UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD”

IAȘI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
STUDII DE MASTERAT
MANAGEMENTUL PRODUCȚIILOR ANIMALE

PROIECT
LA DISCIPLINA
MANAGEMENTUL PRODUCȚIILOR AVICOLE

TEMA:
CREȘTEREA STRUȚILOR

Coordonator științific:
Prof. Univ. Dr. Marius Giorgi Usturoi
Masterand:
Necula Vlad-Constantin

IAȘI
2021
 CUPRINS

INTRODUCERE ...................................................................................................................... 3
CAPITOLUL I – DESCRIEREA SPECIEI ..............................................................................
5
CAPITOLUL II – AMPLASAREA UNEI FERME DE STRUȚI ............................................
8
CAPITOLUL III – PRODUCȚIA DE OUĂ .............................................................................
9
CAPITOLUL IV – FACTORI CE INFLUENȚEAZĂ CREȘTEREA STRUȚILOR .............
11
CAPITOLUL V – AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE CREȘTEREA STRUȚILOR ....
14
CONCLUZII ...........................................................................................................................
16
BIBLIOGRAFIE .....................................................................................................................
18
 Introducere

Creșterea struților în ferme, așa cum se întâlnește astăzi în Africa de Sud și în alte
regiuni, s-a dezvoltat probabil între anii 1857 și 1864 ca o nouă ramură în agricultură.
Comerțul cu pene de struț însă, are o vechime de câteva secole, datând din civilizațiile
primitive, în special în timpul imperiilor Egiptean, Asirian și Babilonian. În anul 1896,
Arthur Douglas a construit si patentat primul incubator pentru ouale de strut, numit Eclipsa,
această industrie luând amploare rapid. Struțul domestic este crescut pentru pielea de foarte
bună calitate, carnea fără grăsimi și penajul fin. Obiectivele actuale vizează creșterea
struților: 60% pentru piele, 14% pentru carne, 11% pentru pene și 15% pentru altele
(exemplare vii, ouă și turism). În prezent, creșterea struților în ferme reprezintă o industrie în
dezvoltate în țări precum SUA, Canada, Israel, Olanda, Anglia, Germania, Austria, Franța
etc.
Struțul (Strutio Camelus) cuprinde 4 subspecii: Strutio Camelus Australis, Strutio
Camelus Molybdophanes (Blue Necks), Strutio Camelus Camelus si Strutio Camelus
Masaicus (Red Necks). El face parte alături de Emu, Rea, Cazuar (Noua Guinee) și Kiwi
(Noua Zeelanda) din familia ratitelor. Termenul 'ratite' provine din latinescul ratis cuvânt care
înseamnă lipsa musculaturii de pe osul pieptului (stern). Lipsa acestei musculaturi a dus la
pierderea abilității de zbor dar a fost compensată cu creșterea capacității de alergare.
Ca membru al acestei familii, struțul a fost înzestrat cu o pereche de picioare
puternice capabile să-l propulseze cu o viteză de până la 70 Km/h în caz de pericol (fiind
după ghepard al doilea cel mai rapid animal), în mod normal putând menține o viteza de 50
Km/h timp de 20 de minute. Este cea mai mare pasăre din zilele noastre. Un adult poate
atinge până la 2.75m înălțime și până la 150-180 Kg putând trăi în libertate până la 70-80 de
ani.
Masculul adult are penajul negru cu părti albe la coadă și în vârful aripilor, femela
este colorată în gri-maro pe tot corpul cu anumite nuanțe de gri spre alb către coadă și vârful
aripilor. Puii au aproximativ 1 kg și 25 cm înălțime și sunt colorati in maro, galben,
portocaliu sau crem cu pete negre, iar cei până într-un an au coloritul penajului asemănător cu
cel al femelelor. Ouăle de struț sunt cele mai mari în comparație cu ale altor păsări, având o
greutate între 1-2 Kg dar raportate la dimensiunea părinților ele sunt cele mai mici.
În România, creșterea struților este o activitate relativ nouă, primele ferme au fost
construite în perioada 1996-1997 cu păsări aduse din Belgia sau Ungaria. Momentan piața se
îndreaptă spre popularea fermelor existente cu capital animal adus din străinătate. Există
câțiva producători care au investit în instalații de incubație.

3
 În ciuda mărimii sale, struțul este una dintre cele mai economice specii în ceea ce
privește hrana. Nu are nimic de-a face cu crescutul altor animale sau păsări productive, a
căror alimentație devine adesea costisitoare. Cu toate acestea, amestecul (compoziția) corect
al alimentației struțului este o problemă foarte delicată. Psihologia acestei păsări alături de
particularitățile sale anatomice cere un amestec special, bine proporționat de ingrediente.
Hrănirea corectă garantează un venit substanțial ca urmare a obținerii unor păsări sănătoase,
viguroase și productive.
De asemenea, trebuie amintit că alimentația struților din zona mediteraneana diferă de
cea a păsărilor crescute la tropice. Struții sunt animale ierbivore, hrănindu-se în principal cu
lucernă și anumite tipuri de grăunțe. Exista rețete speciale de preparare a amestecului de
mâncare în funcție de stadiul de viață al păsării de exemplu: rațiile pentru puii de o zi foarte
bogate în proteine nu sunt recomandate deoarece pot genera anumite tulburări digestive. Pe
de altă parte rațiile pentru struții reproducători trebuie sa conțină un supliment de calciu.
O altă problemă a nutriției struților este legată de obiceiul acestora de a mânca orice
este strălucitor, mai ales puii din această cauză ei trebuie sa fie ținuți într-un spațiu curat, de
preferință o curte cu multă iarbă și fără alte obiecte sau resturi în ea.
Analizând un plan de afacere pentru o ferma de struți putem obține o serie de
informații de interes.
Creșterea struților reprezintă una dintre cele mai bune oportunități de investiție în
agricultură. Această activitate s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani în multe dintre țările din
America, Asia și Europa. Creșterea struților în România este o activitate relativ nouă. La ora
actuală există doar 10-15 fermieri din județele Maramureș, Satu-Mare, Cluj, Bihor, Ilfov,
Argeș și Suceava.
Aceste păsări uriașe pot fi valorificate la maximum, deoarece sunt căutate pentru
carnea, pielea și penele dar și pentru ouăle, și puii lor. Carnea de struț are calități nutritive
diferite de cele ale cărnii de vită și de porc, fiind un aliment ideal pentru cei care vor sa țină
cură de slăbire și pentru bolnavii de inimă. Este carnea cu cel mai mic conținut de grăsime
(de zece ori mai puțină decât la cea de porc) și conține cu 50% mai puțin colesterol decât
carnea de vită și de porc.
Pielea de struț este de trei ori mai valoroasa decât pielea de crocodil fiind folosită mai
ales în marochinăria de lux, de exemplu o poșetă de damă din piele de struț fiind vândută în
occident cu 1.200 dolari. Un kilogram de carne de struț se vinde în România cu 30 de dolari
pe kg, iar în Occident, prețul este de 50 de dolari/kg. Un ou de struț care cântărește între 1,5
și 2,2 kg se vinde cu 150 de lei, având o valoare nutritivă incomparabilă și fiind recomandat
pentru diferite boli. Ouăle de struț sunt folosite însă și în mica industrie de artizanat, din ele
fiind realizate lămpi. O pană de struț costă un dolar, o coajă de ou valoreaza 5 dolari.
Deoarece struții sunt niște păsări foarte rezistente ei s-au adaptat la diverse tipuri de climă:
aridă, semiaridă și temperată; reușind să reziste și în condiții climaterice extreme.

4
 CAPITOLUL I
DESCRIEREA SPECIEI

Struțul este cunoscut ca o pasăre incapabilă să zboare, având aripile nedezvoltate.

Struții sunt cele mai mari păsări din lume, caracteristică specifică și păsărilor Emu, Rhea,
Kiwi sau Kassowari.
Sunt mai multe tipuri de struț:
● Struțul african negru domestic este obținut prin încrucișări selective din
speciile albastră și roșie.
● Struțul cu gâtul roșu, sălbatic, este originar din Africa (Tanzania și Kenia), la
fel ca și cel albastru.
Struțul african negru domestic are talia și greutatea mai reduse față de exemplarele
salbaticie si are penajul de culoare mai închisă. Pielea este mai slab pigmentată.
Masculii de struț cu gâtul roșu au pielea de culoare crem-albicioasa pe pulpe și gât, cu
excepția perioadelor de împerechere, când tegumentul gâtului și al pulpelor capătă o culoare
roz-roșiatică puternică.
Masculii de struț cu gâtul albastru au pielea de culoare cenușiu-albăstruie pe gât,
picioare și pulpe iar în perioadele de împerechere numai partea anterioară a pulpelor capătă o
colorație roșiatică. Femela adultă de struț cu gâtul albastru are aceeași colorație cenușiu-
albăstruie, în timp ce femelele de strut cu gâtul roșu au pielea de culoare crem-albicioasă.
Penajul masculilor adulți este negru cu alb iar cel al femelelor variază de la gri-
deschis până la gri-maroniu.
Struții cu gâturile roșii și albastre trăiesc între 20 și 30 de ani în mediul lor natural.
Struții africani negri domestici pot să trăiască și să se reproducă până la vârste de 50
de ani. Struțul ajunge la greutatea normală a adultului între 18 și 20 de luni, continuând să
mai câștige în greutate câteva luni, după care greutatea lor stagnează. Înălțimea struțului
variază între 2,15 și 2,17 metri. iar greutatea poate să varieze între 100 și 175 kg. De regulă,
struții sunt sacrificați după primele 10-14 luni. Pubertatea la struți începe în jurul vârstei de
15-16 luni, fiind însoțită de producerea de hormoni care îi fac carnea tare, dându-i un gust

5
neplăcut. Se consideră că struții care ajung la greutatea de cel puțin 120 kg sunt buni pentru
sacrificat. Deși struții nu sunt păsări zburătoare, aripile lor sunt surprinzător de puternice. Au
gâturi lungi, capete scurte, cu ochii mari și ciocurile mici. Atunci când aleargă, își deschid
aripile mici, iar pentru apărare își folosesc picioarele puternice. Struții își folosesc aripile
pentru a se apara, precum și în cadrul ritualului de împerechere. Picioarele sunt prevăzute cu
doua degete care îi ajută să atingă o viteza de până la 60 km/h. Principalul mijloc de apărare
se realizeaza prin lovire; unele exemplare se apără și ciupind cu ciocul sau muscând, atunci
când sunt amenințate. Struțul trăiește 20-30 ani în sălbăticie, dar în captivitate poate atinge
vârsta de 40-70 ani. Struții dispun de o serie de trăsături ce îi avantajează, precum o vedere
excelentă, canale auditive externe largi care îi permit să audă foarte bine, picioare foarte
puternice. Datorită acestor calități, mortalitatea în rândul adulților este destul de redusă.
Mortalitatea în rândul exemplarelor tinere, însă, datorată animalelor de pradă, este de peste
90%. Struțul devine adult între lunile a 16-a și a 18-a, atingând înălțimi de 2,15 metri.
Continuă să crească în greutate, astfel că un struț matur poate să atingă greutăți de peste 150
de kilograme. Struțul poate să devină apt de reproducere incepând cu vârsta de doi ani,
masculii maturizându-se mai târziu decât femelele.
Femelele încep să depună ouă între vârsta de doi și trei ani, în timp ce masculii devin
fertili abia după 4-5 ani. În captivitate, femelele pot sa depuna pana la 100 de ouă pe an, în
cele mai fericite cazuri, media anuala de ouă depuse fiind de 20 până la 40. Ouale de struț au
o culoare albicioasă, cântărind 1-1,5 kg și sunt ouate de regulă după-amiaza târziu. Deși o
singură femelă se poate împerechea de mai multe ori pe zi, se considera că o singură
împerechere este suficientă pentru fertilizarea oualor pe parcursul unei întregi saptamani.
Masculii adulți de strut au penajul de culoare neagră, cu vârfurile aripilor albe, în timp
ce femelele sunt de talie mai mica și au culoare gri-maronie. Masculii de struț proveniți din
zonele estice ale Africii au pielea de culoare roz sau roșie, fiind cunoscuți mai bine sub
denumirea de „gâturi roșii”, în timp ce struții provenind din zonele mai sudice ale Africii au
pielea de culoare vânătă-albăstruie, fiind cunoscuți sub denumirea de „gâturi-albastre”.
Culoarea pielii de pe gâturile struților este determinată de prezența testosteronului, hormon
sexual masculin, în timp ce culoarea penelor este determinată de nivelul hormonilor
estrogeni, specifici feminini, care apar în procente scăzute și la masculi. Astfel, struții castrați
își păstrează caracteristica coloristică a penajului, dar nu și a pielii, în timp ce femelele de
struț, înaintea maturizării, sau în condițiile unei dereglari hormonale, pot sa aibă și ele penajul
de culoare neagra.
Strutii prezinta un grad inalt de adaptabilitate. Temperatura lor medie se situează între
39-40 grade Celsius. În timpul sezonului cald, strutii își scutura aripile pentru a se racori. În
timpul sezonului rece, ei își folosesc aripile pentru a-si acoperi picioarele. Mecanismul de
termoreglare specific strutului îl conferă capacitatea de a se adapta la condiții diferite de
vreme cu variații mari de temperatura.
Struții sunt ierbivori, hrănindu-se cu diferite specii de plante și arbuști. În majoritatea
cazurilor, plantele și fructele suculente reprezintă o componentă esențială în alimentația lor,
alături de insecte și șopârle. În sălbăticie, ei parcurg distanțe mari pentru a-și procura hrana și
apa necesare. Struților le place apa, pot înota, dar pe de altă parte, ei sunt capabili de a trăi
fără apă perioade îndelungate, asemănător cămilelor. Cu toate acestea, se vor afla întotdeauna
aproape de apă, având nevoie de circa 8 litri pe zi. Aceasta abilitate, alături de siluetă, poate

6
duce la confundarea lor cu camilele, privind de la distanță, de aici denumirea de „pasăre-
cămilă”.
Struții sunt de obicei foarte calmi, trăiesc în cupluri sau grupuri mici, în deșertul
african. Sunt animale poligame, masculii avand de obicei o femela preferată și alte câteva
alături. Masculul sapă o groapă în pământ, pentru cuib. Ouăle sunt depuse în aceste cuiburi
iar masculul le cloceste noaptea, în timp ce femela clocește ziua. Ouăle depuse pot fi în
număr de 8 pana la 15 exemplare. Femela struț dă dovadă de o capacitate uimitoare de a-și
recunoaște propriile ouă chiar dacă se amestecă cu cele ale altor familii din cuibul comun.
Ambii părinți se implică în creșterea micuțului. Părinții supraveghează cu atenție puii, pe care
îi vor călăuzi către sursele de hrană (semințe și vegetatie), apă, în timp ce îi feresc de lumină.
Dar chiar și cu protectia părinților asigurata, doar 1 din 10 pui va supraviețui primului an din
viață. Puiul devine independent după vârsta de un an.
Clocirea artificială își începe sezonul primăvara timpuriu și continuă până la sfârșitul
lui August sau Septembrie. La această dată femelele pot depune 30-80 oua iar unii masculi
devin agresivi și periculoși în raport cu oamenii. Lovitură aplicată din picioare este extrem de
puternică și amenințătoare.
Strutii cresc cu aproximativ 30 cm pe lună în primul an de viață și cântăresc aprox. 45
de kg la această vârstă.

7
 CAPITOLUL II
AMPLASAREA UNEI FERME DE STRUȚI

Amplasarea unei ferme de struți trebuie sa fie pe un teren plat , ușor de îngrădit și
care să fie semănat cu iarbă sau lucernă și să nu fie în zone cu curenți de aer foarte puternici.
Amplasarea fermei trebuie să fie într-o zonă retrasă, departe de șoselele principale sau zonele
aglomerate deoarece acestea sunt animale foarte ușor stresabile.
Familiile de struți trebuie să aibă la dispoziție un țarc cu dimensiuni cuprinse între
500-1000 m pătrați și un adăpost reprezentat de o construcție ușoară din lemn cu o suprafață
de aproximativ 20 m pătrați. Nu se recomandă zidărie deoarece struții sunt animale sălbatice
– semisălbatice și tot ceea ce îi înconjoară trebuie să fie cât mai natural. În afară de acest
considerent să nu se uite că struțul este extrem de rezistent inclusiv la variațiile de
temperatură și își petrece majoritatea timpului afară indiferent de anotimp. În schimb clădirea
în care sunt crescuți puii în prima parte a vieții lor trebuie să fie o construcție solidă încălzită
și izolată termic. Clădirea în care se ține incubatorul (incubatoarele) trebuie să fie și ea o
cladire izolată termic în care sa se asigure o bună ventilație și temperatură constantă. Să nu se
uite că struțul are nevoie de nisip și pietriș mărunt pe care le înghite în vederea digerării
hranei și le mai folosește pentru a se 'scălda'.
Adapostul trebuie astfel conceput încât struții să intre printr-un culoar de reținere, care
facilitează prinderea lor. Hrana și apa trebuie plasate în interiorul adapostului pentru a
determina struții să intre de bunăvoie, precum și pentru a proteja hrana de vremea rea.Atat
alimentatoarele cât și adăpatorile trebuie să fie deschise și adaptate astfel încât să ajungă la
nivelul pieptului struților. Adăpostul pentru creșterea puilor este prevăzut cu o sursă de
căldură, și se deschide către un țarc aflat în exterior.
În amenajarea unui astfel de stabiliment trebuie prevăzut un spațiu în care să fie
izolate păsările bolnave sau cele nou-venite. Adăposturile trebuie să prevadă un spațiu de 5,5-
7,5 metri pătrați/strut. Păsările mai tinere au nevoie de mai puțin spațiu – 1,5-2,5 metri
pătrați. Pentru creșterea puilor de struț trebuie acordată o foarte mare atenție deoarece în
intervalul 0-12 săptămâni se înregistrează cea mai mare mortalitate. Factorii esențiali în
creșterea puilor de struț: genetici, starea de sănătate, managementul, condițiile de climă,
nutriția, facilitățile și mediul, precum și factorii de stres. Crescătorii de struți se confruntă
adesea cu o mortalitate ridicată la puii și struții tineri, ca urmare a creșterii neadecvate.

8
Spațiile pentru creșterea puilor trebuie astfel proiectate încât să protejeze puii în fața
prădătorilor (caini, vulpi etc), cât și în fața condițiilor de climă neprielnice. Puii nu trebuie
niciodată lăsați să se ude până la piele. Trebuie ținuți într-un mediu uscat, curat și bine
ventilat.

CAPITOLUL III
PRODUCȚIA DE OUĂ

Dimensiunea ouălor
Ouăle de struț pot varia de la 350 grame până la peste 2200 grame. Mărimea medie
variază în funcție de subspecie și de condițiile de domesticire, dar se situează între 1300 și
1700 grame. Ouăle supradimensionale au o suprafață mică pentru gaze și schimb de vapori de
apă, și de aceea pot produce pui slabi, cu edeme. Pe de alta parte, ouăle subdimensionale
pierd excesiv apa în timpul incubatiei, rezultând pui slabi și deshidratati. Ouăle mici sunt de
obicei produse la începutul sezonului sau de către păsări tinere, și sunt cel mai adesea
infertile. Ouăle foarte mici au coaja foarte subțire și de obicei nu conțin gălbenuș.
Calitatea ouălor
În general, dacă femela este deficitară în proteine, carbohidrati sau grăsimi, ouăle
produse sunt echilibrate dar mai mici decât mărimea normală sau mai puține la număr. Cu
toate acestea, carența de vitamine sau minerale poate duce la un ou redus din punct de vedere
nutritiv.
Cerințele pentru incubare
Struților trebuie să li se pună la dispoziție zone pentru cuib cu nisip curat. Nisipul
trebuie să se afle într-o groapă adâncă de 1 metru, cu un canal de scurgere pe margine pentru
a drena apa pe timp ploios. Masculul va săpa în cuib în mod regulat, ceea ce angajează o
cantitate mare de nisip; de aceea, trebuie să aveți o rezervă permanentă de nisip curat pentru a
acoperi cuibul. Teoretic, această metodă ar trebui sa funcționeze dar struții pot alege să-și
construiască cuibul unde doresc. În cele mai multe cazuri, acesta este plasat lângă gard. Puteți
aștepta până ce masculul începe să construiască cuibul, și apoi acoperiți locul cu nisip.
Colectarea ouălor
Struții își depun ouăle, în general, după-amiaza sau seara, de aceea ele trebuie
colectate cât mai curând posibil. În mod ideal, colectarea ouălor trebuie să se facă de câteva
ori pe zi, cu ultima colectare la apusul soarelui. Ouăle rămase în cuib pot fi strivite sau chiar
mâncate de către struții adulți. De asemenea, ouăle lăsate în cuib peste noapte se pot răci,

9
permițând bacteriilor să intre în ou prin pori. Dacă ouăle sunt colectate în fiecare zi, va
rezulta o producție mai mare. Ouăle trebuie identificate la fiecare colectare. Numărul țarcului,
numărul femelei, și alte metode de identificare, sunt necesare pentru a evalua productivitatea,
și pot fi notate pe ou cu un creion. Toate aceste date trebuie organizate în dosare înainte ca
ouăle să fi igienizate și depozitate. Mai mult, este indicat ca ouăle să fie colectate la 10-15
minute după ce au fost ouate, mai ales în zilele călduroase, permițând cuticulei să se usuce.
Colectarea imediată previne distrugerea embrionului la temperaturi ridicate, expunerea la
microbi și pierderilor datorate furtului.
Trebuie remarcat faptu ca struții obișnuiesc să stea în cuib și să se joace cu ouăle după
ce au fost depuse, deci struții trebuie îndepărtați din cuib înainte de colectare.
Mănușile de latex trebuie purtate la manipularea ouălor, pentru a preveni ca uleiurile
din piele să pătrundă în coaja de ou.
Depoitarea ouălor
Depozitarea ouălor înainte de incubație sporește eficiența managementului clocirii,
permițând procesarea în grup a oualor. Atunci când se efectuează corect, depozitarea la rece
nu dăunează ouălor. Pragul de temperatură pentru creșterea embrionului trebuie să fie de
20℃. Ouăle de struț depozitate la peste această temperatură prezintă o mortalitate crescută
încă din a doua zi de viață. Ouăle depozitate la o temperatură cuprinsă între 12,8-18,3℃, pot
fi păstrate în siguranță timp de o săptămână, dar clocirea va fi redusă semnificativ la două
săptămâni. Umiditatea relativă de 75% este recomandată pentru a preveni pierderea în exces a
apei sub forma de vapori, în timpul depozitării ouălor. Cand ouăle nu sunt incubate în 4-7
zile, gradul de clocire scade. Ouăle trebuie întoarse de 3 ori pe zi înainte de a fi plasate în
incubator. Ouăle sunt plasate timp de 7 zile sub ultraviolete pentru a elimina bacteriile. Se
menține o umiditate relativ scăzută de 35% pentru a preveni apariția unor pui umflați.
Trebuie menținută, de asemenea, o temperatură de 17-21℃.
Incubația ouălor
O pare din proprietarii de ferme de struți preferă metoda naturală de incubație, atunci
când oul nu este îndepărtat din cuib și atât femela (pe timp de zi ), cât și masculul
(predominant noaptea) sunt responsabili de clocire. Dacă femela poate sta pe ouă, ea va
depune câte un ou la interval de două zile, cumulând astfel 12-15 ouă pe luna. Dacă, în
schimb, se apelează la incubatia artificială, atunci se vor colecta ouăle de două ori pe zi, se
vor depozita, se vor răci la 18-21℃, și se plasează în incubator timp de 7-10 zile. Dacă ouăle
nu sunt incubate în 7-10 zile, rata de clocire este semnificativ redusă.
Perioada media a unei incubații este de 42-43 de zile, la o temperatură de 36 ℃ și o
umiditate relativa de 23% - 26%. În această perioadă se recomandă o rotație de 6-8 ori pe zi.

10
 CAPITOLUL IV
FACTORI CE INFLUENȚEAZĂ CREȘTEREA STUȚILOR

1. Temperatura
Temperatura pentru pui în primele 10 zile de viață trebuie sa fie de 33-34℃, apoi de
29-30℃ până la vârsta de 3 săptămâni, iar de la 3 la 8 săptămâni, temperatura ideală este de
21-26℃ Puii nu trebuie expuși la temperaturi scăzute, și nici prea ridicate. Puii crescuți într-
un mediu strâmt, încălzit cu infraroșii, sunt susceptibili de a se îmbolnăvi când ajung într-un
mediu rece. Se recomandă încălzirea centralizată sau cu ajutorul becurilor calorice ceramice.
Dacă puii sunt așezați pe rumegus, coji de orez sau nisip pentru construcții, acestea trebuie
acoperite cu pânză de sac în primele 20 zile pentru ca puii să nu mănânce resturile, apărând
astfel probleme intestinale. După ce pânza este îndepărtată, rumegușul sau nisipul sunt
scuturate zilnic pentru a se usca.
2. Hrănirea
Dispozitivele pentru hrană și apă trebuie curățate, dezinfectate și reumplute. Este
important ca puii să învețe să mănânce terci din primele zile de viață, înainte de a fi trecuți pe
alimentatie cu lucernă. În acest timp, puii trebuie ținuți într-un spațiu mic (3×3 m/50 pui), cu
8-10 orificii de alimentare cu hrană și apă. Ei trebuie să aibă acces la hrană și apă din primele
zile. Prin agitarea hranei cu regularitate, pui vor fi îndrumați să mănânce; sunt curioși și vor
veni sa cerceteze. Poate fi de asemenea plasat un pui mai mare care știe să se hrănească,
pentru a-i învăța pe cei mici acest lucru. Lucerna se taie foarte fin ,se înmoaie, se amestecă cu
terci și se dă puilor de 6 ori pe zi. Imediat ce puii încep să mănânce din terci, spațiul în care
stau poate fi mărit câte puțin din fiecare zi, pentru ca aceștia să inceapă sa facă mai multă
mișcare. După 7 zile această zonă trebuie să măsoare 4×10 m/50 pui. Lucerna se
administrează după vârsta de 2-3 săptămâni. Pentru a preveni deshidratarea, apa potabilă
poate fi colorată galben-verde, culoare preferată de struti. Apa poate fi îmbogățită cu o soluție
de multivitamine. Containerele pentru hrană trebuie proiectate astfel încât puii să nu se calce
în picioare. Este important să se asigure și pietriș pentru pui, circa 2 kg la 50 kg de hrană.
3. Ventilația

11
 Creșa trebuie ventilată permanent, mai ales dacă sunt mulți pui, pentru a preveni
creșterea amoniacului. Curentul este nociv pentru pui, dar pe de altă parte ei nu trebuie
supraîncălziți. Un grad în plus la căldură este mai nociv decât unul în minus.Grupurile de mai
mult de 50 de pui trebuie ținute în spații largi, permițând detectarea anomaliilor.

4. Iluminatul
Performanțele reproductive ale struților sunt reglate în funcție de durata zilei - lumină.
Programele de iluminat folosesc o combinație de lumină naturală și lumină artificială pentru a
stimula și prelungi producția de ouă și fertilitatea. Ouăle sunt de obicei nefertile în ultima
parte a sezonului de împerechere; acest fapt poate fi cauzat de infertilitatea masculului.
Masculii pentru împerechere ar trebui să primească 16 ore de lumină pe zi, începând cu 3-4
săptămâni, înainte de a se împerechea cu femelele. După ce au fost plasați în același loc, atât
femelele cât și masculii primesc 16 ore de lumină pe zi, pe parcursul întregului sezon de
împerechere. După apusul soarelui, pot fi aprinse 2-5 lumânări pentru lumina artificială,
pentru a stimula producția de ouă. Durata de zi-lumină nu trebuie niciodată scurtată iar
intensitatea luminii nu trebuie niciodată scăzută în timpul ciclului de depunere. Trei sau patru
zile cu lumina scăzută sau durata micșorată poate genera ca întregul grup să stopeze producția
de ouă.
Femelele și masculii adulți trebuie separați după sezonul de împerechere. Aceasta va
permite păsărilor să fie mai odihnite, ele începând producția de ouă mai repede când vor fi
plasate împreună în sezonul de împerechere.
5. Condiții exterioare
Există o serie de sisteme de creștere a puilor, însă baza tuturor sistemelor o reprezintă
sistemul pășunilor cu lucernă și al alimentației pe bază de concentrate. Când puii au două
săptămâni și sunt pregatiți pentru lucernă, nu trebuie lăsați afară în frig, în primele zile.
Lucerna trebuie să fie scurtă, nu mai mult de înălțimea burții struților, iar țarcul nu mai mare
de 3-5 metri pătrați. Dacă țarcurile sunt prea mari, puii vor mânca prea multă lucernă, și prea
puțină hrană concentrată. Puii trebuie ținuți în sistem extensiv cât mai mult timp posibil,
înainte de a fi transferați pe pășune (nu înainte de vârsta de 4 luni). La vârsta de 6-8
săptămâni, puii pot fi plasați afară dacă vremea este prielnică, dar trebuie băgați în adăpost pe
timp de noapte. Pot fi manevrați în grupuri de 25-50 păsări.
6. Hrana puilor
Există o cantitate limitată de informații cu privire la cerințele nutriționale ale strutilor.
Cu toate acestea, au fost trasate câteva linii generale prin activitatea desfășurată în Africa. Ca
în cazul tuturor dietelor, o serie de ingrediente de calitate ar trebui să fie întâlnite în
recomandările de hrană pentru struți. Utilizarea unei game diversificate de ingrediente ajută
la reducerea variațiilor inerente la toate ingredientele luate separat. Struții sunt animale
ierbivore, hrănindu-se cu o varietate de plante și arbuști. În multe cazuri, plantele și fructele
suculente constituie o componenta importantă alături de insecte și șopârle. Într-o primă etapă,
hrana trebuie oferită sub formă fărâmițată. Celelalte tipuri de hrană trebuie să fie sub formă
de cocoloase. Modificările în dietă trebuie introduse gradat. Întotdeauna, schimbarea de la un
12
tip de hrană la altul se realizeaza încet, amestecand noua dietă în cea deja existentă. Într-o
primă etapă, se amestecă ¼ hrană nouă cu ¾ hrană actuală. După 4 zile, mixul este de ½ cu
½. După 8 zile, se amestecă ¾ cu ¼ din vechea dietă. După două săptămâni din acest proces,
noua dietă ar trebui să o înlocuiască total pe cea veche. Este foarte important ca tranziția să
fie făcută încet. Deoarece necesitățile nutritive ale strutilor se schimbă în primele 10 luni,
rația trebuie ajustată în mod continuu. Nivelele acceptate de aminoacizi, vitamine, minerale și
necesar energetic trebuie incluse în fiecare rație. Dacă una dintre aceste componente este
exclusă creșterea va fi influențată negativ, rezultând numeroase probleme. Hrana sub formă
de cocoloase este esentială începând cu vârsta de trei luni.
Cercetările efectuate în ultimii 5 ani ne indică cum trebuie modificate rațiile pentru a
obține maximum de creștere. Aceste cercetări au ajutat la stabilirea ratiilor pentru struți. Până
la vârsta de 10 luni, struțul este un animal foarte „economic”. Până la această vârstă raportul
este de 6,5 kg hrană / 1 kg luat în greutate. După aceasta etapa, raportul devine 12:1. Printr-o
hrănire adecvată a struțului se poate atinge maximum de greutate până la vârsta de 10 luni,
după care se poate folosi o rație mai slabă, de menținere a greutății. Dacă evolutia struțului dă
semne de retard ca urmare a conținutului scăzut de proteine avut la vârsta de o zi, costul total
pentru hrana de la vârsta de o zi până la 14 săptămâni va fi mult mai mare. Un pui bine hrănit,
din prima zi, va crește mai repede, atingând vârsta pentru vânzare mult mai rapid. Cercetările
au indicat faptul că o hrănire adecvată poate determina diferențe de greutate de până la 13 kg
la vârsta de 3 luni. Cercetările efectuate au indicat faptul că puii până la vârsta de 6 luni
trebuie hraniți cu „cocoloașe”. Compoziția generală a acestui tip de hrană consta în 18%
proteine și 16% fibre. Componenta proteică este suficientă pentru a asigura o creștere
adecvata fără a cauza probleme pentru picioare sau sistem osos, iar conținutul ridicat de fibre
se dovedește a regla consistenta fecalelor, reducand bacteriile.
În primele zile, puii iși consumă propriile fecale, provocându-și probleme intestinale.
Pentru a evita pericolele, fecalele trebuie adunate cu regularitate. Puii tineri preferă să
mănânce pământ decât „cocoloașe”. În general puii prefera hrana umedă în locul celei uscate.
Trebuie însă reținut faptul ca hrana umedă va fi asimilată mai rapid de organism, cauzând
indigestie. Recipientele pentru hrană trebuie curățate zilnic iar resturile de hrană trebuie
îndepărtate și oferite pasarilor mai în varsta. După prima hrănire, fecalele pasarilor trebuie
supravegheate timp de 3-5 zile. La primele semne de diaree, păsările trebuie tratate cu
antibiotice plasate în hrană sau apă.
Tabel 4.1 -Rata de creștere a puilor

Vârsta (săptămâni) 2-3 3-4 4-5 5-6 6-7 7-8

Greutatea medie (kg) 0,6 1,3 1,8 3,1 5 10

Dieta pentru struții adulți este asemănătoare cu cea pentru pui, cu excepția faptului că
păsările pentru reproducere trebuie să aibă o ratie de calciu/fosfor suficientă pentru a
compensa producția de ouă. Se recomandă consultarea veterinarului și/sau companiei
furnizoare pentru detalii în ceea ce privește hrana. Se recomandă menținerea păsărilor pe
dieta de întreținere în afara perioadei de depunere a ouălor. Acest regim trebuie sa permită
păsărilor să-și pastreze greutatea fără să o crească și chiar să o reducă (nu mai mult de 5-
10%) în afara perioadei de depunere a ouălor. Cu două luni înainte de această perioadă,

13
proteinele pot fi din nou administrate păsărilor pentru a le energiza înainte de depunere. În
general, struții adulți consumă aprox. 1,3-1,8 kg de hrană/zi.
Hrana pentru pui trebuie proiectată pentru ca păsările să câștige în greutate cu minim
de efort. Luarea în greutate într-un timp foarte scurt poate cauza probleme cu picioarele la
puii tineri. Puii sunt alimentați cu o rație de start în primele trei luni. Apoi rația este crescută
până la vârsta de 10-14 luni (când sunt pregătiți pentru tăiere). Stocul pentru înmulțire este
alimentat cu o rație specială timp de 6 luni pe an, și o rație de întreținere, în celelalte luni ale
anului.

CAPITOLUL V
AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE CREȘTERII STRUȚILOR

Avantaje
Struții nu necesită un spațiu mare pentru a crește, spre deosebire de vaci sau oi. Doar
4000 metri pătrați sunt necesari pentru a crește o pereche de struti, iar dacă se adaugă o a treia
pasăre, atunci este necesar 5000 metri pătrați.
Strutii fac pui foarte devreme și cu mai multă regularitate decât animalele tradiționale,
ca vaca. De exemplu, femela struț poate începe sa depună ouă la vârsta de 2 ani, și poate
produce 30-90 ouă pe an. Din acest motiv, potențialul pe piață al struțului este enorm; carnea
de struț este asemănătoare cu cea de vacă, fiind mult mai sănătoasă, datorită faptului că are un
conținut scăzut de grăsimi și colesterol. De când s-a dovedit că această carne „roșie” este mai
sănătoasă decât carnea roșie tradițională, numeroși consumatori conștienți din întreaga lume,
care sunt îngrijorați de atacurile de cord, presiunea ridicată a sângelui și bolile cardiace, au
devenit tot mai interesați în a achiziționa carne de struț.
Atunci când struțul este tăiat, se pierde foarte puțină carne în procesul de tăiere. Când
struțul este dus la sacrificare, carnea este vândută distribuitorilor și restaurantelor; pielea este
vândută pentru producția de produse de înaltă calitate; picioarele sunt plasate într-un praf
foarte fin și vândute în Estul îndepărtat, ca afrodisiac; penele sunt vândute constructorilor de
automobile pentru a fi folosite în ultima etapă de vopsire a acestora; în cele din urmă, ochii
sunt dispuși pentru centrele de cercetare a cataractei la oameni pentru a fi studiați.
Industria de creștere a struților are acces la programe de creștere și cumpărare
disponibile On-Line, iar fermele de struți pot comunica între ele, fie ca se afla în SUA,
Europa, Africa, Australia sau Noua Zeelandă, prin Internet. „Strutii on-line” pot realiza
procesul de găsire a perechilor, de incubatie, clocire, creștere, vânzare ouă și pui, și chiar

14
deplasarea păsărilor la tăiere. Se previzioneazî că piața de struți se va afla în plin proces de
creștere a cererii în viitorul apropiat.
În prezent, produsele obtinute de la struți devin din ce în ce mai accesibile, fapt
extrem de benefic, deoarece pielea de struț este considerată a fi cea mai fină și mai rezistență
din lume, în timp ce carnea de strut are un continut scazut de grăsimi și colesterol. Numărul
actual de struți crescuți în ferme, pe teritoriul SUA, variază între 400.000 și 700.000.
Asociatia Americana pentru Struți estimează ca va fi nevoie de aprox. 3.000.000 struti în
SUA, pentru a face aceasta industrie profitabilă atât pentru crescător, cat și pentru
consumator.

Dezavantaje
Investiția de intrare pe piața de struți este destul de ridicată; cu toate acestea, având în
vedere rata ridicată de natalitate a strutilor, este posibil să se realizeze un profit semnificativ
în 5 ani. Prețul pentru pielea de struț, carne și pene a scăzut încet în ultimii 5 ani. Aceasta se
datorează, pe de o parte creșterii numărului de exemplare disponibile pentru împerechere, iar
pe de alta parte ridicării monopolului sud-african.
În prezent, cea mai grava problema în ceea ce priveste carnea de struț, o reprezintă
faptul că nu sunt suficiente exemplare, iar carnea este foarte scumpă. De aceea, se recomandă
ca producătorii să se asocieze, pentru a furniza o cantitate suficientă de carne, astfel încât
ambalalatorii să identifice restaurante și distribuitori en-detail, cărora să le ofere aceste
produse la un preț rezonabil.

15
 CONCLUZII

În concluzie, creșterea struților poate fi avantajoasă deoarece :

- Terenul necesar unei ferme este mic, ajungand doar 1-2 hectare.
- Sunt păsări ierbivore, hrănindu-se în special cu lucernă, porumb, grâu, orz și
concentrate
- Producție nelimitată - Un trio (1 mascul și 2 femele) pot fi productivi timp de peste
30 de ani
- Sunt păsări foarte rezistente, nepretentioase și docile
- Nu poluează atmosfera sau zona în care trăiesc
- Perioada mare de fertilitate - peste 30 de ani.
- Investiții limitate în echipamente, construcții, timp și personal
- O piață a cărnii foarte receptivă și în continuă creștere ca urmare a apariției bolii
vacii nebune și altor epidemii în cadrul fermelor de vaci, piața satisfăcută doar într-o
proporție foarte mică
- Calitatea și valoarea foarte ridicată a pielii, aceasta fiind folosită în marochinăria de
lux
- Penele sunt căutate în lumea modei și în industria electronică (datorită proprietăților
electrostatice)
- Randament mult superior celorlalte animale și păsări
- Sunt foarte prolifice - pot ajunge la peste 80 ouă / an

16
 - Ajung la o greutate de sacrificare de peste 100 kg în 12 luni
- Au cea mai mare rată de conversie a mâncării în greutate
- Grăsimea este căutată în industria farmaceutică și cosmetică
- Ministerul Agriculturii acorda o serie de subvenții pentru crescătorii de struți
- Carnea de struț se vinde cu aproximativ 20 lei/kg, ouăle fecundate se vând cu 2-300
lei/bucata, iar 1,5 metri de piele costă în jur de 300 lei.
- De la o singura femelă struț se pot obține anual 5.000 dolari numai din valorificarea
ouălor.
Dezavantajele unei astfel de ferme sunt puține, cel mai mare dezavantaj fiind
necesitatea unei investiții inițiale considerabile și existența redusă pe piață, în acest moment,
a exemplarelor de struț, ceea ce poate face ca deschiderea unei astfel de ferme să fie
îngreunată.

17
 BIBLIOGRAFIE

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Stru%C8%9B
2. http://www.fermadestruti.3x.ro/
3. http://www.scritub.com/biologie/animale/STRUTI-TOTUL-DESPRE-
STRUTI61159.php
4. https://www.crestere-struti.ro/
5. www.sapard-romania.info

18