UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA”

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

Analiza critică a articolului

„Prevalența anomaliilor dentare la pacienții francezi aflați în
tratament ortodontic”

~ Referat ~

Modulul „Metodologia cercetării științifice”

Rezidențiat Ortodonție și ortopedie dento-facială

Îndrumător: Prof. Dumitrache Mihaela Adina

Grupa:

Dr. Camen Tatiana

Dr. Popescu Monica

Dr. Constantin Carmen

Dr. Mihai Alina-Veronica

Dr. Ciobanu Ștefan

Iunie 2021, București

„Prevalența anomaliilor dentare la pacienții francezi aflați în tratament ortodontic”

Tipul studiului:
Acest studiu este un studiu epidemiologic de tip retrospectiv.
Abstract :
Obiective: investigarea prevalenței și distribuția anomaliilor dentare a pacienților
ortodontici în Franța .
 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA”
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

Material si metode : A fost efectuată o revizuire retrospectivă a dosarelor dentare, ale

pacienților ortodontici pentru a identifica frecvența anomaliilor dentare. Au fost analizate
radiografii retroalveolare înainte de tratament și radiografii panoramice. Rata apariției diferitelor
anomalii dentare determinate de număr, formă, structură, exfolieri și erupții dentare a fost
calculată ca procente și diferențe în distribuția de gen utilizând testele lui CHI și Fisher.
Rezultate: 551 pacienți au primit tratament ortodontic între 2003- 2013 la un spital
francez și au fost incluși în studiu: 45,74% au prezentat cel puțin o anomalie dentară.Taurodenția
a fost cea mai frecventă – 15,06% urmată de erupția ectopică : 11,43 % . Odontomul,
macrodonția, fuziunea, geminarea, dentinogeneza imperfecta, odontodispazia locală, erupția
prematură a dinților și exfolierea prematură nu au fost găsite. Nu s-au găsit corelații semnificative
din punct de vedere statistic între sex și apariția anomaliilor dentare.
Concluzii: pacienții ortodontici francezi prezintă o prevalență ridicată a anomaliilor
dentare, motiv pentru care trebuie să se acorde o atenție sporită în identificarea și tratarea
acestora.

Introducere :

Anomaliile dentare constau dintr-o gama largă de tulburări, ale căror simptome includ
modificări de număr, formă, structuri, exfolieri și eruptii dentare . Acestea rezultă din tulburări
ale morfodiferențierii din cadrul etapei de dezvoltare și din modificări ale tiparului de exfoliere și
erupție dentară.
Anomaliile dentare sunt frecvent observate la pacienții ortodontici și ar trebui luate în
considerare deoarece ar putea complica tratamentele dentare și ortodontice.
Mai multe studii au abordat prevalența anomaliilor dentare la anumite populații.
Rezultatele acestor studii sunt incompatibile între și în cadrul populației, astfel încât prevalența
anomaliilor dentare s-a dovedit că variază între 5,46% și 74,70% . Aceste diferențe reflectă
variații de rasă, metode de eșantionare și criterii de diagnostic.
Majoritatea acestor studii raportează rezultate referitoare doar la cateva tipuri sau
subtipuri de anomalii dentare.
Din câte stim, încă nu a fost efectuat un studiu care să investigheze populațiile europene
sau franceze, ceva mai multe date disponibile se referă la prevalența agenezei – 5,50% - 7% și a
hipomineralizarii incisive molare (MIT) (7,30% - 21,80% ) în Europa.
Prin urmare, prezentul studiu a fost realizat pentru a evalua prevalența tuturor tipurilor
determinate de număr, formă, structură, erupție și exfoliere dentară la o populație de pacienți
ortodontici francezi.
 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA”
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

2. Material și metode

2.1. Populația din studiu

Prezentul studiu s-a bazat pe o examinare retrospectivă a dosarelor dentare ale pacienților
in tratament ortodontic la Spitalul din Nantes (Franța), utilizând următoarele criterii de includere:
-dosare ortodontice arhivate la acest spital între 2003 și 2013;
-18 ani sau mai tineri;
-fișă dentară completă, inclusiv radiografie (radiografie panoramică)
- fotografii (vederi frontale, laterale, maxilare și mandibulare).
Criteriile de excludere au fost:
-pacienți adulți (> 18 ani);
-fișă dentară incompletă
-calitatea slabă a documentelor

2.2. Colectarea de date

Studiul a utilizat documente de pretratare constând din fotografii intraorale și radiografii
panoramice. Datele complementare au fost furnizate de alte documente din fișa dentară a fiecărui
pacient (antecedente dentare, radiografii periapicale etc.). Un operator a examinat documentele.
Au fost evaluate un total de 26 de anomalii dentare:
 anomalii număr:
- hipodonție (lipsesc mai puțin de șase dinți; trei molari permanenți au fost excluși)
- oligodonție (șase sau mai mulți dinți lipsă)
-anodonție (absența tuturor dinților)
- hiperdonție (dinți supranumerari, pe lângă numărul regulat de dinți);
 anomalii de formă:
-macrodonție (dinte disproporționat de mare)
-microdonție (dinte disproporționat de mic)
- fuziune, geminatie
- taurodonție(trunchiul dintelui este alungit și podeaua camerei pulpare este deplasată apical cu
rădăcini proporțional scurtate);
Indicele Shifman a fost utilizat pentru a evalua prezența taurodontiei, dilatacerației, dens
evaginatus (extra cuspid sau tubercul iese din suprafața unui dinte) și dens invaginatus (dens în
dente: malformație de dezvoltare rezultată din invaginarea smalțului în coroana sau suprafața
rădăcinii înainte de calcificare);
 anomalii de structură:
-amelogeneza imperfecta, fluorodoză dentară, MIH, hipoplazia smalțului, dentinogeneza
imperfecta, displazie dentinară și odontodisplazie regională;
anomalii de erupție și exfoliere: erupție prematură și întârziată a dinților (bazată pe erupția
normală a dinților), impactare, erupție dentară ectopică, transpunere, exfoliere prematură (bazată
pe exfoliere normală a dinților) și reincluzie dinte primar.
 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA”
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

2.3. Analize statistice

Toate datele colectate au fost analizate în ceea ce privește frecvența, sexul și tipul de
dinte. Prevalența și distribuția anomaliilor dentare au fost, de asemenea, evaluate. Testul Chi și
testul Fisher au fost utilizate pentru a determina diferențele dintre anomalii între sexe.
Software statistic Biostatgv (Institut Pierre Louis d'Epide ́miologie et de Sante ́ Publique UMR S
1136, Inserm et Universite ́ de la Sorbonne, Jussieu, France) a fost utilizat pentru analiza
statistică.

3.Rezultate

Un număr total de 551 de pacienți, dintre care 329 de femei, cu o vârstă medie de 15,23
ani a fost inclus în acest studiu; 389 au fost exclusi. 252 de pacienți (45,74% din populația din
studiu) au prezentat cel puțin o anomalie. Nu a fost găsită nicio corelație semnificativă din punct
de vedere statistic între apariția anomaliilor dentare și sexul pacientului (testul Chi2; P = 0,54).
Dintre acești pacienți, 31,58% au prezentat o anomalie dentară și 14,16% au prezentat mai mult
de o anomalie dentară. Numărul de anomalii dentare nu a depins de sex (test Chi2; P = 0,40).
Taurodontismul a fost cea mai frecventă anomalie dentară observată, afectand 15,06% dintre
pacienți, urmată de erupția ectopică (11,43%).

Anomalii de număr
39 de pacienți (7,07%) au prezentat anomalii de număr. Distribuția pe sexe nu s-a dovedit
a fi statistic semnificativă (P = 0,14; (testul Chi2).
Cea mai frecventă anomalie de număr a fost hipodonția. Prevalența agenezei dentare a fost de
5,81%. Dintre cei 32 de pacienți care au prezentat agenezie, 40,63% au prezentat doar o agenezie
dentară, iar trei (0,54%) au prezentat oligodonție. Nu s-a observat niciun caz de anodonție.
Excluzând molarul trei (37,04%), cei mai frecvent afectati dinti au fost premolarul 2 mandibular,
urmat de al doilea premolar maxilar (16,05%) și incisivii laterali maxilari (14,81%). Pe de altă
parte, nu au fost observate cazuri de agenezie a incisivilor centrali maxilari, a caninilor
mandibulari si a primilor molari maxilari sau mandibulari.
Doar 7 pacienți (1,27%) au prezentat dinți supranumerari. Fiecare pacient avea între unu
și trei dinți supranumerari. Un singur pacient a prezentat meziodens.

Anomalii de formă
101 pacienți (18,33%) au prezentat anomalii de formă. Distribuția pe sexe nu a fost
statistic semnificativă (P = 0,38; (testul Chi2).
Cea mai frecventa anomalie de formă a fost taurodontismul, distribuția fiind similară între
cele doua arcade. Analiza a constatat că molarii au fost semnificativ mai afectati decât premolarii
(P = 0,03, (test Chi2). Taurodontismul a apărut cel mai frecvent la nivelul molarului 2
mandibular.
 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA”
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

14 pacienți (2,55%) au prezentat microdonție. Această anomalie a fost observată în 79%

din cazuri la incisivii maxilari.
O pacientă de sex feminin (0,18% din populația studiată) a prezentat dilacerarea
incisivului central maxilar, care era inclus. Dens in dente a apărut într-un singur caz la nivelul
incisivului lateral maxilar. Nu s-a găsit niciun caz de macrodonție, fuziune, geminatie sau talon
cusp.

Tabel 1.

Distribuția anomaliilor dentare pe sexe (tabel 2):

Bărbați (n = Total (n =
Anomalii dentare Femei (n = 329) Semnificația
222) 551)

n (%) n (%) n (%) (P-value)

Numărul anomaliilor 11 (28.21) 28 (71.79) 39 (7.07) 0.14

Hipodonția 8 (27.59) 21 (72.41) 29 (5.25) 0.17

Oligodonția 1 (33.33) 2 (66.67) 3 (0.54) 1

Anodonția 0 (0) 0 (0) 0 (0) –

Hiperdonția 2 (28.57) 5 (71.43) 7 (1.27) 0.71

Anomalii de formă 36 (35.64) 65 (64.36) 101 (18.33) 0.38

 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA”
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

Macrodonția 0 (0) 0 (0) 0 (0) –

Microdonția 3 (21.43) 11 (78.57) 14 (2.55) 0.15

Dinți fuzionați 0 (0) 0 (0) 0 (0) –

Dinți geminați 0 (0) 0 (0) 0 (0) –

Dilacerare 0 (0) 1 (100) 1 (0.18) 1

Taurodontism 32 (38.55) 51 (61.45) 83 (15.06) 0.76

Dens evaginatus 0 (0) 0 (0) 0 (0) –

Dens in dente 1 (100) 0 (0) 1 (0.18) 1

Alte anomalii de formă (concrescență,

0 (0) 2 (100) 2 (0.36) 0.52
anomalii

radiculare, anomalii coronare)

Anomalii de structură 38 (37.62) 63 (62.38) 101 (18.33) 0.64

MIH 15 (36.59) 26 (63.41) 41 (7.44) 0.64

Fluoroză 9 (52.94) 8 (47.06) 17 (3.09) 0.30

Amelogenesis imperfecta 0 (0) 1 (100) 1 (0.18) 1

Dentinogenesis imperfecta 0 (0) 0 (0) 0 (0) –

Odontodisplazia regională 0 (0) 0 (0) 0 (0) –

Hipoplazia de smalț 14 (33.33) 28 (66.67) 42 (7.62) 0.37

Anomalii de erupție și de exfoliere 40 (43.96) 51 (56.04) 91 (16.51) 0.32

Erupții precoce 0 (0) 0 (0) 0 (0) –

Erupții întârziate 3 (42.86) 4 (57.14) 7 (1.27) 1

Incluzie 4 (26.67) 11 (73.33) 15 (2.72) 0.29

Erupție ectopică 30 (47.62) 33 (52.38) 63 (11.43) 0.26

Transpoziție 1 (50) 1 (50) 2 (0.36) 1

Exfoliere precoce 0 (0) 0 (0) 0 (0) –

Reincluzie 2 (50) 2 (50) 4 (0.73) 1

Anomalii de structură
101 pacienți (18,33%) au prezentat anomalii de structură. Fiecare pacient a prezentat
defecte ale smalțului, dar nu au existat anomalii ale dentinei sau cazuri de odontodisplazie
regională.
Sindromul de hipomineralizare molar-incisiv (MIH) a afectat 41 de pacienți (7,44%). Atât
molarii, cât și incisivii au fost afectați la 63,41% dintre pacienții cu MIH (n = 26), dar nu s-a găsit
nicio corelație între numărul de molari si incisivi afectati (P = 0,18; test Chi2). 42 de pacienți
(7,62% din populația studiată) au prezentat hipoplazie de smalț. Hipoplazia smalțului a apărut cel
mai frecvent la arcada superioară (77,55%) și la nivelul incisivilor (64,30%).
 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA”
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

Anomalii de erupție și exfoliere

91 de pacienți (16,51%) au prezentat anomalii de erupție și exfoliere.
15 pacienți (2,72%) dintre care 11 fete și 4 baieti au prezentat incluzii dentare. Incluzia dentară s-
a regasit cel mai frecvent la nivelul caninului maxilar (86%), unilateral, pe partea stângă.
Dinții ectopici au fost prezenti la 63 de pacienți (11,43%). Maxilarul a fost mai des afectat
decât mandibula (75%, respectiv 25%) si 95% dintre cazuri au implicat incisivii laterali sau
caninii. Astfel, erupția ectopică a fost frecvent unilaterală și a afectat unul sau doi dinți (90%).
Două cazuri au prezentat transpoziție (0,36%), ambele afectand caninul-premolarul 1
maxilar. Patru pacienți - 2 fete și 2 baieti (0,73% din populația studiata) au prezentat reincluzii
ale dintilor temporari și un singur pacient (25%) a prezentat agenezia dintelui succesor. Nu s-a
găsit nicio corelație între tipul de molar temporar reinclus și arcada pe care se afla (P = 1; test
Fisher).

4. Discuţii

Deşi s-au efectuat mai multe studii care au investigat prevalenţa diverselor anomalii
dentare la pacienţii aflaţi în tratament ortodontic, doar câteva au luat în considerare toate tipurile
şi subtipurile anomaliilor: Ozge Uslu pentru populaţia din Turcia, Herrera Atoche pentru cea din
Mexic, Gupta el al.-India sau Kahn et al. pentru cea din Pakistan, studii care, după cum am
menţionat, nu au avut în vedere examinarea pacienţilor francezi.
Prevalența anomaliilor dentare din eșantionul studiului analizat aici a fost de 45,74%,
fiind în conformitate cu datele pe care le regăsim şi în alte studii publicate în literatura de
specialitate. De exemplu, studiile efectuate de către Ayse Tuba sau Thongudomporn et al. au
raportat cifre cuprinse între 5,46% și respectiv 74,7%.
Rata ridicată a prevalenţei determinate în prezentul studiu se explică prin faptul că a fost
luat în considerare un număr mai mare de anomalii dentare (26) faţă de studiile anterior
menţionate: Ayse Tuba a evaluat prezenţa a doar 8 anomalii, iar Gupta et al. a examinat 13
anomalii pe populaţia din India. Mai mult decât atât, nu există studii epidemiologice efectuate la
nivel european comparabile cu studiul prezent.
Nu s-a găsit nicio asociere semnificativă din punct de vedere statistic între prezenţa
anomaliilor dentare și sex (P = 0,54), fapt relevat şi de alte studii, cum ar fi cele publicate de către
Herrera Atoche (Mexic) şi Gupta et al. (India), care de asemenea au cercetat această corelaţie.
Studiul prezent a determinat prevalenţa mai multor anomalii dentare întâlnite la pacienţii
francezi aflaţi în tratament ortodontic. Datele referitoare la prevalența anomaliilor dentare din
acest studiu sunt în concordanță cu datele epidemiologice publicate anterior în literatura de
specialitate. Valorile prevalenţei anomaliilor dentare prezente la nivelul lotului de pacienţi
examinaţi în acest studiu au fost incluse într-un interval descris pentru fiecare anomalie (Fig. 1).
 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA”
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

Pentru majoritatea anomaliilor, valorile prevalenţei se regăsesc la polul inferior al

intervalului, pe când cele ale erupţiei dentare ectopice şi hipodonţiei, se află la polul opus,
superior. Acest fapt se poate explica datorită eşantionului format doar din pacienţi aflaţi în
tratament ortodontic.
Agenezia dentară este cea mai frecventă anomalie raportată de majoritatea studiilor. Kahn
et al. a identificat prezenţa anodonţiei la 7,1% dintre pacienţii din Pakistan, Sogra et al. a găsit un
procent de 10% în rândul pacienţilor din Iran, iar Patil at al. a identificat-o la 16,3% pacienţi din
India. Cu toate acestea, în acest studiu, taurodonţia se regăseşte la cei mai mulţi pacienţi, având o
prevalență de 15,06%. Această diferenţă se poate explica prin prisma alegerilor diferiţilor autori
cu privire la tipurile şi numărul anomaliilor examinate, taurodonţia nefiind o anomalie frecvent
luată în considerare. În plus, în studiul prezent, taurodonţia a afectat cel mai adesea molarii
secundari permanenți (54,6%), fapt în acord cu rezultatele raportate anterior şi de alţi autori, cum
ar fi Shokri at al. care a găsit un procent de 48,25% pacienţi cu molarii 2 afectaţi, faţă de 41,25%
pacienţi care au avut molarii 1 cu taurodonţie şi nici un pacient cu premolarii afectaţi . Mai mult
decât atât, nu există un consens între studiile publicate cu privire la arcada dentară cel mai
frecvent afectată, din moment ce unele studii arată mandibula ca fiind cel mai des afectată, iar
altele maxilarul. Rezultatele prezentului studiu nu indică nicio diferență semnificativă între
incidențele care apar la nivelul maxilarului și mandibulei.
În ceea ce privește anomaliile de număr, anodonţia a prezentat o prevalență de 5,81. Într-adevăr,
se pare că anodonţia este mai frecventă în Asia și Africa decât în Europa și America.
Oligodonția a fost întâlnită la 0,54% din populația studiată, un procent semnificativ mai mare
decât cel raportat de studiile publicate anterior: Ayse Tuba at el. a găsit o prevalenţă de 0,09%
 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA”
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

pentru oligodonţie și Vahid- Dastjerdi 0,34%. Anodonția totală, o anomalie dentară rară, nu a
fost observată în studiul de faţă.
Cu privire la anomaliile de formă, nu s-a găsit nicio diferență statistică între sexe pentru
microdonție în eșantionul nostru, fapt care nu este în acord cu studiile anterioare. Sogra et al. a
raportat în studiul său o diferenţă în favoarea sexului feminin: 1,7% femei afectate, faţă de 1.3%
sex masculin cu microdonţie. De asemenea, tot o astfel de diferenţa au observat şi Temilola et al.
pentru populaţia din Nigeria (1,9% microdonţie prezenta la sexul feminin, faţă de 0,9% prezentă
la cel masculin) şi Tantanapornkul pentru populaţia din Thailanda (numărul pacientelor afectate
fiind dublu 5,17% faţă de 2,04% pacienţi de sex masculin). Fuziunea și geminaţia nu au fost
identificate în acest studiu. Acestea sunt considerate anomalii dentare rare, cu prevalența cuprinsă
între 0,16 și 1,89% pentru fuziune și 0,07 și 2,1% pentru geminaţie.Cu privire la dilacerare, în
ciuda faptului că în literatura de specialitae prevalenţa acesteia se regăseşte în intervalul 1.8-17%,
în studiul de faţă s-a regăsit doar un singur caz (0.18%) . În plus, nici dens evaginatus nu a fost
identificat la nici un pacient din lotul examinat, cu toate că alte studii au raportat o prevalenţa a
acestei anomalii cuprinsă între 0,47% - 6,7%. De fapt, această anomalie ar putea fi dificil de
decelat doar pe fotografii și fără o examinare clinică. Dens in dente prezintă o prevalenţă de
0,18% , valoare mai mică decât cea raportată de alte studii publicate anterior. Kirzioglu şi Cayhan
au găsit în studiul lor, pentru populaţia din regiunea vestică mediteraneeană a Turciei, o
prevalenţă de 12% .
În ceea ce priveste anomaliile de structură, amelogeneza imperfecta este o anomalie
dentară rară, prezentă în eșantionul acestui studiu, iar rata de fluoroză raportată este foarte mare
în comparație cu cea determinată în alte studii efectuate până în prezent pe populația franceză
(între 2,75-8,78%, în funcție de tipul fluorozei). Sindromul de hipomineralizare molar-incisiv
(MIH) a apărut în 7,44% din cazurile investigate în prezentul studiu. Au fost raportate rate mai
mari ale prevalenței MIH în studiile efectuate anterior care au luat în considerare toate criteriile
de diagnostic și populațiile; cu toate acestea, în studiile efectuate pe populațiile europene
prevalența variază de la 7,3 la 21,8%. Dentinogeneza imperfecta, displazia dentinară de tip I și II,
discromiile cauzate de tetraciclină și odontodisplazia locală nu au fost observate în studiul de
față, ceea ce nu este surprinzător, având în vedere caracterul rar al acestor anomalii dentare.
Referitor la erupțiile și anomaliile de exfoliere, nu am observat cazuri de erupție
prematură sau exfoliere prematură; acest lucru nu este, de asemenea, neașteptat, având în vedere
faptul că acestea sunt considerate a fi rare, iar ratele lor de prevalență nu au fost raportate în
literatura de specialitate. Dar, aceste tipuri de anomalii trebuie investigate în timpul examinărilor
preliminare, deoarece pot fi simptome ale unor boli genetice rare precum hipofosfatazia sau
sindromul Jadassohn-Lewandowsky. Erupția întârziată a fost observată la 1,27% din populația
examinată in acest studiu; cu toate acestea, prevalența erupției întârziate nu a fost încă raportată
în literatura de specialitate. Nu există un consens între studiile care iau în considerare cea mai
frecventă transpoziţie (molar-canin- premolar 1 maxilar versus molar-canin-incisiv lateral
superior) și, în studiul de față, doar transpoziţia molar maxilar-canin-premolar 1 superior a fost
observată. S-a constatat o prevalenţă a reincluziei dentare de 0,36% în acest studiu. În contrast,
 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA”
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

literatura de specialitate raportează rate mai mari. Cunha et al. a identificat 1,34% pacienţi cu
reincluzie în Brazilia , iar Hvaring et al. a observat prezenţa reincluziei la 43,6% pacienţi
norvegieni. Această discrepanță poate fi explicată de faptul că în acest studiu s-au folosit şi alte
criterii de includere a populaţiei, diferite faţă de cele raportate de către alte studii publicate până
în prezent. Studiile care au inclus pacienți cu agenezie dentară au raportat o prevalenţă mai mare
a acesteia, faţă de cele care au inclus ambele tipuri de populație (cu și fără agenezie), astfel încât
prevalența determinată de studiile anterioare poate fi mult supraestimată.
Studiul prezent ne prezintă şi 3 motive principale pentru care identificarea anomaliilor
dentare este importantă:
1. un diagnostic precoce este important pentru a minimiza impactul funcțional și estetic al
acestora. Ortodontul ar putea fi primul care să observe anomaliile dentare și care ar putea să
inițieze tratamentul cât mai devreme posibil;
2. prezența anomaliilor dentare ar putea face parte dintr-un sindrom general. În prezența altor
semne extraorale (anomalii ale feței, pielii, staturii, oaselor, degetelor etc.), pacientul trebuie
îndrumat către un genetician pentru screening complet;
3. prezența unei anomalii dentare ar putea complica tratamentul dentar și ortodontic. De exemplu,
anomaliile de structură precum amelogeneza imperfecta ar putea determina o adeziune slabă la
colarea dispozitivelor ortodontice. Dinții cu taurodonţie pot prezenta un risc de resorbție
radiculară în timpul tratamentului ortodontic.
Există şi anumite biasuri pe care le putem identifica în acest studiu: (1) s-au analizat
datele a 551 pacienţi. Eşantionul a fost unul de convenienţă, deoarece subiecţii nu au fost selectaţi
în mod aleatoriu. Chiar daca s-au introdus criterii de includere şi excludere, metoda de
eşantionare ar putea sa influenţeze rezultatele obţinute. Un eşantion mai mare care sa cuprindă
pacienţi din mai multe spitale din Franţa sau clinici private ar putea fi mai reprezentativ. (2) Un
singur operator a examinat fişele pacienţilor. O evaluare cu doi operatori (medici) ar fi necesară
pentru a spori puterea studiului. (3) Acest studiu retrospectiv a evaluat fișiere arhivate; un studiu
prospectiv, cu o examinare clinică a pacienților, ar fi permis o identificare mai precisă a
anomaliilor dentare și ar fi crescut sensibilitatea studiului, în special la detectarea anomaliilor de
formă şi structură.

5. Concluzii:
Un număr important din rândul pacienților de ortodonție francezi a prezentat cel puțin o
anomalie dentară. (45,74%) Prevalența anomaliilor dentare observate în populația franceză
studiată prezintă valori mai scăzute decât în studiile epidemiologice publicate anterior.
Cea mai frecventă anomalie dentară observată în acest studiu a fost taurodontismul
(15,06%), urmată de erupția dentară ectopică (11,43%). Nu s-au găsit corelații semnificative între
sexul pacienților și incidența anomaliilor dentare.
Numărul crescut de anomalii dentare arată importanța evaluarii lor. Acestea pot fi
identificate prin investigații și proceduri de diagnostic ortodontic. Astfel, evaluarea anomaliilor
dentare ar trebui luată în considerare în planificarea tratamentului, iar o abordare
 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „CAROL DAVILA”
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

multidisciplinară între medicul ortodont și pedodont ar trebui implementată ori de câte ori este
posibil.
Anomaliile dentare pot fi, de asemenea, o manifestare în cadrul unui sindrom, ajutând la
diagnosticarea acestuia și ar trebui luate în calcul de către alte specialități medicale, cum ar fi
pediatria și genetica.