
A aflat atunci coltunii,
A luat yi palaria;
Inspre jalea ei, coltunii,
Inspre chinu-i, palaria.
S-a-nfundat mai mult
www.dacoromanica.ro
batrina
In prc7pastia Manalei;
A greblat in lung cuvoiul,
A greblat de-a curmez4u1;
Cind a dat a treia oara
S-a luat in dintii greblei
Ce'i defier un snop de paie.
Nu era un snop de paie,
Ci chiar hitrul Lemminkairzen,
Kaukomieli, el insuV;
S-a Post prins in dintii greblei
De cel deget farts nume,
Doar de degetul cel mare
Al piciorului, de stingul.
Hitrul nostru
Lemminkainen,
Al Kalevei fiu, urcat-a
A ie.yit la suprafata,
li lipseau putine lucrzzri;
Citeva bucati; o mina
Iar din tidva-o jumatate,
Cum yi alte bucatele;
Irma mai presus, viata.
Prinse-a chibzui maicuta
Tot plingind, vorbit-a astfel:
"S-ar putea-ndrepta barbatztl,
S-ar intruchipa viteazul?"
A sim. tit aceste vorbe-un
Corb ssl it reispunse-ndata:
"Dintr-un mort nu foci om
N-ai ce-nfiripa nimica;
Ochii-i sfiyie un pastrav,
Unzerii-i minca o qtiucet;
Zvirle omul asta-n mare
In al Tuonelei fluviu;
S-ar putea din el sa creasce4
Vreun morun, on vreo balena."
N-a vrut sa-qi arunce
mama
dus grebla de arama
Iar pe fluviul lui Tuoni,
A plimbat de-a latul grebla,
I-a scos capul, mai o mina,
Mai o parte din spinare,
Inca-0 jumatar de coasta
Si-alte multe ramayite;
.Fi-a-ntrupat iar; maica, flu',
L-a zidit pe Lemminkeiinen,
Iar; bucata cu bucata.
Potrivi la carnuri, car-
nuri,
Oase a lipit de oase,
 140
Madulari de madulare,
Vinele-n rupturi de vine.
A-nnodat din nou artere;
Capatu-1 tinu la vine;
Firul vinelor vrajit-a,
A rostit aceste, maica:
"Zinc -a vinelor, Suonetar,
Tu, femeie minunata,
Ce torci vinele, dibace,
La-a to furca iscusita,
Cu frumosid firs de-arama,
La virtelnika le depeni;
Hai, alearga-n graba mare,
E nevoie-acum de tine,
Vin' la ceea ce to cheama
Cu un sac de came-n mina,
Ca sa-nnozi pe-aici artere,
Ca sa legi la capat vine-n
Fundul ranilor deschise,
In rupturile afunde.
Daca nu -ii ajunge asta,
Este o fecioara-n aer;
Intr-o barca de arama,
Luntre cu- nroyite margini;
Vino, fata din vazduhuri,
Lasa-ti osia cereasca,
Ac16-fibarca cea cu vine,
Luntrea ceea cu membrane;
Mergi prin gauri de prin oase,
Haide, treci acuni prin cute
Crapaturi de madulare!
Vinele la loc be pone,
Le imbina cum e bine;
Cele lungi be prinde-n capat;
Mai unefte ci artere,
Vasele subtiri lipeste,
Viniqoarele irnbina.
Ia-ti apoi si acul age
In urechi fir de matase,
Ac ce fit facut din neguri,
Ce din staniu fauritu-i,
Capete de-artere strange
Tot cu fire de matase.
Daca nu -ti ajunge asta,
Doamne, ce ai tronu-n ceruri,
Iti inhama, lute minjii,
Pregateqte-ti toti sirepii,
Umbla-n sanie prin oase,
Ia-o tot prin madulare,
Treci prin carnuri sfifiate,
Mergi prin vlaguite vine,
Oasele lipe§1e-ndata
Cum au fost, din nou, de came,
PotriveVe cele vine
Tot la capat de artere,
Pune-argint destul in oase,
www.dacoromanica.ro
Iar in vine rupte, aur:
Unde sint tesuturi rupte,
Fa sa creasca not tesuturi;
Unde vinele-s crapate,
Rinduieqte vine noun;
Unde singele secat-a,
Singe nou sa faci s-alerge;
Unde-s oase zdruncinate,
Bagel altele, vIrtoase;
Unde carnea-i ciopirtita,
Came noun sa adaugi;
Doamne, fel ca orice lucru
Locul sou sa gc7seasca,
Le imbina bine toate:
Os la os; la came, came;
Mcklulari lipeqte faro, -i!"
A lui Lemminkainen maica
Izbuti sa plasmuiasca
Iarc4i cum a fost barbatul,
Sc7-i dea vechea-nfery4are,
Chipul lui de altadata.
Vorbele-ntarira vine,
Se lipira jar artere,
Dara nu-i dadura glasul,
Nu i-au daruit cuvintul.
Prinse sa graiasca baba,
Iata vorbele ce-i spuse:
"Cum sef aflu nioe iruri,
De mied bun o picatura,
Ca sa fret barbatul asta
Istovit de tot, sa vindec
Onnd prins in grele chinuri,
. Ca so glasuiasca iarc1§1,
Sa porneasca chiar sa cinte.
Albinuta dragalaya,
Tu, a florilor regina,
Pleaca lute, cata miere,
Du-te si culege miedul
Colo-n Metsola cea bend,
Tocma-n fundul Tapiolei;
De prin flori aduna miere,
De pe fircrve pistiluri,
De la mari multimi de plante,
Sa ung peirtile bolnave,
S-oblojesc rani tare rele."
Albinuta, pasaruica,
Merse-n Metsola cea buna,
Toccoa -n fundul Tapiolei,
Supse florae cimpiei,
Limpezi pe limba mierea
De la vise floricele,
Si de pe pistilul gingac
De la sutele de plante;
Biziind s-a-ntors acasa,
Intr-un zbor cu mari zigzaguri,
Cu-aripioare numai miere,
141
Penele-n mied dulce unse.
A lui Lemminkainen maica
Fo losit-a aste iruri
Omul istovit sa-1 traga,
Pe nenorocit sli-1 ungc7;
Cu nimic nu-i folosira,
Nu-i inapoiara graiul.
Spuse aste vorbe maica:
'Albinuta, pasaruica,
Inspre alt meleag, is -ti zborul,
Peste noun marl intinse,
Spre ostrovul de pe valuri,
In cel continent cu miere,
In cea case -a lui Tuuri,
In salaul, care n-are
Coperic, al lui Palvoinen!
Afli multvestita miere,
Iruri fara-asemanare,
Vine sa-nsanatoqeze,
Ca sä-ntrente madulare;
Astfel de unsori imi ada,
Aste farmecate leacuri,
Sa -i acopar cele rane,
Pe rupturi sal le impraqtiu."
Albinuta, pasaruica,
A zburat in nalte ceruri,
Peste noun marl intinse,
La jumaitea ce'i de-a zecea;
A zburat o zi fi (Jowl, .
A zburat si ziva-a treia
Fara-a sta pe vreo toloaca,
Pe vreun ram sa s-odihneasca,
Spre ostrovul de pe ape,
Spre cel loc bogat in miere,
Spre cel mal sub care curge
Marele suvoi, pe tarmul
Sfintului virtej de-acolo.
Se fierbea-n ulcele mierea,
Se gateau unsori mai grase,
In ce§.cute mici de huma
Ca §-i-n nalte oale-n care
Loc avea doar policarul,
Doar intra un vitf de deget.
Albinuta, pasaruica,
Strinse aste bune iruri;
A trecut o clipa numai,
O clipita doar trecut-a,
Biziind se-ntoarse iaraqi,
A sosit din zboru-i lute:
.5'as-ulcele in labute,
,Fapte ulciora,ce -n spate,
Pline-s de unsori vestite,
Cu-alifii din cele grase.
A lui Lemminkainen maica De argint, in caldclrue
5S7-a uns fiul cu-aste iruri,
Alifii de noun feluri,
www.dacoromanica.ro
Opt balsamuri farmecate;
Dar nimic nu-i folosira,
Nicidecurn nu-i ajutara.
Prinse sa graiasca mama,
Lata vorbele ce spuse:
"Albinuta, pasaruica,
Pleaca pentru-a treia oara,
Zboarc7 in vazduhuri nalte
Peste-al noualea cer tocmai,
Unde e noian de miere,
Miedul din belpig se varsli,
A luat qi Ziditorul
Dumnezeu chiar; Preacuratul,
Pentru-a fiilor rani crunte,
Cind loviti au fost de moarte,
De a raului putere;
Moaie-ti aripile-n miere,
Penele, in miedul dulce;
Ada pe-aripioare miere;
Mied pe mindrele-ti veqtminte,
S-oblojesc bolnave locuri,
Peste rani sei vans balsamuri!"
Albinuta, pasaruica,
I-a pus asta intrebare:
"Cum s-ajung acolo, oare,
Eu, faptura-cga de slaba?"
"Al scl mergi ufor acolo;
Ai scl zbori cu-a' tale aripi
Peste luna, pe sub soare,
Printre stelele din ceruri;
Ai s-ajungi in ziva-ntiia
Pina pe la-a lunii timple,
In a doua, pe un umar
De al Ursei Mari; zbura-vei,
Intr-a treia, peste Clo,cca
Cea cu pui, qi de acolo
Doar putin, vei face numai
0 calatorie scurta
Ca s-ajungi la Domnul Sfintul,
La Cel Fericit de veacuri."
Parasit-a albinuta,
Aripa de miere, micu!
Bulgare de lut, zburat-a
Ucurel cu zboru-i aget;
Merse dinaintea lunii,
Pe-ale soarelui fungi margini,
Ursa Mare qi-al ei ulna);
A trecut prin fata Cloqtii
Cea cu pui, infra in pivniti
A' lui Dumnezeu, patrunse
In a' Domnului camare.
Se faceau unsori acolo,
Pregateau in oale toate
Faurite numa-n aut;
Alifii de cele groase,
 142
Forfotea in mijloc mierea,
Unt topic fierbea pe margini,
Mied spre miazazi, iar iruri
Putintel spre miazanoapte.
Albinuta, dragala0,
Pasefruica ucurica,
Miere din belqug aflat-a,
Mied multime pe acolo,
Au trecut vreo doua clipe,
Biziind se- ntoarse iare4i;
A sosit crvind in labe
Sutele de cornetele,
Mii si mii de ulciora.ye,
Cu mied pline si cu mere,
Cu unsori preanzinunate.
A lui Lemminkainen mama
A cercat cu gura iruri,
Cu-ale sale simturi toate:
Is lecuitoare iruri,
Ale Celui Preaputernic;
Se slujea de ele Domnul
Ca sa ungef rani deschise.
Pe barbatul slab it unse,
Pe viteazul in necazuri,
Trase oasele sfarmate,
Madulare sj4iate,
Dedesubt freca, deasupra,
Ba fi mijlocul-1 atinse;
Prinse maica sa graiasca;
A rostit aceste vorbe:
"leqi acum din somn, mai lasa-ti
Visul de acuni incolo,
Ici, in casa blestemata,
In ast pat de chinuri grele."
Omul a ieqit din somnu-i,
Se trezi din prea lungi vise,
Ba putu sa fi graiasca,
Sa rosteasca aste vorbe:
"Vai, nenorocit de mine,
Am dormit cam mult, ma prinse
Cam de mult4or odihna,
Scufzzndat in somnul dulce,
Sforaind in pace-adinca."
Ci maicuta cea batrina
A lui Lemminkainen spuse:
"Mult ai fi ramas acolo,
Te-ai fi odihnit cam mutt timp,
De nu te-ajuta maicuta
Care te-a purtat in pintec.
Spune-mi sa aud, sat--
marza,
Cu urechile aceste:
Cine te-arunca-n Manala,
Colo-n fluviul Tuonelei?"
Lemminkainen cel zanatic
A raspuns cu aste vorbe:
www.dacoromanica.ro
"Palarie fIeqcaitei,
Cel batrin cioban, chiar dinsul,
Chiorul cel din Untamola,
Aruncatu-m-a la Mana,
Colo-n fluviul Tuonelei;
El a scos din riu un ,,carpe,
Trase-o viperc7 din valuri,
Pentru saracut de mine,
Dar eu nu qtiam, ca noaptea,
Farmecele despre ,carpe,
Raul care -1 face hruba."
Maica spuse aste vorbe:
"0, cel mai nebun din oameni,
Vre jitori voiai sa farrneci,
Pe-a' Laponiei odrasle,
Faref-a qti macar vr-oleaca
,Farpele cum to loveVe,
Raul care-ti face hruba!
.Farpele-i nefscut din apa,
A ie§.it din valuri hrzzba.
Dintr-un creier de micuta
Pasare de apa, dintr-un
Cap de fluierar mai mare;
SyOjeiteir scuipat-a-n ape,
Azvirli scuipatu-n valuri;
II intinse-ncetul apa,
Fu inmladiet de soare,
L-a purtat tot boarea marii,
Suflul apelor departe;
L-a unpins spre tarmuri valul,
Spre panzint talazu -n spume."
A lui Lemminkainen maica
Rasfatatu-i-a feciorul,
Vechea lui putere-i dete,
Chipul ce-I avu odatc7;
II facu un pic mai falnic,
Mai mare, ca altadata;
L-a mai intrebat atuncea
De simtea cumva vreo lipsa.
Spuse hitrul
Lemminkainen:
"Inzi lipsesc cam multe lucruri,
Inima mi-i tot acolo,
Mi-s dorintele rc7mase
La fecioarele din Pohja,
Pe la nzindre cu cosite;
N11-fi da dupa mine fata
Baba cu urechi cam mucezi,
Daca nu dobor indata
Pasarea cea minunata,
Dacc7 nu-i aduc acasa
Lebeida din negrul fluviu-al
Tuonelei, de pe sfinte,
Mari vtrtejuri de pe-acolo."
Prinse maica sa -i grc7i-
asca,
143
Late vorbele ce-i spuse:
"Easel lebedele-n pace,
Lasc7-le se mai traiasca,
Pe cel fluviu-al lui Tuoni,
In Virtejuri inspumate;
Ai se to intorci acasa
Cu sarmana to maicula;
Fii ferice ca norocul
Te-a scapat, §.i niultzemeVe
Domnului, ca -ti dete sprijin,
Ti-a intors sztflarea vietil
De pe drumul lui Tuoni,
Din sala§-ele Manalei;
N-a,. fi izbutit vreodata,
Nu a§- fi facut nimica
Cu puterile -mi prea slabe,
Fara sa-tni ajute Domnul,
Ce1,4toateziditorul!"
Lemminkainen cel zeinatic
S-a intors degrab' acasei
Cu maicula multiubita,
La parincii lui, stapinii.
L-oi leisa acurn pe Kauko,
Pe voiosul Lemminkainen,
In afara Astor anturi,
Drumul versului schimba-voi,
Indrepta-l-voi spre-alte locuri,
Voi intra pe-o cale nozza.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XVI-lea
www.dacoromanica.ro
149
Moqul vajnic
VdindmOinen,
Vraciul cel din vefnicie,
Scinduri tot cioplea de barca,
Se facea o luntre nouct
In cel cap pierdut in celuri,
In ostrovul cel din neguri;
Lemne nu avea dulgherul,
N-avea scinduri sanatoase.
Cine-o merge lemn sa
care,
Un stejar lui Vainanzoinen,
Ca sa-# infiripe barca,
Ta/pa luntrii, cintaretul?
Da, vezi bine,
Pelleryoinen,
Fiul tarinelo?; dinsul,
Micul Samsa, &Wel-aqui,
Lenin va cauta, va scoate
Ctt stejar o fi nevoie
Sd-yi Injghebe Vainamoinen
Barca lui, set-qi infiripe
Talpa luntrii, cintareful.
Merse inspre
miazanoapte,
Ceitre rasarit se duse,
A urcat pe-un munte, pe-altul,
Si pe cel de-al treilea-n vbfu-i;
Pe un uniar cu toporul
Lui de aui; cc7 sacurea
Cea cu coada de arama;
A zarit un plop de numai
Vreo trei stinjeni, inaltime.
A voit deci sa izbeasca
In cel plop, sa-1 tot loveasca
Milt fi tare cu toporul;
Inceput-a sa vorbeasca
Plopul cela, grait-a:
"Ce ai, omule, cu mine,
Care-s planurile tale?"
Samsa, fiul lui Pellervo,
A raspuns in chipul costa:
"Uite ce-a§. vrea de la tine,
Ce -ag dori si ce tot caut:
Luntre pentru Vainamoinen,
Pentru cintarel, catarturi."
Plopul a graft aceste;
Sutele de crengi raspuns-au:
"0 sa intre-n mine apa,
0 sa ma scufund indata;
Mi-i doar lemnul plin de gc7uri;
De trei on in vara asta
Strepedea nii-a ros amarnic
Inima, adinc sapat-a
Viermele la radacinef."
Samsa, fiul lui Pellervo,
www.dacoromanica.ro
Prinse iar sef pribegeasca;
Hotc7ri sa se indrepte
Tot mereu spre miazanoapte.
In sfirfit, un pin zarit-a,
Nu mai mic de ,rase stinjeni;
L-a izbit cu barda-ndata,
L-a rapus cu-a lui sc7cure;
Cum lucra, spunea acestea:
"Pinule, ai vrea sa fii to
Barca pentru Vaineimainen,
Pentru cintaret, talpoaie?"
Ii raspunse aspru pinul,
Bombarzi c-un glas puternic:
"Nu ma pot schimba in licirca,
In hamal, sa car in spate
.5'ase lungi perechi de scinduri;
Pin is, uita-te la mine,
Coperit de multe qanturi;
De trei on in vara asta
Corbul mi-a strigat in crectet,
Cioara mi-a lipat in ramuri."
Samsa, fiul lui Pellervo,
Prinse iar sa pribegeasca;
Hotarit-a sa se-ndrepte
Inspre miazazi, departe;
Un stejar in drum vazzit-a,
Nu mai nalt de noua stinjeni.
Puse intrebarea asta:
"Ai putea s-ajungi, stejare,
Talpc7 unei bard de prada,
Fund de luntre de reizboaie?"
Intelept vorbi stejarul,
A qtiut cum s-o intoarca:
"Negreqit, cz,g fi in stare
Sa dau talpc7 pentru barca;
Nu-s acoperit cu fanturi,
Gc7unos nici lemnul nu nti-i;
De trei on in vara asta,
Pe aceasta mindra vrenze,
Soarele-mi facu ocolul,
Luna mi-a lucit in crectet;
Mi-a cintat pe ramuri cucul,
Pasarea-fi gasi odihna
In frunzipirile mele."
Samsa, fiul lui Pellervo,
luat atunci toporul
De pe umar qi izbit-a
Arborele cu sc7curea;
A lovit cu ascutiqul,
A rapus stejarul-ndata,
La pamint, culcat-a Samsa,
Arborul acela falnic.
Mai intii desprinse vitful,
Despica-n lungime trunchiul,
A cioplit apoi talpoaia,
Scinduri multe pentru luntrea
150
Cintaretului cu faima,
Pentru a lui VainO barca.
Ci batrinul Vainamoinen,
Vraciul cel din vecnicie,
,,Si -a-njghebat maestru barca,
Doar prin vraji facut-a luntrea,
Din surcele din stejar fi
Resturi din uscatul arbor.
La intiiul tint, fu gata
Talpa vasului, la-al doilea,
Marginile injghebat-a
.57-a facut la-al treilea cintec,
Minunati taruqi de visle,
Capetele retezat-a
La talpoaie, strinse bine
Scindurile cele groase,
Ce se-ncaleca-ntre ele.
Dupa ce a pus talpoaie,
Birnele in fundul barcii,
Tr ei cuvinte ii lipsira
Ca sa potriveasca scinduri,
Ca s6 mai ridice prora,
Sa sfirqeasc-apoi si pupa.
Mogul vajnic
Vainanzoinen,
Vraciul cel din veqnicie,
A vorbit in felul asta:
"Vai de-a' mele zilifoare,
Barca nu mi-i pe talazuri,
Luntrea nozia nu-i pe ape!"
Prinse-atunci sa
chibzuiasca:
Cum sa afle cele vorbe,
Cele de-ajutor cuvinte?
Ori pe cap de rindunele,
Unghiul zinui zbor de lebezi,
Sau pe unierii de glyte?
Merse vorbele sa cate,
A rapus tin card de lebezi,
0 mu /time fi de giqte,
Rindzinele, faro numar;
N-a aflat macar o vorba,
Nici macar o jumatate
Dintr -un cuvintel de vraja.
Prinse-atunci sa se gin-
deasca:
"laca,-ar trebui sa fie
Vorbe sute pe sub limba
Unui ren din cei albi, on in
Gzira vreunei veverite!"
Merse vorbele 56 cate,
Scurtele porunci de vraja;
Coperi cu reni cimpia,
Jar cu veveriti o birn6;
A gasit belpig de vorbe,
De folos nu-i fzi nici una.
www.dacoromanica.ro
Prinse-atunci sa
chibzuiasca:
"0 sa iau cuvinte sute
De prin casa lui Tuoni,
Din salalele Manalei!"
Dupa vorbe-a mers la
Tuoni,
Dupa vraja la Manala;
Tot s-a dus, a mers agale;
A plecat printr-o dumbrcrva:
Sub arbup o saptamina,
Sub cireqi in cea de-a doua,
Intr -a treia prin ienuperi;
lata: insula lui Mana,
Muntele din Tuonela.
Mogul vajnic VainamOinen
A strigat o data straynic
Lingafluviul lui Tuoni,
In cea vale a Manalei:
"Da-mi o barca, tu, copila,
A lui Tuoni, hai, ada-mi
Luntrea, flica a lui Mana,
Ca sa trec pe aste locuri,
Sa strabat ast mare fluviu!"
Fata scurta a lui Tuoni,
Fiica scunda a lui Mana,
isi spala scirnave straie,
Ponositele veqminte,
Zdrente-nfluviul lui Tuoni,
Colo-n apele lui Mana;
Inceput-a sa graiasca,
I-a raspuns in chipul asta:
"Nu o sa-ti aducem barca,
Pina n-o s6 spui priana
Pentru care vii in Mana,
Fara-a fi rapus de boalc7,
Doborit de moarte buna,
Ori zdrobit de alta moarte!"
Mopil vajnic VaindmOinen
A raspuns in chipul asta:
"M-a adus aici Tuoni,
Mana m-a rapit de pe-ale
Mele locuri de departe."
Fata scurta-a lui Tuoni,
Fiica scunda a lui Mana,
I-a raspuns in chipul asta:
"Voi vadi pe cel ce-nfeala!
De te aducea Tuoni,
Daca te rapea, el, Mana,
Din tinuturile tale,
Te-ar fi insotit Tuoni,
Ar fi stat cu tine Mana,
Ai fi -avut in mlini, nici vorba,
.57 manu§-ile lui Tuoni,
In cap casca, a lui Mana;
Spune drept, mocnege VainO,
151
Ce te-aduce la Manala?"
Mogul vajnic Vainamoinen land, dibaci, facearn o luntre,
Prinse-atuncea sa graiasca:
'M-a zvirlit la Mana fierul,
Pe la Tuoni, otelul."
Fata scurta a lui Tuoni, Dupa ziva cea de-a treia,
Fiica scunda a lui Mana,
Ia raspuns in felul asta:
"Voi vadi pe cel ce minte!
De te arunca doar fierul,
Daca te-aducea otelul,
Singe-ar fi varsat ve§-minte,
Singele-ar fl curs proaie;
Spune-mi tot ce stii, o, Vaino,
Imi vorbelte adevarul!"
Moful vajnic Vainamainen Ca sa tree de locul asta,
A graft in chipul asta:
"Apa m-a adus la Mana,
Valurile-n Tuonela!"
Fata scurta a lui Tuoni,
Fiica scundc7 a lui Marra,
A raspuns cu aste vorbe:
"Dibui-voi cine-weala!
De te-ar fi adus doar apa,
De te-ar fi purtat doar valuri,
Straiele-ti varsau doar apa,
Cutele-ar fi fost muiate;
Adevarul drept mi-I spune:
Ce te-aduse in Manala?"
Ci mo§-neagul
Vainamoinen
Iar minciuni tot indrugat-a:
"Focul nz-a adus la Tuoni,
Flacara pin' la Manala!"
Fata scurta a lui Tuoni, Imprumuta-mi, fata, pluta!"
Fiica scunda a lui Mana,
I-a raspuns atuncea astfel:
"Voi vadi pe cine-weala!
De te aducea doar focul,
Flacari te rapeau de-acasa,
Rau pirlit ti-ar fi fost parul,
Ti-ar fi fost §-i barba arsa!
Tu, &Urine Vainamoinen,
Daca vrei sa ai o luntre,
Spune-mi, verde, adevarul;
Lasa-te, e mult mai bine,
De minciunile din urma;
Cum de ai venit aicea,
Fara-a fi atins de boala,
Nici ?Opus de moarte buna,
Ori zdrobit de alta moarte?"
Spuse mo§.ul
Vainamoinen:
"Daca te-am mintit oleaca,
De te-am in§elat chiar bine
In vreo dozza rinduri: uite,
www.dacoromanica.ro
Am sa-ti spun tot adevarul;
Cind cu cintecele mele
Incheiam Intruna scinduri,
Am cintat o zi ssi (Jowl;
Iata-a cinturilor mele
Sanie s-a rupt in cloua,
Talpa vorbelor se frinse;
Caut sfredel, ici, la Mana,
Un burghiu in Tuonela
Pentru ca sa-njgheb o noun
Sanie-a cintecelor mele;
Ci acum Imi ada barca,
Haide, da-mi acuma luntrea,
Sa strabat ast mare fluviu."
Ci I-a ocarit Tuonetan
Fiica scunda a lui Mana:
'Mare-ti este nebunia,
N-ai un pic de-ntelepciune,
Fara pricini vii la Tuoni,
La Manala, Para boala;
Ar fi fost cu mult mai bine
Daca te-ntorceai acasa;
Au intrat aici multi oameni,
Dar putini de tot ie§ira!"
Spuse mo,cul
VaineitnOinen:
"S-ar lasa, cred, pagubaia
Vreo muiere, dan nici vorba,
Un barbat, oricit de josnic,
Un viteaz, chiar Para vlaga;
Hai, fecioara, ada-mi luntrea,
I-a adus fecioara barca,
L-a condus pe mogul VdinO
Peste locul cela groaznic,
Peste fluviul cel mare;
L-a trecut de ceea parte;
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Vai de tine, VainamOinen!"
Viu yeast, ici, in Manala,
Fara moarte-n Tuonela!"
Tuonelar, buna gazda,
Manalatar cea &Wino,
I-a adus in oala here,
Un pocal cu doua toarte;
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Bea, acuma, Vainamezinen!"
Mogul vajnic VainamOinen
A privit in oala mare:
Forfoteau intr-insa broaqte,
Viermi urcau, foind pe margini;
;A-nceput atuncea vorba:
"N-am venit sa dau de du§-ca
152
Oalele de prin Manala,
Sc l sorb vedrele lui Tuoni;
S-ametesc cei ce beau bere,
Se pierd cei ce sorb stacane!"
Spuse gazda lui Tuoni:
"0, mocnege Vainamoinen,
Cum venit-ai in Manala,
In lacaqul lui Tuoni,
Fara sa fi vrut Tuoni,
So fr fost cerut de Mana ?"
Mclul VainamOinen zise:
"Uite, s-a-ntimplat cind tocmai
Ind Izicram in dalta luntrea,
Dillgheream cea barca noun,
Ca-mi lipsira trei cuvinte
Sa sfitvesc qi vigil pupei,
Pentru-a pune ciocul prorei;
Pe pamint cum nu le-aflasem,
Cum nu le gasii prin aen
Trebuii sa yin la Tuoni,
Chiar in casele jiff Mana,
Sa descopar aste vorbe,
Cuvintelele de vraja."
Gazda cea din Tuonela
li raspunse-n chipul asta:
"Nu imparte vorbe Tuoni,
Nu 41 da puterea Mana;
Nu vei mai scapa de-aicea,
Cit o sa mai fii in viata,
Sa to mai intorci acasa,
Sa mai mergi pe-a' tale cimpuri!" Ca o vipera prin cele
Adormit-a ea viteazul,
Pe cel calator intinse
Peste-ale lui Mana blanuri;
Liniqte simtit-a omul,
In somn greu cazu barbatzil;
Dus dormea voinicul nostru;
Ii statea de veghe straiul.
Una de prin Tuonela,
Baba cu barbia strimba
Me,stercl so' toarca panglici
Numa-n fie r, sa faureasca
.'nurulete de aranza
A urzit atunci o plasa
Leinga de o seta ochiuri,
De o mie de inele,
lntr-o noapte doan de vara
Pe o stinca-n miez de ape.
Un batrin din Tuonela,
Cu trei degete la mina
Ce tesea defier navoade,
Plase nunzai de arama
A urzit navod cam mare,
Plasa de o szita ochiuri,
De o mie de inele,
Intr-o noapte doan de vara
www.dacoromanica.ro
Pe aceeaqi stinca-n mare.
Un copil din Tuonela,
Cu un deget, clefte aprig,
Tot de fien zvirlit-a plasa
Cea de-o suta ochiuri colo-n
Fluviul cel, din Tuonela,
A plimbat-o-n larg, de-a lungul
apdi de-a curmeziqul,
Dintr-o margine la alta,
Spre-a-I opri pe VdindmOinen,
Pe acest Uvantolainen,
In lacaqul lui Tuoni,
Portul veqnic al lui Mana,
Cit o fi scl7yi duca viata,
Cit luci-va luna de -aur.
Mc:qui vajnic Vainamoinen
A graft in chipul asta:
"Dare, mi-a venit pierzarea,
Mi-i pe cap nenorocirea,
Ici, in casele lui Tuoni,
In lacaqele lui Mana?"
S-a schimbat la chip, luat-
a
Alta-nfatiqare-acuma,
S-a zvirlit in apa, negru,
Uqurel de tot se duse
Inotind prin trestii, vidra
Lunecat-a ca un vierme
Tot din fien trecut-a negrul
Fluviu de prin Tuonela,
Plase mari ale lui Tuoni.
Cel copil din Tuonela,
Cu un deget, cleVe aprig,
Tot din fien in zori, se duse
Plasele sa cerceteze;
Sute pastravi pescuit-a,
Alte mii de peol mai prinse;
Nu 1 -a prins pe VdinelmOine.n,
Pe Uvantolainen, mogul.
Ci batrinul VainanzOinen,
Cind s-a-ntors din Tuonela
.57-a deschis a vorba gura,
A graft apoi aceste:
"N-a facut vreodata Domnul
Vreun barbat aya de stracnic
Sa coboare pin' la Mana,
Sa patrunda la Tuoni;
Coborit-au sumedenii;
S-au intors putini din cele
Locuinti din Tuonela,
Din lacaquri din Manala."
A vorbit mereu batrinul,
.Fi-ndreptat voroava catre
Tinerii ce se ridica
Inspre neamul cela tinar:
153
"Fii ai °antenna; uite,
Sa &Vali de seams bine,
CU iti nzai treii de-acuma,
Scl nu faceti rclu vreodata
Color fart nici o vine,
Celor fara vreo gre.Feala;
Au pedepse tare grele-n
Casele din Tuonela;
Este-un loc acolo pentru
Cei ce-s vrednici de pedepse,
Au toti uciga§qi paturi,
0 .s-allea de pietre-n fleicori,
Lespezi late, arzatoare,
Un cear§.af de viermi, de viperi,
Ce tesut e pe de-a-ntregul
Din chiar larvele lui Tuoni!"

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
at XVII-lea
www.dacoromanica.ro
159
Mogul vajnic Vainamoinen De fenzei, in ziva-a doua
Negasind acele vorbe-n
Case le din Tuonela,
In 1c7ccuele din Mana,
Se gindea mereu in sine
Unde ar putea so afle,
In sfirqit, acele vorbe,
Scurtele porunci de vraja.
li veni-n intimpinare
Un pastor ,,i-i spuse astea:
"Ai so afli vorbe sute,
Ai so dai de mil cuvinte
Colo-n gura lui Vipunen,
In al vraciului larg pintec:
Trebuie so mergi incolo,
SO tot Ili car-area asta:
U,curel de tot nu-i drumul,
Nu e insa nici prea aspru:
Mai until, o fi nevoie
SO pe4e§.ti pe virf de ace
De femei, so pui piciorul
Tot mereu pe virf de sabii
De barbati, s-o-ntinzi intr-zina
Pe tc7iptri de baltage."
11/losul vajnic Vainamoinen Brazil mindri de pe frunte,
Se gindi so se porneasca,
Pe la faurar se duse,
I-a grail aceste vorbe:
"0, fierare Ilmarinen,
FO -nzi opinci de fien manu,ye
Tot de fier; mai faureqte-mi
0 camaqe ferecata,
Si defier o lance bung,
De °lel imi fa o alta,
0 sc7 ti-o platesc cut face;
Pune-otel in coada 1c7ncii;
SO mai pui pe la nzijloc,
Fier topit deasupra curga;
Merg so caut cele vorbe,
SO scot cele cuvintele
Chiar din pintecul acelui
Uria,c vinjos, din trupul
Al lui Antero Vipunen."
Ci fierarul Ilmarinen
Ii vorbi in chipul asta:
"T'Ipunen nu mai traieqte,
Cam de mult muri Antero;
Nu mai poate so -fi intind-a'
Lui capcane, so -qi ascunda
Urmele de paV (acute;
Nici o vorba n-ai so capeti,
Nici nzOcar o jurnatate."
Mogul vajnic Veiineimoir,en
A pornit far' so -1 asculte,
A calcat o zi intreaga
Doar pe virfuri lungi de ace
www.dacoromanica.ro
Merse tot pe virf de sc7bii
De barbati, in cea din urma
Pe taifuri de baltage.
Vipunen, bogat in vorbe,
Mop"' cu qtiinta-adinca,
Sub panzint zacea cu toate
Cintecele sale, bietul;
S-odihnea cu ale sale
Vorbe tainice de vraja;
Ii crectea un plop pe umeri,
Iar pe timple un mesteacan,
Un anin ie§va-n barbia-i,
Corci de salcii-n a lui barbel,
Brad cu veveriti, pe frunte,
Intre dinti, un pin salbatic.
Se ivi qi Vaineimoinen,
Scoase sabia din teaca
Cea de piele argasita,
Prinsa la chinziru -i teapan;
A taiat cel plop pe umeri,
Cei mesteceni de pe timple,
Cei anini de pe barbie,
Corciuri de nuiele-n barba,
Pinii ce-ntre dinti crescura.
I-a virit-o lui Vipunen
Larzcea ferecata-n gura,
In gingiile rinjite,
Intre falci trosnirzd puternic;
Spuse nzai apoi aceste:
"Rob al omului, sfirleVe,
Nu mai tot dormi sub glue,
Ie§.i din somrzu-ti lung, de-
acunza!"
Vipunen, bogat in vorbe,
A ieqit atunci din somnu-i,
A simtit dureri cumplite,
Zbucium groaznic in tot trupul;
Cel tepuf defier mu,ccat -a,
5.i-a-nfipt dinfii-n fierul moale;
Nu putu sfarma otelul,
Inima cea grea so rupa,
Care-o are numai fierul.
Ci, atunci, batrinul Vaino,
Cum statea pe lingo gura,
Poticnitu-s-a deodata
C-un picion st iata stingul
Se-nfunda in gura largc7
A lui Vipunen, trecut-a
Repede peste-al barbiei
Os si luneca mopzeagul.
Vipunen, bogat in vorbe,
4i deschise marea gura,
Coltul buzelor ferit-a,
A mincat pe om fi spada-i,
160
Azvirlit fu pe gitleju-i
Mogul vajnic Vainamoinen.
Vipunen, bogat in vorbe,
A grad in chipul asta:
"Multe pina azi mincat-am,
Inghitit-am miei gi capre,
Si vaci sterpe-nfulecat-am,
Am mincat gi porci salbatici,
N-am mincat nimic sä aiba
Gust asemenea cu-acesta!"
Ci batrinul Vainamoinen
A grad aceste vorbe:
"Ar putea acum sa vino
Zizza ceea a pierzarii,
Ici, in gaura lui Hiisi,
Vizuina a lui Kalma."
Se gindi cum sa traiasca,
Cum s-o ducc7 mai departe;
Un pumnal purta la goldu-i,
Un hanger ce-avea minerul
Dintr-un lemn vristat, cu pete;
.Fi-a-njghebat o luntre mogul,
A vrajit-o sa pluteasca,
Sa se-nvirta-n mat, in lungu-i,
De la capat pin' la celalt,
A vislit prin colturi strimte,
Cercetat-a ascunzigurL
Vipunen, bogat in vorbe,
Nu se sinchisi de asta,
Ci bc7trinzd Vaineimoinen
Se schimbc7 pe data-n four,
Care ciocanegte fiend:
Fzi camaga lui cuptorul,
.57-a facut din mineci foale,
Din cojocul lui, burduful,
Din nadragi, bztrlan de soba,
Din coltuni alcatuit-a
Capete de legc7tura;
Un genunchi, ca nicovala,
Un ciocan facu din cotu-i.
A-nceput atunci a bate,
A lucrat la fierarie
Dind tot lovituri grozave;
Ciocanea intreaga noapte,
Ziva fora incetare,
Colo-n pintecul, in pieptul
Acelui mogneag cu vazc7.
Vipunen, bogat in vorbe,
Inceput -a sa graiasca:
"Cam ce rang ai printre oameni,
Cam ce loc ti-au dat vitejii?
Sute de barbati mincat-am,
Mii de luptatori de seama,
Nu-nghitii ca el vreunul:
Tot carbzini prin gura-mi zboara,
Imi tot frige jarul limba,
www.dacoromanica.ro
Zgura rea-mi astupa gitul.
,Fterge-o cif ce poti mai
iute,
Mai, dihanie scirboasc7,
Fugi departe, bici al lumii,
Pina nu Ili them maicuta,
Pina nu o cat pe baba;
De-ag grai cumva cu ma-ta,
Daca la pannti m-ag plinge,
Ar fi maica ingrijata,
Supara-s-or mult parintii
Ca s-a pus pe rele fiul,
Stricaciuni facu feciorul.
Nu mai gtiu de loc, de
unde,
Nu mai pot ghici anume
Cum venigi aici, tu, Hiisi,
Cum patrunsegi, blestemate;
Nu gtiu tine to trinzite,
Gide-aducator de rele,
&I ma mufti gi sa ma sfigii,
Sa ma rozi fi sa ma jupui;
Egti cumva vreun bici napraznic
Dat de Dumnezeu, vreo boala,
Ce-a trimis-o Ziditorul?
Egti la vreun strain unealta,
Te-a trimis vreun oarecare,
Egti nc7imit cziniva pe leafa,
sa cigtigi banuti din mine?
Bici de-al Domnului de-ai
fi tu,
Boala, de Cel Stint trimisa,
Voi cata spre Creatoru-mi,
0 sa cer la Domnul sprijin;
Pe cei buni nu-i lasa Domnul,
Pe cei aratogi nu-i pierde.
La strain de egti unealta,
Simbriag platit de altul,
0 sa -ti dibacesc eu neamul,
Locul nagterii afla-voi.
De pe-aici veneau
naprazne,
Se trageau cumplite boligti;
Din vecinatati cu magii,
Din paguni ce-au cintaretii,
Din salage de nemernici,
Din cimpii ce-au vrajitorii,
Din ale lui Kalma gesuri,
Din strafund de continente,
Din a celui mort coliba,
Din a celui dus casula,
Din paminturi migcatoare,
Din cutremurate luturi,
Din pietrig surpind cimpia,
Din nisipul ce scrignegte,
Din vilcele cu lut _May,
161
De prin bahne ce nici muqchi n- Nu te invirti-n plaminii-mi,
ail, Nu-mi tot rontai buricul;
De prin mlactini ce se umfla,
Din izvoare-unduitoare,
De prin pe§leri ce se afla
In padurile lui Hiisi,
De prin crapaturi din cinci munci,
De prin colnice de- aroma,
Din al muntilor de tuci virf,
Dc prin brazi ce sint in freamat,
Din al pinilor nalti creqtet,
Dintr-un virf de pin mai putred,
Din paduri de pini Manse,
Czt copaci cazuti, din fesuri
Unde se aude vulpea,
Din cimpii impadurite,
Unde-i haituit elanul,
Din a' ursului cotloane,
Din a' ursului mic peqteri,
Din a' Pohjei-ntinse rnargini,
Din tarinzuri laponeze,
De prin pajiVi fara tufe,
Din pirloage nearate,
De prin cimpuri de bataie,
De prin §.esuri largi de lupta,
De prin ierbi de vint batute,
Din quvoaie marl de singe,
Din largi golfuri ale marii,
Din intindari marl de apa,
Din nanzolul negru-al marii,
Din adinc de mil de stinjeni,
Din caderi mugind de ape,
Din vijelioase scorburi,
Din al Rutjei lute fluviu,
Din virtejuri marl de valuri,
Din cel nzai adinc din ceruri,
Dih inaltul celor nouri,
Fara nici un strop de ploaie,
De prin colic intinse-a'
Vintului de primavard,
Din tarinzurile-n care
..5zriera firrtuni intruna.
Bici, venit-ai de pe-acolo,
Ca sa te repezi in fundul
Ininzii nevinovate,
In neprihanitu-nzi pintec,
Sa ma rozi si sa ma jupui,
Sa ma muqti si sa ma sj4ii?
PotoleVe-te, nzai, cline
Al lui Hiisi, te mai moaie,
Mai, potaie a lui Mona;
Ie#, nem ernice, din pieptu-mi,
Din ficat, tu, spaima-a lumii,
Sa nu-nii sfipi ininzioara,
Sa nu-mi pustie§li si splina,
Nu-mi nncca stomacu- ntruna,
www.dacoromanica.ro
Nu-mi mai rupe aste timple,
Nu-mi mai zgiria aceste
Oase de la spate, nu-mi mai
Chinui aceste coaste.
Daca n-oi avea putere
Voi chema pe cei puternici
De ast rau sa ma sloboada,
Sa alunge monstrul groaznic.
Vor ieqi din lut stdpinii,
Vor f4ni din camp stramoqii,
Din cimpii, barbati cu sabii,
Din nisip, toll cavalerii,
Ca sa-mi deie tot curajul,
Pentru-a-mi sta cit mai aproape,
Ca sa am tot ajutorul
In aceasta grea-ncercare,
Mult prea groaznica durere.
Daca nu m-asculta raul,
Daca tot nu se retrage,
Sari tu, codru, cu-ai tai oameni,
Cring de jnepeni, cu poporu-ti,
Voi paduri de pini, cu neamul,
Lac stralinzpede, cu fetii,
Sute de barbati cu sabii,
Mii de voinicei cu spade,
Sa mai frece pe ast Hiisi,
Ca sa-I piarza pe ast Juulas!
Daca nu m-asculta raul,
Daca tot nu se retrage,
Maica-a apei, ieqi din valuri,
Scufa - albastra, din talazuri,
Sari, tu, rochie, din nzlaVini,
Lasd-ti chip carat, namolul,
Pe ast om viteaz fa -1 tare,
Il ajuta pe bicisnic,
Ca sa nu ma mai rnanince
Fara pricina, sa nu ma
Prapacleasca fara boala!
Daca nu m-asculta raul,
Daca tot nu se retrage,
Kave, nzindra fiica-a firii,
Kave, tu, fenteie de-aun
Cea mai virstnica sotie,
Care e§-ti intiia rnaica
A fiintelor; hai, vino,
Vin' sa vezi a' mele chinuri,
Sa impraVii aste zile
De dureri psi ma sloboade
De aceasta grea povara,
De ast mare rau ma scapa!
Daca nu m-asculta raul,
Daca tot nu se retrage,
Tu, puternicule Ukko,
0, tu cel ce ecti buricul
162
Cerului, vecin cu norii
Traznetelor; vino lute!
E nevoie-acum de tine,
Hai la cel ce mult te roaga,
Ca sa strici tocrneli strairze,
Farmecele sa le spulberi
Cu-a to sable de flacari,
Cu scinteietoarea spacial
Departeaza-te de mine,
Tu, minune-ngrozitoare,
Rau al lumii, fugi de-rzdata,
Nu-i door locul tau aicea,
Chiar de nu ai altul; muta-ti
Locuinta-n alta parte;
Te cqeaza mai deparle,
La stapinul tau in casa,
In lacaqul gazdei tale!
Cind o fi serf te apropii,
Lungui drum de-I vei strabate,
Cind o.fi s-ajungi la ale
Creatoruhri tau plaiuri,
Ziditorului tau cirnpuri,
F6 sa-ti Vint si not sosirea,
Da-ne-un tainic senzn, de-acolo;
Ca de traznet bubuieVe,
Ca un fulger alb, sa fulgeri,.
Un picior infige-n poartc7,
Sfarma strea§.ina ferestrei,
Te repede in odaie,
Ca un groaznic vent patrunde,
Oameni de genunchi in§faca-i,
Prinde-i de calciie slabe,
In ungherul nalt, stc7pinii,
Linga uia, pe stapine;
La stapin ri crapa ochii,
Sfarma qi stapinei capul;
Degetele le-ncovoaie
Ca pe niVe cirligaqe,
Capul catre spate-ntoarce-l!
Daca prea putin iti pasa,
Zboara-n drum ca fi cocovil,
Ca un puifor in casa,
Get intins pe gurzoifte,
Chiar in grajd doboara calul,
II rapune colo-n staul,
Vitei ce'i cornute-i baga-n
Balega a' sale coarne,
Pe podea tiraVe-i coada,
Ochii-nuntru ri intoarce,
Sparge-i oasele din ceafa!
EVi vrun rc7u nascut din
vinturi
De prin vent, impins de valuri, Colo, hat, in vizuina
Vrun plocon facut de vintul
Cel de primervara, on vrun
Dar al crivatului, Verge-o,
www.dacoromanica.ro
Drumul vinturilor
Fugi pe calea unde trece
Vintul cel de primavara,
Nu te mai opri pe arbori,
Pe anini nu-ti fa odihna,
Ori pe virf de munti de-arama;
Nu mai poposi pe muntii
Cei de tuci, sa fri intruna
Leganat de vinturi line,
Alintat de dulcea boare.
De-ai venit din cet; din nal-
tul
Nourilor fara ploaie,
Urca-te din nou in cerziri,
Suie-te-n vazduh degraba,
Spre ratacitorii nouri,
Inspre stelele lucioase;
Scinteiaza ca si jarul
Pe tot lungu-acelor drztmuri
Ale soarelui, pe calea
Unde se-nvirteVe /una.
Daca-ai fost adzes de apa,
De talazurile marii,
lute-ntoarce-te in apa,
Pieri, dihanie-n talazuri,
Linga cel caste/ de smircuri,
Linga muntele de apa,
Pentru-a fi batut de valuri,
Leganat de negre ape.
Daca vii cumva din cele
Largi intinderi a' lui Kalma,
Cata sa te-ntorci acasa,
Pe la casele lui Kalnza,
La paminturi rnifcatoare,
Cele des cutremurate,
Unde -un neam intreg pierit-a,
Unde zace-nmormintata
0 multime fara numan
Iar de vii, din cele peVeri,
De prin codrii lui Hiisi,
Vizuini din pini (acute,
Din camari de brad, te-ntoarce
Iara# in acele peVeri,
De prin codrii lui Hiisi,
Vi zuini din pin facute,
In camari de brad; sa stai mult,
Pina ce va prinde birna
Casei mucegai si pina
S-or surpa apoi pe tine,
Pod fi grinzi, cindva, de-a valma.
Rogu-te din suflet, pleaca,
Te retrage, mai m4ele,
Ursului ce e mai virstnic,
In salayele ursoaicei
Mai &Urine, tocma-n fundul
163
Umedelor vai, in mlaVini
Totdeauna inghetate,
In.fintini unduitoare,
In murmuitoare valuri
De izvoare, tot prin lacuri
Fara nici un peVe-n ele,
Unde nu mai crest bibanii.
Daca nu -ti mai afli locul,
Rogu-te, te-ntoarce-n cimpuri
Departate, ale Pohjei,
Fugi in qesuri de-a' Laponiei,
Tot pe paji,sti, fora tufe,
Pe paminturi nearate,
Unde nu lucayte luna
ySi nici soarele nu arde,
Nicicind nu se vede ziva;
Fericit ii fi pe-acolo,
S6 traieyti in partea ceea;
Spinzurati in potni elanii-s,
Is legati toti renii nobili,
Pe flamind sa-1 intareasca,
Ca sa-i potoleasca pofta.
Pleaca, rogu-te, mai lute,
Te indemn: te-ntoarce iaraV
Prin a' Rutjei marl .yuvoaie,
In virtejziri minioase,
Unde cad de-a va /ma trunchii,
Pini cu tot cu radacina,
Unde se rastoarna brazil
Cc:i inalti precut?' ci pinii
Cei cu deasa for cununa;
Jai, inoat6 pin' la sorbzil
Marilor caderi de apa,
Taie cu putere valuri,
Stal in apele Inguste.
Loc de nu gasayli acolo,
Rogu-te, le-ntoarce-n negrul
Fluviu de prin Tuonela,
Rizzi veynic al lui Mana;
Nzz ie.yi nicicind dintr-insul,
Cit ii mai trc7i; alearga,
Pin' n-apuc eu sa-ti dau drumul,
Pin' nu yin eu sa te sprijin,
Ajutindu-ma de noun
Berbecali de la o oaie,
Noma tauri, to,ti odrasle-a'
Unei vaci, cu ajutoru-a
Noma armasari, toti minji-ai
Unei 0-aceleic4i iepe.
Daca ceri sa mi te duca
Tocma-acolo qi-ai nevoie
De un cal, te-oi duce singur
ti-oi da ci bidiviul;
Hiisi are-un cal in munte,
Straynic, cu peri roVi-n totul,
Foc din bot ii tot ti4ne§le,
www.dacoromanica.ro
De prin nari Ii ies tot flacari;
I -s copitele-n fier tare,
Din otel calit is toate
Oasele de la genunche;
Poate la urcuy s-alerge,
Suie orice deal in fuga,
Daca-i ager calaretul,
Daca cel ce mina-i vrednic.
Daca nu-ti ajung acestea,
Haide-atuncea, imprumuta
Cele schiuri a' lui Hiisi,
Ori patinele lui Lempo,
Batul cu rondea al celui
Pahalainen, al lui Paha,
Upirel sa poll sa treci prin
Paj4tile lui Hiisi,
Prin padurile lui Lempo,
Prin livezile lui Hiisi,
Prin a ce /ui razz cimpie;
De -ti inchide-o piatra drumul,
Rupa-se in doua piatra;
De-i un porn culcat In tale -ti,
Sa se sparga drept la mijloc;
Un viteaz de-ti sta in tale,
Il impinge la o parte.
la-ti mai lute talpa§lta,
-Secatura rea, nainte
De sa se iveasca ziva,
Pizza nu s-arata zorii
Domnului, pin' nu se nalta
Soarele-n vazdzih, pe bola
Inainte de intliul
CIntec de cocoa; e timpul
Cel mai bun s-o §-tergi, acuma,
Vrenzea e sa pleci de-aicea;
Ti-o loci pe tale luna,
Ili va lumina plimbarea
Stralucirea ei din aet:
De nu vrei s-o Vergi
depart e,
Sa pleci, cline fora mama,
Gheare de hultan lua-voi,
De la vreun vampir si foatfeci,
Tepi din carnea vreunei pasari,
NiVe cangi mai marl de vultut;
Ca sa pot zdrobi miseii,
Rail pentru vepzicie,
Ca sa nu-qi mai mite capul,
Sa nu poata sa rasufle.
A fugit odata-un Lempo
Straqnic rau, a carui maica
Mai traia; o Verse-ndata
Cind sosi pe neayteptate
Vremea Domnului, qi-i dete
Insu§1 Dumnezeu un sprijin;
Nu o iei din loc, faptura
164
Fara mama, Para fire,
Cline de pripas, n-o tergi tu
Colo-n locuri departate?
Nu fugi, javra faro mama,
Pz'na nu-i sfirfita clipa,
Pina n-a trecut cu totul?"
Moqul vajnic VainamOinen
I-a raspuns atuncea astfel:
"Eu ma simt aici preabine,
Minunat petrecu-rni tirnpul,
Ast 'kat it am ca pline,
Fac gre7simi, gustofi ficotti,
Dau plaminii supa blind,
Hrana strapica, rinichii.
Pune-oi mai adinc ilaul,
Colo-n anima, in carnea-i,
Voi trinti mai greu ciocanul
Toccoa -n parti mai dureroase,
Sä nu scapi de chin vreodata,
Cite zile-i fi-n viata,
Pind nu -nzi dai cele versuri,
Nu mi le-i lasa pe toate;
Vraji puternice, cuvinte
Indeajuns, rasmii de vorbe,
Toate bune la vrajire;
Nu se pot ascunde vorbe,
Ingropa porunci de vraja;
E nevoie ca puterea
Sa s-arate doar; chiar daca
Au murit acei puternici."
Vipunen, bogat in vorbe,
Mosul cu pinta tare,
Omul cel a carui gura
Mari puteri avea, a carui
Inima, cunoacteri multe,
Scrinul vorbelor deschise,
A cuvintelor 1c7dita,
Ca sä cinte vers de vraja,
Cintece nespus de mindre,
Despre-a' lurnii-adinci
Vraji ce fost-au la-ncepirturi,
Ce nu-s spuse de oricine,
Nu le qtiu nici toti vitejii,
In aceasta grea viata,
Pe-un pamint supus pieirii.
Povesti-n vrajite vorbe,
In descintece, intocmai,
Cum la-a Domnului porunca
Prin a Celui tare mild
S-a nascut din sine insuqi
Aerul, cum apa, iata,
Despartitu-s-a de aer,
S-a naltat din marl panintul,
Plantele-au tipit din huma.
Spuse cum facuse luna,
Cum au pus in nalturi soare,
www.dacoromanica.ro
Cum se inaltara stilpii
Aerului, cum, pe vremuri,
Semarza in ceruri stele.
Vipunen, bogat in vorbe,
desfaprat Incetul
.57-a
Toata marea lui pinta;
Nimeni n-auzi vreodata,
N-a vc7zut de-atunci in viata-i,
Un rapsod ca el mai mare,
Vraci mai tiutor a toate;
I-azvirlea cuvinte gura,
Vraji fi da afara limba
Cum un minz fi-arunca glezne,
Mindrul cal, a' lui picioare.
Zile-ntregi canto Intruna,
Chiar noptile de-a rindul;
Soarele veni s-aucla,
S'i-a intins spre el urechea
Luna de-aur din vazduhuri;
Nu s-au mai zbatut talazuri,
S-alinara ape-n golfuri;
A uitat so curg6 fluviul,
Sea vuiasca marl cascade,
.Fi-a-ntrerupt Vouksi cursu-i,
Linistit statu Juorta.
Dupa ce-ascultase Vaino
Vorbele nenurnarate,
Sumedenii de cuvinte,
Scurtele porunci de vraja,
A-nceput Incet sa iasa
Din cel trup al lui Antero,
Incepu sa lase burta
Uria§.ului puternic,
Sa se traga lin din pieptul
Cintaretului cel mare.
Spuse mogul VainamOinen:
"Hei, tu, Antero Vipunen,
Casca-ti cit mai tare gura,
Late falci be departeaza,
Ca sa ies din al tau pintec,
So ma-ntorc acasa, iarelyi!"
Vipunen, bogat in vorbe,
A raspuns in chipul asta:
"Am mincat, baut-am multe,
Sfiqiai bc7rbati, multime,
Nu-nghitii cindva vreunul
Scl aduccl-a VainamOinen;
Ca-ai venit facut-ai bine
Dar de pleci e qi mai bine!"
Vipunen, bogat in vorbe,
Late gingii decle§-tat-a,
Gura largo o deschise,
Departat-a falci grozave;
Ci batrinul VainamOinen
Parasi atuncea gura
Uriaqului, stomacul
 165
Inteleptului puternic,
Burdihanul astui strapzic
Cintaret, in vraji destoinic;
Se- azvIrli din gura onzul,
A sarit prin ierbi departe
Ca o veverita de-aur,
Ca un jder cu par de azin
lute a plecat batrinul,
Drept la Ilmarinen merse,
Intrebatu -1 -a fierarul:
"Al luat acele vorbe,
Clivintelele desprins-ai,
Ca sa legi a' luntrii margini,
So injghebi frunioasa pupa,
SO inalti catartul prorei?"
Mosul vajnic VainamOinen
h raspunse-n chipul asta:
"Am gash`, cu side, vorbe,
Mii de versuri tare bune;
Din ascuns am scos cuvinte,
Vrajile am smuls zritarii."
Linga luntrea lui se duse-n
.Fantierzil plin de vorbe;
lute fu gatita barca,
Se impreztnara nzargini,
In .sfir.Vt, fu injghebala
Parlea dinapoi a luntrii,.
Sc nalla calartul pupci,
Se nascu aceasta lustre
Fara-a .fi de loc clap /ltd,
Para-o aychie sa sari.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XVIII -lea
www.dacoromanica.ro
171
Mogul vajnic Vaineimoinen Se mira de preaseninul
Prinse-a chibzui: sä umble
Sa -0 mai caute nevasta,
Sa se uite mai departe
La cositele-mpletite
In Pohjola-ntunecoasc7,
In grozava Sariola,
Sa priveasca la fecioara
Cea vestita de prin Pohja,
Fata lui din Pohjola?
Luntrea §1-a acoperit-o
Cu postav din cel albastru,
5S7-a vopsit-o toatc7-n rofu,
Pupa-a-mpodobit-o-n aut;
In argint a imbracat-o;
Dupc7 putintele zile,
Intr -o mindra dimineata
Slobozi in apa barca,
Azvirli in larg de mare
Sutele de scinduri peste
Valatuci jupiti de coaja,
Peste trunchi de pin, pe tarmuri.
A naltat catartu-n barca, mada,
Ridica-n catart vintrele,
Rode intii o pima,
Alta, mai apoi, albastra;
S-a urcat apoi in luntre,
A4.ezatu-s-a in barca,
Prins-a despica talazul
Cel albastru-n larg de ape.
Se-apuca scl cuvinteze,
Iata vorbele ce spuse:
"Dumnezeule, coboara,
Ici, in barca mea, hai, vino,
Tt., cel plin de farmec, haide,
Ici, in luntrea mea, fit sprijin
Slabzi /ui viteaz, ajutcl-I
Pe aceste marl talazuri,
Pe intinsul Astor valuri.
Szt116, Vintule, in barca,
Valule, impinge-nil luntrea,
Fara sei vislesc cu mina,
Ca sa-mi rid de- oglinda asta-a
Apelot; aici, in mijloc
De talazuri nesfirqite!"
Annikki, fecioara, care-qi
CiVigase faima buna,
A amurgului copula,
Ce tirziu de tot ski seara,
Se trezeqte-n zori devreme,
Se-apuca sa spele rufe,
Ca sa-§-i curc7leasca strafe
Colo-n yid' de scinduri rocii,
La debarcaderul mare,
In cel cap pierdut in neguri,
In ostrovul cel din ceturi.
Ci-ntorcindu-se fecioara
www.dacoromanica.ro
Aer dimprejut; de cerul
Tot desfa,surat pe capu-i,
Se mai minima de ape,
Ce loveau in lung de maluri;
Soarele lucea in nalturi,
Jos sclipeau a mc7rii valuri.
A privit pe-albastre ape,
Capu-n miazazi Intoarse,
Spre a lui Suomi tarmuri,'
Peste apele Vainola-i;
A zarit, pe mare, negru,
Patt7-albastra pe talazuri.
Prinse a grai yi, iata,
Vorbele ce spuse fats:
"Cei-i ast negru punct pe mare,
Patc7-albastra pe talazuri?
De e, ti Boar un curd de giqte,
Stol de posari de pe mare,
Te grabeVe .yi is -ti zborul,
Colo-n ceruri to Malta.
Dar de eqti de somni grc7-
De pe§li marl o ceata-ntreaga,
Du-te lute colo-n plasa,
Pieri in fundurile marii.
Stincel, data e ,cti, on
poate-un
Putred trunchi purtat de apa,
Cada valul peste tine,
Treaca-ti apele pe creVet!"
Barca-nainta intruna,
Tot plutea cu pima-ntinsa
Spre cel cap pierdut in ceturi,
Spre ostrovul cel din neguri.
Annikki, fecioara, care-§1
Clybigase faima burnt
Desluqi ca-i barca-aproape,
Suite scinduri sint pe ape;
Spuse aste vorbe fata:
"De-e.yti a fratelui meu barca,
Vreo corabie de-a tatii,
Cate sa te-ntorci acasa,
Ia-o spre-ale noastre locuri,
Partea dinainte-ndreapta-ti
Catre porturile noastre,
Pupa inspre alte porturi;
De e§li oarecare barca,
O necunoscuta luntre,
Lute inspre larg pluteqte,
Tot inspre straine porturi;
Iti Intoarce pupa, rzumai,
Catre porturile noastre!"
Luntrea nu era de-aicea,
Dar nici prea necunoscuta,
Ci era-a lui VainO luntre,
Barca magului cel ve§.nic;
 172
Se afla de tot aproape,
Mai puteai se dai o vorba,
Sc7 primeyti o alto vorba,
Ba sä mai rostefti qi-a treia.
Annikki, fecioara, care-qi
CiVigase buna
A amurgului copilc7,
Intrebat-a c61c7torul:
"Unde mergi, o Vaineimoinen,
Mire -al apelor; ce vrei tu,
Incotro, tu, slava lumii?"
Ci batrinul Veiinamoinen,
I-a raspuns atunci din barca:
"Merg la pescuit de somni door,
Sa prind pastravii cu plasa,
Colo-n fluviul lui Tuoni,
In ierboasele strafunduri."
. Annikki, fecioara, care-yi
Ciytigase faima buna,
A raspuns in chipul asta:
"Nu ma mai minti zadarnic,
Doar cunosc si pescuitul,
Allfel se ducea tatutul,
Altfel se pornea moyneagul
Ca sa pescuiascc7 somnii,
Ca sa urmareasca pastravi;
Barca se umplea cu virye,
Cu-a' pescarilor unelte,
Tot cu plase qi navoade,
Cangi de-a lungul celei scinduri,
ySi pe scaune, prajine,
Lungi prajini pe lingo cirma;
Unde mergi, tu, VainamOinen,
Incotro, Uvantolainen?"
Spuse mogul
VcYineinzoinen:
"Uite, merg sa taut g4te
Tocma-n locurile unde
Se bat pasarile, iata,
Anz purces la vinatoare
De baloase ciocuri, colo-n
Lacurile-adinci ce-s ale
Negustorilor; pe yesul
Fc7ra de sfirqit de ape."
Annikki, fecioara, care-fi
Dobindise buna fainza,
kraspuns in chipul asta:
"Il cunosc pe cal ce spune
Adevarul, dar it dibui
pe mincinos! Ci altfel
Se pornea al meu parinte,
Allfel se ducea moyneagzil
Pe la vinatori de glyte,
S-urmareasca ciocuri royii;
Pregatit avea arc mare,
Arbaleta-i incordata;
Se gasea yi-un cline negru,
www.dacoromanica.ro
Ce era legat cu sfoara;
Funicica o prinsese
De-acel arc; gonea potaia
Tot pe maluri, iar cateii
Ling& stinci fugeau intruna;
Spune-mi care-i adevarul,
Unde mergi tu Vainamoinen?"
Spuse moyul
Vairomoinen:
"Dan de-ay fi plecat aievea,
Ca se lupt in marl razboaie,
Sa ma bat in lupte-n care
Taberele-s de-o potriva,
Cind la ,Fold se urcc7 singe,
La genunchi, fuvoiul royu?"
Insc7 Annikki-i raspunse,
I-a strigat aceste pieptul
Cel impodobit cu staniu:
".Ftiu cum merg barbali la lupin,
and plecat imi fu fi tatal,
Ca sa lupte-n marl razboaie,
Sa se bate -n lupte, unde-s
Taberele de-o potriva;
Sute de barbati la visle,
Alte mil stateau degeaba;
Ci erau la prora toate
Arcurile gata-ntinse,
lar pe banci taioase sabii;
Zi-mi acum tot adevarul,
Vorbe fora de minciuna;
Unde mergi tu, Vainamoinen,
Cam ce vrei, Suvantolainen?"
Ci batrinul VainamOinen
I-a vorbit, atuncea, astfel:
"Fate?, vino jute -n barca,
Fetiqoara, hai in luntre,
0 sa -ti spun tot adevarul,
Vorbe fare de minciuna!"
Suparatu-s-a Annikki,
A strigat cal piept de staniu:
"Vintul sa se zvirle-n luntre,
Cade -n barca to furtuna;
Ti-oi intoarce-acuma barca,
Scufunda-voi coaja asta,
Dace nu mi-i spune, verde,
Unde mergi in clipa asta,
De n-aud tot adevarul
minciunile din urmc7!"
Ci batrinul Vetintimoinen
A raspuns in chipul asta:
"0 sa-ti spun tot adevarul,
Dace to -an: nzinlit oleaca;
Merg sa curtenesc o fate,
Sa cer mina unei nzindre,
In Pohjola-ntunecoasa,
In grozava Sariola,
Unde-s sfiyiali barbatii,
173
Unde-s inecati vitejii!"
Annikki, fecioara, care-41
Dobindise bung faima,
A anzurgului copila,
Cum .7th'i tot adevarul,
Vorbe rfira de minciuna,
A lc sat in apa rufe,
A Ibituri nenzaiclatite
,,Fi vepninte nespalate
La debarcaderul cela,
Colo-n virf de scinduri roVi;
.5'i-a sunzes rochita fats,
Poalele pe brat zvirlit-a,
Alergat -a pin' la four;
A intrat in fiereirie.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
alwww.dacoromanica.ro
XIX-lea
179
Ci fierarul Ilmarinen,
Melterul din ve§wicie;
Faurea din fier un scaun,
Cu argint sa-1 Incrusteze,
De un cot pe cap sudoarea,
Zgura,-un stinjen pe-ai sai umeri. CleVele pe loc din pumnu-i,
Annikki pe prag statut-a,
Spuse vorbele acestea:
"Frate, faure Ilmari,
Mare meter din vecie,
De mi-i face-un fus, de-mi
NiFte ginga§-e inele,
Doug -trei scl ani ce pune
La urechi qi cinci sau §-ase
Leinti.yoare pentru briu-nzi,
Am sa-ti spun tot adevarul,
Vorbe far6 de minciuna."
E'puse Ilmari fierarul:
"De aduci o veste bunt
0 sly -ti fac indata fusul
Si frumoasele inele,
Pentru piept o cruciulita
0 podoaba pentru frunte.
Daccl veVile sint rele
0 sa ti le slam) pe Coate,
Chiar st vechile podoabe;
Le-oi zvirli-n cuptor; le-oi pune
Undeva sub cada-aceea,.
Unde se topeVe fierul."
Annikki, fecioara, care-fi
Dobindise buncl faima,
li vorbi in chipul c7sta:
"Bine, Ilmari, fierare,
Ai mai vrea slf iei su astazi
De nevasta pe femeia
Correia -i cereai tot mina,
Ce-o doreai nespus de soap?
MeVerelti in fierarie
Toata vremea, bati in fierul
De aici si zi si noapte,
Potcove,cti sirepii vara,
Pregatep`i potcoave iarna,
Dregi carute numai noaptea,
Lustruiefti la sanii ziva,
Ca scl mergi sa-ti cati nevasta,
Sc ajungi tocma-n Pohjola,
Dar isi fac incolo drumul
Oameni mai ,cireti ca tine;
Cei vicleni to laser -n urma;
Ce-i al tau lua-vor a! /ii,
Ti-or re pi iubita, fata,
Ce doi ani ai rasfatat-o,
li facu§.i vreo trei ani curie;
Chiar acum pluteVe Vaina
Pe spinarea-albastra-a marii,
In corabie de au,:
Lingo cfrma de aranza,
www.dacoromanica.ro
Merge-n Pohja-ntunecoasa,
Spre grozava Sariola."
Intristatu-s-a fierarul,
A avut o clipc7-amarc7
Lucratorul; ii cazu chiar
Luneca din mlini ciocanul.
Spuse Ilmari fierarul:
"Annikki, dragula sorb,
Am sa-ti fac un fus, ti-oi face
inele minunate;
0 sa-ti dau sä pui inele
La urechi; vreo douli, trei chiar;
Vreo cinci, ,,case lanti,Foare
Pentru briu-ti; incalzeVe-rni
Insa baia cea de miere,
Imi afuma scaldatoarea
Cea de mied cu subtirele
NuieluV de lemn, cu aschii
Mititele; is cenuqa,
Pregate0e-mi leqie,
Ceti mi-i vrerea sa-mi spell
capul,
Sa scap trupu-ntreg de zgura
De- aster toamna §1 de jegul
Ce it am de ierni, de-a rindul."
Annikki, fecioara, care-.yi
Dobinclise buna fauna,
A infierbintat in taint
Baia doar cu trunchi de arbori
Doborfti de vijelie,
Ori cumplit loviti de trelsnet,
Pietre din quvoi luat-a,
Pentru aburi gro# aduse
Ape din izvor prielnic,
Din finfina inspumata;
Dintr-un cring a rupt crengute,
Le-a legat manunchi de baie,
A muiat tot fomoiogul
Cel de miere pe fierbintea
Lespede de miere; iata,
A mai pregatit lesie,
A adus sapun din cela
Ca si macluva de moale,
Un sapun. spumos qi dulce
Plin de spume marl qi care
Uprrel foqnesc, se spele
Fruntea tinarului, ca sa-i
Curete apoi tot trupul.
Ci fierarul Ilmarinen,
Mefter veptic, faurit-a
Juvaeruri pentru sora,
Pentru capul ei podoabe,
Cit ii pregatea ea baia,
Incalzea camara de-aburi,
I le Bete -n dar surorii;
I-a raspuns atunci fecioara;
 180
"Pregatii odaia de-aburi,
Baia-n ceata incalzit-am,
Fragede-s de-acu' manunchiuri,
Dulcile crenguti legate-s;
Ci to spala, cum ti-i voia,
Toarna apa, dupa pofia,
Fie-ti fruntea cum e inul,
Ca fulgi de zapada, ochii."
Melter faur Ilmarinen
A ieqit ca .5-6 se spele,
S-a-mbaiat cum i-a fost voia,
Alb i-ajunse iar6§4 trupul,
Dete ochilor lucirea
Din trecut, ii inflorira
Colturile pe la timple,
Fu grumazu-i ca qi oul,
Ii era curata fata;
S-a intors schimbat cu totul
De la bale in odaie,
Chip lucind: o rumenealc7;
In obraz: o frumusete.
Spuse-atunci aceste vorbe: "la, sa-mi pui acum sirepul,
"Annikki, iubita sora,
Da-mi camaqa-n in, cea bung,
Cele mai frunzoase straie,
Ca punindzi-le pe mine
se,- arat ca un logodnic!"
Annikki, fecioara, care-qi "Armasari avem doar ,,case,
Dobindise bun6 fauna,
1 i cladu atunci camaya
Cea de in, sa-§i inveleasc6
Pielea fora de sudoare,
Carnurile Coale goale;
1-a ca /al iznzene sirinzte
De moicuta lui cusute,
Ca s6 poata s6-qi ascunda
.Folduri Ara de fziningini,
Fara nici un plc de oase.
Pentru gleznele spalate
Cu sapun V pentru pulpe
Cam grascioare, fora oase,
Frumu§-ei coltuni ii dete,
Impletiti cindva de m6-sa;
Ii aduse dupa asta
Minunata-ncaltaminte:
Cizme cum au negustorii,
S6 le traga pe coltunii
Impletiti cindva de nzei-sa;
I-a mai dat o bluza-albastra,
Cea cu captu,seala ro,sa,
Pe ceinzaqa-n in s-o-mbrace,
Peste bluza cea albastra;
Haina de postav albastru,
Ce era tivit6 toatei
Cu ceapraz in patru rinduri;
Nozia mantle ii dete,
Un dolman cu mil de nasturi,
www.dacoromanica.ro
inflorit cu flori marunte,
Peste haina cea albastra,
Peste blana captu#1-6;
Pentru mijlocu-i chimirul,
Pentru piept i-a dat o mindra
Legatura de matase,
Coperita toata-n aur;
Ce a fost cindva-nflorita
De maicuta lui, de fata,
,5'i manuqi pestrite-i dete,
Pe de margine cu aur;
Ce fusesera cusute
De-ai Laponiei fii, pentru-a-qi
Ocroti gingaye minuri,
Coif s-ascunda par de auz;
Unul, cumparat de total,
and era, de mult, logodnic.
S-a-mbracat in aste straie,
Grabnic s-a Oat fleicaul,
S-a impodobit # spuse
Robului aceste vorbe:
La cea sanie-nflorita;
Pune murgul cel mai stra§-nic,
Caci porni-voi, tale lunga,
Tocmai colo spre Pohjola!"
Ci raspunse-ndata robul:
Cai mincell de-ovaz; pe care
Sa-/ inhanz, sa -1 pun sa !raga?"
Ilmari fierarul spuse:
"Cel mai bun sirep alege,
Pune murgul la trOsura,
la vreo base cuci mai rnindri
,Si vreo 4.apte mititele
Pelseiruici cu pene-albastre;
Pune-le in rind pe oLyte
Ca sa ciripeasca Coate;
Le izviruie - pe haturi
Ca s6 ¶uiere de-a rirzdul,
S6 le tot priveasca, mindre,
Ca sa farmece copile;
Blana cea de urs adzi-mi-o,
Ca sa pot sa fed pe dinsa,
Imi mai pregateqte pielea
Cea de morsa sa acopar
Sania de sarbatoare."
Inhatnat-a lute, robul
Cel statornic, minzul sprinten,
Puse simbriaqul calul
Murg la sanie,-wirat-a
Pe-o4te unul lingo altul
.5'ase mindri cuci, vreo qapte
Pas6ruici mai mititele,
Tot cu pene albastrute,
Ca mereu s6 ciripeasca,
A§-ezatu-le -a pe haturi,
181
Ca sa quiere intruna;
Blana cea de urs aduse-n
Locul unde std stapinul,
A mai pegeitit si pielea
Cea de morsa sa-nveleasca
Sania de sarbatoare.
Ci fierarul Ilmarinen,
Maistrul ve§wic, inaltat-a
Inspre Domnul rugaciunea,
A chemat atunci pe zeul
Tunetului: "Ukko, varsa
0 zapadef racoroasa,
Sania sa-nzi tot alerge
Pe zapezi ci pe troiene!"
Ukko a cernut zapada,
Fulgi laptoqi impraqtiat-a,
A ascuns tulpini de ierburi,
Coperind cu total frunze
De plantute, pe intinderi.
Ci fierarul Ilmarinen
S-a urcat grabit, ap6i, in
Sania de-otel ,ii prime
Sa vorbeasca-n chipul asta;
Iata vorbele ce spuse:
"Fericire, tine-mi heitul,
Doamne,-n sanie coboarei,
Sa nu-mi rupa fericirea
Aste haturi, sa nu-mi sfarnie
Domnul, sania aceasta."
A luat c-o mina hatul,
Biciul lung cu ceealaltd;
A plesnit pe §.olduri calul;
A rostit apoi aceste:
"Cap balled, porneVe-n goana,
Coania cum e inul, zboara!"
A trecut, ca gindul, muntii
De nisip din partea ceca,
ibt pe istniuri lungi de niiere,
Tot pe nesfiryile creste
Cu anini, zbura inr -una,
Tot pe larnniri fungi qi nalte;
Pe prundiq scriqnea nisipul,
li sarea in ochi pietriqu1,
Pieptul i-1 stropeau talazuri.
Merse-o zi, mai merse
una,
Cam vreo trei a mers cu totul;
In sfir§li in ziu-a treia
L-a ajuns pe VainamOinen,
A intrat atunci in vorba;
lat6 ce i-a spus fierarul:
"0, batrine Vainamoinen,
Hai sa facem o-nvoiala;
Noi, deli sintem potrivnici
Si umblam la aceeassi fata
Ca s-o cerem de nevasta,
Sa nu o silim sa nzearg6
www.dacoromanica.ro
Impotriva voii sale,
Dup6 un barbat sau altul."
Spuse moqul
VOindmoinen:
"Da, ma prind, fac legamintul,
Sa nu mearga silnic fata,
Dup6 un barbat sau altul;
Sa aleaga ea pe cela
Inspre care-i cumpaneVe
Inima, dar celalt, uite,
Sa nu-i poarte nici o pica,
Suparat, prea mult, nu fie!"
Jar se pusera pe goana,
Amindoi de drum catindu-qi;
Infioara barca maluri,
Tot alearga armasarul;
Se cutremura pamintul.
S-au fost scurs putine
clipe,
0 clipita dom.; trecut-a;
A latrat pe neacteptate
Ciinele cel sul; batut-a
Cel dulau acolo-n fundul
Pohjolei intunecoase,
In grozava Sariola,
A chelalait incetul
La-nceput; a prins a scoate
Urlete intretaiate,
Tot lovind in lut cu dosul,
Tot izbind cu coada send.
Ci stapinul din Pohjola
Spuse: "Fata, ie§1 mai lute
Sa to iuti la tine latrei,
Urfa-Wile', clapaugul?"
I-a reispuns cuminte fata:
"Nu am timp, tatufa draga,
Uite, trebuie sa curd,
Grajdul larg, apoi sa taut
De cireada nesfirVta,
Sa-nvirtesc la piatra morii,
Sa tot cern faincl buna;
Piatra indestul de groasc7,
Fainuta maruntica;
N-are vlaga morarita."
Miriia incetul javra,
Uneori latrd doar surul;
Spuse gazda din Pohjola:
"Du-te, baba, sa vezi ce e,
Ce tot urla-aqa dulaul,
La caste!, potaia ceea?"
Ci femeia ii raspunse:
"N-am nici timp si nici mi-i gin-
dul,
Am a-i satura pe-ai casei,
S6 gatesc indata prinzul;
S6 coc piinile inalte,
Sa freimint aluatul;
 182
Piinea indestul de groasa,
Faint! la maruntica;
N-are vlaga brutarita."
Spuse gazda din Pohjola:
"Babele-s nzereu gre7bite,
Prinse-s fetele de treburi,
Chiar atunci cind stau degeaba,
Lenevind pe dup6 soba,
Sau in pat cind stau intinse;
Vezi, baiete, ce se-ntimpla!"
li raspunse baietelul:
"Nu am timp 3.6 ies acurna,
Trebuie s-ascot toporul,
sa tai, sa vind butucul,
Sa crap lemne pentru soba,
Afchioare subtirele;
Stiva indestul de nalta,
Lenzrzi,yoare subtirele,
N-are vlaga telietortil."
Surzil tot Tatra intruna,
La caste! urla dulazil,
Necurmat &flea potaia;
Janie scheuna pc cimptiri
Pazitortil celei insuli;
Ridicat e virful cozii.
Spuse gazda din Pohjola:
"Din senin nu latra javra,
Nu prea striga Para pricini
Asf dzilau batrin, cotarla;
Nu prea miriie zadarnic."
A ie.yit chiar el sa vada
ySi trecind prin curte-ajunse-n
Cirnpul cel mai de departe
Si pe cea mai departata
Cc7rartiie de pe-acolo.
Dupa-ai ciinelui ochi
merse,
Drumul botului urmat -a
Catre creasta celui nzurzte
Ne'ncetat batut de vinturi,
Peste cre§letele-nalte
A' aninilor; vazut-a
Doar attincea adevefrul,
Pricina anume pentru
Care a latrat dzdaul,
Scheuna cumintea javra,
A strigat atita vreme
Coada cea de Una, iata:
Se vedea plutind o barca
Roqie prin Lernmenlahti,
Luneca o colorata
Sanie spre cele-ntinderi,
Colo inspre Simasalo.
Ci stapinul cel din Pohja
S-a intors indata-n casa,
Sub cel coperif cu faima;
A rostit apoi aceste:
www.dacoromanica.ro
"Uite ca ne yin qi oaspeti
Pe spinarea albastrie
A talazurilor; vezi-i:
Unii yin din Simasalo
Intr-o sanie, iar altii-s
Intr-o luntre tare mare;
Vin pe Lemmenlahti-ncoace!"
A graft stapina Pohjei:
"Cum sa Film ceva-nainte
Despre oamenii aceia
Ce s-apropie? Ci pune-n
Foc scortifi, hai, baga-n flacari,
Sluga, lemnul cel cu faima:
De sloboade singe ro,cu
Un razboi ne ameninta,
Daca picura doar apa
Mai putem trai in pace."
Slujnica cea din Pohjola,
Mititica
Slujitoare, pose -ndata
Un scorzq pe foc, begat -a
Lemnul cel faimos in flacari;
Nu s-a scurs dintr-insul singe;
Singe nu, nici apa, insa
Picura doar miere bumf,
Mied ti,snea din el, afara.
Spuse-n coltul sau
Suovakko,
A graft sub manta baba,
Spuse vorbele aceste:
"De sloboade lemnul miere,
De t4nefte mied dintr-insul,
Semn e ca strainii 6§.tia-s
Petitori cu mare faima."
Ci stapina din Pohjola,
Baba ft cu Inca Pohjei,
Au ie#t degrab' din curte,
Alergaref de indata
Tocma-n capeitul livezii,
Aruncind priviri spre mare,
Capu-n miazazi-ntorcindu-fi;
Au zarit o barca nowt
Coperita cu vintrele,
Nava cu o suta scinduri,
Ajunsese -n Lemmenlahti;
Barca stralucea-n albastrul
Minunat postav, cu partea
Cea de jos vopsita-n ro,cu;
Sta la cirma de arama
Un viteaz far' de prihana;
Au zarit armasarul
sSi cea sanie in rope,
Ce aluneca pe-ntinderi;
Se apropia in goana
Pe paminturile cele
Inspre Simasalo,-n timp ce
,5'ase mindri cuci de our
183
Tot cintau voios pe o4te,
Cele §.apte pasarele
Dragalcqe-n pene-albastre
Cimpeau in lung de haturi;
Se gasea viteaz preamiridru-n
Sanie, strunind sirepul.
Ci stapina din Pohjola
A grait in chipul asta:
"Cam pe care l-ai alege
Din cei doi, de-ar fi sa vina
Sa te ceara de nevasta,
Prietena sa le fii veptic,
Porumbita-n a' for brace?
Cel ce vezi ca vine-n lun-
tre,
Cc cirmeqte barca ro§.6
Prin Lemmenlahti, ftiu bine:
E batrinul Vainamoinen;
Are-n barca multe daruri,
In corabie, odoare.
Cel ce-n sanie alearga,
In cel car de sarbatoare,
Ce /a dinspre Simasalo,
Este Ilniari, fierarul;
Nascociri de4arte-aduce;
Sania-i de vraji e plin6.
Cind or fi sa intre-n saki,
Adz, -ntr-o galectla ntiedul,
Intr-un vas cu dou6 toarte;
Pune omului cu care
Vrei sa pleci in mina cana;
Da-i-o moqului celuia
Din VainOld, ce-ti aduce
Mari plocoane-n a' lui barca,
In corabie, odoare."
Mindra fata, cea din
Pohja,
I-a raspuns in chipul asta:
'Mania, ce m-ai dus in pintec,
Tit, ce m-ai crescut, o maica,
Nu merg dupa bogatie,
Dupa multi-ntelepciune,
Vreau a fetii bunatate,
Vreau a trupului frum'sete,
Doara nicicind, inainte,
Nu a fost vindut-o fata
Nztniai pentru daruri multe;
Vezi, ar !rebid ca fata
Sa dai chiar pe nimica
Faurului Ilmarinen,
Caci doar el fact' Sampo-ul,
Cioccini capacul nzindru!"
Spuse gazda cea din
Pohja:
"Fata proasta ca o oaie,
Sa te duci la Ilmarinen
Sa -1 ajuti pe fruntea -n spuma,
www.dacoromanica.ro
La fierar sa speli cearceafuri,
Scl-i mai cureti fi obrazul?"
Ii raspunse fet4cana,
Iat6 vorbele ce spuse:
"Nu m-oi duce la Vainola,
Pe mofneagul cist sa-1 sprijin;
Numai griji mi-ar face mop'',
Virstnicul, doar plictiseala!"
Ci batrinul Vainamoinen
A sosit Intii la tinta,
Cirmuit-a barca ro4.6,
Nava cea cu pima-albastra
Tot pe drugii de otele,
Tot pe trunchiuri de arama;
A intrat apoi in casa,
In vestita locuinta;
Cind ajunse lingo ufa,
De pe prag, chian de sub grinda,
A intrat indata-n vorba,
A grail in chipul asta:
"0, fecioara, hai la mine,
Sa-nzi fii prietend-o vecie,
Solioara pe viata,
Ici, in brafe, porumbita!"
Mindra fella cea din
Pohja,
S-a grabil a-i da reispunsul:
"Injghebatu-ti-ai vreo luntre,
Ti-ai facut cumva vreo barca
Trainica din rc7m64-ite-a'
Unui fus fi din bucati din
Furca mea de tors fuioare?"
Ci batrinul Vainamoinen
I-a raspuns in chipul asta;
"Imi facui mareata luntre,
Mi-am zidit voinica barca,
Ce infrunta bine vintul,
Tine straptic pe furtuna,
Sa plzttesc in larg pe ape,
Sa ma duc pe-al marii spate;
Ca bc4ica se India,
Ca un nufar e pe valuri,
Tot prin ale Pohjei ape,
Prin talazuri spumegoase."
Mindra fata, cea din
Pohja,
A vorbit in chipul asta:
"N-as vrea marina nici ntoarta,
Vreun viteaz de pe talazuri:
Vintu-i is in larguri mintea,
Crivatul ii sparge capul;
Nu to -ac insoti qi pace,
N -a.y vrea sa ma duc la tine,
Prietend sa-ti fiu tot ve,ynic,
Tot in brate porumbita,
Sa-ti fac pat caldut, iar perna
Sa ti-o pun cu tot dichisul!"
184
Ci fierarul Ilmarinen,
Meqterul din vefnicie,
Singur a patruns in sala,
In vestita locuinta.
Cana au adus cu miere
.57 cu mied umplura vadra
Pentru Ilmari fierarul;
Ci fierarul le rc7spunse:
"N-oi bea asta bautura
Niciodata in viata,
CFt luci-va luna de-aun
Prietena pin' n-oi vedea-o;
Ci logodnica mi-i gata,
Fata pentru care stat-am
Singur noptile de veghe?"
Gazda ceea din Pohjola
A raspuns in chipul asta:
"Mult te mai framinta mindra,
Cea pe care trebuit-a
S-o aftepti! E incaltata
Doar la un picior qi numai
Pe juma'te; iar la celalt,
Mai putin; ci fi-va gata
Minunata fata, care
Trebuiai s-o ai, de-ara-vei
Ale viermilor ogoare,
Ale 4.erpilor paminturi,
Fara-a ridica brazdarul, . Capete vazu ce- ntruna
Fara sa tresara fierul;
I liisi-ara de 'null pc7minizzl,
L-a intors. 1i Lempo, insa
Cu brazdarul de aranic7,
cutilu-ntreg de.flacari;
Elul men 1c7sal-a ba/la
Arafura inceputa."
Ci fierarul Ilmarinen
Mai frith s-a dus la fata
,57 i-a spus aceste vorbe:
"0, tu, fiica-a inserarii,
Iti mai aminteqti de vremea
Cind lucram la noul Sampo,
Cind tot ciocaneam intruna
La capacul cel preamindru;
Ai jurat doar pe vecie,
Dumnezeu fiind de fella,
Domnul cel Atotputernic;
Mi-ai fagaduit atuncea
Ca ii merge dupa mine,
Care-s doar viteaz de frunte,
Sa-mi fii prietena-n vecie
Tot in brace porumbita;
Dan vezi, nu te da maicuta,
Nu imi pune-n palms flea,
Daca n-o sa ar ogorul,
Daca n-o sa-ntorc parnintul
Viperelon pe de-a-ntregul."
I-a venit in ajutoru-i
www.dacoromanica.ro
Tot logodnica, ii dete
Minunat de bune sfaturi:
"0, fierare Ilmarinen,
Mefter vepzic, fa-ti indata-un
Plug cu totului de aun
Cu argint impodobeqte-l;
0 sa ari cu plugul asta
Ale viermilor ogoare,
Ale qerpilor panzinturi."
Ci fierarul Ilmarinen .
A turnat in cadelf aun
Aqeza argint pe foale,
57-a-njghebat apoi fi plugul,
.57-a facut din fier ciubote
Cu turetci de-otel; catat-a
Scl le-ndrepte pe picioare,
Potrivitu-le-a pe glezne,
Imbracat-a fi camaqa
Cea de fien ba 4i incinse
chimirul de arama;
Cauta manufi de piatra,
5i manu,si defier i,sl trase,
Cele cu un singur deget;
Arzatorul cal luat-a,
Armasarul lui cel falnic,
A pornit sa are cimpul,
Sa deschida brazde-n pajiqti.
,Se-nvirteau, trosneau tot tidve;
A vorbit apoi acestea:
".Farpe, tu,.facut de Doninul,
C'ine nzi le puse oare
Sa-ti ridici acuma capul,
Ca sa-li lii in sus, lot, teasta,
Sa-ti intinzi aqa de tare
A gitlejului tulpina?
Te retrage-acum din cale,
Piei, nemernicule, -n ierburi,
Tot pe sub maracin4uri,
Prin uscatele pai,Fe;
De ridici, acolo, capul,
0 sa-ti sfarme Ukko teasta
Cu vergi lungi de tot, cu virful
De otel, cu ale sale
Boabe ferecate, grele."
Cimpul ferpilor arat-a,
Scormonitu-le-a pamintul,
Pe-araturi umblau viermoii,
Se rostogoleau pe cimpuri;
Vipere foiau pe brazde;
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Am arat de-acuma toate
Ale viermilor ogoare,
Sesul §-ezpilor brc7zdat-am,
viperelor cimpuri;
Vrei sa-mi pui in palma fata
In sfirVt, sa-mi dai iubita?"
185
Insa gazda cea din Pohja
A raspuns in chipul asta:
"Vei primi atuncea fata,
0 sa ti se dea fecioara
De prinzi ursul lui Tuoni,
De-i putea sa pui zabale
Lupului ce-1 are Mana,
In padurea Tuonelei,
In saluyele lui Mana;
Sute de barbati pornira
La vinat, nici unul, insa,
Nu s-a mai intors de-acolo."
Ci fierarul Ilmarinen
Mai intii s-a dus la fata
Fi i-a spus aceste vorbe:
"Ca sa pun, cerut-a baba,
Friu la lupii din Manala,
S6 prind urqii lui Tuoni,
Colo-n codrul Tuonelei,
In salcgele lui Mana."
I-a venit in ajutoru-i
Tot logodnica, Ii dete
Minunat de bine sfaturi:
"Ilnzarinen, meVer vesnic,
Din °lel Ili fa capestre
Si din fier zabale-njgheaba-ti,
Pe o piatra-n fundul apei,
.57 in spunza adunata
De prin trei §.zzvoaie repezi;
Ai sa prinzi si ursul cela
Al lui Tuoni, vei pune
Friu qi lupului lui Marta."
Ci fierarul Ilmarinen,
Friu doar din otel facut-a
Si zabale ferecate
Pe o piatra-n fundul apei
.57 in spuma adunata
De prin trei §-uvoaie repezi.
A pornil -o cu zabale,
Spuse vorbele aceste:
"Piica-a negzirilor dese,
Terhenetar; cerne pica
Fa s-atirne-o ceata groasa
Peste cimpurile-n care
Se mai vintura vinatul,
Ca sa nu-mi auda pacii,
S6 nu scape-cga de mine!"
Lupului viri zabale,
Ursului i-a pus capastru
Pe cel es din Tuonela,
In strafund de codru-albastru;
Spuse cind se-ntoarse iarasi:
"Baba, vezi sa-mi dai copilu-ti,
Prinsei ursul lui Tuoni,
Pus-ant friu de fier in gura
Lupului de prin Manala!"
Ci stapina cea din Pohja
www.dacoromanica.ro
A raspuns in chipul asta:
"Ti-om da lisita, ti-om pune-n
Palma ast ratoi albastru,
De-o sa prinzi voinica qtiuca,
De-o sa pescuieVi grasanul
Pete care rataceve-n
Negrul fluviu-al lui Tuoni,
Prin cea vale a Manalei,
Fara sa ridici nici plasa,
Fara deci sa tragi navodul;
Mers-au ei sa pescuiasca
Sute de barbati pe-acolo;
Nu s-a mai intors nici unul."
S-a inspainzintat fierarul
A cazut In deznadejde,
Ci se duse iar la fata,
I-a grait in chipul asta:
"Uite,-mi cid o noun cazna,
Mull mai rea cunt fu intlia;
Sa prind solzuroasa ftiuca,
Sa inhat grasanul peo`e
Ce tot rataceVe-n negrul
Fluviu stint al lui Tuoni,
In riu ve4.nic al lui Mona,
Fara vir§.6, fara plasa,
Fara-un ciopoc cu care,
De-obicei, se pescuie§le."
I-a venit in ajutorzz-i
Tot logodnica: ii dete
Minunat de bune sfaturi:
"0, fierare Ilmarinen,
Nu to pierde-a§yi cu firea!
Iute ja din fier un vultut;
Saint voinic cu pene albe;
Ai sa prinzi cu dinsul qtiuca,
Peqtele ce rataceVe-n
Negrul fluvizz al lzzi Tuoni,
Prin vilceazza din Manala."
Ci fierarul Ilnzarinen,
Maistrul ve.ynic,.faurit-a
lute un hultan de flacari,
.5'oim mare/ cu pene albe,
I-a pus gheare ferecate,
Niqte cangi de-otel facut-a,
Din a' barcii margini, ciripi;
S-afeza sus peste ciripi,
Pe spinarea celei pasari;
S-aciud pe linger osul
Aripii acelui vultut:
Paseirii i-a dat invaturi,
lndemnat-a qoimul astfel:
Voimule preaminunate,
Zboara cum ti-oi da porunca:
Mergi spre fluviul Tuonelei,
Ceitre valea din Manala;
Prinde ,stiuca solzuroasa,
Pe,stele din fluviul cela!"
186
pasare maiastra,
57-a luat indata zborul
Cu marl lovituri de aripi;
A zburat sa prinda qtizzca,
Sa vineze monstrul cela
Cu grozavii dinti, acolo-n
Fluviul cel din Tuonela,
In vilceaua din Manala;
Maturd cu-aripa apa,
Atingea cu alta cerul;
Ghearele arau pe mare,
Pliscu-i tot lovea in steiuri.
Ci fierarul Ilmarinen
A-nceput atunci sa greble
Fluviul din Tuonela;
5'oinzul linga el, la pinda.
Iata, a iecit din ape
Vetehinen, se zvirli spre
Ilmarinen, dintr-o data;
Vulturul I-a prins de ceafa,
li suci-ntr-o clipa capul,
Iar l-a scufundat in valuri
Pe namolurile negre.
Ci veni pe nealteptate
5'tiuca ceea a lui Tuoni,
Se ivi greoi cel cline-al
Ape/or; nu prea marunt chiar,
Nici prea mic, qi nici prea mare;
Limba-i cit securi vreo dozza,
Dinti cit coada unei greble,
Cuprindea trei fluvii gura-i,
De vreo §-apte barci spinarea;
Vru sä-1 prinda pe Ilmari,
Sag Inghita pe cel faur.
Vulturul veni din zboru-i,
Pasarea din prin vazduhuri,
Gata-aczinz era sa sara,
Nu era din cele prea midi,
Nici prea mica, nici prea mare;
Gura-avea o suta stinjeni,
Cuprindea vreo ,base Kurt,
Nurnara-n lungime limba
Cam vreo ,case cozi de lance,
Gheare Izmgi cit vreo cinci
seceri.
A zarit grozava
Pe.ytele, ratacitorul,
S-a si repezit aupra-i,
Tabarit-a peste solzii
Cei stralucitori ,ci ginga41.
5'tiuca ceea solzuroasa
Peftele, ratacitorul,
Penele de qoim tirit-a
In strellimpezile ape;
Iar se-urca in aer sonnul,
A luat namolul negru
Peste valurile limpezi.
www.dacoromanica.ro
Indelung zbura fi iarasi
II izbi, virindu-fi gheara
In a celei stiuct spinare,
Ciinelului de apa-n coasta;
.57-a infipt cealalta gheara
Intr-un munte de otele,
In colina ferecata,
Gheara luneca pe stinca,
Reazinzu-I pierdu pe piatra;
Scufundatu-s-a atuncea
Marea ftiuca, fu In stare
Chiar sa scape monstrul apei
De-a' hultanului lungi gheare,
De-ale oirnului puternic
Degete prea otelite;
Mai purta pe coaste urma
Ghearelor qi rani pe umar.
Se mai opinti hultanul,
Cel cu ferecate gheare,
Aripile-i stralucira,
Ochii i-au sclipit ca focul,
Prinse qtiuca-n cangi grozave,
Ciinele de apa-n gheare,
Ridica voinica qtiuca,
Smulse monstrul de prin ape,
De pe sub adinci talazuri,
Peste valurile limpezi.
Astfel vulturul cu gheare
Ferecate, doar la-a treia
Incercare, apucat-a
Marea 4.tiuca a lui Tuoni,
PeVele ce ratace§le
Prin al Tuonelei fluviu,
Prin vilcelele Manalei;
Apa nu parea ca-i apa
Pe sub solzii marl ai ftiucii;
Nu parea vazduh vazduhul
Plin de penele de vultur.
Ast hultan cu crunte
gheare,
5'tizzca cea cu solzi urcat-a
Intr-un nalt stejar pe-o creanga,
Intr-un pin stufos pe-un crectet,
A gustat din maruntaie,
Rupse pintecele-n dozza,
Virfill coaste /or manta! -a,
Capul de pe trunchi desprinse.
Spuse Ilmari fierarzth
"Vai, tu, vulture nemernic,
Cam ce rang ai printre pc7sari,
In vinat ce loc ai, oare?
Veld ca gufti din maruntaie,
SfiVi pintecul in cloud,
Rupi fi coastele la virfuri,
Capul II desprinzi de trunchiu-i!"
Vulturul cu crunte gheare,
Minios din tale -afara,
187
Si-a luat indata zborul,
Ridicatu-s-a in ceruri,
Sus pe tivul unui nour;
Nori ceruri frematara,
Povirrzitu-s-a capacul
Aerului qi se rupse
Al lui Ukko arc, iar Luna
sfarmat a' sale coarne.
Ci fierarul Ilmarinen
Duse capul ce/ui pecte
Ca s6-1 deie soacrei sale;
I-a spus aceste vorbe:
"Ili aduc un scaun vepzic
Pentru primitoarea casa
Ce-o geisii aici, in Pohja!"
Prinse apoi sa graiasca,
lata vorbele ce spuse:
"Sesul vierrnilor arat-anz,
Ale viperelor cimpuri,
Uite, ca am pus qi friul
Lupilor ce-i are Mana,
Am inccltu4.at qi urvii
Lui Tuoni, prins-am qauca
Cea cu solzi, grasanul peqte
De prin fluviul Tuonelei,
Din vilcelele Manalei;
Inzi dai chiar acum copila-ti,
Ce s-a logodit cu mine?"
Spuse gazda cea din
Pohja:
"Nu to cam purtafi prea bine,
Cind taiaqi la pe§le capul,
Cind Ii spinteca# stomacul;
Rau fa-cuqi ca i-ai rapt coasta,
Te-ai atins de maruntaie!"
Ci fierarul Ilmarinen
A raspuns in chipul asta:
"Nu scoli prada neatinsa
De prin locuri mutt mai bzine,
Dares de prin Tuonela,
Din vilceaua din Manala;
Ci logodnica mi-i gata
Pentru care-atit vegheat-am?"
Gazda ceea din Pohjola
I-a raspuns, atuncea, astfel:
"Da, logodnica ti-i gala,
Pregeititel-i fata pentru
Care ai vegheat atita;
Uite, imi qi dau ratu§.ca,
Pc7.yaruica, chiar in mina
Faurului Ilmarinen,
Ca sa-i fie-n veci sotie,
Prietena s-o aibei-n
Porumbila lui, in brate."
Un copil sta jos acolo,
A grelit de pe podele:
"A intrat in casa asta,
www.dacoromanica.ro
In castel veni o nzindrei
Pasare, sosi un vultur
Alergind din miazarzoapte,
Cobori un qoim din ceruri;
Atingea cu o aripa
A vazduhurilor margini,
Meiturci cu ceealalta
Preaalbastrele talazuri,
fyi tira pe mare coada,
Pipeiia cu ciocul cerul,
Se rotea cu-ntinse aripi;
Merse spre castelul cela
Al barbatilor; lovit-a
Tot cu pliscul lui, cu virful;
Ci era acoper4u1
Tot din Fier yi qoimul cela
N-a putut, vad, sa strabata.
Jar s-a-ntors ca s6
priveascel,
Se rotea cu-ntinse aripi,
Merse spre castelul cela
Al nevestelor; lovit-a
Tot cu pliscul lui, cu virful;
Ci era acoperiyul
Din aramef qi foimanul
N-a putut iar sä strabata.
Iar s-a-ntors ca sel
priveasca,
Se rotea cu-ntinse aripi,
Merse spre castelul cela
Al fecioarelor; lovit-a
Tot cu pliscul lui, cu virfzzl;
Ci era acoperivul
Din postav fa-cut §1, iata,
A putut atunci patrunde.
A intrat pe coq pe urmei,
Cobori In pod, impinse
La o parte oblonapil,
Siete paseirecx albastra
La fereastrei, spre perete,
Intr-un colt s-a-ascuns hultarzul,
Cel cu sutele de pene.
A privit, cuprins de vraja,
Minunatele cosice,
Admirat-a peiru-n bucle,
Pe fecioara cea mai mindra,
Cea mai chipe0 din fete,
Cea cu parul cel mai mindru,
Cea mai agerei din toate
Ce put-tau pe frunte perle,
Pe cea mai vestita fata,
Din acele ce-aveau capul
P /in de flori, infipte-n plete.
A-nheitat In carzgi hultan-
ul,
A luat in gheare
Fata cea mai minunata,
188
Rata cea mai dragala§-6,
Cea mai vesela din toate,
Cea mai frageda faptura,
Fc7ra seaman de curata;
0-rufaca atunci aceasta
Pasare de prin vazduhuri,
0 rapi Intinsa gheara,
Caci prea drept Ii sta capqorul,
Ii era de tot subtire
Mylocelul, qz purta doar
Cele mai alese pene,
Gingafe 4-i delicate."
Ci stapina din Pohjola
A grail in chipzil asta:
"Fericitule, cum oare
Ai §.tiut, cum inteles-ai,
Marul meu cel stump, de aur,
Ca la not craytea fecioara,
Mete galbene pe-aicea?
Ai aflat acestea oare-n
Stralucirea minunata
A argintului sem, poate,
In vapaile ce-arurzca
Scumpele gateli de aur?
Straluci al nostru soare,
Ori cumva mai scinteiaza,
Luna noastra pina-aicea?"
Pe podea grai copilul,
Apucatu-s-a sa cinte
Bc7ieta,sul gras si rumen:
"Sa vedeti cum fericitul,
Uite cum copilul asta
Al norocului aflat-a
Ca sint curtile vestite
A' fecioarei pe aicea,
Ca e locuinta mIndrei;
I-a mers tatalui departe
Faima de cirmaci de nava
.5'i mai mutt i-a mers maicutei
Ca-i o buna brutarita,
Coace pitele-ndesate
.57 ca una ce framinta
Piin4oare multgustoase,
Gazduind strainii bine.
Sa vedeti cum norocosul,
Cum a priceput strainul
Ca pe-aici creqtea o fata,
Ca se ridica fecioara;
Intr-o zi trecind prin curte,
Apucind-o drept prin fata
Naltului hamban atuncea,
Intr-o mindra dimineata
Chiar in zori, zeiri strclinul
Fun, zircindu-se in aen
Se nalta un nour negru
De la curtile fecioarei,
Din lacaqul fetiqcanei;
www.dacoromanica.ro
Ca sa macine-a prins fata,
Piatra de ri§-nit, sa-nvirta;
Ci cinta cum cinta cucul
Tare vesel, moara asta,
Iar minerul ca o gisca,
Presura era la cintec
Subtirica sita, iara
Piatra morii ca o perla.
El s-a mai intors o data,
Merse-n margini de ample,
Flori tot culegea fecioara,
Iqi facea mereu de lucru
Colo-n galbene finete,
Tot punind sa clocoteasca
Roqii caldarufi, sa fiarba
Oale galbene la focuri.
A venit a treia oara
Sub ferestrele fecioarei;
Auzi atunci strc7inul
Ca tesea, zvIcnea In mina
Fetiqoarei o vatala,
Ca o helge printre pietre
Se tot strecura suveica,
Ai vata /ei dinti Intruna
Tot loveau precum o verde
Ghionoaie intr-un arbor;
Se- nvlrtea prea lute sulul
Ca pe-un ram, o veverita."
Gazda ceea din Pohjola
A grail in chipul asta:
"Ha, ha, ha, iubita fata,
Nu ti-am spus intotdeauna:
«Nu mai viersui prin codri,
Nu cinta pe vai vreodata,
Ci-ti ascunde-ndoitura
Gitului, albeata asta-a
Bratelor cqa de mindre,
Toata bogatia astui
Tincir piept si celelalte
Farmece ce are trupul!»
Te-nvatai, o toanzna-
ntreaga,
Ti-am mai spus qi vara asta
Pentru-a nu qtiu cIta oara,
.57-n grabita primavara,
Amintitu-ti-am i-n vremea
De semanaturi ca-i bine
S6 zidim o casa-ascunsa,
Cu ferestre tainuite,
Ca sa poti acolo tese,
Ca sa-ti scirtiie sub talpa
Cele patru ite late,
Fcira-a te-auzi logodnici,
Pelitorii de prin Suomi."
Pe podea vorbea baiatul,
Spuse aste copila ,sul,
Cel de cincisprezece zile:
189
"Un sirep nu-i greu s6-1 tainui,
E L4or sa tii ascunsc7
Coama dreapta, dar o fata
S-o ascunzi e anevoie;
Lesne nu-i deloc sa aperi
Lungile cosite; uite,
Chiar data -ai zidi-n mijlocul
Marilor nemarginite
Un castel, sei-ti tii acolo
Fetele, s6-ti creVi a' tale
Minunate porumbite,
N-ar fi nici in el ascunse;
Insa-ar fi cu neputinta
Sci le cre4-ti §.1 s6 nu-ti vie
Si logodnici, o multime,
Petitori din lumea-ntreagc7
Si barbati cu nalte coifuri,
Cai cu, de otel, copite."
Ci, batrinul Vainanzoinen,
Sztpeirat, in jos cu capul,
Merse inspre-a' sale plaiuri;
Spuse-atzinci aceste vorbe:
"Tai, nenorocire mie,
Biet niclneag, caci nzi vrui, uite,
Sa ma-nsor in tinerete,
N-anz vrzit, nu, sei-mi iazi nevasta
Cind cram voinic, pe vrenzuri;
E nebzin caruia-i pare
Rau cá s-a-nsurat prea tinat;
C-a avid in floarea vietii
Copila .yi, ca prea de June
.,S'i-a-njghebat o casnicie!"
Ci ferit-a Veiinamoinen,
I-a oprit Suvantolainen
Pe mo§-negi scl se insoare
Cu fenzei nzai tinerele,
Sa nzai slcIrzzie sei alba
Mina mindrelor; in si /a,
Sá visleasca din trufie,
Pentru-un ranza§-ag sa-noate,
Scl incerce sa se ieie
La intrecere cu tineri.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
C ant Ui
al XX-lea
www.dacoromanica.ro
195
Ce sa mai cintam de-
acuma,
Ce mai tint de-acu' sa spunem?
lata ce-om cinta de-acuma:
Despre cheful din Pohjola,
Despre marile ospete,
Ce dc7dura cei cu stare.
Mu lt s-au pregatit de
nunta,
Strips -au cele de-a' mincarii
In sala§.ele din Pohja,
In comari din Sariola.
Ce merinde fura-aduse.
Cam ce pregatiri fOcura
Pentru masa cea din Pohja,
La ospatul cu multi oaspeti,
Ca la toti din plin s-ajunga,
So se sature nuntaqii?
Ci creoea-n Carelia taut;
Bouleatz traia-n Suomi,
Nici prea nzaruntel, rzici mare,
Un bout, atita doara;
Coada-i se mi§-ca in Home;
1-atirna in Kemi capul;
Coarnele de-o suta stinjeni,
Botul lat de-o suta cincizeci;
Alega opt zile-o helge
Ca sa-i ocoleasca gitul,
Si zbura o zi intreaga
Intre coarne rindunica,
Ajungea cu greu la tint6
Fara-a se-odihni in tale;
A sarit o luna-n capat
Veverita de la greaban
Pina-n lungul cozii, insa
N-a putut atinge virful
Inainte de sfirqitul
Lunii ce'i dintii de cazne.
Bolt! ast grozav de mare,
Finlandezul taur straqnic
Din Carelia -1 purtara
Find pe la-a' Pohjei cimpuri;
Sute it tineau de coarne,
Il trageau de nari vreo mie,
Tot tirindu-I cu de-a sila,
Aducindu-I la Pohjola.
Se ducea ast bou incolo
Spre strimtoarea Sariolei
Greu de tot; pa§-tea la iarba
Tot pe mlap`ini; atingea, vezi,
Norii-n trecat cu spinarea;
Nu era in partea ceea
Nici-un macelar; n-aflara
Printre toti copiii Pohjei,
In poporul cela mare,
Printre tinerii in floare,
www.dacoromanica.ro
Printre cei mai virstnici, unul
Care sa ucida morzstrul.
Un moqneag strain venit-a
Din Carelia, anume
Virokannas; spuse aste:
'Mai domol, domol, biet taut;
Caci yin, uite, cu maciuca;
0 sa las toiagul asta
Peste tidva-ti, dobitoace;
N-o sa ti se miqte botul
Vara asta, care vine,
N-o sa-ti mai framinti de -acuma
Narile, pe cimpul asta,
La strimtoarea Sariolei!"
A izbit mot Virokannas,
Lovituri a dat indata,
Palvoinen tinea ast taut;
Scutzira din cap tot vita,
Invirtindu-V ochii negri;
Intr-un brad fugi batrinul
Virokannas, prin hatguri,
Palvoinen tot prin rachite.
Un alt macelar catara
SO doboare naltul taur;
In Carelia cea mindra,
In gospodarii din Suomi,
Tocma-n Rusia blajina,
Suedia cea curajoasa,
Pe-a' Laponiei tarimuri
In a' Turjei bune locuri,
Au catat 41-n Tuonela,
In Manala, sub parninturi;
Fara a-I gasi, umblara;
N-au filcut nici-o isprava.
Un alt nzacelar cataract
Au pornit in cc7zitarea
Vreunui taietor de vile
Pe a marilor spinare,
Printre nesfirMe valuri.
Negru om ie§1 din unde,
Un viteaz tifni din ape,
Din cel golf intins de mare
Din talazuri necuprinse;
Nu era din cei nalti inset
Nu era chiar tare mare,
Nici din cei mai mici, caci, iata,
In pahar putea sa doarma,
SO stea-n sita in picioare.
Pumni defier avea
batrinul,
Fata roqie ca focul,
Casca pusa-n cap, de piatra;
incaltat era in piatra,
Un pumnal in mina de-aun
Incrustat cu flori de-aramc7.
Astfel fu gasit casapul;
 196
Vita-yi intilni-al ei gide,
Boul finlandez, stapinul,
Dete monstrul peste omul
Ce avea sa mi-1 rapuna.
Cum vazu moyneagul
prada,
De grumaz a inyfacat-o,
Boul in genunchi it puse;
I-a inghesuit batrinzr1
Coastele-n pamint, in Alma.
S-a ales cu mari foloase?
Nu prea mare-a fost clytigzil:
Suta de butoaie came,
De cirnat o sut6 stinjeni,
.5'apte luntri marl de singe,
.5'ase putini de osinza,
Pentru cheful din Pohjola,
La ospilt in Sariola.
lata se Osea-n Pohjola
0 Malta, larga casa;
Un perete: noun stinjeni,
Fundul lat de nunzai yapte;
De cinta cocoy pe case,
N-ajungea in curie glasul;
De Tatra in fund un cline
N-auzeai pe prag nimica.
Ci stapina din Pohjola
Alerga prin incapere,
Peincheieturi de scinduri;
Chibzuia aya batrina:
"Undo -o sa &Ulm noi bore;
Cum s-o facer?: pentru nunta,
Pentru-a o gusta la masa?
Nu ytiu cum se pregateyte,
Nu cunosc rnacar de unde-i,
Nici obiryia ce are."
Un moyneag era pe soba,
A grail pe soba mogul:
"Doar din orz ieyit-a berea,
Din hamei e bautura;
Insa-a ajutat-o apa,
Sprijin a gasit in flacari.
A's! hamei, flu lui
Remunen,
Fu sada de rnic in lama,
Fu plantat cdnd fuse mare
Ca o vipera, zvirlit fu
Mai apoi ca o urzica
Linga-ale Kalevei puturi,
Linga a' lui Osmo cimpuri;
A tiynit o tulpinita,
Mai tirziu in lujer verde,
Pe un pomiyor urcat-a,
Merse mai departe-n creytet.
Semanat-a moyul cela
Pe-a' lui Osmo noi ogoare;
www.dacoromanica.ro
Se nalta preamindru orzul,
Ii mergea nespus de bine,
Pe-a lui Osmo noi ogoare,
Pe cimpiile Kalevei.
Doar trecu pupal vreme;
A strigat din porn hameiul,
A vorbit din cimpuri orzul,
A grail fi apa tocmai
Din fintinile Kalevei:
«Cind om fi noi in stare
set- ne-mpreunam, cind fi-vom
,57 noi unul Linga altul?
Rclu e sa traieyti tot singur;
E placut in doi, in trei chiar»
Osmotar; cea her-Or-46,
Kapo, care fierbe berea,
Apuca atunci un mare
Spic de orz, luc7 vreo yase
Boabe dintr-un snop de orz fi
De hanzei flori gapte strinse,
Apa-a scos vreo opt pahare;
Ayeza pe flacari oala,
A 16sat sa fiarba zeama,
Multiyor sa forfoteasca
Berea cea de orz in ziva
Grabnica, de primavara,
In cel cap pierdut in neguri,
In ostrovul cel din ceturi;
Zeama o varsa-n galeata,
In barbinta de mesteacan.
Fabrica atuncea berea;
N-a putut s-o faca insa
Nicidecum ca sa dospeasca;
Incepu sa chibzuiasca,
Spzise-apoi aceste vorbe:
oCe-ar mai trebui s-aduceam,
SO s-acreasca berea asta,
S6 dospeasca bautura?»
Kalevatar; preafrumoasa,
Cea cu degete dragute,
Fata cea preasprinteioara,
Uyurica la picioare,
Alerga prin incapere,
Pe incheieturi de scinduri,
Tot catind de treburi multe,
Intre dou6 mindre oale;
Ci un pal pe jos zarit-a,
Strinsu-l-a cu mare grij6.
L-a privit cu de-amanuntul:
Ce-o s-ajunga butuca.yul
Asta-n mina mindrei Kapo,
Intre degetele unei
Bune si cuminti fecioare?
oDaca i 1-ay da lui Kapo?
Chiar pe degetele astei
Bune fi cuminti fecioare?»
197
I 1-a dat in dar lui Kapo,
Chiar pe degete i-1 puse,
Kapo miinile frecat-a,
Amindozia palmi, pe §.olduri;
Astfel a venit pe lume
Veverita ceea alba.
Fata-# sfatui copilul,
fnvatat-a veverita:
((Ti!, micuta veverita,
Tu, al cOlnicului aim
A acestei lumi podoaba;
Du-te unde-ti spun acuma;
Mergi fi nu uita porunca
Ce ti-o dau 2i ruganzintea-mi:
Du-te-n Metsola cea buna,
Inspre treaza Tapiola,
Urca-te-ntr-un virf de arbor;
Treaza fii, pin-eVi in creltet,
Sa nu te rapeasca-un vultur,
Sus, prin aer sa te duca;
Cucuruzi de brad culege,
Verzi bobite de pin strange,
I le da lui Kapo-n mina
Pentru berea lzti Osmotar»
Alergat-a veverita,
A sari! stufoasa coada,
Cale Iztrzga strabeitut-a,
Departari rozbi, intinse;
A !recut un codru, altztl,
Ocolit-a mull pe-al treilea,
Inspre Metsola cea bunt
Piny -n treaza Tapiola.
A velzut trei brazi din
codru,
Patru pini mai mica zarit-a,
S-a urcat pe-un brad din vale,
Intr-un virf de pin din cimpuri,
Fara s-o inhate qoinzul,
Pasarea de prin vazduhuri.
Cucuruzi de pin culese,
Crengi de brad sfarma, ascunse
Cucuruzii in labute,
I-a acoperit cu gheare,
Ca sa -i duca toti lui Kapo,
Chiar pe degete sa-i puny
Bunei vi cuminti fecioare.
Kapo i-a bagat in bore,
Osmotar, in berea neagrcl;
Berea n-a dospit, nu Bete
Spumy asta bautura.
. Osmotar, cea berarita,
Kapo, care fierbe berea,
Prinse-atunci sa chibzuiasca:
«Ce-ar mai trebui s-aducem
Scl se-acreasca berea asta,
Sa dospeasca bautura?»
www.dacoromanica.ro
Kalevatar, preafrumoasa,
Cea cu degete dragute,
Fata cea preasprinteioara,
Uptrica la picioare,
Alerga prin incapere,
Pe incheieturi de scinduri,
Tot catind de treburi multe
Intre dorta mindre oale;
0 surcea pe jos zarit-a,
0 a strins cu mare grija.
S-a uitat cu de-amanuntul
Ce-o ajunge surceluta
Asta-n mina mindrei Kapo,
Intre degetele unei
Bune §.1 cuminti fecioare?
«De i -ac da-o chiar lui Kapo,
Chiar in degetele astei
Bune fi cuminti fecioare?»
0 dodu in dar lui Kapo,
Chiar pe degete i-o puse,
Kapo miinile frecat-a,
Anzindort6 palmi pe 4'olduri;
A venit pe lume jderul,
Cel cu coastele de aur.
L-a-nvatat pe jder,
atuncea,
Pe orfan, ce-avea sa facei:
«Draga jder, tu, pasaruica,
Tit, nepretuita bland,
Du-te uncle-1i spun, urrnindu-mi
S't porunca nzea fi ruga:
Du-te-n peVera de piatra-a
Ursului, in chiar sala§-ul
Din strafundul celor codri,
Unde crunt se lupta
I,,i duc viala in cruzime;
Stringe-n mina a' for bale,
Toarna spuma for in palme;
Pune-o chiar in miini lui Kapo
Pentrzt berea lui Osmotar»
Incepu sa sara jderul,
Sa alerge pieptul de-aur,
Cale lunga strabatut-a,
Departari reizbi, intinse,
A trecut un fluviu, altul,
Ocolit-a mult pe-al treilea,
Spre cea vagcluna-n piatra-a
Ursului, spre vizuina-i
Cea de stinci; acolo unde
Batalii dadeau ursoii,
Crincen 4i duceau viata
Pe o stinca ferecata,
Pe un munte de otele.
Le curgeau din gura bale,
De prin neiri cadea tot spumy;
Balele monOrilor strinse,
198
A vorsat in palme spuma,
0 dadu in miini lui Kapo,
Chiar pe degetele-acestei
Bune li cuminti fecioare.
Osmotar le-a pus in bere,
Kapo-n berea cea negrie;
Berea n-a dospit, nu dete
Spuma asta bautura.
Osmotar, cea berarita,
Kapo, care fierbe berea,
Prinse-atunci sa chibzulasca:
«Ce-ar mai trebui s-aducem
SO s-acreasca berea asta,
SO dospeasca bautura?»
Kalevatan preafrumoasa,
Cea cu degete dragule,
Fata cea preasprinteioara,
U,surica la picioare,
Alerga prin incapere,
Pe incheieturi de scirzduri,
Tot catind de &churl multe,
Intre dou6 mindre ogle;
A velzut pe jos pastaie
,P cu grija mare-o strinse.
0 privi cu de-amarzuntul:
«Ce-o ajunge din pastaie
In a' mindrei Kapo minuri,
Intre degetele unei
Bune §1 cunzinti fecioare?
De i-a,s da-o chiar ha Kapo,
Chiar in degetele astei
I3une qi cuminti fecioare?»
0 &Ulu in dar lui Kapo,
Chiar pe degete i-o puse;
Kapo miinile.frecal-a,
Antindozz6 Mimi pe .yolduri,
Neste coapsele voinice;
Astfel se nascu albina.
Invatat-a pasaruica,
Arata albinei toate
Cite trebuie sel facet:
«Draga mea albina, scumpo,
Sprinteioara pasaruica,
Tu, a florilor regina,
Zboara unde-ti spun, urmindu-mi
.57 porunca mea §.i ruga:
In ostrovul de pe valuri,
Pe o stinc6-n marea nalta
Arome0e-acolo-o fata,
Doarme-o filnghie de-aramtl;
Linga ea e-o planta dulce,
larba toata-n mied pe qortu-i;
la pe aripioare miedul,
In manta incarc6-ti mierea
Din luciosul virf al plantei,
Din potirul plantei de-aur;
www.dacoromanica.ro
I le da lui Kapo-n mina,
Pentru berea lui Osmotar
Ci albina sprinteioara
A zburat cum zboara vintul,
Cale lunga stmlbatut-a,
Departari razbi, intinse;
A trecut o mare, alta,
Ocolit-a mult pe-a treia,
Spre ostrovul de pe valuri,
Stinca din inalta mare;
A v6zut dormind fecioara,
In somn grew cel piept de staniu,
In cimp larg qi Ara nume,
In cinzpia cea de miere;
Lingo fata, iarba de-aun
Iarba de argint pe briu-i;
Aripa-§1 intinse-n miere,
Penele-§1 scalda in sucul
Virfirlui lucios al plantei,
In al florii de-aur creltet;
I-0 dadu in miini lui Kapo,
Intre degetele astei
Bune qi cuminti fecioare.
Osmotar le-a pus in bere,
Kapo, in licoarea neagra;
A dospit acuma berea,
Fierse noua bautura
In galeata de lemn proaspat,
Ridicatu-s-a la toarte,
Se umplu chiar peste margini,
Vru s-alerge prin tarina,
So tot curga pe podele.
S-au fost scars vreo dou6
clipe,
0 clipita doar trecut-a;
Toli s-au inzbulzit s6 bele,
Eu intiizzl Lernminkainen,
Ametitu-s-a chiar bine
Ahti al lui Kauko, asta,
S-a-mbatat cumatrul vesel
Doar cu berea lui Osmatan
Ce-o facuse Kalevatan
Osmotar; cea berarita,
Kapo, care fierbe berea,
A grail' in chipul asta:
«Vai de-a' mele ziliqoare,
Bere rea de tot facut-am,
Fiert-am suc ciudat cu totul,
CO scapat-a din ciubere,
SO undeasca pe podele.»
Ci cintat-a intr-un arbor
Pasarea cea roqioara,
Pe-un acoper4 §1 mierea:
«Berea ce-o facufi nu-i proasta,
E chiar straqnic de gustoasa;
Numai in butoi s-o puneti,
199
Co lo-n pivnita s-o duceti,
Intr-o bute de stejar ci
Strinsa-n cercuri de arama.»
De aici se trage berea,
E-nceputul bauturii;
Chiar de-atunci ti merse vestea;
Bucuratu-s-a de cinste
Ca era chiar minunata:
Buna pentru oameni pa,snici,
Vesele facind neveste,
La barbati dind chef de vorba,
Bucurind pe cei cucernici,
Pe nebuni facind sa sara.
Ci stapina din Pohjola,
Cum aflat-a obiryia,
A umplut pe cea mai mare
Din barbinte ochi cu apa,
A turnat pe jumatate
In galeata nou-nouta,
Puse orz destul intr-insa,
Muguri de hamei, multime,
Pregati batrina berea,
A facut ea bautura
In galeata nou-nouta,
In barbinta de mesteacan.
Luni infierbintar6 pietre,
Veri de-a rindul fiert-au apa;
Codrii lemne-au dat cit vrura,
Scos-au din fintine apa,
In curind in marii codri
Se facura lumin4uri,
S-a imputinat fi apa
Din izvoare-n timp ce-ntruna
Se tot fabrica la here,
Se amesteca suc negru
Pentru chefzd lung din Pohja,
/ist °spat cu mii de oaspeti.
Se latea-n ostrov fun:
mare,
Focul se-ntindea departe,
Spre cel virfde promontoriu;
Negrul fun: urca spre ceruri,
Se tot ridicau in aer
Aburii din locul cela,
Unde-ardeau atitea vetre,
De prin cele-ntinse focuri,
Coperind juma' din Pohja,
Carelia intreaga.
Se uita-ndelung poporul,
Tot privea, zicind aceste:
"Cam de unde-i fumul asta,
Ccata asta din vazduhuri?
Prea e mic de foc de lupta,
Ca foc ciobanesc prea mare-i."
Intr-o mindra dimineata
Maica cea-a lui Lemminkainen
www.dacoromanica.ro
Se ducea in zori sa scoata
Apa din izvon vazut-a
Ca acoperea intinderi,
Parti intregi din miazanoapte
Un fum gros; a spus aceste:
"Negreyit e fum de lupta,
Focuri sint de &Italie."
Ahti Saarelainen, insuyi,
Minunatul Kaukomieli,
Tot privea mereu in juru-i,
Prinse-apoi sa chibzuiasca:
"Ce-ar fi sa ma uit eu insumi,
Ca sa vad de-aproape locul,
Cam de unde urca fumul,
Ce e ceata asta-n aer?
Este fum de prin razboaie,
Focuri sint de crunte lupte?"
Merse Kauko sa priveasca
Unde se tot urca fumul;
Nu era foc de razboaie,
Fum din MOW cumplite,
Ci doar flacari pentru bere,
Foc sa fiarba bautura,
In strimtoarea Sariolei,
In cel golf sub promontoriu.
Prinse sa se uite Kauko,
Chiondorly privea cu ochiul,
Urrul se zglia, strimb celalt,
Gura tot putin cam strimba;
A vorbit privind cu grija,
A strigat deasupra vaii:
"Scumpa soacra, gazda-a Pohjei,
Pregateyte here buna,
Vezi, mereu sa ne tot fabrici
Multvestita bautura,
Ca sa relcoreyti multimea,
Cit o fi sa tiny nunta-mi
Cu fecioara-ti tinerica!"
Gata fu-n sfircit si berea,
Bautura pentru oameni;
Iata, pus-au berea rota,
Dus-au falnica licoare
In pamint, sa doarma-n tihna,
Intr-o pivnifa de piatra-n
Bute de stejar inalta,
Dupa-o vrana de ammo.
Ci stapina cea din Pohja
Puse-apoi sa fiarba zeama
sa forfoteasca oale,
Sa dea-n clocot marl cazane,
Uria.ye piini facut-a,
Framinta, intinse coca,
Sa cinsteasca tot norodul,
Scl hraneasca gloate multe
La ast chef prelung din Pohja,
La ospat in Sariola.
 200
In sfircit, au fost gatite
Cele piini inalte, fost-a
Framintat tot aluatul;
S-au scurs doar vreo (Jowl clipe,
0 clipita doar trecut-a;
Berea-n vas facuse spume,
A rostit aceste vorbe
Cold-n beciu-i bautura:
"De-ar veni om sa ma beie,
So ma verse pe gitleju-i.
Vreun cintaret mai strafnic,
Ca sa-mi laude taria,
Vrun poet mai de ispravel!"
Cautara cintaretul,
Un poet mai de isprava,
Priceput so spuie versuri,
Povestaf de-aleasa fata;
A venit un sonin sa cinte,
Drept poet s-a dat o ftiuca,
Somnul n-a ftiut sa cinte,
Cintaret n-a Post nici ftiuca;
Somnu-a stat doar gura-casca,
Mult prea rari sint dintii tizzcii.
Cautara cintaretul,
Un poet mai de isprava,
Priceput sa spuie versuri,
Povestaf de-aleasa fata;
Un baiat apoi adus-au,
Drept poet s-a dat copilul,
N-a ftiut sa cinte pruncul,
Nu ftia nici sa graiasca;
Iasi avea legata limba,
Ii era intepenita.
Berea-ameninta acuma,
Se aprinse bautura-n
Butea de stejar cea mare,
Dupa vrana de aranza:
"De nu vrea sa vie nici un
Cintoret mai de isprava,
Un poet de mare vazc7,
Povestay de-aleasa fata,
0 s-arunc in aer cercuri,
0 so dau afara fundul!"
Ci stapina din Pohjola
A fOcut pofliri la nunta,
i trimise vorniceii,
A grail apoi aceslea:
"Ilei, micuta slujnicuta,
Roaba mea cea credincioasa,
Du-te chearna tot norodul,
Ada la °spat multimea;
Ci poftefte slabanogii,
Pe saraci, pe orbi, betegii,
Cheama toil neputinciocii,
Pe ologi gi ciungi, de-a valnza;
Adu-i pe cei orbi in barca,
www.dacoromanica.ro
De-a calare to betegii,
Pe ologi yi ciungi, in thrill!
Roaga-i mult, cu drag
pofteyte
Oamenii de prin Pohjola,
Tot poporul Kalevalei,
Pe batrinul Vainamoinen,
Cintaret la chef sa fie;
Nu-1 pofti pe Kaukomieli,
Pe Oct Ahti Saarelainen!"
Mititica slujnicuta
A grait aceste vorbe:
"De ce nu pe Kaukomieli,
Pe ast Ahti Saarelainen?"
Ci stapina din Pohjola
I-a raspuns in chzpul asta:
"Nu-1 poftesc pe Kaukomieli,
Pe cel hitru Lemminketinen,
Caci e batauy. oriunde,
Oricind gata de gilceava;
A facut la nunci marl certuri,
A batjocorit fecioare
Sfinte-n strafe minunate,
In gateli de sarbatoare."
Mititica slujnicuta
Spuse lute aste vorbe:
"Cum sa-1 ftiu pe Kaukomieli,
Cum sa nu-1 poftesc la nunta?
Nu ytiu unde sta ast Ahti,
Unde s-afla Kaukomieli."
Ci stapina din Pohjola
A raspuns cu aste vorbe:
"Ai sa-1 recunofti pe Kauko,
Pe ast Ahti Saarelainen;
Are-ntr-un ostrov salaful,
Veselul cumatru fade
Chiar pe tarmul unei ape,
Linga-un sin intins de mare,
Lingo capul Kaukoniemi."
Slujrzicuta, mititica,
Slujitoarea cea naimita,
Duse vestea-n ,case locuri,
In opt pieti facu poftirea,
A poftit Pohjola-ntreaga,
Tot poporul Kalevalei,
A pojlil chiar pe plugarii
Cei slabiti, chiar pe zdrentoqii
Lucratori, palmafi cu ziva;
Doar pe Ahti, pe ast tinar
S-a pazit ea sa -1 pofteasca.
www.dacoromanica.ro
 Ceintul
al XXI-lea
www.dacoromanica.ro
205
Ci stapina din Pohjola,
Baba cea din Sariola,
Se gasea pe-afara, tocmai
Pliny peste cap cu treburi;
Auzi pocnind cu biciul,
Sanie trecind pe larmuri,
Inspre miazazi privit-a
Capul inspre soare-ntoarse;
Incepu sa chibzuiasca:
"Cin' se-apropie de casa,
Tot pIndind cu prevedere?
Nu -i o ceata de razboinici?"
A ieVt sa vada bine,
priveasca mai de-aproape;
AVia nu erau razboinici,
Vornicei erau la mire,
Ginerele chiar la mijloc,
DrziVi multime imprejuru-i.
Ci .slapina din Pohjola,
13aba cea din Sariola,
Pe-al sou ginere vazindu-V,
Prinse a grai aceste:
"Mt credeanz mai adineauri
Ca sufla prin arbori vintzil,
Ca se prabu§-eau marl stive,
Ca suna departe tarmul,
Ca se ridica prund4u1;
Mai dadui V mai aproape
Sei ma uit, sa veld ce este,
Dara nu suflase virztul,
Stivele-s tot in picioare;
Nu suna departe tarmul,
Nu se ridica prundiqul,
Ci soseau, vezi, vatajeii,
Ginerelui, multi la numan
Cam aproape dowel sute.
Cum sa -1 recunosc pe
mire?
Cine-i ginere-ntre oameni?
Osebit e de mziltime
Ca cirevil intre arbori,
Ca stejarul intre tufe,
Ca V luna intre stele.
E cu armasaru-i negru,
E left ca lupul groaznic;
E intocmai ca o cioara
Care-V duce prada, ca o
Ciocirlie in vazduhuri;
Ciripesc in vlrful o4til
,5'ase aurite presuri,
,5'apte pasarele-albastre
Fluiera voios pe haturi."
De pe drum urca un vuiet,
A scripzit pe tale oiVea;
Mirele intro -n ograda,
Vatajeii toti in curte,
www.dacoromanica.ro
Mirele cu druVi in jurzi-i,
In alaiul de prieteni;
Nu era nici printre-ntiii,
Dar nici printre cei din urma.
"Hai, copii, ieciti o data,
Voi, vitejilon in curte,
Voi, cei mai inalti din oameni,
Mergeti, ridicati mai lute
Gurile de ham, dati fuga,
Haturile le desfaceti
.57 hulubele la sanii;
Coboriti-mi, insoliti-1
.Si pe ginere in casa!"
Mirele-V gonea sirepul,
Sania zbura ca vintul
In a socrului ograda;
Spuse gazda cea din Pohja:
"Hei, to shwa, ce ai leafy,
Lucratorzile cu ziva,
Pune mina pe-arnic7sarul
Ginerelui rneu, r1 tine,
SlobozeVe-i instelata
Frzinle de aceste hamuri
Coperile cu amnia,
Scap-o lute de aceasta
Gura-a hamului, de staniu,
.57 de haturi lungi de piele,
De hulube de rachita;
la cu tine armasarul,
Tine -1 binivor de friul
Ce-nfloritu-i cu matase,
De-argintatul lui capastru,
Pe un loc sa se tavale,
Intr-un ,,es cu totul neted,
Pe o nea cazuta proaspat,
In livada asta alba!
Ci, adapts mInzul asta-al
Ginerelui, la izvorul
Cel mai de aproape, care
Nu a inghetat vrodata,
Care murmura, in spume,
Chiar sub bradul cel de aur,
Sub un pin stufos qi mare!
Pune intr-un cof de aur
Astui armasar de mire,
Intr-o iesle de amnia,
Orz ce fost-a dat prin ape,
Pline moale, grlu de vary
secara tot de vara,
Macinata mult §-i bine.
Sa-mi duci armasarul asta
Inaintea unei iesle,
Intr-un grajd, cit mai departe,
Iar acolo-n loc de seamy,
Leaga, lute, armasarul,
Cu lantucuri numai de -aur,
206
La belciug de fier; aproape
De cel stilp de lemn cu pete;
Pune-i astui armasar al
Ginerelui, inainte,
Portie de-ovaz bogata,
Portie de otavioarcl,
Portie de fin, mai mare.
Ci, tesala armasarul
Ginerelui, cu un piepten
Fount din os de morsel,
SO nu i se sfarme peril,
Sa nu i se smulga coama;
Tinde zrn scortar cu totul
De argint pe armasarul
Ginerelui, mai aVerne
Un covor tesut de aur;
Un postav mai larg cu ciucuri
cu tivuri de arama.
Porumbeii mei, copii ai
Satului, is sa mi-I duceti
Pe-al meu ginere-n odaie;
Scoateti-va pate:Ina
.57 manzilile va trageti!
Aqteptati, caci vreau
clipa
Sä ma uit, sa vad de poate
Ginerele men sa intre,
Fara se, se scoata u. a,
Fara-a smulge si pervazul,
Fara sä se mai inalte
Birna cea de sus a ufil,
Fara sa se scadc7 pragul,
Sei se scoata vreun perete,
Scl se schimbe temelia.
Nu-ntra ginerele-n casa,
Dand nzIndru, in odaie,
PITO nu se scoate zwz,
Nu se smulge si pervazul,
Pina nu se mai Malta
Birna cea de sus a ufii,
Pina nu se scade pragul,
Nu se scoate up, perete,
Nu schimbarn temelia;
Mirele-i cu-un cap mai mare,
Mai inalt cu o ureche.
Ridicati mai grabnic
b irna,
Ca sa nu-qi mai scoata cuma,
Scadeti pragul cu.(' treapta,
Ca sa nu-i atinga tocul;
Departcrti pervazul uqii,
Pentnr ca sa se deschida
Singure-ale ei canaturi,
Ginerele cInd intra-va,
Floare-a oamenilor, rara.
Binecuvintat fii, Doamne,
www.dacoromanica.ro
Intra ginerele-n casa!
Aqteptati sa vad climara,
Sa ma uit prin casa -n graba;
Oare mesele-s spalate;
Scaune-s de-ajuns frecate,
Sint podele maturate,
Curatenie-i in casa?
Ma uit repede-n odaie,
Parca n-as mai recunoa.yte-o;
Din ce lemn ziditei-i oare,
De-unde-i sala asta mindra?
Cum s-au ridicat peretii,
Cum s-au incheiat podele?
Un perete de-os de-arici e,
Cel din find de os de ren e,
De-os de viezure e altul,
E din os de miel grindarul.
Grinzile din lemn de mar is,
Stilpul dintr-un lemn cu pete,
Dintr-un nufar laita sobei,
Coperif, din solzi de pefte.
Laita cea din fund din fier e,
Scaune-s din lemn germanic;
Masa-n aur coperita-i,
Pe podele e matase.
Soba asta-i din ammo,
Scaunu-i din mindre lespezi,
E cuptoru-n lespejoare
De prin marl, iar list iatac e
Tot din lemn de al Kalevei."
Mirele veni-n odaie,
Sub cel mindru pod al casei;
A rostit aceste vorbe:
"Fii binevenit, tu, Doamne,
Sub acest grindar cu fainia,
Sub fruniosul pod al casei!"
Spuse ea, stapina Pohjei:
"Fii binevenit, aicea,
In aceasta biata casa,
In coliba asta scunda,
In odaia de brad, joasa,
In coMara de pin, strimta.
Hei, tu, mica slujnicuta,
Roaba, tu, din sat, nainiita,
Ada, tu, o coaja-aprinsa,
Ia o torta de racina,
Ginerului sa-i vad fats,
Mirele cum are ochii,
De-s alba§.tri, de sint
On is albi ca rufaria!"
Slujnicuta mititicc7,
Roaba cea din sat, naimita,
A adus o coajc7-aprinsa,
Facia de raqina-n !Wan.
"Focul piriie pe scoarta,
Face fum destul rafina,
207
S-ar putea sa-i spurce ochii,
Sa-nnegreasca chipul mindru!
Ad6 un °pail mai lute,
Luminari de ceara-aprinse!"
Mititica slujnicuta,
Roaba cea din sat, naimita,
A adus opal, in graba,
Luminari de ceara-aprinse.
Ceara-yi darui lumina,
A lucit opaitul cela,
Ochii mirelui sclipird,
Limpezitu-i-a ci fata
"fatal, veld acuma ochii
Ginerelui meu, dar nu sint
Nici albaytri ,ci nici royii
Si nici albi ca rufaria,
Albi is ca pe ape spuma,
Is caprii ca iarba m6rii,
Mindri ca pe tarmuri, trestii.
Porumbeii mei, copii ai
Satului, ci, insotiti-I
Pe-al meu ginere, spre jiltul
Mai "[nail, spre local care-I
Vezi mai departat ca toate;
Spatele intors sa-i fie
Spre peretele albastru,
Capul, inspre masa royal,
S-aiba-n fated musafirii,
Lingo el, multimi voioase."
Ci stapina din Pohjola
A hranit, a dal s6 beie;
Toti au unt topit in gura,
ear in niiini placinte bune,
Ingrijit-a de-ai sal oaspeti,
Dar de ginere fi mai mull.
Somn s-a dat pe linga
came
Frageda, de pore, la masa;
Strachinele-s ochi de pline,
S6 se -ntreme musafirii,
S6 se- nvioreze mai mult
Ginerele ca toti ceilalti.
Spuse ea, stapina Pohjei:
"Hei, tu, slujnica micuta,
Ada-ne in vedre berea,
D6-le cani la toti nuntacii,
De-al meu ginere-ngrijeyte
,Si mai mult decit de ceilalti!"
Ci, atunci, sluguta mica,
Slujitoarea cea naimita,
A lasat s6-yi implineasca
Vadra-ntreaga ei menire,
Tot pocalul, datoria,
S-umezeasca barbi hameiul,
,Si mustati s6 inalbeasca
La nunta,ci, dar mai mult 'Inca
www.dacoromanica.ro
Ginerelui, ca la ceilalti.
Ce-a putut s6 spuma
berea,
Ce sa mai gindeasca vadra
Cu cinci cercuri, caci era doar
Chiar aicea cintaretul
Minunat, s-o rzalte-n slava?
El, chian mogul Vaintimoinen,
Sprijin veynic al cintarii,
Cintc7ret cu mare faima,
Cel mai intelept din oameni.
A baut intii din here,
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Bere, scumpa bautura,
Stinge, nu zadarnic, setea,
La cintat indeamna oameni,
Sa-,,ci deschida guri de aun
Spaimintati ne sint nuntayii,
Gazdele ce-au s6 gindeasca:
Cintecele sfarimate-s,
Stinse-s limbi de bucurie,
Ori e berea mea cam slaba,
V-am dat proast6 bautura,
C6 tac cintaretii noytri,
Nu zbucnesc cintari frumoase,
Tac ,ci scumpii noytri oaspeti,
Mull ramin ,,ci cucii noytri?
Cine-o prinde dar s6
cinte?
Cine-o spline rnindre cinturi
La-asta masa din Pohjola,
La ()spat in Sariola?
Scaunele n-au s6 cinte
Ci acei ce stau pe ele;
N-o s6 cinte pardoseala,
Ci acei ce merg pe dinsa;
N-or s6 Vida nici ferestre,
Ci acei ce-s linga ele;
Nu o sad vorbeasca masa,
Ci acei ce sint la masa;
Triste-or fi in pod ferestre
Fclra-acei ce sint sub ele."
Un copil era pe scaun,
Pe podea un pu,cti, acolo,
De pe laity -a spus copilul,
De pe duqumea, baiatul:
"Pentru virsta mea nu-s mare,
Nu-s prea zdravan de statura,
Dan in ciuda astor lucruri,
Daca cei mai grayi nu anted,
De nu-ncep burduhanoyii,
De stau multi voinicii noytri,
Eu cinta-voi, viersui-voi,
Eu, copilul ast bicisnic,
Puytiul uscativ, cinta-voi
Din tot trupul meu sublire
208
.57 din coastele slabute,
Ca sä bucur seara asta,
Intru cinstea marii zile!"
Un batrin era pe soba,
A grad in chipul asta:
"Cinturi de &Well, la naiba!
Is doar plins de prunci de tita;
Cinta doar minciuni, &Weill,
Si fetitele, de-asemeni;
D6 cuvint celui mai vrednic,
Cintaretului, pe laila."
Ci batrinul Vainamoinen
Prinse-atunci s6 cuvinteze:
"Este-n tineretul asta,
In tot neamul asta mare,
Cineva sa-mi deie mina,
S6-# uneasca ale sale
Degete cu ale niele,
S6 incepem o cintare,
S6-ntonam un cintec mindru,
Bucurie la sfirqitul
Zilei asteia, in cinstea
Acestei serbari slavite?"
Spuse de pe sob6 moqul:
"Nu s-a auzit vrodata,
Nici vazutu-s-a-n viat-un
Cintaret §1 mai destoinic,
Un rapsod c-o mai intinsa
Bogatie de cuvinte
Decit mine-n vrenzea ceea,
Cind cintam, un copilandru,
Cind doineam, in tinerete,
Chid cintarn in golf, pe valuri,
Cind treceam cintind pe
Tot zicindu-i prin bradeturi,
Prin strafunduri de padure.
Glasul imi era puternic,
Minunat, cu-un sunet dulce;
Tot curgea cum curge-un fluviu,
Vijiia quvoi fierbinte,
Luneca pe nea ca schiul,
Lin zbura ca-n valuri nova,
Dar acum nici nu pot spune
Cine imi zdrobi cu totul
Glasul asta preaputernic,
Cine-i mic§.ora frum'setea;
Nu mai curge ca un fluviu,
Nu se leagana ca valul,
E ca prin bu§leni o grapa,
Pin stufos pe sub zapada,
Sanie pe nisipisuri,
Luntre pe uscate pietre."
Ci batrinul VainamOinen
A grail atuncea astfel:
"Dar; de vreme ce chiar nimeni
Nu se-apropie sa-mi fie
www.dacoromanica.ro
La cintari tovar6q, iata,
Singur o sa merg pe calea
Cintecelo r; viersui-voi
Singur povestiri marete,
Caci nascut is pentru cintec,
Povestaf sint pus in lume;
Nu-ntreb calea on sfircitul
Vreunui vers, nicicind, pe
nimeni."
VainamOinen mogul, spri-
jin
Al cintarilon din veacuri,
Prinse-atunci sa-nfaptuiasca,
El chiar, lucrul bucuriei,
S6-nzplineasc6 datoria
Cea de cintaret intreaga;
Cinturi vesele-s in juru-i,
Vorbe multe la-ndernina.
Ci batrinul Vainantoinen
A dr:tat, desfaqurat-a
Toata marea lui ftiinta;
Pina sa se-ncurce vorbe,
Cintecele sd lipseasca,
id-psi:I-or duce stinci, de pietre,
Elefteiele, de nuferi.
A cintat mof
Vainamoinen,
Veselit-a toata seara;
Cu-un surfs ucor neveste,
Cu mutt chef voioqi, barbatii
Ascultau ca intr-o vraja
Cintecul lui Vainamoinen;
Le ',area la top mirzune,
Chiar celor cu gindu-aiurea.
Ci batrinul VelinamOinen .
Spuse dupa ce sfircise:
"Cintaret sa fiu eu, oare,
Cintaret, om cu qtiinta?
Drept e c6 nu-s bun de-o treaba,
Nu-i de capul meu nimica,
Dar de-ar zice Ziditorul,
El cu gura lui cea dulce,
Ar cinta un cintec mindru,
Si-er vadi a lui qtiinta.
Ar schimba in miere
marea
5'i in mazare, nisipul,
Ar preface-n malt namolul,
Ale marii pietre-n sare,
Cringuri in cimpii de piine,
In cimpii de griu, finete,
Colnicele-n piiniqoare,
Muntii-n ou6 de gain&
Ar cinta cu-ntelepciune,
Ar aduce prin descintec
Ca sei dea acestei case
209
Tarcuri de vitei, potice
Tot cu turme coperite,
Vaci de lapte pretutindeni,
Szite vite tot cornute,
Mii de vaci cu tite grele.
Ar cinta cu-ntelepciune,
Ar aduce prin descintec
Blerini de rls, mantale pentru
Preacinstita noastra gazda,
Rochii de postav ar face
Pentru doamna, gospodina,
Cismulite pentru fete,
La feciori, canzeqe roqii.
0, ingaduie, tu, Doamne,
Fa §1-n viitor sc1 poata
Vietui ca-aicea, lumea;
Fel tu sa petreaca-adese
Pe la cheful din Pohjola,
La ospalzil Sariolei;
F6 sel curgcl-n valuri Berea,
Miedul in .7uvoi 11 varsa
Pe .s-eila.ele Pohjolei,
Peste case-n Sariola,
Sa se cinte-n ele zilnic,
Seri sel se petreaca vesel,
Cit o fi ca sa traiasca
Minzinata noastra gazda.
Doamne, dá-le o rasplata
Ziditorule, i-ajuta
Gazdei ce' i din capzil mesei,
Pe stapina-n magazie,
Pe feciori in cele ape
Unde pescuiesc, pe fete
La virtelnita, sel nu le
Parcl razz nicicind in via16,
Se l nu se caiasca-n anul
Viitor c-au dat aceasta
Masco -a,ya de-mbe4zigatil,
C-azz intins ospc7tul asta
La atIt duium de oameni."

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al ,MI-lea
www.dacoromanica.ro
 215
Duper ce-au bout in lege
$7 s-auospatat cu tolii-n
Locuintele Pohjolei,
La ospat in Pimento la,
Gazda din Pohjola spuse
Ginerelui Ilmarinen:
'De ce staff, viteaz de vita,
De ce-ntirzii, slava lumii?
Ca ti-i total bun yi damic,
Ca ti-i preacluioasa mama,
Ca-i aya de alba sale;
Ca ni -s preafrumoyi rruntayii?
Nu ramii ca-i preabun tater!,
Ca ti-i mama preaduioasa,
Ori ca-i sclipitoare saki,
Ca-s frumoyi nuntayii no,ctri,
Ci ramii doar numai pentru
Matra bunatate-a fetei,
Dzzioyia copilandrei,
Stralucirea mindrei tale,
Pentru toctia frumusetea
Capului cu fungi cosite.
Mire, nzindre fi-atioare,
Door rabdayi, mai rabd6 Inca,
Cea pe care-o vrei nu-i gala;
Prietena nu poat' sa vina;
Lungi impleleyte;
Una nu a impletita.
Mire, nrindre fratioare,
Door randayi, mai rabda Inca,
Cea pe care-o vrei nu-i gata;
Prietena nu poat' sa vina:
Doar o mineca yi-a tras-o,
Nu yi-a tras-o pe cealalta.
Mire, mindrr fratioatr,
Doar rabdayi, mai rabd6 Inca,
Cea pe care-o vrei nu-i gata;
Prietena nu poat' sa vina:
Un picior yi-a incallat doar;
Nzz s-a incallat la celalt.
Mire, mindre fratioatr,
Door rabdayi, mai rabda Inca,
Cea pe care-o vrei nu-i gata;
Prietena nu poat' sa vina:
.57-a tray numai o rnanuya,
Nu yi-a tras -o pe cealalta.
Mire, mindrefratioare,
Ce rabdayi cam multa vreme,
Ti-i prietena-acurn gala;
Porumbita ta veni-va
Hai, vindutafata, vino,
Cumparata porumbita,
Doara vei pleca indata:
Iata clipa despartirii;
Ling tine-i rapitorul,
Cu-un picior pe prag, ayteapta,
www.dacoromanica.ro
Armasaru-yi muycafilul,
Sania -,ci doreyte fata
Te ademenira banii;
Mina lute i-ai Intins -o,
Gata-ai fost sa lei ploconul,
Ca sa-ti viri inelu-n deget,
Fii arum ademenita
.Si de sane, fii gata
Sa to -ayezi yi in trasura,
Grabnica sa fii yi-acuma
Ca sa pleci din satul asta,
Fii yi-acum tot sprinteioara
Ca sa layi aceste locuri.
Tu n-ai socotit, fejt°,
Pe-amindoua parti cum vine,
Nu ai chibzuit in minte
Titgul prost de-o fi sa iascX
Rau cumva de n-o sa-ti parer
De nu-i plinge mutt fn viata
Ca ti-ai parasit taicutul,
Ca-ai lasat lacayul unde
Ai vazut lumina zilei,
Casa blindei tale mame
Care to -a purtat in pintec.
Ce era sa-li fi dus viola
In a' latalui tau case?
"Th naltal ca floarra rarer
Ca o fivga pe cirnpie;
Cind sareai din pat primeai doar
Lapse, unt bun, la sculare,
Piine moale la nrzitr,
Zer cit vreai la imbracare;
Unt de nu voiai, indaia,
Ili taiai felii de came.
Nu avea nicicind necazuri,
Nici o grija cit de mica;
Pinilor lasai necazuri,
Pasuri, bimelor din codru,
Chirzuri pinilor din mlaytini,
Rannavyilor mesteacani
De pe- ntinse baragane;
Te-nvirteai cafrunzulita,
Ca unfluture prin aet;
Fraga-n cimpul maicii tale,
Ca o znzeurc7 din paj4ti.
Ai sa pleci din casa asta,
Intri-n alta locuing
Ai s-asculti de alta mama,
In farnilie. strainer;
Nu e ca prin partea noartra,
Alt chip prind acolo toate:
Cornii au alt fel de sunet,
Altfel scirgie portite,
Au alt glas fi balamale,
Alyel cinta poarta curia
Nu-i ,ti uyi a le deschide,
 216
Sa te m4ti prin curti fungi, tarcuri,
Cum fac celelalte fete,
Nu-i yti foc s-atiti in vatra,
Sa-ncalzeiti in fata soba,
Cum vrea socrul tau, stapinzit
Crezi tu, intr-adevar; feat°,
Biet copil, to fa inchipui
Ca porneyti door pentru-o noapte
.57 a doua zi devreme
Te intorci acasa iattlyi?
Nu te chid doar pentru-o noapte,
Pentru una, pentru doua,
Pled acolo pentru mull timp;
Ai sa pieri de tot de-aicea;
Te vei duce, hat, departe
De a tatalui tau casa,
Te desparti pe veynicie
De maicula ta; ci, iata,
0 sa-ti Para nrult prea lunga
Curtea asta, prea naft pragut
Cind o scl te- ntorci vrodata,
Pe a' payilor tai urme."
Suspina sarmana fate
Rasufla arnar fecioara
li invalui durerea
Inima fi Ii venira
In ochi lacrimi; spuse aste:
"Da, crczui, yliut-am bine
.Si prepus-ani toata via/a,
Cind creyteam, mi-am zis: «"Iir nu
eyti,
N-ai glum fe.nreie Inca,
Jai, .sub paza parinteasca,
Pe ogoarele tatutii,
In a maicii tale rasa;
Ci-i ajunge doarfemeie,
Cind o fi sa pleci cu sobti
Cind pe prag ti-o fi piciorul,
Alt, la petitor in sanie;
Cu o palma-i fi mai mare,
Cu un cap intreg mai nalta.»
E ce mi-am voit intruna,
Ce, de rind cre,cteam, dorit-am,
Ce-am visat, ca un an rodnic,
Ca inapoierea verii;
Implinita mi-i dorinta,
Iota clipa despc7rtirii;
Mi-i pe prag arum piciorul,
E in sane si celalt;
Ci cu toate astea nu fthi
Ce schimbari se fac in mine,
Ca nu plec prea multumita,
Ca nu parasesc voioasa
Preafrumoasa locuing
Locuri ce le indragisem
Din copilc7rie Inca;
www.dacoromanica.ro
Cu pareri de rau las casa,
Uncle am crescut, salayul
Cel zidit de tata; uite,
Plec cuprinsa de tristete,
Ma despart cu multa jale
Ca-ntr-o noapte grea de toamna,
Cum e gheata prirnaverii,
Ce nu ne pastreaza urma,
Ale payilor tipare.
Oare, cum e gindul altot;
Inima altar mirese?
Chinuri nu sirntesc, nici vorba,
Inima nu ytie spaima;
Cum o ytie-a nzea, sc7rmana;
Creyte-n mine-o cruntajale,
Mintea mi-i precum e smoala;
Inima, ca,si corbunit
Gindzd celor fericite,
Inima acelor fete
Caror le-a surfs norocul
E ca zorii primaverii,
E ca soarele-rasare;
Darer inima-mi cum oare-i,
Cum mi-s gindurile triste?
Mi-i un mal de balta minter;
Ca ,,ci -0 margin de noun
Ca yi-o neagra noapte, toanzna,
Ca o trivia zi de iarnc7,
Inima nri-i .i mai neagra,
E mai neagra decit bezna
(Mei nopti prelungi de loanina!"
Ci, alunci, o slhjitocrre
Mai batrina, de-ale cased,
A grad, in chipul asta:
'Ha ha, ha, fetito, iaccX
Ti-amintefti de-a' mele vorbe,
Doar ti-am spus a suta oara:
«Nu-ndragi pe vrun logodnic,
Nu te-aprinde, vezi, vreodata,
De-a lui gurcl-ncintcltoare,
De-a lui gale,caprivire,
De-a' lui nobile picioare;
Dulce ii graieyte gura,
Ochii lui cu drag scinteie,
Dar e Lenzpo in barbie,
li sta moartea-n a lui gura.»
Uite ce-am spus totdeauna
.57 ce sfat dadui la fete:
Cind or mai veni logodnici,
Petitori in starostie,
Ori fiacai de-nsuratoam,
Trebuie sa tit nici vorba,
Bine piept la-a' !or dorinte,
Sa-ti iei singura-aparrirea;
Asgel numai le refspunde:
«Scl &Vali de second, bine,
 217
Nu-s eu urza din acele
Ce nurori ajung, pe care
Le aduceti ca pe roabe;
0 fecioara-aya ca mine
Nu traie.yte ca o sluga,
Nu-.yi prea pleaca ea vointa
Sa ramile-n veci supusa;
De mi-ar spune unu-o vorbel
I-ay zvirli indata dozza,
De rn-ar inhata deplete,
De mi-ar ineaca zulufii,
Descurca-mi-ay lute parul;
I-a.y sill eu pe-acei oameni
Sa-mi dea iarayi ce-mi luara.»
Dar tu n- ascultaci de mine,
N-ai urmat a' mele sfaturi,
Mergi in foc doar din trufie,
Pled de bunavoie-n smoala;
Vad c-alergi acum spre-aceasta
Sanie, ce-o are ursul
Uite, zbori spre carza vulpii
Sa te duca ursu-n cele
Departari, sa fats vulpea
Roaba la stapin din tine,
Mayterii sc7 fii ca slugs
Mergi de-aicea la o qcoala,
Pleci din casa catre chinuri;
Tare Brea va fi fi fcoala,
Mult Or tine aste chinuri,
Cumparat de-acum e friul,
Opritorile sint gata;
.Si doar nu sint pentru alta,
Pentru line, sarmanico.
li cunoayte-ndata, biata,
0 sa sinai tzt vreo barbie
Cam osoascl-a unei rnayteri,
Aspra socnilui tau limbo,
Vorbe de cumnat, de.yade
Ori dispretul cumnatelei.
Pleac6-# tu, urcchea, fats,
La a' mele sfaturi, la-aste
Vorbe ce le spun acuma:
Floare imi erai acasa,
Bucurie, linga tats!;
Te numea doar totdeauna:
Luminiqul lui de luna,
Maica-ta-ti spunea fi dinsa:
Al ei soare bun .yi vesel,
Fratiorul tau: frumoasa
Stralucire-a unei unde,
Sorel -ta: naframa-albastra;
Mergi acum in alts casa,
Linga-o mama ce-i strains;
Ci strain nu ti-i mama,
Nu te-aduse ea pe lume;
Rar de tot o sa te-nvele,
www.dacoromanica.ro
Cind si cind o set te-ndrepte
Dragalay fi cu blindete;
Parcel veld ca o sa-fi spuna
Socrul tau: lepadatura,
Soacra: sanie lapona,
Iar cumnatul: treapta scc7rii,
Cirpa de nimic, cumnata
Ti-ar fi mult mai indemina,
Te-ai sinai cu mull mai bine
De te-ai picnic ca o ceatel,
Risipi cafumu-n curte,
De-ai zbura cafrurzza-n vinturi,
Ca scinteie prin vazduhuri.
Nu ayti pasare, sä tot cinti,
Frunza sa plute.yti prin aen
Flacara sa te imprelytii,
Nu eisti fum sa umpli curtea,
Vai, fecioara, surioarei
Ce tirg incheia.yi tu: iatel,
L-ai schimbat pe blindul tata,
Cu-un turbat, nastru.ynic socru,
Pe maicula cea miloasa
Cu o maytera prea aspra,
Dat-ai fixItiorul vrednic
Pe -un cumnat ce-i pus pe cearta,
Pe draguta surioara
Pe-o cumnata ce te-o ride,
Patul cu-albele cearceafuri
Pe o vatra de funingini,
Unde de izvor stralimpezi
Pe un eleyteu in gloduri;
Tarmuri.cu nisip subtire
Pe un mal cu haul negru,
Rodnicele tale §.esuri
Doar pe balarii uscate,
Colnice bogate-n boabe
Pe paduri cu Irunchiuri aspre.
Cu adevarat crezut -al,
Tu, fetito, ti-ai spits asyel,
Nici tu putine treburi,
Cind o fi sa coda sara?
Crezi ca mergi sa dormi acolo,
De un somn lin sa te bucuri?
Nu mergi, nu, sa dormi
acolo,
De un somn lin sa te bucuri,
Noptile-i veghea intruna,
Indoi-te7vei de grija,
Te vor cople4i marl chinuri,
ce e supararea.
Cit zburylai ne'mbrobodita,
Fara grhi umblai, hoinara,
Cit mergeai nearuncata,
Te duceai Jar' marl necazuri;
Ili dcY grzji, acum, tulpanul,
Intristare, nemetetul,
 218
Multe-ngrzjorari, naframa,
Framintari, mereu, basmaua
Ce e la parinti o fatef?
Fata-i la tatutu-acasa
Cum e regele-n castelu-i;
Ii mai trebuie un paloy,
Alta-i a rzurorii soarta;
Sarmanica nora e doar
La barbatu-sau cum este
La vrajnzayi, prizonierul,
Tenznicer ii mai lipsayte!
Greu trudeyte -n vremea
muncii,
Dupa-a' ei puteri lucrat-a,
Leoarca-i trupul de sudoare,
De pe frunte-i cad broboane,
Cind sa atipeasc-oleaca,
0 trimit de foc sa cate,
La cuptor o mai alunga,
Undeva la dracu-n praznic.
Ar avea nevoie, biata,
De o ininza de ytiucei,
De o limbo -a unui pastre,
Minte de biban din lacuri,
De o gura-a unui clean yi
De un pintec de-albiyoarei
.5? de toatel dibacia
Unei rate de pe mare.
Nu ai sa gaseyti fecioaraf
Printre-a unei marne fiice,
Intre fetele din case,
Care sal cunoasca unde
S-a nascut sfiyietorul,
S-a ivit rongiitorul,
Cel minceiu grozav de came,
Sfeirmatorul cel do oase,
Ce-arunca-le-va-n vint peirul,
Ce le-o risipi zulufii,
I-o impraytia in boare.
Plinge, plinge, biota. fatal
Si de plingi, hai, plinge tare,
In pumni lacrimile-ti varsa,
Umple-ti miinile-arnindoua,
Le impraytie-n °grade'',
Schinzba-n lac lungi duyurnele,
Iti ineaca-n lacrimi casa,
Varsa valuri pe grindare!
De nu plingi acum, vei plinge
Cind o sa te-ntorci odata
In a tatalui tau casa
gasi tclicutul virstnic
Horcclind in baia de-aburi,
.5'onzoiog uscat sub bratu-i.
Plinge, plinge, biata fata,
.5'i de plingi, hai, plinge tare;
De nu plingi acum, vei plinge
www.dacoromanica.ro
Cind o sa te-ntorci odata
In a maicii tale casa,
.57-i afla batrina maica
Nabuyita-n funchrl yurii
Cu un vraf de pale -n brate.
Plinge, plinge, biatelfata,
sSide plingi, hai, plinge tare;
De nu plingi acum, vei plinge
Cind o sa te-ntorci odata
In aceasta mindra casa
gasi-vei fratiorul
Neinsziletit, acolo,
Pe carare-ntins in tarcuri.
Plinge, plinge, biota fat4
,Si de plingi, hai, plinge tare;
De nu plingi acum, vei plinge
Cind o sa te-ntorci odata ,
In aceasta mindra casa
.57-o sa-ti cili sora moarta,
Pe cel drum spre lac, tinindu-yi
Vechiul batator; in mina."
Suspinel fecioara, biota,
Relsufla cu multa jale,
Incepu apoi se i plinga,
Izbucni deodata-n lacrimi;
Le-a varsat in miini, umplut-a
Pumnii anzindoi cu lacrimi
De pareri de rem, in curtea
Tatalui, cea ingrijita;
Baltifticu pe parrioseala;
A grad apoi aceste;
_Tata vorbele ce spuse:
"Vol, surori, duki persarele,
Prietene din finer*,
Vol. tovarayi de-alterclata,
Ascultati-mi aste vorbe:
Nu ytiu-ntr-adevar pricina,
De ce simt aca de tare
Suparerrile acestea,
De ce-n grji mereu ma crgu,
De ce-s prada astor spairne,
Copleyita de marl chinuri?
M-ayteptanz la alte lucruri,
Alt fel de neidejdi aveam eu;
Ca zbura-voi ca yi cucul,
Ciripi-voi tot pe dealuri,
Cind veni-va ziva asta,
De mi-ar fi-mplinite doruri;
Dar nu zbor; azi, cuc, prin act;
Nici nu tint pe cele dealuri;
Sint ca un ratoi pe valuri,
Ca o liyita-s in golfuri,
Inotind prin reci talazuri,
Valuri tot taincZ de gheata.
Vai, taicuta, vai, mericuta,
Vai, parinti, cam de ce, oare,
219
Ma aduserati pe lame,
Pentru ce ma §1 crescurak,
Ca sa liars §-iroaie lacrimi,
Sa flu prada Astor spaime,
Ca sa-ndur aceste chinuri,
SO ma valet de necazuri!
Arfi fort mai bine, maica
Ce-mi daduqi °data lapte,
Tu, ce nz-ai hranit la sinzt-ti,
De-nfaFai doar qychioare,
De spalai doar pietricele,
In loc .36 spell to fetita,
SO infe§1 copilul mindru,
Cel pe care-atitea chinuri
Mari fl acteptau, atllea
Framintari Ingrozitoare!
De altnzinteri multa lume,
Oanzeni multi glndesc cam asta:
((Ea nu qtie de necazuri
5'i de grill; e o copilat»
Oameni buni, bagati de seania,
Nu vorbiti in chipul asta
Is nzai multe ale mele
Grip ca pietrele-n pivoaie,
Ca-n pantintul slab rachite,
Co-n pustiuri buruiene;
Nu le-ar trage-un cal, nici vorba,
0 copita potcovita
Toate chinurile ntele,
Toate-a' mete negre spainte,
Fara sa se mite-ntruna
Gura hantztlui fdra
SO tot !tenuity V °Weal"
Un copil pe prag vorbil-a
Un &Nat de ling6 sob&
"De ce plingi lzt, mititico,
Ce te jahti a. ,ca tare?
Calului mai laser chinuri,
Minzului, durerea mare,
Gurii ferecate, spaime,
Gitulzti cel lung, jelanii;
Doar an cap mai lung sirepii
Si o frunte mult mai tare,
Li-i mai teapan al !or greaban,
Trupu-ntreg li-i mai pulernic!
Nici o pricing nu ai doar
Ca sa plingi sa te tingui,
Dour nu pleci in nite mlaylini,
Nu le duel pe-un farm de fluvizt,
Layi parninturi roditoare
Pentru allele mai bune,
Cas6 la7i, cu here multa,
Pentru casa mai bogata
De-ai privi ce ai in preajnia,
Ai vedea ca sta-n picioare
Falnic, solid tau, la dreapta,
www.dacoromanica.ro
Un barbat ce harazit ti-i;
Chipe§. omul, straynici caii,
Casa cu venituri nzulte;
Se tot Invlrtesc ierunce,
Luneca in lungul oiytii,
Vin sa nzai petreaca nzierle,
SO mai clnte pe curele,
Se tot leagana pe hatnuri
.5'ase mindri cuci de aut;
.Fapte pasantici albastre
Ciripesc pe mindra sanie.
Nu te ingrycz atlta,
Nu mai plinge, fata nictrnii,
N-ai sc7fii nenorocito,
Te-i sinzti cu muft mai bine
Lingo cel ce trage brazde,
Ghentuita sub sumanul
De plugat; luata-n brace
De aducatorul piinii,
On, strivita sub barbia
Marelui pescat; in casa
Vinatonthti cel strap-tic
De elani, acolo-n baia
Omului ce-onzoaro urqii!
Drept vorbind, e nobil sotul,
Din viteji, cel nzai destoinic;
Nu-i stau arcuri Jura lucru,
In cui, tolbele degeaba,
Cl/ni nu-i atipesc acasa
Nu se toldnesc in pace.
Chiar in asta primOvara
Ridicatu-s-a-n trei rinduri,
Colo-n tabara din cimpuri,
Cind se lumina de zizia;
Paint cel de crengi lasat-a;
I-a scaldat de trei on ochii
Roua-n asta prinzer'vara,
Crengi Pi pieptanara pond,
I-au gers ratnurile trupul.
Solul tau conduce oameni,
Este crescator de turme,
Mirele mai are -Inca
Codri unde fitg copite,
Cringuri unde unzbla glezne,
Vite-n fitnduri de vilcele,
Stile vile marl cornute,
Mii de vaci cu tile grele,
Mori in oriyice livada
pe oriyice piraie;
Pine -i dau din plin aniniyti,
Orz, ripoase povirnisuri,
Mutt ovaz, stincoase locuri,
Griul, malurile apei,
Brinza larmuri lungi de lacuri,
Bani§yri, oricare scoica,
Gologani, chiar pietricele!"
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XXIII -lea
www.dacoromanica.ro
225
Se cuvine ca mireasa
Sa mai fie indrumata,
Sa se dea povete fetei;
Cine va-ndruma mireasa,
Cine o sa-i deie sfaturi?
Iaca, Osmotaz; vinjoasa,
Kalevataz; mindra fata,
Incepu sa-i dea povete,
Sa arate ea orfanei
Cum va trebui sa umble
Tot mereu cu-ntelepciune,
Ce sa faca sa cistige
Tuturor bunavointa,
Cum sa fie la barbatu-i
Fara gre,,c gi cum s-o aiba
Socrii totdeauna draga.
A rostit aceste vorbe,
A grail In chipul asta:
"0, mireasa, surioara
Floricica mea micula
Ci, asculta aste toate,
Tine minte ce-ti voi spune.
Floricica, pleci departe,
Pieri, tu, fraga de prin codri,
Tu, ne laqi, scortar preamindru,
Catifea preaminunata,
Te porneVi, aczmi, departe
De vestita noastra casa,.
De gospodaria asta
Sa-ti atragi o alta casa.
Intri-n neam strain de-acuma,
Tot cu prevedere umbla;
Poarta-te cu chibzuinta:
Nu mai poll ca altadata
La maicula ta-n livada
Singura sa cinti pe vale,
Scl doineVi in voie, slobod,
Pe poteci cit is de-ntinse.
Cind lasa-vei casa asta,
la odoarele gi zestrea,
Dar sa laqi la noi trei lucruri:
Visele in zorii zilei,
A' maicutii vorbe bune,
Gustul untului preaproaspat!
la cu tine toate cele,
Ulla numai saculetul
Viselor in colt de soba
Pentru fetele din casa
Lath cinturi pe vreo
Versuri vesele-n fereastra
Marturii, a' tale §.otii,
In pat, orice neastimpan
Raz/faille: pe vatref,
Jos, pe pardoseala, lenea,
lar de nu, le da chiar dructii,
Care le-o zvirli in cimpuri,
www.dacoromanica.ro
Le-o ascunde-n ierburi nalte!
Insuqeqte-ti noi deprinderi,
Las' pe cele vechi fi uita
Ale tatalui rasfaturi,
Pe-ale socridui, primeVe;
Fa-i deci plecaciuni smerite,
Numai vorbe bune-mparte!
Insuqe§le-ti noi deprinderi,
Las' pe cele vechi ci uita
Ale nzamei, dragi rasfaturi,
Pe-ale maVerei primelte;
Fa-i deci plecaciuni smerite,
Numai vorbe bune-mparte!
frzsuqeqte-ti noi deprinderi,
Las' pe cele vechi ,,ci uita
A' surorii, dragi rasfaturi,
Pe-a' cumnatei le primeqte;
Fa-i deci plecaciuni smerite,
Numai vorbe bune-mparte!
Inszqefte-ti noi deprinderi,
Las' pe cele vechi ,si uita
Ale frate /ui rasfaturi,
Pe-a' cunznatului primefte;
Fd -i deci plecaciuni smerite,
Numai vorbe bune-mparte!
Te ferefte totdeauna
Cit luci-va luna de-aur;
Simplu sa patrunzi in casa
Ca un copilas, la solu-ti;
Cere fi purtari o casa,
Mai ales de e vestita;
4i incearca-un sot nevasta
Chiar de-i sotul cel mai vrednic;
Trebuie-sa bagi de seamy
and nu sint purtari prea bune,
Trebuie sa fii-nteleapta
and barbatu-i secatura.
Daca socrul ti-i ca lupul,
Soacra-ta ca o ursoaica
Iar cumnatzt-i ca un ,,carpe,
ca un piron cumnata,
Le aratcl-aceeassi cinste,
Fá-le plecaciuni smerite
Cum acasa-odinioara-n
Locuinta pefrinteasca
Te plecai in fata tatii,
O cinsteai pe buna maica.
Va mai trebui s-aibi
ve.Fnic,
Capu-ntreg, o minte dreapta
Vie-atentia intruna,
Judecala sanatoasa!
Serile cu ochi la pinda
Ca sa nu se sting-opaitul,
Treaza-urechea dimineata,
Ca s-auzi cintind cococul
226
La intliul cucurigu,
Pina not chemari nu scoate;
Vremea-i de sculat cei tineri,
Pentru cei bc7trini de-odihnc7.
Dar cocoqul de 1111 dna
Daca pasarea aceasta
A stapinului tot tace,
Iti is lung cc7lauza,
Sa te-ndrepte Ursa Mare,
le4i, cit poti, mai des afara,
Sa vezi luna cea de au,:
Sa priveoi la Ursa mare,
Ca sa cercetezi cu grijc7
Stelele-n vazduhuri nalte!
Cind sta bine Ursa Mare,
Coarne-n miazazi de are,
Coada de-i spre miazc7noapte,
A venit si pentru tine
Clipa de-a lasa crivatul,
Te desparti de omul mindru,
Jar sa scoti de prin cenuqa,
SO aduci din vatra flacari,
In carbuni ramaqi sa sufli,
Fara sa-i impra0ii insa
Primprejut; acolo-n vatra.
De nu-i foc cumva-n
cenuya,
De nu-i flacara pe vatra,
Ia-ti cu binele barbatul,
Cc7tre mindrul sot te-ntoarce:
«Dragul meu, dO -mi foc,
aprinde-o
Flacc7ra, bobita scumpa.»
Ia o cremene micuta,
Mai un fir mc7runt de iasca,
Fa sa scapere-o scinteie,
Facia din perete-aprinde,
Du-te, J curat prin grajduri,
Ada-le nutret la vite;
Vaca macterii mai nzuge,
Calul moqului necheaza,
Vaca socrului azvirle,
Muge vreo vitea-a cumnatei
Dup6 cea ce-mparte
Dupei cea ce da trifoiul.
Girbova fugi pe cc7rare,
Indoita niergi prin grajduri;
Da cu drag la vaci nutretul,
Iti hrc7ne4.te mieluseii,
Vacilor le pune pale,
Mai adapa
Cu fin bun hp-at:We nzinjii,
Da -le oilor otava;
Rau sa nu to porti cu porcii,
Nu lovi nici purceluVi;
Porcilor le pune troace,
www.dacoromanica.ro
La purcei doar covatele.
Nu intirzia prin grajduri;
Mult nu- sta cu berbecutii;
Cum ai curatit qi grajdul
.57-s vitele hranite,
Pleaca fora-ntirziere,
Cum e vintul intra-n casa!
Copilasu-i numai lacrimi,
Tipa, vezi, sub plc7pumioara;
Bietul copila4., nu spune,
Sc7racutul fora Umbel,
De-i e frig on de-i e foame
Ori de s-a-ntimplat alt lucru,
Pina a venit maicula,
Glasul cunoscut s-asculte.
Cind te-ntorci in casa ada
Patru lucruri doar cu tine:
Intr-o mina o galeata,
Sub brat matura frunzoasa,
Intre dinti mai ada-o facla,
Lucru-al patrulea: pe tine.
Prinde-apoi sa cureti sala,
Scindurile lungi sa maturi,
Sa strope0i pe pardoseala,
Sa n-aritnci pe-un prunc, is
seama;
De vezi jos, copil, chiar flu!
Cumnc7telului, ridica-1
.57 qyaza-1 pc o laita,
Spalc7-i bine ochiqorii,
Perie-i si capuqorul,
Da-i si putintica piine,
li intinde unt pe hrinca;
De lipsefte piine-n casa
Da-i in mina-o aqchioara.
Cind va fi sa speli fi masa
Dupa cel tirziu opt zile,
Spala mese 41-a' for margini,
Sa nu uiti nici de picioare;
Laitele sa cureti bine,
Cu destul de multa apa;
,57 sa Vergi cu maturica
Cea de pene toti peretii,
Laile lungi cu-a' for unghere,
Zid cu crapaturi cu totul.
Praful acezat pe masa,
Murdaria din fereastra
Depc7rteaz-o cu o pana,
Cu o cirpa inmuiata,
Nu cumva sa urce praful,
SO mai umple si tavanul.
Matura pe pod funingini,
Scoate zgura de prin soba,
Nu uita cel stilp din casa,
grindarele marunte;
SO arate cumsecade,
227
Ca-ntr-o buna locuinta.
Prietenc7, asculta bine,
Sa iai seama ce 11-01 spune:
&I nu umbli fora bluza,
Lalaind cind n-ai camaqa,
Sa nu mergi far' qort pe-afara,
Fara de coltuni, vreodata;
Foc s-o face sotiorul,
Se va supara barbatul.
Trebuie sa te cutremuri,
Sa te temi mult de scorucul
Cela de prin coltul curtii;
Is sfintiti scorufii care
Cresc in colturi de ograda,
Ramuri de scoruq sfintiteLs,
Frzinzele pe crengi tot sfinte-s;
Is mai sfinte crengi cu roada;
Fata o inveti cu ele,
Sfaturi i se dau orfanei
Sotiorului sa-i placa,
Mintea sa i-o prinda-n vraja.
A ibi urechile de §.oarec,
Iar picioare ca de iepuri,
SO mai §-tii sa-ti pleci grumazul,
Gitul sa-1 indoi intocniai
Ca un jnep ce se-nmladie,
De cirec, un ram mai tina'r.
Ochii marl deschiqi sa-ti
fie,
Trebuie sa bagi de seanza
SO nu te cam prinda lenea,
Nu sta-n pat prea tolanita,
Nu le-ntinde-n afternutu-ti.
De la-arat 41 vine socrul,
Cumnatelul, de prin tarini,
De la munca-n cimp barbatul,
Sotul la taiat de codru,
Ada apa-ntr-o cofita,
Un ftergar le pregatefte,
Tot plecindu-te supusa
Si spunind doar vorbe bune.
Vine maica-ta de-a doua,
Czt vrun coc greu, de faina,
Ieci in curte s-o intimpini,
Te inclina preasupusit
Scoate de sub bratzt-i coqul
Ca sa-1 duci apoi in casa.
De nu poti ghici, de nu §.tii
Singurc7 ce fel de munca
Trebuie,cte savir§.ita,
De ce lucru e nevoie
Sa te-apuci, intreaba baba:
«0, preabuna, scumpa soacra,
Spune-mi, vezi, cum se lucreaza
Pe aici, ce rinduiala
E la tra bi, in casa asta?»
www.dacoromanica.ro
Baba-ti va raspunde-
ndata,
0 sa-ti spune toate soacra:
«Uite, cum se llicra-aicea,
Cum e toata rinduiala:
Macini mai intii faina,
Piatra o invirti cu mina,
leqi afara sa scoti apa,
Prinzi a framinta qi coca;
Mai apoi aduci qi lemne,
Cel cuptor sa se-nfierbinte,
Lasa sa se coaca piinea,
Sa se innegreasca pita;
Tavile apoi le spala,
Curate§le §.1 covata.»
0 sa-ti spuna baba lucrul,
Soacra, treburile tale:
Ia graunte de pe lespezi,
Dupa asta fugi la moara,
De-ai ajuns, cind e§.ti la moara,
Sa nu anti, sa nu strigi tare,
SO nu tipi, ci las6 moara
Ea so ante pentru tine,
Las' sa tipe doar minerul;
Sa nu scoti adlnci suspine,
SO nu plingi prin preajma morii,
Caci o sa gindeasca socrul,
,Si ti-o spune chiar si soacra
Ca suspini de suparare,
Ca te-nver.yunezi de ciuda,
Ori de o minie mare.
Cerne-apoi fain asta,
Adu-o pe o tava-n casa,
Vesely franzinta piinea,
Pliny de insufletire;
Sa nu scape cocoloafe
Ori bucati de mirodenii.
De-i barbinta aplecata
Umfl-o-ndata chiar pe uman
Ia si cofa subsioara,
Iefi mai lute dupa apa,
Tine gingcq barbincioara,
Prinde-o binifor cu batul,
Grabnic te intoarce-acas6,
Ca un vint de primavara;
Nu intirzia pe maluri,
S i la put, nu sta tindala,
Caci si socru-tau va crede,
Ba ft socra-ta-ti va spune
Ca te-i fi uitind la chipu-ti,
Ca ramii anume pentru-a-ti
Adniira in valuri fata,
A te minuna in apa
Din fintina, de frum'setea-ti.
Iar cind mergi la vraf de
lemne,
228
Buturugi sa call mai groase,
Nu dispretui nici una,
Ia si crengile de plop chiar,
Lemnele incet asaza;
Nu le arunca cu zgomot;
0 sa cread-atuncea socrul,
0 sa-ti spuie chiar qi soacra
CO le-azvirli de suparare,
Ca-n minie, tuni si fulgeri.
Cind te duci in magazie
Ca sa cati faina, vezi tu,
SO nu staff un veac acolo,
0 sa cread-atuncea socrul,
0 sa -ti spuie chiar si soacra
CO inzparti Edina pe la
Babele din satul cela.
Cind speli oalele, clateste
Covatelele in care
Fost-a framintata coca,
Spala cupe cu-a' for toarte,
Ciubarasele cu toate
Crapaturile-ntre doage,
Freaca cestile cu grija
Spala lingurile bine.
Tine socoteli de linguri,
De taciniuri si de blide,
Ca sa nu le traga ciinii,
Nici pisici sa be rapeasca
Ca sa nu le smulga pasari,
SO le-mprastie copiii;
Multi copii door are satzrl,
Mare numar de capsoare,
Ce-ar putea sa is cescute
sa risipeasca linguri.
Cind foci baia cea de
seara,
Ada crengi, mai scoale apa
Incalzeste somoioage
De mesteacan, colo-n baia
Indeslul aerisitei;
Nu sta mutt in camarula,
0 sa creada-atuncea socrul,
O sa -ti spuie chiar ci soacra
CO te-ntinzi pe pod in bale,
Ori ca lenevecti pe-o laita.
Cind te-ntorci apoi in casa
SO-1 pojleqti pe socru-n baie:
«Uite, preaiubite socru,
Tocmai e-ncalzita baia;
Proaspete-s acum acele
,omoioage de nuiele;
Te-mbaiaza cit ti-i cheful,
Te tot spala, sa te saturi;
Oi turna pe pietre apa
Sub podet stand jos, pitita.),
De tesut de vine vremea,
www.dacoromanica.ro
Cind se navadeste pima,
Pentru sfat in sat nu merge,
Peste ,,cant nu cere sprijin,
Om strain sa n-ai la lucru,
Nu lua-mprumut suveica.
Cele fire lungi tu-ti toarce,
Tu, cu degetele-ti lucra,
Rindui4te cum se cade
Firisoare moi de Una,
Potrive,cte bine tortul
Cel de cinepa cam aspru,
Pune ghemul la-ndemind,
Stringe-1 pe depanatoare,
Tot pe tevi it infasoara,
Bate tare cu vatala,
Pune ce-ai tesut pe masa,
Itele din nou le nail&
Tese panura mai groasa
De nzantali, mai pregate0e
Rochii sa crveti de Una
Doar cu parul de pe-o oaie,
Lina de pe-un miel de lama
De pe -un miel de primavara
De pe-un berbecut de yard
Ci asculta-a' mele spuse,
Sfaturi, ce be dau si-acunra;
Din orz berea-ti pregateste,
Din malt strasnica licoare,
Cu-ale spicului de-orz boabe,
Jumatate-arzind din arbor.
Cind ii pune-n mall si ,
zahar,
Boabelor de orz dind gustul,
SO nu-nvirti cu o prajina
Nici macar cu o crenguta
Ci, cu miinile, intoarce,
Doar cu pumnii lot frc7nrinta,
FO-ti drum deseori la baie,
SO nu se-nnegreasca hobul,
So nu doarma-n orz pisica
Nici sa nu se dea de-a dura;
Fara frica-nfrunta lupii,
Toate fiarele padurii,
Cind te duci mereu la baie,
Cind alergi in miez de noapte.
Uneori, de-ti vine-un
oaspe,
Nu te supara pe dinsul,
Totdeauna-o casa buna
Mai pastreazd pentru oaspeti
1161ci ce prisosesc, de came,
Ori gustoase bucatele.
Ci-1 pofteste tu, sa fadc7,
Stai de vorba blind cu dinsul,
Cu cuvinte bune-ndoapa-1
Pfnef-i pregatita masa.
229
Dar cind parase§.te casa,
Dupe ce ti-a spus si tie
Bun-ramas, is bine seama,
Nu-1 conduce mai departe,
Doara pin' la pragul
Caci s-o supara barbatul,
0 simti jignire sotul.
Ori, cind te va prinde
pofta
De a vizita vro casa,
SO nu iefi fara-nvoire,
Nu te duce mai-nainte
De-a-i inViinta pe-ai casei;
Cind in vizita te afli,
Vorbele iti cintare§le:
Nu-ti descrie nicicind casa,
N-o vorbi de razi pe soacra.
Ci, nurori din sal, or zice
Ca si altfel de cunzelre:
«Iti dau unt, cam eft, la maica-
ti?»
SO nu le raspunzi cam astfel:
«Nu-mi da maqtera vreodata.»
Spune ca-ti dau unt intruna,
Plin ti-aduce polonicul;
Ast-a§.a, macar ca poate
Numai intr-o zi Iii dete
,57 atunci fiindu-i untul
Vechi de ,case luni in capat.
Ci asculta-a' mele spuse,
Sfaturi ce iti dau 9.i-acunza:
Cind ne-i pareisi sala4.ul
Spre a merge-n alta casa,
SO nu -ti ziitl maicuta scumpa,
Sa nu-ti superi hranitoarea;
Maica te-a adzes pe lume,
Th-a hranit la sinzt-i mindru;
Partea cea mai buna-ti dete
Din flirt/a ei, tot miezzil
Trupului sau alb; doat; stete
Multe nopti intregi de veghe,
Deseori scapat-a masa
Cind te rasfata, cind maica-yi
Legana de zor copilul.
Cei ce n-au grijit de
mama,
Suparat-au hranitoarea,
N-or so mearga in Manala,
Impacati in Tuonela;
PedepseVe crincen Mana,
Tuoni Crunt ii chinuieqte
Cei ce n-au grijit de mama;
Suparat-au hranitoarea;
A' lui Tuoni fiice-i cearta,
Cele fete a' lui Mana:
«Cum uitat-ai de maicuta,
www.dacoromanica.ro
Suparat-ai hranitoarea?
Suferi cunzplit maicuta,
Cind zacea acolo-n baie,
Alungita pe acele
Paie proaspete, cind, biata,
Te-aducea cindva pe lunze,
Te purta odata-n pintec!»
Sta pe-un laicer o baba,
Cu sumanul vechi in spate,
Una-n sat rozind la pragziri,
UlitarWca, qtiuta;
lrzceput-a sa graiasca
Iata vorbele ce spuse:
"Cinta, dragei lui, cocoqul,
Cinta fiul gainzzqii,
Cinta cioara-n luna spumii,
CroncaneVe, primavara;
Eu ar trebzzi sa tint doat;
Aste paseri sa nzai taca!
Au tovara§-a acasa
Au in preajma for draguta
Eu n-am prieterzi, n-am nici casa;
Vrun iubit n-avui vreodata.
Ci, asculta, ce-ti spun,
sora,
La barbat cind ii ajunge,
Nu te pleci la-a' sale 'Nile,
Cum plecatzt-m-am in fata
Glasului de ciocirlie,
Mindrului barbat, sarrnana.
Caci eram cindva ca
floarea,
Trupul ca o planta mare,
Cum e lujerul cc/ tinat;
Inforind ca o corola;
Zmeura-mi spuneau pe nume,
Dragala,ya for comoaro;
Liyita, in cztrlea tatii;
Barth, in livada maicii;
Pe la frate-meu, ratuqca,
La surori, privighetoare;
Floare, alergam pe tale,
Zmeura fugeam pe pajigi;
Tot zburanz in lung pe prunduri,
Pe covoare-n flori, de fesuri,
Viersuiam pe orice vale,
Ridicam in slava dealuri,
Petreceam prin cele cringuri,
Ma jucam, mereu, pe cimpuri.
Mina foamea vulpea-n
cursa,
Limba, helgea, in capcana,
Dorul de barbat, pe-o fata,
Pofta, intr-o alta casa,
Caci o fata e nascuta,
0 fecioara-i leganata
230
Nora la strain s-ajunga, Incercam s-o duc chiar astfel,
Numai roaba la vro soacra. Sc7 flu pea-ndatoritoare,
In alt loc plecai ca nora, Sa m-arat plecata tare,
Biet cires, prin parti straine, Alergam intotdeauna
Afina, sa fizz strivita, Cu, de iepure, picioare,
Fraga, pentru-a fi-njurata; Tot cu Labe de-ale helgii,
Ma muscara toti copacii, Ma culcam tirziu intruna,
Ma tcliara toil aninii, Ma sculam in zorii zilei;
Sfisiatzt-m-au mesteceni, Nu le-am cistigat cinstirea,
Plopi au tras, pe rind, de mine. Nici putut-am sa-mi atrag un
Iota, Ca, ma maritara, Strop de dragoste, sarmana,
Ma adusera la soacra, Muni de-as fi mutat din loc, ori,
Cind verzira sa nza ceara Stinci sa fi taiat in doua.
Inzi spusesera c-afla-voi In zadar pisam faina,
,Base case-n brad lucrate, Tot striveam virtoase boabe:
0 odaie-n doua caturi, Socrul le minca, mojicul,
Cirnpuri toate ingradite, Gura de vapai, la masa
Drumuri doar cu flori pe niargini Cea din lemn de pin facuta,
Pe un lan de orz lungi qanturi, Din cescute aurite;
lerbi cu-ovaz doar semanate, Nora, ma hraneam, sarmana,
Cu griu imblatit hambare, Cu faina de pe picttra;
Multe suri cu grin! proaspat, Masa inn era in vatra,
Pentru bani prinriti lazi side, Lingura, door polonicul.
Alice sine pentru banii Prea adeseori eu, biala,
Ce aveam eu sa-i mai capal. La barbatul meu, acasa,
Ci, primii sa merg, sar- Culegeam prin rnlastini muschiul
mana, Ca sa-mi fac din asta prim,
Sa ma duc, ma prinsei, proasta: Inn scoteam din puturi apa
Casa-n ,rase pari proptita, Ca sa-mi ud imbucatura;
In vreo sapte lungi praline, Nu mincam vrodata peste,
Cirnpuri, pline cu necazuri, Albisoare,-aveam, sarmana,
.5'e.curi, de cuvinte aspre; Numai cind mergeam la tarmuri,
Cu griji, drumuri marginite, Ca sa pescuiesc pe-acolo,
pline cu durere; Cind ma currzparzeam in luntre,
Ura-n case marl, pe fata, Caci nu capatam la soacra
lar iri alto inca-ascunsa; Peste-n dar pe-o zi s-ajunga,
Vorbe ce-am primit, lazi sate, Ori sa-1 am doar la o masa.
Alte sine pentru cele Finul 1- adunam pe yard,
Ce aveam sa be mai capat. Iarna roboteam cu furca,
Ins& nu-mi pasa de asta, Ifni deideau mereu la soacra
Ma sileam sa n-am vro vino, Sa lucrez ca unei slujnici,
Vream sa be cistig iar; cinstea, Slugi naimite, imblaciul
Sa-mi atrag, din nou, iubirea, Ce-1 aveau mai lung in ura,
Tot facind in sala focul, Cea mai grea din peril -n baie,
Rdscolind mereu carbunii; Zara in spalatorie,
Fruntea-mi se dadea de usa, Ciubarasul cel mai mare,
De usciori si praguri, capul; Imi puneau in mina furca
Ochi straini vazui la usa, Cea de grajd, pe cea mai groasa;
incruntati, pe linga soba, Nu gindeau la-a' mele chinuri,
Tulburi, pe podele-n nzijloc, La prea mare-mi oboseala,
Dusmanosi, in fundul salii; Cind se istoveau barbatii,
Foc ii tot tisnea din gura Se simteau truditi ysi minjii.
Raului stapin; zbura tot Vezi, cum, biata slujitoare,
Jar; carbuni aprinsi pe limba Ma trudeam in timp de lucru,
Inimii celei de piatra. Imi puneam puterea toata;
Insa, nu-mi pasa de asta, De venea un ceas de-odihna,

www.dacoromanica.ro
231
Se gaseau sä ma trimita
Tot pe mine sa fac focul,
M-alungau la dracu-n praznic.
Ma batjocoreau degeaba,
Tot impraviau la zvonuri
Despre cum imi duc viata,
Impotriva cinstei mele;
Deci, plouau dojeni asupra-mi
cadeau pe cap la vorbe
Ca scintei arzind, ca vara,
Grindina de fier; cind bate.
Nu-mi pierdui curajul
insa,
-os fi dus qi-aqa vista,
Ajutindu-mi aspra baba,
Tot prin preajma gurii-n flacari;
Un necaz cazu pe mine,
S-a-nrautatit durerea-mi:
Se schimba in lup barbatul,
Urs frumosu-mi sot ajunse:
De mincat minca pe-afara,
De dormit, Intors cu spate,
Tot intors era la munca.
Am varsat amare lacrimi,
Prinsei sä gindesc In casa,
Zile vechi sa chem In cuget,
Mi-amintii trecula vialci,
In a' latii curti inlinse,
Linga maica multduioasa.
M-apucai sa cint atuncea,
Sa graiesc in chipul asta:
(Da, put-a bursa maica
Cum sa faca sa-ncolteasca
Mergorul ei cel tinar,
Cum sa stea mereu de veghe
La nallarea tulpinifii;
N-a put, vai, s-o sadeasca;
In hit sterp a pus tulpina,
Intr-un loc ce nu-i prieqte,
Prea aproape de-un mesteacan,
Ca sa plingef toata viata,
Zi de zi, sa se jeleasca.
Si cu toate aste, iaca,
Mi s-ar fi cazut mai bun loc,
In curti mai cuprinzatoare,
Pe podele mult mai late,
SO am un mai bun tovarc4,
Mai vestit sa-mi fie sotul;
Indragit-am mitocanul,
MO legal de gagclutul
Ast cu trup left de cioara,
Nas, de corb, ce croncane0e,
Gura,-a Izipului de prada,
La statura eft mi-i ursul.
Ii puteam gasi perechea
Strabatind doar dealul nostru;
www.dacoromanica.ro
In vrun trunchi batrin de arbor;
In vrun clot de-anin mai putred,
La vro margine de drumuri;
Bot i-as fi fadut din turbef,
Dintr-un muqchi mai vechi fi
barba,
Cap din lut; din piatra, gura;
Dintr-un jar in flacari, ochii,
ySi urechi clot de mesteacan,
Lungi picioare, din rachite.»
laca-aqa, cintam eu, biata,
Suspinam la-a' mele pasuri,
Ci-a venit deodata sotul,
S-a oprit pe sub perete,
Presinzlitu-i-am sosirea,
Dupa pa§4 imi detei seama,
Cum s-apropie de-odaie;
Cind pe scary -a pus piciorul,
Pcfru-i filflia in aer;
Se mica far' vint sa bata;
Fioros rinjea din gingii,
Ochii-qi invirtea salbatic;
Un scoruc cam strimb, in pumnu-
i,
Sub brat bits noduroasa,
Prinse-atunci sa dea in mine,
M-a lovit .}i-n cap, atuncea.
Ci, cind a cazzit fi seara,
Cind s-a dus el sa se culce,
Puse vergile alaturi,
Biciul cel din cui luat-a.
Pentru mine doar; sarmana,
Pe-a mea socoteala, biata.
Cind m-am hotarit, la
urnza,
So ma bag in patu-mi, seara,
Cind ma-ntinsei linga sotu-mi,
Stam chiar linga el czilcata,
Burdupu-m-a cu cotul,
M-a lovit mitocaneqte,
Cu crengi groase de rachita,
MO batu c -un bici cu coada
Ghintuitel-n os de morsel.
M-am sculat din patul
rece,
Din culcuqul meu de gheatd,
Sotu-a luat-o dupa mine,
M-a gonit pe uqa-afara,
M-a-rgfacat cumplit de plete,
Pumnii-n cirlionti infipse,
Plete-n vint imprapat-a,
Intr-un vint de primavara.
Cine, oare, sa-mi dea sfa-
turi,
So-1 mai iau sea ma invele,
Injghebai coltuni de-otele,
232
Curelugi facui, de piele,
M-atinui la colt de ziduri,
Agteptai si pe c6rare:
Poate s-o trezi barbatul,
S-o mai domoli mojicul;
Nu se potoli, nici vorba,
Nu se domoli o clip&
Ci, ma prinse-n urma
frigul,
Gardului tot dind tircoale,
Sand intr-una pe sub ziduri,
Agteptind pe dupa ug6;
Incepui atunci sa judec:
Prea mull n -ani s6 pot ranzine
Urii for sa fiu tot tinta,
La batjocura supusa,
In cea haita a lui Lempo,
In a' railor cotloane.
Parasit-am dulcea casa,
Aste scumpe coltigoare;
M-am tot dus, femeie slaba,
Mlagtini, gesuri, strc7b6tut-am,
Toate apele statute;
De al fratelui cimp detei,
Brazil reci imi murnsurard,
Pinii cei stufogi cintar6,
Toate ciorile vorbira,
Cotofenele strigara:
«Nu, aicect nu ti-i casa,
Locul nagterii nu-i &sta.»
Nu-nzi pasa de aste vorbe,
Am infra! la frate-n curie,
Mi-a spus aste vorbe poarta,
Se jelira gi ogoare:
«De ce vii in aste locuri,
Ce-ai mai vrea s6 gtii, sarmano;
Ti-a murit de nzult taicutzd,
Purtatoarea-ti nu mai este,
Ti-i strain al tau bun frate,
E ca o vrajmaga, soap.»
Nu-mi pasa de aste vorbe,
Am intrat chiar in coliba;
Pe z6vor imi pusei mina,
Am simtit zavorul rece.
Cind intrat-am gi in casa
Linga prag ramasei dreapta,
Mindra mutra-avea stapina,
Nu mi-a dat imbratigare,
Ba nici mina nu-mi irztinse;
Am facut .yi eu pe mindra:
S-o imbratigez nu mersei,
Nici macar nu-i detei mina;
Pusei degete pe soba,
Reci erau a' sobei pietre,
Pus-am degete-n cenuga:
Rece-n vatra gi cenuga.
www.dacoromanica.ro
Fratele-mi zacea pe laita,
Plin de glod pe linga soba,
De-o palma pe trup funingini,
De un cot erau pe umeri,
Stinjen pe-al sail cap cenuga,
Banita de zgura arsa.
El a intrebat strain,
Descusu vizitatoarea:
aDe-unde vii, de peste ape?»
Am raspuns cu vorbe limpezi:
(Nu -ti mai recunogti to sora,
Fosta fiica a maicutii?
Amindoi sintem de-o mama,
Leganan de-o pasaruica,
Ne-a clocit aceeagi gisca,
Dintr-un cuib d-ierunci iegir6m.»
Plinse fratele atuncea,
Ochii lui varsarcl lacrimi,
Se intoarse spre nevasta,
Spuse dragei lui, incetul:
«D6-i surorii s6 manince!»
Ci fenzeia cea cu ochii
Batjocoritori luat-a
Varza pregatita, fiarta,
In bucatarie, uite:
Ciinele-i minca grasimea,
li linsese javra sarea,
Negrul chiar luase nzasa.
Se intoarse spre nevasta,
Spuse dragei sale, incetul:
«Ada oaspetelui bere!»
Ci fenzeia cea cu ochii
Batjocoritori aduse
Musafirului doar apa
Ce nici nu era curata;
1§1spalasera intr-insa
Ochii-a' sale surioare,
Frani-gi curatira minuri.
Ma indepartai de frate,
De-ale nagterii nzeleaguri,
Am pornit pribeaga, biata,
Ca s6 ratacesc departe,
Tarniurile s6 cutreiet;
Sa calatoresc antrum
ySi s6 bat la porn sty-cline,
Tot prin curti necunoscute;
Imi umblau copii pe maluri,
Ocolind mereu strainii,
Ba gi-acuma mu/0 lume,
Oameni numerogi, qi astazi
Imi vorbesc cu semetie
$1 cu ura grea ma must?*
Nu-s aga de multi aceia
Ce s6-mi spuie-o vorba buna,
Cu blindete s6-mi graiasca,
Ma primeasca la-a for vatra,
233
Cind sosesc pe cite-o ploaie,
Adapost de frig de-mi caut,
Cind doar chiciura mi-i fusta,
Mi-i sumanul sloi de gheata.
Cind eram mai tinerica
Nu m -a,c fi gIndit o clips,
Dace sute mi-ar fi spus-o,
Mii de limbi mi-ar fi-ndrugat-o,
C-o scl cad in aste chinuri,
Ca voi da in aste zile,
Zile ce mi-au fost sortite,
In aceste suferinte."

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al ,CWV-lea
www.dacoromanica.ro
239
Fata 141 curzoa§le rostul,
Datoria de mireasa;
Fratelui, sa-i spun o vorbei,
Sa graiesc cu barbatelul
'Mire, _irate minunate,
Mu lt mai bun decit un frate,
Mai iubit ca flu! maicii,
Mai bun ca baiatul tatii,
Sa m-asculti ce-ti spun, acunza,
Sa iei seama ce grai-voi
Despre cirzeparul asta,
Pasaruica ce-o iei asteizi.
Ci, norocului, fii astazi,
Recunoscator ca, uite,
Ai gasit o pradei buna;
Preaadirzc ii multume§le
Ca-ntilnit-ai fericirea:
Domnul ti-a fagaduit-o,
Ziditorul tau ti-a dat-o.
Multume§le-ntii tatutii,
Si mai mult apoi maicutii
Care-a leganat copilul,
Pe logodnica cea mindra.
Multcurata e fecioara,
Straluce§le jumatatea-ti
Alba e aici sub scutu-ti,
Mindra e sub ocrotirea-ti,
Ai o fata linga tine
Sprintena, lucind in preajma -ti,
Harnica sa bata griul,
Buna la cositul ierbii,
Agera sa spele straie,
Lute la-ngrijit de rufe,
Dragalagi cind sa toarca,
In puteri sa teasel panuri.
Zgomotul vatalei szina
Ca un cuc pe o colina,
Luneca suveica lute
Ca o helge printre lenzne,
Se invirte teava ca un
Czicuruz de brad in gura
Unei veveriti, in cuibu -i;
Intel, satul nu mai doarme,
In caste/ vegheaza oanteni,
De ast zgornot a! vatalei,
De ast ,ruler a! suveicii.
Mire preafrurnos, bray
tinat;
Pe barbat de-acum vestindu-1,
Fa o secere-ascutitei,
C-un miner o inteireqte,
Ce o .5-64 cioplefti la poarta,
Ciocane§le-o pe o birna,
Insote§le-n zi cu soare
Nevestica pe finaturi;
Ai sa vezi cum ierbi se culca,
www.dacoromanica.ro
Finul aspru-n fo§-net cade,
Cum rogozul se pravale,
Se aVern pe lut gol trestii;
Ierbi s-or secera pe bulgari,
Retezati vor fi lastarii.
Cind luci-va ziva-a doua,
Fa-ti suveica, una, dreapta,
Stative cu marl vatale,
Sul de-artar iti intocmecte,
Iti ciople§le mindre talpe,
la-ti ce-ti trebuie spre-a tese,
Ada-ti soata ta la stativi,
Puna mina pe vatale,
Va scri§-ni puternic spata,
Tremura-va lenin de stativi,
In sat zgomotul s-o-ntinde,
Va strabate mai departe
Al vatalei scri:inet tare;
Ise vor spune cele babe,
Or sa-ntrebe qi curnetre:
«Cine tese-aqa de mindru?»
Bine-o fi chid raspunde:
«Tese scumpa-mi nevestica,
E micuta-mi inimioara,
Care face larma asta».
«Nu se cam distranza pima,
Ori, roste.ge bine, spata?»
«Pinza nu se mai dis-
tranza,
Orice fir roste§le spata;
Kuutar parcel a tesut-o,
Parca-i toarsa de Paivatar;
O gati chiar Otavatar;
Fu sfir,yita de Teihetar».
Mire, preafrurnos, bray
Una";
Pe barbat de-acum vestindu-I,
Cind va fr sa pleci de-aicea,
Clad vei parasi salaqul,
Cu frunzoasa ta nzireasa,
Linger scumpa porumbita,
Nu-ti du vrabia aceasta,
Pitigoizzl asta mindru,
Pe fdgaye vechi de drunturi,
Ori prin colturi de prin garduri,
Nzz o reisturna de-o birrza,
N-o zvirli cumva prin pietre!
Nicicind in a tatii curie,
In a maicii sale casa
N-a fost dus6 prin noroaie,
Prin a' gardurilor colturi,
De-un buVean n-au rasturnat-o,
Nimeni n-o zvirli prin pietre.
Mire preafrumos, bray
anon
Pe barbat de-acum vestindu-1,
 240
Sa nu-ti duci iubita fata,
Nu-ti purta nevasta scumpa,
Nici nu o tiri prin colturi,
Spre a scotoci unghere;
Niciodata la taicutul,
La batrina ei maicula,
N-a umblat, haihui, prin colturi,
Nici n-a scotocit unghere;
Ci statea tot la fereastra,
Sprinten6-alerga-n odaie,
Seara-n bucuria tatii,
Iar In zori, de dragul mamei.
Nu-i da, mire, piulita,
Astei porumbite pentru
Ca s6 marunteasca stuful,
S6 piseze ni§e scoarta
Ori sa .faca piini din paie,
Prini de pin ca sa framinte;
Nu se-aduse-n casa tatii,
Nici a maica-sei frumoase,
Singerarita s6 fie
Maruntita-n piulita
Nici pisata nu fu scoarta;
Prini de paie nu facura,
Prini de pin nu framintara.
Du aceasta pasaruica
Tot spre roditoare ampuri,
De secara lazi goleasca,
Orz din capistere scoata,
Piini Waite s6 tot coacci,
Face bere minunata,
Aluat crescut framinte,
Numai pfini de grit.' sa faca.
Mire, frate minunate,
Scl-rtgrijc4ti ca porumbita,
Ca fruitioasa noast6 gisca
De pareri de rail nu plingoi;
Cite-o clipa grea, de-i vine,
De se plictiseqte poate,
Puna murgul la trasura,
Iti inharna Albul mindru,
Du-o lute la taicutul,
Ling6 maica ei cea scumpa!
Vezi, sa nu to porti cu min-
drul,
Cu ast pitigoi, dragutui,
Cunt to porti c-o roaba-n prea-
jmei-ti,
Czr vreo slujnica naintita;
Las-o-n pivnita sa mearga
Si sa intre-n magazie!
Nicicind doar la tata-acasa,
In lacaptl maicii sale,
N-au tinztt-o ca pe-o roaba,
Ca pe-o slujnica platita,
N-au oprit-o-n beci sa 'Entre,
www.dacoromanica.ro
Sa se duci -n magazie;
Mai taia felii de piine,
Grija mai purta de ou6,
Linga putina cu lapte,
Linga butea cea cu bere,
Deschidea-n zori rnagazia,
Seara Inch idea sipetul.
Mire preafrumos, bray,
firkin
Pe barbat de -scum vestindu-I,
De-i Linea nevasta bine,
Bine-i fi prim it, cind poate
0 sa vii cindva la socrul,
Pe la multiztbita-ti soacrc7;
0 sa-ti dea degrab' mincare,
De »lineal, qi bautura,
Calul o sa ti-1 deshame,
L-or hrani, 1 -or duce-n grajduri,
I-or mai da apoi fi ap6;
Ba i-or pune ,ii tainul
De ovaz, acolo-n iesle.
Nu-nvinovati, vreodata,
Fata asta, pitigoiul,
Ca n-ar fi de vita-aleasa,
Nu-i din casa mai cu stare;
E din vita preaaleasa,
far fanzilia-i e mare;
Banita de bob de sameni,
E un bob de orice ruda,
Banita de in: ajunge
Cite -un fir de fiecare.
Tu, bier mire, to fereqte
Sa-ti bati tinara-ti fetita
S6 o scoli cumva cu biciul,
Cu biciu§-ca cea de piele!
Sa n-o faci sub vergi sa tipe,
In fopron, in colt, nu geama;
Niciodata fata asta,
Cit a stat la tats -acasa,
N-au sculat-o ei cu biciul,
Cu biciztqca cea de piele!
N-a lipat sub vergi vreodata,
Nici gemu-n §.opron, in colturi.
Ca un zid sa-i fii in fats,
Ca un bun pervaz, pazeqte-o,
N-o lava s-o bald maica,
S6 se-nfurie taicutul,
Nici strainii s-o defaime,
S6 se poarte rau vecinii.
Daca-ai tai, s-o bati, ar
tine,
S6 o mustri cit mai aspru,
nu-ti biciuieqti draguta,
Mindra ceea dupa care
Ai umblat trei ani in capat,
Ai rugat-o preafierbinte.
241
Iti invata, sot, nevasta,
Iti povatuieqte marul,
SSi in pat, qi dupa uqc1,
Cite-un an de fiecare
Loc: un an cu vorba numai,
In al doilea an facindu-i
Semn cu ochii; in al treilea,
Doar ceilcind putin picioru-i.
De s-arata nesupusa,
De nu vrea de loc s-asculte,
Trestii is din mil de snzircuri,
Lujer din livezi, de coada
Calulzti, sa-nveli solia
In al patrulea an, astfel:
Mi4-ca zqurel cu-un plier
Varga ce o ai, de coada
Calului, invirte-un lujer
Lung de papura, dal; Inca,
N-alerga la bici, n-o bate
Cu vreo fringhie ori joardei.
De s-aratei nesupusa,
De nu vrea de loc s-asculte,
Taie-o varga din padure,
O creng-zttei de ntesteacein,
Ad-o sub suntan, ascunsei,
Feirei-a o vedea vecinii,
Pune-i-o sub ochi nevestei:
Amenint-o, dar n-o bate!
De s-arata nesupusa,
De nu vrea de loc s-asculte,
O indreaptei-atztnci cu varga,
O invata cu-un mesteacan,
PedepseVe-o-n patru ziduri,
li vorbeVe-n cascl-nchisa,
N-o certa prin vreo livada,
Nici n-o bate prin ogoare;
Zvonul pincl-n sat s-o-ntinde,
Cearta pin' la alta casa;
La veci:ii va-ajunge plinsul,
Teiraboiul pina-n codru.
Ci, loveqte-o, peste umeri,
Josul spatelui mladie-i,
N-o lovi la ochi vrodata,
De urechi nu to atinge,
I s-ar face-o boles -n timple,
Vineitaie pe sub ochii-i;
O sa-ntrebe cumnatelul,
Socrul va cadea pe ginduri;
Or vedea in sat plugarii,
Or mai ride §1 satence:
"La razboi a fost, ori, poate,
S-a gasit, cumva, in lupta;
Poate-un lup cumva-a muscat -o,
O zgirig un urs din codri;
Oare lupul n-o fi solul,
Ursul, scumpul ei tovare4?"
www.dacoromanica.ro
Un &Urin statea pe soba,
Un pribeag era pe vatra:
Spuse mogul de pe soba,
Cel pribeag rosti pe vatra:
"Vai, biet mire, to fereVe,
Scl faci gustul nevestichii,
Nevestichii, ciocirliei,
Cum facui eu, biet de mine!
Cumparat-am piine, came,
Unt destul, ba chiar si bere,
Multe felurimi de peqte,
Ba mai cumparai si hrana,
Berea din a' mele locuri,
Griu din alte parti adusei.
N-am putut si eu sa aflu
O nevasta mai voinicei;
Cind nii-a-ntrat femeia-n casa
Senulna left cu ciurna,
StrimbcI-ngrozitor la fata,
Ochii rotunfiti in capu-i,
Spume tot facea-n minie,
De vorbit, vorbea cu ciuda,
Prost irni tot spunea, ba mai
mult,
Ma feicea bzWean, cu totul.
Mi-amintii de-o viclenie,
Am urmat alt drum: cind prinsei
0 crengula de mesteacan
Paseirea §1-a giugiulit-o,
Cind luai un virf de jneapan,
S'alutatu-qi-a drclgutul,
Cind dadui cu o reichita
Mi-a seirit de git nevasta."
Suspina adinc fecioara,
Rasufla din grew sarnzana;
Inceput-a ea sa plinga;
Spuse vorbele acestea:
"Vine clipa despartirii,
Pentru-bun ramas e vremea,
Prea aproape mi-i plecarea,
Bun ramaszt-i linga mine;
Greu sa pleci, sa la§1 in urtna
Satul ast cu faima mare,
Casa asta nzindra, unde
MO naltai asa de falnic
crescut din plin, cu vlaga,
Cit tirzu copilaria
.57-n tot timpul tineretii.
Nu as fi crezut vreodata,
Nu mi-ar fi trecut prin minte
CO-ntr-o zi va fi nevoie
So las tot ce e prin preajma
Acestui castel de-aicea,
Umerii acestei creste,
Dar o cred scum, ca plec doar;
Cred ma despart acuma;
 242
Gol paharul despartirii-i,
Fu de-acum pe gIt zvirlita
Berea asta a plecarii;
Sanii le is Intoarse:
Colo-i partea dinainte,
Ici, cea dinapoi; e-aleituri
.ura, de asemeni, grajdul.
Cind imi iau acum adio,
Cind pornesc, nenorocita,
Cum ma voi pMti de-al mamei
Lapte ce I -am supt odata
,P de bunatatea tatii,
De a fratelui iubire
ySi de dragostea surorii?
Multumescu-ti tie, rata,
Pentru hrana ce mi-ai dat-o,
Pentru orice mincarica,
Pentrzt cele mai gustoase
Bucatele-ntinse nue!
Multumescu-ti tie, mama,
Ca ti-ai leganat copilul,
Ca ti-ai Ingrijit micuta,
Ca m-ai alaptat la sinu-ti!
Multumescu-ti tie, frate,
Tie, buna surioara;
Inzi binecuvint familia,
Pe pricteni din junie,
Cu care-am trait pe vrernuri,
Am crescut odata mare.
Te fereste, draga tata,
Si tu mania, purzzri blinda,
.familia mea mare,
Stralucite rubedenii,
sa v-apace szipararea,
Sa cadeti in grele chinuri
Ca ma duc in WO casa,
Ca-n alt neam, de- acuma, intro!
Soarele ceresc, scinteie,
Luna Donmului stralzice
Si prin partile acelea,
Stelele sclipesc V-acolo,
Ursa Mare-arata drumul
Mai departe prin vazduhuri
Ca de-altmiteri, jos, in lume,
Ca pe-a' tatalui salayuri,
Pe-a copilariei easel
Iata, parasesc acuma
Locuinta preaiubita,
Sala asta ridicata
De taicutul meu, sala4.ul
Primitor al maicii mele;
Las V mlaqtini, las qi cimpuri,
Las ograda mea ierboasa,
Las a' mele lacuri linzpezi,
Las a' mele scumpe tarrnuri
Pentru-a se scalda acolo
www.dacoromanica.ro
Babele din sat, ca sa se
Zbenguie ciobanii tineri.
Las 0 bahnele la lume,
Las hoinarilor cimpia,
Mari aniniVi las acelor
Ce-ar dori sa s-odihneasca,
Balarii, celdr ce urnbla,
Pe la calatori, zaplazuri,
Iar la trecatori, potece,
Celor ce alearga, curtea,
Celor care stau, peretii,
La curatatori, podele,
La mc7turatori, parnintul,
Cimpurisa alerge .renii,
Las paduri sa sara riqii,
Tarini ca sa steie g4te,
Cringuri, sa se odihneascei
Pasaruicile In ele.
lata, plec cu alt tovar4,
Ma pornesc acum in miezul
Astei nopti adinci de toamna
Pe alunecoase pirtii
Ale prinzaverii, fara
Ca sir- las pe gheata-o dira,
Nici vreun senzn de pegi pe-ntin-
deri,
Fara sa ranzfie-o urma
De pulpan6 pe zeipadd,
Pe polei, zgirietura.
Cind ma voi intoarce,
:avast,
Prin aceste scumpe locuri,
Cind o fi sa-mi vad, iar; casa,
Cine Vie-atuncea data
M6 va auzi maicuta,
De-o sinzti taicutul plinsu-nzi,
Daca nu cumva n-oi plinge
Chiar sub ochii lot; chiar lingef
Capul lor? Crescut-a iata,
Iarba tinara, zvlcnit -a
Jnep pe pielea hranitoarei,
Peste chipul scumpei mame.
Cind o fi sa yin, odata,
In aceasta curte lunga,
Nu ma va cunoaVe nimeni,
Decit aste doua lucruri:
Cei razlogi de jos, din garduri,
Parul cel mai de departe
De pe cImp: acel pe care
L-am Infipt in tinerete,
Il legai, copila, inca.
A macutii vaca stearpa,
Care-o adapam de mica,
I-ngrijeam cIndva
0 sa raga tare jalnic,
Pe gunoiul nalt din curte,
243
In a' iernii preareci tarcuri;
Dinsa ma va recunocute
Fiica-acestor dragi parninturi.
Calul cel batrin al tatii,
Ce-1 grijeanz in tinerele,
Il hraneam, fetita Inca,
Jalnic o sa mai necheze
Pe gunoiul nalt din curte,
In a' iernii preareci tarcuri;
Dinsul ma va recunoaqte
Fiica-acestor dragi paminturi.
Cel de ant impovaratul
Cline-al fratelzzi, pe care -1
Ingrijeam in tinerete
crescusem de copila,
Jalnic va urla acolo,
Pe gunoiul lung din curte
In a' iernii preareci tarcuri;
Dinsul ma va recunoaqte
Fiica-acestor dragi panzinturi.
Altii nu ma vor curzoa§-te,
Cind va fi, cindva,-ntr-o vreme,
S6 ma-nlorc; deV raniase-or
Fi asemeni ca-nainte:
Luntri vechi §i fosta casa,
Golfizrile cu multi pastravi,
Crisnicele mele-n apa.
Bun ramas, acuni odaie,
Draga, tu, cu pod de scinduri!
Bine-ar fi sa yin vreodata,
Preafrumos, sa ma mai primblu,
Intr-o zi, pe-aicea, iara4 i.
Bun ramas, acum, tu,
tinda,
Cu podelele de scinduri!
Bine-ar fi sa yin vreodata,
Preafrumos, sa ma mai primblu,
Intr-o zi, pe-aicea, iara§1.
Bun ramas, ograda larga,
Cu scoruqii tai cei falnici!
Bine-ar fi sa yin vreodata;
Preafrumos, sa mai ma primblu,
Intr-o zi, pe-aicea,
De la toate-mi jazz acunza
Bun ramas, de l-asle plaiuri,
De la codrii cu bobite,
De la drumurile toate,
Cu rasmii de flori pe margin!,
De la cimpuri cu ierbi nalte,
Lacuri, cu ostroave, sute,
De la golfuri cu multi pastravi.
De la dealuri cu brazi falnici,
De la vai cu-ai for mesteceni!"
Ci fierarul Ilmarinen
Fata-n sanie-a luat-o,
piqcind cu biciul calul,
www.dacoromanica.ro
Spuse vorbele aceste:
"Bun ramas, de-acum, voi, tar-
muri,
Ale lacului astuia!
Voi, a' golfului largi maluri,
Margini drepte de cimpie;
Pini mareti de pe coline,
Voi, copaci subtiri din codri,
Bun ramas de-acum; adio,
Voi cireqi de dinapoia
Astei case, qi voi, jnepeni,
De pe linga put, adio,
Tulpinitelor cu boabe,
Firiloarelor de iarba,
Corciurilor de rachita,
Birnelor de pin; voi, frunze
De anin, coji de mesteacan!"
Ci fierarul Ilmarinen
Ale Pohjei curti lasat-a,
Au cintat copiii astfel;
Inceput-au ei sa spuie:
"Neagra pa.vare zburai-a,
A plutit in larg de codri,
Ne-a rapit ratoiul nostru,
Ne-a ademenit bobita,
Marul nostru drag luat-a,
Inhatat-a pe§Vorztl;
Cu banuti a pacalit-o,
Cu argint a fermecat-o;
Cine ne-o-ndruma de-acuma
Sa mai scoatem apa, in
Ne va duce inspre fluviu?
Nemgcate-or sta cofeie,
N-or mai pirii gateje,
Nu s-or mai spala podele,
Nu s-or nzatura nici aril,
Buze-or fi la cant, murdare,
Inegri-s-or torti la ogle!"
Ci fierarul Ilmarinen
Insotit de nevestica,
Se Linea, in goana mare,
Tot pe maluri de-a' Pohjolei,
Prin strimtori de mied, pe ist-
tnzzri,
Pe coline nisipoase;
Vijiie grozav prundi,vul,
Scirtiie in drum nisipul;
Trece sania in graba,
Suna-n departari panzintul;
Zangane mereu veriga
Hamului, rasund ta/pa
De mesteacein si scri,cnesc tot
Ale saniei picioare;
Tremura mereu hulube
De cireq, tot scirtlie§le
Ginjul care tine oi§lea,
244
Se tot leagana in clinchet
Zurgalaii de aroma,
Pe cind fuge calul strapiic,
Fruntea ceea instelata.
S-a tot dus o zi qi dozier,
Vreo trei zile incheiate,
Cu o mina sand pe haturi,
Cu-alta pe sub bratul soatei,
Un picior pe-a thniei margini,
Sub scortar 1-avea pe celalt.
Calu-alearga, sania
zboara,
Drumzil tot mai scurt se face,
In a treia zi, atuncea,
Pe la asfintit de soare
.5"i-a vazzit fierartil casa,
Locuinta lui din Ilma;
Se nolta de tot drept fumul,
Se urca in ceata death,
Se stria in cen la nouri.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al ,OCV-lea
www.dacoromanica.ro
249
AVeptau de multi vreme,
Tot nadajduiau fierbinte
Ca sosi-va nevestica-n
Case le lui Ilmarinen;
Se muiau de veghe ochii
Batrineilor la geanzuri,
Iara celor tare tineri
Le cam tremurau genunchii,
Tot pindind la porti Intruna;
Degerau de frig copiii
La picioare, pe sub ziduri;
Se stricau la oameni cizme,
Alergind mereu pe rnaluri.
Dupa multe zile, atuncea,
Intr-o buna dimineata,
Se sinzli-n paduri un sunet,
Zvon de sanie, pe cimpuri.
Lokka, mindra gospodina,
Kalevatar cea frunzoath,
A rostit aceste vorbe:
"E. a fiului meu sanie;
Se intoarce din Pohjola,
Insotit de-a lui nevasta!
Te apropie degraba
De paminturile aste,
De aceasta mindra casa,
De-ast sala .y, zidit, de total,
Ce ti-I pregati mayneagul!"
Ci fierarul Ilmarinen
A ajuns curind acasa,
In sala.y zidit de fatal,
('e ii pregati mo.yneagzil;
Ciripeazi ierunci pe .treanguri
De rachita, impleiite;
Cuci cintau cu bucurie
StInd In virful astei sanii,
lar pe ogtea-n lemn de gladif
Veveriti saltau voioase.
Lokka, mindra gospodina,
Kalevatar cea frumoath,
A rostit aceste vorbe:
'AVeptau crai nou satenii,
Flacaiaqii, zorii zilei,
plaiuri cu capqune,
Apa, barca cea cu smoala;
Eu nu a§.teptam nici luna,
N-aqteptam nici zorii zilei,
Ap`eptam sa se intoarca
Fratiorul ci o nora;
Ma uitam cu luare-aminte
Seara ca dimineata;
NeViind de s-a pierdut, on
Mai creitea cite-o fetita,
Ingreqa pe vro sleibuta,
Ca IntIrzia sa vino;
Ne-a fagaduit doar stra.ynic
www.dacoromanica.ro
Ca s-o-ntoarce pe-a' lui urme,
Fara-a le fi prins inghetul.
Ma uitam tot dimineata,
Imi spuneam Intruna, zilnic:
«Nu mai vine tre7surica
Fratiorului, nu intro
In strimtuta ograjoara,
Spre saraca-ne casuta,
De-arfi fost un car de paie,
Sania din doua lemne,
Sanie as fi numit-o:
De mi-ar fi adus feciorul,
De 1-ar fi-nsolit acasa.»
Tot nadajduiam Intruna,
Zilnic, fora incetare,
Aqteptam, ca, vezi, capul
Mi se apleca-ntr-o parte,
Ca s-a qi schinzbat din locu-i
Legatura de pe frunte,
Ca mi s-au lungit §-i ochii;
AVeptam, sa-nzi vie fiul
In strinztuta ograjoara,
Spre saraca-ne casuta.
lata-1 in sfirqit, s-arata:
Fraget chip e ling6 dinsul,
Rumen obrajoz; alaturi.
Mire, frate, iti deshanzei,
Fruntea ceea instelata,
Calu-ti du apoi la finul
Cel qtlut alit de bine,
Spre ovc7zul dinainte;
Vorbe de saint ne spune,
Da-ne-ntii binete noun,
Da-le mai apoi la allii,
Mai pe zinnia, la tot satul.
Dupe:" ce-n sfir,iit ni-i
spune
Buna dimineata, uite,
Poveste§-te-a' tale fapte:
U§.urel calatorit-ai?
Ai ramas intreg zdravan,
Cind nzergeai in drum spre socru,
Pe la soacra to cea scumpa?
Silnic ai luat fetita,
Poarta-n lupte marl sfarmat-ai,
Deirimayi tasteful fetei,
Zidul povirnit intors-ai,
Ai calcat parnintul soacrei,
Odihnitzi-te-ai pe fatal
Dumnealui, stapinzd casei?
Vad far' altc7 Intrebare,
yStiu qi fara-a to descoase:
A ieqit preabine drumul;
Cu puterea smuts -ai gisca,
Darirnaqi castel de scinduri,
Sfarimasi prin lupta poarta,
 250
Zidul cel din tei al soacrei
5S7 a socrului tau easel;
Pus sub scutu-ti e ratoiul,
Subsioara ti-i gaina,
Sub puterea ta-i albuta,
Fata cea nepriheinita,
Linga tine e de-acuma
Creanga asta minztnata.
Cine-o fi scornit minciuna,
Nascocirea asta-aduse,
C-o sa vii cu mina goaI6,
Ca-n zadar fugi-va calul?
Nzt te-ntorci cu mina goala,
Nu-n zadar alearga calul;
Doarli armasarul asta
Are-aczinz de ce sa traga;
Numai leoarca-i de sudoare,
Numai alb de spume-i minzul,
Pentru c-a adus puiutul,
C-a purtat mindretea asta.
Hai frunioaso, jos din
sanie,
Scump odor; acum, te scoala,
Fara-a te-ajuta barbatul,
Far' ca el sa te inalte;
Prea e tinar sa te-ajute;
Prea e nzindru sa-ti dea mina.
Cind din sanie sari-vei,
Laila cea din fund lasa-vei,
Mergi pe drumul asta negru,
Pe lut ro§. cum e ficatul,
Sei te tii tot pe pamintzil
Ast batatorit de nzascuri,
De purcei scurmat cu ritul,
Netezit de of 41 bine
Periat de coada Iztnga-a
C'ailor cind merg, in treaceit.
Mergi cu labele de gisca,
Umbla tot czt pcqi de rata,
Prin acesie curti spalate,
Prin acesle arii netezi,
Curti de socru-tau Acute,
De-a to soacra rindzate;
Prin a' fratelui §.oproane,
Prin a' sorii-albastre straturi;
Pune-al tau picior pe trepte,
Treci in cerdeicelul asta,
Intra-n tinda cea de miere.
Mergi apoi si nzai incolo,
Sub acest grindar cu faima,
Sub ast mindru pod al casei.
Toata iarna, pin-acuma,
Ba ,si-n ceealalta vara,
A cintat, in aVeptare,
Du§-umeaua cea facuta-n
Os de 14ita, tot spuse
www.dacoromanica.ro
Podul cel de our cintec
Pentru cea pe care-odata
O v-adaposti; cintara
ferestre pentru-aceea
Care-o sta pe linga ele.
Toata iarna, pin-acuma,
Ba si-n ceealalta vara,
Zavora4.ele chemat-au
Mina cea cu verigheta,
Vrut-au pragurile aste
Pe acea cu mirzdre rochii,
Uqi doreau fierbinte mina
Celeia ce le-o deschide.
Toata iarna, pin-acunza,
Ba si-n ceealalta vara,
Sala a catat privirea
Celeia ce va-ngriji-o,
A dorit st tinda mult pe
Cea ce va s-o curateasca,
Tot ceru qopronul mina
Ce-o sa -1 mature odata.
Toata iarna, pin-acuma,
Ba ,Fi-n ceealalta vara,
Prea ades pindi ograda
Pe acea ce-o strange qychii;
Aqtepta qi magazia
Pe acea ce-o-ntra intr-insa,
Se incovoiau pre7jine
Dupa straiele nevestei.
Toata iarna, pin-acunza,
Ba si-n ceealalta vara,
Au cintat carari de-a' noastre
Pentru cea ce-o sa se plirnbe;
Au cerut si cele grajduri
Sa le vie-ngrijitoarea,
Tarcurile ayteptara
Ca sa nzcrgi .yi pe la ele.
Toata ziva, pin-acurna,
Ba si ieri, din zori, mugit-a
Vaca tot clitind-o parcel
Pe adzicatoarea sfeclei,
Minzul nechezat-a dupa
Cea ce i-o aduce finul,
Ba si mielul behait-a
Dupa cea ce-o sa-1 hraneasca.
Astazi, piny -n clipa asta,
Ba ssi ieri, mofnegii, uite,
Au tot mers pe la ferestre,
Copila.Fi stateau pe maluri,
Droaie de femei sub ziduri,
pe la uqa casei,
AVeptau de zor mireasa,
Pe nevasta tinerica.
Te salut, o, tu, ograda
Cu-a tai oameni: salutare,
Curte larga, cu voinicii-ti,
251
Te salut, fopron, cu lumea-ti,
Lunga strea§lna cu oaspeti;
Tinda tu, cga de plina,
Pod de scoarta, cu norodu -ti,
Larga sala, cu ai tai oanzeni,
Sute scinduri, cu multimea,
Luna, rege, salutare,
Tineret, noroc qi tie!
Nu s-a mai vazut, nici ieri chiar;
0-mbulzeala-aqa de mare,
0 nzultime mai mareata.
Mire, frate minunate,
Repede ridica-i aste
Ro ,ci broboade de pe fata,
li desprinde sr aceste
Mari mafratne de matase,
Sa ne-areiti fi noua helgea,
Ce cinci ani ai urniarit-o,
Ce opt veri ai tot curial -o!
Oare-aduci chiar ce voit-
ai?
Doar un cut voiai sa afli,
Soata alba de pe qesuri,
O nevasta de pe apa.
Vad fora -alta intrebare,
Stitt fi fara-a to descoase:
Ne aduci un cut, tu ai sub
Scutu-ti un ratoi albastru;
E ntladita cea mai verde
Retezata-n cringul verde;
Este virful cel mai proaspat
Din cirecii cei salbatici,
Sfartniat In codrul fraged."
Se gasea un pu§-ti in tarna,
Pe podea a spus copilzth
"Ce-mi aduci tu, biet prieten,
Onz mindrete ca buqteanul,
Nalta de-o junza' de bute,
Cu statura doar cit fusul!
Mire, vai, fagaduit-ai,
C-o sa afli o nevasta
Ca o sutei de bogatc7,
C-aduci una ca si-o mie;
Iala, ai primit o suta,
Uite-o loanta, cc: o mie:
Ca o cioara-i de pe
Ca o farca de pe garduri,
O momiie-i de prin tarini,
Neagra pasare din lanuri!
Ce-a facut Intreaga viata?
Dara in trecuta vara?
N-a-mpletit nici o manuqa,
N-a-nceput ciorap, acolo!
Vine, vezi, cu mina goalc7,
Fara daruri pentru socru;
Plina-i lada ei de foareci,
www.dacoromanica.ro
Isi ciulesc urechi in cufar!"
Lokka, mIndra gospodinc7,
Kalevatar cea frumoasa,
Asculta.ciudata vorba,
A grait apoi aceste:
"Raule, ce spui acolo,
Secatura, ce to jelui?
Se-aud basme despre alp',
Se impraVie multe zvonuri,
Dar nu despre fata asta,
Despre oamenii din casa.
Ce-a rostit? Cuvint de
hula,
A ie,Fit venin din gura
Vitelufului de-o noapte,
De prin tidva c7stui cline,
De o zi venit pe lume!
E preavrednica .femeia,
Este pe-ale ei nteleaguri,
Cea mai buna dintre toate!
E ca afina cea coapta,
Ca o fraga de pe dealuri,
Cum e cucul pe o creang6,
Ca-n scorns o pasarica,
Ca o pana-ntr-un mesteacan,
Un piept alb, sus, intr-un gladiq.
Uite n-ai sa vezi, nici
vorba,
In Germania intreaga,
In Estonia, fecioara
Mai frumoasa ca aceasta,
Draga ca gi porumbita,
Cu-un obraz a§zt de mindru,
Cu o lap mai rotunda,
Cu albeata astor brate,
Cu-ndoitu-i git sub fire.
N-a venit cu mina goala,
Uite, mindre piei aduce,
Manta, sa ne daruiasca,
Si postav mai Bros, de strafe.
Are Inca multe lucruri,
Ce din fusul ei iefira;
Sculuri cu-a ei furca toarse,
Munca actor degetele,
Minunate rochii albe,
Date iarna, in le§le,
Primavara-apoi, albite
Si uscate-n luni de vara;
Uite, are qi cearceafuri,
Bune §1-n fir lung urzite,
Perne bine infundate
.57 cu Una si cu pene,
Are unduioase valuri
De matase sclipitoare,
Mari covoare, tot de Una.
0, preablinda fetgoara,
 252
Nevestica multfrumoasa,
Vietuiai cu cinste-acasa,
Linga tatal tau, ca fata,
Vei trai cinstit ca nora
In a sotului tau nasal
Nu mai plinge de pe-
acuma,
Nu te teme de necazuri;
Doar nu vii aici in mlaVini,
Doar nu cazi aici in .yanturi;
Lai ogoare roditoare
Pentru tarini mai bogate;
Ai plecat de linga bere
Si gase,sti mai multi bere.
0, preablinda, mindra
fata,
Uite, ce te-ntreb: vazut-ai
Cind veneai incoace note
Mori cu coama rotunjita,
Clai de griu inqiruite:
Din mo#a noastra-s toate,
Araturi ce le-are sotul,
Largi semarzaturi pe-ntinderi.
Fata, mindra sotioard,
Asta vreau sa-ti spun eu tie:
De-al Vint sa vii aicea,
SO mai VII sa stai aicea;
0 sa -ti fie bine-n cases',
Viat6 bung -o duce nora:
Strachina cu lapte-n mina,
Talgerzil cu unt, in fat-a.
Bine-i de fermi aicea,
Mindru-o duce gainu,ya:
Lung e-n baie pod4orzil,
Largi is /allele in saki,
E stapinul, ca ti tatal,
E stc7pina ca maicuta;
Copilapi-s ca ti fratii,
Ca surorile-s fetite.
Daca te apuca-o pofia,
Cind ai vrea, de pilda, pe§le,
Ca cel pries, cindva, de tatal,
Ori ierunci de frate- aduse,
SO nu ceri de la cumnatu-ti,
Si nici socrului nu-i cere;
Spune sotului, acelui
Care te-a adus cu dinsul;
Nit -i o fiara-n patru labe
Prin pachiri, nici zburaloare
In vazduh, cu dozza aripi,
Nu-s in fund de marl nici cirduri
Dc pe§ii repezi sa nu-i poata
Prinde sotztl, sa nu-i poata
Prinde qi aduce tie.
Bine-i de fenzei aicea,
Mindru-o duce gainzqa:
www.dacoromanica.ro
Nici prin gind co ai sa macini,
C-ai sa alergi in jurul morii;
Pe-aici macina doar apa,
E-o cascadcl ce striveqte
Maruntel de tot secara,
Apa strachinile spala
,57 ghileVe spuma marii.
Hei, frumosu-mi sat de
aur;
Cel mai mindru loc din lunze;
Jos is ierburi, sus is dealuri,
Satul este drept in mijloc;
Jos, sub sat e tarmul, dragul;
Apa intre dozia maluri
Ca sa-noate-n ea ratoiul,
Liqita aceast-a noastra!"
Dete lumii bautura,
Bautura qi mincare,
Tot bucati, tot halci de carne,
Bucatele minunate,
Be re -au dat de orz,ti alta,
Ce era de griu facuta.
Hrand cit pofteai, prea-
multa,
Se gasea pe-ndestulate
De bout gi de mincare
In castroane de lemn rolu,
In marele strachini pline,
Se gaseau placinte groase
SO le tai tot bucatele,
Hrinci de piine cu unt unse
SO be foci mici felioare,
Pastrilvi pregatiti fi gala
Sei-i despici, gi somni sa-i spinte-
ci
Cu cutite argintate,
Cu bricege lungi de aur:
Berea curge neplatita,
Mierea e necumparata,
De prin.vilf de birne berea,
Mied din inimi de grindare;
Berea ii spala pe buze,
Ii schimba la mince, 'Medd.
Cine-o fi deci povestayul,
Cintaretul cel destoinic?
Mopil vajnic Vainamoinen,
Cintaret din vepzicie;
Incepu chiar el sa cinte,
Se-apuca de lucrul lista
Al cintatului; deodata
Intona a' sale versuri,
Iata, ce a spas atuncea:
"Frail preadragi, preabuni
prieteni,
Frati in meqtequgul vorbei,
Cu-ale graiului mari haruri,
253
Ascultati ce va voi spune:
Rar stau g4te fata-n fata,
Ochi in ochi, rat; surioare,
Nu stau doi cumetri-alaturi,
Brat la brat, feciori de-un tata,
Pe-ale noastre triste locuri,
In saraca-ne Pohjola.
Vom incepe deci cintarea,
Ne vom apuca de antec:
Viersul Vie sa doineasca,
Cucul, ca sa strige-ntruna,
Sinetat; ca sa vopseasca,
Kankahatat; ca sa tese.
57-ai Laponiei fii cinta,
anta cei papuci de paie,
Carrie au de-elan putina,
Mu.ychi de ren: cam slaba hrana;
De ce n-oi anta eu insumi,
De ce n-or cinta feciorii,
Cu-asta hrana de secarei,
Cu mincari din griu facute?
57-al Laponiei fii cinta,
Striga cei papuci de paie,
Dupa-o cana, doar, de apa,
hraniti cu plini de scoart6;
De ce n-oi cinta eu Insumi,
De ce n-or cinta feciorii,
Cu-aste bauturi de grine;
Cu-asta bere-n orz facuta?
57-ai Laponiei fii anta,
Striga cei papuci de paie,
Linga-un foc plin de funingini,
Intr-o tabard cu mult fum;
De ce n-oi anta eu insunzi,
De ce n-or anta feciorii,
Sub acest grindar cu fainza,
Sub ast nrindru pod al casei?
Bine-o duc barbalii-aicea,
Ba 4-i la femei le place
Sa mai stea la buti cu bere,
Linga cani cu miere pline,
La capcane de prins sonznii,
Linga golfuri cu multi pastravi,
Unde hrana nu lipseVe,
Bautura e destula.
Bine-o duc barbatii-aicea,
Ba qi la femei le place:
Nu-mbuci plinea in necazuri,
Nu traieqti mereu cu spaima;
Se maninca fara grija;
Iti disci vacul Para pasztri,
Cit trai-va gazda noastra,
Cit va vietui stapina.
Cui intii se multumeVe,
Ori stapfnului, stapinei?
Ci, vitejii din vechinte
www.dacoromanica.ro
Doar stapinului nainte
Multumeau, acelui care
Scoase de prin codri casa,
De prin snarc facu sala4-ul,
Tale pini cu trunchiuri groase,
Brazi cu vitfuri Para ramuri;
In loc bun apoi i-aduse,
Ridicat-a, pe pamintul
Trainic, locuinta mare
Pentru izeanzul sau, o casa,
O gospodarie larg6;
In pacluri tale parelii,
Birne, pe-zin salbatic nzunte;
A laic& grinclari fi grinde-n
Scoicarii, pe niVe tarmuri;
Stive qi-a facut de scinduri
In livada roditoare;
A 'trot de la cire§-ii
Cei salbatici scoarter multa;
Mu§.chi, din mlaVini tn4catoare.
5'i-a zidit gospodaria
Cu aleasa nzaiestrie,
Casa-i bine incheiata;
Sztte dulghereau prin colturi,
Mii erau pe coperi§wri,
Cind qi-a ridicat salaful,
and au fost lipite scinduri.
Clad fdcut-a casa asta
Vinturi marl vazura paru-i,
Multe vijelii grozave;
Deseori stapfnul casei
5*i-a stri'cat manu§1 pe pietre,
Palarii pierdu prin codru,
57-a Writ coltunii-n gloduri.
Deseori, preabuna gazda
57-a mai parasit yFi focul
Taberei in faptul zilei,
Fara-a se trezi argatii,
Far' sa-1 simta-un om din satu-i,
S-a sculat din pat de ramuri,
Crengi ii pieptanara parul,
Ochii i-au spalat doar roua.
SSi de-atunci preabuna
gazda
Prieteni multi primi acasa:
Cintareti duium pe Mita,
Oatneni veseli la ferestre,
Barzi pe laita de la soba,
Povestaqii pe podele,
Linga zid ascultatorii,
Prin ocoale plimbaretii,
Haimanale pe la garduri,
far hoinarii pe ogoare.
Multutnit-am pina-acuma
Doar stapinului; e rindul
Dumisale-acum, stapInei!
 254
Ea, door, pregclti mincarea,
Ea Manse lunga masa.
Ea doar framinta aceste
Piini inalte fi-ndesate,
Cu prea harnicele-i minuri,
Zece degete gingdve;
Ne-a adus la masa piine,
lute i-a hranit pe oczspeci,
Cu bucali de pore, bogate,
Cu placinte marl, cu peste,
Doar cufitele in mina
Ni se tot toceau, doar, iaca,
Se sfeirma gi virfitl vela
Al pumna/elor taind tot
Dolofanii somni intruna,
Oase tot spargind, de qtiuca.
Gazda, bzina gospodina,
Infeleptul cap al casei,
S-a .s.culat odes, sari[ -a
Farcl-a mai cinta cocopil,
Al gainii flu s-o strige,
So gateasca masa mare,
Lucrul sa-si indeplirzeasca
Ca sa pregateasca sucul,
Berea neagra, prea gustoasa.
A-nfeles preabuna gazda,
Infeleptul cap al casei,
Cum sa faca berea nea&a,
Sa strecoare bautura
Cea gustoasa, doar din boabe
De orz Incoltit, din malful
Cel placut, far' s-o invirta
Nicidecum cu polonicul;
Reiscolind-o doar cu brate,
In cea bale fora aburi,
Pe-un podef curat de-acolo.
N-a lasat preabuna gazda,
Infeleptul cap al casei,
Boabele sa se-ncleie4e,
Nici sa se mucegaiasca;
Deseori se duse-n baie,
Singura In miez de noapte;
Nici de lupi n-avut-a frica,
Nici de fiarele din codru.
Multuniii cinstitei gazde;
Vine rindu-acuma s-aducem
Mullumiri astui cumeitru;
Cine a condus alaiul!
Cap, pe cine-ales-au, oare?
NegreVt pe cel mai vrednic
Ce in sat ni-i tot norocul.
A-mbracat cumatrul nos-
tru
Preafrumoasa lui cama4y1,
Nici prea strimta pe sub brate,
Nici prea largo pe la mijloc.
www.dacoromanica.ro
A-mbracat cumatru-o
lungcl
Mantle de stofa rant
Ca tot matura nisipul
Ale sale lungi pulpane.
Din cama0-un plc se
vede,
Doar abia o bucafica,
Parcei a tesut-o Kuutan
Cea cu pieptul plin de staniu.
Peste briu 0-a pus
cumatrul
0 naframa ca de ceafa,
Ce-a fesut-o fiica zilei,
Degete au inflorit-o,
Cind foc nu era pe lume,
Nu Viau ce e vapaia.
A-mbracat cumatrul nos-
tru
Si ciorapii de matase,
,Fi-a pus panglici mici qi qnururi
De matase lucitoare,
Numa -n fire lungi de awl
Cu argin t impodobita.
A-mbracat cumatrul cizme
Din Germania aduse:
Is ca lebezi pe unfluviu,
Ca qi rafele pe maluri,
Ca, -n ograda niqte giyte,
Ca, in pomi, un cird de pasori.
,,Si -a mai pus cumatrul
peste
Pletele-i cu bucle de-aun
.P-a-ndesat pe cea barbufei
Cu §.uvifele de can;
Co§.cogeamite caciula,
Ce se urea pina-n nouri,
Care straluce4-te-n virfuri
De copaci; pe care, insa,
Nu, cu sute, n-ai putea-o,
Nici cu mii de marci, s-o
cumperi.
Mulfumii, acum, acestui
Minunat cumatru-al nostru;
Vine V cumetrei rindul;
Oare, unde-a fost gasita
Cumetrifa, cam de uncle
Au luat preafericita?
Au gasit cumatra asta,
laca, au luat femeia
Norocoasa chiar de-aproape
De castelul din Tanilcka;
Din afara noii case.
Nu, nu-i asta adevarul,
Nu-i cqa chiar §.tirea asta;
Au gasit doar cumetrifa,
255
Au luat preafericita
De pe apele Vienei,
Linga-un sin intins de mare.
Nu, nu-i asta adevarul,
Nu-i oya chiar qtirea asta;
Ea era-n livada fraga,
Afina prin nalte ierburi,
Iarba matasoasa-n cimpuri,
In final o floare de-aur;
Au gasit pe-aici cumatra,
Au luat pe fericita.
Are-o gura dragala§6
Ca un fus de prin Finlanda,
Ochii-i and ca note stele;
Timple-s: ca pe mare, luna.
La grumaz cumatra
poarta
Lant4oare mici de aur;
Lame do -aur are-n plete,
lar la iniini bratari de aur;
Poarta-n fiecare deget
Cite un inel de aur;
In urechi tot perle de-aur,
Tot podoabe, pe la timple;
Are, uite, pe sprincene
Numai perle-adevarate.
Da, credeam ca vad chiar
luna
Cind sclipea cea bro0 de-aur;
Soarele creaream ca vadu-1
Cind luci camaya-i alba;
Tot credeam ca vad vreo lustre,
Cind i s-a mi.ycat caciula.
Mullumii acum cumetrei,
Ma lasali sa vad norodul:
Daca-s nzindri musafirii,
Daca inca-s tari mocnegii,
Daca tinerii sint sprinteni,
Daca lumea e mareata.
Ma uitai la tot norodul,
0 §-tiam gi dinainte;
Nu s-a mai vazut vreodata
Nici de-acum n-o sa se vada
Straluciri ca la-asta lume,
Ca la ast sobor frunesele,
Vlaga ca la mo4-ii 6ytia,
0 tarie ca la tineri;
Toata lumea e-mbracata
Ca padurea-n promoroac6;
Jos e roqu cum is zorii;
Sus, ca stralucirea zilei.
leftin fu acum argintul,
Aurul u§-or se dete;
Bani destui prin buzunare,
Pungi cu bani, pe jos, pe arii,
Pentru musafirii aqtia,
www.dacoromanica.ro
Intru cinstea sarbatorii."
Mo§.ul vajnic
Vainamainen,
Al cintarii sprijin ve.ynic,
Iar la sanie se-ntoarse,
Iara§1 apucat-a drunzul
Spre meleagurile sale,
Mindre cintece-naltat-a,
lqi vadi qtiinta-i mare;
A cintat un tint, mai unul
Ci, la cintecul al treilea
Luneca-ntr-o stinca talpa,
04tea i s-a prin de-o birna,
Sania cintarii rupta-i,
Talpa bardului stricata-i,
S-a rupt oiVea cu mult zgomot,
Au zburat in aer scinduri,
Toate prefacute-n tandari.
Spuse mopii VainamOinen,
A grail aceste vorbe:
"Este-n tineretul asta,
In ast neam ce se mareVe,
Sau, macar; prin cei mai virstni-
ci,
Care-# scad Intruna anii,
Onz, sa mearga la Tuoni,
In loca.yul cel a! Manei,
Sa is sfredel de la Tuoni,
Vreun burghiu de prin Manala
Nona sanie sa facem,
Ca sa dregenz mindra lada?"
Tinerii-au raspuns, ci
spus-au
ySt mo,ynegii, de asemeni:
"N-afli-n tinerii de-aicea,
Nici macar; prin cei mai virstnici,
In familia cea mare,
Om viteaz, cu indrazneala,
Sa se duca la Tuoni,
Colo-n casele lui Mana,
Sa is sfredelul lui Tuoni,
Un burghiu de prin Manala,
Nou6 sanie sa-nfiripi,
Lada mindra Intru toate."
Mosul vajnic
Vainamoinen,
Merse iaraqi la Tuoni,
In lacapil din Manala;
De-al lui Tuoni sfredel dete,
De burghiul din Manala.
Mogul vajnic
VciinanzOinen,
A adus un codru-albastru,
Un stejar in codru, neted,
Potrivit scortz4. de-asemeni,
Sanie alcatuit-a:
256
,,Si -a taiat talpi indoite,
Mai gasit-a lemn de oi41e,
Imbinat -a qi hulube,
Noucl sanie-njghebat-a,
Str Inse scindurile lazii,
,P-a-nhamat apoi 4.i minzul,
Puse roibu-n fats saniei,
Se-c4eza in fund pe scinduri,
Fara bici pornit-a calul,
Merse-n goana mare roibul,
Fara sc1-1 plesneasca biciul,
Inspre ieslea lui cea veche,
Inspre loitrea dinainte;
L-a tot this pe nropil vajnic,
Pe batrinul Vainanzainen,
Cintaret din veynicie,
Drept la poarta locuintei,
Chiar la pragul casei sale.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XXVI -lea
www.dacoromanica.ro
 261
Ahti locuia-n ostrovu-i,
Tot in golful Kaukoniemi,
Se-ndeletnicea cu-aratul,
Brazde lungi tragea pe-ogoare,
Tot la pindc7 cu urechea,
Cu auzul straqnic ager.
Strigate in sat simtit-a,
Zarva dincolo de lacuri,
Izbituri taxi de copite
Peste gheatei, peste sloiuri,
Vijiit de sanii-n cirnpuri;
li veni un gind in minte,
II cuprinse-o presimtire:
Pohjola-V serbeaza nunta,
Lumea-n taints -o duce-n chefuri.
M4c6 gura, strirnba
capul,
Flutzira barbuta-i neagra:
Singele fi navaleVe
In obrajii lui cei palizi;
Araturile lasat-a,
Brazda-n mijlocul cimpiei;
A sarit degrab' pe calu-i,
Se-ndrepta grabit spre casts,
La iubita lui maicuta,
La batrina multvestita.
A luat, venind, cuvintul,
Spuse asta la sosire:
"0, maicuta, o, batrind
Pune-mi lute de nzIncare,
SO imbuce flarninzitul,
SO infulece cu polio;
Infierbinta-n ast limp baia,
RinduieVe toate-n salts,
SO ma pot spala vezi, cinstea
Oantenilor, sa se scalde."
Maica cea-a lui
Lemminkainen
Pregc7ti in graba masa,
Sa imbuce flaminzitul,
Sa infulece cu poll&
incalzit-a scaldatoarea,
Rindui in baie, toate.
Lemnzinkeiinen cel zanatic
S-a hranit cu-mbe4ugare
,Fi .sect dus apdi in baie,
A venit in scaldatoare,
S-a spalat, el, cintezoiul,
Se facu indata ferche§.;
Ca un viyf de in e capul,
Gitul e curat qi proaspat.
Se irztoarse-apoi in casts
Si vorbi in chipul asta:
"0, maicuta, du-te jute -n
Magazia de pe calnic,
Ada-mi straiele mai bune,
www.dacoromanica.ro
Da-mi camayile mai mindre,
SO ma-mbrac de sarbatoare,
Sa-mi gatesc ca lumea, trupul!"
L-a-ntrebat maicuta bunts,
Iscoditu-l-a batrina:
"Fiule, cam unde pleci, tu?
Dup6-un ris? Sa iei la goana
Vreun elan pe cele schiuri,
Ori sa tragi in veverite?"
Ci vorbit-a Leninzinkainen,
Preafrumosul Kaukomieli:
"Mama, ce m-ai dus in pintec,
Nu plec sa vinez eu riff',
Nici sa haituiesc elanii,
Ori sa trag in veverite;
Merg la nunta cea din Pohja,
La °spa/WI cela tainic;
D6-mi frunzoasele vepninte,
Ada-mi straiele alese,
Merg cu ele door la nunta,
Sa petrec la marl ospete!"
SO-1 impiedice vru nzaica,
Vru sotia sa -1 opreasca;
L-au oprit vreo doua mindre,
Si tustrele Luonnatar
SO se ducts la ospatul
Fara capat din Pohjola.
Spuse, flului, maicuta,
Baba qi-a mustrat feciorul:
"Nu pleca, mladita scumpa,
Tzt, micutul nzeu Kauko,
SO nu rnergi la nunta Pohjei,.
La ospatul marii gloate;
Nici nu to -au poftit; doar nimeni
N-a volt sa fii de fatal"
A raspuns atuncea cistfel
Lemminkainen cel zanatic:
"Doar m4eii yin pofiindu-i,
Vin cei buni farts asta;
Ici e-un crainic vechi ca luna,
Vestitorul meu cel veqnic,
Spada cu taif de flacari,
Sabia stralucitoare!"
Iar60 vru ea sa -1
opreasca
Maica cea-a lui Lemminkainen:
"Bier copil, nu merge-acolo,
La serbarile din Pohja!
Drumu-i plin de taine multe,
Calea-i cu minuni ciudate:
Te-ameninta trei primejdii,
Pe barbed trei morti 1-a,steapt6!"
Ci vorbit-a Lemminkciinerz
Cel zanatic, Kaukomieli:
"Vad femei oriunde, nzoarte,
Vad pieire in tot locul,
 262
Pe-un viteaz nu -1 mifca astea,
Nicidecum nu -1 inspaiminta;
A.c dori, cu toate astea,
Vreau sa aflu de la tine
Ce primejdie-i intiia,
Cea dintii cea din urmei."
Maica cea-a lui
Lernminkeiinen,
Batrinica-cqa raspunse:
"Eu ti-oi spune ce primejdii
Cu adevarat te-afteapta;
ySi aceasta nu chiar dupa
Onzeneasca-ntelepcizzne;
0 sa-ti spun acum intiia:
Ce ti s-o intimpla-nainte;
0 sa faci putin din drumu-ti,
Doar o zi calatori-vei;
Rizt de foc s-o pone -n cale-ti,
Numai flacari, o cascada;
In cascadef-o stincei-n.11acari,
lar pe stei, un qoinz de flacari,
Noaptea F,si astute dintii,
Zino .ylefitieVe gheare,
Pe cutezatorzil oaspe,
Pe acel ce vine-aicea."
Ci vorbit-a Lemminkdinen, Lingo poarta din Pohjola,
Preafrumosul Kaukomieli:
'Asta-i moarte muiereasca,
Nu e de viteaz, sfitvitul;
Am sa aflu eu un mijloc,
M-oi pricepe sa-1 descopar;
Cal de-anin prin vraji voi scoate,
Un barbat de-anin chema -voi
Ca sa mearga linga mine,
Scl se ducc7 inainte;
Ci viri-m-oi ca reitoiul
Sub a' vulturului gheare,
Luneca-voi tot de-a lungul
Degetelor lui curnplite;
Tu, ce m-ai purtat in pintec,
Zi-mi primejdia din mijloc!"
A raspuns mclicuta astfel: Celor lupi ai lui Untamo,
"Uite, nzoartea cea de-a doua:
Mai o zi calatori-vei
Si a doua zi intreagel;
Groapa plina cu jaratic
O sa intilneVi in tale,
Inspre rasefrit intinsa,
Lunga mult spre miazanoapte;
Plina e cu pietre -n flacari
cu stinci ce and Intruna;
Sute au cazut intr-insa,
Mii de oameni inghitit-a;
Oameni sate cu-a' !or sabii,
Mii de armasari ca fierul."
Ci vorbit-a Lemminkeiinen, Cele trei minuni din drumu-ti,
www.dacoromanica.ro
Preafrumosul Kaukomieli:
"Asta-i moarte muiereasca,
Nu e de viteaz, sfir,Fitul;
Voi gasi o iscusinta,
Voi vraji oi'n de zapada,
Vreun viteaz, cumva, de gheata;
L-oi zvirli in jarul cela,
L-oi impinge in jeratic,
Pentru-a face bale caldc7
Cu gateje de arama;
Iarcl eu o sa alunec,
Strecura-ma-voi prin flacari,
Fara sa Imi ardc7 barba,
Fara sa-mi pirleasca parul;
Mama ce m -ai dus in pintec,
Zi-mi primejdia din urma!"
Maica-sa-i raspunse (1st-
fel:
"Uite-a treia din primejdii:
Ii mai merge o bucatlf,
Mai o zi calatori-vei,
Pin' la poarta din Pohjola,
Pin' la strinzta trecatoare;
0 sari un lup asupra-ti;
Urs ti-o fi al doilea dz4man,
La potica cea mai strimta;
Sute doar infulecat-au,
Mii viteji doar sfiVarci!
De ce n-o sa to manince,
Cum ecti far' de aparare?"
Ci vorbit-a Lemminkdinen,
Preafrumosul Kaukomieli:
"Poll minca un miel mai fraged,
Sc1-1 inghiti cit e cald Inca,
N-un barbat chiar de-i bicisnic,
N-un viteaz oricit de fray;
Am chimir ca toti barbatii.
De viteaz Incheietoare,
0 agraja de razboinic;
N-oi cadea acum sub dintii
Blestematelor de flare.
Pentru lupi cunosc tertip-
ul,
.tiu cum sä ma lupt cu ursul,
0 sa pun la lup zabale;
Ursi i-oi pune in catzqe,
0 sa-i sfirtec, praf i-oi face;
Ata Imi va fi scaparea,
.5'i-astfel am ajuns la lintel."
Maica-sa i-a spus
atuncea:
"Inca n-ai ajuns la capat!
Aste-au fost primejdii-n tale,
263
Trei vraji tare-ngrozitoare,
Trei morti ce pindeau viteazul;
Cind o fi s-ajungi la tinta
Intimplari vor fl mai rele:
O sa to mai duci oleaca
Si-i sosi in curtea Pohjei;
Gardu-i faurit din fier doer);
Tarcul tot e din amnia;
Din pamint ci pin' la ceruri,
De la ceruri jos, in huma;
Sulite is toti taru#i,
Rime mari is toti razlogii,
Ginjuri: scerpi is fi qopirle;
Cozile se mi§.c6-n vole,
Capetele se indoaie,
Guri cascate ameninta,
Guri afara, cozi inuntru,
Sint alti viermi, pe jos,
mzillime,
vipere, lalazuri,
ySerpi §-i
Nalta limbi plieratoare,
Bat merou din cozi pamintul,
Unu-i mai grozav ca ceilalti;
Sta intins in fata porta,
Mull nzai lung decd e birna,
Mull nzai gros ca stilpul
,Fuierind inalta lintba,
761 merezz de.schide gura,
Nu asupra vreunzii allui
Ci, asupra ta, copile!"
Czivintat-a Lenzminkainen,
Preafrumosul Kaukomieli:
'Moarte de copil, aceasta-i,
Nu e de viteaz, sfir,citul;
.57iu a flacarilor vraja,
Pot sa them cind vreau vapaia;
.57 pc viernzi indupleca-voi,
O sa-ntorc din tale qerpii;
Intr-o zi de iarna-arat-am
Ale viermilor ogoare,
Ale viperelor locuri,
Doar cu-a' mele brace goale;
tFerpi in pumnii mei luat-am ,
Vipere-am ucis in minuri,
Viermi cu zecile, strivit-arn,
Serpi cu sutele, rapus-am,
M-au patat pe miini cu singe,
Balele nzinjira unghii;
Vezi, de asta n-oi ajunge,
.5'arpelui sa flu pa4une,
Prada, uriaqei viperi;
Sztgruma-voi aste flare,
O sa-nabu4. eu toti monOrii,
Or indeparta a' mele
Cintece, viernzoii groaznici,
Or goni cit colo qerpii;
www.dacoromanica.ro
Tot m-oi duce-n curtea Pohjei,
In gospodaria ceea!"
I-a vorbit atunci maicuta:
"Sa nu intri niciodata,
Biet copil, in casa Pohjei,
In salcqul Sariolei!
Spade au la ,sold barbatii,
Arme de razboi, vitejii;
I-a innebunit betia:
Au Mut grozav, cunzplitii:
Ai sa nzori de-a for cintare,
Sub a' for lungi spade lucii,
I-au vraiit pe cei mai vrednici,
Fermecat-au pe barbatii
Cei nzai buni §1 mai destoinici."
Ci vorbit-a Lemminkainen,
Preafrumosul Kaukomieli:
"Doar trail fi altadat-n
Locuintele din Pohja;
Nu ma farmeca laponul,
Nici chiar insuqi Turjalainen.
Oi vraji pe toti laponii;
O sa rid de Turjalainen;
Vraja umerii-o sa-i taie,
Vorbele-n barbie-or trece,
I-or taia al bluzei guler;
Osul pieptului i-or sparge."
I -a mai spas atunci
maiczita:
"Biet, tot la trecut ti-i gindul,
Drunzuri ce-ai batut Iii lauzi,
Da, traqi odata-n cele
Locuinte de prin Pohja;
Inota# in ape-nchise;
Te-ai scaldat in niqte lacuri
Lungi ca limbile; ba, inca-ai
Coborit quvoaie repezi
Si caderi de ape-n vuiet,
Prin cascadele lui Tuoni;
.57 prin apele lui Mana;
Ai fi fost azi pe-acolo,
De nu te-ajutam la vreme.
Tine mince ce-ti spun
astazi;
li sosi in curtea Pohjei:
0 movila cu lungi tepe,
Stilpi inalti vor fi-n ograda,
Cap de onz in fiecare;
Nu i,Fi are-o teapa capul;
Tocma-n virful celei tepe
Capul tau taiat I-or pune."
Ci vorbit-a Lenzminkainen,
Preafrumosul Kaukomieli:
"Da, s-ar teme vreun netrebnic,
Vreun bicisnic de mari lupte,
Ce-ar Linea vreo cinci ani, ,case,
 264
De-un razboi, de veri vreo qapte; Da, spunea un brat, nu, altul:
Un viteaz nu baga-n seama,
Nu i-i frica doar de-atita;
Ada-mi bluza de razboaie,
Straiele mai vechi de lupta!
Spada tatalui lua-voi,
0 sa -i caut fierul mindru;
Multa vreme-n frig statut-a
Intr-un loc, in intuneric;
Plinse farcl incetare
Duper- cel care-a purtat-o!"
Bluza de razboi primit-a,
Straiele mai vechi de lupta;
Spada veprica a tatii,
Ce-i tinu tovaraVe;
Drept In birna-a implintat-o;
I s-a-ncovoiat in mina
Sabia ca virful unui
Nalt scoru,s, ca jnepul tinar;
Spuse - atuncea Lemminkainen:
"Nu e nimeni in Pohjola,
Unul nu-i in Sariola,
Sa masoare spada asta,
Sabia-mi sa o priveasca!"
I,ci desprinse arbaleta;
,57-0 scos arcul lui cel tare
Dintr-un cui de lemn fi, iata,
Vorbele ce-a spus atuncea:
"L-oi nunzi barbat puternic,
De viteaz voi tine onzul,
C.Ire-o sa-mi intincla arcul,
Ce-o sa-ndoaie arbaleta
Co/o-n case /c din Pohja,
Locuinti din .S'ariola!"
Ci, atuncea,
Lernminkainen
Cel zanatic, Kaukomieli,
Bluza de razboi i,S1 puse,
Straiele mai vechi luat-a;
Spuse aste roabei sale:
"Hei, tu, roaba cumparata,
Slujnicula, tu, rzaimita,
Calul de razboi gate§le-mi,
Armasaru-nhanza grabnic:
Merg spre-ospatul uncle gloata
A lui Lempo chefuie§-te!"
A ie§lt in curie roaba
Cea umila si supusa,
Inharnat-a minzul stra.ynic,
Nzinzaiflacari, la trasura;
Spuse-apoi cind se intoarse:
"Mi-am indeplinit treb'foara,
Pregatit-am calul mindru,
Inhamat-am nzinzul nobil!"
Cind era el sa porneasca, Bune-s toate la nevoie.
Lemminkeiinen cel zanatic,
www.dacoromanica.ro
Degetele-I Impingeau tot;
S-a pornit precum volt -a;
A luat in pieptu-i drumul.
Maica-si sfatui feciorul,
I-a dat fiului de grija
Lingo u0, chiar sub birna,
Sand acolo lingo sob&
"Drag copil al meu, to singur
Feciora§., tu, unic reazim;
De-i lua la mese parte
Daces -ai merge oriqiunde,
Sa bei junzatat' de vadra,
Partea doar de sus a cupei,
Lases altora cealalta,
Da-le railor jumate;
E un vierme acolo-n vadra,
E o larva-n fiindul cupei!"
Ea 1§-i sfatui feciorul,
L-a-narmat cu-nvateiminte
Pe ogot; departe, colo,
Lingo gardul cel din capat:
"De iei parte la ospete,
.Sa to -aqezi pe lanes doara,
Pe o jumatat' din locu-ti,
Fa un pas pe jumatate,
Lases altora cealalta,
Partea rea, la raj, o lases,
Om to -arati civet, doar astfel,
0 sa fii viteaz, in stare
Sa tii piept in vii dezbateri.
Sa iei din incurcatura
Intre marl viteji, in cercul
Oanienilor de i.sprava!"
Ci pornit-a Lemminkainen
Aqezat frztmos in sanie,
.57,1 piqcat cu biciul calul,
Cu bicizqca cea cu perle;
Prinse calul sa alerge,
Arrizasaru-n fuga mare.
A calatorit oleaca,
Doar o clipa-ndelungata;
A vazut ,coco0 de munte,
Au zburat cocoqi de munte,
Ridicatu -s -au In fate,
Calului ce galopeaza.
Smoc de fulgi ramase-n
urrna,
Au lased un vraf de pone;
Ci le strinse Lemminkeiinen,
Le viri in buzunaru-i;
Cine file ce-o sa vino,
Ce s-o intimpla in cale;
Au doar toate pre( in cases,
.57-a urmat 'nainte calea,
265
0 intinse o bucata, Drept in gitul lui de flacari,
A zvicnit in laturi calul, Chiar sub dintii astei paseri;
S-a Infiorat urechea. Astfel a scapat el teafan
Ci, atuncea Lemminkainen Iii sfirp intiia parte;
Cel zanatic, Kaukomieli, Ziva-ntii din drum trecut-a.
Jos din sanie se dete, p4cat cu biciul calul,
Se pleca sa vada bine; Cu biciuqca numai perle;
Totul cum i-a spus maicuta, Prinse calul sef alerge,
Ce i-a prorocit batrina; 0 intinse armasarul.
Se-ntindea un fluviu-n flacari, Doar putin inaintat-a,
Calului ii sta-nainte; Merse doar o clipa calul,
In cel riu, cascada-n flacari, .57-a ciulit apoi urechea;
In cascada, -un stei in flacari, Necheza incet sirepul.
Iar pe stei, o stinca-n flacari, Poposit-a Lemminkainen;
S-a sculat sa vada ce e:
Pe cea stinca,-un §.oini de flacari;
Clocotesc vapai in gitu-i, Totul cum a spus maicup,
Foc ii curge tot din pliscu-i; Cum a intarit batrina;
Penele Ii sint ca jarul, Groapa-n drum era de flacari,
Ii lot scinteiaza-n aer Calului ii sta-nainte:
11 vazu pe Kauko §wimul Inspre rasarit intinsa,
Din vazduh, pe Lemminkainen: Lunga mult spre miazanoapte,
"Unde to indrepti, tu Kauko, Tot cu bolovani in flacari,
Uncle pleci, tu Lemminkainen?" Plina cu pietroaie-ncirzse.
Ci vorbit-a Lemminkainen Nu s-a tulburat de-atita,
Cel zeinatic, Kaukomieli: Lemminkainen, nu-i fu frica;
"Am plecat la chef in Pohja, Se rugei atunci lui Ukko:
La ospatul cela tainic, "Ukko, zeule preamare,
Trage-te-napoi oleaca, Tata, ce domnecti In ceruri,
Te mai cla din drum, alaturi; Isca-n miazazi un noun
Lassa mearga calatorul, Altul, din apus, trimite-1,
Mai ales ca-i Lemminkainen, Si din rasarit pe-al treilea,
Sa o is pe linger tine, Ad-un alt din miazanoapte,
S-o intincla-n lungul coastei!" li lipe§-te pe la margini,
Vulturul qtiu sa-i spuna, Ii intepeneqte tare,
Gura cea de foc ptit -a: Ninge-un stinjen de zapada,
"01 lasa eu calatorul, Cam cit coada unei lance
Mai ales ca-i Lemminkainen, Peste bolovanii-n fierce:Fri,
S-o intinda door prin pliscu-nzi, Pe pietroaiele intinse!"
Sä coboare tot pe gitzt-mi; Ukko, zeul f2fr6 seaman,
Pe acolo-ti trece drumul Preaputernicul parinte,
Pe acolo vei ajunge, Nor din miazazi iscat-a,
La-ndelungile petreceri, Altul din apus trimise,
Uncle vecnic vei ramine!" din rasarit pe-al treilea,
Nu s-a tulburat de-atita .57 un alt din miazanoapte,
Lemminkainen; nu-i fu frica; I-a strins Ukko laolalta,
13tizunarul scotocit-a, I-a lipit pe margini bine,
A catat in pungulita, Ninse nea cam de un stinjen,
A luat acele pene Cit e coada unei lance
A coco§llor de munte; Peste bolovanii-n flacari,
Lin le-a mingiiat in patina, Pe pietroaiele intinse;
La incruc4area celor Se facu un lac acolo
Zece degete-ale sale; De omat zi promoroaca.
Zbor de marl cococi zbucnit-a, Lemminkainen cel zeinatic
Au zburat cococi in ciocul Punte a adus de gheata
Vulturului, drept in gura Peste lacul cu zapada,
Relpitorul cel mare, De pe-un tarmure la altul;

www.dacoromanica.ro
 266
A trecut prin locul cela,
A sfircit qi ziva-a doua.
Si-a piqcat cu biciul calul,
Cu biciuqca cea de perle,
Prinse calul sa alerge,
0 intinse arnzasarul.
Merse-o leghe, qi mai una,
Alergat-a mai oleaca,
Se opri deodatc7 calul,
N-a mai vrut sa lase locul.
Lemminkainen cel zanatic
S-a sculat el sa priveasca;
Sta un lup in feria portii,
Urs aVeaptc7 pe poticct
Inaintea portii Pohjei,
La intrarea-n lunga curte.
Lemminkainen cel zanatic,
Kaukomieli cel mindru,
Mina-n buzunar virit-a,
Scotoci in pungulita,
Perii cei de mie! luat-a,
I-a frecat apoi pe palma,
La incruc4area celor
Zece degete-ale sale.
A suflat apoi pe mina,
Oile-au pornit in goana:
Miei qi berbecaqi de-a valma;
S-au zvirlit spre turmalupii,
Navalira-apoi ti urtyii;
Lemminkainen cel zanatic
urmat indata drumul.
Merse doar putin ,ii-
ajunse
Pe la cutlile Pohjolei;
Gardul e din fier de-a-ntregul;
Stavila-n otel facuta-i;
Sub parnint de-o suta stinjeni,
De o n:ie inspre ceruri;
Sulite is toti tc7rzqii;
Rime mari is toti razlogii,
Ginjuri: ,serpi ti lungi §opirle
Cozile se m4ca -n vole,
Capetele se indoaie,
Guri cascate ameninta:
Guri afara, cozi inuntru.
Lemminkainen cel zanatic
P rinse-a chibzui atuncea:
"Tocmai ce mi-a spus nzaicuta,
Ce nii-a tot grail batrina;
Gard de netrecut se nalta
Din parnint la cer; iar jos o
Tfipera se tot tiraqte,
Inca qi mai jos merg parii;
Zboarcl-n sus o posaruica;
,p mai sus se nalla parii.
N-a lasat (1st
www.dacoromanica.ro
Lemminkainen,
Nu, sa-1 biruie nevoia;
Scoase -al lui cutit din teaca,
Fierul tare de prin tocu-i;
lute stavila taiat-a,
Retezat-a-n doua stilpii;
Gardul cel de fier deschise,
Zidul qerpilor strapunse,
Pe-o bucatc7 de vreo cinci stilpi,
Lunge de prajini vreo fapte;
A putut s-urmeze astfel
Drumul pin' la poarta Pohjei.
Se lira pe prag un ,carpe
Curmeziq in fata portii,
Mult mai lung decit chiar birna
De la coama casei, mai gros
Decit stilpul de la poarta:
Sure ochi avea ast vierme,
Mii de limbi avea ast ,carpe;
Ochii mari ca nirte ciucuri,
Limbile ca niqte suliti,
Ca 4.i coada greblei dintii;
Spatele cit , luntri.
Lemminkainen cel zanatic
Nu-ndrazni s-atinga-ast vierme
Preagrozav cu ochii sute,
Cu-a lui mii de limbi intinse.
Ci vorbit-a Lemminkainen
Cel zanatic, Kaukomieli:
7arpe negru din paminturi,
V.ierme ca qi Tuonela,
Tu, ce te tirc4ti pe iarbc7,
Printre frunzele lui Lempo,
Tu ce te strecori prin bulgari,
Printre radacini de arbori!
Cin' din maracini te scoase,
Cine te trezi din ierburi
Ca sa luneci pe farina,
Ca sa te tira§-ti pe tale?
Cin' te puse sa-ti nalti tidva,
Cine -ti porunci a merge
Drept cu capul, a-ti tot tine
Teapan gitul tau intruna?
Poate tatal, poate mama,
Poate fratele mai mare,
Poate sora-ti tinerica,
Ori altcineva din neanzu-ti?
Gura-nchide-ti, pleaca-ti
capul,
Iti ascunde limba-n §.uiet;
Ca un ghem te da de-a dura;
Bulz te strange, las' juma' din
Drum drumetului ce are
Chef sa treaca, ori, mai bine,
Fugi din calea ast' departe;
Pieri mai lute printre ierburi,
267
Tot in balarii te-nfunda,
Du-te qi te-ascunde colo
Sub licheni, te tot strecoara
Ca un dup zr§.or de lines,
Du-te, ca de plop, o birna,
Vira-ti iute capu-n iarba,
Ti -1 afunda de vreun bulgar;
Doara casa ti-i in iarba,
Sub un bulgar locuinta;
De ridici de-acolo capul,
0 sa-ti sfarme Ukko tidva,
Tot cu ace otelite,
Tot cu boabe ferecate!"
Astea spuse
Lemminkainen;
N-asculta de loc (1st carpe;
.5"uiera tot mai departe,
Si-cavirlea intruna limba,
Ridica mereu tot gura;
77,t ameninta drumetul.
Lemminkainen cel zanatic
,5'i-amiti de vechi cuvinte
De la maica-sa-nvatate,
Aratate de batrina;
Ci vorbit-a Lemminkainen
Cel zanatic, Kaukomieli:
"Daca nu m-asculti pe mine,
Daca nu ma la41 in pace,
In dureri o sa te umfli,
0 sa te ingro# in chinuri,
0 sa te despici in dozia,
Chiar in trei buceiti, m4ele,
Cind i-oi spune maicii tale,
Oi chema vestita baba;
.Ftizeti neanzul, qi-nca bine,
Cam de un' te tragi, fiinta,
Maica-ti este Syljjateir;
Te-a nascut doar Vetehinen.
SyCjateir scuipa in apa,
Balele lasa pe valuri,
Vintul stramuta scuipatul,
L-a purtat tot duhul apei,
Ani Fi legana vreo prase
.57 chiar 4-apte veri de-a rindul,
Pe spinarea Lucie -a marii,
Tot prin rotunjite valuri;
Apa caldel it intinse,
Soarele-I facu preafraged,
Spre uscat l-a dus talazul,
Apa l-a impins pe tarmuri.
Ci tustrele Luonnatar
Tot mergeau pe malul apei,
Lingo valurile sparte;
Pe un farm vazura bale
Si rostira aste vorbe:
"Ce-o ajunge, oare, asta,
www.dacoromanica.ro
De i-ar da yield Domnul,
De-i binecuvint6 ochii?"
Auzit-a Ziditorul,
Le raspunse-n chipul asta:
"Din ast razz, un rau iesi-va,
Monstru, din scuipat de monstru,
De voi face viu scuipatul,
De-i voi pune ochi in capu-i."
Hiisi auzit-a vorbe
.P-arunca privirea raul,
S-a schimbat in creator chiar:
Ci a dat atunci Hiisi
Acestui scuipat viata,
A insufletit saliva,
Balele lui Sybjatar;
Ele se facura qarpe,
Se schimbara-n vierme negru.
Cam de unde-§1 is viata?
Din cel jar al lui Hiisi;
Ininza cum qi-a primit-o?
E un dar al lui Syojateir;
Creierul de unde-i vine?
Din quvoi de munte-n spume;
Dar de unde-s a' lui simturi?
Din virtej de riu in flacari;
Cum ii plasmuira capul?
Din bob rau de mazariche.
Ochii lui din ce s/nt, oare?
Is facuti din in de Lempo;
Dar urechile-astui monstru?
Is doar frunze de mesteacein;
Gura astui rau din ce e?
Dintr-o bucla-a lui Sylijeildr;
Din ce-i limba lui din gura?
Lance-i a lui Keitolainen;
Si din ce i-s oare dintii?
Tepi de orz al lui Tuoni;
Dar gingiile dihaniei?
Gingii sint de-a' lui Kalmatar;
Dar din ce i-o fi spinarea?
Din vatraiul lui Hiisi;
Din ce-o fi Acura coada?
Plete-s a' lui Pahalainen;
Maple de unde-s, oare?
Din chiar cingatoarea mortii.
Asta-ti este darn neanil,
Asta-i faima to cea mare,
..Farpe negru din paminturi,
Vierme, tu, ca Tuonela,
Cu culori de lut ci ierburi,
Cum e curcubeu-n aer;
Feri alaturea din tale,
.Fterge-o iute, ieqi din drumul
Acestui viteaz, de-aicea!
Lash -1 pe drumet sa treaca,
Las' sa mearga Lemminkainen
268
La ospatul mare-al Pohjei,
La cel neam vInjos de-acolo!"
Viermele pleca atuncea,
Depc7rtatu-s-a de-acolo
Monstrul c7sti cu ochii sure,
Se -ndor cyst carpe mare,
Se Intinse in tot lungul
Drumului fi dete vole
Calatorului se treaca;
So se ducei Lemminkeiinen
La ospefful Pohjei, pe la
Masa tainica-a multimii.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XXVII-lea
www.dacoromanica.ro
273
Iata ca 1-am dus pe
Kauko,
insotitu-l-am pe Ahti
Prin tot felul de primejdii,
Chiar din fata gurii mortii,
Tocrnai pine In Pohjola,
La ospatul cela tainic;
Ar mai trebui acuma
Scl mai spun cum Lemminkainen,
Minunatul Kaukomieli,
A ajuns la curti din Pohja-n
Casa cea din Sariola,
Fat-el-a fi poftit la nunta,
Fara de in,stiintare.
Hitrul nostru
Lemminkainen,
Ast cumatru tare vesel,
Cum ajunse-n case, iaca,
S-a infipt acolo-n sala;
Au trosnit duyumele,
Casa cea de brad visit -a.
Lemnzinkainen cel zanatic
A grail, pe urma, astfel:
'Ma saint ca doar sosit-am!
Va saint pe voi cei'care,
Preafrunios ma salutarati!
'lei, stilpine din Pohjola,
Orz e pentru armasaru-mi,
Pentru un viteaz, e bere?"
Ci stapinul din Pohjola,
Cel din capul lungii mese,
Prinse-atuncea sa-i raspunda,
Iata vorbele ce spuse:
"S -o gasi-n gospodarie
0 livada pentru calu-ti;
N-o sa te goneasca nimeni
De te porti mai blind, stInd colo
Linga pragul oclaitii,
Colo sub grindarul uyii,
Intre dona oale negre,
Ling6 cele trei marl cztie."
Lemminkainen cel zanatic
Flutura barbuta-i neagra,
Barba cum e ceildaruya;
A rostit aceste vorbe:
"Pentru Lempo-o fi chiar bine
Daccl-o sta la prgul tisk
Sa va scoatc7 si funingini
Sa va scuture yi praful!
Nicicind bravul meu parinte,
El, viteazul, n-a stat colo
Intre cele dozul locuri,
Sub cea grindc7 de la uya;
Loc era fi pentru dInsul,
Loc avea qi armasarul;
El gasea curat.4 sala,
www.dacoromanica.ro
Cuie se aflau ssi colturi
Pentru-a' lui manuyi de piele,
Zid sa-yi sprijineasca spada;
Oare, cant de ce, pe mine
Nu ma-ti fi primind aca cum
II primeau, cIndva, pe tata?"
Mai inaint6 oleaca,
A venit chiar pin' la masa,
Se-ayeza pe laity -n capat,
Pe un scaun de pin, mare;
Se infiora ,ci laity,
Jilin/ cel de pin trosnit-a.
Spuse-atuncea
Lemminkainen:
"Nu va sint un preadrag oaspe,
Ca n-aduceti bere &qui
Om ce-acum va viziteazei!"
Ilpotan stapina bung,
A grait in chipul asta:
"Hei Miele Lemminkainen,
Cum sá te so cot drept oaspe:
Tu, doar vii sa-mi sfarimi capul,
Creierii din loc sa-mi zgiltii
Orz carat ni-i bautura,
Inca malt e berea noastra,
Plinea cea de griu nu-i coapta
ySi nici zeanta nu e fiarta;
Vii cam prea tIrziu czi -o noapte
San cu-o zi cam prea devreme."
Mica gura, strimba
capul,
Lemminkainen cel zanatic,
Flutura barbuta-i neagra,
Spuse-ei poi aceste vorbe:
"Au zvintat mincarea toatc7,
Si pripoiul e la capat;
Berea s-a-mpartit, turnatu-i
Miedul pentru fiecare
,Si balercile is strinse,
Is ulcioarele gramada.
Ah, stapina a Pohjolei,
Dinte lung din Pimmentola,
Faci cu rautate nunta,
Cu obrazul ca de cline;
Piini gatit-ai uriaye,
.57 din orz facut-ai bere;
Ai poftit din base locuri,
Din vreo noun parti, la nunta:
Sarantoci, hoinari, jnapanii,
Simbriayi, palmayi in zdrente,
Ai poftit intreg norodul;
Doar pe mine numai, singur;
Nu m-ai fost poftit la masa!
Pentru ce nu-mi dati din
orzul
Ce-1 dadui ca dar de nunta?
 274
Altii nzai putin adus-au,
Orz cit Inceipea in mina;
Eu cu mutt mai mult iti detei,
Ti-1 incredintai in baniti,
Orz, ce -1 semanai pe vremuri,
Boabe ce le-avui culese
Dc pe lanurile mele.
N-a,7 fi eu Lemminkeiinen,
Oaspete vestit in lume,
De nu all aduce bere
Si la foc n-ati pune oaI6,
Iar in 'gala came buna
Doar de porc, bucata mare,
Ca s6 ma hr.:Wiese. in lege,
Sel m6 dreg acum, cind, uite
Mi-am sfirqit calatoria."
Ilpotar; stc7pina buna,
A raspuns in chipul asta:
"Hei, nzicztta slujnicula,
Hei, tu, roaba credincioasa,
Pune-n oala de mincare,
Adu oaspetelui bere!
Ci fetita, toanta ceea,
Care spala cele vase,
Care curatefte linguri,
Care Verge polonice,
Puse oase fara came,
Capete de pe§li, stricate,
Razaturi de napi murdare,
Preauscati coltuci de piirze;
Ii mai dote, iar; s6 beie
Bere-n cane, vadrc7 plink,
De scirboasc7 bautura.
Su se-ntreme Lemminkainen,
Sa -fi nzai potoleasca setea;
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Ii fi om erqa de vrednic
Ca s6 bei gustoasa bere,
Vadra ast' cu bautura?"
Cind privit-a inspre cane
Lemminkeiinen cal zanatic
Se tira pe fund o larva,
lnotau la §.erpi in nzijloc,
Miqunau pe margini viermii,
Peste tot foiau sopirle.
Ci vorbit-a Lemminkeiinen
Cel zanatic, Kaukomieli:
"Hei, la dracu, voi toti c7qtia,
Purtatori de ceini, la Mana,
Voi, paharnicilor; lute,
Pine nu rasare tuna,
Pine nu sfirqefte ziva!"
Spuse apoi aceste vorbe:
"Vai, nenorocita bere,
Iata-te-n ce hal ajuns-ai,
Groaznica i,i este soarta:
www.dacoromanica.ro
Ci Muhl va fi berea,
Jos zvirlita ram64.ita
Cu ast deget Ara nume,
Doar cu degetu-mi cal mare
De la mina mea cea stinga."
Scotoci in buzunaru-i.
A cc:Vat in pungulita,
Scoase-un cirliga,s. din punga,
Undita din buzunaru-i;
0 viri apoi in vadra,
Prinse-a pescui in bere;
Viermi nzwara din nzomeala,
Din cirlig lungi qerpi cu-n fuier;
Sure broaVe-a prins indata,
cu miile viermi negri;
I-arunca pe toti afarei,
Colo, jos, pe pardoseala,
Un culls` a scos indata,
Asculit preabine, virful,
De la ,Fold §1-a tras pumnalul
Cel taios ca s6 reteze
Caput viermilot; s6 taie
Gitul qerpilor; Mut-a
Berea doar in sanatatea-i,
A sorbit tot miedul negru;
A rostit, aceste vorbe:
"Nu v6 sint un preadrag
oaspe,
Ca n-aduceti here, nu-mi dati
Cea mai bun6 bautura,
Dintr-o mina 4.i mai target
Dintr-o vadra qi mai mare,
.57 de vreme ce, to uita,
Nu se taie vreun berbece,
Nu se-njunghie vreun taut;
Nu se- aduce -un bou in case,
Vreo ciosvirta indoita!"
Dintr-o data-n chipul asta
A grail stapinul Pohjei:
"Cam ce vint te-aduce, tine
Te-a rugat sel vii pe-aicea?"
Ci vorbit-a Lemminkeiinen
Cel zanatic, Kaukomieli:
"E maret, poftitul oaspe,
Mai mare, e nepoftitul;
Hai, asculta, flu al Pohjei,
Tu, stOpine al Pohjolei;
Uite, vreau s6 cumpc7r bere,
De -mi pe bani deci bautura. If
Fost4ztunci stapinul
Pohjei
Apucat de-o grea minie,
Fiirie 1 -a prins cumplita,
Pe podea aduse-o bath:7,
Lui Lemminkeiinen, in fate;
Spuse-apoi aceste vorbe:
275
"laced, poll sO bei Intruna
Din ast ele§teu, poll linge
Din aceasta girla, apa!
Nu se tulburO de-atita
Lemminkainen, ci raspunse:
Nu-s vitel, §i nu-s, is seama,
Nici vreun bou cu coada lunga
Ca sa beau din fluviu valuri,
Ca sa ling din electeul
Asta apa, and mi-e sete."
Incepu atunci sO ante,
Vrajile rosti de-a rindul,
Bou adusera-a' lui anturi,
Taur nalt cu coarne de-aur;
Taurul bout-a apa
De prin electeu, sorbit-a
Din ast fluviu cu placere.
Ci lunganul Pohjalainen
Scoase-zin lup atunci din gura,
Il math pe pardosealO
Ca sa sfi§ie ast taur
Uricry, sa -1 prapeideasca.
Lemminkeiinen cel zanatic
Un alb iepure aduse,
Pe podea I-a pus sa sara,
Inaintea guru astui
Mare lup, sO -i zburde-n iota.
Ci lunganul Pohjolainen
A facut atunci un cline
Cu-o barbie tare strimba,
Ca so rupa iepziracul,
Pe Os! ochi-chiorly s6-I sfarme.
lute-aduse-o veverita
Lemminkeiinen cel zanatic
Ca sy5 sara pe grindare
i sel latre javra ceea.
Ci lunganul Pohjolainen
A intruchipat Indata-un
Jder cu coasta toata aur;
Prinse jderul veverita
Tocma-n virful unei birne.
Lemminkainen cel zanatic
A adus o vulpe ro§a,
Ce mIncat-a jderul asta,
Sfl§iat-a mindra bland.
Ci lunganul Pohjolainen
A 7virlit din gura-ndata
Un coco§ sO sarO- ntruna
Pe podea, in fats vulpii.
Lemminkainen cel zanatic
Scoase-un f011n atunci din gurO
,Foim cu gheare, de pe limba-i,
Peste cei coco§, sO -1 rupa.
A grOit stapinul Pohjei,
Iata vorbele ce spuse:
"Va ramble tulburatO,
www.dacoromanica.ro
Negre§it, serbarea asta,
De nu pleated musafirii
Pe la treburi fiecare,
Chiar de las-o mindra masa!
Cara-te, lepOdOturO
A lui Hiisi, hat departe,
Du-te-acasa, secatura,
Mai punga§ule, te-ntoarce
In tinuturile tale!"
Ci vorbit-a Lemminkainen
Cel zanatic, Kaukomieli:
"Nu cu-amenintarea pleaca-un
Om oricit de slab sa fie,
Se do indarat din loczil
De pe unde se gase§te!"
A desprins stapinul Pohjei
Palo§ul de pe perete,
Apuca lucioasa spada;
A graft pe urma astfel:
"Haide, Ahti Saarelainen,
Mindrule Kaukomieli,
Hai masoara-te cu mine,
SO luptam in luptO dreapta,
SO vedem de e mai buna
Spada mea on a lui Ahti!"
li raspunse
Lemminkainen:
7i la ce mi-i buna spada?
E §tirbita pe ciolane
,57 pe tidve taxi tocita,
Totu,ci, orice-o _A de vrerne
Ce nu e mai bun ospatul,
SO ne masuram, ,,ci uite,
SO privim ce palo§ este
Cel mai batclios, caci la101,
Marcie viteaz, pe vrenzuri,
Nu s-a-nfrico§at vreodata
De oricit de marl dueluri;
0 mai fi slabit feciorul?
Fiul nu-i cz§a de vrednic?"
Fi-a tras palosul atuncea,
Sabia cea sclipitoare
Din blanita tabacita,
Prinsa la §erparu-i teapan;
Se-apucara sa-§i mOsoare
Sabine din lungime:
Putintel era mai lunga
Spada ce-o avea stapinul
Cel din Pohja §1 mai lata
Doar at negrul de sub unghii,
Doar cit numai jumatatea
Osului vre unui deget.
Spuse Ahti Saarelainen,
A graft Kaukomieli:
"Spada ta-i ceva mai lunged,
Deci, love§te to intliul!"
 276
Ci stapinul cel din Pohja
Inceput -a cu puterea
Toata-a bratului s-atace;
El ochea, dar far' s-atinga
Craniul lui Lemminkainen;
Nimeri o lovitura
Drept In grinda, rasunat-a
Pragul de deasupra ufii;
A cazut cu vuiet grinda,
Ruptu-s-a in doua pragul.
Spuse Ahti Saarelainen,
A grait Kaukomieli:
"Cc rau ti-a facut grindarul,
Cam ce stricaciune, pragul,
Ca linteVi mereu in grindc7,
Ca foci pragul sa rasune?"
Fiu al Pohjolei, asculta,
Tzt, ce e. ti aici stapinul,
Trista-i lupta in odaie,
Rea-i In mijloc de neves' te,
Vom strica odaia noun,
Vom mirzji cu singe scinduri,
Hai in curte sa ne batem,
Sa ieqinz cold -n livada,
Intr-un tart sa ducem lupta;
Singele-i mai mindru-n curte,
Pe pamint mai minunat e,
Mai la locu-i pe zapada."
Au iecit atunci In curte;
Piele au ales, de vaca;
In ograda-o rinduira;
Luptatorii-au stat pe dinsa.
Spuse Ahti Saarelainen:
"Ma asculta, flu al Pohjei,
Uite, palayzzl mai lung ti-i,
Sabia ti-i mai cumplita,
S-ar putea sa-ti trebuiasca
Pina nu ne despartim, vezi,
Pin' nu-ii tai din umeri capul;
Da intiiul flu al Pohjei!"
Repezi o data spada,
A izbit si-a doua oara;
Tot lovea neindeminatic,
Nu Ii nimerise cornea,
Nu ii atinse pielea.
Spuse Ahti Saarelainen,
Kaukomieli grait-a:
"Sa incerc si eu, e timpul
S6 lovesc li eu, la rindu-mil"
Ci stapinul din Pohjola
Nu-i bagel in seama spusa,
Ne'ntrerupt izbea, lovea, dar
Nu 4i atingea duqmanul.
Arunca preaarzatorul
Fier scintei, sclipea otelul,
Mai ales acel din aspra
www.dacoromanica.ro
Mina a lui Lemminkainen;
Se Intinse fulgerarea-i,
Se-ndrepta tot mai departe
lnspre gitul celui mare
Fiu al Pohjei, Pohjalainen.
Spuse mindrul
Kaukomieli:
"Ei, acum, stapine-al Pohjei,
Ti se face gitul rovi
Ca un kasarit de soare!"
Fiul Pohjolei, preabunul
Gospodar al Pohjei, iata,
plecat atuncea ochii
lute Inspre git sa-1 vada;
Ci, zanaticul acela,
Lemminkainen ti mai dete-o
Noua tare lovitura;
L-a izbit pe om cu spada-i,
A facut sa-i scinteoeze
Sabia cea minuata.
I-a dat una cu putere,
I-a cc7zut din umeri capul,
Ii fu retezata tidva
De grumaz, cum e taiata
Frunza napului, intocmai
De pe pai, cum cade spicul,
Ca 41 solzul de pe-un peVe;
Ii pica-n ograda capul,
Tidva luneca In curte,
Cum se prabuFe§-te dintr-un
Arbor un coco, de munte,
Cind lovit e cu tarie
De-o sageata ascutita.
Se gaseau pe deal pari
sute,
Mii de stilpi pe linga curie,
Toll purtau in virfuri sute,
Mii de capete de oanzeni;
N-avea cap o teapa numai:
Lemminkainen cel zanatic
A luat atuncea capul
Bietului barbat, culese
Tidva de pe jos, din curte,
S-o infiga-n parul cela.
Cind s-a-ntors apoi in
casa,
Ahti Saarelainen asta,
Preafrumosul Kaukomieli,
A rostit aceste vorbe:
"Hai, rautacioasa roaba,
Ada-mi apa, ca sa-mi curat
Miinile de singe,-al astui
Duqmanos stapin, de singe-al
Omului m4el de-aicea!"
0 cuprinse-o grea mirzie
Pe stapina Pohjolei,
277
Luptatori theme -n desantec,
Multi refzboinici, toti cu arme,
Sute de ostafi cu sabii,
Mii de sulita0 sc1-1 piarda
Pe list Lemminkainen, pentru
GItul lui Kaukomieli.
Vremea e acum sa piece;
lata, clipa despartirii;
Greu i-o fi sä zaboveasca,
I-o fi tare anevoie
Scl stew tinarului Ahti,
Sa ramIna Lemminkainen,
La ospatul Pohjolei,
Masa tainica-a multimii.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
at XXVIII -lea
www.dacoromanica.ro
283
Ahti Saarelainen asta,
Lemminkainen cel zanatic,
Trebut sä se gindeasca,
Sa-yi is lute talpayita,
Ca s-o ytearga mai degraba
Din Pohjola-n- tunecoasa,
Din a Sarei casa neagra
Ci, ca un virtej ieyit-a,
Ca un fum scapa departe
De-a' nelegiuirii locuri;
Fapta rea sli i-o ascunda.
Cum s-a ,ai aflat in curte,
S-a uitat. s-a-ntors sa-yi cate
Armasarul ce-1 avuse,
Insa nu-yi vazu sirepul,
A zarit pe-ogor o stinca,
O rachita in livada.
De-unde ajutor sa-i vina?
Cine, oare, i-ar da sfaturi
Ce-ar putea el sa mai faca
Sef nu -,ci piarda capatina,
Scl nu-i cada cele plete,
Parul fin so nu-i ramiie
In vazduhul din Pohjola?
De pe-acum vuieyte satul,
Casele din jur se miyca,
Zgomot lingo sat, de arnie;
La fereyti, priviri duymane.
Ci, atuncea,
Lemminkainen,
Mindrul Ahti Saarelainen,
Trebuf alt chip sa-mbrace,
Fu silit sa-yi schimbe fata;
.57-a luat ca vultur zborul;
Vru sa urce pin' la ceruri;
Soarele i-a ars obrajii,
ba-nalbit sprincene luna.
Lemminkainen cel zanatic
Incepu atunci sa-i facef
Rugc7minti fierbinti lui Ukko:
"Ukko, tu, preascump, tu, zeul
Bunatatii, tu, pc7rinte,
Cel mai intelept din ceruri,
Stapinind furtuni y,ci vinturi,
Tu, ce porti in vole norii,
Isca-o ceata uyurica,
Stringe-un nourel la-al carui
Adapost sa fug, ca iarayi
Sa ma-ntorc pe-a' mele plaiuri,
Lingo scumpa maiculita,
La bc7trina cea vestitc7!"
In zbor nalt pluti, clan iata,
Cind s-a-ntors iar sa priveascelf
A zc7rit un vultur vinat;
Straluceau invapaiatii
Ochi ca-ai celui fiu al Pohjei.
www.dacoromanica.ro
Mortului, stapinul Pohjei.
Vulturul cel vinat spuse:
"Hei, tu, Ahti, fratioare,
Aminteyte-ti de bataia,
De trecuta noastra luptc7!"
Ci vorbit-a Lemminkainen
Cel zanatic, Kaukomieli:
"Vulture, tu, minunate,
Te intoarce iute-acasa,
Cind ai fi ajuns acolo,
In Pohjola-ntunecoasc7
Spune-le aceste vorbe:
f(E- cam greu sa prinzi (1st vultur,
Sc7-1 sJ ii doar cu-aste gheare! »
In curind ajunse-acasa
Lingo draga lui mc7icuta,
Zapacit de tot la fag
Si cu inima prea plina
De intunecate ginduri.
Il intimpina maicuta,
Pe carefri, zorindu-yi payii,
Tot pe lingo gatvl tinind-o,
Se grabi ea sa-i vorbeasca:
"0, tu, Rule, mai titian
Mzill mai nazdravan ca mine,
De ce ai aceastc7 fata
Ingrozita-acuma tocmai
Cind te- ntoarse,ci din Pohjola?
Ti-or fi dat stricatc7 cupa,
La ospatul din Pohjola
Dan:7 te-au jignit, primi-vei
Alta cupc7 minunatc7,
Cucerita de tc7icutul,
Din razboaie marl adusa."
li raspunse Lemminkeiinen:
"Maica, ce m-al dus in pintec,
De m-ar fi jignit vre unul,
Gazdele-mi jigneam la rindu-mi,
Infruntam viteji chiar sute,
Ma luptam cu mil rc7zboinici!"
Maica-sa i-a spus atuncea:
"De ce, asta suparare?
Poate-n cai te biruira,
Ori in minji te intrecurc7?
La-alergari de te batura,
Armasar voinic sa -ti cumperi,
Cal ce gasi mai mindru,
Cu-a &Wine-tau comoare7,
Cu-a parintilor avere."
11 raspunse Lemminkeiinen:
"Maica, ce m-ai dus in pintec,
De m-ar fi infrint pe-acolo,
De m-ar fi facut de-ocara-n
Minji cumva, puteam, nici vorba,
Gazdele sa mi le birui:
Grunt i-ay fi batut pe ceia
284
Ce min caii: pe barbatii
Cu-ai for mirzji, si pe vitejii
Cu-armasarii lor, cu totul!"
Maica lui vorbit-a astfel:
"De ce asta suparare?
De ce inima ti-i neagra
De la-ntoarcerea din Pohja?
Te-au batjocorit neveste,
Te luara-n ris codane?
Daca te batjocorira
Niscaiva neveste, dace
Ti-au facia in ciuda fete,
Le-i impunge to cu glunia
Mai tirzizi, li-i face, iaca,
In necaz, in alta parte!"
Ii raspunse Lemminkainen:
"Maica, ce m-ai dus in pintec,
De-ar fi ris muieri de mine,
M-ar fi-mpuns din vorba fete,
Le faceam de ris pe gazde,
Le batjocoream pe fete;
Aq fi ris atunci de mai mult
De o suta de neveste,
De o mie de mirese!"
Spuse maica aste vorbe:
"Ce ti s-a-ntimplat, baiete?
Vreo niir,une poate-n timpul
Cit slatut-ai in Pol!jola?
Ori minc:ai treand masura,
Ai bout cant mull nainte
De a merge la cu/care,
Aducindu-ti vise rele?"
Lemminkainen cel zanatic
A raspuns atuncea asVeel:
"Babele sa tot ghiceasca
Vi sele din timpul noptii!
Imi qtiu visele de noapte,
Visele de zi, mai bine!
Mania pzine-n traista hranei,
Umple alta cu faina,
Sare leaga-mi intr-o cirpd;
Trebuie so plec acuma
Sa calatoresc departe
De aceasta scumpa casa,
De moqia asta mind?*
Oameni lustru-V dau la sabii,
Isi ascut acum qi suliti."
Maica-sa a spus o vorba,
Ea ce suferi, graft-a:
"De ce lustru-qi dau la sabii,
1st ascut acum gi suliti?"
Ci vorbit-a Lemminkainer,
Cel zernatic, Kaukomieli:
"Iii dau lustru-acum la sabii,
I,ci ascut acum qi suliti,
Capu-mi trist sa mi-1 rapuna,
www.dacoromanica.ro
Bietul gist vrind sa mi-1 tale;
Mi s-a intimplat nevoie
Pe-ale Pohjolei marl arii;
Am ucis pe fiul Pohjei,
Pe stapin chial; al moqiei;
Pe picior de lupta-i Pohja,
Ridicaiu-s-a asupra-mi
0 primejdie-apropiata,
Chiar fn jurul meu, sarmanul,
Unui om a.ya de singur"
Prinse a-i vorbi maicuta,
Zise fiului atuncea:
"Ti-am tot spus-o dinainte,
Te-ani ferit ades, te-oprii, doar,
Tot mereu, sa mergi in Pohja;
De te-ai fi purtat cuminte
Stind acasa la maicuta,
La-adapostzil batrinicii,
Pe peimintul
N-ar fi izbucnit rezzboiul,
Nu s-ar fi-ntimplat vreo lupta.
Biet copil, hai, povesteqte-
mi,
Spune-mi, fiul meu, in care
Loc ferit ii merge pentru
A-ti ascunde crunta fapta,
A-ji piti nelegiuirea
Intr-un chip cziniva, ca cistfel
Sa-ti .scapi capul, sa-ti ranilie
Gitul dragala.y pe umeri
Neatins, sa nu-1i slabeasca
Nici un fir de par din plete?"
li raspunse Lemminkainen:
"Nu cunosc macar un singur
Loc ferit sa-mi pot acolo
Adapost gasi, spre-a-ascunde
Fapta mea nelegiuita;
Maica ce m-ai dus in pintec,
Unde-mi spui sa fug de-aicea?"
I-a raspuns lui
Lemminkainen
Maica-sa in chipul asta:
"Nu ma prea pricep la sfaturi,
Incotro s-apuci de-aicea;
Pin pe deal, de te vei face,
Ori vreun jnep de pe cimpie,
Te va paste nenorocul,
Te-o lovi o aspra soarta;
Preaadeseori fi pinul
De pe deal e dat taierii
Ca sa-§.. i faca omul laturi,
Iara jneaparzul din cimpuri
Pentru pars mereu cojit e.
Sa te faci pe vaf mesteacan,
Un anin de prin dumbrava,
Te va paqte nenorocul,
 285
Tabari-va aspra soartd
,57 acolo peste tine;
Deseori qi (1st mesteacdn
De pe veti rdpus e pentru
Magazia cea de lemne,
Iar un cring de-anin adese
E Olaf` pentru-arc7tura.
So ajungi pe-un colnic
poamei,
Ori o afina pe fesuri,
Fraga pe-ale noastre plaiuri,
Meriqor in alte locuri;
Te va pave nenorocul,
Te-o lovi o aspra soartd;
Fetifoare te-or culege,
Te-or lua pe apucate
Cele gituri numai staniu.
Sd te faci o Itiuca-n mare,
Somn, in ape lin4tite;
Negre§-it ca te-o ajunge
,Si pe-acolo nenorocul;
Va veni pe negindite
Neinduratoarea moarte;
Tinarul pescar cu virqa
Mrejele-o zvirli in apd;
Tinerii or scoate virce,
Iar mcvnegii te vor prinde
Doar cu mrejele, cu plasa:
Sd te faci un lup in codri,
Urs s-ajungi prin vreo pddure,
Te-o ajunge nenorocul,
Te-o lovi o aspra soartd;
Vreun vinator; tot negru,
De fitningine,-ascuti-va
Szt/ila ca sd rdpund
Lzipi salbaiici, sd ucidd
Urqii din paduri gi codri."
Ci, atuncea, Lemminkiiinen In ostrovul de pe mare,
Cel zdnatic, spuse aste:
7tiu grozavele tc7rimuri,
Le ghicesc acele locuri
Infioratoare, unde
M-o-nghiti cu pofta moartea,
Mi-o veni o grea pieire;
Maicd, ce m-ai dus in pintec,
Ce mi-ai dat la sinu-ti lapte,
Unde-mi spui sa fug acuma,
Unde sa m-ascund de astazi?
Doar mi-i-n fella gurii moartea,
Ziva de pe urmd -n barb&
Doar o zi mai am din viata,
Cu greu doar, o zi intreaga!"
I-a rdspuns lui
Lemmirzkeiinen
Maica-sa, atunci, aceste:
"0 sd -ti spun un loc prielnic,
www.dacoromanica.ro
Un tarim iubit, pe unde,
Sd se- ascundd vinovatul,
Unde so se piardd urma
Fdcdtorului de rele;
Mi-amintesc un colt de lume,
Petic de uscat, o taro,
Niciodata jefuita,
Nici de du.yman cucerita,
Care n-a fost cercetatd
Niciodatd de vreo spadd;
Fa curate jurdmite,
.57 fagaduieli deschise,
Cd -n rastimpul a vreo case,
A vreo zece veni de-a rindul,
Nu te-i duce in rdzboaie,
Nici din polla cea de aur;
Nici sd iei argint in lupte!"
Ii raspunse Lemminkainen:
"Fac azi juramintul strafnic
Ca nu ma voi duce vara
Viitoare in vreo lupta,
La rdzboi cealaltd yard,
N-o alerg la nici un clinchet,
La vreun zdngdnit de sabii;
Am doar rane pe la umeri,
Junghieri adinci in coastd
De la vechile petreceri,
Din ciocnirile din urma,
De pe locuri de bdtaie,
De pe cimpurile unde
Lupta oamenii-ntre dinfii!"
I-a vorbit lui
Lemnzinketinen
Maicd -sa in chipul eista:
"Barka tatalui-narmeaz-o,
Peste noud marl o-ntinde,
La mijlocul ce'i de-a zecea,
Colo unde se ascunse
Tatdl tau, qi stete teafar
Veri de lupte-ngrozitoare,
limp de ani de marl rdzboaie;
A trait acolo-n pace;
In ostrov statu ferice;
Un an, doi te-ascunde-acolo,
Te intoame-n anu-al treilea,
Ici in casa parinteasca,
In ast port ce-1 au parirztii."
 Ca IltUl
al XMX-lea

www.dacoromanica.ro
289
Lemminkainen cel zanatic,
Kaukomieli cel mindru,
Iqi umplu cu hrana traista,
,57-a pus unt de vara-n lada;
Un an bun sal tot manince,
Came de purcel, pe-al doilea,
A pornit sa se ascunda;
A fzigit, spunind aceste:
"Uite, plec, o Verg departe
Pentru trei veri incheiate,
Pentru cinci ani chiar, lasindzt-mi Ca un smoc nzarunt de nouri
Cimpul sa mi-1 roada viernzii,
Risu-n codri s-odihneasca,
Prin livezi sa sari renii,
Si mai steie pe cimpie,
04 -tole netulburate.
Bun ramas, duioasa
mama,
Cind veni-vor cei din Pohja,
OVile din Pimentola,
Ca sa ceara capu-nzi, bietul,
Zi-le c-am pierit de-aicea,
C-am plecat din aste locuri,
Dupa ce am ars uscate
Balaril pe cimpul cela
Ce-1 cosii, mai inainte!"
A itnpins in apa barca,
Azvirlipe valuri luntrea,
Hit, departe, de rotunzii
Vilatuci in _lien afara
De edecul de aranza,
Indica vintrele-ntinse,
A acoperit vergele
Cu-a for pima qi, pe urrna,
S-a§-eza sa cirrnuiasca
Sand la pupa de mesteacan,
Lingel cirma cea vinjoasa.
Prinse-atuncea sa grai-
asca,
Iata vorbele ce spuse:
"Vino vint, sa sufli-n pima,
Boare, fa sa-mi nzearga barca;
Luntrea cea de lenzn impinge-o,
Vasul ast de pin mi-1 poarta,
Colo-n departari, tot inspre
Insula cea nenumita,
Spre ostrovul fora nume!"
A venit si boarea-ndata,
Barca legana, impinge
Freamatul de unde luntrea
Peste valurile limpezi
Ale golfului, de-a lungul
.5'esurilor curgatoare;
Dozia luni plutit-a Kauko,
Ba 41-a treia luncl-aproape.
Ci fecioarele din capul
www.dacoromanica.ro
Insulei salt-eau pe malul
Mini celei preaalbastre
Si priveau in jut; cu ochii
Tot intorqi spre marea-albastra:
Una-qi aVepta un frate,
Alta-§1 adasta taicutul,
Mai mult aVepta frumoasa
Ce-§1 jelea pierdutul mire.
Se zari, departe, Kauko,
,Si, de mai departe, luntrea,
Intre ape largi qi ceruri.
Ale capului fecioare,
Fiicele acelei insuli,
Chibzuird, glasuira:
"C-o fi luntrea de pe mare,
Barca ceea de pe ape?
Luntre -i din a' noastre locuri,
Vreo corabie cu pine
De pe insula, dibace,
Ce se-ndreapta inspre cuibu-i,
Spre-a' ostrovului nost' porturi,
Si ne-aduca vegi, istorii,
De pe plaiuri departate:
Daca oamenii pe-acolo,
Inca-n pace-qi duc viata,
Ori, de bintuie razboiul."
Tot sufla in pine boarea,
inzpingea talazzd luntrea,
Ci, pe ztrnza, Lemminkainen
Cel zanatic tyi conduse
Barca spre o stinca nalta,
0 aduse spre cel capat
Al ostrovului, spre virful
Promontoriului celuia.
La sosire glasuit-a,
intreba cind fu aproape:
"E prin insula aceasta
Un loc..yot; se afla-o palnia
De parnint pe-ostrovul asta,
Ca sa-mi trag aceasta barca
La uscat, s-o-nvirt acolo?"
Ale insulei fecioare
Astfel au vorbit, raspuns-au:
"In ostrov e-un loc, e-o palma
De pornint la not spre-a trage
La uscat, acolo, barca,
Si invirti cit vrei vreo luntre,
Porturi marl gaseVi pe-aicea,
Plin de valatuci e teirmul;
Ai putea s-aduci barci sute,
Si tot vii cu mil de luntri."
Lemminkainen cel zanatic
Trase-atunci pe prunduri barca
Ajutat de valatucii
Cei de lemn; apoi rostit-a:
 290
"Este-un loc pe-ostrovul asta,
Palma de pamint, pe-aicea,
Onz marunt spre a ascunde,
Un om slab sa se cam piarda,
Undeva, cit mai departe
De ingrozitorul vuiet
Al razboiului, departe
De-orice zanganit de sabii?"
Ale insulei fecioare
Astfel au vorbit, raspuns-au:
"Este -un loc pe-ostrovul asta,
Palma de pamint pe-aicea,
Om marunt spre a ascunde,
Un om slab s6 se tot piardc7;
Doar avenz castele multe
.P ',arrant, cit vezi cu ochii,
Ce-ar putea, da, sa primeasca,
Sute de viteji, ba mai mull,
Mii 4i mil de marl razboinici."
Lemminkainen cel zanatic
A grad in chipul asta:
"Este-un loc pe-ostrovul asta,
Vreo dumbrava de mesteceni,
Petic de pamint pe-aicea,
Ca s6 pot cumva sa-1 curat,
Sei-1 prefac ogor de roada?"
Ale insulei.fecioare
Astfel au vorbit, raspuns.-au:
"Nu e loc pe-ostrovul asta,
Palma de ',arrant pe-aicea,
Nici un pogona,c sa-1 cureti,
Sc7-1 prefaci ogor de road6;
Impala e-ntreg panzintul,
Tarinele-s masurate,
P. livezi zvirlira sartii,
Pentru cimp se judecara."
Ci vorbit-a Lemminkainen
Cel zanatic, Kaukomieli:
"Este-un loc pe-ostrovul asta,
Palma de panzint pe-aicea,
Ca s6-mi cent a' nzele cinturi,
Cintecele lungi sa depan?
Vorbele-mi se moaie-n gura,
Printre dinti mi se strecoara.
Ale insulei fecioare
Astfel au vorbit, raspuns-au:
"Este -un loc pe-ostrovul asta,
Palma de panzint pe-aicea,
Ca sa -ti cinti a' tale cinturi,
Mindrele cintari s6 depeni;
Ca .5-6 zburzi mai sent dumbrave,
Arii ca s6 tragi gi dantztri."
Lemminkainen cel zanatic
inceput-a, deci, s6 cinte:
A adus scoru0 in curte,
A ivit stejari in mijloc;
www.dacoromanica.ro
Au stejarii crengi intinse:
Cite-un mar pe orice creanga-i,
Pe-orice mar un cerc de aur,
Cite-un cuc pe cerc; cind cucul
A cintat picat-a air,
A cazut din cioc arama,
S-a varsat argint in valuri,
Pe cel colnic lung de ma;
Pe cel deal de-argint, la vale.
Tot cinta ast
Lemminkainen,
Descinta, spunea intr-una,
Prefacea nisipu-n perle;
Au sclipit qi pietricele,
Copaceii toil lucira,
Florile bateau in aur.
Tot cintat-a
Lemminkainen:
A adus.un put in curte,
Peste put capac de aur,
Pe capac o cofa de-aur;
Au Mut copiii apa,
Fetele-4i spalara ochii.
A adus si eleqteie
bar pe ele4teie cirduri
De ratoi frumoqi, alba4tri;
Fruntea o aveau de aur,
Capul de argint gi babe
Toate nzzmai de amnia.
Tare mai erau uimite
Fetele din capul cola
De-caul Lemminkainen cinturi,
De-a lui mare istetime.
Ci vorbit-a Lemminkainen
Cel zanatic, Kaukornieli:
'214- cInta un niindru cIntec,
laca-a4. zice unul, falnic,
Dacc7 m-a4. afla -ntr -o casa,
Colo-n capul unei mese
Trainice, de pin; dar daca
Nu se afla-a4.a o said,
Daca nu-s sub talpi podele,
0 s-arunc cintari in iarba,
Le voi azvirli-n tuf14-uri."
Ale insulei fecioare
Astfel au vorbit, raspuns-au:
"Pentru tine-avem not sale,
Case largi sa stai in ele,
Puneti cintecele tale
La-aciapost. de frig, s6 nu be
La4i sa zboare prin vazduhuri!"
Lemminkainen cel zanatic
Cum a 41 intrat in sala
A adus pe masa lungc7,
Cea de pin, tot mindre cupe,
Vedre cu gustoas6 bere,
 291
Cani cu mied, inalte strachini
Incarcate cu mincaruri,
Cefti unzplute pinla margini;
Vedre se dadeau de bere,
Mied se aducea-n ulcioare;
Prisosea pe masa untul
cioltane de port, grase,
Sc7 se dreaga Lemminkeiinen
Spre-a-1 cinsti pe Kaukonzieli.
E prea delicat Kauko
Sa se- a,ceze -a,ca la masa
Fara un pumnal din celea
Cu miner de-argint fi fara
Ca sa aiba qi cutite,
Cu tc74u1 tot de am,:
Un pumnal de-argint
primit-a,
A adus cutite de-aur;
A mincat apoi in voie,
Saturatu-s-a de bere.
Lemminkeiinen cel zanatic
Prinse- atunci sa umble-n sate
Pe la §.ezatori de fete,
La petrecerile date
De cosifele-mpletite;
De-ntorcea el capu-i nzindru,
Plescaia si sarutarea,
Pretutindenea pe uncle
Mina-§1 Intindea, indata
I-o .s.tringeau Incet qi gingc4;
Alerga la intimplare
Noaptea-n tainuite locuri,
Ca n-aflai un sat sä n-aiba
Cel putin vreo zece case;
Nu aflai vreo casa fara
Cel putin vreo zece fete;
Nu era in casa-o fata,
Vreo copila chiat; cu care
Sa nu fi-nzpartit el patul,
Ale carei brace dalbe,
El sa nu le vlaguiasca.
Cunoscut-a pe acolo
Mii logodnice, dormit-a
Linga sure vacluvioare;
N-ai fi numeirat vreo cloud
Din vreo zece, trei din suta,
Fete-mari de el neatinse,
Vadztve neademenite.
Lemminkdinen cel zanatic
Petrecu trei veri de-a rindul,
Zile fara griji prin ale
Insulei intinse sate;
Incinta fecioare mindre,
Vacluvelc mingliat-a;
A uitat pe-o batriioara,
Fata sluta ci urita.
www.dacoromanica.ro
Colo-n promontoriul cela,
In al zecelea sat tocnzai.
Se gindea atunci sa piece,
Pe-ale sale dragi meleaguri,
A venit batrina fata,
A rostit aceste vorbe:
"Kauko, bunule, tu, mindre,
De nu cugeti si la mine,
Cind o fi sa pleci fi-oi duce
Mindra barca Intr -o stinca!"
Putintel dormit-a numai,
Pin' cintara-n sat cococii;
N-a plecat in timpul noptii
Ca sa bucure pe fata,
Spre-a petrece cu femeia.
Mai tirziu, el, intr -o seara,
Hotarit-a sa se scoale
Pina nu rasare Luna,
Pin'nu cinta-n sat cocoqul.
A lziat-o Inaintea
Vremii celei hotarite;
S-a sculat mai dimineata
De cum a voit-o singur;
Se-cgternu la drum indata,
A trecut prin multe sate
Ca sa bucure pe fata,
Spre-a petrece cu femeia.
Cum nzergea, cqa, prin
noapte,
Cum lira de-a rindul sate,
Ca s-ajunga-n promontoriu,
In al zecelea sat, tocmai;
Nu vazu gospodarie
Farce cel putin trei case,
Nu zari vreo casei care
Sa nu aibe-n ea, nzacar, vreo
Trei barbati, si, nu vazuse
Om sa nu-§1 ascutc7 spada,
Sa nu-§1 dea pe piatra barda,
Numai ca sa-1 prapadeasca
Pe ast tinar Lemminkeiinen.
A grail atuncea astfel
Lemminkainen cel zanatic:
"Da, venit-a o zi mindra,
S-a naltat iubitul soare
Peste capul meu, saracul,
Pe-al Inez( git, nenorocitul!
Ar putea s-a.scund6 Lempo
Pe-un viteaz, cumva, sub straie,
Sub manta, sa-1 ocroteasca,
Ca sa -1 Inveleasca -n haine,
and cu sutele-s deqmanii,
Mii de oameni ii ataca?"
A pornit in graba mare
Fara sa seirute fete,
Fara-a-mbatiqa dragute,
292
Se-ndrepta spre port, indata,
Inspre luntrea lui, fugit-a;
Barca ii fusese arsa,
Prefacuta in cenu§.a.
Ci sitnti venind pierzarea,
A-nteles ca-1 ameninta
0 prinzejdie grozava;
Prinse-a-alcatui o barca,
A-qi croi o nova noua
Cu vintrele la catarturi.
N-avea me§-terul nici
lemne,
Nici o scindura, dulgherul;
A gasit ceva crengute,
0 bucata dintr-o birna,
Mai vreo cinci subtiri surcele
Dintr-un fus zvirlit, vreo ,,case
A.yc:hii dintr-o furca veche.
Faurit-a luntrea ceea,
Ci zidit-a noua luntre
Cu Viinta-i de mag, mare,
Cu puternicele-i vorbe:
A lovit o data numai,
Ispravit fu bordul barcii,
Mai lovi qi-a doua oara
Fu qi celalt bord la locu-i;
Cind lovi a treia oara
Fu-njghebata toata nava.
A impins in apa barca-i,
Arunca pe valuri luntrea;
Prinse-atuncea sa vorbeasca,
Iata vorbele ce spuse:
"Haide, luntre, tu, plutelte,
Ca #-un mic clabuc pe valuri,
Ca #-ttn nufar peste ape;
Vulture, inzi da trei pease,
.Si tu corb, inzi del vreo doua,
Sa mai sprijin asta barca, Valurilor nesfirvite;
Dar acum, ca plec, cind, iaca,
M-oi fi dus din aste locuri,
N-or nzai dantui fecioare
Niciodata ssi tacea-vor
.57 cositele-mpletite
In saracele bordeie,
In murdare locuinte."
Ale insulei fecioare
Plins-au mult; au fost nzihnite
Fetele din capul cela:
"De ce pleci, o, Lenzminkeiinen,
Unde mergi, viteaz de vita?
Fugi de-a fetelor fetie,
Ca-s fenzei cam putintele?"
Ci vorbit-a Lemminkainen
Cel zanatic Kaukomieli:
"Nu de-a fetelor fetie
Plinge-m-aq cutnva, on poate
Ca-s neveste pulintele;
Sute-aq mai gc7si, mii fete;
Ci, de pleaca Lemminkainen,
Daca-o is din loc cea floare
A vitejilor; e pentru
Ca i-e dor grozav de tarn;
Ma impinge, vezi, dorinta
Sa-mi mai vad a' mele plaiuri,
Sa maninc cap§.une-acasa,
Sa string znzeura din muntii-mi,
Sa mai vad fi cele fete,
Dor mi-i de gaini de-acasa."
Lemminkainen cel zanatic
Tot spre larg cirtnit-a barca,
Au pornit apoi vintoase
.57-au purtat-o-ncolo,-ncoace,
0 impinsera talazuri
Pe spinarea marii lucii,
Mai departe, in mijlocul
.

Sa pun margini luntrii rele!" Bietele se-opreau pe maluri,

Sus, pe stinci plingeazt fecioare,
.57-a facztt un loc in barca,
A§.ezatu7s-a la cirma: Strap-tic se jeleau, acolo,
Capu-n jos, mihnit in suflet, Pariisitele neveste.
Cu caciula intr-o parte, Plins-au din ostrov
Ca n-o merge nopti de-acunza, fecioare;
N-o sa-41 mai petreaca zile Tare mult se intristara
Pe la mari serbari de fete, Cit vazura-a' navei pinze,
La petrecerile date Cit nzai deslzgira inca,
De cositele-mpletite. Ciocul cel defier al luntrii;
Ci vorbit-a Lemminkainen Nu plingeau acele pinze,
Cel zanatic, Kaukomieli: Nu jeleau, nici vorba, ciocul,
"Fu nevoie, vezi, sa piece Ci pe omul sub vintrele,
Bietul tlnar, sa o qtearga Pe flacau, la ciocul navei.
Hat, departe de-aste case, Ci a plins .Ii
De serbari de fete date, Lenznzinkainen;
.p de danturile cele A varsat dinsul lacrimi,
A' frumoaselor fecioare; Cit a mai vazut ostrovul,
www.dacoromanica.ro
 293
CU se mai zarira dealuri;
Ci n-a plins de lac pamintul,
Nu jell acele dealuri,
Ci pe fetele de-acolo,
Cele gi§-te de pe dealuri.
Lemminkainen cel zanatic
Urnzari atunci albastre
Nalte valuri ale marl!,
A plutit o zi, dolt&
Dar in ziva cea de-a treia
Se nalta un vint napraznic;
Raszmara cele tarnzuri
A' vazduhulzii, venit-a
Un §.uvoi din partea dinspre
Miazazi qi rasarituri,
Vifor din trecute vremuri;
Zmulse-o margine, luat-a
Mai apoi pe ceealalta,
Rastzirna Intreaga barcel.
Lemminkainen cel zonatic
S-a intors pe miini in apa,
Prinse-apai so lopateze
Doar cu degete, so noate
Dind mereu tot din picioare.
A plutit o zi, doua,
A vIslit Intruna, iute;
A vazztt zrn smoc de nouri,
Nourel din nziazanoapte
Si din rasarit, ci, uite,
Se schinzba-n panzint indata,
Se facu un promontoriu.
Cum intro In casa de pe
Linzba de pamint, prelunga,
La covat' zari stapina,
PIM! bagau a' sale fiice
In captor: "Nei, tu, stapina,
Buna si preamilostiva,
De-ai vedea cit nzi-i de foame,
De-ai cunoa§-te ale mete
Intimplari ciudate tare,
Dintr-un salt ai fi in casa,
Drept in pivnita zburare-ai,
Ai aduce cani de here,
Came tot de porc, vreo halca,
Ai gati-o pe jaratic,
Cu unt bun i-ai drege gustul,
Set se sature fiamindul,
S6-.5i mai potoleasca foamea
Cel scapat din naufragiu!
Zile-ntregi si nopti de-a rindul
Inotai pe-a' marii valuri,
Sprijinu-mi era in vinturi,
Ocrotirea, in talazuri."
Gazda cea preanzilostiva
A dat fuga-n magazie,
Ni§le unt lua de-acolo,
www.dacoromanica.ro
Halca grea, de porc, taiat-a,
Pe jaratic bun o fripse,
Ca sa sature cu totul
Pe cel ars in cos de foante;
A adz's si cani de bere
Ca sa potolesca setea
Celui scos din naufragiu;
I-a mai dat o barca noun,
0 corabie-na-rnzata
Ca oricind sei fie-n stare,
Sa porneascii-n alta parte,
Sa se-ntoarca-n tam unde
A vazut lumina zilei.
and s-a-ntors pe-a' sale
plaiuri
Lemminkainen cel zanatic
A recunoscut paminturi,
Maluri, insule i toate
Trecatorile ingusle;
.57-a recunoscut edecuri,
Locuri vechi, familiare,
Colnice cu pini, bradeturi,
Ins6 n-a mai fost In stare -a -. i
RecunoaVe locul casei,
Unde se gaseau peretii:
Frenzatau in locul casei
Multi cireV, dumbrava mare;
Pini pe colnic, o padure;
Pe la put erau doarjnepeni.
Ci vorbit-a Lemminkainen
Cel ze7natic, Kaukonzieli:
"Uite §-i dumbrava, unde
Rataceam qi stinci, pe care
Ma urcam odinioara;
Tot scream pe aste paji§-ti;
Prin livezi ma dam de-a dura;
Casa tine -o fi s.farmat-o,
Cine mi-a stricat salami?
Casa e acum cenu§.6;
Vinturile risipira
ySi carbunii de pe-aicea."
Incepu, atunci, sa plinga,
Plinse-o zi si plinse doua;
Nu plingea el dupa casa,
Nu jelea sala§-ul mindru,
Ci plingea, mereu, cu hohot,
Dupa scumpa lui nzaicuta,
Ce lipsea din casa ceea.
Pasare vazu ca zboara,
Vultur ca plutea-n veizduhuri;
Incepu dar sa-1 Intrebe:
"Pasare, tu, mindru vultut;
N-ai putea sa imi arati tu
Unde-i, oare, buna mama,
Unde-o fi traind aceea,
Care nz-a purtat in pintec,
294
Minunata-mi hranitoare?"
Nu-V mai amintea ast vul-
tut;
Nu Via nimic, ca noaptea,
Pasarea cam prostanaca;
Vulturul credea ca-i moarta;
Corbul, ca-a pierit lovita
De taioase sabii late,
C. opirtita cu securea.
Ci vorbit-a Lernminkainen
Cel zanatic, Kaukonzieli:
'Maica, ce nz-ai dzis in pintec,
Minunata hranitoare,
Iata-te, acunza, moarta,
Prapadita, pe vecie!
Ti s-a-ntors in lama carnea,
Cresc pe capul tau bradanii,
Iti ies jnepeni la picioare,
Pe la degetele, salcii.
Geaba, biet, plecai;
zadarnic
Palo.yele masurat-arn;
In zadar inzi dusei, ia16,
Artnele-mi preanzinunate
Prin salaptrile Pohjei,
Prin a' Pinientolei citnpuri,
Caci pricinuii pieirea
Nearnului sentinfii-nd,
Moartea bunei mete manic!"
S-a intors sa vada bine,
A zarit doar urnie slabe,
lerbi cam pesle tot calcate,
Cararui pe cea cimpie,
O lua pe potecztta,
Prinse-a recunoaVe drumul:
Spre padziri ducea poteca;
Slab slujea de calauza.
Alerg6 o leghe, don&
A batut o tale buna
Prin padurea cea mai neagra;
Intr-un colt de codru groaznic,
A zarit o baie de-aburi,
Intre dorta stinci colib6,
Sub trei brazi era plata,
Ici s-afla duioasa-i maica,
Locuia vestita baba
f,emminkainen cel zanatic
Fu cuprins de voie buncl;
Inceput-a sa graiasca,
Iata vorbele ce spuse:
"Buna, draga nzea moricula,
Ti,, ce m-ai crescut, o, maica,
Te gasesc dar Inca vie;
Iata-ti ochii larg deschiV cind
Te credeam de mull timp moarta,
Pe vecie prapadita,
www.dacoromanica.ro
Ori sub lovituri de spada,
Ori de sulita zdrobita;
Mi-au ros lacrimile ochii,
Mi s-au innegrit obrajii."
Astfel i-a raspuns
maicula:
"Sint aievea, Inca, vie:
Trebui sa fug sa-nzi caut
O ascunzatoare bung,
In pustietati, aicea,
In ast colt de codru groaznic;
La razboi pornise Pohja,
°Vile veneau asupra-ti,
Om nenorocos jalnic,
Peste capul tau, saracul;
Au facut cenu§.6 casa,
Pina-n tenzelii fu rasa."
Spuse hitrul
Leninzinkainen:
'Mania, ce m-ai dzis In pintec,
Nu-ti mai face nici o grija,
Nu to mai mihni de- aczinza!
De iznov zidi-voi case,
Si voi face mai frunioase,
Razboi-nza-voi cu Pohja
Si-oi rapune pin' la unul
Pe toti oanzenii lui Lempo."
I-a grail lui
Lemminkainen
Maica-sa in chipul asta:
"Mztlt de tot intirziat-ai,
Fatul rneu iubit, o, Kauko,
Pe strainele tarimuri,
Pe la ztV necunoscute,
Tot pe promontoriul cela-n
Insula cea nenumita,
In ostrovld fora` nume."
Ci vorbit-a Lemminkainen
Cel zanatic, Kaukomieli:
"Strapzic se traia pe-acolo,
Si era placut V bine
Sa to tii nzereu de 4.otii;
Ca de purpura copacii,
RoVi ponzii, lute-albastru,
Crengile de pin de-argint is,
Florile pe cimp, de aur;
Colnicele sint de nziere,
Sand din oua de gain&
Mied din brazi uscati tot curge,
Pinii putrezi lapte varsa,
Berea de prin gard 14neqte.
Straviic se traia pe-acolo,
,P era placut V bine:
Nunzai un necaz aveam doar,
Ce-mi face cam grea qederea,
Se terneau grozav de tare
295
Oamenii de a' for fiice,
De-ale for flecare slate,
Creaturi rautacioase,
De-a' for femeiu§li cam proaste,
Se temeau, vezi, ca le-oi bate,
Petreandu-mi nopti la ele;
M-am ascuns de a' for fete,
Tot fugit-am de copile,
Cum se-ascunde-un lup de mas-
curl,
De gc7ini, cum fuge, until!"

www.dacoromanica.ro
 ;

www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XXX-lea

www.dacoromanica.ro
 301
Ahti tinarul, flacaul,
Lemminkainerz cel zc7natic,
Merse Intr -o dimineata,
Chiar in zori, in faptul zilei,
La debarcader; acolo,
In coliba cea cu luntre.
Se jelea-nauntru-o barc6
Cel tarus defier gernea tot:
"La ce bun ma dulgheriseyi,
Ma-njghebayi, sc7rmana barca!
Iaca, Ahti nu mai pleaca
La razboi de veil vreo zece,
Nici impins de pofla de-aur;
Nici argint sa cucereasca."
:,eninzinkainen cel zanatic
A izbe atuncea luntrea
Cu manuya lui cea groasa
i rosti aceste vorbe:
"Birna, tu, din pin taiata,
Nu mai genie, inceleaza,
Margine, tu, grea, de scindziri,
Sa te jc7luieyti atita;
Inc6-ai sa mai vezi razboaie,
0 sa iei, socot, st parte-n
Batalii si poate mime
Cu vislayi vei fi-ncarcata."
Ci, a niers apoi la maica
.S'i grill in chipul asta:
"N-ar mai trebui, maicuto,
Sa tot plingi, nici sa te jalui,
D-oi porni-ntr-un loc departe,
De ni-oi arunca-n razboaie;
Mi-anz facia un plan in mince,
Gind sa pierd norodul Pohjei,
Nzinza-n chipzil asta ma voi
P .'zbuna pe ayti nemernici."
Sfatuitu-l-a-maicula
Sa nzi faca lucrul asta;
L-a inViiricat batrina:
"Scump copil, nu merge-acolo
In razboaie, in Pohjola!
Te-o lovi cumplita inoarte,
Va cadea prapad asupra-ti."
Nu-i pasa lui
Lemminkainen;
Se gindea-nadins sa piece,
Isi facea rzadejdi sa lupte;
Astfel i-a raspzins maiczitii;
"Mi-oi gasi tovaray, oare,
Un tovaray cu un paloy,
In razboi sa ma-nsoleasca,
Sei-ntareasca onzul volnic?
Vezi, pe Tiera lua-l-ay,
Situ eu uncle este Kuura;
El mi-ar fi un bun tovaray,
Un tovaray, cu un paloy,
www.dacoromanica.ro
Care sa ma insoteasca
In acest razboi, sa faca
Onzul tare, mai puternic."
S-a tot dus prin sate, nzerse
Pin'la Tiera pe drunzuri,
La sosire chiar; grait-a;
Cind atinse tinta, spuse:
"Draga Tiera, iubite,
Singurzi-mi viteaz tovaray;
Ili mai aminteyti de-acele
Zile de odinioara,
De viata de-altadata,
Cind meigeam doar impreuna,
Anzindoi in lupte crunte,
In maretele razboaie?
Nu gc7seal un sat sa n-aiba
Cel putin vreo zece oanzeni;
Nu era o ccisa-n care
Sa nu-yi c:fle adapostul
Cel putin vreo zece oanieni;
N -aflai out, tin luptator cit
De put in viteaz, ca, noi, vezi,
Amindoi sa nu-1 rapunern,
Sa nu -1 biruim indata."
Sta la o fereastra fatal,
Coada unei lanci cioplindu-41,
Maica unt beilea-n barbing)",
lnaintea magaziei;
Fratii dulghereau la poarta-o
Sanie de alergare,
Surioarele spa /au tot
Straie ce aveau de Una,
La un capat de covatc7.
Spuse la fereastra total,
Mania de la magazie;
Au vorbit la poarta fratii;
Au rostit surori de-acolo
De la capatul covet&
"Tiera-n razboi nu merge,
N-o sa-i urnble lancea-n lupte;
Tiera faczt-nvoiala,
Legamint pe totcleauna,
S- a- nsurat czt o ftcioara,
.57-a ales nevasta mindra;
li sint litele de fata,
N-a-nceput sa-i cadel sinii."
Tiera s-afla pe soba
Kuura se garea pe laita
Cea de la cuptor; ci, iatc7
Un picior era pe soba,
Alin' de pe-acum pe laita;
.57-a incins la uya Spada;
Cu venin s-a tins in curie;
i -a Iztat apoi si lancea;
Stilita nu-i tocnzai mare,
Nici nu7i tare mititica,
302
E cam potrivit de lung&
Sta un pintenog pe partea
Cea de fier; se gild, iaca-un
Minz scobit pe aripioara,
Urlei la veriga lupul,
Mormeiie pe-un czti zirsilet
Sulita qi-a clatinat-o,
0-nvirti pe sus, Acind-o
Crunt sel ptiere, neipraznic;
I-a infipt de-un stinjen coada
.fritr-un gras peinzint de cimpuri,
In §-e' larg lipsit de iarba,
Intr-un loc cosit ca-n palnza
Sulita-§1 zvirli Tiera
Printre a' lui Ahti suliti;
A pornit apoi in graba
S6-1 ajutore pe Ahti,
SO-I dea sprijinin relzboaie.
laca, Ahti Saarelainen,
A unpins pe valuri luntrea,
Ca un .yarpe printre ierburi,
Ca §1 vipera cea vie
A plutit spre miazonoapte,
C6tre reisorit departe;
Dete-n apele Pohjolei.
Ci steipina din Pohjola
Neipusti dupriane gerztri,
Pe-asta" mare a Pohjolei,
Pe talazuri nesfirvite;
Prinse apoi sa greiiasca,
Iatei vorbele ce spuse:
"Frigule, prea drag copile,
Cel mai mindru dintre fii-mi,
Du-te zinde-rni este vrerea,
.Sterge-o spre cel loc, mai grabnic!
Ci Ingheata, vile, barca
Asia a lui Lentrninkainen,
Pe spinarea lucie-a marii,
Pe talazuri nesjir.yite!
Mai ingheala yi cirmaciztl,
Deger6 cuniatru-n ape,
Sa nu scape niciodata
Scl nu mite -n veci din locu-i,
Pina nu i-oi da ezt drumul,
Pina n-o s6-1 scot de-acolo!"
Frigid, josnica feiptura,
Derbedeu miyel, se Buse
Sa raceasca-n larguri marea,
Sa-ntrerup6 alergarea
Nesfirvitelor talazuri;
Cum cillatorea spre tinta,
Cum trecea In lung pe cimpuri,
Scutura frunz4 din arbori,
Arse flori de prin finete.
De indata ce ajunse
Pe la rnalurile nzarii,
www.dacoromanica.ro
La cel teirm de-ntinse ape,
Inghetei din prima noapte
Golfizri, lacuri, ba atinse
Chiar 4-1 marea pe la margini;
Nu s-a prins pe mare gheata,
Nu se-oprira nici talazuri;
Pitigoi zbura pe ape,
Codobatztra prin ceata;
Ghearele nu le-nghetara
N-au sinitit nici frig la ciocuri.
In a dozia noapte Insa
Frigid s-a-ntetit la culme;
S-a purtat tot Para cumpat,
f/ -a desfa4urat urgia;
A adus inghet pe ape;
A dezlantuit marl geruri,
Pe anini cu gheata groasa,
Pe-a until ',liner zapada;
Ii cuprin.s-e-n gheturi luntrea,
li inchise drztniu-n ape
Beircii &lei a lui Ahti.
A vrut sloi sa-1 faca pe-
Ahti,
Pe viteaz vru sá-1 Inghete;
S-a invervunat pe unghii,
Atacat-a cu cruzime
Degetele la picioare;
S-a-nciudat ast Lemminkainen,
L-a cuprins o grea minie:
Arunc6 in flacari Frigul,
L-azvirli colo-n jc7ratic.
A lovit neipraznic Frigul
Ocarit-a vintztl crIncen;
Prinse a-i vorbi spuse:
"Frig, copil al lui Puhuri,
Fiji al asprei ierni, te-opreVe,
N11-111i rad aceste unghii,
Nu to mai lega de aste
Degete de la picioare,
Nici de-urechi nu to atinge!
Uite, sa nit-mi degeri capul,
Asia, mai intii de toate!
Poti de buzna-n alto
litcruri,
Sa duci geru-n alto locuri
Ca pe-a oniului vizi came,
In loc sa ajungi sa degeri
Trupul .fiului femeii;
Mai ingheata cimpuri, mlastint,
Degercl-nghetate pietre,
Invele§le-n chiciuri salcii,
Trunchi de plopi ii scofilceVe,
Sparge scoarta de mesteacan,
Mai striveVe brazil tineri,
Crutil oamenilor carnea,
Pielea celor din femeie!
 303
Daca nu-ti ajunge asta,
Poti alege alte lucruri,
Pietrele-n vilvori, raceyte,
Mari gramezi de stinci in flacari,
C6 lnice de fret, ingheata,
Dealurile de °tele,
Cea cascada din Vuoksi,
Agmatrei rele valuri;
Prinde-n gheata gItul vreunui
Sorb puternic in vreo apa,
Ori viltorile grozave
De la vreun quvoi de munte.
Vrei sa 1ti inyir tot neamul,
Trebuie sa spun qi faitna?
Iti ytiu toata obir0a,
Toatcl creyterea cunoscu-ti:
Se nascu prin salcii Frigid,
Rasarit-a asprztl aer
In dumbrava de mesteceni,
Dincolo, mult nzai departe
De-ale Pohjei adaposturi,
De-ale Pimentolei case;
Un nenorocit fu fatal,
0 rautacioasa, maica.
Cine alaptal-a
A hranit cyst aer aspru?
Cin' I-o fi-ngrijit cind, iaca,
ii lipsea znaiczzlii lame,
Cind n-avea nici piept sa-i deie?
Alapta un .yarpe Frigid;
Vipera-I hrani din ale
Sale Cite fara sfircuri,
Dintr-un piept uscat cu totul;
Leganara rnititelul
Vinturi de prin tniazanoapte;
Inghetata rasuflare
L-adormi prin piriiaye
Marginite doar cu salcii,
Prin izvoarele cu ape,
Ce alearg6 tot la vale.
Capatase pruncul asta
Cam urite obiceiuri,
Se f6cu tenzut indata,
N-avea mime ast nenzerrzic;
A primit ytrengarul nume,
Se chema de-atuncea Frigid.
Se-nvirti prin curti intruna,
S-acata de crengi uscale,
Balacindzr-se-n bc711i, vara,
Prin pustietati de mlaytini,
Mormaind prin pini, Intruna,
lama tot tipind prin codri,
Tot tinind-o intr-un ztrlet
Prin dumbrave de mesteceni,
Repezindu-se-aya razna
Printre-anini si inghetind toti
www.dacoromanica.ro
Arborii si orice plante,
Netezind intinderi goale
Frunzele rapi din arbori,
Floricelele din ierburi,
Curati la pini nalti trunchiul,
Stu:Ilse aychii de prin arbori.
Iata-te crescut acuma;
N-ai ajuns mare, cu totul,
De voiai tu, sa ma degeri,
Ca urechi sa mi se umfle,
Sa te legi 0 de picioare,
Sa te-acati de aste unghii
Ale degete /or mete.
N-ai fi-n stare sa ma
degeri,
Madulare sa-mi intepeni,
Caci mi-oi pune-n brace, flacari,
Jar in fitndul actor cizme
Si carbuni incinyi in straie,
Foc sub cnururi lungi de piele,
Ca sa nu ma muyte Frigul,
Nu m-atinga-ast aer aspru.
Eu te rog a te Intoarce
In strafilndul Pohjolei;
Cind le-i fi intors, pe-acolo,
Ti-i vedea iubita casa,
Sa ingheti pe foc caldarea,
./aril din cuptoare nalte,
Miittile virile -n coca,
Pruncul de la sinul maicii,
Laptele la of in tile,
Minzul de prin burta iepii.
Dar de nu-mi asculti cuvin-
tul,
Te-oi sili sa mergi incolo
Spre cuptorul Jul Hiisi-n
Jaruri marl ale lui Lempo;
Te-or viri adinc in flacari;
Pune -te -or pe-o nicoval a,
Unde faurul te-o bate,
Te-o strivi rau sub ciocanzr-i,
Tot cu lovituri grozave
De baros greoi, cu-asprime,
Cu ciocanul lui puternic.
De nu-i vrea s-asculti
cuvintu-mi
sa te retragi in graba,
Mai cunosc un loc de chinuri,
De-un alt loc mi-aduc anzinte;
In anziezi viri-ti-oi gura,
In lacayul verii, limber;
De-uncle nu-i ieyi vreodata,
N-o sa scapi nicicind de-acolo,
Pina nu ti-oi da eu drumul,
N-o sa sar pentru-a te scoate!"
Frigul, fat al lui Puhuri,
304
A sinztit venind pieirea,
Prinse-a-qi cere-atunci iertare;
A grait in chipul asta:
"Sa ne invoim frateVe:
Rau nicicind sa nu ne facenz,
Cit vom mai trai de-acuma,
CIt luci-va luna de-aur:
Stiff ca m-am purtat
miselnic,
Mari nelegittin facut-am,
M-ai putea zvirli inflacari,
S6 m-arunci pe loc in cada,
In a' faurzilui jaruri,
In a lui Iltnari vatrei,
Sa-mi duci gura-n miezul zilei,
Sa-mi yin limba-n casa verii
Ca .56 nu mai ies de-acolo,
Sa nu pot scapa cu viata."
Lemminkelinen cel zanatic
Isi lasa in gheturi barca,
Luntrea sa irztepenitd-n
Sloiuri marl de catre geruri;
Tot pe jos calatorit-a;
Tiera, cumatrul asta
Credincios mergea-napoia
Martha pozmq, cu fainza.
O- ntindea pe lucii gheturi,
Tot trecea prin line .yesuri;
Merse-o zi, mai nzerse dorta,
A zarit In zizza-a treia
Capul foametei, deparle;
A vazut atunc:ea sabot
Cel mai pacatos din !Dale.
Ci ajun.se la caslehil
C'apului; vorbit-a astfel:
"In caste! e poate came,
PeVe-n aste case pentru
A ti viteji sfirqiti de truda,
Pentru anti truditi reizboirzici?"
In castel nici pic de came,
,Si nici pe,cte pe cuprinsuri.
Ci grait-a Lemminkainen,
Minunatul Kaukomieli:
"0 tu, focule, sa-mi mistui
Repede castelul asta;
Apa, nimiceVe grabnic
Rautatea ast' de casa!"
vcizut de drum, nainte,
Se viri in man pustiuri,
Cite un popas facindzi-§1,
Tot prin locztri Ara case,
Tot pe cal necunoscute.
Lenzminkeiinen ce! zanatic,
Minunatul Kaukomieli,
Tunse !Ina de pe pietre,
De pe stane smulse peril,
www.dacoromanica.ro
De coltuni sa-i foloseasca,
Sa-i gateasca de manure,
Pe la parti ce-ataca frigul,
Unde II muqcase gerul.
Se lua tot dzipa um/7e;
Prinse-a recunoaVe drumul;
Spre paduri ducea potica;
Slab slujea de calauza.
Ci vorbit-a Lemminkainen
Cel zanatic, Kaukomieli:
"Hei, Tiera, stump tovarc4,
Iata-ne siliti de-acuma
Sa ne Invirtim o viata
Pe la marginile lumii."
Tiera ii spuse cisycel,
kvorbit in chipul asta:
"In zadan, noi Neill oanzeni,
Geaha, noi, nefericitii,
Am pornit sa dzicenz lupta
Cu Pohjola-ntunecoasei,
S6 ne-aflanz pe-acolo moartea,
Pe vecie sa ne pierdem,
Pe tarimul asta groaznic,
Pe neczinoscute drumuri.
Nici nu stint, nici nu
czinoaVenz,
Incotro ne-o duce calea,
Pe ce drum afla -vom moartea:
In streifundzil Astor codri,
Pe ce pajLyte, pierzarea,
In a' corbilor cotloane,
In vreun adapost de cioare.
Corbii se-n Virlesc in aen
..S7rig-aceste rele pavan,
Se tot valid intruna;
Ne-or lua indata carnea;
Singe cald cztrgind sorbi-von
S-or hrani cu-a' noastre stirvuri,
Oasele pe stinci zvirli-vor,
Le vor duce-n steiziri nalte.
Biata maica nici nu Vie
Unde se gaseVe carnea-i,
Unde unzbla al ei singe;
Dacci e-n grozava lupta
Sau in &Valli, in care
Taberele-s deopotriva;
Poate e pe larga mare,
Pe talazuri nesfirvite,
Sau, se afla pe-o colin6
Cu brazi multi, on in vreo sihla.
Maica-ntr-adevar nu Vie
Despre flub ei nimica;
Mort Fl crede, ea, maicuta,
Ca s-a prapadit, gindeVe;
De-asta itjeleVe maica,
De-asta plinge, batrinica:
305
«Drag copil, el, singur sprijin
Ce-1 aveam, nenorocita,
Ara pajiVi a' lui Tuoni,
Grapa cinzpuri din Manala;
Bietul meu copil, sannanzil,
Prea cumplit lovit de soarta,
Nevoit e-acum sa lase
Scl tot zaca-a' sale arcuri,
Sa se usce arbalete,
Pasarile sa se- ngra,ce,
Sa zburataceasccl-n codri;
Pagubi iar vor face urqii,
Iar vor rupe reni ocoale.»"
Ci grait-a Lemminkainen
Cel zanatic, Kaukomieli:
"Ci, ag -i, sarmana maica,
711 ce ma purtaqi in pintec!
Ingrijeai de-un cird de haliti,
De un mare stol de lebezi,
Ci, venit -a o vintoasa
,57 le-a-mpraytiat pe toate,
Risipitu-le-a chiar Lempo,
Une-aici, iar alte-ncolo,
Fiecare-n cite-o parte.
Mi-amintesc de mai vechi
zile,
De acele vrerni placute,
Cind traiarn ca flori pe
Ca poame pe-o moVe,
Mult se niinunazi cu totii
Dc al nostru gingc24. farnzec,
De-ale noastre mindre chipuri,
Dar acum nu e chiar cistfel,
In aceste grele clipe;
Cunosczit ni-i vintzd doara,
Numai soarele ni-i prieten,
Invent V el in nouri,
De ploi marl ascuns intruna.
Nici nu mi-ar pasa w-e-
oleaca,
Nici nu m-a,, nzihni prea tare
De-ar fi fericite fete,
Daca-ar dantui in voie
Impletitele cosite,
Daca ar zinzbi neveste,
Si logodnice-ar fi blinde;
Sa nu se mai prapadeasca
De pareri de rau, sa nu se
Piarda in grozave chinuri.
Nu ne farmeca nici vracii,
Si nu vad nici vrajitorii
Ca-onz pieri mergind pe tale,
Ca-om muri in drumul asta,
Ca ne-om prapadi de tineri,
Ca ne-om stinge-n floarea virstei.
Daca-1 farmeca pe vreunul,
www.dacoromanica.ro
Dace: vrajitori vad rele,
Cada toate pe-a' for case
Surpe-se pe-a' for sala,se!
Crunt loveasca-i a' for vorbe,
S6-0 vrajeasca singuri pruncii,
Neamill sa V-1 prapadeasca,
Nimiceasca-V semintia!
Nicicind tatal meu pe vre-
muri
cu-atit mai mult bunicu-mi
Cel vestit nu se plecara
Vrajitorilor qi n-au dat
Nicicind la laponi plocoane;
_Tata ce spunea taicutul
.57 ca el 0 eu grai-voi:
«OcroteVe-ma, tu, Doanzne,
Ziditor al nzeu, ajuta-mi,
Dunznezeule marete,
Scapa-nza V de acurna
Cu-a ta mina milostiva,
Cu puterea ta cea mare
De ascunse viclequguri
Aibarbatilor; de rele
Uneltiri &Thep din umbra,
De palavrageala toata
A barbillor cu barb6
,Fi-a barbiilor mai June!
Stai nzereu in ajutoru-nzi,
Pazitorul nzeu cel ve§-nic,
Ca sa nu ma pierd vreodata,
Ca sa nu se rataceasca
Baielavil de la drumul
Dat de insztV Ziditorul,
De la calea cea pe care
Dzunnezeu i-a aratat-o!»"
Lernminkainen ce/ zanatic,
Minunatul Kazikonzieli,
.57-a Pent un cal din pasztri,
Mzirg din jalea lui adinca,
Friu din relele lui zile
.5'i din spainze-o pa urzit-a;
S-a urcat pe cal in spate,
Pe a roibului spinare,
Alerga in goana mare;
II urnza nzereu Tiera,
Credinciosul sari prieten;
Merse zgomotos pe tarmuri;
Prunduri strabatu cu gindul,
Pin-la buna lui maicuta,
La batr Ina cea vestita.
Ci it las acum pe Kauko;
Mai tirziu la el m-oi-ntoarce,
Pe Tiera-1 pun de-asemeni,
Iar pe drumul lui spre casa;
Intrerup a' mete cinturi,
Le azvirl pe alta tale.
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XXM-lea

www.dacoromanica.ro
311
Ci creVea gaini o mama,
Ingrijea de-un cird de lebezi;
A nzinat gaini spre garduri,
lar pe lebede spre fluviu;
Vultur a venit: le duse;
le risipi pe toate,
Pasarea zbura ici, colo:
In Carelia duse una,
Alta lebada-n Rusla,
0 lasa pe-a treia-acasa.
Cea din Rztsia, ajunse
Negustor indeminatic,
Cea-n Carelia luata:
Tinarul faimos Kalervo;
Cea ce fu lasata-acasa:
Negzirosul Untamoinen,
Spre a tatcIlui sau grija,
Spre a mantel deznadejde.
Aruncatzt-fi-a Untamo
Mrejele in ni§le ape
Ce erau a' lui Kalervo;
Scoase mrejele Kalervo,
Puse peqtii in desaga;
Untamo, om tare aprig,
Fu cuprins de-o grea mirzie:
Degete-qi schimba-n razboinici,
Palmele la miini, in trupe;
Pentru mat' de peqti luptara,
Pentru orta de plevuqca.
Pumni schimbat -au, dar
nici unul
Nu 1 -a birztit pe celalt;
De da unu -o lovitura,
I-o-ntorcea celalt, la rindu-i.
Mai tfrzizt, cam la vreo
dotta,
Ori trei zile dztpa asta,
Senzana ovaz Kalervo,
Lingc7-a fratelui sau casa;
A pascut berbecul mindru-al
Casei lui ovaz pe cinzpuri;
Al lui Kalervo rau cline
Sf4ie cIst biet berbece;
Ridicatu-s-a Untamo
Cu amenintari asupra
Fratiorului Kalervo;
Se jury ca-i slinge neamul,
C-o lovi-n copii .yi-n virsinici:
Va macelari familia,
Casele cenztqa-o face.
Inzestrcl barbali czt spade, Minunat
La vileji le deie artne,
Celor mici tepzqe numai,
Fetelor le-a dat topoare;
La razboi porni indata,
A luptat cu al sau frate.
Mindra norcI-a lui Kalervo Chibzui in sine astea:
www.dacoromanica.ro
Sta pe laita la fereastra
Aruncind priviri afara;
Spuse vorbele aceste:
"E fum gros on poate-i numai
Un nor negru-n partea unde
Ni-s ogoarele, pe margini,
Pe la capatul cararii
Celei de curind (acute ?"
Nu era vreo ceata groasa,
Nu era vreun film nzai negru,
Ci-ai lui Untamo razboinici,
Ca sa deie &Italia.
Au sosit ai lui Untamo,
Cei incinqi cu sabii late;
I-au batut pe-ai lzti Kalervo,
Si fanzilia-i taiara;
Arsera cladiri cu totul;
Le-au ras, una cu pamintul.
0 femeie doar scapat-a,
Una singura, bortoasc7;
Ai lui Untamo razboinici
0 adusera acasa
Sa le spele-odaia stritnta,
Sa le mature podele.
Dupa saptamini putine
Biata roaba prunc nascut-a;
Cu ce nunze o sa-I theme?
Maica a ales Kullervo,
Untamo i-a pus alt nume:
Mindru batau§., Fi spuse.
A§.ezara copila7u1,
Pztsera orfanul, bietul,
Intr-un leagc7n sa-I adoarma,
Ca sa-I legene-n patucu-i.
Se mgca in leagan pruncul,
Fluturatu -i -a lin parul,
S-a tot leganat el singur
0 zi, dou6, ci-ntr-a treia
Cu picioarele lovit-a,
A zvirlit in dreapta,-n stinga;
Madularele-i destine,
Rupse firele din scutec,
Se scula sub plapumioara;
Leaganul de tei 11 sparse;
Risipit-a pelincute.
Se wiz:, ca se facea tot
Mai voinic toat6 lumen
gasea desloinic tare;
Tot credea ast Untamoinen
Ca va-ajunge-ntreg la minte,
viteaz, puternic,
Rob ce-ar face al o su16,
Slujiton cam cit o mie.
Doua luni trei crescut-a,
Cind a fost in Luna -a treia,
Cind ajunse cit genunchiul
312
"De m-oi face yi nzai zdravan,
De-oi fi tare-n madulare,
Razbuna-voi .moartea tatii,
Voi plati a' nzaicii lacritni."
A uzitu -1 -a Untamo,
A rostit aceste vorbe:
"Asta o sa-mi piarza neaniul,
Kalervo-n copil traieVe."
Chibzuira-atunci vitejii,
Babele au stat de vorba
Unde-ar duce pruncul asta
Ca neindoios, sa piara.
Intr-o donita-1 bagara,
In butoi az( pus micutul,
Lepadatu-l-au pe ape,
L-au lasat in voia marii.
Mersera atunci sa vada
Dupa dona, trei nopti, data
S-a-necal copi /u -n
Dacd-n donita pierit-a.
Nu se inecase pruncul,
Nici in donita pierise,
Din butoi ieqise, iaca,
Sta pe vine pe talazuri,
Undita de-aranza-n mina,
Cu o aid de matase;
Pescuia prin valuri peqte,
Masura tot apa niarii;
E de-ajuns in mare apa
Ca sa umpli douei linguri,
S-ar umplea yi trei aproape,
De s-ar masura cu grija.
Prinse-a chibzui Untamo:
"Unde-azs mai putea eu pune
Pe copilul asta pentru
Ca neaparat sa piara,
Sa-I rapeasca-ndata moartea?"
Dete robulzii porzinca
Sei-i adzine-uscati mesteceni,
Pini cu crengile stufoase,
Birne piffle cu rapna,
Ca sa arda scrum copilul,
Ca sa-1 piarda pe Kullervo.
Adunara-n graba mare
Ramziri aspre de mesteacan,
Pini cu crengile stufoase,
Birne pline cu rtlyina,
Mii de sanii inceircate
Tot cu scoarta i vreo suta
Sti.Veni doar cu craci de frasin.
Foc zbucni-n uscate lemne,
Piriit-a rugul mare,
Azvirlira pruncu-n cele
Jareigaie arzatoare.
Arse-o zi .i dozier' focul,
Arse vreo trei zile-n capat,
Cu toti niers-au sa priveasca:
www.dacoromanica.ro
In genunchi sta copilul,
In gramada de cenuga,
Cu-amindoua coate-n jaruri;
Un vatrai tinea in mina
Ca s-atite focu-n vreascuri;
Jar tot aduna intruna,
N-a pierdut un fir din paru-i;
Nu i s-a pirlit din plete
Nici o singura quvita.
Untamo a spas cu ciuda:
"Unde sa nzai punem pruncul
Ca neaparat sa piara,
S6-I rapeasca, iaca, moartea?"
L-atirnarei de un arbor;
De-un stejar din cei mai falnici.
A trecut o noapte, doua
Fi cam tot pe-atitea zile;
Prinse-a chibzui Untamo:
"Vretnea-i locmai ca sa ntearga
Cineva' sa vada data
Mai traieyte ast Kullervo,
Ori pieri-n spinzuratoare."
A trimis un rob sa vada;
Robu-aduse Vireo asta:
"N-a niztrit de loc Kullervo,
Nu pieri-n spinzuratoare,
Cu o tandara scobeVe
Multe zugraveli pe-un arbor;
Tot copacul coperitu-i
Cu zugravituri qi linii;
E impodobit stejarul
Pina sus cu chipuri: oameni
Cu-a' for palcqe la §.olduri,
Cu-a' for ascutite sabii."
N-a §.tiut ce sa mai faca
Untamo cu pruncul groaznic;
Orice moarte-ar fi urzit-o,
Orice cursa-ar fi intins-o,
Iata ea baiatul asta
Le inlatura pe toate,
Ne'ntrerupt, scapa intruna
De-o pieire-ngrozitoare.
II cuprinse oboseala
Uneltind sa piarda pruncul;
TrebuI sa-1 creased singur
Pe Kullervo, robul, tocmai
Ca pe fiul lui de singe.
I-a graft atunci Untamo;
Iatei vorbele ce-i spuse:
"Data -ai vrea s-o duci preabine,
De-ai avea purtare buna,
Ai putea ramine-n casa,
Trebi de rob sa faci pe-aicea;
Ti-ar ft doara simbria
Mai tirziu statornicita
Pe tenzei de vrednicie:
Pentru niljloc un briu mindru,
313
Pentru-obrazul tau, o palms!"
and s-a mai marit
Kullervo,
Cind a mai crescut de-o
§-chioapa,
li dadura V de lucru,
L-au V pus la trebi marunte:
De-un sugaci sa aibc7 grija
Prunc sa legene-i dadura,
Felt cu fine degetele:
"Vezi de prunc cu multa grija,
Il hretneVe cum se cade,
Te hraneVe ft to singur;
Spala scutecele-n fluvizt,
Strc74oarele-i cic7teVe!"
L-a-ngrijit doar doua zile,
I-a frint bratul, i-a scos ochii;
Iar in timpul ce'i de-a treia,
facu de boli sa moara;
I-azvirli in fluviu scuteci,
Arse leaganul in flacari.
Prinse-a chibzui Untamo:
"Nu e bun &Haiti! asta
Nici de-un copilas sa cote,
Nici sä legene nu 4-tie-un
Prunc cu fine degetele;
Nu Viu uncle 1-c4 nzai pune,
Ce-alte trebi da sa faca;
Sa-I trimit sa taie codri?"
L-a trinzis sa taie-un codru.
Kullervo, al lui Kalervo,
A rostit aceste vorbe:
"0 so fiu bc7rbat doar cind voi
Invirti toporu-n mina
0 sa fiu atunci nzai mindru,
Mult mai falrzic ca-nainte;
Pretzti-voi cit cinci oanzeni,
Cit vreo ,case bravi razboinici."
Merse la fierar V, iata
I-a vorbit in chipul asta:
"Hei,. fierare, fratioare,
Un topor imi fa indata
Dupa statul meu, secure;
Scula de paintaf puternic:
Voi desteleni paminturi,
Voi taria inalti mesteceni."
Faurul s-a pus pe lucru,
Ciocani secure-n grab&
Dupc7 om era toporul,
Dupa lucrator; unealta.
Kullervo, al lui Kalervo,
Prinse-a ascuti toporul;
Ziva -1 dete pe tocila
Seara i-a facut coada.
Pregati apoi tc7ierea
Intr-o parte-naltc7-n codru,
Tocma-n miezul cel mai mindru,
www.dacoromanica.ro
Printre trunchiuri uria§.e.
Dete-n arbor cu toporul,
Acuti§- lucios lasat-a:
A ajuns o lovitura
Pentru drepte, mindre trunchiuri,
Jun:ate:It' de lovitura
Pentru triunchiuri mai slabute.
Minios taie cinci arbori,
Opt a doborit cu totii;
Prinse apoi sa graiasca
A rostit aceste vorbe:
"Trebi ca aste face Lenipo;
Sa doboare Hiisi-aVi arbori!"
Ridicatu-s-a pe-o birna
Tipete prelungi tot scoase;
A strigat cu glasul tare,
A rostit aceste vorbe:
"56 se-ntindc7 provalirea,
Naltii, zvelti mesteceni cads
Cit departe-mi merge glasul,
Cit se -aside al mezt strigc7t!
Nici un copc7cel nu
creasca,
Nici macar o tulpinita
Cit va fi sa fie viata
Cit luci-va luna de-aur
Pe-a' lui Kullervo pirloage,
Loc ce-avea sa -1 curateasca!
Roditor de-o fi pamintul,
rifler& de-or creVe germeni,
Lujere de-or prinde vlaga,
De s-o face pai plantuta,
Spic nicicind sa nu ajunga,
Copt sa nu mai fie bobul!"
Untamo, om tare sprig,
S-a gindit sa cerceteze
In ce stare e lucrarea
Celui fiu al lui Kalervo,
Ale robului pirloage;
Lucrul ce-1 fact' flacilul
Nu era de loc taiere.
Prinse a gindi Untamo:
"Nu-i feicut baiatul asta
Ca sa -1 pui la aste treburi:
Numai codri buni ii strica
Taie triunchiuri minunate;
Nu Vizi unde l-a§- mai pune,
Ce-alte trebi i-ac da so faca;
S6-I trimit sa faca garduri?"
.5'i 1 -a pus sa faca garduri.
Kullervo, al lui Kalervo,
A facut un gard atuncea,
Farica naltii pini sa-i taie,
I-a infipt in rinduri strinse,
Ca pe nicte pari ii puse,
Cu scoruV vinjo# legindu-i,
Gros, nastruplic gardul asta;
314
Nu avea macar o poarta; Doua oale vechi, crapate,
Kullervo a prins a spune; Trei sfeirimaturi ramase
Iota vorbele rostite: Dintr-un gros cirlig nastruptic;
"Cine nu e zburatoare, Vreo cinci seceri ruginite,
Cine nu e, vezi, In stare, Sase sape parasite,
A pluti pe dotal aripi Pentru biet flacaul asta,
Sa nu cerce-n veci sa treaca Pentru robul cel netrebnic.
Peste gardul lui Kullervo!"
I-a venit deodata-n cap lzti
Untanzo sa mearga-n cimpltri
Ca sa vadcl-ast gard pe care
Kullervo-1 faczt, zaplazul,
Ce-1 zidi art prins in lupta.
Gard vazut-a fora borta,
Fara nici o erapatura;
In panzint adine infipt e,
Ineiltindu-se la nouri.
Astfel a graft atztncea:
"Nu-i facia de loc &Valid
Pentru treburi ca aceste;
N-are gardu-o crapatura,
N-are stavila nici poarta,
Nalco parii pin'la ceruri,
Drept In nouri ii infige;
Nu pot trece pe deasupra,
Nici patrunde prin vreo bort6;
Nu .ytizt uncle 1-a,c mai pune,
Ce-alte trebi i-aF da sa faca:
Poate-ar imbleiti secara ?"
Pzisu - / -a atunci, indata,
Sa-mbleiteasca secara.
Kullervo, al lin Kalervo,
P rinse-a imblati secara,
Toate spicele strivit-a;
A schinzbat in ghemotoace
Paiele de-a valma, toate.
A venit la el stapinul,
S-a apropiat sa vada
Ce-mblatise eist Kullervo,
Treaba de flacau facuta:
Praf era secara toata,
Paiele doar ghenzotoace.
Spuse Untamo cu ciuda
"E ca lucrator; netrebnic;
Treburi ce-i dadui, le duse
Ca un prostanac la capat;
0 sa-1 due tocnza-n Rztsia,
In Carelia, mai iute,
S6 i-1 vind lui Ilmarinen,
Ca sa minuiascei greul,
Marele paros de faur!"
II vindu pe ast Kullervo;
In Carelia Il duse,
La fierarul Ilmarinen,
La cel vrednic nieVer fain:
CIt i-o fi platit fierarul?
Faurztl i-a dat cam 'nuke:

www.dacoromanica.ro
 MNIIIM1
IIMMEImiummumni.

III

www.dacoromanica.ro
 Clintul
al XXXII-lea

www.dacoromanica.ro
319
Kullervo, al lui Kalervo,
Fatul cu coltuni albaVri,
.57 cu parul mindru, galben,
Cu papuci frumop, de piele
Cum se §1 vazu la four
Seara,-atunci, cent de lucru,
S-a rugat, sa-i dea stapinul
Sa munceasca pentru seara;
Pentru dimineala, inset
A cerut de la stapina:
"Spetneli care-mi este munca,
Ce-ndeletniciri avea-voi,
Cam ce lucru-ndeplini-voi,
La ce trebi o sa ma puneli?"
A lui Ilmari nevasta
Se gindi ce o sa-i deie
Robului, acum, de lucru,
Cam ce trebi, ce-nsarcinare
Omului, ce-I cumin'," rase;
A facut pastor din robu-i,
Paznic, la cirezi intinse.
Gospodina rea de gura,
Cala cea cu co4ii-afar/',
Franzinta o pita mare,
Pentru ast pastor, o piine:
Dedesubt ovaz doar puse,
Griu deasupra, piatra-n tnijloc.
Unt topic lua fenteia,
Cu grasimi frecat-a coaja;
li dadu aceasta piine,
Robului i-o puse-n traista,
Acestui pastor ca hrana;
.,57-a-nvalat apoi ciobanul,
A vorbit in felul asta:
"Vezi, sa nu maninci din piine,
Pina n-ai s-ajungi in codru!"
Slobozi cirezi in cringuri
A lid Iltnari nevasta,
artnece facind intruna;
Lungi descintece rostit-a:
"Vacile-nzi slobod prin codri,
Prin paptni Ind las a' mele
Vrte darnice in lapte,
Prin peiduri de plopi, aceste
Coarne-ntoarse, sub mesteceni,
Ca s-ajunga grase tare,
Ca sa string6 la osinza.
Prin paquni nemarginite,
Prin meleaguri paduroase,
Largi, de nu le dai de capat,
Sub mesteceni de pe dealuri,
Pe sub plopi din vc7i umbroase
prin aurii bradeturi,
Prin intinse tare bahne,
Lucitoare ca argintul.
Dumnezeule preamare,
Imi paze§le-a' mele vite,
www.dacoromanica.ro
Ziditor, le ocrote§le,
Le fereqte de primejdii,
Departeaza cele rele,
Ca sa scape de-orice zbucium,
Sa nu cada in ruqine!
Ocrotitu-le-ai acasa,
Le-ai vegheat cu grija-n grajduri,
OcroteVe-le qi-acuma,
and is de salaq departe,
Cum sint, Ara adaposturi,
Fa sa-i mearga-n plin cirezii,
Vitele mereu sa-mi creasca,
Cum vor binevoitorii
..5.1 sa nu se faca voia
Celor ce-mi doresc doar raul.
De-s zabavnici ciobanaVi,
Slujitoarele de-s rele,
Ca pastor rachilei-alege,
Un anin vaci sa pazeasca,
Un scorzts sa le pindeasca,
Un cure,, sa le intoarca,
Fara a mai fi nevoie
Sc7 mai umble dup6 ele,
Sa-§1 mai faca griji din asta.
De nu le-o pazi rachita,
Daca n-o veghea scoruquI,
Daca,.vezi, cunzva aninul
N-o sa le calauzeasca,
Nu le-o-ntoarce nici cireptl,
Pe pastorii buni nunte§le-i,
Spune celor fiice-a firii
De-aste dragi cirezi sa cate,
S-ocrotesc-a' mele vite!
Doar ai nitrite slujitoare,
Slujitori ai doar czt sute:
Oanzenii traind sub ceruri,
Ale firii 'lice, toate.
Sztvelan .fenzeie mindra,
Minunata Eteldleit;
Hongatat; preabuna gazda,
Katajatat; preafrumoasa,
Pihlajatat; mindra shwa,
Tuometar fiica lui Tapio,
Nora codrului, Mielikki,
Tellervo, fata lui Tapio,
Ocrotili-mi toate tztrnza,
Vitele-ngrijill-mi bine,
Tot cu duloqie vara,
Cu blindele fi mai mare
Vrenzea frunzelor cind vine,
and zvoneqte-n pomi frunz4u1,
and tot tremura-n camp iarba.
Suvetat; fenzeie mindra,
Minunata Eteleitat;
Straie-zqoare iti aqterne,
Dragalapil tort desja-0-1,
Ca sa-mi ocroteqti cireada,
320
Ca sa-nii aperi dobitoace,
Ca sa fie adapostite
De nenorocite vinturi,
De ploi jalnice, ferite!
Sa-mi pazeVi de rilu
cireada,
Sa alungi nenorocirea,
Colo-n m4catoare nzlaVini,
Surpaturi in,yelatoare,
Linga mal de-izvoare-n murmur,
Linga-adincituri rotunde,
Pentru-a ne feri de zbucium,
Pentru a nu cadea-n rucine,
In namol, acolo-n mlaVini,
Fara-a Donznului stint vole,
Fara-a vrea Preafericitul.
Fa in zari sa sune cornul,
Din a' cerului strafiindziri,
Corn de miere colo-n ceruri;
Corn de Wiled pe tot pamintztl!
Sn /la -n trimbila puternic,
I'd sa sune al tau fluier
Munli Cu .flori .0 se smalleze,
Pentru-a-mpodobi pushing,
Pentru-a-nveseli ogoare,
Pentru-a bucura verzi codri,
Pentru-a indulci si mlaVini,
Pentru-a-nmiresma izvoare.
Da cirezii de mincare
Afro vitelor papine,
Mied gzistos le da ca hrana,
Le-ntrenzeaza tot cu miere,
Tot cu ierburi aurite,
Cu otava argintata,
Linga mIndrele izvoare,
Linga miycatoare nilaVini,
Lingo marl §.uvoaie-n spume,
Lingo fluviile repezi,
Pe colinele de aur
Printre ierburi ca argintul!
Sapa o fin/Ina de-aur
Pe imai din doua laturi,
Unde s-o adapa cireada,
Unde IV va trage rniedul
In rotundele for pulpe,
In multdureroase tile,
Sa se mute cele vine,
Fluvii-a' laptelui s-alerge,
Salle-a' laptelui plraie,
Sa tot spumege intruna
Si cascadele de lapte,
Cai de lapte sa se verse,
Tevi de lapte sa se unafle,
S6-41 dea sucul far-oprire,
Ca sa se goleasca bine
Dup6 orice drum ce-or face,
Chiar de-or fi cei rai potrivnici,
www.dacoromanica.ro
Oameni du§.manoqi le-ar rnulge,
Numai ca sa nu se duca
Laptele acest la Mana,
AI cirezii dar nu-I piarda!
Mult4ori is spiriduVi
Rai ce-azvirl lui Mana lapte,
Al cirezii dar impraViu,
Sucul vacii-1 duc pe-aiurea;
Mai putini is spiriduVi
PriincioV, ce mulg ei singuri
Laptele de pe la Mana,
Lapte de la alte case;
Lapte covasit qi proaspat
Strins mereu din alba parte
Niciodat' din sat, maicula
Nu cerea vreun sfat pe vremuri,
Nici macar intr-o privinta;
Lapte-avea de pe la Mana,
Lapte acni de la oameni,
Lapte bun, ',astral de erica,
,51-1 mulgea deparle, maica,
11 q/la din departare,
primea din Tuonela,
De pe la Maria /a insasi;
Noaptea-1 aducea, in taina,
Fara-a Vi du4.manii noqtri,
Nici acei cu ginduri negre,
Far' s-o stinghereasca rail,
pazeasca pizmatareti.
Iata ce rostea maicula;
li spun vorbele intocmai:
«Unde merge darul vacii,
A pierit V al meu lapte;
Oare-1 dusera la altii,
In ograzi din sat dosit e,
Ori in sini de tirfe-n lume,
La pizmagi la subsioara?
S-o fi prins cumva prin arbori,
Risipit a fost prin codri,
Fu varsat prin cringuri poate,
Prin pacuni cunzva -1 scapara?
Laptele nu-i pentru Mana,
Darn! vacii nu-i pentru-altul,
Pentru sini de tlrfe -n lume,
A pizniaVlor subsioara,
Nu-i pentru-a fi prins prin
arbori,
A se-mpraVia prin codri,
A-I vc7rsa prin cele cringuri;
A-I scapa tot prin pc4une;
E de trebuinta-n casa;
Laptele mereu se cere;
II aVeapta gospodina
Cu o donita in mina.»
Suvetar; femeie mindra,
Minunata Etel4itar;
1mi hraneVe Mincacioasa,
321
Du la adapat Betiva,
Spor in lapte da-i Hermikki-i,
Sa praseasca Tuorikki,
Umfla titele Mairikki-i,
Lapte da-i din plin Omenei,
Tot cu fire de otava,
Cu tulpini de flocoVca,
Tot cu plante-nmiresmate,
Tot cu ierbi de mied, prin pajiqti,
Prin paquni de miere pline,
Plaiuri preabogate-n boabe;
Fa-le astea, door prin zine-a'
Bc7lariilor Inalte,
Prin ocrotitoare-a' ierbii,
Tot prin ciobanaV de nouri,
Prin vacari de-ntinse ceruri,
Ca sa fie pline sfircuri,
Titele, de lapte, grele,
Cind le-o midge vreo bondoaca,
Le-o-ngriji vreo slujnicuta.
Fata, ie41 de prin vil-
ceazta-fi,
Mindru sort, izvorul lasa-ti,
Fiica preafierbinte, balta,
Chip curat, hai, fugi din smir-
curi,
.S'coate apa de prin ndastini,
Inii strope.yte lin cireada,
Vitele sa-mi .fie mindre,
S6 le mearga tot mai bine,
Inca mull mai inainte
De a le vedea stapina,
Set' le cate gospodina
Cea cam neputiincioasa,
Ori stingacea veicarita.
Mielikki-a padurii maica,
A cirezilor maicztta,
Tu, cu bratele-ti intinse,
Cheanza cea mai batriioara
Dintre slztjnicele tale,
Sluga cea mai cumsecade,
Sa-ngrijeasca de vitute,
De cireada mea cea mare,
In aceasta mindra varei,
Asie zile minunate,
Date de Atotputernic,
Ce inzi fura harazite
Chiar de Binefacatorul.
Tellervo, fiica-a lui Tapio,
A padurilor fecioara,
Cu obraji rotunzi qi fragezi,
Mindru ,sort, camaqa find,
0, tu, par maret de aut;
Ce-ocrote,vti cirezi ci turme,
Tu, ce ai in seanzei vile
De la gospodari, acolo,
In prielnica Metsola
www.dacoromanica.ro
In Tapiola cea treaza,
OcroteVe-mi, tu, cireada,
Fii cu ochii la vitute!
IngrijeVe-le, le poarta,
Cu-ale tale miini frumoase,
Tu, cu degetele-ti mindre;
Da-le luci cum are risul,
Fa sa scinteie ca scoica,
Ori ca pielea cea lucioasa,
Neteda a unei foce,
Ca o oaie de prin codri;
Seara, cind anzurgul vine,
Cind coboara umbra noptii;
Ada-mi vacile in staul,
inaintea gospodinei,
Cu a for spinare lath,
Streflucind precum o balta,
Cu un eleVeu de lapte
Pe sub qolduri dolofane!
Ci, cind soarele se culca,
Pasarea-nserarii cinta,
Vitelor graieVe astfel,
Spune-le aceste vorbe
Purtatoarelor de coarne:
alnapoi veniti la staid,
Coarne-nloare, haide-acava,
Diftatoarelor de lapte;
DnIce e sa fii in staid;
Sa le tava/e4ti pe pale,
S-alergati: e-n codru bezna;
Trista-i nzarginea padztrii
Pentru a mugi; ci, iata,
Cind va veil intoarce-n staul
Gospodine foc or face:
Tot pe pajissti dulci de miere,
Pe panzint bogat in boabe.»
Nyyrikki, flu al lui Tapio,
Fecioraq al astor codri,
Mindra mantle albastra,
Ind inlfaca tu, bradanii
Cei inalti, din radeicina,
De coroana-apuca pinii,
Fa o punte peste smircuri,
Ca sa-ndrepti primejdioase
Locuri de prin cele
De prin surpaturi viclene,
Din baltoace miqcatoare;
Mina cele coarne-ntoarse,
Du crapatele copite,
La intoarcere, acasa,
Pe la orice foc din taberi;
Nici o paguba sa n-aiba,
sSi nici o nenorocire;
Sa nu se afunde-n nzlaqtini,
Sa se-rznamoleasca-n gloduri!
Daca vitele n-asculta
,p nu vor sa vie-n staul,
322
Pihlajatat; scunzpa fiica,
Katajatan fata mindra,
Un mesteacan tale -n cringuri,
la o varga din padure,
De scoruf nuia vinjoasa,
Ori un bat mai gros de jneapan,
La castel ce-1 are Tapio,
Dincolo de Tuomivaara;
Du vitutele acasa,
Spre padurea cea din care
Incalzim not baia de- aburi;
Mina-a' noastre vite-acasa;
Jar din Metsola, pe toate
Dobitoacele din codri!
Otsonen, o, rod de codru,
Tu, cu mina to de miere,
Lego-mint fratesc sa facer:,
Siz statornicinz o pace
De hotar in timpzil vietii;
Sa n-ataci, cit mai trai-vorn,
Cele glezne indoite,
Dc7t6toarele de lapte,
In frumoasa asta vara,
In reistimpul astor zile
Mindre, ce ne dete Domnztl!
De simti sunet de talanga
Sau din corn chenzind pastorii,
Mergi ,,vi-ntinde-te pe iarba,
Dormi in fund de baragane,
Vira-ti capul prin tufiqe,
Sail mai bine cterge -o -n codri,
in czticu.y de nizqchi te-ntoarce,
Pe alti munti te [rage-ndatc7,
lute ie pe alte dea /uri,
inset, cit mai pc departe
De-a cirezilor talanga,
De-a' pastorului cuvinte.
Mindre Otso, drag prieten,
Laba mea de mied, frumoasa,
Nu te-opresc sa umbli razna,
Nu-ti spun sa n-alergi in voie,
Ci te-opresc sa sfistt vite,
S6 le-nhati cu sluta-ti gurc7,
Sa le rupi cu dintii-0 mirzdri,
Sa le-onzori, cqa deodata,
Door din lovituri de gheare.
De payzini te-ndeparteaza,
Ocole.yte pe departe
Ale laptelui lungi §.esuri;
.5'terge-o de auzi talanga;
Feri, cind vreun pastor vorbeVe! Ia nutret din nzuquroaie,
De e-n baragan cireada,
Tzt, strecora-te prin mlaqtini!
Cind is vitele prin bahne,
Trage-te mai mult in codri;
Pe poteci de urea vile,
De pe deal to te coboara;
www.dacoromanica.ro
Jar de se coboara vite,
Suie cdlnicul in graba;
Prin finete de e cirdul,
lute, vira-te-n hatiptri;
De patrzmde prin desiptri,
0 intinde spre finete!
Mergi precum un cuc de out;
Ca porumba argintie,
Ca un pastreiv te strecoara,
Ca un peqte prin talazuri,
Ca un buc marunt de lina,
Ca un dup de cinepioara;
Ghearele prin pert ti-ascunde,
Trage-ti coltii mari in gingii,
Vitele sa nu se team6,
Nici sa nu se inspaiminte
Dobitoacele marunte!
D6 la vite buna pace,
Numai tihna qi-nfratire
Celor foldztri indoite,
Le ingaduie sa umble,
Prin cimpii qi balti in pace,
Prin poiene de prin codri,
Far' sa-ti porti pe-acolo laba,
Sei te-atingi cumva de ele!
AnzinteVe-ti juramintul
De la fluviul lui Tuoni,
Cel din Kynsikoski-n clocot;
Cind statcai drept inainte-a'
Ziditorului picioare;
Slobozenie iti dete:
De trei on sä mergi pe vara,
Clinchetul s-asculli, de clopot,
Dangat malconz de talanga,
Dar nu-ti dete nimeni vole
Sa te lit de fapte rele,
De-a te da la tine stie
Ce ispravi ingrozitoare.
Daca furia te-ar prinde,
De-ar scri,vni de pofla dintii,
In copaci iti trece ciuda,
In cei pini, dorinti spurcate!
Scoate-un porn cu radacina,
Snzulge-o cioata de mesteacan,
Sczrfundatii trunchi rastoarna,
Sfarrna bulgc7rii fn labe!
Daca" vrei sa-ti stimperi
foamea
Ori doreVi sa-ti afli hrana,
Sa nzaninci ciuperci din codri,
Radacini de trestii-aduna,
Piini de miere din Metsola,
Dar in veci nu te atinge
De-ocrotitii mei, de-a' mete
Mincatoare de otava!
Oala cea de miere plina
323
De prin Metsola se schimba
Lute -n gust ceva mai acru,
Pe cel colnic tot de our;
Pe cea creasta argintie:
S-ar hrani din ea cel lacom
putea si insetatul
Potoli acolo setea;
Tirana n-o lipsi si cap&
N-o s6 aiva bautura.
Pace cu tenzei sa facem,
S6 legam prietenie,
Care-n veci s6 nu se schimbe:
S6 train: de-acurn incolo-n
Intelegere deplina:
Frunzu§-el, in orice vara;
Ne va fi obqtesc panzintul,
Ci, deosebita hrana.
Daca tii mort4 la lupta,
Su -ti duci viatir in razboaie,
Ne vom bate-n timp de iarrza,
Ne-orn lupta tot pe troiene,
Ins6 cu venirea verii,
Chiar de-o fi dezghet, cind Coate
Lacurile
Te fereVe-a da tircoale
Fie chiar qi pe departe,
Acestei cirezi de aur!
Dar de vii prin aste locuri, Sint ierbi marl, s-alergi prin ele;
De rasari cumva-n paptne
Tot mereu vor trage-n tine;
De nu-s vinatori pe-aicea,
Noi avem femei dibace,
Gospodine totdeauna
Gata s6-ti incurce drumul,
Sc7 te-opreasca pe la mijloc,
Ca sa nu mai poti, vreodata,
Sa ne.faci vreo .s.tricacizine
nici paglibe-a aduce
Impotriva-a cc vrea Doninul,
A ce vrea PreqP.ricitul!
0, puternicule Ukko,
Zeu mai mare ca toti zeii,
De-i zari cal vine cruntul,
Vacile la chip le schimba,
D6-le alta-nfalgare:
Ale mele vaci, in pietre,
Vitele-mi preamindre-n birne,
Cit va rah:ski pe-aicea
Fiara asta uriawl!
Singura de-as fi ursoaica, Ca sa nu-mi miroase turma!
Cu o mina numai miere,
N-64 sta protapita-ntruna
La picioare de fenzeie;
Sint doar ssi aiurea cimpuri,
Sint per4uni doar mai departe,
Unde ar putea, nici vorba,
Trindavul s6 dea tircoale,
www.dacoromanica.ro
Lenequl sa se mai joace;
Plimba-ti straplicele labe,
Mergi cu-a' tale groase qolduri
Prin paduri inalbastrite,
Du-te-n colturile-ascunse
De prin nesfirvitii codri!
Ca s-alergi is baragane,
Ca .96 sari ai tot nisipuri,
S6 to plimbi mai ai fi drumuri,
Maluri, ca s-o qtergi incolo,
Pina-n ale Pohjei plaiuri,
A' laponului largi qesuri;
Fericit vei fi pe-acolo,
Dulce-o fi a tot petrece,
S6 alergi in toiul verii,
Fara de incaltarninte,
Toamna, fara de coltunii
imblaniti pe-ntinse
Prin cimpiile fl/ave.
De nu vrei s6 mergi pe-
acolo,
Ori de nu prea qtii cararea,
O apuca-n alte locuri,
Ia-o tot pe cararuie
Inspre codrii Tuonelei,
Inspre a' lui Kalnza cringuri;
S6 le calci, sint bahne-ntinse,
Ii vedea bouti mai tineri,
Taura§1 de toata mina,
Inhanzati pe la carute,
Prinp in zeci de lungi curele;
Gra§1 se fac preahitioanii,
Oasele-n grasinzi se-nzbraca.
Cringule, flu bun, tu codru,
Burza, tu, padure-albastra,
Pace, da cirezii, tihrza,
La picioare cu copite,
In aceasta niindr6 vara,
In accste zile ca /dc,
Ce deDomnul fora date!
Rege-al codrului
Kuippana,
0, carunta barbel' treaz6,
Cheamd-ti lute -a' tale javre,
Fiarele le-nchide bine,
O ciupercc7-n nas le pune,
Cite-un mar le bagd-n nare,
Sa nu-mi mele vite,
Cu matase coase ochii,
Pe urechi le pune-o faqa,
S6 n-auda pa# de vite,
S6 nu vada plimbarete.
lar de nu ajunge asta
.57-s masurile prea slabe,
Iti povatuieVe fiul,
324
Iti inViinteaza fatul;
Din 6§.ti codrii-1 izgoneVe,
Hat departe de-aste maluri,
De imaqurile strimte,
De-ale codrilor largi poale!
Vira-n peVera dulau-ti,
Leaga-ti repede cotarla
Cu o sfoarc7 aurita,
In curele argintate;
Pagube sa nu mai facet',
Taraboi sä nu mai 4te!
.5'i de nu ajunge -atIta
,57-smasurile prea slabe,
Ukko, aurite rege,
Tu, stapin de-argint, preanalte,
Rugaminti fierbinti mi-asculta:
Ia si pune o tulpincl
De scoru,F prin Inzprejurul
Gurilor de cfini, turtite;
De n-ajunge nici scorugul,
FaureVe-un lant de-arama;
De nu-i tare nici arama,
0 tulpincl ferecata;
De sfarima javra fierul,
fapte rele face,
Pune-n falci un drug de aur;
ti intepeneVe bine
Capetele am1ndortar, .

Le-nconvoaie cu putere
Ca scl-i stapIneti borbia;
Dintii sa-i oprep`i, cumplitii,
Ast caliq scl nu-1 mai scoata,
Nici cu fier; nici cu
Nici cu vreun cutit sc1-1 tale,
Nici sei-1 sfarme cu-o secure!"
A lui llmari nevasto,
Aspra faurului soal6
Scoase vacile din grajdziri,
Dete drumu-n cimp cirezii;
A !rinds apoi pastorul
Ca sa-i ce1e larguri
Marea, falnica cireada.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XXXIII-lea

www.dacoromanica.ro
329
Kullervo, a! Izti Kalervo,
Si-a luat nzerinde -n traista,
Vacile-41 mina spre balta,
El se duse tot prin §.esuri;
Astfel a vorbit in drumu-i,
A rostit pe cale, aste:
"Val, nenorocire, nue,
Biet copil, nenorocire,
Oropsit, trist baietandru,
M-au adzes deci pin-aicea:
Astor boi sa le pasc coada,
Ca sa am viteii-n grija,
Balacindu-nza prin mlastini,
Tot tirindu-nza intruna
Pe pamintul ast pidosnic!"
S-aqeza pe-o movilita,
Pe o coasta insoritcl;
,P-a-nginat a' sale doine,
Prinse el sa cinte astfel:
"Straluceqte, tu, o soare-al
Dunznezeului puternic,
Disc al Donzrzului, luceqte,
Numai pentru pastorapd
Al fierarului celziia,
Pentru ast cioban, sarmanul,
Dar6 nu cumva ci peste
A lui Ilmarinen casa,
Mai ales nu-asupra soatei;
Doar traie§le, uite, tare
Din bel§wg femeia asta,
Pline tot de griu 1§1 taie,
Cu placinte se indoapa,
Unt deasupra 4i intinde;
Ci pastorul are parte
Numai de uscata piine,
Roade numai coaja aspra,
TrebuieVe, cit Fi lumea,
Piini de-ovaz sad multarneasca,
Piine cu paid sa-§1 taie
Si sa rontaie o pita
Tot cu paie-amestecata,
Cu a pinilor rea scoarta;
Tot mereu sa scoata apa
Cea salcie cu teicuta,
Din baltoace rrilaVinoase.
Soare, mergi; tu, stea fru-
moasa,
Zi a Donznului, alearga,
Te apropie de capat!
Treci tot peste brazi, o, soare,
Dulce stea, tot peste codri;
Te coboara intre jnepeni,
Zboar6 la naltimi de-anin4ti,
Ada-I pe pastor acasa,
Din bucate-n unt sa guste,
Piinea cea de orz s-o runzpa,
De nziez pita s-o goleasca!"
www.dacoromanica.ro
A lui Ilmari nevasta
Cit cinta pastorul astfel,
Cind se tinguia Kullervo,
Ispravise sa manince,
Doar bucate-n unt gatite,
Piinea cea din orz preaproaspat;
De nziez pita o golise;
li facuse terci cu apa,
Varza rece lui Kullervo,
Clinele-a fost lins grasimea,
Ospatase straplic Merkki,
Se hranise bine Hall.
Pasare cintat-a-n codru,
In tuj4, o pasarica:
"Robule, sa-mbuci e vremea,
Biet orfan, sa-ti stimperi
foanzea!"
Kullervo, al lui Kalervo,
S-a zlitat prelung atuncea,
La indepartatul soare;
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Sa maninc venit-a clzpa
Sa imbue de prin e vremea,
Sa-mi scot hrana mea din
traista!"
Slobozf vaci la odihna,
Se culca prin ierbi cireada,
Se-a§-eza 41 el pe-un bulgai;
Pe-un manunchi de iarba verde,
.57-a lzrat din spate traista,
.57-a scos piinea din desaga,
Peste tot a/16i privit-a;
A rostit aceste vorbe:
"Mzdte piini, la fata-s mindre,
Coaja neteda-i, lucioasa;
Dar cup rind in ele pale,
Doara pleava-i pe sub coaja!"
Scoase el cutitul ca sa-si
Taie o bucat' de piine;
Luneca pe-o piatra virful;
Pe-un pietroi sari cutitul;
Din cutit cazut-a fierul,
Din hangerul lui col mindru.
Kullervo, al lui Kalervo,
A privit cutitul cela;
Prinse mai opal sa plinga,
Tot rostind aceste vorbe:
"Singur frate-aveam jungherul,
Ast fier zinicu-rni prieten;
6 primisem de la talc',
Dar era de la parintii-mi;
L-am sfarmat de piatra asta,
Pe-uripietroi ca asta, iaca,
S-a stricat in piinea data
De ferneia rea, in pita,
Ce mi-o puse zgripturoaica.
Cum sa ma razbun de
330
renghiu-i,
De-al ei ris yi de dispretu-i,
De-ale relei babe daruri,
De mincarea astei curve?"
Croncani un corb in
arbor;
Croncani, vui padurea:
"Neferice bucla de-aur;
Unic flu al lui Kalervo,
Intristat de ce-i fi, oare,
Ininza de ce ti-i neagr6?
Taie-ti o nuia din codru,
0 crengut6 din dumbrava,
Risipe.ie vaci-n stnircuri,
Pentru lupi o junzatate,
Pentru uryi, cealalt6 parte.
Ci, strigind, aduna lupii,
176 din ziryi cireada mare:
Schimb6-n vaci pe lupi din codri,
Ili pref6 in junci ursoii;
Du apoi ast card in staul,
Mina-i ca cireada-acas6!
Vei plati aya i renghiul
Din jignirile aduse
De aceasta rea femeie!"
Kzillervo, a! lid Kalervo,
A raspuns in chipul eista:
"Staff, tu, Urfa a lui Hash,
Dr/pa-al tatalui dar piing eu;
Ai sa plingi yi tu indata,
Vacile preadragi ti-i plinge."
0 nuia lira din codru,
Smulse dintr-un jnep o varga,
Vacile goni prin mlaqtini,
Boii-mpinse prin hatiquri;
Pentru lupi jzinrczte prada,
Iar cealalt6 prada pentru
Urii din paduri yi codri;
Ci in vaci vrajit-a lupii;
Uryli-n vile nzari schinzbat-a;
Unul Pienikki ajunse,
Celalalt luat-a chipul,
A lui Kyyttei-nfeitiyare.
Soarele statea s-apun6,
Steaua se pleca spre sear6,
Tocmai pe la inaltimea
Brazilor pi aratau ca-i
Vremea nzulsului, de-acuma;
Ast pastor; acest nemernic,
Kullervo, al lui Kalervo,
A minat spre staul uryii,
Tzzrnza cea de lupi o duse
Pin6 in gospod6rie;
.57-a mai dascalit ursoii,
Deie lupilor povete:
"Sei nizzycati de pzzlpi fenzeia,
Rztpeti pe jzinzate coapsa,
www.dacoromanica.ro
Cind veni-va sa se uite.
Cind s-o apleca .56 mulga!"
Corn facu din os de vaca,
Dintr-un os de bou o goarna,
Un corn ciobanesc puternic
Din picior de-al lui Tuomikki,
Din calcii de-al lui Kir-ire);
A suflat pe drum din goarna,
A sunat din corn departe
De trei ori, prelung, pe-un munte
De-al moyiei §1 de ,case
La intrarea pe potica.
A lui Ilmari nevasta
Mindm faurului soap,
Sta de nzult tot fora lapte;
Aytepta intruna untul
Nefacind nici o trebyoar6;
Sunetztl de corn sinztit-a,
Zvorzul goarnei aceldia;
Inceput-a s6 graiasca,
A rostit aceste vorbe:
"Prearnarit sa fie Dornnul!
1(216 cornul c6 r6surza;
Vine-acuma cireada;
Dar de unde-o fi scos robul
Cornul ast-aya puternic?
De-unde-o fi gasit, ciobanul,
Asta trimbita, de vreme
Cc sunind veld c6 sose,ste,
Din puternic corn suflind tot?
Szinetu-i urechea-mi sfarnza,
Face creierii sa-mi crape."
Kullervo, al lui Kalervo,
A grilit atuncea astfel:
"Am gasit ast corn in codru,
Cornzil ciobOnesc it scoasei
Tocmai de prin niVe smircuri;
Vine pe carari cireada;
Vacile la grajd se alio,
Funzegosul foc aprinde;
A sosit acum pt vremea
S6 nzulgi vacile, stapina!"
A lui Ilmari nevasta
Maytera-a trimis s6 mulg6:
"Mama soacra, mergi qi mulge,
D6-1e hrana la vitute;
C6 eu, uite, nu anz vreme;
Nit las balta planzaditul
Aluatului astziia."
Kullervo, al lui Kalervo,
A grait atunci aceste:
"Ci, stapinele, pe vremuri,
Cele bune gospodine,
Vaci /e -.yi mulgeau doar ele,
Singure-V hraneau cireada!"
A lui Ilmari nevast6
Focul fumegos aprinse,
331
Merse in ocol sa mulga;
Ci privit-a la cireada,
Arunca spre vite ochii;
Spuse vorbele aceste:
"Mindra e la vaz cireada,
Vile le au parul luciu,
Cum 4i are risul blana,
E left ca lino oii;
Tilde is prea rotunde,
Sfircurile dureroase."
Se pleca pentru-a le
midge,
Incepu sa stoarca sfircuri,
Mu Ise zinul, mulse dortc7
pe-al treilea sfirc it stoarse;
A sarit un lup asupra-i;
Crunt, un urs a apucat-o;
I-a muscat un lup obrazul;
Ursu-i sfisid calciiul;
I-a !alai jztma' din pull-A,
I-a sfarmat ,ci osul gleznei.
Astfel pedepsi feciorul
Kullervo, al lui Kalervo,
Renghiu/ pacatos si risza
In batjocura-al ferneii;
Si-a plata el datoria
Ca Ire asta rea nevasta.
Ci fenzeia cea voinica
A lui Ilmari-nceput-a
A varsa potop de lacrimi,
Tot rostind aceste vorbe:
"Rau to porti, cioban nenzernic,
Ifni aduci doar urci in staid,
Lupi, in aste- ntinse tarcuri!"
Kullervo, al ha Kalervo,
I-a raspuns in chipul asta:
"Data rn-am purtat ciine#e,
Eu, un prost cioban, nici bine
Nu mi te-ai purtat, tu, reauo!
Mi-ai dat piirze doar de piatra,
Mi-ai OW din stinca pita,
De-un pietroi s-izbi jungherul,
Fu sfarmat de-o piatra mare,
Ast culit, ast singur lucru,
Ce-nzi rilmase de la tatal
Cel iubit, hangerul nzindru."
Spuse soata lui Ilmari:
'Minunat pastor, to lath
De ce-n gind ti-ai pus vreodata,
Iti retrage vraji grozave,
Din anti dinti de lupi ma scoate,
Din a' ursului crunt, gheare!
Daruri in carnaV ti-oi face;
cu un nadrag gati-to -oi;
Griu si unt din plin primi-vei;
Ai sa bei doar lapte proaspat,
Fara lucru-un an te-oi tine,
www.dacoromanica.ro
Anul doi, cu trebi zqoare.
De nu ma slobozi acuma,
De nu ma ajuti in grabc7,
In curind cadea-voi moarta,
Ca panzintztl ma voi face."
Kullervo, al lui Kalervo,
I-a raspuns in chipul asta:
"Mori acum, cad tot muri-vei,
Tot te-i prapadi, odata!
In pamint, mai jos, sint locuri,
Pentru raposafi, morminte,
Ca sa doarnza cei puternici,
Darnicii sa se-odihneasca!"
,Spuse soata lui Ilmari:
"Preaputernicule Ukko,
Tu, mai mare ca toti zeii,
Uria,cul arc intinde-ti,
Incordeaza-ti arbaleta
('ca mai strapzica din Coate,
0 sc7geat' de-aranza-li pone -n
Arbalela de arama,
SlobzeVe o sageata,
Zvirle-o sztlita de-aranza,
Care-n subsiori sa-i !reach,
Sa-i rdzbata carnea-n umeri!
Il rapune fora mild
Pe feciorul ha Kalervo,
II loveVe-acum sa moara
Pe nenzernic, cu-a varga,
Cea cu virf de tuci, izbeyte-1
Cu sageata-ti faurita
Din arama cea virtoasa!"
Kullervo, al lui Kalervo,
A grait in chipul asta:
"0, puternicule Ukko,
Tu, nzai mare ca toti zeii,
Sa nu ilia love,,ti cu vreuna
Din sageti, ci o doboara
Pe-a lui Ilmari nevasta;
Trage-n groaznica femeie,
Nici m4.ca sa nu se poata;
Si sa nu se departeze
Nici cu-un pas de locul asta!"
A lui Ilmari nevasta.
Soata vrednicului faun
Chiar atunci 4i dete duhul;
Galbena-a ajuns ca moartea,
In ograda casei sale,
In ocolul strinit, de vite.
Astfel a murit nevasta,
Gospodina cea frumoath,
Carel' se facu mull curte,
Cautata fu vreo ,yase
Ani de-a rindul pentru a lui
Ilmarinen fericire,
Pentru-a faurului slava.
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al X,OCIV-lea
www.dacoromanica.ro
337
Kullervo, a lui Kalervo,
Fatul cu coltuni albaytri
,57 cu parul mindru, galberz,
Cu papuci frumoyi, de piele,
A plecat atztrzci, indata,
Din a faurului casa,
Inainte ca stapirzul
Lui sa afle de sfir§-itul
Trist al soatei, inainte
De a-I fi cuprins mania,
De a fi-nceput vreo lupta.
S-a indepartat in cintec,
Vesel, de cimpii din 'Irma
Tot sunind din corn pe §.esuri,
Zgomot mult facind pe 'maga,
Surd vuira cele mlaytini,
Se cutremura pamintul;
Ci intoarse bc7r6ganul
'kW rasunetzd acelei
Trimbite a lui Kullervo,
Tot ecoul veseliei,
Ce-I prinsese pe nemernic.
Se -auzi yi-n fierarie
Zgomot mult, din cale- afara,
Ilmari curmat -a lucrul,
Dete fuga in °grad&
So asculte, sa se uite;
Cam ce zvon era prin codri,
Cam ce zarvil pe izlazuri.
A vazut tot adevarul:
MOrturii ne'nvaluite
De vreo umbra de nzinciuna
A vazut ca soata-i moarta
Prapaditu-s-a frumoasa,
Pe panzintzd lui pierise,
Prez/IWO in livada.
Se opri aicea maistrul
Inima de bezne plina,
Stete-n plins intreaga noapte;
Mull tamp a vc7rsat tot lacrinzi,
Cugetu-i era ca smoala,
Inima ca zi carbunii.
Kullervo mergea antrum,
La noroc urmindu-§1 calea:
Se-nfimcla in timpul zilei
Prin pacluri inturzecoase,
Tot prin codrii lui Hiisi;
Cind veni zi seara, iaca
In amurg; pe innoptate,
Se lascl yi el sa cada.
Tocnzai se-ayezase bietul
Flacaiay #-au prins sa-I bata
Pe orfan noian de ginduri:
'De ce m-au adus pe fume,
Cine-mi detera viata,
Ca sa pribegeasca bietul,
www.dacoromanica.ro
Cit o fi sa mai &chased,
Pe sub cer deschis, sa umble?
Altii se intorc acasa
Mai ajung de-§i veld caminul
Irzsa uite, mie cascl
Mi-i doar jalnica padure,
Balcirii am drept moyie;
Doar prin vinturi nzi-i caminul,
Baia mi-i in ploi grozave.
0, tu, Doamne-al bunatatii,
Nu mai .f6 in viola asta
Vreun copil, far' de vreun sprijin,
Nimenea sa nu-1 ajute,
Fara tata, pe sub ceruri,
Fara mama, jos, aicea,
Cum vru,ci sa ma nasc, tu,
Doamne.
Ma fticuyi doar pentru chinuri;
Zanzislitu-nz-ai intocmai
Ca pe-un furtunat; precut?? pe-un
Peseclruy de stinci, pe mare;
Straluceyte bunul soare
Chiar yi pentru-o rindunica,
Scinteiaza pentru vrabii;
Bucurie-i pentru pasari;
Nu se nalta-n veci, in lure,
Soarele fi pentru mine;
N-anz put ce-i bucuria.
Nu cunosc macar pe ceea
Ce ma zamisli, pe vremuri,
Cine nt-a adus pe fume:
Poate-o rata de pe mare,
Vreun ratoi m-a pus pe mlaytini,
Lisiti m-au nascut pe tarmuri,
Bodirlau imi Bete viata,
In vreo gaura de stinca?
Prunc pierdut-am pe &hula,
Copilay, pe draga-mi mama;
Tat-i mort, mi-i moarta mama,
Anz doar papucei de gheata,
Doar coltuni de nea topita,
Azvirlitu-s, scos is, iczca,
Tot pe drumuri friguroase,
Pe poteci cu promoroaca
SO ma tot afund prin
SO nza-nnamolesc prin smircuri.
,,Si, acunz, la virsta asta,
N-am cazut ca leasa-n balta,
Ca o punte aruncatc7
Peste sutpaturi de ape,
Nu m-oi prabuyi-n noroaie
Cit avea -voi aste minuri,
Cit of fi in stare-a-ntinde
Zece degete-ale mele,
Cit timp folosi-voi hied
Unghiile, aste zece."
 338
Plasmul un plan atuncea,
li trecu un gind prin munte:
Sa porneasca spre Untamo,
Moartea tatii s6 razbune,
Indelungi dureri a' ma-sii,
Felul cel cumplit in care
Se purtasera cu dinsul.
Prinse-atuncea sa gin-
deasca:
"Ci aeapta, Untarnoinen,
Gide-al neantztliti, vedea-vei!
Casele-o sa -ti fac cenuqa,
Scrum, a' tale locuinte!"
Il intimpina o baba,
0 femeie cu mantaua
Cea a codrilon albastra;
Prinse a-i vorbi, ii spuse:
"Unde mergi tit, Kullervoinen;
Mari, incotro ti-i calea,
Fiule, al lui Kalervo?"
Kullervo, al lui Kalervo,
li raspunse-n felztl asta:
"(fife, plasmuit-anz planul,
Mi-a venit un gind in munte
S6 mai merg prin alte locuri,
Sa ma duc pe la Untarno,
Sd -mi razbun cumplita moarte
A familiei ce-crvureinz,
A paring' /or durere;
S6 fac scrum din a' lid case,
Scl le las sa arda-ncetul."
li raspunse batrinica,
li vorbi in chipztl asta:
"Ci fanzilia, ai tai, vezi,
N-au pierit, nzt-i mort Kalervo,
F merezt tot p / in de viata,
Iar maicuta-i sartatoas6!"
"0, preascumpa matztqica,
Rogu-te, ma -nvatei lute,
Unde 1-ar gasi pe tata,
Unde-V duce traiul ceea
Care m-a purtat in pintec?"
"Uite, Li-i gasi teitucul,
Ai so dai de purt6toare,
La hotarul cu laponul;
I -i vedea pe !annul unui
EleVezt foind de peVe!"
"0, preascumpa mc7tuVcei,
Rogu-te, nza-nvala iute,
Cm-n s-ajung eu pin-acolo,
Cunt sa-mi aflu, oare, drurnul?"
"E zqor sa pleci incolo,
Drumul neViut s6-1 afli,
Door strabati un colt din codru,
0 intinzi pe mal de-a lungul,
Tot mereu pe linga flztvizt;
www.dacoromanica.ro
Mergi o zi, mai mergi qi cloud,
Mergi aproape vreo trei zile;
Mergi mereu spre miazanoapte,
Putintel spre rasarituri;
Ai sa intilneVi un munte;
Tot pe poalele lui, tine-o;
Coasta stinga-a celui munte;
Ai sa vezi mutt mai incolo-n
Dreapta drumului unfluviu,
Pe cel ma! de flztviu, is -o,
Pe la cele trei cascade,
Ii ajunge-n promontoriu;
Chiar pe virfitl lui, in capc7t,
Se geiseVe o colibc7,
Adapost cum an pescarii;
Tatal tau se afla- acolo,
De asemeni ci aceea
Care to -a purtat in pintec;
Si surorile-s acas6,
Douei fete sanatoase."
Kullervo, al lui Kalervo,
.57-a urmat atuncea drumul;
Merse-o zi qi Inca una;
Merse-aproape vreo trei zile,
Tot mereu spre miazanoapte,
Putintel spre rasarituri;
A zeirit acolo munte,
L-a si ocolit la poale,
Coasta stinga-a celzti 'aurae,
A ajuns si la cel fluviu:
Pe-al lui mal calatorit-a:
Tarmul sting al celui fluviu,
Pe la cele trei vivoaie;
Nimeri promontoriul,
Chiar in virful lui, in capc7t;
Ci era o locuinta,
Adapost cum au pescarii.
El patrunse in coliba,
Dan de loc, nu-1 cunoscura:
"Cine-o fl strainul asta,
Din ce tare vine-aicea?"
Wu-ti mai recuno§ii
feciorul,
Nu nzai Vii nimic de pruncul
Cel pe care argatimea
Inarmata-a lui Untamo
L-a luat la ei in caret
Cind era de-o §.chioap6 numai,
Nalt cit fusul maicii sale?"
Mama se grabi sa spuse,
A putut grai batrina:
"Vai, nenorocit copile,
Biata copca mea de aun
Uite, to invirti prin lurne
Cu ochi vii, cind eu, aicea,
Iti jeleam de-acuma moartea;
339
Te credeam pierdzit,si gata.
Doi &Weil aveam °data
,57-ince dou6 mindre fete,
Insa, vai, nefericita,
Inii pieira cei mai virstnici:
Fiul intr-o mare lupta,
Fara de vreo urma, fata;
Mi s-a-ntors acunz feciorul,
Fata insa nu nzai vine."
Kullervo, al lui Kalervo,
Izbuti atunci sa-ntrebe:
"Unde-a fost plecata fiica,
Unde merse surioara?"
Maica a rostit aceste,
I-a raspuns in chipul asta:
"Uite, cz.m se prapadi, cum
Ti se dose surioara;
Merse sa culeaga coarna,
Zniezrd, de pe sub munte;
Mi s-a prapadit, pe-acolo,
gasit, frunzoasa, moartea,
Ce n-a fost de-un om vestita,
2 careia Inca nimeni
N-a putut s6-i dea vreun nume.
Cine 0-a jelit fetica?
Doar maicula ei, atita;
A ceitat-o mai malt mania;
O lovi pe dinsa jalea;
Spaimintata ran, pornit-am
Sa-mi cat insanzi feti§-oara;
Tot nzereu in goana mare;
Prin paduri ca o ursoaica,
De.spicind ca vidra lacuri;
Am catal o zi &Ara
Ba, trei zile-an, cautat-o;
Ci la-a treia zi, in capeit,
Dipa-o lung6 saptarnina,
laca ma urcai pe-un colnic,
Pc o Walla creasta-n vitfu-i,
Ca sa-mi strig de-acolo fata,
Sa-mi hocesc pierclula ,fiica:
«Unde-mi eVi, fetifa scumpa,
Hai, intoarce-te acasa,
Minunat copil, revino!»
Asti& ma jelii, imi plinsei
Chiar a§.a pierduta fiica;
Muntii mi-au raspuns; naltara
Glasul cele baragane:
«Stai, nu-,ti nzai striga copilul,
Lasa ppetele astea
Ce n-ajuta la nimica;
Nicicind nu s-o-ntoarce fata,
N-o sa vie, cit ii lumea,
Pe panzintul maicii sale,
Niciodata, colo-n portal
Tatalui batrin ii girbov! »"

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XANV-l e a
www.dacoromanica.ro
345
Kullervo, al lui Kalervo,
Fatal cu coltuni alba4.tri,
A putut de-atunci Incepe
A trai sub ocrotirea
Parinteasca, mai Wolin&
Mintea-i raminea ingusta,
lar priceperea-ngradita,
Caci de mic prost II crescura,
Fara mild -1 legc7nara
La vreo rea Ingrijitoare,
La vreo nzanca zapacita.
Iii gasi curind de lucru,
incepzit-a sa lucreze
Cu insufletire mare;
.5'i de pesczat fu gates:
Sa arunce cele mreje;
Cit lucra, graia aceste,
lata vorbele ce spuse;
Czr o vista intr-o mina:
"Sa vislesc cu toata vlaga,
Cu intreaga mea putere,
Ori cit trebuie.yte numai,
Cu a mare chibzuiala?"
Ci graitzt-i-a cirmaciul,
A rostit aceste vorbe:
"De visleyti cu toata vlaga,
Cu intreaga to putere,
Bag' de seam' sa nu-mi strici
barca,
Nu-nzi 1-nprei.Ftia tarzqii."
Kullervo, al lui Kalervo,
Prinse sa se opinteasca,
Chiar din riisputeri vislit-a,
Nerntrerupt, cu toata vlaga;
A impraViat tartish,
Scindziri de cire,y mai rupse,
Desfacu incheietura
Barcii de anin, intreaga.
S-a apropiat Kalervo,
A grait In chipul asta:
"Ca visloy nu faci vreo treaba;
Mindrii mei girzt§1 i-mprc4tii;
Scindziri, 'inn tot rupi, de jnepeni,
Ba desfaci .yi trunchiul luntrii;
l'ati Incepe-a hale apa,
I lai, alztriga-n viry6 paytii!"
Kullervo, al lui Kalervo,
Prinse-atunci a bate apa,
Tot scornind prin valuri peytii;
A grait In chipul asta:
"Sa bat, oare, cu putere,
Toata inima, punindu-mi,
Ori cit e nevoie, numai,
Cu o mare chibzuiala?"
Ci grai cirmaciul aster
"La ce bun sa mai bati apa,
www.dacoromanica.ro
De n-o bap gi cu putere,
Cu intreaga to tarie?"
Kullervo, al lui Kalervo,
A batut cu toata vlaga,
Cu intreaga lui tarie;
Rascoli ca supa valuri;
Virqa-n cilti a prefacut-o;
Franzintat-a peytii, coca.
S-a apropiat Kalervo,
A grait aceste vorbe:
"Nu eyti bun sa bati nici apa,
Cilti imi foci aceast:7 viry6,
Greutati de plumb, pe toate,
Le dunzici, bucati marunte,
Strici si rnargini de la mreje;
Du-te darile-mi plateVe,
Varsa dijma de pe locuri;
Mai ferice-i fi in drumu-ti,
Calator pe cai straine."
Kullervo, al lui Kalervo,
Fatal cu coltuni alboVri
.Fi cu parzil mindru, galben,
Cu papuci frunzo.yi, de pie /e,
Dari se duse sa plateasca
Dijrna de pe loc sa verse.
Dupes ce-a platit el darea,
A varsat intreaga dijnza,
Iar in sanie sarit-a,
Se -ayeza in fundul saniei;
Drumu-ntoarcerii luat-a,
Ca sa vines iar in lara.
Zgomotos mergea, urrnin-
du-qi
Vesela calatorie,
Pe-ale Vainola-i intinderi,
Pe cimpii din vechi lucrate.
Ci venit-a o fecioara,
Fates cu par lung §1 galben:
Pe-ale Vainalai-i intinderi,
Pe cimpii din vechi lucrate.
Kullervo, al lui Kalervo,
oprit sirepul aprig,
Prinse-a-i spune aste fetei,
S-o poftesca preafierbinte:
"Vino-n sanie,.fecioara,
Mi te- nlinde, ici, pe toluri!"
Spuse fata cea cu schiuri,
A grait viclean, schioara:
"Sa mai mearga moartea-n sanie,
Ciuma sa se-ntinda-n toluri!"
Kullervo, al lui Kalervo,
Fatul cu coltuni albaVri,
A lovit cu biciul.calul,
Invirtit-a pe deasupra
Cea biciuyca numai perle;
Murgu-alearga, sania zboara,
 346
Drumul tot mai scull se face;
Se ducea cu mare zgonzot,
Drumul minunat tinIndu -1,
Pe spinarea lucie-a nzarii,
Tot pe nesfirqite qesuri.
Ci venit-a o fecioara,
Fata cu papucii mindri,
Pe al nzarii spate luciu,
Pe nemarginite valuri.
Kullervo, a! lui Kalervo,
lutele sirep oprit-a.
Gura-§1 pregati de vorbei;
Ti -a ales cuvinte bune:
"Vino-n sanie, frumoasa,
Pe drum lung ma insoteqte!"
Ii reispunse fata, Laid,
I-au strigat papucii mindri:
"Tuoni sa s-urce-n sanie,
Manalainen, nzearg' cu tine!"
Kullervo, a! lui Kalervo,
Fatul cu ciorapi albaqtri,
A lovit cu biciul calul,
Invirtit-a pe deasupra
Cea bicizqc6 numai perle;
Murgu-alearga, sania zboard,
Drumul tot mai scurt se face;
Se ducea cu mare zgomoi,
Drumul minunat littinehi-1,
Pe-ale Pohjo/ei intinderi,
La-a laponulzti hotare.
Ci venit-a o. fecioara,
Vergura cu copci de staniu,
Pe-ale Pohjolei Intinderi,
La-a laponului hotare.
Kullervo, al lui Kalervo,
.57-a-nfrinat Indata mztrgul,
Gura-§1 pregati de vorba;
Ti -a ales door vorbe bune:
"Sztie-n sanie, fecioara,
Vino, icea, sub scortare,
Sa maninci cu mine mere,
Sa giqti nuci din cele bune!"
I-a raspuns fecioara, iota,
Suparatzt-s-a atuncea
Fata, copca cea de staniu:
"Scuip pc uricioasa-li sanie,
In ast car, nerzqinate,
Frig e colo, sub scortare,
Groaznic e sa fii in sanie."
Kullervo, a! Izti Kalervo,
Feitul cu coltuni alba,stri,
A rapit in sanie fata,
Lute -n cant/ sau o dose,
Pe un covora.y o puse,
Sub scortare si cojoace.
Prinse fata sa graiasca,
www.dacoromanica.ro
Se impotrivi agrafa:
"Lasa-ma sa plec de-aicea,
Sloboze§le, hai, copilul;
Crutei-1 de necuviinte,
Sa se roage-a4-a de tare
De-un anzagitor de fete,
Ca de nu, iti slam eu sania,
Scindurelele-ti impraViu,
In buceiti iti fac caruta,
Isi stric mir§wva trasura!"
Kullervo, al lui Kalervo,
Fatul czt coltuni albaVri,
A deschis oleaca nurnai
Lada cea-n argint lucrata,
Ridicat-a dup6 asta
Pe deplin capacul mindru,
Tot ce-avea de-argint Intinse,
A desf6§-urat postavuri,
Minunati coltuni din ceia
Cu inflorituri cusute
In argint si cingatoare
Tot cu cateiranzi de aun
Panura vraji fecioara;
A rapit argintztl fata;
Farmec au avut si banii;
Aztrul Invinse insei
Orice.fel de-mpotrivire.
Kullervo, al lui Kalervo,
A-nceput apoi de-tide-10
Lung sa mingiie fecioara,
Sit o gidile cu-ncetztl;
El Linea c-o mina hatul;
Scotocea cu ceelalta
Drageilaqii s/ni ai fetei.
Silui atunci fecioara,
Pingarit-a glt de staniu,
Sub manta cu tiv de-arama,
Pe cea bland impistrita.
Dupa asta Domnu-aduse
Dimineata iar, Acut-a
O zi noua sa luceasc6;
Prinse a grai fecioara,
Intrebari ii puse fata:
"Ci obir§la ta, care-i,
Neanzul tau de und' se trage,
Din ce trunchi, din care spita?
Ti-i familia de vaza,
Casa tatalui, bogata-i?"
Kullervo, al hti Kalervo,
I-a raspuns cu aste vorbe:
"Nu-s de loc de vita-aleasa,
Neamul nu mi-i nzic, nici mare,
Din.fantilie-s, de mijloc,
Bietul flu al lui Kalervo,
Un qtrengar nauc, odrasla
Timpa ran, o secatura;
347
Dar familia ta, care-i?
Cu ce neam vestit to lauzi?
Ti-i familia de vaza,
Casa tatalui, bogata-i?"
Fata ti reispunse aste,
Iata vorbele ce spuse:
"Nu-s de loc de vita-aleasa,
Neamul nu mi-i mic, nici mare,
Din familie-s de mijloc,
Biata fiica-a lui Kalervo,
0 copila rea yi proasta,
0 smintita secatura.
and eram, pe vremuri,
mica,
In cea casa parinteasca,
M-am pornit, la drum, odata,
Sa culeg din codri poame,
Znzeura de pe sub ntunte;
Am cities capyuni din cimpztri,
Zniettra de pe sub munte,
Am cules o zi, dormit-am,
An; facut acelayi lucru
Si in ziva cea de-a doua;
Dan atunci, in ziva -a treia
Nu-nri gaSii yi, pace, drumul;
In paduri ducea potica,
Urntele tot spre hat4uri.
M-ayezai sa piing, varsat-
am
Lacrimi multe-o zi fi dorta,
La sfiryitul zilei-a treia
Ma urcai pe o colina,
Pe un yid- de cu /me nalta;
Incepui sa lip, strigal-am;
Mi-azt raspuns plISiiii codri,
.yesuri glcrsuri ridicat-au:
«Nu striga, a. a, smintito,
Pune lacrinzilor capcit,
Caci nit poate sa te-asczilte
Nimenea .pi nit-ti ajunge
Glasul pin' la voi, acasa!»
Dupa trei sau patru zile,
Dup6 cel putin vreo cinci sau
Sase seri de-atuncea, iaca,
Ma §1 pregateant de moarte!
Totuyi n-am murit, nu-yi dete
Sufletelztl, saracuta!
De ntuream, nenorocita,
Daca-ay fi pierit, atuncea,
In curind, in anu-al doilea,
La-nceputul verii-a treia,
M-ay fi ridicat intocmai
Ca un firicel de iarba,
Ivid faceam precztm o floare,
Ca un rod de cimpuri, dulce,
Roya afina frumoasa;
www.dacoromanica.ro
N-ajungeam sa-ndun acuma,
Grozaviile aceste,
Ca sa sufar toate aste
Mari jigniri, ruyinea asta."
Cum rosti aceste vorbe,
De abia grait-a astfel,
Ca din sanie sarit-a,
A fugit tot tnspre
Sa s-arunce-n el, in spuma
Acelui yuvoi puternic,
In virtejul cela aprig;
primit acolo, moartea,
Intilnitu-yi-a pieirea,
gas it la Tuoni pacea,
Mila-n arzatoare valuri.
Kullervo, al lui Kalervo,
Se-azvirli atunci in sanie,
Izbucni-n amare lacrimi,
Scoase vaiere cumplite:
"Vai, nenorocire mie,
Biet baiat, nenorocire,
Pentru faptele-mi grozave;
Necinstit-am surioara,
Pingarii copilul maicii!
Cada frith nenorocul
sSi pe voi, o, rata, mama;
Jalea fi pe voi v-ajunga:
Pentru ce mi-afi dat viata,
La ce bun ma zamislirati?
Fosta-ar fi mai bine data
Nici nu ma naVeant vreodata,
Dacc7 nu cretearn, yi data
Nu vedeam lumina zilei,
Daca nit veneam pe lunte;
A greyil cu mine moartea;
Koala s-a purtat pidosnic
De nit a venit indata
Sa-nzi is via/a, sa ma-nhate,
Cind eram de doua nopti, doan"
Cu pumna/ul tale Wean-
guri,
Retezat-a cele haturi
Tot izbind cu ascztliyul;
A sarit apoi pe murgu-i,
Pe-a-armasarului spinare,
A linut-o intr-o goana
Peste-ntinsele paminturi,
Calari o clipa numai;
A ajuns In curtea tatii,
Pe-a' parintilor scumpi, arii.
Maica-sa trecea prin
curte:
"Maica, ce m-ai dus in pintec,
De ce, tu, nenorocita,
Cind mi-ai dat lumina zilei,
N-ai urnplut de fum fi baia,
348
Nu ai tras zavorul Wt. E puternic tare Savo,
Sa ma-neci in funzul cela, Mamie linut, s-ascund6
Cind cram de doua nopti, doar? Onzul §-i-ale sale crime,
Cum de nu m-ai luat in scutec Fardelegi ca sa-i piteasca,
Ca sa ma Ineci in girla, A le-acoperi sa poata
N-arunca# in foc cel leagan Cinci sau ,rase ani, chiar zece,
N-azvirli# patucu-n sobd? Pin' tirziu, in ziva ceea,
De to -ar fi-ntrebat ai casei Cind i-o da iertare vremea,
Cam pe unde-o fi cel leagan, Cind o fi sa-i potoleasca
De ce-o fi inchisa baia, Toata szzpararea anii."
56 le fi reispuns aceste: Kullervo, al lui Kalervo,
«Iaca-n foc 1-anz pus patucul, A grail in chipul asta:
I-anz ars leaganul in flacari, "Nu vreau astfel de-ascunzi4-uri,
Incalzit-anz griu in bale, N-o sa fitga blestematul,
Orz muiat-am pentru bere.»" Merg sa-ntimpin nzoartea-n prag-
Maica prinse sa graiascel, ul
Puse intrebari din aste: Adapostului lui Kalma,
"Ce s-a intimplat, copile, Pe clnzpii de lupta-ntinse,
Ce-ai sa-mi spui, ce ciudatenii? Colo-n cimpuri de &Wale:
Ca vii parca de la Tuoni, Untanzo ram-Inc teafan
Ca te-ntorci de prin Manala." Nu-i ucis acest om crincen;
Kullervo, al lui Kalervo, Sint nerazbunate Inca
A reispuns in chipul asta: Ale tatalui meu rave,
'Mari minuni nil se-ntimplara, Neplcitite-a' nzaicii lacrimi,
Nenoroc cazu pe capu-mi; Sint nepedepsite cazne,
Necinstit-am surioara, Indurate chiar de mine."
Pingarii copilul nzaicii.
Ma-ntorcearn, platiSern
dijnza,
Banii pentru loc varsasem,
Intl /nil fecioara-n cale,
0 adenzinii indata;
Ci era chiar surioara-mi,
Fet4oara nzaicii mele.
Ea ,vi -a qi gasit sfir§11111,
aflat de-acum pieirea
In bulboana spunzegoasa
A pivoizilui puternic,
In virtejul cola aprig;
Nu Vizi zazt, mi-i grezz acUnla
56 pricep pe unde, oare,
Mi-oi gasi si eu pierzarea;
Cum o fi sa moarei, bietul?
Poate chiar in gura vreunui
Lup ce urla, on In colli de
Urs mornzelitor; on poate-n
Trupu-unei balene, on sub
Dintii vreunui gtiuci de mare?"
Maica spuse aste vorbe:
"Fiule, vezi, to fereVe
Sa nu cazi In gura vreunui
Lzrp ce ur16, on sub colti de
Urs mormaitor, on poate-n
Trupu-zinei balene, on sub
Dintii vreunez §-tiuci de mare;
Larga-i a Finlandei taro.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XXXVI-lea
www.dacoromanica.ro
353
Kullervo, al lui Kalervo,
Fa tul cu coltuni alba§.tri,
De razboi fu lute gata;
Se-narma de lupte grele;
Spada-§1 lustrui-ntr-o clipa
Lancea-§1 ascuti in alta.
Maica-sa rosti aceste:
"Biet copil, vezi, to fereVe
Sa porne§-ti In maxi razboaie,
In vreun piriit de sabii;
Cela ce Incepe jara
Nici o prfcina razboiul,
Cine lupt6 din placere
O sa piara-n &Italie;
Omorit va fi in lupte,
Jertfa paloelor grele;
Doborit va fi de inse#
Armele cu care luptd.
Pe vreun tap pleci in
razboaie,
Mergi in lupta pe vreo capra;
E trintit indata tapul,
Capra code prin noroaie;
Te aduce-acasa-un dine,
Te mai baga-n curte-o broasca."
Kullervo, al lui Kalervo,
A raspuns in chipul asta:
"N -ot nutri ezt prin namoluri,
N-oi cadea prin baragane,
Prin a' corbilor salayuri,
Linga adapost de cioare;
De-ant sa plec cuniva-n razboaie,
O sa mor pe-zrn cinzp de lupta,
E frumos, e tare mindru
In razboi sa -ti ai sfirvitul,
In vreun piriit de sabii;
Boala du.'ce e razboiul:
lese iutc -un onz din viata
Pleaca fara suferinta
Pica fara sa slabeasca,
Il ridica fara boala,
II rapune-n graba mare,
Fara-a fi slabit oleaca."
Maica-sa rosti aceste:
"Dana o sa mori in lupta,
Cine sta-va cu taicutul,
Sa -1 ajutore-n a' sale
Zile ale batrinetii?"
Kullervo, al lui Kalervo,
I-a raspuns in chipul asta:
"Moara-n glodul de pe drumuri,
Piara colo in ograda!"
"Cine-o sta cu nzaiculita
S-o ajute-n ale sale
Zile ale beitrinetii?"
"Moara sub vreun vraf de
www.dacoromanica.ro
pale,
Sa se-nabuqe prin grajduri!"
"Cine-o sta cu fratiorul,
Sa -1 ajutore-n necazuri?"
"Piarda-se prin vreo
padure,
Prabuqeasca-se pe-ogoru-i!"
"Cine-o sta cu surioara,
S-o ajutore-n necazuri?"
"Piara la fintina rnoara-n
Drumul spre spalatorie!"
Kullervo, al lui Kalervo,
A pornit atunci de-acasa,
Tot spunind aceste tatii:
"Bun ranzas, tu, scunzp tatuta
Vei mai plinge pentru mine,
De-i afla ca-s mort de-acuma,
Ca din ast popor pierit-am,
Ca m-am rupt de neam, de
gloata?"
Tatal a rostit aceste:
"N-o sa piing, de-o fi sa aflu
Cum ca nu mai e4.ti in viata;
Se va nacte altul poate,
Un alt flu mai bun ca tine,
Un baiat qi mai cuminte."
Kullervo, al lui Kalervo,
A raspuns in chipul asta:
"N-o sa piing nici eu de-af7a-voi
Cum ca nu mai efti in viata;
Ma voi face-un stra,cnic tata
Gura huma, cap de stinca;
Ochii, boabe de prin codri,
Barba din uscate ierburi,
Din rachita-a' lui picioare,
Cameo din copacii putrezi."
Fratelui i-a spus aceste:
"Bun ramas, acuma, frate,
Vei mai plinge pentru mine,
De-i afla ca-s mort de-acunza,
Ca din ast popor pierit-am,
Ca m-am rupt de neam, de
gloata?"
Fratele-i raspunse astfel:
"N-o sa piing, de-o fi sa aflu
Cum ca nu nzai a cti in viata;
Sc va naVe altul poate,
Fratior mai bun ca tine
Si de doua on mai mindru."
Kullervo, al lui Kalervo,
I-a raspuns in chipul asta:
"N-o sa piing nici eu de-afla-voi
Cum ca nu mai e§.ti in viata;
Ma voi face-un straqnic frate:
Cap de stinca, gura hunza;
Ochii, boabe de prin codri,
 354
Parul din uscate ierburi,
Din rachit-a' lui picioare,
Carnea din copacii putrezi."
A graft apoi surorii:
"Bun ramas, acum, o, sora,
Vei mai plinge pentru mine,
De-i afla ca-s mort de-acuma,
Ca din ast popor pierit-anz,
Ca nz-am rupt de neanz, de
gloata?"
Sora ii raspunse dstfel:
"N-o sä pling, de-o fi sa aflu
Cum ca nu mai e§-ti in viat6;
Se va na.Fte alto! poate,
Fratior mai bun ca tine,
Unul mai cu judecata."
Kullervo, al lui Kalervo,
I-a raspuns In chipul asta:
"N-o sa pling nici eu de -afla -voi
Cunz ca nu mai e.yti in vial&
Ma voi face lute-a sora;
Cap de stinca, gura huma,
Ochii boabe de prin codri,
Parul din uscate ierburi,
Cu urechile de nztferi,
Ca un trup din trunchi de
glad4."
Spuse maica-si aceste:
"Bunn, scumpa nzei iculita,
0, fenzeie minunata,
Care nz-ai purtat in pintec,
Tzt, ce ni-ai crescut, o, mama,
Vei mai plinge pentru mine,
De-i afla ca-s mort de-acuma,
Ca din ast popor pierit-am,
Ca ni-anz rupt de neam, de
gloata?"
Prinse a grai maicuta,
latei vorbele ce-i spuse:
"Tzt nu cum e un stfflet,
Cunz e-o ininza de mania;
0 sa vars amare lacrimi
CInd o fi, clndva, sa aflu
Ca nu ev`i, ca pe vecie
Te-ai desprins de-al mei, de
neanzu-ti;
Lacrimi s-or varsa-n odaie,
Pe podele, valurele;
Frinta de mijloc, of plinge
Pe careiri, prin cele grajduri,
S-o schirnba-n polei zeipada,
Iar poleiu-n lama goala,
Varna goala in verdeata,
Ci verdeata s-o preface-n
Iarba galbena pe cimpuri.
CInd n-oi cuteza a plinge,
www.dacoromanica.ro
Cind sinzli-m-oi stingherita
56 bocesc, sa gem de fata
Cu vecinii, nza voi duce
Sa m-ascund acolo-n baie
Coperind cu-a' mete lacrimi
Dupinzeazta cea de scinduri;
Laitele-or pluti pe apa."
Kullervo, al liii Kalervo,
Fatzil cu coltuni alba§-tri,
La razboi porni-ntr-un cIntec,
Tot sunind din corn, la lupte,
Trinzbita prin cele bahne;
A facia sä sune cimpuri,
Haztlit-a prin dumbrave,
A doinit prin ierbi uscate.
Un trinzis 1-a prins din
timid
Ca sa-i dea aceasta veste:
"Ti-a murit, acasa, fatal,
A pierit mo4-neagul ostru;
Te grabeVe a te-ntoarce
Ca sa vezi de-nmormintare!"
Kullervo, al lui Kalervo,
I-a raspuns atria doara:
"De-a murit, eh! Mort sa fie!
Mai avem un cal acasa
Ca sa -1 ducel la mornzintu -i,
Sc1-1 stramute pin' la Kalma."
Se-aVernu la drum cintInd
tot,
Pe cimpii sunind din cornu-i,
Iaca, I-a ajuns din timid
Un trimis Bete vestea:
"Fratele-ti muri acasa,
A pierit feciorul vIrstnic;
Te grabeve a te-ntoarce
Ca sa vezi de-nmormintare!"
Kullervo, al lui Kalervo,
I-a raspuns atita dom.
"De-a nntrit, eh! mort safe!
Armersar avem, nzindrete,
Ca sa -1 duca la mornzintu-i,
Sa-1 strannite pin' la Kalma."
Se-aVernu la drum, in cin-
tec,
Pe sub brazi mereu, sub ramuri;
Un trimis 1-a prins din urma
Ca sci-i dea aceasta veste:
"Ti-a murit acasa, sora;
Uite, s-a pierdut acuma
Cea mai virstnica din fiice;
Te grabe§-te a te-ntoarce
Ca sa vezi de-nmormintare."
Kullervo, al lui Kalervo,
I-a raspuns, atita doara:
"De-a murit, eh! moarta fie!
355
Mai avem o iapa-acasa
Ca s-o duca la mormintu-i,
S-o strilmute pin' la Kalma!"
Merse zgomotos prin ier-
buri,
H6:tlind prin cele pal ip;
Un trimis 1-a prins din urma
Ca sa-i dea aceasta pre:
"Ti-a nzurit prearnindra maica,
Hranitoarea cea dztioasa,
Te grabe4.te a te-ntoarce
Ca set vezi de-nmormintare."
Kztllervo, al ltd Kalervo,
A grail in chipul asta:
"Vai, nenorocire mie,
Bier baiat, muri maicuta,
A pierit ea, tesatoarea,
Iscusita cztsatoare,
Torcatoarea cea maiastra,
Ce untplu mosoare nitrite,
Ce avea un fits sith furca
Fara de asentanare.
N-am putul sa-i veid
sfiritul,
Nici .sa fin .yi ezt de fola,
Cind a-nchis, sarmana, ochii;
Poate frigul a ztcis-o,
Lipsa groaznica de piine?
li spalati acasa trupul
Cu sapun din cel germanic,
Inveliti-o in matase,
O infaqurati in giulgiztri,
Ccboriti -o -apoi in groapa,
li conduceti trupu-n Kaltna
Cu cintari, in nesfiryite
Vaiere de bocitoare;
Nu nza-ntorc, caci, iota, nu e
Pedepsit Untamo inca,
Nzt-i ucis acest om crincen,
Mai traieVe blesternatzd!"
Tot cintind porni sa lupte,
Merse fericit si vesel
Tot mereu spre Untamola;
Spuse aste-atunci Kullervo:
"Ukko, zeule inane,
Ii6-tni tu cea mai buna .Spada,
Cea mai mindra dintre suliti,
Sa tin piept la multa oasle,
S6 infrunt viteji o sztta!"
A prinzit o mindra spada,
Cea mai mindra dintre suliti;
Ninzici intreg poporul,
Neamul tot al lui Untamo,
Casele schinzba-n cenuth,
Le lath sa arda-ncetul;
A crutat doar pietre-n vatra,
www.dacoromanica.ro
Cel scoruq de linga curte.
Kullervo, al lui Kalervo,
Se-ndrepta apoi spre tarn,
Colo-n locuinta ceea
A biltrinului sau rata,
Pe-a' parintilor largi qesuri;
A gasit odaia goala;
Cind batu, era pustie;
Nu I-a strins in brate nimeni,
Nu s-a-ntins spre e/ vreo mina.
Puse mina-apoi pe sob&
Reci is toti carbunii sobei;
Dupa semnul ast qtiut-a
Ca nu mai traia maicuta.
Pe cuptor mai puse mina;
Reci is pietrele acelea;
Dupa semnul ast put-a
Ca nu mai traia taicutul.
Se opri pe jos cu ochii,
Du. tmea nematurata;
Dupa semnul ast §-tiut-a
Ca-i murise surioara.
,Fi In port apoi se duse,
Portztl nu avea vreo baa;
Dupa semnul ast 4.6W-a
Ca muri qi fratiorul.
Prinse-a suspina arnarnic;
Plinse-o zi, mai plinse una;
Spuse-atunci aceste vorbe:
"0, preascumpa maiculita,
Oare ce-mi lasaqi, ce lucruri,
Pentru-a mai trai pe lume?
Vai, nu poll s-auzi,
maicuta,
De suspin pe ochi.yorii-ti,
Daca piing tot pe sprIncene,
De ma tingui tot pe capu-ti!"
Se trezi-n panzirzt nzaicuta,
kgrait din fundul groapei:
"Iii lasai ast cline Musti,
Spre paduri sa te-nsoteasca;
la-ti, tzt, credinciosul cline,
Inspre codru-ndreapta-ti pap,
Tot in curmezi§. strabate-I,
Spre-a' padurilor fecioare,
Ca s-ajungi acolo-n curlea
etiyoarelor albastre,
Thcntai pe la poarla ceea
A castelului de ramuri,
Ca sa cati acolo hrana,
SO to rogi de-o prada buna!"
Kullervo, al lui Kalervo,
Credinciosul cline luat-a,
S-a tot dus pe cea potica,
Merse-n susul celui codru;
Dupa ce umbla oleaca,
 356
Numai dup6 o clipita, "0, voi, neamuri vittoare,
Pe un colnic el ajunse, Nu va cre§leti aspru pruncii,
Se gasi-n acelea,,vi locuri Pe la mance nzarginite
Unde -a fost rapit fecioara, Ori pe la femei straine!
Pcingari copilzil maicii. Fiii cei crescuti prea
Se jeleau preanzindre aspru,
papyti, Pruncii leganati prosteqte
Dragul cimp varsa tot lacrimi, N -ajung priceputi in viata,
Tot jeleau ierbi tinerele, Nu prinzesc o nzinte dreapta,
Se tot tingztiazt amarnic De triiiesc chiar nzulta vrenze,
Florile de prin 'Mete, De se fac la trup pziternici!"
Ca fusese siluita,
Necinstitcl sztrioara;
Incetase-a creqte iarba,
Nu mai infloreazt de-atuncea
Buruieni pe locul cela
Al nelegiuirii crunte,
Unde fuse siluita
S'armanica.feti.yoara,
Unde pingdri feciorul
l'e copilul maicii sale.
Kullervo, al lui Kalervo,
Trase otelita-i spad6;
0 privi, o-ntoarse iar6V,
Sabiei cerut-a sfatzd.
De poftea ea sa rnanince
Curve vinovata, dacci
Nu dorea sa beie singe
Care savir§lse crime.
Spada-i intelese planzd,
A ghicit ce-avea in nzinte;
I-a raspitns cu aste vorbe:
"Cum de n-a.y minca eu came
Vinovata czt placere
n-aq bea czt bucurie
Singe ce facut-a crime?
Doar maninc §.i-aqa la carne
Fara vina; beau qi singe
Ce n-a fost sztpus gre4-elii."
Kullervo, al lui Kalervo,
Fatul cu co/tuni albaqtri,
In panzint Infipse garda,
A Writ In hit minerul,
A intors spre sine virful,
Se-azvirli in vlrfu/ cela,
Sa-ntilneasca-n el pieirea,
Sa primeasca cistfel moartea.
Iata, asta fu sfir§ltul,
Moartea dlrzului Kzillervo,
S-a-ncheiat cu asta soarta-i,
Astfel a pierit sarnzanul.
Ci moqneahul
Vdindmoinen,
Cind afla ca,si nzurise,
Ca nu mai traia Kullervo,
A grad In chipul asta:
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Canttd
al .,00(VH-lea
www.dacoromanica.ro
 361
Ci fierarul Ilnzarinen
Seri le-§1 jeli nevasta,
Toate noptile de-a rindul,
Fara a inchide ochii;
Zizza lard sa prinzeasca,
Suspina in faptul zilei,
Diminetile, devreme;
Ca-i murise nevestica,
Ca-n mornzint era frumiselea;
Nu-nvirti in nziini barosul,
Inceta in fierarie
Orice zgomot, timp de-o Luna.
Spuse Ilmari fierarul:
"Nu .ytizt, biet, cum sa -rni duc
traiul,
Cum sa vietuiesc de-acuma,
De-i nevoie sa dorm noaptea,
Ori sä stau mereu de veghe,
Nopti prea lungi, ininza -i trista,
Jalea-i grea, puterea slaba.
Serile-s plictisitoare,
Diminetile nzi-s triste,
Noaptea-i mai chinuitoare;
Mai mihnit is la trezie;
Raz, de aste seri nu-mi pare,
Nu piing dimineti de aste;
Dupa alto vremi ma tingui,
Dupef soap mea frzttnoasei,
Inti jelesc iztbita, plingu-mi
Mindra cea cu negre gene.
.,Si In tot rastimpul asta,
De dureri, prea des, in vise
Mina-mi in de§.ert se-ntinse,
Pumnul meu afla nimicul,
Noaptea, pe de anzindou6
Parti a trupulzti, in patzt-mi."
Ne-nsurat traia fierarul,
Fara soata-mbeitrinea tot,
Plinse dorta, plinse trei luni,
Dar aturzci in luna-a patra,
Strinse aur de pe mare
.F! argint din virf de valuri;
A adus gramezi de lenzne,
Vreo treizeci de sanii pline;
A facut carbuni din lenzne,
A§.eza carbuni pe vatrei.
A luat din al sat, aur;
Din al sau argint alese
Drug cam dolofan, cit nzielul,
Ca un iepure de iarna;
Aztru-n cuptor zvirlit-a,
Pe carbuni a pus argintul;
A.FeZei la foale robii,
Simbriaqi a pus la lucru.
Vint destztl Acura robii,
Simbria# muncira trudnic,
www.dacoromanica.ro
Fara de manu# si rar6
Palarii pe cap, nici unul;
Arita acest jaratic
Inszqi faur Ilmarinen,
Ca sa-qi faca-un chip de aur,
Din curat argint, nzireasa.
Au suflat proste§-te robii,
Au slabit st simbria§li;
Ci fierarul Ilmarinen
Singurel a tras la foale;
Trase-o data qi-inca-o data,
Dar cind trase-a treia oara,
Cercetat-a fundul vetrei,
Marginile-ntoarse ale
Marelui cazan sa vada
Ce se pregatea acolo,
Din cuptor ce-avea sa iasa.
A ie§lt din vatra-o oaie;
Colo-n cada-un par de aur;
Paru-al doilea-i de amnia,
De argint e paru-al treilea;
Cei de fata se mirara,
Insa nu §1 Ilmarinen.
Spuse Ilmari fierarul:
"Cum e.Fti tu, doreasca-.2i lupul!
Fu sotie-mi vreau de aur;
Din argint inzi vreau mireasa."
Ci.fierarul Ilnzarinen
Azvirli in.flacari oaia;
A adaugat yi mai mult
Aur si argint, s-ajunga;
Aqezei la foale robii,
Simbria# a pus la lucru.
Vint destul Acura robii,
Simbria# muncira silnic,
Fara de mcinu§1 yi Ara
Palarii pe cap, nici unul;
Inszqi faur Ilmarinen
Arita acest jaratic
Ca sa-§q faca-un chip de aur;
Din argint curat, mireasa.
Au suflat prosteqte robii,
Au slabit sl simbriasii;
Ci fierarul Ilmarinen
Singurel a tras la foale;
Trase-o data §1 inca-o data,
Dar cind trase-a treia oara
Cercetat-a fundul vetrei
Marginile-ntoarse ale
Marelui cazan sa vada
Ce se pregatea acolo,
Din foc ce-are sa 11§-neasca
Din cuptor un minz iesit-a,
Se ivi din fund de jaruri
Coanza fluturind, din awl
Cap de-argint, de bronz copite;
 362
Cei de fate:, se mirarei,
Insa nu si Ilmarinen.
Spuse Ilmari fierarul:
"Cum ecti tu, doreascei-gi lupul!
Eu sotie-mi vreau de aur,
De argint Imi vreau mireasel."
Ci fierarul Ilmarinen
Azvirli in flocari mtnzul;
A adaugat ,Fi mai Inuit
A ur si argint, s-ajungei;
Aqeza la foale robii,
Sinzbria§1 a pus la lztcru.
Vint destul facura robii;
Simbria.Fi muncirc7 trudnic,
Fara de manzqi si faro
Palarii pe cap, nici unztl;
InsztV faur Ilmarinen
Arita acest jaratic
Ca sa-§1 faca chip de aur,
Din argint curat, mireasa.
Au suflat prosteVe robii,
Au slabit si simbria.§1i;
Ci fierarul Ilmarinen
Singzirel a tras la foale;
Trase-o data .51-inca-o data,
Dar cind trase-a treia oarei,
Cercetat-a fundul vetrei,
Marginile-ntoarse ale
IVIarelui cazan .syl vada
Ce se pregatea acolo,
Din foc ce-are sa 14neasca.
Fata a ieVt din vatra,
Din cuptor cosita de-azin
Cap de-argint, de aur, parul,
Minunat de tot e trupul;
Toti ceilalti se-nspainzirztara,
Insa nu §1 Ilmarinen
Ci fierarul Ilmarinen
Ciocani ast chip de aur;
Ciocani nopli far' so doarma,
Zile fara de odihna,
Fauri picioare fetei;
Plasnzzii picioare, bra,te,
Insa nu mergea piciorul,
Nzr imbrOl4a nici bratul.
li facu ztrechi fecioarei,
insa n-auzea urechea,
Fentri o mindrei gurel;
Mindra gura, strapzici ochii;
N-a putut de loc sa-i deie
Gurii glas; la ochi, blindete.
Spuse Ilmari fierarul:
"Da, ar fi nevasta mindra,
De-ar grai, de-ar fi sa alba
Minte si, nici vorba, limba!"
A adus apoi fecioara
www.dacoromanica.ro
Dztpa lungi, subtiri perdele,
Pe alese perne-o puse,
Pu -un crivat tot de matase.
Ci fierarul Ilmarinen
Pregati o baie buna,
Incalzi odaia de-aburi,
Porunci saputz s-aduca,
Crengile meinunchi sa lege,
Apa-n trei geileti sa fie;
Sc gall el, pitigoiul,
Curatitu-sa, botgrosul,
De cea pulbere de aur.
S-a spalat virtos fierarul,
S-a-mbdiat cunz i-a fost voia,
Se Intinse linga fata,
Dupa cea perdea subtire,
Intr-un baldachin, de-otele,
In caszita ferecald.
Ci fierarul Ilmarinen
A cerut indata paturi,
Trebui din prima noapte
SO se-ascunda sub mantale,
Pe sub dorta, on sub trei chial;
Bloni de urs sa se piteasca
Sub cinci, ,yerse glugi de lima,
Numai ca s6-# afle tihna
Ling6 scumpa-i nevestica,
Lingo chipul cel de aur
Ii era cle.vtul de calla
Coasta cea de catre paturi,
Dar cea dinspre nevestica,
Dinspre chipul cel de aur,
Cit pe ce era sa-nghete,
SO se-acopere-n poleiuri,
SO se faca gheata-n mare,
Cum e piatra de virtoas6.
Spuse Ilmari fierarul:
"Nu e buna pentru mine,
Sa o ducenz la VeiinOlei,
De- ajutor lzri VainamOinen,
Ca sa-i fie -n veci nevasta,
Porumbitil-n lui brate."
Se §1 duse la VdinOld,
A grait de cum ajunse:
"0 batrine VaindmOinen,
Pentru tine-i fata asta,
0 nevasta nzinunata:
Nu e prea gilcevitoare,
Nu prea nz4ca din barbie."
Mogul vajnic VainamOinen
S-a ztitat la chip cu grija,
A privit apoi la aur,
Spuse vorbele aceste:
"Pentru ce-mi aduci aceasta,
Nalucirea asta de-aur?"
Spuse Ilmari fierarul:
363
"Pentru binele tau rzumai,
Ca sa ai in veci nevasta,
Tie porumbita-n brace."
Spuse movil
Vainamoinen;
"Vai, fierare, frate draga,
Iti azvirle-n flacari fata;
Alte lucruri fa dintr-insa,
Du-o tocnzai in Rusz'a,
In Germania du-i chipul;
Pentru ea cei marl certa-s-or,
Se vor bate bogataii,
Nu e dinsa pentru neanzu-nzi,
Pe deasupra nu-mi prea place
Sa ma-nsor c-o fate de-aut;
De argint s6 am mireasa."
Ci mopzeagul
VdindmOinen,
El, viteazul celor ape,
A grail`, a dat atuncea
Tineretului de grija;
Sfatui pe toti flacaii,
Nu, s6 nu se ploconeasca
Aurului, niciodata;
La argint nu -.pi piece capul;
A sfirpt povatuindu-i;
Spuse vorbele-ntelepte:
"Vc7 bagati adinc in mime,
co/)ii, pitcji, cc c:re.yleli,
Fie c-o sä se intimple
.Sid traiti in bona stare,
Ori saraci nicicind in viola
Nu va luati sotie de-min
Sa n-aveli de-argint mireasa;
Aurul Inghet revarsa,
Scoate- argintul pronzoroaca."

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantu'
al )00(VIII-lea
www.dacoromanica.ro
369
Ci fierarul Ilmarinen,
MeVerul din vepzicie,
Parasi cel chip de out;
Pe a sa de-argint nzireasa,
Puse ham pe minzu-i mindru,
Duse roibu-n fata saniei,
Se urca, in fund, pe copra,
Pleinuia de mult sa mearga;
Ici punea in gind sa piece,
Sa se duca in Pohjola,
Pentru ca sa ceara mina
Altei fete din Pohjola.
A tot mers o zi intreaga,
S-a tot dus sr ziva-a doua;
La sfir,citul zilei-a treia;
Se gasea chiar la Pohjola.
Louhi, gazda cea din
Pohja,
Tocntai ca trecea prin curie;
Inceput-a sa graiasca;
Puse Intrebari asupra
Soartei scumpei sale fiice,
Cum e ea ca nora-n casa,
Go.spodina pe la socri.
Ci fierarul Ilmarinen,
Capu-n jos, cu jalea-n suflet,
Czt caciztla intr-o parte,
Spuse vorbele aceste:
"Ni,, o, preaiubita soacra,
Intrebari, vezi, nu mai pone
Despre viata flicel tale,
Starea-n care ti-i copilul;
Moartea-n gura-a apucat-o;
O rapuse-o aspra soartc7;
Boaba-n lut se odihneqte,
Doarme-al meu copil sub paji§li,
Negrele sprincene-n iarba-s,
E sub fin a mea comoara;
Ci venii scum sa taut
Alt copil al tau, s-o Lau pe
Cea mezina de nevasta;
Mi-o incredinteaza, soacra,
Da-mi pe-a dozza fiica-n locul
Fostei mete sotioare,
Ca sa-i tie loc surorii."
Louhi, gazda cea din
Pohja,
A raspuns in chipul asta:
"Rau facui, nenorocita;
Savir§li greqeala mare
Cind ti-am dat copila ceea,
Cind ti-ncredintai fetita,
Ca sa moara tinerica,
Frageda de tot sa piara;
Intre dinti de lup o detei,
0 zvirlii in gura unui
www.dacoromanica.ro
Urs ce mormthe intruna.
Nu ti-oi da-o pe cealalta,
Nu-i primi vreodata fata
Sa te curete de zgura,
Sa te scoata din gunoaie;
Mai degraba av zvirli-o,
Mi-a,s impinge draga-mi fata
Intr-un aprig Hu de munte,
Ori in inspumate valuri
A vreunei caderi de apa,
Prada pentru-al Manei peVe,
Pentru Viuca Tuonelei."
Fruntea-,yi increti fierarul,
A strimbat urit din gura,
Scutura barbuta-i neagra,
Fluturat-a paru-n bucle;
A intrat apoi in casa,
Sub cei capriori preamindri;
A rostit aceste vorbe:
"Fata, hai, ,ii-nlocuieVe
Surioara to cea mare,
Vino colo-n loczrinta
Fostei mete sotioare,
Ca sa-mi coci tot plini cu miere,
Bere sa-mi gateqti gustoasa!"
Un copil de pe podele
A grail, rosli aceste:
"..5.terge-o, nepoftite oaspe,
Ia, vezi u§-a, nzai strain,
Sfarima§1 din zid o parte,
Ruptu-ne-ai un colt din casa
Cind venii la not odata,
Drum la poarta noastra- aflat -ai.
Fata, tu, o, surioara,
Nu-ndragi viteazul asta,
Al vorbirii sale farnzec,
Nobilele liii picioare!
De lup are-a'sale gingii,
Gheare-n buzunan de vulpe,
Labe de ursoi sub brace,
Asta are doar hangerul
Bautorului de singe,
Gata e sa-ti taie capul,
Spatele sa despice."
A grail fecioara iaraqi
Faurului Ilmarinen:
"Nu voiesc sa merg cu tine,
Ind bat joc de hainzanale;
Nu ti-ai omorit nevasta,
Nu-mi uciseV surioara?
Tot la fel ma vei rapune,
Mi-i ucide si pe mine;
De altmiteri s-ar cadea, cred,
Astei fete-un sot mai vrednic,
Mult mai chipeq la faptura;
Sanie cu mult mai mindra,
370
Mai malt sa alba locul,
Locuint6 mai mareata,
Ca bordeiul de carbune
Al fierarului, ca focul
Unui on, greoi la minte!"
Ci fierarul Ilmarinen,
MeVerul din vepzicie,
Fruntea V-a-ncrefit-o stra,cnic,
A strinzbat urit din gurc7,
Stature barbuta-i neagra;
O rc7pi apai pe fata,
A luat-o iute-n brate,
A plecat ca vijelia,
Neivalit-a spre trosztrei,
Drept in sanie o puse;
A losat-o-apoi sa cada
Mai in fund, pe scindurica;
A plecat in graba mare,
S-aVernu la drum indata;
Tot tinea c-o mind hatul,
Scotocea cu ceealalta
DragalaVi sini ai fetei.
Se plingea, scincea
.fecioara,
Spuse-apoi aceste vorbe:
'Ma duceani sei string bobite,
Buruieni de leac prin bahne,
Prapeiditu-m-am, seirmana,
Paseirea gas it -a moarlea.
Ma ascztlta, Ilmarinen,
De MI-177i dai indatc7 drumul,
.Sarnia bucati ti-oi face,
Cu picioarele-oi zdrobi-o,
O voi rumpe cu genunchiul,
O voi sparge cu calciiztl!"
A grail in chipul asta
Ilmarinen, mare maistru:
"In a faurului sanie
Is tot scinduri ferecate,
Ca scl find' tare bine
La izbirea cu piciorul,
La firrlile fecioarei!"
S-a jelit atuncea fats,
Plinse fringhia de-aramc7,
Amindou6 miini iqi frinse,
Degetele ii trosnira;
A rostit aceste vorbe:
"Uite, dace nu-nzi dai drunzul,
PeVe ma prefac pe ape,
Pastrav in adinci talazuri!"
Ci fierarul Ilmarinen
A raspuns in chipul asta:
"Nici aqa nu mi-i scapa tu,
Te-oi goni in chip de qtiuca."
S-a jelit atunci fecioara,
Plinse fringhia de-aranza,
www.dacoromanica.ro
Amindoua miini "14-i frinse,
Degetele ii trosnira;
A rostit aceste vorbe:
"Uite; data nu-mi dai dru-
mul,
Repezim-ma-voi ca helge
In paduri sub stinci ii pietre."
Ci fierarul Ilmarinen
A raspuns in felul asta:
"Nici aqa nu nzi-i scapa tu;
Te-oi goni in chip de vidra."
S-a jelit atunci fecioara,
Plinse fringhia de-aranza,
Anzindozza miini i.ci frin.ve,
Degetele fi trosnira;
A rostit aceste vorbe:
"Uite, data nu-mi dai dru-
rind,
Oi zbura ca ciocirlie,
M-oi asczinde dupa -un nour!"
Ci fierarul Ilmarinen
A raspuns in felul asta:
"Nici aqa nu mi-i scapa tu:
Te-oi goni in chip de vultur!"
Merserei o chpa numai;
Pulintel inaintara;
S-a ferit in leituri calzzl;
Poticnitu-s-a deodata
Cea ureche pleop`ita.
Ridica fecioara capul,
Pe °mat zarit-a urine;
Intreba cu cute vorbe:
"Cine-o fi trecut pe-aicea?"
Spuse Ilnzari fierarul:
"Iaca-un iepure trecut-a!"
Suspina sarmana fate,
Reisufla din greu qi spuse
Mai apoi aceste vorbe:
"Of 11-amar; nenorocita!
Mult mai bine-ar fi de mine
De-al lua-o dupa aste
Urme-a' iepurelui, dupa
Direle subliri lasate
De picior-scalirnb, decit sa
Stau cu-un petitor alaturi,
Cu -un zbirciog de mog in sanie;
Peri de iepure -s mai nzindri,
Mult mai dragalaq i-e botul!"
Ci fierarul Ilmarinen
Buza-qi nzzqcel, nalta capul,
.57-a urmat cu larrrza drunzul;
Nunzai dupa o clipita,
Iar se poticni sirepul,
Se umplu acum de teama
Cea ureche pleoVita.
Ridica fecioara capul,
371
Pe °mat zarit-a urine;
Intreba cu aste vorbe:
"Cine-o fi trecut pe-aicea?"
Spuse nzecterul Ilmari:
"A trecut o vulpe drumul."
Suspina sarmana fata,
Raszrfla din greu yi spuse
Mai ap6i aceste vorbe:
"Of yi-amar; nenorocita!
Mult mai bine-ar fi de mine
De-ay fi-n sanie de-a vulpii
Care urla, de-ay f, -n sania
Acelei nzereu hoinare
Decit s6 tot stau alaturi
De ast petitor; pe ling6
Ast zbirciog de moy in sanie;
Mai frurnayi is peril vulpii,
Gura vulpii-i mai draguta"
Ci fierarul Ilmarinen
Buza-yi muyca, nalla capul,
urmat cu larmei drumul;
Numai dup6 o clipit6
lar se policni sirepul, .
Iarayi se urnplu de teanza
Cea ureche pleoytita.
Ridica fecioara capul,
Pe °mat zarit-a urine;
Intreb6 cu aste vorbe:
"Cine-o fi trecut pe-aicea?"
Spuse Ilmari fierarul:
"Iaca-un lup trecut-a drzimul!"
Suspina sarmana fata,
Rasufla din greu spuse
Mai ap6i aceste vorbe:
"Of yi-anzar; nenorocita!
Mult mai bine-ar fi de mine
De m-ay tine dupa urine
lot de lup, de payii ce/ui
Bot-plecat decit sa stau ici,
Lingei-un pelitor, alaturi
De-un zbirciog de may in sanie;
Peri de lup mai matasoyi is,
Gura lui e mai draguta!"
Ci fierarul Ilmarinen
Buza-yi muyca, math capul;
.57-a urmat cu zgomot drunzul,
Sa petreaca-n sat pe noapte;
Doborit de oboseala
Dupa lurzgul drum cetzut-a
In somn greu; a fost ca altul
Sa-i dezmierde fata-n amp ce
Omul tot dormea intruna.
Cind s-a deyteptat, fier-
arul
Ilmari-ncretit-a fruntea;
A strimbat atunci din gura,
www.dacoromanica.ro
Scutura barbuta-i neagra;
Ci vorbit-a Ilmarinen,
A grait aceste vorbe,
Dupa ce mai chibzuise:
"Am sa spun un vechi descintec,
Sa vrajesc vicleana soap;
S-o fac fiara de padure,
Ori locuitor de ape?
N-ay voi s-o fac o fiard,
S-ar inspaiminta padurea;
Nici locuitor de ape,
Caci ar speria yi peytii;
S-o lovesc ay vrea cu spada,
Moartea sa i-o dau din paloy!"
Spada -i intelese planul
Ce gindea viteazul asta;
I-a reispuns cu aste vorbe:
"N-ant fort eu de loc facuta
Ca sa dzic fenzei la nzoarte,
Ca sa nimicesc viclene!"
Ci fierarul Ilmarinen
Spuse lute un descintec;
A schimbat fenzeia asta
Intr-un pescaruy, sa tipe
Singurel pe stinci inalte,
Tot pe stane sa jeleasca,
Sa tot piuie in virful
Celor limbi de-uscat, sa geama
Tot prin duyinanoase vinturi.
Ilnzari, fierarul, iacc7,
S-ayeza atunci in sanie,
Neintrerupt tinut-a drumul,
Cu un zgomot tare mare,
Capu-n jos, cu jalea-n suflet;
Merse spre-ale sale plaiuri,
Se intoarse iar acasc7,
Pe meleaguri cunoscute.
Moyul vajnic Vainambinen
L-a-ntilnit pe drum yi prinse
A-i grai in chipul asta:
"Ilmari, fierare, frate,
De ce eyti mihnit yi cuynul
Pe-o ureche tii, cind tocmai
Te-ai rotors de prin Pohjola.
Cum e viola prin Pohjola?"
Spuse Ilmari fierarul
"Ce mai trai e prin Pohjola!
Sampo macina intruna,
Cel capac frunzos se miqc6;
Macina-ntr-o zi de hrana,
Iar in alta, de vinzare,
De pastrare, intr-a treia.
Da, o spun pe yleau, yi,
iaca,
Ay mai vrea s-o spun o data:
Ce mai trai e prin Pohjola,
372
De cind au pe-acolo Sampol
Ara, seamana toti clmpuri;
Grine lor le merge bine,
E-o nestinsa fericire!"
Spuse mogul
Vdinamainen:
"Ilmari, fierare, frate,
Ce facu0 cu fata ceea?
Unde-o fi traind acuma
Cea logodnica vestita,
Ca te-ntorci cu mina goal&
E§-ti tot far6 de nevasta?"
Ci fierarld Ilmarinen
A raspuns in chIpul arta:
"Prefticutu-mi-am sotia,
Soata groaznica-am schimbat-o
Intr-un pescaruq, pe-o stinca;
Tipa-acum ca pescaruqul,
Trancaneo`e-a4.a intruna
Ca o pasare de mare,
Piuie pe pietre-n ape,
Strig6 jalnic de pe stand!"

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XXXIX-lea
www.dacoromanica.ro
 377
Mogul vajnic Vaindmoinen Vintu-ti leagana lin luntrea,
A grait atuncea astfel:
"Ei, fie rare Ilmarinen,
Hai sa mergem in Pohjola,
Sampo minunat s- aducem,
Sa privim capacul mindru!"
Ci fierarul Ilmarinen
I-a reispuns cu aste vorbe:
"Nu putem rapi ast Sampo,
N-onz lua capacul mindru
Din Pohjola-ntunecoasa,
Din grozava Sariola!
Intr-un adapost e Sampo,
Intr-o stinca in Pohjola,
Intr-un colnic de aramc7
Dupa noua broaVe groase;
Raelacinile-s infipte
In adinc de nova stinjeni;
Una e din lut infipta,
Alta-n mai de riu virita-i,
Cea din urnia-i chiar sub cas6." Maistrul ve.nic, granzadit-a
Spuse mogul
Vainamoinen:
"0, fierarule, drag prieten,
Hai, in Pohjola, s6 mergem
Sa aducem Sampo cela,
Pregatim o nova mare,
S-a.yezam intr-insa Sampo.,
Sa rapim capacul mindru
i sa-1 smulgem de pe-acolo,
Din cea stinca a Pohjolei,
Din colina de aroma,
Ca sa -1 scootem de sub cele
Noua lacate grozave!"
Ilnzari fierarul spuse:
"E cu mull mai minunata
Pe uscat calatoria;
Sa mai rateiceasaca Letup°
Pe talazuri, nzai pluteasca
Moartea pe spinari de valuri!
Ne vor sczitura vintoase,
Vijelii o sa ne poarte,
O mai fl nevoieinca
Degete lopeti s-ajunga,
Visle, ale noastre nzinuri!"
Spuse moqul
Vainanzoinen:
"E cu mull nzai minzinata
Pe uscat calatoria;
Minunata, da, dar este
Mult mai grea si incurcata;
E placid sa fii pe valuri,
Sa-ti alunece lin barca,
Sa strabati pe nzari intinderi,
Peste fetele de mese
Limpezi sa plutecti intruna;
www.dacoromanica.ro
Iti tot duce valul nava,
Boarea mi§.ca unda-n freamat,
Vint de miazeizi-ti impinge
Cea corabie s-alerge;
TotuV, orice-o fi, de vrenze
Ce nu-ti place, uite, marea,
Calea pe uscat lua-vom,
Ne-om tines tiris de nzaluri.
Fa-mi indata-o spada
noun,
Palo, cu tai§ de flacari,
Ca sa pot s-along dulaii,
Sa-i indepartez pe oanzeni
De prin Pohja, in rastimpul
Cit o sa le smulgem Sampo
Din cel sat cuprins de geruri,
In Pohjola-ntunecoasa,
In cumplita Sariola!"
Ci fierarul Ilmarinen,
Fier pe foc, °lel pe jaruri,
A varsat apoi aur
Cit putu sa is cu virful
Degetelor; argint cit
Incapu in pumn, 4i puse
Robii toll sa sufle-n foale,
Simbriaqii sa munceasca.
Vint destul Acura robii,
Au muncit si simbriasii,
Fierul se topea ca tercizil,
Alziat era otelul,
Stralucea ca apa-argintul,
Aurul sclipea ca valul.
Ci fierarul Ilmarinen,
MeVerzil din ve§-nicie,
Se pleca spre fundul vetrii,
Peste marginea intoarsa
A cazanului; ci, iata,
Se niz4tea acolo spada,
Garda se-nchega, de au?:
Scoase-atunci din foc met-
alul,
A adus acel amestec
Bine potrivit, din fleicari
Pe grozava nicoval6,
Sub ciocane, sub baroase.
Palos mindru faurit-a,
Chiar aya precum dorise,
Spada fara-asenzanare;
Chipuri zugravi pe dinsa
Numa-n aur; a gatit-o
Cu pleicute argintate.
Movil vajnic Vainamoinen
A venit chiar el s-o vada;
latc7, apuca cea spada
378
Cu taiqul ei cel mindru;
A incovoiat-o-ndata
Doar cu mina lui cea dreaptc7;
S-a uitat la ea din toate
Parcae, apoi grait-a:
"Dupa om, o fi gi spada?
Dupa purtator; taiptl?"
Dupa om era qi spada,
Dupa purtator; taiprl;
Stralucea in virfir-i lzrna,
Soarele sclipea pe-olele,
Stelele lzrceau pe garda,
Azvirlea un cal pe albul
Sabiei, iar colo, linga
Bumb mai mieuna o mita,
Mirlia un cline -n teaca.
Invirtit-a Vainamoinen
Spada-aszrpra unui munte
Tot defer, spunind aceste:
"0 sa pot cu spada asta
Sa despic si munli, sa spintec
Stincile cu ea, in cloud!"
Ci fierarzrl Ilmarinen
A grail in chipul asta:
"Biet, nenorocit de mine
Cu ce oare-o sa ma agar,
Cum m-oi ocroti mai bine,
Saraculul, impotriva
uscatului, §1-a apei?
Sa-mi iau plato.ya de aur?
Sa imbrac de fier; carna0?
Sc7 incing §.erpar de-olele?
E cu mult mai in putere
Sub o platoqa barbatul;
Mai mare!, cind are zale;
Este mai cu seamy tare
Cind incins e cu chimirul."
Clipa dusului venit-a,
Vrenzea de plecat aproape-i;
Unu -i mogul VcYinOmOinen,
Iar al doilea-i Ilmarinen;
Armasar au prin 3.6 cate,
Mindra coama cum e inul,
Ha furl pose chiar pe coaste,
Cal cu harnul pe spinare;
Amirzdoi au mers sa cate
Tot privirc7 printre arbori,
S-au uitat cu multa grija
Prin padurea cea albastra;
Au vazut un cal in codru,
Pe sub brazi zarira-o coama.
Mopil vajnic VainamOinen Un prisos de-argint aducu-qi,
.57 fierarul Ilmarinen
Inhanzara calul de-aur;
Pus-au friu acelui noaten
,,Si la drum se ayternztra,
www.dacoromanica.ro
Intinzind-o impreuna
Tot mereu in lung de maluri;
De pe farm suspin urcat -a,
Se-auzi din port un geanzat.
Moqul vajnic Vainamoinen
A grait in chipul asta:
"Plinge-acolo o fecioara,
Se jelecte -o porumbila;
Haide, qi-om privi cam ce e,
Sa vedem mai de aproape."
S-au apropiat sa vada,
Sa priveasca mai de-aproape;
Nu plingea nici o fecioara,
Nu era vreo porumbila,
Lacrimi tot vc7rsa o barca,
Se jelea o mindra luntre.
Spuse moqul Vainamoinen
and ajunse linga barca:
"Luntre, tu, de lemn, de ce plin-
gi?
De ce genii, vinjoasa barca?
Plingi ca grea ti-i lemnaria,
Iti dispreluieVi puterea?"
Luntrea cea de lemn
raspunse,
A grait vinjoasa barca:
"Tot pe marl se vrea o luntre
Si de valatucii aVia
Catranili, cit mai departe!
Unei fete ii e gindul
Doar la maritiq, departe
De vestita-i locuinta!
Eu ma tingui, trista barca,
Tot tinjesc, sarmana luntre,
Dupa cela care-odata-o
Sa ma puie-n larg de ape,
Ce m-o azvirli pe valuri.
Se spunea cind ma-njghe-
bara,
Toti credeau pe vremea ceea-n
,Fantier ca ma faceau doar
Luntre de razboi, pe care-o
Inarnzau de marl reizboaie,
C-o sa port in pintec marfuri,
De comori incarcatura;
Nirneni nu m-a dus la lupte,
Nici pe caile de jafuri.
Alte barci chiar slabe tare
Is purtate prin razboaie,
Iau mereu la lupte parte;
De trei on in tinzpul verii
De argint incarcatura;
.57 eu, luntre dulgherita,
Eu cu suta mea de scinduri,
Putrezesc tot prin surcele,
379
Pier in §.antier cu-ncetul;
Icica Erni foiesc sub talpe
Cei mai groaznici viermi de
Alma,
Cele mai cztmplite pasari
Din vazduhuri facu-qi cuiburi
Prin catarturile mele;
Vin qi-mi sar pe pupa toate
Broapele de prin padure;
Ar fi fost de doua on mai
Dragalaq, de doua, trei on
Mai placut sa fiu astazi
Pin pe-o coasta on vreun falnic
Brad pe-o paji§le de munte,
Ar fugi vreo veverila,
Printre crengi, ar da tircoale
Vreo potaie pe sub mine."
Moqul vajnic Vainamoinen
A grail in chipul Asia:
"Boma, tu, de lenin, nu plinge,
Sa nu gemi, vinjoasa luntre!
li porni-n razboi indata,
0 sa iei, n-ai grija, parte
.5'i la batalii grozave.
Orice-ai fi, lucrarea unui Buni tarzqi sa tie visle,
Mare creator, on munca
Vreunui niaistru-ndeminatic,
Moaie-ti bordurile-n ape,
Coastele-li implinta-n valuri,
Fora sa te-ating6 mina,
.Fara so te-ajute puninul,
Fara sa te-mpinga unieri,
Sa to mile -n larguri brate."
Barca cea de lenin
raspunse:
"Semintia nzea cea mare,
Barcile surori, n-ar merge
Daca nu-s inipinse-n apei,
Daca nu-s calauzite,
Daca nu-s de pumni purtate,
Minuite de tan brate."
Spuse moqul VerineimOinerz. Czi frumoasa-ncaltarninte;
"Oare-i merge fOrcl visle
De te-a.c arunca pe valuri,
Far' de visle sa te-ajutori,
Fara-a-ti trebui vreo cirma,
Far' sa-ti bates' vintzt-n pinze?"
Barca cea de lemn
raspunse,
A grait vinjoasa luntre:
"Nimene din semintia-mi
Cea atit de numeroasa,
Nici o Barca din familie
Nu ar merge Para visle,
De lopeti neajutata,
Cirma dindarat lipsindu-i,
www.dacoromanica.ro
Fora -a bate Vint in pinze."
Mcqul vajnic VainanzOinen
A grait in chipul asta:
"Ai putea sa mergi cu visle
De-ai avea lopeti vinjoase,
De-ar fi cirrna-n buna stare,
Daca-ar bate vmntu -n pine ?"
Barca cea de lemn
raspunse,
A grail vinjoasa luntre:
"Semintia mea cea mare,
Barcile surori, putea-vor
Sc7 pluteasca door cu visle,
De lopeti de-ar fi-ajutate,
Cirma data ar avea-o,
De-ar sufla in pinza vintul."
Pe un prund 1c7sat-a calul
Movil vajnic Vainctimoinen,
De un porn lega capastrul,
Barca-n lac a-mpins cu vraja;
Barcii ce-i de lemn, ii spuse;
A rostit aceste vorbe:
"Luntre cu talpoaie tare,
Barca, tu, de lemn, cu straqnici
Mindra-i fi fi la dus greul,
Cum la chip te-arati, frumoasa?"
Barca cea de lemn
raspunse,
A grait vinjoasa luntre:
"Sint la fel de minzmata,
E destul de-ncapeltoare
Cheresteaua sa lucreze
Sute de visla0 in nova,
Loc sa-V afle mii de oanieni."
Ci batrinul Vainanzoinen
Lungi descintece rostit-a;
A adus pe bord logodnici,
Toll cu par lucios pi neted;
Plete netezi, pumni puternici,
Man viteji de vita-aleasa,
A adus pe alt bord fete,
Tinere cu copci de staniu;
Copci de staniu, curelzqe
De aroma, verguri mmndre,
Tot cu degete de aur.
Mai aduse VainanzOinen
Laviii cu moqnegi multime;
Cam de mult stateau degeaba,
Pentru ei era strimt locul,
Caci tot tineretul asta
Le-o luase inainte.
J4ezatu-s-a el insuqi
La cea pupa de mesteacan,
A impins in largu-i barca,
 380
Tot rostind aceste vorbe:
"Barca, spinteca intinsul
Fara de copaci, plute,qe,
Luntre, pe talazuri limpezi,
Ca yi un clabuc pe mare,
Ca un nufar peste valuri."
Rindul la visle tineri,
Fetele au stat degeaba;
Trag din rasputeri la visle,
Grelele lopeti se-ndoaie;
Tot pc loc ramine barca.
Rindui la visle fete,
Lingtiti au stat barbatii;
Trag din rasputeri la visle,
Degetele se-ncovoaie;
Luntrea nu inainteaza.
Rindui la visle virstnici,
Tinerii au stat sa vadc7,
Au vislit din rasputere,
Capetele se tot mi§-ca;
Nici acum nu merge barca.
Ci fierarul Ilmarinen
S-cqeza atunci la visle;
Luntrea cea de lemn porrze0e;
Barca-alearga, malul fuge;
Plesnetul departe-ajunge,
Pina-n larguri se aside
Cum scrZynesc mereu tarupi.
Lopateaza tot pe ape
Rascolite de firrtuna;
Laitele trosnesc intruna,
Marginile se indoaie,
Scirtlie greoaie visle,
A' /or cozi ca sturzli siriga,
Latele lopeti tot tipa
Cum coco#i cei de nrunte,
Ca o lebaa'a tot cintei
Partea dindarat a Izintrii,
Ca un corb scr4neqte prora,
Striga cei taru# ca giqte.
Intelept cirnii batrinul
Verineinzoinen, sand in partea
Dindarat a barcii royii,
Lingo cirma cea vinjoasa;
Se ivi un promontoriu,
Sus se aratei, pe
Un catun ca vai de dinsul
Locuia pe capul cela,
Pe-naltinzea lui, chiar Ahti;
Iii avea salaqul Kauko
Tocma-n golfuletul cela;
Fara pe§.ti gemea col Kauko,
Lacrimi tot varsa amare
Lemminkainen, faro piine;
Ahti tot plingea pustiul
Din hanzbat; jelea poznaprl
www.dacoromanica.ro
Nenorocul lui col negru.
Scinduri tot taia de-o
barca,
Talpa tot cioplea de luntre,
Pe al foanzetei cap, colo,
In col sat urit si jalnic.
Agera avea urechea,
Mai patrunzator chiar, vazul;
S-a uitat spre Soare-Apune,
Ochii-n miazazi-i intoarse,
Curcubeu zari departe,
In sud, zdreanta unui nour.
Curcubeu nicicum so fie,
.57 nici zdreantcr unui noun
Ci se-apropia intr-una
0 corabie mindrete,
Tot plutea o bared mare
Pe al marii spate luciu,
Peste nesfirVte valuri;
Un viteaz ales la cirma,
Un beirbat mare, la visle.
Spuse hitrul
Lemminkeiinen:
"Nu cunosc aceasta barca,
Nu prea Viu de luntrea asta
Indrazneata, care vine
Tot vislind de prin Finlander;
Ce din rasarit sose,Fte,
Cu batai prelungi de visle,
Tot cirmind spre miazanoapte,
Tot nzereu spre Soare-Apune?"
Se-apuca sa faca zgomot,
A strigat cu glasul tare
Din ce/ promontot; din virfu -i,
Peste-a' morn marl talazuri:
"Oare-a cui e barca? Cine-i
Czr cea luntre de pe valuri?"
Au grail barbati din
bared,
Intr-un glas fen:el raspuns-au:
"Cine e§.ti tu, om din codri,
Tu, prin marl pacluri, hoinare,
De nu qtii de barca asta,
Aster nava din Veiinalei,
nici care e cirmaciul,
Cine-i lopeftar la visle?"
Spuse hitrul
Lemnzinkeiinen:
"Pe cirmaci fl ytiu prea bine,
.5'i la fel cunosc vislc col:
Mcvul vajnic Veiineimainen
Tine singur cirma-n mina;
Ilmarinen e la visle;
0, viteji, cam undo mergeti?
Tinta care vi-i, razboinici?"
Spuse mo.yul
381
VeiinanzOinen:
"Ne-ndreptam spre miazanoapte,
Spre-nspumatele virtejuri,
Tot pe valuri cu-albe creste,
SO rapim de-acolo Sampo,
SO catam capacul mindru
Intr-o stinca din Pohjola,
Intr-un comic de ammo."
Spuse hitrul
Lemminkeiinen:
"Eh, batrine Vaineinzoinen,
De vrei sa rclpeqti to Sampo,
SO aduci capacul mindru,
Heide, is -ma si pe mine,
Ca pe-al treilea bun tovarc1§-,
Cc7ci doar cit un om fac Inca,
Daccl-o fi prilej de lupta;
Poruncesc doar Astor minuri,
Dau fi umerilor sfaturi."
Mo.yul vajnic Vaineimoinen
I-a primit tovaraVa,
A luat pozna,cu -n bard;
Alergal-a-n goanc7 mare
Lemminkainen cel zanatic,
S-a apropiat in graba;
Ci, venind, aduse scinduri
In cea harca a has VetinO.
Spuse tzto.itl
VairtamOinerz:
"AI11 de.vtztle lemne-n luntre:
Scinduri am in vas /mil time,
E destula-ncarcatura;
Pentru ce aduci si scinduri,
SO sporeVi qi mai mult Inca
Lemnaria astei nave?"
Hitrul Lemminkeiinen
spuse:
"Scinduri nu scufunda luntrea,
0 proptea nu rupe stogul,
Ci ndes pe marea Pohjei
Smulge cite-un vifor borduri,
Duce tot tacimul navei."
Spuse mopd
VeiinamOinen:
"Deasta vasul meu de lupta
Are ferecata coasta,
Coperit cu-otel e virfu-i
Ca sa fie piept la vinturi,
In furtuni sa steie tare."

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Cantul
al XL-lea
www.dacoromanica.ro
387
Mogul vajnic Vainanzoinen
Barca slobozi din vivid
Capului prelung, in larguri,
Mai incolo de vederea
Satului sarac gi jalnic;
Tot cintind taia talazuri,
Vesel despica la valuri.
Ci fecioarele din vIrful
Capului prelung intrztna
Se uitau ciulind urechea,
"Cc e bucuria asta
Peste marl, ast cintec, care
Zboara razna peste valuri;
Veselie mull mai mare
Ca oricind, un cintec Inca
.57 mai bucuros ca alte?"
Spintecat-a Vainamoinen,
Intr-o zi Intreaga, ape
De pe linga tarm; in ziva a
Doua, ape de prin
tar in alter' zi, iuvoaie.
,5'i-aminti de un desclntec
Lemminkainen cel zanatic,
Peste cel .uvoi puternic,
Peste-a fluviului stint sorburi;
Prinse-a descInta; rostit-a:
"0, cuvoi, sa nu mai spumegi,
Iti opregte ale tale
Mari mind, tu, val puternic!
Tu, feciocra minunata
A puhoiului in spume,
Te agaza pe o stinca,
Stai pe-o stand -n veci batutii
De talazuri, potolegte
Apele cu-a' tale brace,
Ia in miini Incovoiate
Valuri nalte; linigte. te,
Ti,, viltorile cu pumnii,
Sa nu ne izbeasca apa,
Nici sa nu ne ude capul!
Baba, tu, ce stai sub ape,
Tu, femeie din virtejuri,
Side cu-a ten purnni pe spume,
Urca-ti trupul peste valuri,
Sa culegi intreaga spunzei,
Ca sa dornolegti talazuri,
Ca sa nu izbeasca-n omul,
In cc! fara nici o vina,
In cel fora de prihana!
Pietre din mijloc de fluviu,
Stinci, pe nzargini de virtejuri,
Va variti sub apa fruntea,
Cregtetul v-ascundeti toate,
Din cel drum al luntrii rogii,
Din cea tale -a barcii-n smoala!
Daca nu-i de-ajuns aceas-
www.dacoromanica.ro
ta,
Kivi Kimmo, al lui Kammo,
Fa cu sfredelul o bona,
Gauregte cu burghiul
Stinca asta a cascadei,
Coasta-ngrozitoarei stane
Ca sa treaca luntrea fora -a
Se izbi cumva de-o stinca,
Fara ca sa se sfiirime!
Dace!' nu-i destul nici asta,
Tata, tu, ce stai sub ape
Stincile in mucchi le schinzba
Barca o prefa-n ba-gica
Vreunei gtiuci, cind despica-vom
Sorburi mari, cind cobori-vonz
Tot de-a lungul celor stane!
Vergura, locuitoare
A guvoiului, tu, fiica
Din imprejurimi de fluviu,
Scoate -un gingag fir indata
Din a ta subtire furca,
Trage firu-ti peste ape,
Panglica pe- adInci virtejuri,
Sel arate borcii drumul
Celei luntre catrarrite,
Ca cel slab sa poatc7 merge,
Cel negtiutor de locuri!
Melatar; femeie buna,
Vista dindarat apuc-o
Si cirmegte-a noastra barca
Prin guvoaie blestenzate,
Chiar prin fata casei celui
Pizmataret, pe sub ale
Vrajitorului ferestre!
Dacei nu-ti ajunge asta,
0, puternicule Ukko,
Tu, stapinitor de ceruri,
Mina-ti luntrea cu-a ta spada,
0 calauzegte nzinzai
Cu-al tau palog alb, ca barca
Cea de lemn sa treaca grabnic,
Luntrea cea de pin sa zboare!"
Intelept cirnzit-a vasul
In.s.ugi mogul Vainanzoinen;
Cobori merezz in lungul
Stincilot; prin nzari virtejuri;
Barca lui n-a fost izbita,
Luntrea magului trecut-a.
Cum ajunsera prin ale
Golfulzti statute ape,
Barca se opri deodata,
Luntrea inceta sa mearg6;
Locului reimase nava,
Vasu- ncrenzeni pe ape.
Ci fierarul Ilmarinen
cu hitrul Lemminkainen
 388
Vislele-mplintara-n apa,
Au virit adinc lopata
Cea de pin sa-cerce-a scoate
Luntrea din innamolire;
Nu se-urni din locu-i nava,
A ramas mereu tot prinsa
Luntrea cea de lemn ca-n cle.Fte.
Moptl vajnic Vaincinzoinerz
A grail in chipul asta:
"Tu, flu hitru al lui Lenzpi,
Te apleaca ssi prive§-te
Unde-a fort izbita barca,
Uncle-i Izintrea-ntepenita,
In aceste-ntinse ape,
Ca oglinda, potolite;
Oare-n stinci, de-un trunchi, ori,
poate,
Alta piedica-ntilnit-a?"
Lemminkainen cel zanatic
Se grabi deci sa priveasca,
laca, s-a uitat sub barca,
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Nu-i pe nici o stinca barca,
Nu-i pe-o stifled, nici pe-un
trunchi nu-i,
E pe-a unei ytiuci spinare,
E pe umerii unziia
Din grozavii clini de apa."
Mosul vajnic Vainamoinen
A grelit in chipul asta:
"Sint de toate intr-un fluviu:
Trzinchiuri de copaci si §.tiuce,
Dar de vreme ce-i pe-o Viuca,
De-i pe zinzerii unziia
Din grozavii ciini de apa,
Vira-i spada intre coaste,
Tale peqtele in dozier'!"
Ci atuncea Lemminkainen,
Hitrul, veselul cumatru,
Trase sabia din teaca,
Spargatorul cel de oase,
A izbit cu spada-n mare,
S-a plecat pe bordul barcii,
A cazut chiar el in valuri.
Pe-aniindozia miini, in uncle.
L-a-ne-acat pe oni de
plete,
El, fierarul Ilmarinen,
.57-a .s-cos prielenul din mare,
"Ibt rostind aceste vorbe:
"Iaca, ce ti-i cu barbatul,
E facut so poarte barba,
S6 se-adauge la szita,
Ca sa intregeasca mia!"
Scoase-apoi din teaca
spada,
www.dacoromanica.ro
Apuca taiqul luciu,
Pestele sá-1 taie-n doua,
Pe sub luntre sa-1 despice;
Spada s-a i rupt in apa;
N-a simtit nimica ftiuca.
Mo§-zil vajnic Vainanzoinen
A grail in chipul asta:
"Jumatati sirzteti de oameni,
De viteji, nici o treime!
Vreo primejdie de vine,
De se cere-o nzinte tare,
Va e gol cu totul capul,
Piere orice judecata."
Ci sba tras el insu§1
spada,
Fierul cel taios it scoase;
Indreptatu-l-a sub barca,
In ai stiucii umeri, iaca,
L-a infipt in cele coaste
Ale ciinelui de apa.
A ramas infipta spada,
Prinsa in urechea pucii;
laid, mo§.ul VainamOinen
Ridica maretztl pe, -te,
Scoase de prin mare §-tiztca;
,Ftiuca s-a fi rupt in cloud;
A cazut in valuri coada,
Capul, rostogol, in barca.
Si-a luat iar drumul nava,
S-a putut desprinde barca;
Mop,' vajnic Vaintimoinen
Spre-un ostrov conduse vasul,
Repede la !arm ajunse;
Capul marii qtiuci privit-a;
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Sa se-apuce cel mai virstnic
Din flacai sa taie qtizica,
S-o reteze felioare,
In bucati despice-i capul!"
Au grail barbati in barca,
Au vorbit fernei pe punte:
"Mai curate doar le are
Miinile pescarul, is mai
Sfinte degetele sale."
Mo.yul vajnic Vainamoinen
,57-a tras palo§-ul din teaca,
Fierul rece-a scos din tocu-i,
Despicat-a nzarea Viuca,
A tcliat-o buceltele,
A rostit apoi aceste:
"Iaca, cea mai tinerica
Din fecioare sa projeasca
..5'tiztca uriaqa pentru
Masa cea de dimineata,
Ca §-i pentru prinzul zilei."
Au sant fentei cu toate,
389
Cite zece se-ntrecura;
Fiert-au ctiuca ziriaya,
Cu halci mari se ospatara;
Pe ostrov rdmas-au oase,
Aripioarele pe Vim&
Moyul vajnic Velindnulinen
Prinse scl le cerceteze,
Le privi-ndelung din toate
Parti le, apoi greiit-a:
"Dare ce-anz putea sa facem
Cu clyti dinti tclioyi ai qtizicii,
Cu e7'st tare os al falcii,
In cuptorul unui '7:Wet;
La un ciociinar mai ager,
Ori de ar ajunge-n mina
Unui om dibaci in toate?"
Spuse Ilmari fierarul:
"C-un nimic, nu foci nintica,
Chiar nimic cu-un os de peyte
In cuptorul vrunui meyter;
La vrun ciocanar mai ager
Chiar de ar ajunge-n mina
Unui on, dibaci in toate."
Moyul vajnic Vainamoinen
A grc7it in chipul asta:
"S-ar putea scl se-ntruchipe-un
Kantele din os de pecte,
Dacei-ar yti cum sa -1 cioPleasca;
Ar putea s-alcatuiasca-o
Titera din aste oase."
Cum nu s-a-mbiat nici
unul,
Vrun cunoscator destoinic,
Meter la-aste instrumente,
Mogul vajnic Veiinanzoinen
Singur s-a §1 pus pe lucru,
Se insarcinei cu nizinca;
Faztrit-a instrumentul
Cel de os, 1 -a pregatit sa
Fie-n veci spre bziczirie.
Din ce fu cutia eistui
Kantele? Din falca ytiucii;
Dara cuiele acestui
Kantele? Din dintii ytilicii
Din ce fura-n firipate
Strunele acestui nzIndru
Kantele? Din coama unui
Arnulsar al lui Hiisi.
Ispravit fu instrumentul,
Gata, kantele cel nzindru,
Titiera din osul ytiucii,
Kantele din aripioare.
S-au apropiat flacon,
Au venit yi insuratii,
Minunatii flacei iandri,
Si fetite mititele,
www.dacoromanica.ro
Tinere femei, batrine,
.5'i de virsta mijlocie,
Scl priveascef-acest kantele,
Ca sei cerceteze bine
Tintera aceasta mindra.
Ci rugal-a VainanzOinen
Si pe tineri, qi pe virstnici,
Pe beirbati in floarea Virstei,
Ei sa ante cu-a' for toate
Degete dintru aceasta
Titera din aripioare,
Din acest frumos kandele,
Faurit din os de pecte.
Incercaraluni si virstnici
ySi barbati in floarea virstei,
Se-ndoira la cei tineri
Degetele, tremurat-a
Capul celor ninyi de vrenze:
N-a lisnit in bucurie
Bucuria, nici in sunet
Nu s-a ridicat vreun sunet.
Spuse hitrul
Lemminkciinen:
"Voi, flacai, pe junzeitate
Cam prostuti, voi, brudii fete,
voi ceilalti oameni vrednici
De dispret, nu-i unul singur
Cintaret, nu ytie nimeni
Dintre voi ceva sa cinte!
Aduceti-mi instrumentul,
Ci venni acum yi-mi puneti
Pe genunchi acest kantele,
Id, la 1ndemina astor
Zece degete-ale nzele!"
Lemminkainen cel zanatic
Titera hid- in mind,
Capata atunci kantele,
Cel izvor al bucuriei,
Chiar sub degetele sale
Cele zece; bine -1 puse;
Titera lung, minuit-a;
N-a zvonit un fir de sunet;
Nu a rIs nici bucuria.
Spuse nzosul
VaineimOinen:
"Nu-i prin tineretul asta,
Prin acest popor ce creVe,
Nici chiar printre cei mai virstni-
ci
Cintaret la scztla asta,
Un final din ceia care
Bucurci si bucuria;
Oare-ar yti cei din Pohjola
Sa ne ante mai frumos din
Instrumentul nou, sa face
Sa reisurze bucuria?
 390
Oare sa -1 trinzit in Pohja? Cintaret nzai de isprava."
Pine -n Pohja it aduse, L-au adus cu nzare grija,
fi trimise-n Sariola; Pusu-l-au incet in mina
Au cintat copiii Pohjei, Celui care-1 nasdocise,
Copilandri, fet4oare, L-c4ezara pe genunchii-i.
Au cintat din el chiar oameni
Insurati, fenzei din cele
Cu barbat, cinta chiar ins6§1
Gospodina cea batrina,
Tot szicit-a, rasucit-a
Gazda instrunzentul cela,
II supuse cu-ale sale
Degete, it minui chiar
Ea, cu miinile-anzindozza.
Au cintat copiii Pohjei;
N-a fort on: sa nu-1 incerce,
Nu era o bucurie
Bzicuria, nu parea nici
Szinet .s.unetul; ci iata,
Se aniestecara strune,
Tipete scoteau grozave
Cele fire ale coamei;
Raguyit era-acum gland,
Rau scr4nea cel aspru sunet.
Ci dormea un orb in
collu-i,
Un mogneag era pe sob6;
S-a trezit, fir dintr-o data
Smuls din somn; striga mopzeag-
ul
Straplic tare de pe soba,
S-a tot vaicarit in coltu-i:
"Gat-acum, sfirviti odata,
Nici un zgomot, hei, tacere!
Inzi strapunse-urechi, ast vuiet,
Uite,-mi trece prin tot capzil,
Inzi zbirleve parul zarva,
Inzi is somnul pe opt zile.
Daca instrumentul asta-al
Finlandezilor nu poate
SO aduca voie buna,
In somn greu sa te cufunde,
So te chenze la odihna,
Aruncati-1 colo-n apa,
Azvirliti-I sub talazuri,
Ci mai bine it trinziteti,
Dziceli instrumentu -n mina
Celui ce-1 facu; it pune ti
Intre degetele-acelui
Ce putut-a s6-1 injghebe!"
Titera mi.yca din strune,
Spuse aste kantele-ul:
"N-o sa merg in fundul apei,
N-o s-alunec sub talazuri,
Pina n-oi suna preabine
Intre degetele unui
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
aillt111
al XLI-lea
www.dacoromanica.ro
 395
Moyzil vajnic
Vainamoinen,
Cintilretul din vecie,
Degetele pregatit-a,
Policarele niuiat-a,
Sits, pe stinca bucuriei,
Pe a cintecului stand,
Pe-o colind argintie,
Pe un deal Intreg de aun
Doar cu degete lztat-a
Titera nemaivazuta,
Pe genunchi a pus czttia,
Kantele in miini tinut-a;
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Hai, va dati mai pe aproape
S-ascultati, caci niciodata
N-auzirati bucuria
Cintecelor fara moarte,
Melodiile duioase
Ce le zice ast kantele!"
Ci batrinztl Vthneinioinen
Prinse nzinztnat s6 cinte
Dintr-un zgirci al marit tiuce,
Kantele din os de peyte,
Degetele se naltara
Sprintene; uyor cu total,
Policarul lui cel age,:
Bucuria fit aievea
Bucurie, se facuse
Veselia veselie;
Sunetul suna a sunet,
Cintu-n adevar fu cintec;
Tot suna al ytiucii dinte,
Coada cea de peyte-ntruna
Tremura, cinta ea, coama
Armasarului, sunau toil
Peril calului deodatei.
Tot cinta mo.
VainOmOinen;
N-au fost vietati in codri,
Dobitoace-n patru labe,
Fiare ce puteau sa sara
Sa nu fi venit s-aztda
Cintecul de bucurie.
Veveritele sarit-au
Tot din crengi in crengi frun-
zoase;
Au venit yi jderi, yezztra;
Cocotati pe cele garduri;
Au sosit elanii-n fitga
De pe yes, se-nfiorara
Chiar yi riyii de placere.
Se trezi in codri lupul,
Ursul se grabi spre cimpuri
Hat afar' din vizztina-i
De sub pini, de prin birlogul
www.dacoromanica.ro
Cel din maracini; razbit-a
Prin intinse cesuri lupul,
Strabatu marl cimpuri ursul;
S-a suit pe-un gard, statea tot
Razinzat de pari; cazut-a
Gardul dintr-o data; iaca,
Prabuyitu-s-a aceasta
Stavila din cimp; urcat-a
Intr-un brad, s-a ridicat pe-un
Pin stufos ca sa asculte
Asia niztzica, sa fie
Ferniecat de bucurie.
Ci moyneagul Tapiolei,
El, In Metsola, stapinztl,
Al lui Tapio popor tot,
Fete ca si baietandri
Creasta nzuntelui urcara
Asia muzica s-asculte;
Doanina codri /or, sotia
Cea sirguincioasa a lui
Tapio, frunios gatita
Cu collunii cei albaytri,
In papuci cu royi yiretztri
S-ayez6 sub strinib me.vteacan,
Sub anin plecat fugit-a,
Ca s-auda ast kantele,
Sa-i asculte melodia.
Pasari ce au fost in aer
Vietati cu doua aripi,
Toate valvirtej sosira,
Vesele se-apropiarc7
Ca s-auda bucuria
Muzicii fermecatoare.
Cind a auzit de-acasa
Vitlturul cintarea mindra-a
Finlandezului, lasat-a
Pu4orii lui In cuibu-i,
Alerga in graba mare
Inspre sunetele-acelui
Vrajitor viteaz, spre viersul
Dulce al lui Vaineimoinen.
Vulturul zbura din ceruri,
Despicat-a nouri yoimul;
Ape-adinci tale ratoiul;
Lebada razbi prin mlaytini,
Cinteze plapinzi, marunte
Pasaruici ciripitoare,
Presuri sute, mit, rasmii de
CiocIrlii se minunau din
Slava cerului, cintau prea
Vesele pe largii umeri
Ai moyneagului, ai celui
Ce dadea chiar bucuria,
Ai lui VainamOinen, care
Tot cinta, cinta Intruna.
Ale firii fiice mindre,
396
A' vazduhului fecioare,
Se lasau vrajite toate,
Ascultau acest kantele;
Unele pe-un arc in aet;
Pe a cerurilor bolta,
Allele -n mat-until nouri,
Pe o dungy purpurie.
Kuutat; ginga4.a fecioara,
Peiiveiteit; cea minunata,
Strins tineau in miini vatala,
Ridicazz Intruna ire,
Tot teseazt o pima de-aur,
Pinzd de argint intreaga,
Pe un tiv de nour rapt,
Pe al arcului lung spate.
Cum au auzit acele
Melodii preadulci de harf'a",
Le-a cazut din mlini vatala,
Au sceipat pe loc suveica,
S-au rupt firele de aut;
Itele de-argint cazura.
Nu era atztnci fapturo,
Nici zin animal prin ape,
Until s-aiba ,rase aripi,
Nici un cird de peqti mai mare,
Sei nu villa mai aproape,
Sa nu vine sä asculte
11/fuzica.fertneceitoare.
Stiuile-au venil stingace,
CIinii de-apa mojice.yle,
Soninii lasara,
Parasira pastravi plise,
Albi.yoarele, bibanii,
Toli costreqii, pietro§.eii
ySi alti peqti se-nghesuirei-n
Mal s-auda cum ii zice
Veiino, scl-i asculte astei
Muzica nespus de dulce.
Ahto-al valurilor rege,
Cu-a lui barba numai ierburi,
A ajuns deasupra apei,
Se intinse pe un nufar
Sa asculte bucuria;
Spuse-apoi aceste vorbe:
"N-auzii, de cind is, cintec
Ca s-aduca pe departe
Cel putin cu al lui Vaino,
Cu-astei mare bucurie-a
Cintaretztlui cel ve.,snic!"
Sotkoltaret, cele doua
Tinere surori, nurori de-a'
Stufului acelor tartnuri,
Pant! lung IV netezau tot,
I,ci tot pieptanazt zulufii
Cei frumo .ci cu-o periuta
De argint, cu-n piepten de-aur;
www.dacoromanica.ro
Ascultara melodia,
Muzica cea minunata;
Peria cazu in valuri;
Pieptenul pe sub talazuri;
Au ranzas nepieptanate,
N-au ajuns nici sef sfirqeasca.
Chiar stapina-acelor ape,
Baba cea-nvelitcl-n trestii,
S-a ivit de prin strafundul
Marilor, ieci pe valuri,
Strecuratu-s-a prin trestii,
S-a intins pe-o stinca-n mare
Ca s-asculte melodia,
Cintecul lui Vainamoinen,
Caci ciudat ii era glasul,
Muzica o frumusete,
Adormi, in sonzn cazut-a,
A picat cu burta-ntinsa
Pe spinarea unei pietre,
Pe o muche-a stanei groase.
Ci beitrinul Vc1ineimOinen
A cintat o zi, mai una,
Nu era viteaz pe lume,
Nici un om cu indrazneala,
Nici barbat, nici o fenzeie,
Purtatoare de cosite,
Scl nu fi-nceput sa plingc7
,Si sly nu i se lopeasca
Ininta de-nduioqare;
Toll plingeau: bc7trini ci lineri;
Pins -au pine si holleii;
Mins-au si insureiteii,
Plins-au slabii copilandri
.57 fetiqcane
,,Si copilele marunte,
Caci avea un glas minune,
Viersul rapitor; mofneagul.
Incepu sa lacrimeze
insu# mo§.ul Veiineimoinen;
Picuri au cazut din pleoape,
S-au rostogolit in creturi
De pe-obraji qi mai ma cote
Ca bobitele din codri,
ca mazarea mai pline,
Mai rotunde decit out
De ierunca, mult mai marl cum
E un cap de rindunica.
Lacrimi au tipzit din
ochii-i,
Cursercl-n bogate valuri,
Se rostogolircl toate
Peste fata-i ciolanoasa,
Coperind intii obrajii
Beirbate§li, apoi cazura
Repede de pe obrajii
Barbeiteqti pe ale falcii
 397
Oase lungi, pe sanatoszt-i In zigzag plutevi pe valztri;
Piept de om voinic, iar de pe Stringe ale nzele lacrimi
Pieptul sclnatos, pe virful Din stralimpezile ape;
Dirjilor genunchi, din virfid Mare Ili va fi rasplata;
Dirjilor genunchi pe fata li prinzi manta de pene."
Celor dorta glezne, iara lat6, a pornit ratoiul
De pe cele dou6 glezne Sei culeagei cele lacrimi
Au cazut chiar la picioare, A' lui Vainamoinen tocnia-n
Au razbit curgind, trecura Fundul apelor stralimpezi,
Prin cinci bluze lungi de Tina, In nanzolul gros gi negru;
Peste .yase briie de-aur, Scoase lacrimi de prin mare;
Streibatura prin vreo gapte I le-a pus lui Vaino-n mina;
Scurte CU albastre tivuri, Se schinzbasera de-acztnza,
Prin vreo opt mantale groase. Dobindiser6 frum'sete,
Picaturile de al:I Se umflaser6 in perle,
S-au rostogolit In fats Se facusera podoabe
Mosului, lui Vainamoinen, Pentru imparati puternici,
Chiar pe nzahtl marii-albastre, Ca se,' fie bucurie
De pe nzalul marii-albastre Pentru tari stilpini, in veacuri.
In strelfundul celor ape
Stravezii, pe milul negru.
Ci batrinzil V4finanzoinen
A grait in chipul asta:
"E prin cei mai tineri, unul,
Este-n tineretul mindrzt,
In ast neam a§.a de falnic,
Inire toll urnzaVi vrednici
S6-nzi culeagef-a' mele lacrimi
Din stralimpezile ape?"
Tinerii ceiscal-au gura,
Ci rd.spuns-au gi bait-Mil:
"Nu e unul prin/re lineri;
In ast tineret preamindrzt,
In 6.s.t neon, a.ya de falnic,
Mire toll ztrmayii vrednici
S6-ti culeagc7-a' tale lacrimi
Din stralimpezile ape."
Ci grai atunci beitrinul
Vainanzoinen; spztse aste:
"Cui mi- aduce -a' mele lacrimi,
Va culege picuri de-aperr
Din adinc de limpezi valuri,
O sa-i dau manta de pene."
Tot ,yontic un corb venit-a;
I-a spas mogul Veiinamoinen;
I-a graft aceste vorbe:
"Corbule, to du sel-mi cauti
Lacrimi In afzind de ape,
li primi manta de pene."
N-a dat pease ele corbuL
laca, un ratoi albastru
Auzi aceste vorbe;
Alerga in grabs mare;
Spuse mogul VainamOinen:
"0, ratoiztle albastru,
Des Iti viri sub ape ciocztl,

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XLII-lea
www.dacoromanica.ro
 403
Moul vajnic
Vainamoinen,
Cu fierarul Ilmarinen,
Si cu hitrul Lemminkainen,
Kaukomieli cel falnic,
Au pornit la drum pe mare,
Peste valurile-ntinse,
Inspre satul cela-n gheturi,
In Pohjola-ntunecoasa,
Unde-s sfiVati barbatii,
Unde-s inecati vitejii.
Cine tot tragea la visle?
Meter four Ilmarinen
Minuia lopeti greoaie,
Vislele, perechea-ntiia;
Lemminkainen cel zanatic,
Visla dinapoi a barcii.
Mo.; tl vajnic Vaineintoinen A.yezatzt-s-a sa cinte;
Singurel statea la cirma,
Indrepta curninte barca:
"lbt prin mijloc de talazuri,
Prin cumplitele virtejuri,
Peste valuri inspumate,
Spre-ale Pohjolei marl porturi,
Tot mere ii spre teirrnztl ce /a
Cztnoscut de nzai-nainte.
Cind az, fost sosit acolo,
Cind ajunsera la lintel,
Barca pe uscat azi scos-o,
Tras-au coasta catranita
La edec, pe valatzictt
De otel, pc niVe suluri
Intarite cu aranza;
Inspre casa apucara,
Au peitruns in ea de-ndata;
Ci stapina din Pohjola
Intreb6 pe cei trei oaspeti:
"Hei, viteji, ce ve§.ti aduceti,
Czi ce-nsarcinari venit-ati?"
M9pil vajnic Vainamoinen A uns ochi la tog cu vise,
A raspuns in chipul asta:
"Am. venit sa stanz de vorba
Despre Sampo, de capacul
Impistrit cu maiestrie;
Vrem sa impartim Sampo-ul,
Sa mai scoatem la vedere
Cel capac a§.a de mindru!"
Gospodina din Pohjola
Le-a raspuns in chipul asta:
"N-ai sa rumpi ierunca-n cloud,
In trei parti o veverita;
Bine-i ca scriqneVe Sampo
Ca se mgca mull capacul,
Colo-n stinca din Pohjola,
In cel colnic de amnia,
Bine-i ca sin! en stapina
www.dacoromanica.ro
Astui tare mindru Sampo!"
Mogul vajnic Vainamoinen
A rostit aceste vorbe:
"Uite, de nu vrei sa-nzi dai nici
Junzeitate din ast Sampo,
L-om lua intreg, 1 -om pune,
Iaca, ici, in barca noastra."
Louhi, gazda cea din
Pohja,
S-a aprins de-o grea minie,
A chemat intreaga Pohja,
FlacaiaV cu-ale for sabii,
Cu-ale for armuri, vitejii,
Ca sa -I piarda de indata
Pe batrinul Vainamoinen
Mogul vajnic Vainamoinen
luat in miini kantele;
A cintat nespu.s. de mindru,
Au sari/ cu toll s-asculte,
Sa se lase-n voia celei
13ucztrii: barbati czt multa
Vole buna ¢i neveste
C-un surfs zt§.or pe buze,
Mari viteji in ochi Cu lacrimi,
Copila,ci sand jos pe vine.
Obosit-a pe-acei oameni,
.Atipit-a tot norodul,
Adormira-ascultatorii,
Privitorii frinti cazura,
In curind batrini ii tineri,
.Toti dornzeau vrajiti de mindrul
Cintec al lui Vainamoinen.
Ci atuncea, Vainamoinen,
inteleptul, magul veptic,
Mina-n buzunar virit-a,
Scotoci in graba mare-n
Pungulita cea cu vraje;
Acele de somn /uat -a,
A incruc4at sprincene,
A inchis pziternic gene
Ale gloatelor pe care
Le-obosise, a acelor
Oameni adormiti de dinsul;
Scufunda in somn ca lutzd,
Adorrni pe-o clipa lunga
Cea fanalie-a Pohjolei,
Gloata din tot satul cela.
Merse-apoi sa cate
Sampo,
Spre-a privi capacul mindru,
Colo-n stinca din Pohjola,
In colina de aroma,
Dup6 noun broayte groase,
Dupei zece marl zavoare.
 404
.57-a cintat atunci batrinul
Vainamoinen ale sale
Lungi descintece-naintea
C6Inicului de aranict
Pe la portile ace /ui
Nalt caste! durat din piatra;
Se m4cara si zabrele
A' castelului, scr4nira
Ferecatele Mine.
Ci fierarul Ilnzarinen,
Cel de-al doilea bun tovara4,
Cu unt mull a uns Mina.
Cu grasimi a uns cel /acct,
Cele porti sa nu mai tipe,
Nici titini sa nu mai geanza;
Apucat-a cu-ale sale
Degete incuietoarea,
Smulse din cirligi zavoare,
Lacatele cele groase
Se de.sprinsera din cnie;
S'e desc:hisera oleaca
Portile acele grele.
Moczil Vainantoinen, iaca,
A rostit atunci aceste:
"Hei, tzt, fiule-al lui Lempi,
Cel mai bun dintre prieteni,
Du-te si rapeVe Sampo,
Scoate tu, capacul nzindra!"
LemminkcIinen cel zeinatic,
Kaukomieli cel falnic,
Gala fara de porzinca,
Fara lazida, de munca
Merse sa rapeasca Sanzpo,
Cel capac frumos sa -1 scoata;
Iii graia mergind pe tale,
Se lot lauda-n trufie:
"Cum Vizt eu ca-s oni in fire,
Ca-s cheflizz, de tata vrednic,
Stizr ca voi urni cel Sampo,
Ca-ant sa-ntorc capacul nzindru
Cu piciorul drept lovindu-1,
Atingindu-1 cu calciiul!"
Se-opinti ast
Lernminkainen,
Prinse-a-I trage, a-I impinge,
Apucat-a Sampo-n brace,
57-a infipt In lid genunchii,
Nici nu s-a mi§-cat Sampo-zd,
Drept a stat capacul mindru,
Caci avea de noun stinjeni
Radacinile-n adincztri.
Se gasea un bou in Pohja
Cu virtoase ma-du/are,
Cu ;in piept pietros qi teapan,
Cu muqchi nzari din cale-afara,
Coarnele le -avea de-un stinjen,
www.dacoromanica.ro
Botul it avea de doua.
Prin livezi catat-a boul
Plug pe margini de ogoare,
Radacinile arat-a,
Legaturi ce-avea capacul,
A putut urni Sampo-ul,
Povirni capacul cela.
Ci batrinul VaindmOinen
Cu fierarul Ilmarinen,
Si cu hitrul Lernminkainen
Scos-au uria.ul Sampo
Din cea stinca a Pohjolei,
Din cel calnic de amnia;
II si pusercl in luntre,
Incarcatu-l-au pe nava.
Cind urcara Sampo-n
nava,
Dupa ce-au fost pus capacul
Au impins pe ape barca,
Luntrea cea cu-o sula .vcinduri;
inc:orrjurave cirma
S'e
Ceea dinda rat cu spunta,
Coastele-apasara-n ape.
A facut atunci fierarul
Ilmarinen intrebarea:
"Dare unde-om duce Sampo,
Unde-I vom cara departe
De-aste locuri tare rele,
De-asta groaznica Pohjola?"
Mo,cul vajnic Vainamoinen
A raspzins in chipul asta:
"Om cara Sampo-ul asta,
Duce-vom capacul mindru
Tocnza-n capul cel din neguri,
Tocma-n insula cetoasa,
Sa train, in fericire,
Sa tot stain mereu acolo;
I-ont gasi un loc, un petit
De pamint, modest, de nimeni
Jefiiit, nenvins vreodata
Si necercetat de sabii."
Ci batrinul VelinanzOinen
A-ntors spatele Pohjolei;
A plecat cu voie bztna,
Vesel s-a pornit spre tarn;
Spuse vorbele aceste:
"Fugi, tu, nava, din Pohjola,
Prova in spre casa-ndreapta-ti,
Pupa, spre straine obcini!
Leagana-mi, tu, Vint, barcuta,
Volute, grabeVe-mi luntrea,
La lopeti le da un sprijin,
Ajzztor nzai da cirmei,
Pe aceste-ntinse ape,
Pe ast mare §-e§. de valuri.
Daca vislele-s prea scurte,
 405
Daca n-au puteri vislasii,
Daca sint prea midi cirmacii,
De conduc copiii barca,
0, puternicule Ahto,
Da-nzi acum a' tale visle,
Tu, stapine-al Astor ape,
Nava to mi -o daruieVe,
Da-mi si visle noi, mai bone,
Alta cirma qi mai tare!
Ia tit vislele in mina,
Staff, to rog, .51 lopateaza,
Barca cea de lenin s-alerge,
SO trosneasca st taruqul
Cel de fier prin nzari virtejuri,
Peste uriaqe valuri,
Tot cu creste inspzinzate!"
Intelept cirtni atuncea 2/4 cinta in gura mare,
Mop!! Vaineinzoinen luntrea;
Ci fierarztl Ilnzarinen
Si cu hitrul Lemminkainen
Minuiazt acele visle,
Lopatau tot Ara graba
Peste limpezile ape,
Peste netezile uncle.
Spuse hitrul
Lemminkainen:
"Ci era in anii-rni tineri
Pentru vislitor door apa,
Pentru cintaret cintarea,
Dar actin, n-auzi vrodata
MIndre nzelodii pe luntri,
Cintece In largul marii."
Mopil vajnic VainamOinen Tot urla ast Kaukonziell,
A reispuns in chipul asta:
"Nici o muzica in barca,
Nici un cintec peste ape!
Cintecele va fac lene.yi,
V-tzr cam mic.yora din gonna,
S-ar tot scurge zizta de-aut;
Repede ne-ar prinde noaptea,
Peste !argil! cimp de ape,
Peste netezile unde!"
Lenzminkainen cel zanatic Tot privea nzereu la gheare,
A grail in chipul asta:
".57 a§.a se scurge timpul;
Zinc: nzindra se grabeVe,
Liniitit coboara noaptea;
Ne tot stinghereqte bezna
Si de nu-i cinta vreodata,
De nu-ngini macar vun cintec."
Tot plutea r110§'
Vainamoinen
Pe spinarea marii-albastre,
A cirmit o zi, qi dotta,
Ci-ntr-a treia zi rostit-a
Hitrul nostru Lemminkainen
IarO.yi vorbele aceste:
",Si de ce nit dinti, Vaind.
Sa nu-i zici ceva, voinice,
Cind doar; vezi, luaram Sampo,
Cind gasiranz lute drunzul?"
Mosul vajnic Vainamainen
li raspunse cu asprime:
'Trea devreme pentru cintec,
Prea curind e sa to bucuri,
Potrivita-o fi cintarea,
Ar mai merge bucuria,
De-am vedea a' noastre zge,
De ne-ar scirtii zqorii."
Spuse hitrul
Lemnzinkainen:
"De-aq avea eu cirrna-n mina,
As striga prelung, din suflet;
Nu 5tiu daca alta data
Vol avea puteri; iar daca
Nzt doreVi sa cinti acuma,
Voi Incepe singur cintul."
Lemminkainen cel zanatic,
Minunatul Kaukonzieli,
Dup6 ce -5i udase gura
.57-,ii mai lirnpezise glasul,
0 tinzt tot intr-un tipat;
A zbierat smintit cu vocea-i
Aspra, quierind, cu gItu -i
Prins de mare ragu,yeala.
Tot racnea ast
Lemminkainen,
Trenzura sub gura barba-i,
Se strimbau a' sale buze;
Se intinse-n zari cintarea,
Strigate-au razbit pe ape,
Au ajuns in zece sale,
Peste §-apte-ntinse golfitri.
Un cocor statea pe-o
birna,
Pe-o movila umezita,
fyi tot ridica piciorul,
Speriat de aste cinturi
Aspre a' lui Lemminkainen.
A tipat ciudat cocorul,
A zvlrlit chemari grozave,
Si-a luat indata zborul,
0 Intinse spre Pohjola;
Cum ajunse pe acolo,
Cum fu Ian prin cele bahne,
Tipetele innoit-a,
A facet sa-i sync iaraV
Glasul ragu§lt si aspru
De§-teptind, cqa, Pohjola,
www.dacoromanica.ro
 406
Pe cei rai din somn smulgindu-i.
S-a trezit a Pohjei gazda
Dupa-un somn cam lung, se duse
Lute -n grajdul cel cu vite,
Alergat-a la hambare;
A privit tnt/i la vite,
S-a uitat apoi la grine;
Nu-i furaser6 vreo vita,
Nu i se pierduse griul.
Inspre muntele de piatra
S-a tot dus, chiar Inaintea
Colnicului de aroma;
A tipat de cum ajunge:
"Of yi-anzar de-a' mete zile,
Iata, a venit deodata
Un strain, muta zavoare;
A impins acele grele
Porti de /a caste!, .sfartnat-a
.57 ferecatura-ntreaga
A titinelor greoaie;
Ci rapit-a, oare, Sampo,
Cuteza sa-1 is din locu-i?"
Da, rapit fusese Sampo,
Fuse dus capacztl mindru
Dintru a Pohjolei stinca,
Din cel nzunte de aranza,
De sub nort6 groase broa.yte,
De sub zece mart zavoare:
Louhi, gazda cea din
Pohja,
Se aprinse de minie,
Ca-i se clatina puterea,
Ca-i nzergea pe copca fainza;
Se raga ea lui Uular:
"Tu, a negurii fecioara,
Fiica a lui Utu, cerne,
Ti,, cu sita ta, o ceata,
Picla-nzprOytie, zqoara,
Intl coboarei-o burn fina,
Ni.yte aburi din vazduhztri,
Pe spinarea Lucie -a marii,
Peste largul §-es de ape;
S6-1 oprim pe Vainamoinen,
Pe acest Uvantolainen!
Daca-atita nu .ajunge,
Turso ve§nice-al lui Ago,
Nalta-ti capul de prin mare,
Scoate-ti ceafa din talazuri,
Pe-ai Kalevei in§-i scufunda-i,
Weaca fiii Uvantolei,
Trage-i in adlncul marii
Pe tilharii 6yti nemernici,
Adzt iar; In Pohja, Sampo,
Dar sa bagi de seama bine
Sa nu se rastoarne barca!
Daca-atita nu ajunge,
www.dacoromanica.ro
0, puternicule Ukko,
Cel mai mare din toil zeii,
Rege de-aur din vazduhuri
Doran stralucitor ca-argintul,
Urca marl puteri din aer;
Fa un vint, trimite valul,
Colo-n barca, dinainte,
SO-1 oprim pe Vainamtiinen,
Pe acest Suvantolainen!"
Ci a negurii fecioara,
Fata ceea a lui Utu,
A suflat pe mare-o ceata.
Aburi a intins in act;
L-a oprit In feint asta
Pe mo§neagul VainlimOinen
Vreme de trei nopti in capat
Pe-ale marii-albastre valuri;
Nu-V putu ajunge linta,
SO se-ndrepte in vreo parte.
Dupa ce trei nopti ramase
Pe-ale marii -albastre valuri,
Cuvintat-a VaineimOinen,
A rostit aceste vorbe:
"Niciodata-n lumea asta,
Vrun barbat chiar slab din fire,
Vrun viteaz din cei bicisnici,
Stinjenit n-a fost de ceata,
Biruit de aste neguri."
A lovit cu spada-i apa,
A izbit cu-un paloc miedul,
Mierea §ztiera prin sorburi;
Negura urcat-a iarayi
In inaltele vazduhztri;
A scapat de ceata marea,
Valul, de uyorii aburi;
Iata, qi-a aflat far rnarea
Nes:1111)-11a ei larginze,
Lumea, far, nemarginirea.
S-au fost scurs putine
clipe
0 clipita door trecut-a,
Rasuna deodata-un mare
Zgomot linga barca roqa,
Clocoti atuncea apa,
Linga a lui Vaino luntre.
Ci fierarul Ilmarinen
Fu cuprins de-o frica mare;
Singele-i pieri din fata,
Din obraji cazu ro§ata,
,P-a-ndesat pe cap caciula,
Pe urechi a mai lasat-o,
acoperit obrazul,
Ochii Inca yi mai tare.
Insuqi mo§-ul VaineinzOinen
Cerceta vecine valuri,
A privit pe IMO barca,
407
Ciudatenie zarit-a:
Turso vesniczzl, flu al lui
AO, lingo barca rose,
Isi scotea din ape capul,
Ceafa si-o nalla deasupra
Albastriilor talazuri.
Mosul vajnic VainamOinen Mari sa sufle cu tarie,
De urechi 1-a prins indata,
De urechi it trase-afara,
I-a vorbit ap6i; ii spuse:
"Vesnicule Turso, o, tzt,
Fiu al lui Aijo, oare
Ce tel ai ca iesi din mare;
Pentru ce lisnesti din valuri
Ca sa-nfrunli aici pe oameni,
Chiar pe-odraslele Kalevei?"
Turso vesnicza, el, fizz/ Cei de-un soi cu brazil, ace;
Lui A ijo, nu era chiar
Multztniii si nici prea tare
.S'periat; n-a scos o vorba.
Mosul vajnic VainanzOinen Prin stralipezile ape.
L-a mai descusza o data,
L-a-ntrebat si-a treia oara:
"Vesnicule Turso, o, tu,
Fiu al lui AijO, oare
Ce tel ai ca iesi din mare;
Pentru ce lisnesti din valuri?"
Turso vesnicul, el,' ilia A zarit-o Ahto-n valuri,
Lui Aye) Ii raspunse
La a treia intrebare:
'Data am iesit din mare,
De-am Itsnit din fund de ape,
E ca-aveam mereu dorinta
De-a ucide pe barbatii
Kalevei, de-a duce Sanzpo
Iarasi Inapoi in Pohja;
Iaca, de ma pui in valuri,
DacciLmi Iasi sarmana viata,
N-am so mai infrunt flinle
Omenesti, in veac, de-aczima!"
Mosul Vainamoinen puse
Iarasi sarcicutzt-n valuri
Tot rostind aceste vorbe:
"Vesnicule Turso, o, tu,
Fizz al lui Aijb, iota,
sa nu iesi nicind din mare,
Nu lisni de prin talazuri
Ca sa mai infrunti pe oanznei,
Incepind din ziva asta!"
Chiar din ziva ceea Turso Pletele-nzi vazura vinturi,
Nu va mai iesi din mare
Ca sa mai Infrunte oameni,
CIt mai fi-vor luna, soare,
Scumpa zi cit straluci-va,
Minunatul nostru aet:
A putut so-nainteze
Iarasi mosul VainamOinen;
Au trecut puline clipe,
S-a Post scurs doar o clipita,
De o data Ukko, zeul
Cel mai mare din toti zeii,
A point el cele vinturi
Pe furtuni, sa lase numai
Jale si prapad in tale.
Prins-au vinturi mari sa
sufle,
Vijelii prapad sa face;
Cel din raseirit urlat-a,
Cel din miazazi fu groaznic,
Strasnic, cel din miazarzoapte.
Arborii-si pierdura frunza,
Fara flori ramas-au pajisti,
Mantele nu inflorira:
A urcal nanzolul negrzz
Crincen au suflat vintoase,
Se izbeau de barca valuri,
Smulsera acel kantele,
Titera din os de stiuccl,
Scl o aibc7-n veci Vellamo,
Ahtola, spre buczzrie;
Ai lizi Ahto fii prin ape;
Au prima ei minunatul
Instrument; 1-au dus acasa.
Isi simti atunci batrinul
Vainamoinen ochii-n lacrinzi,
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Ce-am infaptuit se duse;
Dragul instrument pierdut-am,
Vesnica mea veselie,
N-oi mai asculta vreodata
In viata bucuria
Dintelui de stiuca, cele
Cintece din os de peste."
fierarztl Ilmarinen
Fu cuprins de-o teams mare,
A grait in chipul asta:
"Of amar de-a' mole zi/e;
Pentru ce-oi fi mers pe mare,
Pe irztinszil ses de ape,
Intr-un lemn ce se tot misca,
Pe-o tremuratoare creanga;
Vijelii Ingrozitoare.
Barba mea vazu destule
Zile rele, chiar pe-aicea-n
Mijlocul acestor ape;
Rar a fost vazut o astfel
De vintoasa on virtejuri

www.dacoromanica.ro
408
Mai cunzplite ca aceste,
Astfel de talazuri nalte,
Tot cu crestele-nspumate;
Unic ad6post mi-i vIntul,
Singurzt-ascunziq mi-i valul."
Mogul vajnic Vainamoinen
A grdit in chipul asta:
"Nici o v6icareala-n luntre,
Nici o sclifosea16-n barc6!
Nu-ti ajutcY la greu plinsul,
Tipetele la necazuri."
Prinse pe-urrna s6 grai-
asca,
_rata vorbele ce spuse:
"AP6, iti opreVe flu!,
Valule, pazeVe-ti plodul,
Ahto, potolep`e valuri,
Vellamo, pe cei din ape,
Ca scl nu stropeasca luntrea,
S6 nu intre apa-n barca!
Vintule, to urca-n cerzzri,
Inspre locurile unde
Neamu-ti se nascu, pe vremuri,
Spre familia-ti de-acolo,
Nzz nzai trece-n barca asta
Doar din lenin f6cuta, nu mai
R6sturna aceast6 luntre;
Culc6 arborii din cimpuri,
Sfarnz6 brazii de pe mimic!"
Lenzminkdinen cel zeinatic,
Preafrumosul Kaukomieli,
A grail` in chipul asta:
"Fugi, adc7-ne in graba,
Minclre vulture al Turjei,
Doar trei pene, trei, tzt, vultur;
Doud, corbu/e, imi add, .

S6 mai ajutani barcula,

Sa tivim stricata luntre!"
Intc7ri acele borduri,
Mai intepeni Sri cele
Scinduri de-ajutor; mai pose
Alte, nalte de un stinjen;
N-a intrat in barca apa,
N-a stropit -o nici pe margini.
Marginile sint inalte,
Scinduri pentru vreo nevoie-s
Ca s6 tie piept la vinturi,
Sa infrunte cele valuri,
Pe c7st drum, in vijelie,
Printre muntii cei de ap6.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Clintul
al XLIII-lea
www.dacoromanica.ro
 413
Louhi, gazda cea din
Pohja,
Aduna norodul Pohjei,
Inarma cu arcuri cete,
La viteji le Bete sabii,
Pregatit-a barca Pohjei,
0-ntari cu tot ce este
De nevoie-n marl razboaie.
.57-a suit vitejii-n luntre,
A§.ezatu-qi-a voinicii
Cum, pe pu4ori, o rata,
Cum o 14116, micutii;
Cei czt sabii sint vreo szitc7,
Iar viteji cu arc, o mie.
Ridica atunci catartul,
A§-eza apoi vergele,
Atirna cea pima larga,
Cele pinze pe vergele,
Ca un lung mornian de nouri,
('a zin caier alb in aer;
CJ p0/11% apoi la drunni-i,
0 intinse tare lute
sa-0 redobindeasca Sampo
Din cea barca a lui Vain?).
Mop,' vajnic Vainamoinen A grail atuncea astfel:
Spinteca albastra mare,
Spuse-apoi aceste vorbe.
De la cirnza barcii sale:
"Hei, tu, fiule-al lui Lempi,
Cel mai bun al meu prieten,
(Inca pe catart, in virfii-i,
Prin desipil de vergele.
Cerceteaza ceru-n fata,
Uita-te apoi in spate,
Dacci-i !impede vazduhul,
Daca-i /impede sau tulbur"
Lenznzinkainen cel zanatic,
Ast cumatru plin de viata,
Gala fara de porunca,
Fara laude, la munca,
Pe catart, in yid; urcat-a,
Prin des4ul de vergele.
Rc7sc7rit, apus, privit-a,
Miazc7zi miazanoapte;
Se vita spre tarmzil Pohjei,
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Limpede-i vazduhu-n fata,
E cam tulbure In spate;
Nourel spre miazanoapte,
Caier alb din Soare-Apune."
Zise moqul VaindmOinen:
"Nu prea spui chiar adevarul!
Nu e nour; nu e caier;
Caier alb; e doar o luntre
Coperita cu vintrele;
Ci te uita mai cu grija!"
www.dacoromanica.ro
A privit mai cu-ngrijire,
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Un ostrov er.n departare,
Se zareVe ca o umbra:
Plopii de qbimi multi se-ndoaie,
Iar nzestecenii pestriti is
De cocofi din cei de munte!"
Spuse moqul
Vaindmdinen:
"Nu prea spui chiar adevarul!
Nu sint §.oimi din cei puternici,
Nici cocoV din cei de munte;
Aqtia-s oamenii Pohjolei;
Ci te uita nzai cu grija!"
Lemminkainen cel zanatic
A privit a trei oar&
Prinse apoi sd grdiascd,
Laid vorbele ce spuse:
"Vine barca cea din Pohja,
Luntrea cu lopeti o sula;
Sint la vivle-o .v/0 oameni,
Alli o nue stau degeaba!"
Pricepu may Vainamoinen
Ca era nevoie mare;
"Faur Ilmari, visleVe,
.57 tu, hitre Lemminkainen;
Haide, va-ncordati nzai stralnic,
Voi, vitejii mei, s-alerge
Luntrea asta qi mai lute,
Ca sa poat' sa scape barca!"
Ci vislea Ilmari faur
.57 cu hitrul Lemminkainen,
Lopata intreg poporul,
Vislele se-ncovoiarc7,
Parii de scorzg scr4nira,
Tremura Intruna vasul,
Spinteca talazuri prora
Ca o foca, vijiia tot
Pupa ca un Hu de munte;
Clocoteste apa-n scorburi;
Spumele-s ca ghemotocuri.
Se-ntreceau barbati la
visle,
La lopeti trageau vitejii,
N-o lua de loc la goan6
Barca cea de lemrz, in fala
Astei nave nzari de pinze,
Inaintea luntrii Pohjei.
Pricepu moy Vainamoinen
Ca era sfir#tu-aproape,
Ceasul groaznic al pierzarii;
Chibzui cum ar mai duce-o,
Cum sa scape cu vial&
Spuse-apoi aceste vorbe:
"laca, Imi aduc aminte,
 414
De-un tertip, de-o viclenie!"
Apuca un colt de iasca,
Puse mina pe amnaru-i,
Scoase-o cremene, un vitf doan
un firi.For de iasca,
II zvIrli in mare peste
Unzarul cel sting, in graba;
Incepu el .5.6 vorbeasca,
Iata vorbele ce spuse:
"Sa rasara-o stinca nalta,
S6 se Lte-o stana-ascunsa,
Ca sa piarda barca Pohjei,
Ca 5.6 sfarme cele-o stria
Scinduri late in virtejztri,
In acele stInci iepte
Din inaltele talazuri!"
S-a ivit atunci o stinca,
S-a-nchegat un banc In mare:
Inspre rasarit cu
Coastele spre nziazanoapte.
Tot zbztra cea barca-a
Pohjei,
De.spica in grabii valuri;
S-a izbit de-un stei deodata,
Prinsa fit de-o nalta stinca,
Barca cea de lemn se frinse,
Sparte sutele de scinduri,
Au cazut catarte-n mare,
Duse-azt fost de vinturi pine,
De suflarea vijeliei.
Louhi, ea, stapina Pohjei
Franzinta-n picioare marea,
Din nisip sa scoata barca,
Iar pe ape s-o aceze,
Dar culcat ranzase vasul,
N-a nzi§-cat din locu-i nava;
Doar frinturi erau scinduri,
VIsle -n ape risipite.
Incepu sa chibzuiasca,
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Cine rni-ar putea da sfaturi,
Ce sa mai Incerc acztma?"
Chipu-# prefOcu atuncea,
Indrazni sa-V schinzbe trupul:
Vreo cinci seceri adunat-a
.57 vreo §.a.se vechi cazmale;
facut din ele gheare;
Ca pe ni.te cangi le pitse;
I-a slujit junta' din vasul
Sfarirnat, de reazinz tare;
lqi facu din scinduri aripi,
Cirma dindarat fu coad6;
Suta de bc7rbati sub aripi,
Mia de viteji In coada,
Suta de barbati cu sabii,
Mia de viteji cu arcztri.
www.dacoromanica.ro
.57-a luat dup6-asta zborul,
S-a-nallat In chip de vultur;
Largi ocoluri ea descrise
Ca sa dea de Vainanzoinen;
Atingea cu-aripa norii,
Cu cealalta valuri netezi.
Mlndra apelor stapina
A grad in felul asta:
"Hei, &Urine Vainamoinen,
Nu fi -n miazazi cu ochii,
Mai arunca-ti o privire
Inspre-apus qi nziazanoapte;
Te nzai uita-oleaca-n urnta!"
Mosul vajnic VainantOinen
Inceta deci so mai fie
Tot spre ntiazazi cu ochii,
Aruncat-a o privire
Inspre-apzts nziazanoapte;
S-a uitat apoi qi-n urma;
Ci venea batrina Pohjei,
Pasarea plutea-n vazduhuri;
Ca un .yoint era la ztmeri,
lar la trup parea un vultur:
A venit Vainantoinen,
Pe catart, in virf se puse,
In des4u1 de vergele
S-acata de vergi inalte;
Barca mai sa se rastoarne;
Se-aplecase nzarea luntre.
Ci fierarul Ilrnarinen
Se-arunca atunci spre Domnul,
Inspre Ziditor se-ntoarse,
Tot rostind aceste vorbe:
"Ocrote.yte-ma, Parinte,
Ziditorule, ma crula,
Tit, Stapine -al bunatatii,
&I nu pier, sa nzai ramina
Fiul maicii-n al tau numar
De fapturi, sa fie-n rindul
Creaturilon carora
Duntnezezt le-a dat viata!
0, puternicztle Ukko,
Zeu ce stapineqti in ceruri,
Manta de vapai Intinde -mi,
Cu o bluza-n foc ma-mbraca,
Pentru ca sa lupt sub scutu-i,
Sa ma bat la adapostu-i,
Capul sa nzt-nzi patimeasca,
Sa nu-mi cada-un fir din pc7ru-mi
In aceste jocuri ale
Fierului sclipind, sub virful
Vreunei arzatoare sabii!"
Mopil vajnic Vainamoinen
A grc7it in chipul asta:
"Hei, stapina-a Pohjei, uite,
Vii sa-nzparci czt mine Sampo,
415
Colo-n capul cela-n ceata,
In ostrovul cel din neguri?"
Spuse ea, stapina Pohjei;
"Nu vreau sa-1 impart, nici
vorba,
Cu -aide tine, hot fatarnic,
Cu batrinul Vaineinzoinen!"
Ineaca apoi Sanzpo-zil
Din corabia lui Vain?).
Lenzminkainen cel zanatic
Trase sabia-i din teacart
Scoase spada cea taioasa
Ce-atirna in partea sting&
A ochit in cele gheare-a'
Vulturului, tot lovit-a
Peste degete, cu sete.
lard hitrztl Lemminkeiinen
lmblatind ntereu, grclit-a:
"Hai, picati, osta0, voi, sabii,
SonmoroV viteji de-a valma,
Cite-o seta de sub aripi,
Cite zece de sub coada!"
A grad batrina Pohjei,
A strigat de pe catartul
Cel malt, din virf, aceste.
"Hei, tzt, fiule-al lui Lempi,
On; nenorocit, bier Kauko,
In,yelat-ai pe maicuta,
L-ai mintit chiar pe batrinul,
Ai jurat cc:7 nu to -i bale
Timp de zece veri, de-a rindul
Nici din pofla cea de au,:
Nici s-aduni argint, cu spada!"
Mogul vajnic
VdinOnzOinen,
Magul cel din vefnicie,
A vazut ca-i vine clipa,
Ca ii si sosise timpul
Sa se-apuce sa lucreze;
Scoase cirnza de prin ape,
Visla de stejar; din valuri;
Marea pasare lovit-a,
A pisat si nzult, qi bine
Ale vulturului gheare;
I-a rupt cangile, scapat-a
Nunzai gheara cea mai mica.
Ci cazut-au de sub aripi
Oamenii duium, Acura
Sd 11§.neasca apa marii;
Suta de barbali din aripi,
Mia, de la virful cozii;
Insusi vulturul picat-a,
A clizut in fundul bc7rcii,
Cum se-arunca dintr -un arbor
Un voinic cococ de munte,
Ca din pin, o veverita.
www.dacoromanica.ro
Louhi rasturnat-a Sampo
Cu cel deget fara nume,
A inzpins in mare Sampo,
A rostogolit capacul
De pe bordul bc7rcii rocii
Drept in rniezul marii-albastre;
Fu facut farime Sampo,
Fu-n buceiti schimbat capacul.
Numeroase bucatele,
Parci mai marl din mindrztl
Sampo,
Lunecara pe sub ape,
Peste negrele namoluri,
Prada apelor ajuns-au,
0 comoarei in Ahtola;
Iata, clan de ce de-atuncea,
Cit luci-va luna de-auz;
Nu va duce apa lips6
De averi, preczint nici Ahto,
De comori nemarginite.
Insei au ramas si alte
Bucatele, re:1,7144e
Pe spinarea marii-albastre,
Peste nesfirqite valuri,
Sa le legene vintoase,
Sa le-mpinga-ntrzina valuri.
Le tot leganara vinturi,
Le-a purtat al rnarii freanzat
Pe spinarea albastrie,
Pe-ale marii-ntinse valuri;
Vintztl spre parnint le-mpinse,
Valid le-a mina! spre tarmuri.
Mogul vajnic Vaineimoinen
A vazut ca-s tot impinse
Spre pamint, tot aruncate,
Inspre Orm de val aduse
Reinic4itele de Sampo,
Resluri din capacul mindru.
S-a inveselit el, straptic,
A grail in chipul asta:
"Iata-un germ en, inceputul
Unei fericiri de-apururi;
Brazde, cimpuri semanate,
CreVere-a oriceirei planter
Luna va luci de-acuma,
Soare fericit va bate
Peste casele Finlandei,
Pe-a' Finlandei dulci ogoare!"
Louhi, ea, stapina Pohjei,
A grail in chipul asta:
"De-un tertip mi-aduc aminte,
,Ftizt tin preacumplit descintec
Impotriva alor tale
Araturi V-a' tale lanuri,
Alor tale vite V-alor
Tale holde, impotriva
 416
Lunii tale, lucitoare,
Impotriva alor tale
Zile care scinteiaza!
Intr-un stei of pune luna,
Soarele-ntr-un deal de piatra;
Geruri marl dezlantui-voi,
Voi intirzia tot frigul
Din vazduh prin ale tale
Araturi, prin cele cimpziri
Semeinate gi prin spice
De-ale tale qi prin toate
Ale tale seceriviri;
Tot cu bob defier ploua-va
Grindina, tot czi ghiulele
De otel piriitoare,
Peste cimpurile tale
Cele nzai nzanoase, peste
Cele mai frumoase tarini
Ce le ai destelenite.
Urs trimite-oi din cimpie,
0 sa-ndrept din codri-o flora
Cu dinti rani, ca sa -ti sfiVe
In bucati toti armasarii,
Sa -ti mai sfirtice qi iepe,
Ca sa-ti prapadeasca turme,
Vacile sa le manince;
0 sa -ti pierd cu boli poporul,
0 sa -ti nimicesc tot neamul
Ca sa nu se pomeneasca-n
Veci ast neanz a! Kalevalei!"
A raspuns atunci beitrinzil
VC inanzainen in acest chip:
"Nu nza farmeca laponul,
Fie el chiar Turjalainen;
Doninzil are haina vrenzii,
Tine cheia fericirii;
Nu-i la vreun pizmas sub bratu-i,
Nici in degetele celui
Hotarit sa faca raid.
De ma-ndrept spre
Ziditorti-rni,
Daca ma irzcred in Domnul,
Alunga-va El toti viermii
Cimpului, pe toti duptianii
Holdelor de pe ogoare,
Va opri sa-nii roada grlul,
Paiele sa nii le smulga,
Spicele so" nil le piarzei,
Grinele sa-mi pustiasca
Zara tu, sta./Yin:7-a Pohjei,
Pune-ti vrajile-n vro stinca,
In vrun stei ti-ascunde
Relele-n vrun deal piteve-ti;
Sa n-a. yezi pe-acolo luna,
Cu alit nzai mull nu -ti pune
Nicicind soarele fierbinte!
www.dacoromanica.ro
Las' sa bintuie pe-a' tale
Holde chiciura, da-i vole
Gerului sa zaboveasca
Tot prin spice sernanate
Doar de tine, fa sa bata
Grindinile cu mc4catii
Bobi de fiet; sa tot pocneasca
Ozqoarele-otelite
Peste brazdele de plug, prin
Fundu-ogoarelor Pohjolei.
Mai trinzite-un urs din
§.esuri,
Din dumbravi, o rea pisica,
Fa sa se repeada-o fiara
Indoita din padure,
Fiara cu dinti rani din codri,
Toccoa -n capatul acelui
Drum al Pohjei, cam pe unde-ti
Vin cirezile de vite!"
A raspuns atunci stapina
Pohjolei, in chipul asta:
'Mi s-a prabu§lt puterea,
Mic§.oratu-mi-s-a vaza;
Mi-i comoara-n fund de valuri,
S-a slat-mat pe ape Sampo!"
S-a intors plingind acasa,
Tot gemind veni-n Pohjola;
Nu putu ea sa -qi adune
Sampo-ntreg in locuinta-i,
Ci lua o parte numai
Cu cel deget fora nunie,
Ce! capac 1-a dus in Pojha,
Pumn de a§.chii-n Sariola;
De atunci in Pohja-s lipsuri,
In Laponia nu-i piine.
Mogul vajnic
Vainanzoinen,
Cum se cobori din barco,
Pe ostrov gasi farime
De-ale Sampo-ului, resturi
Din capacul cela mindru,
Pe cel mal intins al marii,
Pe nisipul fin gi moale.
Fuse romc4iti din Sampo,
Buceitele din capacul
Inflorit, acolo,-n vivid
Capului pierdut in neguri,
Ca sa creasca, sa se nalte,
Ca sa dea belpig de bere,
Doar din cea de orz, negriie,
Sa aduca piine multa
De secarei, hranitoare.
Ci mopzeagul
Vainanzainen
A rostit aceste vorbe:
"0, tu, Ziditot; tu, Doanzne,
 417
Da-ne multa fericire,
0 viata-ndestulata,
Fel-ne sa murinz cu cinste-n
Dulcea tare a Finlandei,
In Carelia cea mindra.
Ocroteqte-ne, tu, Doamne,
Tu, frumosule zeu mare,
De-a' barbatilor preanegre
Uneltiri, de ginduri de-ale
Babe Ion iar pe pizmaVi
De pe ast parnint, rapune-i,
Stinge vrajitori din ape!
Tine fiilor tai parte,
li ajztta totdeauna,
li pazeqte peste noapte,
Peste zi ii ocroteqte
De al rautatii soare,
.5'i de-a vrajmayiei luna
De-ale dupnaniei vInturi,
De-ale urii ploi grozave
.57 de mu§.caturi de geruri,
Si de timpurile rele!
Gard defier ridica-ndata,
Un.castel de stInci cladeqte,
Primprejurul casei mele
De-amindozza laturi ale
Acestui popon sa zirce
D-ici, de jos, la cer castelul,
Din cer la panzInt, jos, iarc1§1;
La-adapost sa fru Intr- Insul,
Scl It am mereu de sprijin
La faradelegi cumplite
De-a' nemernicilon contra
Pustiirilor du.yrnane,
Cit or sia aceste vrenntri,
Cif luci-va luna de-aur!"

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XLIV-lea
www.dacoromanica.ro
423
Moptl vajnic Vtiineinzoinen Merse vasul peste valuri;
Chibzuia aca in gindu-i:
"Vezi, ar trebui, acuma,
Sa nza bucut; ar fi dulce
Sa ma veselesc aicea,
In aceste noi lacaptri,
In aceste curti marete;
Dar pierdut-am cel kantele,
Mi se dose bucuria
Prin cotloane-adinci de peyte,
Prin granzezi de somn fn cirduri,
Pe la ,Rime din adincuri,
La poporul lui Vellamo;
Cit ii lumea n-o sa -1 copal,
Ahto n-o sä mi-1 mai deie.
0, fierare Ilmarirzen,
Meqtereai cindva, mai ieri chitin
Ai pittea preahine .yi-astazi
Sa mai ciocc7neVi o grebla
Numa-n fier, colti de.yi de grebla;
Colti nzai deli, o coada lunga,
Cad (:4 vrea sa greblu ape,
Sa ni-apuc sa fac postate
Din talazuri, sa string stoguri
Trestiile, sa acopar
Maluri cu granzezi de alge,
Ca sa -nzi aflu instrztmentul,
Ca sa pescuiesc kantele
In vreo groctp6-n payti bogata,
Prin granzezi de somni in cir-
duri."
Ci fierarul Ilmarinen,
Maistrul ve.ynic, jeizirit-a
lute nunta-n fier o grebla,
Coada lunga de amnia,
Colti faczt de-o seta stinjeni,
Coada de cinci ori pe -ath a.
Grebla cea defier lztat-a
Mop!, Veiineinzoinen, ',terse
Putintel, urmat -a drum,/
Nu prea lung la valatucii
De °lel din port, acolo,
La edecul de amnia.
Douef barci erau aicea,
Dorta luntre pregatite
Peste otelite suluri,
La edecul de amnia;
Una dintre barci mai noun,
Dar cealalta tare veche.
Spuse nzoqul VainamOinen
Barcii celei noi aceste:
"Luntre,-arunca-te pe valuri,
Fugi, o nava, pe talazuri,
Fara-a fi de miini intoarsa,
Nici de policare-atinsa."
Barca se-arunca pe ape,
www.dacoromanica.ro
Mogul vajnic Vaineimoinen
S-a4.ez6 apoi la cirma,
A pornit apoi pe mare
Ca sa mature talazuri,
Ca sa rada gropi prin valuri;
Strinse nuferii din larguri,
Ricii prin ram4ite
De-ale trestiilot; printre
A/ge vechi, prin ierbi de mare,
.57 prin orice surpatura;
Toate stincile catat-a,
Insc7 nu putu sa afle
Titera din os de .ylizica,
Bucuria prapadita
Pe vecie, ast kantele.
Mosul vajnic VOinOmOinen
Se-ntorcea in jos cu fruntea,
Cu anzarztl greu din suflet,
Cu caciula intr-o parte;
Incepu atunci a spune:
"N-o sa mai and vreodata
Bucuria celui dinte-al
sunetele mindre
Ale oaselor de peqte!"
Tot mergind printr-o
poiana,
Pe sub poale de padure,
Aztzi plins de mesteacan,
Vaier de copac cu pete;
S-a apropiat s-asculte;
lute a fugit spre arbor.
Puse irztrebarea asta:
"De ce plingi, mare, mesteacan?
Ce to vaieti, arbor verde,
De ce tipi, o, scoarta alba,
Doarei nu mergi in razboaie,
Doar nu pleci in lupte grele."
I-a raspuns acest
mesteacan,
Intelept vorbi cel arbor:
"Multi V-nchipuie, ba unii
Au §1 spits ca-mi duc viala
Numa-n bucurii, ca-not in
Veselii preamari! Vai nue,
Doar zin griji imi duc viata,
Mi-i facuta bucuria
Doar din plictiseli; ci, iaca,
Gem in jalnicele-mi zile,
Cint in crunta mea mihnire.
Piing de neputinta, bietul,
Gem de-a mea singurcltate,
Ca-s lipsit de orice bine;
Parasit is, fara sprijin,
In ast loc sarac, in asta
Fara de sfir§lt p4une.
 424
Oameni fericili fi stra§-nic
Noroco# tot trag nadejdea,
Ne'ntrerupt, cu bucurie,
Ca s-o-ntoarce mindra vara,
C-or veni din nou acele
Minunate zile calde;
Ci eu, biet, sarac de mine,
Alta soarta am, simt spaima
Ca m-or jupui de coaja,
Ca mi -or snizzlge crengi frun-
zoase.
Prea ades si fara-a line
Seama cit de slab is, prea des
Se apropie copiii
Prinzaverii iuti, dau buzna
Inspre mine, imi implinta-n
Coasta gilgiind de seva
Cinci custztre de bricege,
lar pastorii rai tot taie
Vara alba-mi cingatoare
Ca sa impleteasca vase,
Teici, on co,Farcuti de poame.
Prea ades §1fara-a sine
Seama cit de slab is, prea des
Vin la unzbra-mi fetiqcane,
Fac un zgomot mare-n preajnza,
Duc stufoase crengi sa -41 lege
.Fonzoioage marl de baie.
Prea ades fi fora -a tine
Seama cit de slab is, prea des
Ma rapun cind se and codri
Cind .se curata paminturi,
Ori ma vine/ in lungi ciopoare;
De trei on in vara asta-n
Zile multscaldate-n soare
Au stand sub mine oameni,
Ascztlitu-41-au saczirea
De biet capul meu, Boar pentru
A -mi rapi slabita-nzi vial&
Traiul ast mi-i nunzai
vara,
Veselia-n zile niindre,
Dar nici iarna nu-i nzai buna,
Nu-i mai milostiv cu mine
Timpul cu zapada mull&
Prea devreme, totdeauna,
Chipul meu mihnirea-1 schimba,
Capir-mi jalnic nil se pleaco,
Fata-mi galbena se face
Cind gindesc la zile negre,
Cind aVept anzare vrenzuri,
Door dureri mi-aduce vin-
tul,
Gerul, preacurnplite chinuri;
Imi is vintul verdea manta,
Gerul, mindra urea podoaba;
www.dacoromanica.ro
Ci atunci, sarman mesteacan,
Biet copac, lipsit de sprijin,
Stau descoperit, cu totul,
Despuiat de-a' mete strafe,
Ca sa nia-nfior in chiciuri,
Sa ma jaluiesc in geruri."
Spuse mo§.ul
Vainanzoinen:
"Nu mai plinge, mindru arbor;
Alba fringhie, nu genie;
Vei prinzi o fericire,
O viala noua, scumpa;
Ai sa plingi de bucurie,
Ai sa salli de voie buna!"
Mogul vajnic VaindmOinen
Iii facu din ast mesteacan
Titera, ciopli la dinsa
O intreaga zi de vara;
intrztchipat kantele
In eel cap pierdut in neguri,
In ostrovul cel din ceata;
A cioplit atunci cutia
Sunetelon daltuit-a
Noua bucurie-n plina
Inima-a celui mesteacan,
Intr-un trup de lemn cu pete.
Spuse mocul Vainamoinen,
A grail in chipul asta:
"E facuta-acum cutia
Sunetelor; gala -i trupul
Noii buczirii; de uncle
Oi Izia eu iii.;le cuie,
Cum sa aflu cheia-acztnia?"
Un stejar cre.lea-n
ograda,
Un copac mare, in curie,
Ramuri late-avea stejarul,
Mar era pe orice creanga,
Pe-orice mar un bulz de aun
Sta un cuc pe bulzul de-aut:
Cum cinta ast cuc, cind
tocrnai
Mladia-n cinci note glasul,
Aur Vroia din ciocu-i,
Incepea argint sa -i curga
Pe-o colina aurita,
Pe-o naltime argintata:
Cuie pentru ast kantele,
Chei, la lemnul cel cu pete.
Spuse moqul VainanzOinen,
Iota vorbele rostite:
"Cuie am la ast kantele,
Chei, la lemnul cel cu pete,
Imi mai trebuie un lucru:
Strune, cinci, la ast kantele;
Unde-oi da de niqte strune;
 425
Cum voi pone cele glasuri?"
Merse-apoi sa cate strune,
0 intinse-n lung, pe esztri;
Pe inta.y era o fata,
0 .fecioarii-n fund, pe vale,
Nu era scaldata-n lacrimi
Dar nici tare bucztroasa;
Tot cinta doar pentru sine,
Lalaia s6 treaca seara;
L- astepta pe-al ei logodnic,
La iubit era cu glndul.
Mosul vajnic V4finantoinen
Se apropid Incetul
F61-6 de papuci, venit-a
Fara de incaltanzinte;
Cind se-apropid de dInsa
li ceru putin din partt-i;
Ii grai in chipul asta:
"0, fecioara, da-mi din plete
Mindra fata, da-mi din bucle,
Pentru strune la kantele,
Pentru glasul bucuriei!"
I-a dat fata par din plete,
Bucla, una matasoasa,
I-a dat cinci, chiar base fire,
I-a increciintat .7i 4.apte
Pentru ca sa fie strum
Ale kantelui, sa alba
Glas de-acunta bucuria.
,Thera era chiar gata
Cind batrinul Vaineinzoinen
S-a§.ez6 pe-ntiia treapta,
Pe o lespede a scarii;
Instrumentu-n miini lziat -a,
La piept strinse bucuria,
Indrepta spre ceruri vidid,
Puse pe genunchi cutia,
Strunele Intepenit-a,
Potrivi acele glasuri.
Cind ii fitra puse strune,
Cind fit acordata harfa,
Sub a' sale miini o duse,
A lasat-o pe genunchii-i;
Zece zinghii coborit-a,
Degetele, cinci intinse
Sa alerge peste strune,
Ca sa sara peste glasuri.
Ci batrinul Vainamoinen
A cintat din ast kantele
Cu-ale sale miini sprintare,
Degete cu tolul .fine;
Policarelo-ncloite;
R6stinat-a cel mesteacan,
Muntura cea creanga vede,
Vesel mai cinta cel aur
Dat de cuc; se bucurara
www.dacoromanica.ro
Firele de par a' fetei.
Tot cu degetele cinta
Vainamoinen; iaca, strune
Vijiie la cel kantele;
Tremor' muntiivuna steiuri,
Se cutrentura si stane,
Stinci se nz4ca sub talazuri,
Pinii-s plini de veselie,
Joaca pe cimpii buVenii.
nurorile Kalevei
Cuseitztrile-§.i lassara,
Alergara-n lungi uvoaie,
Intr-o panglica venira
Sul-Lind zt§.or neveste,
Vin voioasele stapine
Aste sunete s-auda,
Muzica fermecatoare.
Citi barbati azt.fost pe-
aproape,
Sepcile tinind In mina,
Babele din preajm6 Coate,
La obraz ducindu-qi palma,
Feti,ycane-n ochi cu lacrimi,
In genunchi stand jos, &Weill
Ascziltara ast kantele,
S-au ntirat de bucurie;
Intr-un singur glas spuneau toti
ySi rosteau cu-ceeaV linzba:
"Nu s-au auzit vreodata
Melodii a§.a placute
De and vietuinz, de and tot
StraluceVe Luna de-aur. "
Muzica, minunea asta,
A ajuns prin §.ase sate,
Nu a fost vreo vietate
Sa nu vino sa asculte
Clntecul cel plin de vraja,
Melodiile duioase
Ale titerei &stela.
Dobitoacele din codri
A.yezatu-s-au pe labe
Ca s-asculte ast kantele,
Sa se lase farmecate
preamarea bucurie;
Pasarile din vazduhuri
Alergara-n ramuri Coate;
Felzrritii pe§ii din apa
Se-ndesar6 cc7tre maluri,
Viermi de sub patnint venira,
Peste lama se ttrira,
Se .inloarsera s-asculte
Muzica acea.vta mindra,
Bucuria mare-a aqui
Kantele, aceste line
Sunete-a' lui VainamOinen.
Astfel mop', VainamOinen
 426
Rapitor cInta, ca-n vrajd
Melodii scotea minune,
A cintat o zi i cloud,
Nu se-opri nici sd manince,
A prinzit o data numai,
A-ncataramat chimirul
Doar o &it, o data nzimai
Imbracatu-qi-a canna .a.
Cind cinta in casa ceea,
In cea sales -n pin facuta,
.,57-a trimis rasunet podul,
Ridicara glas podele,
A cintat, sus, coperiquI,
UVIe-au doinit cu toate,
Bucuratu-s-au ferestre,
Se infiord §1 soba
Cea de piatra, a cintat chiar
.p vInjosul stilp din casa.
Cind s-a dus sub brazi,
cInd nzerse
Printre pini sa se mai plimbe
IV plecar6 virfirl brazil,
Se-nvirtira-n munte pinii,
-aruncara cucuruzii
Acele, la rciddcina.
Cind se duse in dumbrava
Sau calca pamint pe paji.yti,
Acziltard-n voioqie
Huciuri, cringurile toate,
Au saltat de nesfilvita
Bucurie cele cImpuri,
Fost-au florile cuprinse
De iubire, 4i plecara
Tulpinitele camorul.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XLV-lea

www.dacoromanica.ro
431
Louhi, gazda cea din
Pohja,
Auzi-ntr-o zi o vorba,
Cum traiesc cei din Veiinolei,
Cum crest toate-n Kalevala
Cu bucati din Sampo cela,
Cu- a ,cchii din capacul mindru.
A sitntit atuncea piznza,
Se gindea tot singurica:
"Dare cam ce fel de bolip`i
Sa nzai pregatesc, ce moarte
21§- putea sa mai dezlantui
Spre norodul din Veiinolei,
Peste cei din Ka /evala ?"
L-a chenzat pe naltul
Ukko,
S-a rugat fierbinte catre
Zen/ tunetzrlui; spuse:
"Ukko, zeu inalt, ucide
Pe toti oanzenii Kalevei,
Tot cu grindina cu boabe
Mari de fier; tot cu piroane,
Czt un virf de-olel, loveqte-i
Tot cu molinze si boliyti;
Neamul blestemat it pierde:
Pe barbati in curti intinse,
Pe fenzei, prin cele grajdzrri!"
Ci traia, la Tuoni-O oarba,
Una-anurne Loviatar;
0 bdtrina rea, o ciumef,
Cea mai crincenei odraslif
A lui Droni, curnplita
Manaion; ea incepritul
Relelor; yoditoare-a
Mii de bol4ti §1 de nzo/inzi;
Neagra nzai era la fata,
Pielea ei, respingatoare.
Neagra fiicel a lzri Tuoni,
Chioara cea din Ulappala,
Chiar pe drum 4i puse patul,
f4ezatu-41-a czilcuptl
Chiar acolo, pe pantintul
Blestenzat; dormi avindu-#
Spatele spre vint, cal coasta
Contra vintului pidosnic,
Sta intoarsa impotriva
Rasuflefrii reci, cu fata
Catre zorii diminetii.
A venit o vijelie,
A pornit un crincen vifor
Dinspre rc7sarit yi, iatef,
Vintul rodnici aceasta
Spurcaciune, a lasat-o
Uraganu-nsarcinata
Intr-un cimp lipsit de tufe,
Pe un loc ce n-avea iarba.
www.dacoromanica.ro
Sarcina cea grea, povara,
0 purta-n greoiul pintec
Timp de douel luni, de trei luni,
Vrenze de cinci luni, de ,base,
Tinzp de qapte §1 de opt luni
Si tot timpul lunii-a noua,
Zara dupa calendarul
Femeiesc, chiar jumatate
Din cea de a zecea luna.
La sfir,citul lunii-a noua,
La-nceputul ce'i de-a zecea
Sarcina si ajunsese
Dureroascl, se facuse
De nesztferit povara;
Nu veni vreo slobozire,
N-a adus pe lume pruncul.
schinzbat atunci
culcuprl,
24ezatu-s-a in alt loc,
S-a dus tirfa sa puiasca,
Curva focului sa nasca
Intre douef stinci crapate,
Colo-n cele vagclune
A cinci munti, dar slobozirea
N-a venit, n-a fost in stare
Fatul nenascut set -1 nasca.
A catat qi alte locuri
Sa-yi deiarte greutatea
Pintecului: la izvoare
Care niurnturcl intruna,
"lbt prin miycatoare mlaytini;
Nu-.yi gasi zrn loc sei-# poatef
U.ura greoiul pintec.
A volt atunci sel nasca,
Incercat -a ea sc1-0 puny
Sarcina-n viltoarea unei
Mari cascade, in virtejul
Unui riu spumos de munte,
Peste trei caderi de apa,
Linga noua stinci ripoase;
Nu veni vreo slobozire,
Nu §1-a uqurat povara.
A varsat, ciinoasa, lacri-
mi,
A tipat grozavul monstru;
Nu qtia-ncotro s-apuce,
Spre ce locuri sef se-ndrepte,
Sc1-# deqarte greutatea
Cea din pintec, sa-si aducef
Vii, pe lume, puisorii.
Dumnezeu vorbi din nouri,
Spuse-n cerztri Ziditorul:
"E-o coliba tare veche
Pe cel farm de mare, colo-n
Pohjola intunecoasc7,
In cumplita Sariola;
 432
Vei putea sa na§.ti acolo,
Ca sa scapi de grea povara;
Cei din part ile acelea
Au nevoie chiar de tine,
Iti aVeapt6 puivorii!"
Neagra fata-a lui Tuoni,
Precunzplita Manalatar;
A venit in casa Pohjei,
Spre cea baie-n Sariola
Ca sa nasca prunci acolo,
Sa dea fillor lumina.
Louhi, gazda cea din
Pohja,
Baba ceea Virba tare,
0-nsoti in baia de-aburi,
0 aduse-n tainc7-n casa,
Fara-a auzi catztrzul,
Far' sa-n.ytiinteze sand.
I-a fc7cut in taina-o baie,
A-ncalzit indata coda;
Usile stropi cu bere
titirzele le unse
Peste tot cu bautura;
U,cile sa nu mai tipe,
Nici titini sa nu mai geama.
Prinse apoi sa graiasca,
lata vorbele ce spu.se:
"Kave, flica, tu, a firii,
lit, femeie mindra de-aut;
Cea mai veche din neveste,
Tzt, ce e.ii intlia mama
A .fiintelor; hai, du -!e
Pina la genunchi, prin mare,
Prin talazuri, pin' la mijloc,
Sztcuri de bibani cztlege,
Bale de chefali aduna,
Fie oricit de cleioase,
Sa frecam oase-a' fenteii,
Indesat, mull sa le trageni,
Cam de peste tot, cu vlagei,
SlobozeVe-o de-orice spaime,
Pintecul i-1 mintuieVe
De cumplite jurighiztri grele,
De dureri ingrozitoare,
De-nflorc7toarea, crunta
Ma runtaielor lucrare.
Daca nu-ti ajunge asta,
0, puternicule Ukko,
Tit, mai mare ca toti zeii,
Ma ajutorc7-n nevoie,
Vin' la ceea ce to roaga!
E doar o.ferneie-n spaime,
Sufera cumplit sa nasca
In a§.ti aburi gro§1, in baia
Pregatita pentru oaspeti.
Ada-ti, tzt, macinca de-aur
www.dacoromanica.ro
Ici in palma miinii drepte
Ca sa sfarami orice stavili,
S6 dobori pervazul 2411,
Sa spargi lacatul acela
Care-1 puse Ziditorul,
Sa fringi tainice z6voare
Ca cei marl ci mid sa iasa,
Unzil mai slc7but sa treaca!"
Uriciunea rea, aceastc7
Fiica chioara a lid Tuoni,
Uf uratu-s-a aturzcea
De povara grea din pintec;
A nascut Apturi cunzplite
Pe o pima -n flori de-aranza,
Dupa o perdea subtire.
Noua fii aduse-n lume
In rastimpul unei singuri
1Topti de vara, cit tinut-a
0-ncalzire doar a bail,
Numai o inabu4.ire
A celei odai, cu aburi,
Roade-a' unei singuri sarcini,
Numai dintre-o-ngreunare-a
Pintecului acehita.
Ea §1-a botezat copiii,
gc7tit frumos urrrza,Fii;
Cautat-a de v1c7starii
Ce -i avea, cum ingrijeo`e
De copiii ei o mama;
Junghi 1-a poreclit pe until,
Colica, i-au spus altziia,
Unul fit numit podagra,
Cylica, zin altul, dole
Nume de buboi
Altuia, de rand veche,
Poreclit fit unul rile,
L-au chemat pe altul ciuma.
Unul fost-a fara nurne,
Bietul, cel neiscut la urrna;
Mama-sa i-a spus sa piece,
Pe la vracii cei din ape,
Vrajitori din locuri joase,
La pizmaqi de pretutinderzi,
Lorthi, gazda cea din
Pohja,
A trimis copiii celialti
In cel promontorizt-n ceata,
In ostrovul cel de neguri;
Le-atita pe-aceste rele
Creaturi, dezlarztuit-a
Boliti nenzaiauzite
Inzpotriva-celor oameni
Din Vaineila, numai pentru
Ca .0 piard6 Kalevala.
Velinolei cazu bolnava,
Patimeau in Kalevala
433
De boli nemaipomenite,
Cu necunoscute nume;
Putrezeau sub ei podele,
Peituri se stricau pe trupzeri.
Ci rnoyneagul
Vainamoinen,
Magul veynic, inceput-a
Capetele sa le scape,
Sufletele sa c4tige.
These lupta cu Tuoni,
Crincen se batu cu boala.
Baia de-aburi incalzit-a,
Pregatit -a bolovanii
De pe soba, tot cu lenzne
Cit se poate de curate,
Cu buyteni carati pe riuri;
Sub ytergar aduse apa,
Sub manta manunchi de bale;
A nzuiat acele scumpe
..5'omoioage, fragezit-a
Minunatele crengute.
Aburi grop de mied
flynira,
Sa naltara nuniai aburi
Du /ci de miere dintre cele
Bine-nfierbintate pietre,
Din granzada cu incinyii
Bolovani; vorbi atuncea
VaineintOinen, spuse aste:
"Doainne, to arata-n aburi,
In caldura, tu parinte,
Sa ne dai iar soneitatea,
Sc7 ne-aduci iar pacea buna;
,Perge molinza grozava,
Spulbera nziasme rele,
Uciga§.e, de prin aet;
Raspindeyte numai aburi
Gro§1 de tot, alungc7 orate
Scirnave duhori de-aicea,
Ca sa nu-ti mai arda fiii,
Ca sa nu -ti mai chinuiasca
Aste creaturi a' tale!
Iata-arunc pe pietre apa,
Pe fierbintile pietroaie,
Sa prefaci in nacre apa.
In ruled bun s-o schimbi indatei,
Rizt de miere sa se verse,
Lac de mied sä valureasca,
Printre bolovani din soba,
Prin pereli cu nzuychi ai bail.
Nu putenz pieri degeaba,
Fara boala nu ne-onz stinge
Impotriva rindztielii
Ziditorului, in contra
Voiei Domnului din ceruri;
Daca ne tot haituieqte
www.dacoromanica.ro
Fara pricina vreunul,
Intre-i vorbele in gura,
In cap planurile-i rele,
Farnzecele-n sine insuqi
Daca n-am puteri destule,
Daca nu-i in stare fizel
Moyului sa stea-mpotriva
Astor molime stirnite,
Ca sa scape d-aste bolisti,
Va fi sarcina lui Ukko,
Ce domne§le printre nouri,
Sta pe-un trop de neguri albe,
In strafitnd adinc de ceruri.
0, puternicule Ukko,
Zeu mai mare ca toti zeii,
Domn stapinitor de nouri,
Ne ajuta-n grea nevoie,
Hai, alearga, vino iute
La a noastra rugaminte,
Sa cunWi aceste boliyti;
Zile de restriyte-alunga,
Departeaza plagi grozave,
Molina ce se intinde.
Adu -mi spada to de
flacari,
.Da-mi taiyul ce luceyte,
Sa alin dureri cumplite,
Molimi sa gonesc de-aicea;
Chinuri mari pe cai de vinturi,
Bolile-n pirloage goale.
Rog ca bolile de-a rindul,
Poruncesc acestor molimi
Scl se vire-n stinci, in pietre,
In darimaturi de flare,
Bolovani sa prinda-n chinuri,
Stincile dureri sa alba;
Nu piing pietrele-n durere,
Nu se vaita-n chin steiuri;
De le bat chiar mari necazuri,
De-s nescpus de chinuite.
Kivutat; o tu, copila
A lui Tuoni, to care
Staff pe piatra celor boll ti,
La izvorul a trei rizeri,
La-nipartire-a trei .yuvoaie,
Ce invirli a bolii piatra,
Care faci sa umble moara
Molimilot; strange iute
Bolile in gura stincii,
Le alunga-n cele valuri,
In strafundurile nzarii,
Unde nu se simte vintul,
Linde nu strclluce soare!
Daca nu-ti ajunge asta,
0, Kivutat; tu, stapina
Minunata, o, Vammatat;
 434
Hai qi tu, degraba, vino, Caci cu ochii mei privit-am,
Sel ne-aduci iar sanatatea, Mingitai cu-a' mele minuri,
Sa ne dot din nou odihna! Am suflat cu gura-mi, scoasei
Fara de dureri fi-2 toate Rasuflarea mea curata!
Bolile at de cumplite, Ce cu mina-nzi nu atinsei,
Ranile intepeneVe Domnul cu-a sa mina-atinga,
Ca bolnavul sa adoarma, Pe-unde degetele-mi n-ajung,
Sel se odihneasca-n vote, Ale Domnului s-ajunga:
Sa se lin4teasca-oleaca, Muni dibace are Domnul,
Cel cu rani sa atipeasca. Degetele lui nzat blinde-s,
Bolile-ntr-un vas le- Ziditorule, ci, vino
nchide, Sa vraje§ii, incira, Doamne,
Intr-o oala de amnia Tainice rostiri de vraja,
Ca sa ducem cele boale, 0, in, cel Atotputernic,
Sa-ngropam dureri cazne Binecuvinteaza leacuri,
In cel muzzle Kipumaki, Da-ne sanatate noaptea,
In cel creVet Kipzivitori; Curma chinurile zilei,
Fa ca bolile sa fiarba Ca sa dea-napoi durerea,
Intr-o caldarzqa mica Sa nu ne framinte raid,
Unde -un deget Boar patrunde, sa nu se coboare-n ininzi,
Unde 41 gase§le locul Nicidecurn sa nu se sinzta,
Numai degetul cel mare. Sa nu fie vreo durere,
E zin bolovan pe mimic, CFt va tine viata asta,
lar in miezul pietrii-o boria, Cit luci-va luna de-aur!"
Dc -un burghiu, scobita tare, Mo4.ul vajnic
De un drug de .tier pc7trunsa, VainamOinen,
S-or zvirli acolo bollti Vraciztl cel din ve.ynicie,
dureri vor fr inchise; Vrajile zadarnicit-a,
Azi sä vire-n piatra ceea A zdrobit iscate molimi,
Chinurile cele grele, Farnzecele alungat-a,
Vor mai pune-acolo toate Rasturnat-a rele planuri,
Zilele de suferinta, Izbavi de crunta moarte
Paplice in timpul noptii, Tot poporztl, mintuit-a
Tare-nlantztite, ziva." Kaleva de la pierzare.
Ci mo4.neagul
Vainamoinen
Oblojit-a rani deschise,
Unse parti bolnave tot czt
Noua felurite iruri,
Cu vreo opt vrajite leacuri;
Prinse apoi sa se roage,
Iata vorbele rostite:
"0, puternicule Ukko,
Zeu mai mare ca toll zeii,
Cheanza-zin nor din rasarituri,
Iaca-un alt din Soare-Apune,
Mai trinzite nouri dinspre
Rc7sarit si miazc7noapte,
Daruieqte-mi mied si apa,
Sa ung partile bolnave,
Sa-mbaiez cumplite rane!
Singur; vezi, nzt pot nimi-
ca,
Vino, Ziditor; §i-ajztta-rni,
Da-nzi, tu, Doanzne, al tau spri-
jin,
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XLVI-lea

www.dacoromanica.ro
 439
Zvon ajunse in Pohjola,
Veste-n satul cela rece,
Ca-i VainOla intremata,
Ca scapat-a Kalevala
De vraji groaznice, de bolicti,
Plagi ce-au fost dezlantuite.
Louhi, gazda cea din
Pohja,
Baba ceea Virba tare,
Prinsa fu de-o grea minie,
A rostit aceste vorbe:
",Ftiu fi alt tertip, alt mtjloc,
Mai cunosc sr alta tale:
Vom trimite-un urs din qesuri,
Yom mina de prin padure-o
Label indoita-n contra
Vitelor ce are Ye:lino,
Tztrmelor din Kalevala!"
A trimis un urs din cesuri, Ca nicicind sa nu raneasca,
Un plequv din baragane,
Prin livezile Vaindla-4
Prin paqunile Kalevei.
Mogul vajnic Veiinamoinen Mindra label numai miere,
A grail in chipul asta:
"0, fie rare Ilmarinen,
Nou tepuf imi jaureVe,
Lance cu trei fetiqoare,
o coaara de amnia!
Ant nevoie sa prins ursul,
Sc: ucid cea scumpa bland,
Ce-o sa-nti sfiqie toll caii,
S-o dezlantut si-n iepe,
Mindra turma-mi va rapune,
Vacile impraqtia-va."
Fauri fieraru-o lance,
Nici prea lunga, nici prea scurta, Strigate de javre-n casa
A facut-o mijlocie:
Sta un lup pe ascutilu-i
Se gasea un urs la virfu-i,
Un elan sarea pe tocu-i,
Alerga un minz pe coada,
Azvirlea un ren salbatic.
A cazut omat
preaproaspat,
Strat sub fire de zapadc7,
Semana cu [Ina oil,
Cu un iepure de iarna;
Spuse ntoful VainamOinen,
A rostit aceste vorbe:
'Mi -a venit un dor acuma,
Pe la Metsola m-a,. duce,
Pe la-a' codrului fecioare,
Slzyitoarele albastre.
Pentru codru las pe
oameni,
Parasesc acum vitejii,
www.dacoromanica.ro
Pentru trebi in aer Tiber;
Intre-ai tai ma ia, padure,
Ca viteaz al tau, tu, Tapio;
Ci, norocule,. m-ajuta
Sa dobor in codru fiara.
Mielikki, o, tu, stapinet
A padurilot; Tallervo,
A lui Tapio nevasta,
Ciinii tai in Ian, ti-i prinde,
Javrele le-nchide lute,
Intr-un fart cu gard de gladil,
In p,pron ce din stejar e.
Mar al codrilor, tu, Otso,
0 tu, label numai miere,
Cind auzi ca ma apropiu,
Cind va fi in preajma omul,
Ghearele in par fi- ascunde,
Dintii, vezi, in gingii strange -i,
Nici sa nu loveasca lute.
Otso-al meu, frumos, drag
prieten,
Culca-te pe-zin dintb cu iarba,
Pe cea stinca dragalala,
Leagana-te-n pini la umbra,
Stai sub brazi, ce-o tin in
freamat.
Te mai del de-a dura-n
iarba,
Te-nvirte.yte in locapt-ti,
Ca in cuibzi -i o ierunca,
Ori ca gisca ce cloceqte."
Auzit-a VainamOinen
Ciinele latrind intruna,
Ochiului-marunt, in curtea
Cirnului; grai aceste:
"Eu credeam c-ascult chiar
cucul,
Cintul vrunei scumpe pasari;
Totuci, iata, nu e cucul
Cintul vrunei scumpe pasari;
Ce and e chiar strigarea
Minunatului meu cline,
Cel mai bun din animale;
E la urs in vizuina,
E la frumuqel, in curte."
Mogul vajnic VaineimOinen
Izbuti sa prinda ursul;
Patul de matase-ntoarse,
Rasturna culcuf de aut.;
Prinse a grai qi aste
Vorbe le rosti atuncea:
"Preamarit fii, Doamne sfinte,
Ziditorule slavite,
 440
Mi-ai dat ursul asta mindru,
Prada, aurul din codri!"
S-a uitat la dragalayul,
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Otso-al meu, frumos, scump pri- A padurilor fecioara."
eten,
Mindra laba numai miere,
Nu te supara degeaba,
Intelegi, nu eu te-mpinsei,
Ci te aruncayi to singer
Intr-un trunchi nzai strimb, qi
iata,
Ti-ai lovit in craci piciorul,
Cei nadragi de lemn rzzpindu-ti, Pe micros ti -1 dete codrul,
Gaztrind prin crengi mantaua;
Lunecoasa-i vremea, toamna,
Negro -s zilele in ceata.
Cuc de aur al peidurii,
Mindra lin6 ciufidita,
Lasa frigului cascioara,
Paraseyte-ti bordeiayul
C,-,1 din ranzuri de mesteacan,
Colibioara din crengute;
Pleaca din aceste locuri!
Cinste-a codrului, intinde-o,
Sprinten picioruy, o yterge,
Colluna.ye de rnatase,
Lasa-ti casa to nzicula,
Drumuri strinzte pentru tine,
Hai, cu cei voinici, in ceata,
Cu vestiti, cu bravi razboinici; De-i dorit, deschideti Coate
Nu-i ji prost tinut acolo,
Nu e calicoasa viata,
Mied se soarbe pe-ndelete,
Miere proaspata si buna
Se da oaspetelui care
Vine yi se-ayaza-n locu-i.
Chiar acum te hotarayte
Sa ti-o Iasi micula casa
sa vii sub grinda casei,
Pe sub mindrul pod al casei,
Luneca pe nea incetul
Ca pe-ntinsul lac, un nufar;
Sari pe crengile uscate
Ca o veverita-n ramuri!"
Mogul vajnic VainamOinen Cornul asta al lui Tapio;
Veynic cintaret trecut-a
Pe cimpii tot intr-un cintec,
Tut sunind din corn pe yesuri,
Linga preavestitul oaspe,
Cu burdufid cel de bland;
Se lati-n odai ast zgomot,
A patruns prin nzindre case.
Au strigat prin case
oameni,
Mindrele multimi rostira:
www.dacoromanica.ro
"Ascultati aceasta larma,
Aste sunete din codru,
Ciocanitul ghionoaiei,
Fluieratul, care -1 scoate
Mosul vajnic Vainanzoinen
A ajuns chiar el in curte;
Au graft prin case oameni,
Intreba multimea mindra:
"Uite, zimbla-acunz, ast au,:
S-a pornit la drum argintul,
Se tot duce scumpa bland,
Merge banal cel de aur;
Ti-a incredintat cumva chiar
Tapio ast ris, de vreme
Ce te-ntorci tot intr-un cintec,
Bucuros de tot, pe schiuri?"
Moyul vajnic VainarnOinen
A raspuns in chipul asta:
"Vidra se vesteyte-n vorbe,
Darul Doninului prin cintec;
De-asta ma intorc in cintec,
Bucuros de tot, pe schiuri.
Da, dar asta nu e vidrei,
Nu e vidra yi nici ris nu-i,
E veslilul care merge,
Cinstea codrilor pornit-a,
Moynegutu-i la plimbare,
Merge panura cea groasa;
Uyile acestui oaspe;
De uriti ast oaspe-nchideti
Toate uyile, temeinic!"
Detera raspuns cei
oameni,
Mindrele multinzi strigara:
"Fii binevenit, drag Otso,
Laba doldora de nziere,
Bun sosit, acum cind intri-n
Curtea bine curatita,
In aceasta nzindra casa!
Tot mereu nadajduisem,
Mi-am dorit din tinerete
Sa and cintind o data
Al padurilor drag fluien
Aurul acestor codri,
Sa zaresc sosind argintul
Codrilor in casa-mi mica,
Pe strimtuta cararuie.
II doream ca pe-un an
rodnic,
Ca yi apropierea verii,
Cum ayteapta schiul neaua,
,P patine cimpuri netezi,
 441
Fetgoara pe logodnic,
Ro§-ul obrajon barbatztl.
Stain la vreo fereastro
seara,
In qopron Sri dimineata,
Saptarnini pe lingo poartei,
Luni intregi la poarta mare,
Iernile-n ograzi intinse,
Starr batatorind zapada
Pina ce dadu dezghetztl,
Dezghelatzt-s-au nisipuri,
S-a schimbat nisipu-n pulberi,
Pulberile fine-n iarba;
Inii ziceam tot dimineata,
Ma gindeam yi zizta-ntreagef
Unde-ntirzie list Otso,
Frztmz4elul cel din codru,
In Estonia plecat-a,
Parasi, cumva, Finlanda?"
Mayul vajnic Vaineinthinen Cind infra -va-n saki ontul,
A grail in chipul asta:
"(hide .a-mi duc scunipul pri-
cier?,
SO-mi min preaiubitzt-iii oaspe,
Ori sa-1 ducem in vreo ,Faro,
So -1 poftim sa intre-n grajduri?"
Detera raspuns barbatii,
Mindrele nzultinzi strigara:
"Mina-1 pe preascumpul oaspe,
Aduq pe iubitul nostril
Sub acest grindar cu fainta,
Sub list mindru pod al casei;
Doar adus -au de mincare,
Bauturile-s gatite,
Curatite-s lungi podele,
S-au mc7turat unghere,
ColNoarele din casa,
Is fenzeile-mbracate-n
Cele mai curate straie,
Cu pieptanatztri frumoase,
In rochile Izingi yi albe."
Moqul vajnic Vaineintoinen C-au sa -ti tot ocheasca parul,
A gran in chipul asta:
"Otso, pasare iubita,
Label doldora de miere,
E pamint sa mergi de-acuma,
Dealuri sint sa urci in voie.
Mindru ant; umbla-acuma, VdindmOinen,
Cannel la drum te-aVerne,
Coltunaq, hai mergi agale,
Tzi nodrag, intinde-o incetul,
Unde merge pitigoiztl,
Unde vrabia strabate,
Pe podeaua cu cinci birne,
Tztpili§-, pe sub cei ,case
CaPriori voinici ai casei!
www.dacoromanica.ro
Voi, femei, so frti cu grija,
SO nu intre spaima-n vite,
SO nu mi§le vitehqe,
Dobitoacele. stapinei,
SO nu sufere vre-oleaca,
Cind intra-va ursu-n sala,
Bot-paros, aici, in casa.
Voi, copii, ie§lti din tinda,
Fetelor, din pragzil
Cind pc4i-va voinicosul,
Cind intra-va onzul vrednic.
Otso, poanza a padurii,
Gogoloiztle din codri,
Nu te tenze de fetite,
De cositele-mpletite,
De neveste maritate,
Carora le cad coltunii!
Ci, nevestele cu toate
Se vor duce-n coltul sobei,
Placa:m.)1d, ici, in casa!"
Spuse movil
VetineinzOinen:
"Fii binevenit, tu, Doanzne,
Sub acest grindar cu fairna,
Sub list mindru pod al casei;
Unde-oi pone mindru-nzi prieten,
/rst burduf cam gros de Warta?"
Detera raspuns cei
oameni:
"Sahttam pe cel ce vine,
Adu-ti, iaca, paseiruica
Iti a§.eaz6 scumpul prieten,
Chiar aici, pe laita asta
Tot din lemn de pin, In copal',
Ici, pe ferecatul scaun,
SO-i catam de-aproape parul,
SO ne minunam de Una.
Draga Otso, iaca, nu te
Tulbura, sa nu te mina,
C-au sa-ti tot priveasca blana,
N-or sa-ti strice doara blana,
N-or sa-ti prapadeasca parul,
Sa fil carpe la netrebnici,
Pentru cei nemernici haine!"
Mogul vajnic
Dezbraca de !Ina ursul,
Pe un parmaclic 1-intinse,
Puse carnea intr-o oala,
Intr-un larg havuz de au':
In caldare de arama.
Fierb pe foc cazane-nalte,
Oak de aranza-n flacari,
Pline piny peste margini
 442
Cu ciosvirte mari de came;
Aruncara multa sare,
De prin locuri departate,
Din Germania adusa,
Tot pe apele Vienei,
Tocmai prin Suolasalnzi,
In corabie mareata.
Cind fit zeama bine fiarta, Cu un co,s de lina-n mina,
Oale de Pe foc luate,
Azt luat vinatul cela,
Fu adusa ghionoaia,
Pe intinsa, lunga math,
In castroane aurite,
Ca in mied sa se tot scalde,
S6 se nzoaie -n bere buna.
Masa-n pin era facuta,
Toate cupele de-arama,
Linguri din argint lucrate,
Iar culitele, de aur;
CeVi umplute pin' la nzargini,
Farfuriile-ncarcate
Cu-a' padurii-alese daruri,
Tot cu prada cea de aur:
Maptl vajnic Vainamoinen
A grail in chipul c7sta:
"Piept de aur; lit, mo.ynege,
Tit, stapin a! Tapiolei,
Gazd6 buna a Metsolei,'
Tit, stapin al actor codri,
Preacurat flu al lzti Tapio,
Nobil onz cu czqnza roth,
Tellervo, fata-a lzti Tapio,
Voi, noroade a' lid Tapio,
Hai la nunta astui taur;
La a lungii lini petreceri;
Hrana-i din bel§wg pe-aicea,
Poti minca si bea In vole,
Sa te-ndopi, sa to tot saturi,
Sato -ntreg sa s-ospateze!"
Prinsera-a vorbi cei
oameni,
Intreba multimea mindra:
"Unde s-a nascut ast Otso,
A crescut cea scumpa bland;
S-a nascut pe paie, oare,
A crescut In baia de-aburi?"
Moptl vajnic VainamOinen Ghearele zarite Inca.
A grait in chipul asta:
"Otso nu-i nascut pe paie,
Nici pe ciltii din vreo ,surd;
S-a nascut acolo ursul,
Laba doldora de miere,
LInga luna, linga soare,
Pe unztmar de al Ursei
Celei Mari, la cele verguri
Ale aerului, )(lice
www.dacoromanica.ro
Mindre, scumpe ale firii.
Strabatea vazduhu-o fata,
Se ducea prin cer fecioara,
Tot pe dunga unui noun
Pe hotarele tariei,
In coltuni din cei albaVri,
In papuci cu flori nzarunte,
Cu-o boccea de par sub bratu-i,
Arztnca pe apa lina,
Azvirli pe valuri parul;
L-au balabanit vintoase,
II nz4ca fugosztl aer;
Il Impinse suflul apei,
L-alungara Inspre tarmuri,
Cat-re poalele padurii
Cea de mied, pe promontoriul
Pe de-a-ntregul, tot, de nziere,
Mielikki, cea frzteleapta,
A padurilor stapina,
A lui Tapio nevasta,
A cities pe apa dupii,
Lina fina de pe valuri.
Ii infaqura in fa.ya,
I-a.yeza cu mare grija
Intr-un coptlet de gladi.y,
Intr-ztn pati,yor preamIndrzt;
Atirna apoi cel leagan,
Cu leintucuri aurite,
De cea mai Vinjoasa creanget
De cea mai intinsa craca.
Leganat-a, ea, dragutul,
Reisfatatu-§i-a iztbitul
Sub un brad cu virfu-nfloare,
Sub un pin cu ramuri dese;
Astfel plasmuit-a ursul,
A crescut aleasa Una
Linga cringul cel de miere,
In paduri de mied, intinse.
Falnic a crescut ast Otso,
S-a facut frunzos si nzindru:
Scurt piciot; cam jos genunchiul,
Botul lat, turtit cu total,
Capul scurt, nas clrn, iar blana,
Deasa, stra4-nic de frumoasa;
Dinti n-avea, nici nu puteau fr
Mielikki, stapina-aceea
A padurilor; vorbit-a:
«Vezi, i-as darui eu gheare,
I -a,c gasi sl dinti de nu i-ar
Folosi decit la hrana,
De n-ar face-o striceiciurze.»
S-a jurat atuncea Otso
Pe genunchile stapinei,
Fata cat-re Domnul Sfintul,
 443
Zeul cel Atotputernic,
Ca n-o face rc7u vreodata,
Nu s-o tine de nazbitii.
Mielikki, cea inteleapta,
A padurilor stapina
A lui Tapio nevastc7,
Se tot duse dinti sa cote,
A pornit sa ceara gheare
De la sorbi din trainici codri,
De pe la vinjoyii jnepeni,
De la radacini voinice,
De la birne rayinoase;
Insa n-a gc7sit nici gheare,
Nu primi un singur dinte.
Ci creytea un pin pe
yesuri,
Se nalta un brad pe nzunte,
Pin cu argintate ramuri,
Brad cu crengile de aur,
Crengi cu mina-a prin, culese
Ca s-alcatztiasca gheare,
Alte le viri in falca,
Le-mplinta adinc in gingii.
.57-a trimis apoi copilul,
Scumpului ingaduit-a
A ieyi s-alerge-n mlaytini
sa sara-rt lung de cImpuri,
'Mt prin ierburi marl sa.zburcie;
Drept ii spuse sa paeasca,
Mindru, sa tot umble-ntruna,
Vremi ferice sa traiasca
Zile bune sa petreaca,
Tot pe colnice, prin rnlaytini,
Tot pe arii largi de jocuri,
Far' papzlci sa mearga vara,
Filra de coltuni, pc toanzna,
Sa stea-n vrernurile aspre,
Cit tin gerurile iernii,
In odaia incheiatc7
Din cirey din cel seilbatic,
Linga cel caste! de ramuri,
Sub un brad Malt yi falnic.
La-adapostul cel de jnepeni,
Sub cinci plapume de lina,
Pe sub opt covoare mindre;
Colo detei peste prada
Nimeritu-mi-am vinatul."
Intrebarc7 cei nzai tineri,
Ba cerut-au sl batrinii:
"Cunt ai fermecat pc7durea,
Fernzecat, vrajit-ai codrul,
Cunt te-a indragit stapinul
Codrilor, ast Tapio darnic,
Ca sa-ti deie mult iubitul,
Ca sa-ti lase dobitocul?
Doborit fu cu tepuyul,
www.dacoromanica.ro
Fu rapus de vreo sageata?"
Moyul vajnic Vainamainen
A raspuns in chipul c7sta
"Fermecai pc7durea bine,
Am vrajit cel codru, straynic,
Am ademenit stapinul
Codrilor, ast Tapio darnic.
Mielikki, stapina ceea
A pc7durilor, Tallervo,
A lui Tapio copila,
Mindra fata-a celor codri,
Sluga tinara din codru,
Aratatu-mi-a cararea,
Imi tot puse pari in cafe,
de4eza-n poteca semne,
Ma cc7lauzi pe drumuri,
Crestaturi fact, in arbori,
Urme a sapat In steiuri,
La ast nobil urs, in zga,
Linga cea bogata lina.
Cum ajunsei, cum atinsei
Tinto ce nti-ant hotarit-o
Nu mi-a folosit vreo lance,
Nici sa trag n-a fost nevoie;
Din copac cazu el singur
Poticnitu-s-a-ntr-o birna,
Crengile-i bortira coasta,
L-au stapuns in pintec ramuri."
Tot graia »wren .i, iata,
Vorbele ce le rostise:
"Otso, ntindrule, stump prieten,
Pc7sarica tu, dragute,
Da-mi podoabele din capu-ti,
Ada-ti mai aproape collii,
Dinfii rari ti-i dezveleyte,
Uriaye falci intinde-ti;
Mai ales sa nu to superi
De-o s6 se intimple-un lucru:
Oase-n trosnet, capu-n pocnet,
Clantaniri de dinti, virtoase.
Iaca-i scot ha Otso nasul,
Ca sa-I fac pe-al nzeu mai tare,
S6-I ayez pe ling6 alte,
Sa nu-1 pun de unul singur
ySi urechea-i scot lui Otso,
Ca s-o fac pe-a mea mai tare,
Ca s-o pun pe alinga alte,
Nu ca s-o ayez stinghera.
li desprind lui Otso ochii,
Ca sa fie-ai mei mai str.ynici,
Sa-i acez pe linga
Nu sa-i pun pe dinyii numai.
Iacc7-i scot lui Otso frun-
tea,
Ca s-o fac pe-a mea mai tare,
Ca s-o pun pe lingc7 alte,
 444
Ca sa n-o a§.ez stinghera.
Iaca-i scot lui Otso botul,
Ca .0-1 fac pe-al meu mai tare,
Ca sa -1 pun pe lingc7 alte,
Sa nu -1 pun de unul singur:
Iaca-i scot lui Otso limba,
Ca s-o fac pe-a mea mai tare,
Ca s-o pun pe linga alte,
Ca sa n-o acez stinghera.
L-oi nurni barbat in lege,
De viteaz voi fine ornul,
Care ii va scoate dintii,
Ii va smulge cele oase
Din cea falca °fella
Doar cu pumni de fier ce-i are."
Nu s-a-nfati§-at nici unul,
Nu s-a prins viteaz la asta,
Singurel ii smulse dintii,
Nurnarat-a singur collii
Doar cu-ai lui genunchi de oase,
Cu-ai pumni de fier tinindu-1.
Dintii ursztlui luat-a;
A grail in chipul asta:
"Otso scump, tu, mar din codru,
Ghemotoace al pc7durii,
Sa nzai tnergi acurn, oleaca,
Doar o bucatica mica
Din modesta asta casa,
Bordeia,cul strinzt de-aicea
Intr-o casa mai inalta,
Locuinta mull nzai lagc7.
Thaide, aur; prinde-a
merge,
Scump argint, la drum te-aVerne,
Ling6-a porcilor drumeagziri,
Pe-a pztrceilor potece.
Pe colina cu verzi cringziri,
Tot pe crestele de munte;
Pe sub pini cu crengi stufoase,
Pe sub brazi cu sute ranzuri;
Bine-i nzai trai acolo,
Tot in clang& de talanga,
Clopotei ce sunc7-n clinchet!"
Map,' vajnic Vainamoinen
S-a intors indata-acasa;
Cei mai tineri intrebara;
Mindrele multimi rostirc7:
"Unde-ti duse§1, oare, prada,
Unde ti-ai lasat vinatul:
Pe vrun sloi lasat e, oare,
Inecat in vrun namete,
Azvirlit e-n glod de mlaVini,
Ingropat e-n lut de qesuri?" Ziditor, ne daruieVe
Mogul vajnic Vaineimoinen .5'i in vremuri viitoare
A rc7spuns in chipul asta: Pari, ca in parnint sa -i batem,
"Nu-I lasai pe nici o gheata, Arbori sa-i crestam In coajc7,
www.dacoromanica.ro
Inecat In vreo zapada,
Caci 1-ar inhata dulaii,
L-ar rapi de-acolo pasari;
Nu -1 zvirlii in glod de mlaftini,
Nu 1-am ingropat in cinzpuri,
Caci 1-ar face putred viermii,
Negrele furnici 1-ar roade.
Ci mi-am dus preabuna-mi
prada,
A§.ezat-am particica
Pe-o colina numai aur;
Pe un colnic de ararna,
In copac curat it pusei,
Pin cu o coroana largc7,
Pe cea nzai vinjoasa creangelf,
Pe cea mai bogatc7-n frunze,
Celor multi, spre bucurie,
Trecatorilor; spre cinste.
Gingii-n rasarit se uitc7,
Ochii-n Soarele-Apune,
Nu I-am pus chiar; sus, pe
cre ,2tet;
Daca 1-a§.11 pus pe crectet,
L-ar fi impraViat vintoase,
Rau 1-ar fi bc7tut vrun crivat;
Nu I-am a.Fezat in cimpuri,
L-ar fi scormonit purceii,
L-ar fi -ntors plecate-rituri."
Moqul vajnic VaineimOinen
A-nceput a' sale cinturi
Intru cinstea serii mindre
Pentru-a-nveseli sfilvitztl
Astei minunate zile.
A cIntat nto
VainelmOinen,
A rostit atunci aceste:
'Mai aprindeti fi o tortcl
Ca sa vad sa cint mai bine:
Clipa de-a clnta venit-a,
Gzzra-mi vrea grozav sa cinte."
A cintat, apoi jucat-a,
Vesell prelunga seara,
Spuse la sfitvit de cintec,
Ispravi cu aste vorbe:
",57 In alta zi sa-ngadui,
Dumnezeule, si-n vremuri
Ce-or veni, sa fim in stare
Sa serbam, s-ajungem iara0
Buczzrop la nunta asta
A flacaului cel zdravan,
La serbarea lungii line.
Dumnezeule, tu, dc7-ne,
 445
Pentru toata lumea asta
Dc viteji §-i pentru ceata
Cea de vinatori de-ai nostril
InvoieVe-te, tu, Doanzne,
Ziditorule, da voie
S-ascultam tot inainte
Cornul asta al lui nzpio,
Fluierul acelor codri
In caszda asta mica
In strinztutele localuri!
Zi de zi sei ne tot cinte,
Sä ne-nveseleasca seara,
Ici pe continental asta,
Pe-a' Finlandei marl meleaguri,
Printre tinerii In floare,
In poporu-ntreg ce creVe!"

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Cantul
al XL VII -lea
www.dacoromanica.ro
451
Mosul vajnic Vainanzoinen
A cintat din cel kantele
Indelung cinta, jucat-a,
Rind pe rind, facu sa sune
Hat departe bucuria.
Cintecu-a ajuns la luna,
Bucuria pin' la soare;
Luna a ieVt din casa,
A venit pe-un stritnb mesteacan,
Soarele-V lase castelul,
A zburat in pin, pe virfu-i,
Sa ascztlte eist kantele,
Sa se lase-n toata voia
Fermecat de bucurie.
Louhi gazda cea din
Pohja,
Baba, ceea ltirba tare,
Soarele putu sa -1 prindc7
S6 is luna cu a' ei niInuri,
Scoase luna din mesteacan,
Soarele din pin it smulse,
Repede i-a dus acasa,
Colo-n Pohjola, in bezna.
A ascuns lucioasa lurid
Intr-o stand cam pestrita,
lar scinteietorul soare-n
Monte de otel it pose;
Spuse Louhi aste vorbe:
"Vezi, sa nu plecati de-aicea,
Sa to urci, tucind, tu, luna,
Soare, sa sclipeVi pe cerztri,
Pin' nu yin eu sa va cant,
Sa va slobozesc de-aicea
Cu vreo noun armasari, toll
Minji de la aceeaV iapa."
and Izt6 cu sine luna,
and a-nchis luciosul soare
In cea stinca din Pohjola,
Intr-un munte-n fier cu totul,
A rapit atunci vapaia,
Focal caselor lui Vain?),
A lipsit de foc camare,
Locuinte, de lumina.
Fara de sfirqit fu noaptea,
Bezne lungi domnira-n voie,
Intuneric prin Kaleva,
Prin salaqe
Ca qi sus, pe bolta-n casa
Unde std cerescul Ukko.
Fara foc e grea viata,
Chin e feira de vapaie:
Chin era V pentru oameni,
Chin era si pentru Ukko.
Ukko, zeul cel puternic,
Ziditorul de vazduhuri,
Intrebatu-s-a atuncea,
www.dacoromanica.ro
Chibzui, gindi: "Cc, oare,
E actin, in fata lunii,
Sta azi soarelui 'nainte,
Ca nici luna nu luceVe,
Ca nici soarele nu arde."
Merse tot pe-un tiv de au";
Pe-ale cerului hotare,
In coltunii lui albaVri,
Cu calciiele vargate;
Se ducea sa cate luna
.Si sa dea, cumva, de soare,
Insa n-a aflat nici luna,
Nu I-a intilnit pe soare.
A lovit amnarul Ukko,
A facut el sa 11§-neasca
Flacara cu-aprinsul paloq,
Cu tei4u1 ce scinteie;
Foc a scaparat atuncea
Pe-a sa unghie, lovit-a
Cu putere, de ciolanul
Degetului, sus, pe bolts,
La aceeafi inaltime
Cu livezile de stele.
Ci culese flaceiruia,
A ascuns, el, scinteioara,
Intr-o mindra punga de-aut;
In ladita toatc7 numai
De argint; a pus sa fie
Leganata de-o.fecioara,
Ca sa face -o luna noun,
Soare non sa plasmuiascli.
Fata ceea de pe dunga
Nourului lung, fecioara
La-a' vazduhului hotare,
Leganat-a lin vapaia,
Reislata scinteia mica
Intr-un mindru leagan de-aut;
Cu-argintate cureluqe.
Grinzi de-argint se indoiau
tot,
Scinteia cel leagan de-aut;
Miorlaiau ceraytii nouri,
S-apleca mereu capacul
Cerului, in timp ce fata
IV tot legana vapaia,
Scinteioara mititica.
Legana fecioara focul,
Rasfata mereu scinteia
Cu-ale sale degetele,
O tot minglia cu mina;
Proasta a scapat scinteia,
A lasat, uituca, focal,
A ie§lt acum vapaia
Din a' mancei miini, din cele
Degete-ale slujitoarei.
Spart a fost cu gauri cerul,
 452
Tot vazduhul, de ferestre;
A cazut cea scinteioara,
A zburat cea raze ro§.6
Stralucind prin fund de ceruri,
..Fuierind mereu prin nouri,
Tot prin cele noun bolte
Ale cerului, prin cele
,Ease falnice capace.
Spuse mo§-ul VaindrnOinen:
"0 fierare Ilnzarinen,
Haide sa privim mai iute,
Hai sa lanzzirim mai grabnic
Ce e scinteioara asta,
Cam ce foc ciudat deodata
S-azvirli din cele nalturi
Ale cerurilor inspre
Adincimile acestea
A' panzintuhri; c poate
Discul lunii, niat dcgraba
Globul soarelui, ce cade?"
Ci pornira cei doi oameni,
Mersera, se chibzuira,
Cunt ar face ei so afle,
Prin ce mijloc sa ajunga,
Uncle se-ascundea scinteia,
Unde a cazut vapaia,
Au ajzins la mal de fluviu,
Fluviu ce parea o mare;
Prinse nzocul VainaniOinen
Sa-si croiasc-atunci o barca,
S-o ciopleasca in padure;
Ci .fierarld Ilmarinen
Dintr -un brad facut-a visle,
Dintr-un pin lopeti mai late.
Fu indata gata luntrea
Cu tarzqi cu tot qi visle;
Aruncara-n apa barca,
Au vislit cu nepasare
Tot in lungul ape Nevei,
Ocolit-au capul Nevei.
Ilmatar; fecioara nzindra,
Fata mai batrina-a firii,
Alerga-n intimpinare;
Le-a grad aceste vorbe:
"0, viteji, cam cine-mi sinteti,
Care e al vostru nume?"
Spuse mogul VdinehnOinen;
"Noi naieri sintem, de seam&
Eu sint moqul Vaineimoinen:
Asta-i faur Ilnzarinen;
Dar ne-arata de ce neam
Ne nzai spune cum to cheanza?"
A raspuns femeia cistfel:
"Cea mai virstnica femeie-s
Fiica firii cea mai mare,
Is India dintre manic,
www.dacoromanica.ro
Cu &Well ca cinci neveste,
Mindra-s cit mirese, base;
Voi, viteji, cam unde mergeti,
Unde va-ndreptati, voi, oameni?"
Mclul vajnic Voineimoinen
A raspuns in chipul asta:
"S-a-necat vapaia noastra,
Flacara pieri deodata,
Stain de multa vrenze-n bezna;
Iata, plasmuit-am planzd
De a cauta iar focal,
Ce veni din nalt de ceruri,
Ce cazzr din miez de nouri."
Prinse a grill fenzeia,
Iota vorbele ce spuse:
"Anevoie-i sa cati focul,
Greu e sä gaseqti vapaia;
Napustitzt-s-a doar fbctd,
Stricaciuni facu vapaia,
A scOpat de-acuni scinteia:
Ghernul ro§. cazu din cinzpul
Care-1 are Ziditorul,
Din scaparatoarea nalta
A cerescului zeu Ukko,
Razna, tot prin netezi ceruri,
Prin vozduhuri fora margini,
Prin fereastra innegritc7,
Lingo o uscata birna-n
Casa noun a lui Tuuri,
In salami care n-are
Coper4, al lui Palvoinen.
Cum a V sosit In casa
Asta noun a lui Tuuri
A .racut cumplite fapte,
Rclutati doar servirfit-a;
Sini mototolind la fete,
Tilde de la fecioare,
La flaccli stricind genunchii,
La stapin arzindu-i barba.
,57-alcIpta copilul maica
in saracciciosul leagan;
Cum sosi pe-acolo focul
Savir# isprava crunta,
Arse-n leagan copilaful,
Arse cei doi sini ai maicii,
Cobori la Mana pruncul,
Merse colo-n Tuonela,
Ceici era nascut sä moara,
li fusese scris sa piaref
In a' focului rof cazne,
In a' flaceirii maxi chinuri.
Cuno§1ea mai multe maica,
Nu s-a dus de loc la Mana,
A put sä roage focul,
SO sileasc.1 flacaruia
Iar sa treaca-n gcluticea
 453
Unui ac, prin crcIpatura
Unei barzi, prin teaca unei
Mari cazmale pentru gheatc1,
Pe o margine de-ogoare."
Mogul vajnic Vc:iineirnoinen
S-a grclbit atunci slf intrebe:
"Unde-o fi fugit vapaia,
Unde-o fi zburat scinteia
Din ogorul lui Mimi;
In pc7dure, on pe mare?"
A raspuns ferneia aste;
Iota vorbele ce spuse:
"and fugi de-aicea focul,
Cind se-ndeparta vapaia,
Arse multcl vreme-n cimpuri,
Indelung pe amp, prin mla.ytini,
Se-azvirli apoi in apa,
Colo-n valurile celui
Lac Alue, care n-a Post
Mult scl arda, scl arunce
Trimbe de scintei in aer.
De trei ori, atunci, in
noaptea
C'ea de yard, in vreo noun
Rinchiri intr-o noapte, ioamna,
Spuniego la inaltimea
Brazilor, tree, de margin!,
In aflacarilor mina,
In vapaia arzotoare.
Pe uscat losat-a pestii,
Pe bibani, pe lutul tare,
S-au tot pus pe ginduri
Se-ntrebarcl toti bibanii,
Cum so vietuiasca, oare,
Cum sd stea, cum scl trcliasca:
Curtile-V plingeau bibanul,
Celialti pest!, mo§li bogate,
Clenii, al for castel de piatra.
Un biban cu ceafa strimba
Merse la vinat scinteia:
Dar bibanul nu o prinse;
S-a zvlrlit albastrul pastry1v;
A mincat-o, inghitit-a
Mititica flacaruie.
Potolitu-s-a atuncea
Lacu! Alue; trecut-a
Pe.ste-a' sale nialuri iar6§1,
Locul vechi din nou luindu-§1
Intr-o noapte, doar, de yard.
0 clipita se mai scurse,
Chin simti inghititorul,
Cazne, infulecatorul,
Jake mare, mincaciosul.
Innotind gemea intruna,
biota o zi fi cloud
Linga-a somnilor ostroave,
www.dacoromanica.ro
Lingle -a' pastrovilor insuli,
Printre mii de promontorii,
Printre sute de mici insuli;
Orice cap 4i dete sfatul,
Fiecare-ostrov, cuvintul:
"Ninieni nu-i in aste ape,
Nici in aprigul Alue
SO inghita bietul pep`e,
Pe nenorocitul cela
Chinuit de flacaruie,
De vapaia-nvilvoratcl."
L-auzi somnul galben
Sf4ie albastrul ',astray;
0 clipita se mai scurse,
Chin simti inghititorul,
Cazne, infulecatorul,
Jale mare, mincaciosul.
Inotind, gemea intruna,
biota o zi si (fowl
Lingo- a' somnilor ostroave,
Lingle -a' qtiucilor mode,
Printre mii de promontorii.
Printre sute de mici insuli;
()rice cap isi dete sfatul;
Fiecare-ostmv, cuvintul:
"Nimeni nu-i in aste ape,
Nici in aprigul Alue
Sa inghito bietul pecte,
Pe nenorocitul cela
Chinuit de fleicaruie,
De vapaia-nvilvoratcl!"
A venit atuncea qtiuca,
.Inghitit-a somnul galben;
0 clipitcl se mai scurse;
Chin simti inghititorul,
Cazne, infulecatorul
Jale mare, minccicioszil.
Inotind gemea intruna,
biota o zi qi doua
Lingo stinci cu multe peisari,
Steiuri unde stau ploierii,
Printre mii de promontorii,
Printre sute de mici insuli;
Orice cap iii dete sfatul,
Fiecare-ostrov, cuvintul:
"Nu-i in aste ape nimeni,
Nici in aprigul Alue
Sa inghita bietul peVe,
Pe nenorocitul cela,
Chinuit de flocaruie,
De vapaia-nvilvoratcl!"
Moful vajnic Vaineimoinen
iSi fierarul Ilmarinen
Inzpletircl iacei-o mreajo
Din curmei de tei, Acura
Dintr-un jnep nervod, qi, iute,
 454
L-au boit tot cu vopseala
Scoasa dintr-un lemn de salcii,
Dintr-o scoarta-a unei lozii.
Mood vajnic Vainamdinen
La femei dadu nalrodul,
Au plecat femei cu mreaja,
Au Vislit tot surioare;
Lunecara lin pe ape,
Dintr-un cap mereu in alt cap,
Din ostrov in insulita,
Lingo-a' sonmilor cotloane,
Inspre-a' pastravilor insuli,
Tot mereu prin negre ierburi,
Tot prin minunate treslii.
S-au sfortat din greu, cu
toate,
Pescuira, aruncara
Iar navodul, 1-au tras iar6V,
Si anapoda-au pus mreaja;
N-au gash' de loc cel pe.yte,
Ce tot cautazt .so -/ prima
La navod s-au dus bar-
Aruncard-apoi navodzil,
Mreaja grea au tras-o
Tot prin golfuri, lingo stane,
In.spre stincile Kalevei;
N-azt prins peele pe cart-1
Urrnareau cu grijc7 mare,
,.Ftiuca ceea cenufie,
Nici in golf pe ape limpezi,
Nici pe-a marilor spinare;
Pe§li micuti, navoade rare.
Peqtii-au prins so se
jeThasca,
.Fliatca a grail cu puca,
Pastrovul cu vadu-vita,
Somnul Intrebat-a somnul:
"Au murit vestitii oameni,
Au pierit fiii Kalevei,
Ce-rnpleteau din in nc7voade,
.57 din cinepel voloace,
Ce-mblateau cu bateitorul,
Ce-nvirteau projina lunga?"
Ci batrfnul VaineimOinen
L-a-nvcItat, raspunse Os fel.
"N-azi murit de lac vitejii,
N-au pierit fiii Kalevei;
Pentru-un mort se nasc doi
oameni,
Cu mai bune batatoare,
Cu prajirzi nzai lungi de-un stinjen
.Si cu mreji de doua on mai
Groaznice ca Inainte!"

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Clintul
al XLVIII-lea
www.dacoromanica.ro
459
Mogul vajnic
Vainamoinen,
Magul cel din vegnicie,
Incepu sá chibzuiasca;
Pin' la urrna-un plan urzit-a,
Ca din in so face -o mreaja,
Sc injghebe-o suta ochiuri.
Prinse cipoi sa vorbeasca,
Iatc7 vorbele ce spuse:
"Cine senzana-va inul?
Cine-o face areitura?
Vreau s6-nii impletesc navodul,
Mreaja cea cu-o sutO ochiuri,
Ca .5.6 prind sarmanzil pegte,
Pe nenorocitu! cela!"
De pamint era un petit,
Loc ce n-a fost ars cu totul,
Pe spinarea unei mlagtini,
Intre dorta buturuge,
Scos-a iute radacina,
In gOsirel-n groapa, boabe,
Unde-i viermele lui Tuoni,
Magazia grasei larve.
Se gasea vraf de cenziga,
De carbuni, o gramajoara,
Resturi dintr-o barca arsa,
Rc7magite dintr-o Izintre;
In au senic7nat acolo,
Pe cel mal de lac Alue,
Intr-un cimp cu lut ca huma.
S-a nerltat indata-un ger-
men,
Cinepa crescut-a stragnic,
Nalt de tot iegit-a inn!:
Intr-o noapte, doar, de vara.
Noaptea inu-1 sernanara,
Cirnpul 1 -au arat pe lima,
plivirc7, curatira
Scuturatu-l-au de boabe,
11 batura cu putere,
Il muiarc7-apoi in apa,
II topira la iuteala,
11 gi scoaserc7 indata,
Repede it ci uscarc7.
II aduserc7 in case
Ca sc1-1 scape de puzderii,
Il sfarmara cu mult zgomot,
Bucurogi ii melitara.
Cu-ngrijire-1 periara,
In amurg fl pieptonara,
II fdcura cilti indata,
lute -1 pusera pe furcc7,
Intr-o noapte, doar, de vara,
Numai intre dotal zile.
Torsu-l-au surori, neveste,
Cumnatele-1 depanara;
www.dacoromanica.ro
Fratii firele legarc7,
Au pus funii cumnateii.
Luneca suveica-ndata,
Merse iute bet4orul
Ca sä ispraveasca mreaja,
Ochiuri la rzavod sal facet
Intr-o noapte, doar; de vara,
Chiar in jumatar de noapte.
Fu-n sfir,cit tesuta plasa,
Ochiuri, vezi, avea nc7vodzil;
Lung era de-o suta stinjeni,
.Fapte sute-avea pe margini;
Agezaref plzimbi pe fire,
Atirnara rnindre plate.
Junii-au mers s& pes-
cuiascc7,
Cei bc7trini gi-au spus acasc7:
"Dare -or prinde-aczim cel pegte
Cautat cu-atita trudc7?"
Mersera s-arunce mreaja,
S-azz silit cu multc7 rivna;
Au tirit navodu-n apa,
Si in lung ci -n lat in larguri,
Pegti marzinti doar pescuira:
Blestemati ghilorti din plise,
Mici bibani doar solzi qi oase,
Cleni cu fierea revarsata;
N-au gash' cel pegte pentru
Care-a fost.feicuta mreaja.
Mogul VainamOinen
spuse:
"0 fierare, Ilmarinen,
Sa pornim gi not acuma
Cu aste mreji pe cele valziri!"
Mersera-amindoi vitejii,
Au luat grozava mreaja,
Agezara-apoi un capat,
Pe o insula din larguri,
Un alt cap& aruncara
Pe un promontor in virfu-i,
!Pisa funia legara-n
Portul dirzului mog Vain&
Pescuira cu mult suflet,
Aruncara iute mreaja,
Prinsera belgug de pegte:
Mari fi mitt bibani si pastravi,
Lostrite, platici de-asemeni
Somni si pegte de tot felul,
Dar nu-I prinserc7 pe cela
Pentru care-aveau facut6
Mreaja si aveau &Vita
Funia aceea lung&
Ci beitrinul VciineinzOinen
A luat si alte mreje,
Acala de-o parte ,ii -alta
Plase de cinci sute stinjeni,
 460
Nou odgon de qapte sute,
Tot rostind aceste vorbe:
"S-azvirlim aceste mreje
Mai adinc, s6 le-aruncam, vezi,
Mai in larg fi Inca-o data,
S6 tirinz prin apa plasa!"
Au zvirlit adinc navodul,
Mai in larg it stramutara,
Au tirit apoi prin apa
Pentru a doua oara nzreaja.
Iata, nzoqul Vainamoinen
A graft in chipul asta:
"Vellamo, stapina apei,
Tu, cu pieptul tc7zr de trestii,
Schinzba-ti ale tale straie,
Pune-ti 61;frl de ve4-tminte!
Rufe porti de trestii, manta
Ce Acute:- fir de fiica
Vintului, din spuma marii,
De-Aallotar fit dc7ruita;
Its dais, uite, o camaqa,
Numa-n fir de in tesuta,
Ce-a inseilat-o Kuutar;
Ce o toarse chiar Paivatat:
Ahto, tu, stapin de valuri,
Domn al sutei de gropane,
Ia-ti prajina de cinci stinjeni,
0 stinghie de vreo .yapte.;
S'a strabati intinse golfizri,
.S'a tot bati strafundul marii,
S6-nspainsinti cel neam cu oase;
Sil gone.ili cel cird de pe.yle
Irz cuprinsurile nirejii,
In navod cu-o suta ochiuri,
Din a' pe.ytilor colloane,
Din a' somnilor gropane,
De prin plise-ntunecoase,
Unde soarele nu bate,
Nu se miqc6-n veci nisipul!"
Un pitic ie§1 din valuri;
Un viteaz de prin talazuri,
Stete peste-al marii spate,
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Batator nu va lipseqte.
Om cu vreo prajina lunga?"
Mopd vajnic Vainamoinen
A raspuns in chipul asta:
"E de-un batator nevoie,
De -zinul cu prajina lung6."
Apuca piticul marii-un
Pin din tartnuri, infaqcat-a
Un copac mai nail din codru,
A luat rondea din stinca,
A rostit aceste vorbe:
"Ori s6 bat CUM bate lunzea,
Dind mereu din rasputere,
www.dacoromanica.ro
Ori s6 bat cum mi-i statura?"
A raspuns in chipul asta
inteleptul Vainamoinen:
"Dada bati cum ti-i statura,
Ai s6 ai cam mult de lucru!"
Incepu piticul marii
S6 lovesc-atuncea apa;
A izbit cum fu statura-i;
Alunga multimi de pe§le,
In cuprinsurile mrejii,
In navod cu-o suta plute.
Vislele Linea fierarul,
Mogul vajnic VainamOinen
Prinse s6 ridice mreaja,
Lunga funie s-o traga;
Spuse mogul Vainamoinen:
"Cirdul pectilor se gild
In cuprinsurile mrejii,
In navod cu-o suta plute."
Ridicara atuncea plasa,
Scuturata fu In barca
Moqului, lui Vainamoinen:
Au &Ult ast clot de pe§le
Pentru care fu navodul,
Furzia fu pregatita.
Mogul vajnic VelineimOinen
S-a intors la farm Indata,
La debarcaderu-albastru,
Colo-n virf de trepte ro§li;
A ales ast card de pefte;
Scoase prada cea cu oase,
/1 z6rit .yi .ytizica surd,
Ce-nclelting a urmarit-o.
Ci beltrinul Vainanzoinen
Chibzui adinc, atuncea:
"S-o apuc, cu mina, cind n-am
Nici niarmy-e ferecale,
Nici nzanuqele de piatra,
Nici pe cele de arama?"
Auzitu-l-a atuncea
Fiul Soarelui; ii spuse:
"Af taia-n bucOti, vezi, ftiuca,
M -as qi apuca de lucru,
De-af avea cutitul tatii,
De-af avea hanger puternic."
Cobori din cer cutitul,
A cazut din nori pumnalul,
Luna de argint, minerul
Cel de our in chimir la
Fiul Soarelui, in briu-i.
Apuca prealndraznetul
Fiu al Soarelui, cutitul;
Despicat-a marea ftiuca,
A deschis grozavul monstru;
Dete peste somnul galben,
In stomacul Viucii sure;
 461
Se afla in bzirta celui
Galben somn un pastrav neted.
Spinteca cel pastrav neted,In surcele de mesteacan,
A zarit un bulz albastru-n
Matul pastravului, tocmai
In a treia-ndoitura;
A deschis cel bulz albastru,
A picat un bulgur ro§.0
Din cel ghenzotoc albastru;
Se sfarma cel bulgur roar;
Se afla in miezul celui
Bulgar ropi scinteioara,
Ce scapase de prin ceruri,
Strabatzise printre nouri,
De prin cele vreo opt ceruri,
De prin nozia mari vazduhuri.
Cit mai chibzuia mo§.
Vaino
Prin cc mijloc ar aduce -o -n
Locuinti neluminate,
In bordeie-ntunecoase
A putut scapa scinteia
Din a Soarelui flu mina;
Barba-i arse lui moc Vaino,
Cu fierarul fu mai crincen:
Amindoi obraji-i roase,
Miinile-i minca de-asemeni.
A tot mers 'rzainte' poste Tu, al Soarelui flu, Panu,
Apa lacului Alue,
Alergat-a pe sub jnepeni,
Ci luar6 foc top jnepii,
Se-azvirli prin brazi, i-ndata
Se aprinse-ntreg bradetzil;
Se-nvirti lot inainte,
Arse l'ohja pe juntate,
holarele lui Savo,
A' Careliei linutziri.
Mosul vajnic Vainamoinen Ca s6 nu ma mai framinte?
Se-apuca s-o urmareasca,
Se-nfunda-n paduri pe dira
Focului celui sc7lbatic;
In sfircit vazzi scinteia
Colo pe sub roc:Wird a'
Doi buVeni, sub trunchiul unui
Vechi anin, uscat, in firndul
Unei birne putrezite.
laca mogul VainamOinen Imi stropeVe tot cu sloiuri
A grail in chipul asta:
"Foculet, facut de Domnul,
Dat de insu0 Ziditorul!
Te-arunca# degeaba-n apa,
Fara prlcina fiigit-ai;
lacer, mull mai bine-ai face,
Daca te-ai intoarce-n vatra
Sobei celeia de piatra,
In scirztei s6 te inlantui,
www.dacoromanica.ro
In carbuni s6 te intuneci,
Si sa stai in timpul zilei
S6 te-ascunzi in timpul noptii
In gratarul. vetrii de-aur:"
Scoase repede scinteia
Dintre mici bucati de iasca
Din buretii de mesteacan,
Intr-o oala de arama;
Duse flaceira in oala,
Intr-o scoarta de mesteacan,
In cel cap pierdut in neguri,
In ostrovul cel de ceata;
Dete-odefilor caldura,
A adus din nou lumina
Salilor intunecate.
Ci fierarul Ilmarinen
Se-arzinca pe coasta-n mare,
Se liri pin' la o stank,
Se-a.yeza pc -o lung6 stinca
In dureri de foc iscate,
In a' flacarii mari chinuri.
Stinse-a focului arsura,
Vlaga flacarii taiat-a;
Incepu el s6 graiasca,
Iata vorbele ce spuse:
"Foculet, facut de Domnul,
Cine te facu-aka crincen,
Pin-a-mi arde si obrajii,
Pin-a te-arunca spre coasta -nzi,
A te napusti asupra -nzi?
Cum s6 sting arsura asta,
S6 tai flacarii puterea,
Sa fac.focul fora vlaga,
farul fora de prinsejdii,
Ca s6-nti inceteze chinzil,
Vino,-a Turjei fecioara,
Fugi, tu, fate a Laponiei,
Cu coltuni de promoroaca,
Cu condurii tai de gheata,
Rochia de ger fi brume,
Vas de chiciurtl-ntr-o mina,
Polonic de gheata-n oal6;
Spala-mi tu, cu apa rece.
Toate-arsurile din trupu-mi,
Pustiiri de foc Acute.
Daca nu -ti ajunge asta,
Hai, flacau de prin Pohjola,
Tu, copile din Laponia,
Lung barbat din Pimentola,
Nall ca bradul din padure,
Mare ca un pin din mba,ctini,
Cu manzqi de promoroaca,
 462
Inca ltat in promoroaca,
Cusma-n cap de promoroaca,
Si chimir de promoroaca.
Ada chiciura din Pohja,
Gheata de prin satul rece;
Mu lta-i chiciura in Pohja,
Mu Itei-i gheata-n satul rece;
Sloi is lacuri, ape-s gheturi,
E sub gheata toata Cara;
Iepurii de ger alearga,
Umbla ur,cii cei de gheata,
Tot pe dealuri de zapada,
Tot pe coaste-nzeipezite,
Lebezi reci inoata-acolo,
Rate trec prin nalte sloiuri,
Prin inzeipezite fluvii,
Prin fuvoaiele cu gheata!
Chiciura iti is in sanie,
Gheata ad-o-n sanioara,
De pe virfid celui munte,
Povimiq de deal puternic,
Sa ingheti cu promoroaca,
Tot cu gheata imi raceVe
Ranile de foc iscate,
Ale flacarii arsure!
Daca nu-ti ajunge asta,
0, puternicule Ukko,
Zen mai mare ca toil zeii;
Tu. ce-aduni in aer norii,
Domn al cerurilor nalte,
Isca-un nor din rasarituri,
Din opus trimite-un nour,
li imbina pe la margini,
li inzpreuna prin laturi!
Varsa promoroaca, gheata,
Mai impraqtie psi iruri
Peste-arsurile din trupu-mi,
Peste partile zdrobite!"
Astfel four Ilmarinen
Stinse-a focului arsura,
Flacarii taiat-a vlaga,
Teafor a ajuns fierarul,
Cum a fost mai inainte,
Se tame:Win cu totul,
De-a' vapaii rani cunzplite.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 Clintul
al XLIX-lea
www.dacoromanica.ro
467
Nu lucea preascumpul
soare,
Luna de-aur de pe ceruri,
Nici prin casele Vainola-i,
Nici prin codri Kalevalei;
Genii a lovit in plante,
Vitele trai rau avura,
Preaciudat au dus-o pasari,
Plictisiti au fost gi oanzeni;
Soarele nu da caldzzra,
Nu lucea vreodatc7 lzina.
Cunaftea adincuri ,ctiuca,
Mersul pasarilor qoiniul,
Al corabiilor timp, VIP71Z11;
Oanzenii nu mai Itiura,
De cumva e dimineata,
Daca se coboara bezna.
In cel cap pierdut in rzeguri,
In cea insuld in ceala.
Tinerii se sfaluira,
Cei mai virslnici se-nlrebara
Cum s-o duca fara soare,
Cum sa stele fara luna
Pe saracele tarimuri,
Jalnice din miazanoapte.
Sfat tinura fetiqoare,
Bietele avura gindul
SO se dzica la cel faur;
Inc epura sa-i vorbeasca:
"0, fierare, lasa-ti patul,
Ieqi din coltul cela-al sobei,
SO ne faci o luna noun.
SO-nfirlpi nou disc de soare!
Greu e traiul fora luna,
Rea e viata fara soare."
Parasi fierarul patul,
Mai lasa ungherul sobei,
Ca sa faca luna noun,
Un nou disc sa infiripe:
Rotzinji o Izina de-azin
De argint fOcu un soare.
A venit mo§. VainanzOinen, Stralucind aprins in ceruri.
Se opri pe pragul portii;
A grait in chipul asta:
"Hei, fierare, draga frate,
Ce tot bati in covacie,
De ce ciocaneVi tot timpul?"
Ci fierarul Ilmarinen
A raspuns in chipul asta:
"Ciocanesc o luna de-aun
De argint, un preascump soare,
Sc7-1 atirn in cen pe ,,case
Mari capace instelate."
Mogul vajnic VainamOinen CO se prapadise luna
A rostit, atunci, aceste:
"Hei, fierarule Ilmari,
www.dacoromanica.ro
Faci prostii, nu straluceve
Aurul taman ca luna,
Nici ca soarele, argintul;"
Faurul facut-a luna,
Ispravitu-l-a pe soare;
I-a naltat cu vole burro,
I-aqeza cu prevedere;
Luna intr-un brad, in creqtet;
Intr-un virf de pin, pe soare;
Ii curgeau sudori pe frunte,
Apa-i giroia pe fate
De obositoarea munc6,
De urczqul anevoie.
Izbziti sa nalte luna,
56-1 a§.eze gi pe soare;
Luna, intr-un brad, in creVet;
Soarele-ntr-un pin, in virfu-i;
Dar nu stralucea nici luna,
Soarele nu c/a calchtra.
Ci batrinzil Vainanzoinen
A grail, alzincea, cistfel:
"Vrenzea e sa punem farmec,
Trebuie sa cerceteze
Omul semnele, so qtie
Soarele pe uncle zace,
Unde fu rapita luna."
Inteleptul .yi batrinzil
Vainamoinen, magul ve,ynic,
Din anin taie surcele,
Le-aleza in rinduiala,
Se-apuca sa-nvirta sortii.
Cu-a' lui minuri sa-i cqeze;
Inceput-a sa vorbeasca,
Iata vorbele ce spuse:
"Ci intreb pe Ziditorul,
Cer raspuns deschis, terneinic,
Sorti ai Domnului, drept, spuneti,
Cum se-arata adevarul:
Soarele pe unde zace;
Unde-a fost ralpita luna.
CO nu se mai vad vreodata
Sorti, graiti-nti dupa fapte,
Nu din mintile de oameni;
Dati in§liintare dreapta,
Spurzeti lucruri hotarite!
Daca sortii-or sa ne minta,
Negregit, din rang cadea-vor;
In vapai au sa se zvirle,
Vor fi arse aste semne."
Sortii dat-au adevarul,
Semnul oamenilor spuse
Ca s-afla acum cel soare,
Intr-un colnic de prin Pohja,
Sub un munte-ntreg, de piatra.
 468
Moqul vajnic Vainamoinen
A graft in chipul asta:
"De m-oi duce in Pohjola,
Pe poteci ce le Viu numai
Fiii Pohjolei, voi face
Sa luceasca luna iarasi,
Soarele s6 scinteieze."
A plecat s-ajunga-n Pohja,
Cea mereu intunecoas6;
Merse-o zi, mai merse alta,
La sfillitul zilei-a treia
Poarta Pohjolei zarit-a;
S-aratar6 nun* de piatra.
A strigat cu voce tare
Linga fluviul cel din Pohja:
"Hai, aduceti iute-o luntre,
Ca s6 trec dincolo, fluviul!"
Glasul nu i-I auzira
Ninieni nu-i aduse barca;
Adzin6 un vraf de !crime,
Dinar -un brad uscat, crengute;
A facut :in foc pe maluri,
Cu o funzaraie neagr6;
Flac6r6 urea spre ceruri,
Fumul se-ngro§-6 in aer.
Louhi, gazda cea din
Pohja,
Chiar venise la fereastr6,
Se vita tot spre strinitoare;
A ro.s.lit acesle vorbe:
"Cam ce.foc mai arde-acolo,
La strimtoarea &stet insuli?
Prea-i mic pentru-un foc de
lupta
Pesearesc, e mult prea mare."
Fiul Pohjolei se duse
Lute -n curte sa priveasca
S6 asculte, s6 ocheasca
Toate-n amanunt cu grit&
"Vad, hat, dincolo de fluviu,
Un barbat marel, ce merge."
Ci batrinul VainamOinen
A strigat a doua oar&
"Fiu al Pohjolei, o luntre,
Barcc7 pentru Vainamoinen."
A reispuns odrasla Pohjei,
laid vorbele ce spuse:
"N-avern sloboda vreo barca
Vino, hai, vislind cu brate,
Miinile in chip de cirm6,
Tot prin apele din Pohja!"
Prinse-atunci s6
chibzuiasca
Astfel mopil Vainanaiinen:
"NegreVt, ar fi nevrednic
De-un barbat, de m-ay intoarce." Mieuna-n miner pisica.
www.dacoromanica.ro
Se-azvirli precum o Viuca,
Ca o lostrit6 prin fluviu,
Strabatu degrab' strimtoarea,
A razbit prin trecatoare
Cit clipefti; a pries panzintul
C-un picior, apoi cu celalt
Lutul Pohjolei calcat-a
Au graft copiii Pohjei,
Blestenzatzil soi strigat-a:
"Cearc6 de ne intra-n curte!"
A venit in curtea Pohjei.
Au grait copiii Pohjei,
Blestematul soi strigat-a:
"Cearca de ne intra-n solar"
A venit in casa Pohjei;
A patruns intii in tincla,
Puse pe plasea o mina
A p6.Fit apoi in saI6,
A intrat sub podul easel.
Miere beau barbatii-
acolo,
Tot sorbeau din oale, miedul;
Spade au la fold barbatii,
Arme de razboi, vitejii;
Lupta vor cu VainamOinen,
Moarte lui Suvantolainen.
Cind sosi ii qi vorbira,
Au grad in chipul asta:
"Ce ni-i spune, om nemernic,
Ce plan are-notc7torul?"
Mayul vajnic VelineintOinen
A raspuns in chipul asta:
7tiri ciudate-am despre luna
0 minune despre soare;
Unde-o fi pitit cel soare,
Unde-o fi pierit qi luna?"
Au graft copiii Pohjei;
Blestematul soi vorbit-a:
"rata, soarele se-ascunse,
Intr-un stei pieri fi luna,
Stei cu coasta-mpestritata
Intr-o stance de fier toata,
Nu ies fora de porunca;
Fara voia-ne nu pleaca."
Ci batrinul Vainamoinen
Astfel a vorbit atuncea:
"De mai tineti luna-n piatra
Soarele in stinca ceea,
Vom incepe o &Wale,
Ne vont bate qi din paloq!"
tras sabia, isi scoase
Fierul lui cel lung din teaca
Stralucea la virfu-i luna,
Soarele lucea pe garda,
Azvirlea un cal pe spate,
 469
Masurat-au cele spade,
Palocele lungi cercara;
Sabia lui Vainamoinen
Putintel era mai mare,
Cit un fir de orz mai groasa,
Cit a paiultii latime.
Ci se dusera-n ograda,
In livezi se-ndepartara;
Ci batrinul VainamOinen
Invirti o data spada,
Dete-o data §1-nca-o data;
Reteza cunt se reteaza
Radacinile de gulii,
Snizilse ca la in cc7moare,
Capete la fiii Pohjei.
Ci batrinul Vainamoinen
Merse so priveasca luna,
Soarele sa-I slobozeasca
Din cea piatra -mpestritata,
Din cel munte de °tele,
Dintr-o stinca ferecata.
Putintel a niers, se duse
0 buccrta, doar; din drunni-i,
A zarit otrovzil verde,
Pe ostrov nie.steacc'in .falnic,
Sub copac o stand groasa;
lar sub stand esie-o stinca;
Nona porti erau la piatra
lar la porti, zavoare -o suta.
Linie vozzi pe stinca,
Crapatura pe cea piatra;
Palopil 4 scoase lute,
Trase senzne peste piatra
Cu-a lui sable de flacari,
Cu scinteietoru-i paloc;
Piatra a crapat in cloud,
In trei porti se rupse stinca.
Mo. il vajnic VainamOinen
A privit in crapatura:
Beau la bere-acolo viperi,
Sorb al orzului suc viermii
Colo-n stinca-mpestritata
De-o culoare cu ficatul.
Ci batrinul Vainamoinen
A grait; a spus aceste:
"De -asta biete gospodine
Afla doar putind bore:
Beau, vezi, viperele berea,
Sorb al orzului suc, viermii."
Viernzilor taiat-a capul,
.5'erpilor sfarnza grumazul;
Tot rostind aceste vorbe,
Tot graind in chipul asta:
"Va paziti de-acu-nainte,
Incepind din ziva asta,
Vipere, sa ne beti berea;
www.dacoromanica.ro
Sucul orzului, voi, viermii."
Zgudui, atunci, batrinul
Vainamoinen, magul vezic,
Portile cu-a' sale nzinuri,
Cu cuvinte tari, zavoare;
N-a deschis cu mina-i poarta,
De-a' lui vorbe-au ris zavoare.
Mogul vajnic Vainamoinen
A grait in chipul asta:
"Ne- narmat, muiere-i omul;
Prost e Para de sacure!"
Se intoarse-apoi acasa,
Capu-n jos, mihnit in suflet,
Caci, vezi, nu zarise luna,
Nu gc7sise dragul soare.
Spuse hitrul
Lemminkainen:
"Eh, batrine Vainamoinen,
Pentru ce nu-mi spuse§1, oare,
So te-ajut cumva c-un farrnec?
S-ar fl smuls din porti qi broaqte,
S-ar fi rupt bucati zavoare;
Ar.fi slralucit, ian luna,
S-ar fi ridicat, iar soave."
Mopil vajnic Vainanzoinen
A rclspzins in chipul asta:
"Krrbele nu fring zavoare,
Nu sparg farrnecele broaVe,
Nici de le atinge mina,
Nici de le intoarce bratul."
La fierar atunci se duse,
I -a grait in chipul asta:
"0, fierare Ilmarinen,
Tirnacop imi faurelte,
Cu trei dinti, mai bate-mi Inca
Vro dzizina de cazmale,
De chei marl, legaturica
Scl scotdm din stand luna,
Soarele din stinca ceea."
Ci fierarul Ilmarinen,
Maistrul veynic, faurit-a
Lucruri ce au fost cerute:
Cea duzina de cazmale,
De chei marl, legaturica,
De lanci lungi, o legatura,
Nici prea mici, nici prea marl
tare,
De marine mijlocie.
Louhi, gazda cea din
Pohja,
Baba ceea qtirba tare,
prins Gripe de pene,
.57-a luat cu-un freamat zborul,
Peste casa ei plutit-a,
Merse peste marea Pohjei,
.lot mereu spre covacia
470
MeVerului Ilmarinen.
Faurul deschise uca
Socotind ca e vrun vifor;
Nu era de fel un vifor;
Un soirn sur zari deodata.
A graft aqa fierarul
Ilmarinen; spuse aste:
"Ce-mi cati, pasare vicleanct
Pentru ce-mi vii sub fereastra?"
Pasarea miqcat-a linzba,
Prinse sa graiasca
"0, fierare Ilmarinen,
Ciocanar ce ball Intruna,
Ili ctli bine meseria,
Lucri tot cu nzaiestrie."
Maistritl Ilmarinen, iata,
I-a raspuns in felzil asta:
"De nzirare nu-i, nici vorbei,
Ca sint four de isprava;
Faurii door, Insumi, cerul,
Ciocanii, eu singur; bolta."
Pasarea mi§.cat-a limba,
Prinse sa graiasca soind:
"0, fierar; ce faci acolo,
Ce lot me.tereti, rotare?"
Ci fierarul Ilmarinen
I-a raspuns cir aste vorbe:
"Ciocanesc, in fret, o zgarda
Pentru baba din Pohjola,
S-o inlanlui pe vecie
De vrun deal cu coaste repezi."
Louhi, gazda cea din
Pohja,
Baba .tirba, tnirosit-a
Ca s-apropia pierzarea,
Ca venea nenorocirea;
7-a luat indata zborul,
Se-ndrepta inspre Pohjola.
Scoase de prin stinca
luna,
Trase soarele din piatra;
Se schinzba apoi la fala,
Chip luc7 de porumbila;
A pornit spre covc7cia
Lui Ilmarinen, ca vintul;
Pasarea zbura la u§.6,
A venit pe prag hulubul.
Ilmarinen, mare faun
A grail in chipul asta:
"Pasare, de ce venit-ai
Pe-al meu prag, o, porumbila?"
Pasarea-a raspuns pe itqli,
De pe prag rosti porumbul:
"M-aqezai pe prag, aicea,
Sa-li aduc aceastc7 veste:
A ie4-it din stinca luna,
www.dacoromanica.ro
Soarele scapa din piatra."
S-a dus four Ilmarinen,
Pin' la zqa fierariei;
A privit cu grija cerul,
A vazut lucind luna,
Stralucea aprinsul soare.
Merse pe la Vainamoinen,
A graft in chipul asta:
"0, &Urine Vaintimoinen,
Vajnic cintarel din veacuri,
Vino, sa to uili la lunc7,
Ieqi, si-ai sc7 priveqti la soare;
Sint pe cer; doari# luarc7
Iar4,cl vechile for locuri."
Mosul vajnic Vainamoinen
Merse-atuncea in ogradc7,
.57-a nallat indata capul,
Se uita tot inspre ceruri:
Luna-0 incepuse mersul,
Soarele urca-n vazduhuri.
Ci batrinul VainamOinen
Gura deschis sa spuse,
Prinse-a intona un cintec;
A grail, atuncea, cistfel:
"Te salut, o, drags tuna,
Mindra, ce -ti arc7li obrazul!
Te salut, o, stea a zilei,
Soare ce luce.ti pe ceruri!
Luna, ce-ai scapat din
piatra,
Soare, ce-ai ie#t din stinca,
Urci precum un cuc de awl
Ca de-argint o porumbila,
Tot pe calea to cea veche,
Tot pe drumul dinainte!
Suie, soare, dimineata,
Incepind din zinc: asta,
La toci da-ne sc7natate,
Adz' linga not vinatul,
Mina prada-n policare,
Da noroc la-a' noastre undili!
Sanatos Ili line drumul,
Fara boala mergi pe tale,
Preafrumos sfirve4-te-li arcul,
Du-te seara-n bucztrie!"
www.dacoromanica.ro
Cantul
al L -lea
www.dacoromanica.ro
 475
Marjatta, mezina fiica,
A crescut mult timp acasa,
Lingo preavestitul tata,
In sala§u1 maicii sale;
Cinci lantucuri sfarimase,
A stricat inele vise
De metal, purtind cu dinsa
Cheile tatutii, care
Stre7luceau la cing6toarea-i.
A stricat din prag jumate
Cu-ale ei marete rochii,
Roase jumatat' din pragul
Cel de sus de lemn, cu-a' sale
Mari basmcde de motase,
Jumatate din pervazul
Gros al zgii, cu-ale sale
Mineci tare infoiate,
Scindurile de podele
Cu condurii cu calcite.
Marjatta, mezirza fiica,
Tinerica.fetiqoara
pastrat mult curatenia,
Vreme lunga, sfioVa;
Ea minca door peve (raged,
Pune proaspata din scoarta;
Nicicind owl de gaina,
Ce-au .fost de coca,} spurcale
,Fi nici came de vreo oaie,
De-un herhece prihanita.
Mricel-sa i-a .spus s6
mulga,
N-a prim it de loc s6 mearg6;
I-a raspuns in chipul asta:
"Nu atinge o fecioara,
Nicicind tile ale vacii,
Care-a lefinat sub tour!
Doarod juncile n-au lapte,
Nu poti mulge nici viteii."
Puse tatal armasarzil
La o sanie; nici vorba,
N-a voit ea .0-1 urmeze;
Fratele cata o iapa;
A rostit aceste fata:
"N -o s6 merg spre-o iapa care
De-arni6sar fu coperita!
Minji de-o luny nu pot trage,
Nici iep,coarele, de dou6!"
Marjatta, mezina fiica,
Ce traia in curatie,
Cc-0 pastra neprihanirea,
Ce-gi pleca mereu capforul
Cu cositele-nipletite,
Merse dar 3.6 pas-co vile,
S6 pazeasca ntieluseiL
Au urcat berbecii-n munte, Prea e nalta s-o culeaga,
Mieii pe-o colina nail&
www.dacoromanica.ro
Ea se duse prin paqune,
Prin arirzio`e umblat-a,
In timp ce cinta tot cucul,
Ce striga cel glas ca-argintul.
Marjatta, frumoasa fata,
Ascultind, privea; vazut-a
Buchetele de bobite;
Se-cgeza pe o colina;
Inceput-a s6 vorbeasca;
Iata vorbele ce spune:
"Cinta, mindre cuc, de our,
Sung, voce argintie,
Mai rasuna, piept de staniu;
Haide, spune tu, camuna
De Germania, de sta-voi
Inca indelung fecioara,
Multa vreme pastorita,
In mijlocul Astor pajisti,
In aceste mari irnasuri:
Poate-o vara, poate cloud,
Poate vreo cinci veri sau ,base,
Sau va fi-naintea toamnei?"
Marjatta, frumoasa fata,
Stete mult timp pastorita;
Rea e viata pOstoritei,
Pentru-o fata mai cu seam&
.yerpi se tiriie sub ierburi,
Fug colind mereu .yopirle.
Ci, nzi s-a liril vrzin .yarpe,
N-a fugil colind .yopirlef,
A .slrigat o boaba-n niunte,
Spzise-o afina in pajiVi:
"Hai s6 ma culegi, o, fata,
Rof obraz, yin' §1 ma strange,
Taie-ma, tu, piept de staniu;
Fringhie de-ammo, is -ma,
Pin' nu vine melcul, piny
Nu m-o roade-un vierme negru!
M-au vazut o suta oameni,
Mii venira cell-re mine,
Fete-o suta, mii neveste
Si copii in cirduri multe;
Unul n-a intins o mina,
Nimeni n-a cules bobita."
Marjatta, frumoasa fata,
A umblat putine clipe,
Merse s6 priveasca boaba,
Mindra dfina s6 stringa,
Door cu-a' degetelor vitfuri,
Cu frumoasele-i minute.
A vazut pe munte boaba,
Afina gasi pe esuri;
Chipul it avea de boaba,
Afina parea in toate:
Sta prea jos s-o is din arbor
 476
catat o nuieluqa,
Dete jos apoi bobita;
Mindra afina urcat-a
Pe condurii ei, frumo§li,
De pe-ai sal conduri, frumo§-ii,
Pe genunchii ei, curatii,
De pe-ai sal genunchi, curatii,
Pe cel ,sort, ce-avea pe dinsa.
S-a urcat pe brio bobita,
De pe brizi, mai sus, pe pieptu -i,
De pe pieptu-i, pe barbie,
Din barbie pin' la buze;
Luneca apoi in gura,
Se rostogoli pe limba,
De pe limba pe gitleju-i,
Ca-n stomac sa se coboare.
Marjatta, frumoasa fata,
Rodnicit6 fu de boaba,
Inceput-a s6 se umfle,
Se-ngroq6 mai mult, intruna.
Stele )(Ora §-nururi, fora
Cingatoare la rochita,
Merse pe flu-4 in bale,
Se ascunse-n negre colturi.
Se ingrijorase maica,
Prinse-a chibzui cam aslfel:
"Oare ce-o avea Marjatta,
Scumpa noastra porumbita,
Umbla fora .fnururi, fora
Cingatoare la rochita,
Merge pe fur4 in baie,
Se ascunde-n negre colturi."
Prinse un copil sa spuie,
Un b6iat mai mic strigat-a:
"Asta-i pentru ca Marjatta,
Asta biata fetifoara,
Fost-a prea mult pOstorita,
A pascut prea lung timp turma."
Sarcina cea grea, povara,
0 purta-n greoiul pintec,
Timp de §.apte Ii de opt luni,
.5'i tot timpul lunii-a noua,
Zara, dup6 calendarul
Fenzeiesc, chiar jumatate
Din acea de-a zecea luta
In a zecea luna-atuncea,
Indura marl chinuri fata,
.57 mai grea i-ajunse burta,
Se facu mai dureroasa.
Spuse-atuncea maicii sale: Unde-o suferi sarmana;
"Bunn maica, pregOteqte-mi
Loc retras, o camaruta
Incalzita cumsecade.
Adapost micut, locaqul,
De dureri marl a' femeii."
Maica a putut sa-i spuna, Ajutor la cine- afla -voi ?"
www.dacoromanica.ro
Indraznit-a sa-i vorbeasca:
"Valeu, curva a lui Hiisi,
Cui barbat te deteIi oare,
Vrun burlac era, on poate
Un barbat avind nevasta?"
Marjatta, frumoasa fata,
I-a raspuns in chipul asta:
"Nu era holtei, nici vorba,
Nici barbat avind nevasta,
Ma dusei sa string bobite,
Aline pe o colina,
Am luat de pg./16-o boaba,
Mai luai pe limbo una,
In gitlej alzinecat-a,
Coborit-a in stomacu-mi,
Dinsa z6misli in mine,
M6 16s6 insarcinata."
Zise tatalui atuncea:
"Tata drag, inzi pregateqte-un
Loc retras, o camaruta
trzcalzita bine, unde
Se va uqura sarmana,
Unde suferi-va, biata!"
Tatal ei putu s6-i spuna,
Indraznit-a s6-i vorbeasca:
"Du-te, Urfa, de pe-aicea,
Curva, te retrage-n cele
Vagauni de urs, stincoase,
Colo-n vizuini de flare,
Ca s6-ti naIti acolo puii,
Sa-ti foci toata lauzia."
Marjatta, fecioara mindra,
I-a raspuns cu-ntelepciune:
"Nu-s deloc o curviVina,
Nu-s o Urfa ticaloasa,
0 s6 nasc un om de seam%
Un viteaz ce stapini-va
Peste cei mai marl, va- twinge
Pe chiar insu§1 VainamOinen."
Se gasea-n strimtoare
fata;
Incotro s6-§1 poarte pasii,
De la cin' sa ceara-o vana?
A rostit aceste vorbe:
"Tu, fetita, slugulita,
Cea mai buncl dintre roabe,
Caut6 prin sat o vana,
Cere-o bale in Sarajas,
Unde-o fi-ngrijita biata,
Du-te lute, pleaca-n graba,
Ma apasa greu nevoia."
Ci fetita, slugulita,
A grail in chipul Osta:
"De la cine-oi cere vana,
477
Bung Marjatta, atuncea,
A raspuns: "Scl ceri o vane
De la Routus, vreo baie,
De la cei de prin Sarajas!"
Fetiqoara, slugulita,
Copilita cea smerita,
Gata, Ara de porunca,
Fara laude, la treburi,
A iefit precum o ceata,
Ca #-zin firm dintr-o ograda,
tras poalele rochitei,
.5'i-a slimes apoi si fusta,
Inceput-a sa (Verge
Inspre casa hii Routus;
Munti rasund cind pc4efte,
COlnice mladii se-apleaca,
Joacc7-n fesuri cucurzizii,
Salta prundul de prin mlaqtini;
La cel Ruotus ajunse,
A patruns in mindra casa.
Dezmatat, urit, Ruotus,
Ce cei marl minca i bea tot,
In calmacl-n capul nzesei,
Pinza doar de in pe dinsul.
A vorbit mincind Ruotus,
A zbierat plecat pe taler:
"Ce vorbeyti, nenorocito,
Pentru ccfugi, ticaloaso?"
Ci.fetita, slugulita,
A raspuns in chipul asta:
"raid iacii-n sat 0 vanc7,
In Sarajas, bale, wide
S-o mai zqura sarmana,
Unde-o suferi milt, biata."
Siuta soata-n a lzii Ruotus
Se plimba cu mina-n folduri,
Pe incheieturi de scinauri,
Chiar prin mijlocul odc7ii;
Incepu ea sa graiasca,
lata vorbele ce spuse:
"Pentru cine cauti baie,
Pentru cine ceri un sprijin?"
Ci grait-a fetiqoara:
"Pentrzi Marjatta, sarmana."
Sluta soata-a lui Ruotus
I-a raspuns in chipul asta:
"Nu am bale pentru altii,
Camarillo prin Sarajas,
E o baie pe ogoare,
Grajd de cai sub pini se afla,
Curva focului sa nasca,
Pui sd -si gramadeasca tizfa;
Daca sufla-asupra-i calul,
Sint chiar aburii din bale!"
Cea fetita, slugulita,
S-a-ntors lute la salaqu-i,
www.dacoromanica.ro
Alergat-a pin-acasa;
Duped ce-a sosit, rostit-a:
"Nu se afla-n sat vreo baie,
Camaruta prin Sarajas;
Sluta soata-a lui Ruotus
Mi-a raspuns prin cute vorbe:
«Nu am bale pentru altii,
Cc7maruta prin Sarajas;
Este-o baie pe ogoare,
Grajd de cai sub pini se afla,
Curva focului sa rzasca,
Pui sa gramadeasca titfa;
Dacc7 sufla-asupra-i calul
Sint chiar aburii din baie!»
Chiar a§y2-i fu aspra vorba,
Asta-i totul ce raspunse."
Marjatta, plapinda fata
Izbucni, atunci, in lacrimi,
Spuse-apoi aceste vorbe:
"Trebuie sa pled de-aicea,
Afadan precum o roaba,
Ca o slujnica naimita
Sa ma-ndrept colo-n ogoare,
Inspre-a pinilor dumbrava!"
Suflecatu-s-a la mined,
Poala rochiei sumese,
Crengi luat-a de mesteacan,
Frunze ca s-o ocroteasca;
Merse, lipaind in grabc7,
Cu dureri grozave-n pintec,
Spre cel c:ring de pini, in casa,
Spre cel grajd, pe deal, la Thpio.
Prinse apoi sa graiasca,
Iota vorbele ce spuse:
"Ziditon ma ocroteve,
Doanine milostiv, m-ajuta,
In aceasta rea-ncercare,
In a' mele grele clipe!
Ma dezleaga de marl chinuri,
De arszirile din pintec,
Altfel voi muri-n durere,
M-oi sfirsi in sziferinte!"
Chiar cum a sosit rostit-a,
Spuse vorbele aceste:
"Cal preabun hai, sufla-asupra-
mi,
Minz de tras, ma incalzelte,
Varsa aburi grofi de bale,
A odc7ii caldurica,
Sa alini nenorocita,
Ajutor sa-i dai sarmanei."
Bunul cal oficl intruna,
Minzul cel de tras suflat-a
Inspre durerosul pintec;
Cind suflat-a calul cela,
Parca navalira aburi
 478
De pe pietre-nfierbintate.
Marjatta, plapinda fata,
Preacurata copilandra,
S-a putut scalda in voie,
Baia facerii luat-a;
Prunc micut facu acolo,
Puse copilcqul cela
Linga cal, pe fin, in iesle,
Linga cel cu parul tare.
Ci spalat-a copila§-111,
L-a-nvelit in scutecele;
Pe genunchi luat-a pruncul,
Strins I:a tot tinut la pieptu -i.
4i ascunse feciorapil,
Pe-al ei flu iubit crescut-a,
Pe-al ei merilor de aur;
Pe-a ei trestie ca-argintul;
Lapte de la sin ii dete,
L-alinta-n rotztnde brate,
Pe genunchi Izia copilul,
II (inn pe linga dinsa,
Periatu-i-a c6p§.orul,
Mindre plete pieptanat-a,
Cobori de pe genzinchii-i,
Nevazut plecat-a pruncul,
De pe linga poala maicii.
Marjatta, plapinda fata,
A sintlit durere mare,
A fugit dar sa -1 gaseasca;
.57-a catat preascump prurtc7orul,
Mertiorul ei de aut;
Trestia de-argint, fruntoasa,
Sub cea piatra de la moara,
Sub patina de zapada,
Pe sub sita de faina,
Sub ciuberele cu toctrle;
POilli clati, intoarse ierburi;
A impraViat °lava.
Mult tinzp §1-a catat ea
fiul,
Copilcqul stump, nzicutul,
Rascoli panzinturi, codri,
Trzinchiuri, cirnpi de buruiene,
S-a uitat la orice iarba,
Cercetat-a prin tufiptri,
Linoa jnepi sapind, tinzind chiar
Crengile de pe la arbori.
Se ducea gindind intruna,
Tot mergea, grabit; venit-a
Steaua intru-ntinzpinare,
S-a plecat in fata stelei:
"Stea de Dunznezeu facuta,
Nu §-tii tu, ceva, de fizt-mi,
Unde s-ar afla copilul,
Maru-nzi aurit, preanzindrzt?"
Steaua-avut-a indrazneala
www.dacoromanica.ro
Sa-i raspunda-n felul Osta:
"Chiar de-af sti fi nu ti-a§. spune,
Caci m-a plasmuit doar flu -ti
Sa traiesc tot rele zile
Ca sa stralucesc in geruri,
Ca sa luminez in bezna!"
Se ducea gindind intruna,
Tot mergea grabit; venit-a
Luna intru-ntimpinare,
S-a plecat in fats lunii:
"Lunc1,-a Domnului faptura,
Nu VII tu, ceva, de fiu-mi,
.Unde s-ar afla copilul,
tWaru-nzi aurit, preamindru?"
Luna-avut-a indrazneala
Sk -i raspunda-n felul asta;
"Chiar de-a,, ,,ti ci nu ti -a§. spune,
Caci m-a plasmuit doar fiu-ti
Sel traiesc tot grele zile:
Noaptea ve§-nic so fiu treaza,
Ca sa dorm in timpul zilei!"
Se ducea gindind intruna,
Tot mergea grabit: venit-a
Soarele-ntru-ntimpirzare,
I s-a ploconit in fata:
"Soare,-a Domnului faptura,
Nu VII tu, ceva, de fiu-mi,
Unde s-ar afla copilul,
Maru-mi aurit, preamindru?"
Soarele, cu drag, ii spuse:
"Iii cunosc copilul bine,
Caci rn-a plasmuit door flu-ti
Sa traiesc aceste zile
De noroc, lucind in ant;
In argint sclipind intruna.
Da, ifi .ylizt copilul bine,
ifi cunosc, vai, biata, flu!,
Iata, pruncul scump, micutul,
Maru-ti aurit, preamindru,
F. in mlaVini pin' la folduri,
Pin' la subsiori in smircuri."
Marjatta, plapinda faro,
,p-a catat in mlaftini fiul,
.57-a gash` in smircuri flu',
L-a adus indata-acasa.
Mai apoi Marjatta noastra
.57-a crescut copilul mindru;
Inca nu avea un nume,
Nu Viau cum o sa-1 theme;
Floricea-i spunea maicuta,
Ceilalti, sluta secatura.
Au catat pe cela care-I
Tea numi, tot intrebara
De-un botezator; venit-a
Un mcvneag sa nti-1 boteze,
Se ivi el, Virokannas.
 479
Prinse a grc7i mofneagul,
Iata vorbele ce spuse:
"Nu voi boteza-ndracitul,
N-oi nunzi eu blestematul,
Pina n-o sa-1 cerceteze,
N-o sa-1 judece vrun Jude."
Cine-o fi sa-1 cerceteze S-o siniti cindva fi lipsa-mi;
Ca cercetator si jude?
Mo§.141 vajnic Vainamoinen,
Inteleptztl, magul ve§-nic,
El va fi cercetatorul,
El, cerceta tor jude.
Mogul vajnic Vainamoinen Cind qi soarele qi luna
Judeca in felul asta:
"Daca-i pruncul de prin mlaqtini, Lztmea fara bucurie!"
De-a ie§qt din boaba tarnii,
Pus sa fie iar in tarna,
Lingo un tuf4 cu boabe,
Ori set' fie dus in mla.ytini,
Cu vrun lenin sa-i sfarnze capuL" Pin' la cel' nzai nalte locuri,
Pruncul de-o juma' de
Juno
A grail, vorbi cizpilzil
('el de paLsprezece zile:
mo.yneagule nemernic,
P'ara minte,.f6r6 vlaga,
Judecatzt-m-ai prostete,
Rau duci legea la-mplinire!
Pentru pricini nzai grozave,
Pentru fapte mai smintite,
N-ai fost dus nici colo-n nzlactini
Nici in cap batut cu lemnul,
Cind, in vrenzea tineretii,
Dat-ai pruncul maicii tale,
Numai sa-ti rascumperi capul,
Sa-ti plate§-ti rascurnpararea!
Nu to -au inecat pe vre-
muri,
.Mai mult, nu to inecara,
Cind in vrentea tinerefii,
Ai 1c7sat sa moara.fete
In strc7fitnduri de talazuri,
Peste negrele namoluri!"
Lute -1 boteza batrinul,
Rege binecuvintindu-1
Al Careliei intrege,
Pazitor drept al puterii.
S-a-nciudat relit
VainamOinen,
Mlnios, plin de ru,Fine,
S-a tot dus in graba mare,
Inspre tarrnurile nzarii;
A-nceput apoi sa cinte
Cintecul cel de pe urnza;
Luntre a adus de-aranza,
A vrajit de bronz, o barca.
www.dacoromanica.ro
S-a,yeza pe linga cirnza,
A plecat pe ape limpezi;
Cind s-a dus vorbit-a astfel,
Tot pornind rosti aceste:
"A§leptati sa treaca vremea,
Vine-o zi, se duce alta;
Prinde-or lute sa ma cate,
Sa le-nfirip un nou Sampo,
Sa le fac un nou kantele,
Sa-ntruchip o luna noun,
Soare nou s-aduc pe ceruri,
Vor pieri, cind rarninea-va
Mosul vajnic Vainamoinen
A plutit Incet spre larguri
Cu-a sa nava de aranza,
Cu-a lui luntre-n bronz turnata
Pin' la cel' mai joase ceruri.
S-a oprit cu lunirea- acolo,
Lungul drum .yi-I intrerupse,
Dar lasa ace/ kantele.
Mindra litera-n Finlanda,
Bucuria nesfiryita,
Neanzului, lasa la fill -i
Cintecele multfaimoase.
Trebuie sa tac din gura,
Sa-mi leg limba mea de-acuma,
Sa-ncetez sa mladiu vorbe,
Sa sfir§.esc sa-mi spun tot cinturi;
Doar,Fi caul mai rasufla,
Cind sfirve§le-o cale lunga;
Coasa, Inca, se toceVe
Dupa ce-a cosit finete;
Se-odihnesc de-asemeni valuri
Dup6 lungul drum in fluviu;
Focul insuqi mai pc7le.yle
Dupa noaptea de tot lunga;
Cum n-ar obosi ft cintul,
Nu s-ar vlagui si vorbe
Dupa lungi petreceri, seara,
Dupa cant de Soare-Apzine.
Auzii graind adesea
Ca-altfel cugetau pe vremuri:
"Nicicind fluviul in cursu-i
Nu-fi revarsa toata apa,
Nici un cintaret de vaza
N-o sa cinte tot ce Vie;
E mai bine sa ramtie
Dintr-un cint ceva, decit, vai,
Sa-1 sfir§.e§ii de pe la mijloc."
 480
Astfel, incetez qi-1 terrain, Ca tot zbier pe tonuri false,
Ma opresc yi-1 curm acuma: Ca-mi spun prost a' mele cinturi.
Ghent imi fac a' mele cinturi, 0, dragi prieteni, nu va
Mi le string in jurubila mire
Sa le pun in magazie, Ca-ant cintat can: mult6 vreme,
Dupa-ncuitori de oase; Ca m-am bilbiit ca pruncul;
Nicicind n-ai sa le poli scoate, N-am umblat nicicind la qcoala,
Nu l-i-ntoarce la lumina, Nu m-am dus la marl maestri,
Fara sä mai sgIltIi oase, Vorbe nu luai de-afara,
Fara sa suce§li falci, fora Vrun cuvint din departare.
Sa tot risipe ,iti ,,ii dintii, Celialti tofi au niers la
Fara a mi§.ca gi limba. fcoala,
La ce bun sa ant' nainte, Prins de treburi nu ma dusei,
So fac
glasu-nii sa rasune, Trebuia s-ajut meticutii,
S-umplu vai cu-a' mele versuri, Sa stau lingo singurica.
Scl mc7j'alui prin brc7deturi? Invatai acasa toate,
Maica nu mai mi-i pe lume, Sub cea birna din copronu -mi,
Soninul cel de veci 41 doarine; Lingo fusul maicii mele,
Nu nt-ascullei nici o mindra, Printre-a' fratelui surcele;
Nu ma sorb din ochi iubite; asta cind cram doar
Numai brazii ma ascultc7, Mititel, in cank4u0.
Crengi de pin privesc la mine, Cintaretilor croit-au
Doar mesteceni ma dezmiarda, Schiurile mele pirtii,
Ma rasfata doar scoru§li. Virful la copac sfarmat-am,
Tinar, inti pierdui mclicuta, Rupsei crengi, deschisei drumul:
Mi-a murit de uric, preascumpa; Merge-acum de-aicea calea,
Am ranzas de-atuncea singun Pleac-o noun cararuie
Ciocirlie pe o piatra, Pentru cintareti mai vajnici,
Ca o mierla peste steiuri; Pentru cinturi mai bogate,
Ciripii ca ciocirlia, In ast tineret ce creqte,
An: strigat precum o mierla, In ast neam ce se ridica.
La cite-o straina-n paza,
La cheremul vrunei maqteri;
M-a gonit, biet prunc, ma dote
Trist orfan, afara, iara§1,
Tot in vint, acolo-n partea
Cea de miazanoapte-a casei,
Biciuit sa flu de crival,
Tot batut de-un Vint de gheata.
inceput-a deci sa zboare-n
Departare ciocirlia,
Biata pasare pornit-a,
Pribegit-a mult slabutul,
Vinturile cunoscut-a,
Loviturile furtunii,
Tremurat-a-n geruri iarna,
A tipat de frig amarnic.
Multi ind tot vorbesc qi-
acuma,
Sumedenie de oameni
Cu un glas ciinos ma cearta
cu silnicii nia-nfrunta:
Unu-i furios pe lin:ha-nil,
Altul Intl defainto
invinuie ca-i aspru,
Spune ca prea mult cintat-am,

www.dacoromanica.ro
 Cartea a aparut cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

LONNROT, ELIAS
Kalevala: epopee popularA finlandezi / Elias LOnnrot ; trad. :
Iulian Vesper. - Bucuresti : Biblioteca Bucurestilor, 2001
484 p.; 29 cm
ISBN 973-8369-18-5

I. Vesper, Iulian (trad.)

821.511.111-1=135.1

ISBN 973-8369-18-5

www.dacoromanica.ro
 Colofon
Volumul

Kalevala de
Elias LOnnrot
traducere de Iulian Vesper
vede lumina tiparului in lima
Septembrie a anului
2001
Initiativa realizarii acestei carti
a Most incurajat6 $i sprijinita de
Editztra 13iblioteca Bucure.ytilor, director Florin Rotary,
si cu abnegatia maestria tipografilor
Regiei Autonome Monitorul Oficial condusa de
directorul general Eugenia Ciubcincan.
Tirajul in 6 exemplare face ohiectul unei Editii Bibliofile.
Mate exemplarele vor 11 ofe rile in dar.
Viziunea grafica a volunntlui este realizata de
graficianul Mircia Duntitrescit
. ce a beneficial de ajutorul Graficienilor:
Constantin Bacizt, Vasile Socoliuc, Ion Atanasiu,
Anca Boeriu, Florin Stoiciu, Carmen Apetrei,
Orban Anna Maria, Ovidiu Croitoru, Tudor Leqany,
Constantin Zgambau, Gabriel Isac, Reszegh Botond,
Crislina Orac, Carla Duschka, Petru So§.a, Ana Maria Ciobanu
loana Andrei, Andreea Aron.
Grafica computerizata de echipa
Universitatii de Arte Bucure§-ti
fi cea a Regiei Autonome Monitorul Oficial prin:
Gheorghe Toma, Liviu Igritan, Daniela Apostol, Monica Gherghel
Iulian Dinu si Andrei Moldovanu.
Coperta este realizata in tehnica ronjare cu ablon in
lahoratorul de imprinterie textila "Maria Panel I3uescu"
a Facultatii de Arte Decorative Bucure7ti de catre
Orban Anna Maria, Nata7ex Morcov qi Valerica Ghita.
Legatoria de arta este realizata in tipografia Regiei Autonome Monitorul Oficial
De catre ''tefan Ghita, Elena Gheorghescu ,,i Vasile Temelie.
Cartea este imprimatc7pe
hartie Fedrigoni,tip Arcobaleno de 80 de gr
iar cele 50 de gravuri originale sunt imprimate
Fn atelierul de gravura "Ion State" al
Facultatii de Arte Plastice Bucure7ti,
pe hartie de many realizata iri atelierele Letea din Bacilli.
Cele 6 carti bibliofile
contin fiecare
50 de ilustratii semnate olograf
si numerotate de la 1/6 la 6/6.

www.dacoromanica.ro