Universitatea de Medicina și Farmacie „Gr. T.

Popa”
Medicină Dentară - Tehnică Dentară anul III, grupa 3
Murgoci Bianca-Elena

Evaluarea biotipului gingival a unui parodonțiu sănătos

Metoda sondajului transgingival

Biotipul gingival reprezintă grosimea gingiei în regiunea faciopalatină. Acesta joacă

un rol important în rezultatelor procedurilor restaurative, regenerative și în terapia cu
implanturi dentare. S-a sugerat că există o corelație directa cu susceptibilitatea de
recesiune gingivală, urmată de orice procedură chirurgicală. În acest sens, studiul are
drept scop evaluarea biotipului gingival a diferitelor grupe de vârstă, atât la femei, cât și
la bărbați, folosind metoda sondajului transgingival.
MATERIALE ȘI METODE: Grosimea gingiei a fost evaluată la 336 de pacienți cu
vârste diferite, atât bărbați, cât și femei. Grosimea gingivală este determinată de gradul
de transparență a marginii gingivale în timpul sondajului sulcusului bucal. Rezultatele
obținute au fost utilizate pentru realizarea unor analize statistice.
REZULTATE: S-a înregistrat o diferență semnificativă între bărbați și femei, bărbații
prezentând biotip gros. Din totalul de probe, 76,9% dintre bărbați au biotip gros,
comparativ cu 13,3% dintre femei.
CONCLUZIE: Această evaluare a fost una dintre puținele încercări de a corela biotipul
gingival cu diferite grupe de vârstă, atât la bărbați, cât și la femei. Biotipul gros a fost
descoperit la mai mult de două treimi din pacienții de sex masculin, în timp ce
majoritatea pacienților de sex feminin au prezentat biotip subțire. De asemenea, s-a
descoperit că biotipul gingival la femei variază odată cu vârsta, spre deosebire de
bărbați.

INTRODUCERE
Termenul „fenotip gingival” a fost introdus pentru a denumi observația clinică a unui
spectru larg de grosimi și lățimi a țesutului facial keratinizat. Biotipul gingival este
descris ca fiind grosimea gingiei în regiunea faciopalatină/faciolinguală. Grosimea
redusă a gingiei este unul dintre factorii ce pot cauza pierderea atașamentului parodontal
și recesiunea țesutului marginal ale pacientului, ceea ce reprezintă un motiv de
îngrijorare major în evoluția bolii parodontale.
Termenul „biotip periodontal”, introdus de Seibert și Lindhe, clasifică țesutul gingival
ca fiind „gros-uniform” și „subțire-crestat”. Biotipul gingival gros prezintă de obicei o
zonă largă de țesut keratinizat cu un contur gingival uniform, ceea ce indică o arhitectură
osoasă solidă, mai rezistentă la inflamații și traume. Biotipul gingival subțire este asociat
cu o bandă fină de țesut keratinizat și un contur gingival crestat, ceea ce sugerează o

1
Universitatea de Medicina și Farmacie „Gr. T. Popa”
Medicină Dentară - Tehnică Dentară anul III, grupa 3
Murgoci Bianca-Elena

arhitectură osoasă subțire, mai sensibilă la inflamații și traume. Inflamația parodonțiului

determină apariția pungilor parodontale în cazul biotipului gros, și a recesiunii gingivale
în cazul biotipului subțire.

Diferențele dintre biotipul parodontal fin și biotipul parodontal gros

Biotipul gingival a mai fost anterior clasificat în două sau trei categorii. Ochsenbien
și Ross au afirmat faptul că biotipul este de două tipuri: crestat și fin sau uniform și gros.
De asemenea, aceștia au propus că osul subiacent determină conturul gingiei de
deasupra. Mai târziu, Siebert și Lindhe au clasificat gingia în „groasă-uniformă” și
„subțire-crestată”. Grosimea gingivală ≥ 2 mm este considerată ca făcând parte din
biotipul gros, iar grosimea gingivală ≤ 1,5 mm este considerată ca făcând parte din
biotipul parodontal subțire. Becker a propus trei biotipuri parodontale diferite: uniform,
crestat și accentuat crestat. De asemenea, De Rouck a revizuit subiectul biotipului
parodontal si a dezvoltat, pentru a ușura inspecția vizuală, o nouă metodă de clasificare
a biotipului gingival, ținând cont de patru parametrii clinici: raportul dintre lățimea și
lungimea coroanei dentare, înălțimea gingiei, înălțimea papilei interdentare și grosimea
gingivală. Această clasificare se bazează doar pe observațiile realizate la nivelul
maxilarului, neținând cont de parametrii mandibulari, iar biotipurile identificate sunt:

2
Universitatea de Medicina și Farmacie „Gr. T. Popa”
Medicină Dentară - Tehnică Dentară anul III, grupa 3
Murgoci Bianca-Elena

subțire-crestat, gros-crestat și gros-uniform-crestat. Clasificarea biotipurilor în situațiile

clinice este considerată ca fiind subiectivă deoarece, până la momentul actual, nu s-a
descoperit un criteriu de clasificare precis.
Biotipul gingival poate fi evaluat atât prin examinarea vizuală directă, cât și prin
sondajul parodontal sau prin utilizarea unor instrumente endodontice. De asemenea, au
fost propuse numeroase metode invazive și non-invazive de măsurare a grosimii
țesutului gingival. Aceste metode includ: măsurători directe, metoda probei de
transparență, utilizarea aparatelor ultrasonice și scanarea CBCT.
Studii efectuate pe oameni și câini au arătat faptul că grosimea gingivală variază în
funcție de arcada dentară, sex și vârstă. Prin urmare, obiectivul acestui studiu a fost de
a evalua biotipul gingival între sexe și diferite grupe de vârstă, la o populație dată,
folosind metoda vizuală de sondaj parodontal.

MATERIALE ȘI METODE
SUBIECȚII:
Un total de 336 de indivizi sănătoși – 186 de bărbați și 150 de femei – de diferite vârste
cuprinse între 20 si 70 de ani care au venit la Secția de Parodontologie și Implantologie
a Institutului de Știință Dentară, Bareilly, UP, India, din februarie 2014 până în
septembrie 2014, au fost selectați în mod aleatoriu pentru a participa la acest studiu.
După obținerea autorizației etice a consiliului, subiecților li s-a oferit un consimțământ
informativ pentru participarea la acest studiu. Toți participanții au primit instrucțiuni de
igienă orală, urmate de proceduri de profilaxie orală, în cazurile necesare.
Criterii de includere a pacienților în acest studiu:
 Subiecții prezintă toți incisivii maxilari
 Subiecții prezintă o igienă orală bună; nu prezintă semne clinice de inflamație
gingivală, iar sondajul parodontal nu depășește 3 mm
Criterii de excludere a pacienților din acest studiu:
 Pacienții prezintă pungi parodontale ce depășesc 3 mm sau au avut în trecut boli
parodontale
 Femei gravide sau care alăptează
 Subiecți care iau medicamente ce pot avea efecte cunoscute asupra țesuturilor
parodontale moi

3
Universitatea de Medicina și Farmacie „Gr. T. Popa”
Medicină Dentară - Tehnică Dentară anul III, grupa 3
Murgoci Bianca-Elena

EVALUAREA CLINICĂ:
Biotipul gingival pentru fiecare subiect în parte a fost determinat de câte doi
examinatori. Studiul s-a bazat pe criterii urmate de numeroși alți autori în care nu au fost
utilizați indici gingivali. Evaluarea biotipului gingival s-a bazat pe transparența țesutului
în timpul sondajului parodontal. Măsurătorile au fost efectuate cu ajutorul unor sonde
parodontale calibrate și standardizate (UNC-15, Hu Friedy) prin marginea gingivală, în
timpul sondajului sulcusului gingival, în zona mediană a ambilor incisivi centrali
maxilari. Dacă s-a putut observa conturul sondei parodontale prin gingie, biotipul
prezent este de tip subțire (scor = 0), iar dacă conturul sondei nu a fost vizibil, biotipul
prezent este de tip gros (scor = 1).

Metoda sondajului parodontal

Prin această metodă au rezultat trei scoruri posibile la nivel de pacient:

 0 → ambii incisivi centrali au scor 0
 1 → un incisiv central are scor 1
 2 → ambii incisivi centrali au scor 1
Datele obținute de la pacienți au fost utilizate pentru realizarea unor analize statistice.
Rezultatele au fost analizate separat în funcție de sex și de vârstă și totodată, ținând cont
de ambele criterii simultan.

4
Universitatea de Medicina și Farmacie „Gr. T. Popa”
Medicină Dentară - Tehnică Dentară anul III, grupa 3
Murgoci Bianca-Elena

REZULTATE
La acest studiu au luat parte 336 de indivizi sănătoși din punct de vedere parodontal:
186 de bărbați și 150 de femei, cu vârste cuprinse între 15 și 75 de ani. Au fost incluse
numeroase intervale de vârste pentru a putea determina biotipul gingival specific
grupelor de vârstă. Majoritatea pacienților cu vârste înaintate prezintă afecțiuni
parodontale cronice, prin urmare, au fost examinați doar indivizii cu un parodonțiu
sănătos. Studiul a arătat faptul că majoritatea pacienților cu un parodonțiu sănătos se
încadrează într-o grupă de vârstă sub 50 de ani, după 50 de ani fiind foarte puțini pacienți
cu un parodonțiu sănătos. Cu toate acestea, pacienții cu o vârstă înaintată au fost incluși
în studiu pentru a putea determina tipul de biotip specific acestei categorii. Majoritatea
grupelor de vârstă au fost cuprinse între 20 și 30 de ani. S-a înregistrat o diferență
importantă între biotipul gingival la bărbați și biotipul gingival la femei. Biotipul
gingival gros este mai predominant la bărbați: 76,9% dintre bărbați prezintă biotip gros,
iar 5,4% prezintă biotip subțire. Populația de sex feminin a înregistrat un procent de
44,7% a biotipului subțire și doar 13,3% a biotipului gros.

5
Universitatea de Medicina și Farmacie „Gr. T. Popa”
Medicină Dentară - Tehnică Dentară anul III, grupa 3
Murgoci Bianca-Elena

DISCUȚIE
Biotipul gingival este unul dintre cei mai importanți factori ce determină rezultatele
unui tratament dentar. Grosimea gingivală inițială prezice rezultatele oricărei proceduri
de acoperire a rădăcinilor sau a oricărui tratament restaurativ. S-a demonstrat faptul că
pacienții cu un biotip subțire sunt mai predispuși la apariția recesiunii gingivale, ca
urmare a terapiei parodontale nechirurgicale. Problemele mucogingivale pot fi rezultatul
unor mișcări ortodontice ale dinților față de procesul alveolar, în special la pacienții cu
un parodonțiu subțire. Biotipul gros previne recesiunea gingivală, ascunde marginile
lucrărilor restaurative si camuflează umbrele implantelor dentare din titan. De
asemenea, acesta previne sigilarea biologică din jurul implantelor, reducând astfel
resorbția crestei osoase.
Pacienții cu biotip gros și uniform prezintă papile interdentare scurte, în timp ce
pacienții cu biotip subțire si crestat prezintă papile interdentare cu o lungime mai mare.
Această diferență morfometrică poate fi cauza pierderii mai frecvente a papilei
interdentare pentru biotipul subțire.
Abilitatea țesutului gingival de a ascunde orice material subiacent este esențială pentru
atingerea unor rezultate estetice satisfăcătoare, mai ales în cazul stomatologiei
implantare, regenerative și restaurative, unde sunt frecvent utilizate restaurări metalice
subgingivale.
Biotipul parodontal gros este de obicei asociat cu o bună sănătate a parodonțiului, fiind
un țesut dens și fibros, cu o zonă mare de gingie atașată.