3.

Miniinterviul internațional neuropsihiatric (MINI)

Miniinterviul internațional neuropsihiatric (Mini-International Neuropsychiatric Inventerview, MINI)

este un interviu diagnostic structurat, conform critriilor DSM și ICD,
MINI este un instrument de dimensiuni relativ reduse, împărțit în module corespunzătoare
categoriilor diagnostice cum ar fi: episodul depresiv major, distimia, mania/hipomania, tulburarea de panică,
fobia socială, tulburarea de stres posttraumatică, tulburările legate de uzul de substanțe psihoactive altele
decât alcoolul, tulburările psihotice, anorexia nervoasă și tulburarea de anxietate generalizată.
Durta administrării este de 15-20 minute.
Acest instrument are proprietăți psihometrice bune, comparabile cu CIDI și SCID.

A. Afişaţi dicţionarul detaliat

B. SCALE UTILIZATE ÎN EVALUAREA DEPRESIEI

1. Inventarul pentru depresie Beck (BDI)

Inventarul pentru depresie Beck (Beck Depression Inventory , BDI) reprezintă standardul de aur în
rândul scalelor autoadministrate de evaluare a depresiei.
Aplicarea acestui test durează între 5 şi 10 minute și poate fi integrată ca parte a examenului psihologic sau
medical.
BDI este frecvent folosit în cercetările medicale precum și ca metodă de evaluare a eficienței
medicației sau psihoterapiei în tratamentul depresiei.
BDI-II este compatibil cu criteriile DSM-IV TR pentru depresie și acoperă cele mai recente două
săptămâni. Chestionarul cuprinde 21 itemi care vizează simptome depresive ca: tristeţea, sentimentele de
vinovăţie, pierderea interesului, retragerea socială și ideaţia suicidară. Itemii sunt scorați pe o scală de 4
puncte care reflectă gradul de severitate a simptomului (de la 0 – absența simptomului la 3 – intensitatea
maximă). 2 itemi permit respondentului să indice dacă au existat variții în sens crescător sau descrescător ale
somnului și apetitului alimentar (spre deosebire de BDI-1A care nu evaluează simptomele depresive
atipice) .
Scorare:
Fiecare item primește între 0 și 3 puncte obținându-se în final un scor cuprins între 0 și 63. În cazul
în care respondentul a încercuit două sau mai multe răspunsuri, se ia în considerare valoarea cea mai mare.
Severitatea depresiei este apreciată raportând scorul obținut la următoarele intervale:
0-13 – depresie minimă,
14-19 – depresie uşoară,
20-28 – depresie moderată,
29-63 – depresie severă.
Principala limită a acestui instrument este reprezentată de susceptibilitatea răspunsurilor de a fi
influențate de dezirabilitatea socială. De asemenea, BDI a fost criticat pentru capacitatea scăzută de a
discrimina între depresie și anxietate.

146 | P a g e
 3. Scala pentru depresie Hamilton (HAM-D)

Scala pentru depresie Hamilton (Hamilton Depression Rating Scale, HDRS sau HAM-D) a fost creată
pentru a măsura severitatea simptomelor depresive la persoanele diagnosticate cu o tulburare depresivă.
Versiunea originală (HAM-D17) este și astăzi cea mai utilizată.
Acest instrument este folosit pentru a estima severitatea simptomelor depresive atât la copii cât și la
adulți, atât în cazul tulburărilor depresive cât și în cazul altor tulburări mintale cum ar fi tulburările bipolare
sau schizofrenia. În cazul pacienților cu schizofrenie sau cu tulburare bipolară se recomandă utilizarea
concomitentă a scalelor specifice acestor tulburări: BPRS, PANSS, YMRS. HAM-D este deseori folosit
pentru a măsura eficiența medicației psihotrope sau a psihoterapiei în tratarea depresiei reprezentând, din
acest punct de vedere, un instrument standard în cercetarea medicală. HAM-D este mai puțin utilă la
pacienții vârstnici și la cei cu afecțiuni somatice, simptomatologia somatică prezentă la aceștia, putând
interfera cu rezultatul testării .
HAM-D este o scală administrată și scorată de către clinician sau de un intervievator instruit pentru
această formă de testare. Evaluarea se face pe baza interviului clinic dar pot fi utilizate și informații obținute
de la membrii familiei, prieteni, membrii echipei medicale care tratează pacientul, etc. Administrarea
durează 20-30 minute și sunt evaluate simptomele din ultimele 7 zile.
HAM-D17 conține 17 itemi care reflectă: dispoziția depresivă, sentimentele de vinovăție, ideația sau
comportamentul suicidar, insomnia, dificultățile în funcționarea profesională sau în alte activități, inhibiția
psihomotorie, agitația, anxietatea psihică și somatică, simptome gastrointestinale, simptome somatice
generale, simptome genitale, hipocondria, pierderea în greutate și insight-ul afecțiunii. Pentru evaluarea
dispoziției depresive, Hamilton consideră ca evaluatorul trebuie să caute prezența sentimentelor de tristețe,
inutilitate, pesimism în legătură cu viitorul și a tendinței de a plânge ușor. Pentru a evalua comportamentul
suicidar intervievatorul trebuie să investigheze existența ideației suicidare dar și a tentativelor de suicid.
Scorare pentru versiunea HAM-D17:
9 din cei 17 itemi itemi sunt scorați pe o scală de 5 puncte, de la 0 la 4. Unde: 0 -reprezintă absența
simptomului evaluat; 1 - indică dubii referitoare la prezența simptomului; 2 - intensitatea ușoară a
simptomului; 3 - intensitatea moderată a simptomului; 4 - intensitatea severă a simptomului. Ceilalți 8 itemi
sunt scorați pe o scală de 3 puncte de la 0 la 2 unde 0 -reprezintă absența simptomului evaluat; 1 - indică
dubii referitoare la prezența simptomului; 2 - prezența clară a simptomului. Astfel scorul final, obținut prin
însumarea punctajelor tuturor item-ilor este cuprins între 0 și 54, severitatea depresiei fiind apreciată astfel:
0- 7 – absența depresiei,
8-14 – depresie uşoară,
15-22 – depresie moderată,
≥ 23 depresie severă.
Pentru includerea în studiile clinice este necesar un scor de minimum 20.
Scorare pentru versiunea HAM-D7:
6 itemi sunt scorați pe o scală de 5 puncte, de la 0 la 4. Unde: 0 - reprezintă absența simptomului
evaluat; 1 - indică dubii referitoare la prezența simptomului; 2 - intensitatea ușoară a simptomului; 3 -
intensitatea moderată a simptomului; 4 - intensitatea severă a simptomului. 1 item este pe o scală de 3
puncte de la 0 la 2 unde 0 - reprezintă absența simptomului evaluat; 1 - indică dubii referitoare la prezența
simptomului; 2 - prezența clară a simptomului. Astfel scorul final obținut prin însumarea punctajelor tuturor
itemilor este cuprins între 0 și 26. Un scor de 0-3 indică remisiunea clinică fiind echivalent unui scor de 0-7
pentru HAM-D17.
Limitele HAM-D sunt reprezentate faptul că nu evaluează simptomele atipice (de ex., hiperfagia,
hipersomnia) și nici alte simptome depresive specifice (cum ar fi scăderea stimei de sine, sentimentele de
inferioritate). Fiind elaborat înaintea apariției DSM-IV acest chestionar nu cuprinde simptome care fac parte
din criteriile necesare diagnosticului tulburărilor depresive. De asemenea, deoarece anxietatea este explicit
evaluată cu această scală, nu pot fi todeauna diferențiate simptomele datorate anxietății de cele datorate
depresiei. Datorită faptului că HAM-D este administrată și scorată de către un intervievator, există un grad
crescut de subiectivitate în interpretarea răspunsurilor, acest aspect putând influeța scorul final. Din acest
motiv unele persoane preferă folosirea scalelor autoadministrate.
147 | P a g e
 4. Scala pentru depresie Montgomery-Åsberg (MADRS)

scală sensibilă la schimbare, utilă în decelarea celor mai mici modificări clinice produse sub
acţiunea medicației antidepresive.
MADRS poate fi administrată de medici psihiatri, psihologi sau de alte persoane instruite pentru
această formă de testare. Durata administrării este de 5-10 minute. Sunt evaluate simptomele dintr-un
interval de timp precendent administrării, a cărui durată poate fi stabilită de intervievator. Astfel poate fi
evaluată de exemplu, simptomatologia depresivă din ultimele 3 zile sau din ultima săptămână, o condiție
obligatorie fiind înregistrarea testării.
Scala se aplică sub forma unui interviu structurat care conţine întrebări cu caracter general dar şi
întrebări ţintite. Pot fi utile și informațiile obținute de la aparţinători sau de la personalul medical.
Chestionarul conține 10 itemi: tristețe aparentă, tristețe afirmată, stare de tensiune interioară,
perturbarea duratei somnului, reducerea apetitului, dificultăți de concentrare, oboseală,
insensibilitate/labilitate afectivă, gânduri pesimiste, gânduri de suicid. 9 dintre acești itemi au la bază
relatările subiectului. Itemul tristețe aparentă este cotat pe baza observării pacientului de către evaluator.
Scorare:
Fiecare din cei 10 itemi sunt cotaţi pe o scală de 7 puncte (de la 0 la 6), în funcţie de frecvenţă şi
severitatea simptomului evaluat. 0 – semnifică absența simptomului iar 9 – frecvența și intensitatea maximă.
În cadrul chestionarului sunt clar definite scorurile 0, 2, 4, și 6, scorurile 1, 3, 5 fiind considerate trepte
intermediare. Prin însumarea scorurilor la itemi se obține scorul final care variază între 0 și 60.
Severitatea depresiei este estimată în funcție de următoarele intervale:
0- 6 – absenţa depresiei,
7-19 – depresie uşoară,
20-34 – depresie medie,
35-60 –depresie severă.
Scorurile MADRS prezintă corelații semnificative cu scorurile HAM-D. Fidelitatea legata de
evaluatori variază între 0,89 și 0,97.
Avantajele acestei scale sunt reprezentate de precizia cu care măsoară modificările simptomatologiei
și de fiabilitatea crescută datorată numărului redus de itemi și timpului scurt de administrare. Deoarece nu
conține itemi care să evalueze simptomele somatice, MADRS poate fi folosită în evaluarea depresiei la
pacienții cu tulburări psihosomatice.

1. Scala Young de evaluare a maniei (YMRS)

cea mai utilizată scală de evaluare a simptomelor maniacale. severitatea simptomelor maniacale și pentru a
monitoriza răspunsul la tratament. Itemii scalei reflectă simptomatologia prezentă atât în formele ușoare cât
și în cele severe ale maniei. Poate fi folosită atât în tulburarea bipolară I cât și în tulburarea bipolară II.
Deoarece nu evaluează simptomele depresive, în prezența episoadelor mixte, se recomandă administrarea
concomitentă a unei scale pentru depresie cum ar fi HAM-D sau MADRS.
Informațiile necesare pentru completarea chestionarului sunt obținute atât din relatările pacientului
cât și din observarea atentă a acestuia, de aceea se recomandă ca YMRS să fie completat de medici sau de
asistente medicale cu experiență în practica psihiatrică. Completarea durează 10-20 minute. Pacientului i se
cer informații despre simptomatologia prezentă în intervalul de 48 ore anterior examinării.
Scala cuprinde 11 itemi: dispoziție crescută, creșterea energiei sau a activității motorii, interesul
sexual, somn, iritabilitate, vorbire (ritm și cantitate), afectarea gândirii – limbajului, conținut, comportament
disruptiv – agresiv, aspect și insight.
Scorare:
Patru dintre itemi sunt cotaţi pe o scală de la 0 la 8, restul itemilor fiind cotaţi pe o scală de la 0 la 4.
Scorul total variază între 0 și 60. Un scor ≤ 12 indică remisiunea simptomelor. Autorii recomandă scoruri
prag pentru evaluarea severității maniei:
148 | P a g e
 ≤ 12 absența maniei,
13- 19 – manie minimă,
20- 25– manie ușoară,
26-37– manie moderată,
≥38– manie severă.
YMRS este utilă pentru urmărirea răspunsului la tratament în studiile clinice dar și pentru
monitorizarea recăderilor la pacienții tratați sau netratați.

1. Scala de anxietate Hamilton (HAM-A)

evaluare globală a anxietății. Este utilă atât în practica clinică cât și în cercetare.
HAM-A este administrată de un evaluator cu experiență clinică, sub forma unui interviu
semistructurat. Completarea chestionarului necesită 10-15 minute.
Scala conține 14 intemi care măsoară atât anxietatea psihică (dispoziție anxioasă, frică, dificultate de
concentrare, tensiune psihică, dispoziție depresivă) cât și simptomele somatice (insomnie, tensiune
musculară, modificări senzoriale, simptome gastrointestinale, cardiovasculare, genitourinare, respiratorii,
vegetative). Ultimul item este completat de evaluator pe baza observării comportamentului pacientului pe
parcursul interviului. Evaluarea se bazează pe simptomatologia din ultima săptămână.
Scorare:
Fiecare item este evaluat pe o scală de 5 puncte de la 0 (absenţa simptomelor anxioase) la 4
(simptome severe, dizabilitatnte). Scorul obținut prin însumarea răspunsurilor la itemi este cuprins între 0 și
56. Un scor de 14 indică o anxietate semnificativă. Persoanele cu tulburări anxioase (cum ar fi tulburarea de
anxietate generalizată, tulburarea de panică) obțin scoruri mai mari de 20 iar persoanele sănătoase obțin
scoruri în jurul valorii 5.
Severitatea simptomelor este estimată astfel:
0-14 – anxietate uşoară,
15-28 – anxietate moderată,
29-42 – anxietate severă.
43-56 – f severa

Limitele acestui instrument sunt reprezentate de capacitate discriminativă redusă între anxietate și
depresie, definirea vagă a simptomelor somatice, care se pot confunda în studiile clinice cu reacțiile adverse
la tratament și de definirea inconsistentă a simptomelor cognitive.

3. Scala de anxietate socială Liebowitz (LSAS)

A fost construită pentru a măsura frica şi evitarea la pacienții cu fobie socială.

Există mai multe versiuni ale scalei: LASA-Self-Report (permite autoevaluarea subiectului), LASA-
Clinician-Administered (versiunea pentru clinicieni) și LASA-Children and Adolescents (pentru copii și
adolescenți).
Instrumentul conține 24 itemi. Fiecare item constă într-o situație dată, cum ar fi de exemplu: a vorbi
la telefon în public, a participa la discuții în grupuri restrânse, a participa la petreceri, a întâlni persoane
necunoscute, a vorbi cu autoritățile, a mânca în public sau a vorbi în public. La fiecare item persoana
evaluată trebuie să acorde un scor pentru frica (de la 0 la 3: absentă, ușoară, moderată, severă) și un scor
pentru evitare (de la 0 la 3: niciodată, ocazional, adesea, de obicei). Durata de administrate este de 20-30
minute.
LSAS poate fi împărțită în 2 subscale: interacţiunea socială (11 itemi) şi performanţă (13 itemi) Cele
2 subscale pot fi împărţite mai departe în 4 subscale care vizează anxietatea de performanţă, evitarea
performanţei, anxietatea socială şi evitarea socială.
Scorare:
Prin însumarea răspunsurilor la itemi, scala furnizează pe lângă scorul total, alte 6 scorurui pentru:
149 | P a g e
frica de interacțiune socială, frica de acțiune în context social, evitarea interacțiunii sociale, eviatrea acțiunii,
un scor subtotal pentru frică și un scor subtotal pentru eviare. În funcție de scorul total, severitatea afecțiunii
poate fi apreciată astfel:
55-65 – fobie socială moderată,
65-80 – fobie socială marcată,
80-95 – fobie socială severă,
>95 – fobie socială foarte severă.
LSAS este un instrument fidel, valid și sensibil la modificările induse de tratamentul medicamentos.
Principala limită a acestui instrument este reprezentată de lipsa de evaluare a simptomelor cognitive.

5. Scala obsesivo-compulsiva Yale-Brown (Y-BOCS)

Scala obsesivo-compulsiva Yale-Brown (Yale-Brown Obsessive Compulsive Scale, Y-BOCS)

dezvoltată de Goodman și colab. (1989), reprezintă stardardul de aur în rândul scalelor aministrate de
clinician pentru evaluarea severității simptomelor la pacienții cu TOC.
Într-o primă etapă, se oferă pacientului o listă cu 64 itemi în scopul identificării simptomelor
obsesivo-compulsive. Această listă conține 8 categorii de obsesii (obsesii agresive, obsesii de contaminare,
obsesii sexuale, obsesii de tezaurizare/salvare, obsesii religioase, obsesii de simetrie sau exactitate, obsesii
somatice, diverse obsesii) și 8 categorii de compulsii (compulsii de spălare/curățare, compulsii de numărare,
compulsii de verificare, ritualuri de repetare, compulsii de aranjare/ordonare, compulsii de
tezaurizare/colectare, compulsii de control, diverse compulsii). I se cere apoi subiectului să se concentreze
pe cele mai supărătoare 3 simptome.
Ulterior se administrează scala propriu-zisă, sub forma unui interviu semistructurat. Chestionarul
este compus din 10 itemi: timpul ocupat de obsesii, interferența obsesiilor, distresul cauzat de obsesii,
rezistența la obsesii, controlul obsesiilor, timpul ocupat de compulsii, interferența compulsii, distresul cauzat
de compulsii, rezistența la compulsii și controlul compulsiilor. Itemii sunt împățiți în două subscale: scala
obsesiilor și scala compulsiilor. Fiecare item este cotat pe o scală cu 5 trepte, de la 0 (fără simptome) la 4
(simptome severe), și reflectă efectul cumulat al obsesiilor respectiv compulsiilor. Evaluarea itemilor
trebuie făcută în forma propusă de autori, dar intervievatorul este liber să pună și alte întrebări dacă este
necesar. Durata testării este de 20-30 minute.
Scorare:
Prin însumarea răspunsurilor la itemi se obțin scorurile pentru fiecare subscală în parte (de la 0 la 20)
și scorul total (de la 0 la 40).
Y-BOCS este o scală de dimensiuni reduse, ușor de administrat. Ea este folosită atât pentru
aprecierea conținutului și a severității simptomelor obsesivo-compulsive cât și pentru evaluarea răspunsului
la tratament.
Există și alte versiuni ale scalei: scala pentru cumpărături de 10 itemi (YBOCS-SV – shopping
version), scala pentru tulburarea dismorfică corporală de 12 itemi (BDD-YBOCS – Body Dysmorphic
Disorder), scala pentru mari băutori de 10 itemi (YBOCS-hd – havy drinkers), scala pentru tricotilomanie de
10 itemi (YBOCS-TM), o versiune pentru copii (CY-YBOCS) și o vesiune de autoevaluare.

E. SCALE UTILIZATE ÎN EVALUAREA PSIHOZELOR

1. Scala scurtă de evaluare psihiatrică (BPRS)

măsurarea simptomelor psihotice și nonpsihotice la pacienți cu afecțiuni psihiatrice grave precum

schizofrenia.
BPRS este o scală de observație, semistructurată administrată de clinician. O parte din itemi se
raportează la momentul evaluării ”aici și acum”, iar restul acoperă simptome prezente în ultimele 2
săptămâni. Durata admistrării este de 10-30 minute.
Scala prezintă mai multe variante, cea mai folosită fiind cea cu 18 itemi. Itemii au o definiție destul
150 | P a g e
de sumară, fără criterii operaționale. Cu toate acestea ei corespund consensului semiologic și diagnostic larg
acceptat internațional. Ei sunt: 1- preocupări somatice, 2- anxietate, 3- retragere emoțională, 4-
dezorganizare conceptuală, 5- sentimente de vinovăție, 6- tensiune, 7-manierisme și posturi, 8- grandiozitate,
9- dispoziție depresivă, 10- ostilitate, 11- suspiciozitate, 12- comportament halucinator, 13- inhibiție
motorie, 14- necooperare, 15- conținut neobișnuit al gândirii, 16- tocire afectivă, 17- excitație și 18-
dezorientare. O parte din itemi se raportează la momentul evaluării ”aici și acum”, iar restul acoperă ultimele
72 ore (2, 10, 11, 12, 16, 19)
Scorare:
Itemi sunt evaluați pe o scală de 7 puncte, de la 1 (absența simptomului) la 7 (severitate extremă).
Scorul final, obținut prin însumare, variază între 18 și 126.
BPRS este util în monitorizarea răspunsului la tratament, frecvența evaluărilor fiind lăsată la
latitudinea clinicianului. Scala a fost construită pentru pacienții internați, dar poate fi folosită și în cazul
pacienților din ambulator.
Principala limită a scalei este reprezentată de ambiguitatea criteriilor pentru anumite grade de
severitate care se pot suprapune în cazul itemilor vag definiți. Avantajele scalei sunt date de dimensiunile
reduse, ușurința administrării, răspândirea largă și de validarea științifică riguroasă a proprietăților sale
psihometrice.

2. Scala de evaluare a simptomelor pozitive și negative (PANSS)

măsura severitatea simptomatologiei la adulții cu schizofrenie, tulburarea schizoafectivă și alte

psihoze. Ea reprezintă o adaptare a unor scale psihopatologice mai vechi printre care și Brief Psychiatric
Rating Scale (BPRS). O parte din itemii BPRS au fost preluați, într-o formă modificată în PANSS.
Itemii, în număr de 30, au fost aleși astfel încât să acopere doar acele simptome care sunt lipsite de
ambiguitate conceptuală, ușor de diferențiat unele de altele și care pot fi considerate primare, adică nu sunt
trăsături derivate din alte modificări psihopatologice. Fiecare item este definit în detaliu și este evaluat pe o
scală cu 7 ancore, de la 1 (absent) la 7 (sever). Pentru o evaluare cât mai precisă, fiecare ancoră este la
rândul său definită.
Scala este împărțită în trei subscale:
- Subscala simptomelor pozitive (scala P) cu 7 itemi: idei delirante, dezorganizare conceptuală,
comportament halucinator, excitație, grandiozitate, suspiciozitate/persecuție și ostilitate.
- Subscala simptomelor negative (scala N) cu 7 itemi: tocire afectivă, retragere emoțională, raporturi
interpersonale alterate, pasivitate/retragere socială, dificultăți de abstractizare, lipsa de spontaneitate și de
fluență în conversație și gândire stereotipă.
- Subscala de psihopatologie generală (scala G) cu 16 itemi: preocupări somatice, anxietate,
sentimente de vinovăție, tensiune, manierisme și posturare, depresie, inhibiție motorie, necooperare, conținut
neobișnuit al gândirii, dezorientare, inatenție, afectarea judecății și insight, tulburări de voință, control scăzut
al impulsurilor, preocupare și evitare socială activă.
PANSS este administrat de clinician sau de un evaluator instruit pentru această formă de testare.
Evaluarea se face pe baza unui interviu clinic semistructurat dar pot fi utilizate și informații obținute de la
membrii familiei sau membrii echipei medicale. Durata administrării este de aproximativ 30-40 minute iar
perioada evaluată este de o săptămână înaintea testării.
Autorii recomandă ca, anterior evaluării propriu-zise, să existe o discuție de câteva minute cu
pacientul despre boala sa, despre circumstanțele generale ale vieții sale, etc. pentru a-i oferi evaluatorului
posibilitatea să observe comportamentul și modul de gândire ale subiectului. Următorul pas ar trebui să fie
administrarea chestionarului, iar ultima parte a evaluării ar trebui să se focalizeze pe domeniile în care
pacientul a fost reticent sau ambivalent pentru a identifica conținutul neobișnuit al gîndirii, tulburările de
conceptualizare sau ideile delirante ale pacientului.
Scorare:
Scorul total, obținut prin însumarea rezultatelor la itemi, este între 7 și 49 pentru scala P respectiv
pentru scala N și între 16 și 112 pentru scala G. Autorii furnizează următoarele scoruri normative pentru cele

151 | P a g e
trei subscale:
- 20 pentru scala P,
- 22 pentru scala N,
- 40 pentru scala G.
Poate fi calculat și un scor compozit, prin scăderea scorului negativ din scorul pozitiv. Aceste scor
indică dacă predomină simptomele negative sau simptomele pozitive. Scorul compozit variază între -42
(când există numai simptome negative) și +42 (când există numai simptome pozitive).
Scala PANSS este standardul de aur în identificarea și măsurarea severității simptomelor
schizofreniforme. Ea este folosită atât în clinică, pentru evaluarea severității bolii, monitorizarea răspunsului
la tratament și a recăderilor cât și în trialurile clinice.

3. Scala pentru evaluarea simptomelor negative (SANS)

25 itemi, 15-20 minute.

SANS evaluează 5 domenii ale simptomatologiei negative: alogia, aplatizarea afectivă,
avoliția-apatia, anhedonia-asocialitateta și atenția. Itemii sunt scorați de la 0 la 5 (0=absența simptomului și
5= simptom sever). Scorurile obținute la SANS și SAPS sunt împărțite în de trei dimensiuni
simptomatologice: psihoticism, simptome negative și dezorganizare. Dimensiunea psihoticism include
halucinațiile și ideile delirante; dimensiunea simptome negative include alogia, aplatizarea afectivă, avoliția-
apatia, anhedonia-asocialitateta iar dimensiunea dezorganizare include comportamentul bizar, tulburări
formale de gândire și afect inadecvat. Deși SANS a fos dezvoltat pentru a evalua simptomele negative din
schizofrenie, scoruri înalte la anumiți itemi pot fi obținute și de pacienți cu alte tulburări minatle cum ar fi:
tuburarea depresivă sau tulburările psihotice induse de substanțe.
Avantajele SANS includ ușurința administrării și fidelitatea bine documentată

4. Scala pentru evaluarea simptomelor pozitive (SAPS)

SAPS este administrat de un clinician sub forma unui interviu clinic general plus o serie de întrebări
standard. Adițional pot fi folosite și informații furnizate de membrii familiei sau membrii echipei medicale.
Durata administrării este de 15-20 minute.
SAPS evaluează simptomele pozitive în detaliu (de ex., halucinațiile sunt vizate de 6 itemi). Itemii
sunt grupați, următoarele categorii: halucinații, idei delirante, comportament bizar, tulburări formale de
gândire pozitive. Itemii sunt scorațide la 0 la 5 (0=absența simptomului și 5= simptom sever). Scorurile
obținute la SANS și SAPS sunt împărțite în de trei dimensiuni simptomatologice: psihoticism, simptome
negative și dezorganizare. Dimensiunea psihoticism include halucinațiile și ideile delirante; dimensiunea
simptome negative include alogia, aplatizarea afectivă, avoliția-apatia, anhedonia-asocialitateta iar
dimensiunea dezorganizare include comportamentul bizar, tulburări formale de gândire și afect inadecvat.
Ca instrument de cercetare SAPS este mai puțin utilizat decât SANS.

1. Inventarul de evaluare a insight-ului (SAI)

3 itemi- SAI evaluează insihgt-ul în funcţie de trei dimensiuni: 1. Recunoaştere bolii mintale, 2.
Abilitatea de a recunoaşte evenimentele anormale (de ex., halucinaţiile) ca fiind patologice, 3. Complianţa la
tratament. Răspunsurile sunt scorate de la 0 la 2 (0=niciodată şi 2=adesea). Scala este administraă de
clinician, durata administrării fiind de aproximativ 10 minute.
SAI prezintă avantajul uşurinţei de administrare.
Există şi o variantă extinsă a SAI care cuprinde şi conştientizarea schimbării.
SAI este utilizat pentru evaluarea tulburărilor psihotice.

152 | P a g e
 H. SCALE DE EVALUARE A ADICȚIILOR

1. Indexul de severitate al adicțiilor

Indexul de severitate al adicțiilor ( Addiction Severity Index, ASI) a fost dezvoltat de AT Mc Lellan și
colaboratorii pentru a aduce informații despre ariile de activitate ale individului care contribuie la abuzul de
substanțe. ASI evaluează șapte arii de activitate incluzând starea de sănătate, locul de muncă și rețeua de
suport, uzul de droguri, uzul de alcool, statutul legal, statutul social/familial și starea psihică. Fiecare arie
este examinată separat pentru identificarea simptomelor.
Evaluarea severității este reprezentată de estimările cu privire la nevoia de tratament a pacientului în
fiecare domeniu. Intervalul scalei merge de la 0 (lipsa necesității de tratament) la 9 (necesitatea
tratamentului pentru a interveni în situații care amenință viața pacientului). evaluarea se raportează la
ultimele 30 zile. Scala conține 142 itemi care vizează, pe lângă cele șapte arii de activitate și informații
demografice generale.
ASI este un chestionar aplicat de către clinician, durata sa de administrare fiind de 60 minute.
Aplicare este urmată de un interviu cu o durată de 15-20 minute
ASI este folosit pentru a evalua severitatea și natura problemelor/simptomelor experiențate ca
rezultat al abuzului de substanțe.

1. Scala de probabilitate a suicidului (SPS)

Scala de probabilitate a suicidului ( Suicide Probability Scale, SPS), dezvoltată de JG Cull și WS

Gill, este o scală de autoadministrare cu 36 itemi utilizată pentru a evalua riscul suicidar la adolescenți și
adulți. Fiecare item al SPS este o afirmație care descrie un sentiment sau un comportament. Subiecților li se
cere să evalueze cât de frecvent a fost adevărată fiecare afirmație pe o sală cu 4 puncte. Scala furnizează un
scor total și scoruri pentru patru subscale: disperare, ideație suicidară, autoevaluare negativă și ostilitate.
Pentru aprecierea riscului suicidar administrarea SPS nu este suficientă fiind necesară o evaluare clinică
completă.
Durată de administrare este de 15-20 minute.

M. SCALE UTILIZATE ÎN EVALUAREA A SIMPTOMELOR EXTRAPIRAMIDALE

1. Scala de evaluare a mișcărilor anormale involuntare (AIMS)

Mișcările anormale pot avea multiple cauze, printre acestea numărându-se și diskinezia tardivă care
apare în urma administrării antipsihoticelor. De aceea AIMS a fost intens folosită în trialurile clinice.
Scala este folosită și pentru urmărirea evoluției severității mișcărilor fiind un instrument util în
monitorizarea pacienților tratați cu neuroleptice. În acest caz testul este aplicat o dată la 3-6 luni.
AIMS este administrat de clinician într-un interval de timp de 10 minute.
Înaintea administrării testului propriuzis se observă pacientul de la distanță (de ex., în sală de
așteptare). Pentru testare se folosește un scaun tare, solid, fără brațe. Pacientul este rugat să stea liniștit în
scaun și să nu aibă nimic în gură.
Chestionarul conține 12 itemi care evaluează în principal mișcările orofaciale, ale extremităților și ale
trunchiului. Doi itemi fac referire la condiția stomatologică a pacientului. Restul itemilor vizează mișcările.
Evaluatorul îl întreabă pe pacient dacă a observat mișcări anormale ale gurii, feței, mîinilor sau picioarelor.
Dacă pacientul răspunde afirmativ, evaluatorul îl întreabă dacă aceste mișcări interferă cu activitățile sale
zilnice. Ulterior, pacientul este observat în timp ce stă pe scaun, cu picioarele pe podea, cu genunchii ușor
despărțiți, cu mâinile pe genunchi. Pacientul este rugat să deschidă gura și să scoată limba, de două ori, în
153 | P a g e
timp ce evaluatorul îl privește. Apoi i se cere să atingă succesiv degetul mare cu celelalte degete, înt-un ritm
foarte rapid, timp de 10-15 secunde, întâi pentru mâna dreaptă apoi pentru mâna stângă. În aceast timp,
clinicianul observă fața și picioarele pacientului pentru a constata dacă apar sau nu mișcări involuntare.
După examinarea feței și mâinilor, pacientul este rugat să execute mișcări de flexie-extensie pe rând,
cu fiecare braț. Apoi i se cere să se ridice în picioare pentru a observa întregul corp. Ulterior pacientul este
rugat să întindă ambele brațe în față cu palmele în jos. Trunchiul, picioarele și gura sunt în continuare
observate pentru existența mișcărilor anormale. Pacientul face apoi câțiva pași, timp în care sunt observate
mersul și mâinile.
Scorare:
10 itemi ai AIMS sunt scorați pe o scală de la 0 la 4 (0 - absența simptomului, 1-simptome minore, 2
- simptome ușoare, 3 - simptome moderate, 4 - simptome severe). 2 itemi (cei referitori la condiția
stomatologică) sunt scorați pe o scală de 2 puncte (0 - absența simptomului, 1- prezența simptomului).
Scorul total al AIMS nu se comunică pacientului. Un scor ≥2 evidențiază prezența diskineziei
tardive.
2. Scala de evaluare globală a funcționării (GAF)

scală de 100 puncte. Ulterior scala a fost divizată în 10 grupe a câte 10 puncte (numite nivele)
GAF apreciază pe un continuum (de la 1 la 100) funcționarea psihologică, socială și profesională a
pacientului. Disfuncțiile cauzate de restricțiile somatice sau de mediu nu sunt incluse. Scala este utilă pentru
planificarea tratamentului, măsurarea răspunsului la tratament, monitorizarea evoluției bolii și stabilirea
prognosticului.
GAF este aplicată de către clinician care folosește, pentru evaluare, toate sursele disponibile:
documente medicale, interviul clinic, informațiile de la aparținători, etc. Este evaluată perioada curentă (de
ex., perioada de o săptămână anterioară evaluării). Durata administrării este de aproximativ 2 minute sau
mai puțin.
Scorare:
A calcula un scor GAF implică alegerea unei valori, care reflectă cel mai bine nivelul de funcționare
a persoanei, cuprinse în intervalul 1 (care reflectă, ipotetic cel mai disfuncțional individ) - 100 (care reflectă,
ipotetic cel mai sănătos individ). Scorul 0 se alege atunci când nu există suficiente informații pentru a evalua
pacientul. Scala este împărțită în 10 decile, fiecare fiind acompaniată de o descriere a simptomatologiei. În
interiorul decilei clinicianul alege numărul unic care descrie cel mai bine nivelul de funcționare al
pacientului. Dacă un pacient întrunește criteriile pentru două sau mai multe nivele de funcționare, se alege
valoarea cea mai mică.
Severitatea disfuncției este reflectată astfel:
- intervalele 91-100 și 81-90 reflectă nivele superioare de funcționare,
- intervalul 71-80 include persoane cu modificări psihopatologice minime,
- majoritatea pacienților din ambulator au scoruri între 31 și 70,
- majoritatea pacienților internați au scoruri între 1 și 40.
In cercetarea medicală GAF a fost folosită în sute de studii pentru: definirea eșantioanelor,
monitorizarea evoluției clinice, evaluarea răspunsului la tratament sau pentru etalonarea altor scale.
Limitele scalei sunt date de natura subiectivă a evaluării și de confuzia care se poate face între
simptomatologie și funcționare. Principalele avantaje sunt: dimensiunile reduse, ușurința administrării,
fiabilitatea mare și sensibilitatea la schimbare

O. SCALE DE EVALUARE GLOBALĂ

1. Impresia Clinică globală (CGI)

Construită de Institultul Național de Sănătate Mintală al SUA (NIMH), scala Impresia clinică globală
(Clinical Global Impressions, CGI) este unul dintre instrumentele de dimensiuni reduse cele mai utilizate în
psihiatrie. Ea oferă o măsură gobală a severității bolii, care ia în considerare toate informațiile disponibile
despre pacient incluzând: istoricul bolii, circumstanțele psihosociale, simptomele, comportamentul și
impactul simptomelor asupra funcționalității. Reaplicată, după un interval de timp, permite evaluarea
154 | P a g e
răspunsului la tratamet.
CGI este administrată de clinician sau de un intervievator instruit, care estimează severitatea bolii,
evoluția clinică și eficiența tratamentului. Evaluarea se bazează pe experiența clinicianului cu pacienții care
provin din aceeași populație cu pacientul evaluat. De exemplu un pacient cu depresie trebuie comparat cu
pacienții depresivi și nu cu pacienții schizofreni.
Scala include 3 itemi:
 Severitatea bolii (Clinical Global Illness Severity CGIS)
 Ameliorarea globală (Clinical Global Improvement or Change CGIC)
 Răspunsul terapeutic
CGIS și CGIC sunt mai frecvent folosite comparativ cu ”răspunsul terapeutic”, atât în practica
medicală cât și în studiile psihofarmacologice.
Scorare:
Severitatea bolii este scorată pe o scală în 7 trepte (de la 1 la 7).
Pentru a atribui un scor pe scala CGIS, evaluatorul trebuie să răspundă la întrebarea: ”Având în
vedere experiența dumneavoastră anterioară cu astfel de pacienți, cât de bolnav este pacientul la acest
moment?”. Răspunsul este unul din următoarele:
1= sănătos,
2= la limita dintre sănatate și boală,
3= ușor bolnav,
4= moderat bolnav,
5= relativ grav bolnav,
6= grav bolnav,
7= printre bolnavii extrem de gravi.
Iar pentru a oferi un răspuns pe scala CGIC, evaluatorul răspunde la o întrebare de tipul:
”Comparativ cu momentul anterior inițierii tratamentului, cum apreciați starea pacientului?”. Posibilitățile
de răspuns sunt:
1= îmbunătățirea este foarte importantă,
2= mult îmbunătățită,
3= ușor îmbunătățită,
4= nu e nicio schimbare,
5= ușor înrăutățită,
6= mult înrăutățită,
7= foarte mult înrăutățită.
În cercetarea medicală, CGI are o utilitate extraordinară. Ea poate fi aplicată în majoritatea bolilor
psihice (depresie, schizofrenie, anxietate, etc.), indiferent de populație, medicamente sau alte scale folosite.
În practica clinică CGI are o utilitate asemănătoare – este simplu de administrat, aplicabilă în toate bolile
indiferent de medicație și este potrivită pentru urmărirea evoluției.

P. SCALE DE EVALUARE GERIATRICE

1. Scala de evaluare a bolii Alzheimer

Scala de evaluare a bolii Alzheimer (Alzheimer's Disease Assessment Scale, ADAS) creată de RC
Mohs și WG Rosen, este o scală cu 21 itemi care măsoară severitatea disfuncțiilor în comportamentele
cognitive și în comportamentele noncognitive caracteristice bolii Alzheimer. Există o subscală cognitivă (9
itemi), o subscală noncognitivă (10 itemi) și o subscală cu sarcini de memorie (2 itemi). Itemii sunt scorați
diferit în funcție de domeniul care este evaluat. Sunt incluse scale de severitate a simptomelor cu scoruri
care variază de la 1 la 5. ADAS este sensibilă la agravarea disfuncțiilor odată cu progresia bolii, de aceea
poate fi utilizată pentru monitorizarea evoluției bolii. O limită a scalei este reprezentată de faptul că este mai
puțin fidelă la pacienții cu boala Alzheimer care prezintă disfuncții severe.
Testul este administrat de un evaluator instruit. Durata administrării este de 30-45 minute.

155 | P a g e
 2. Inventarul neuropsihiatric

Inventarul neuropsihiatric (Neuropsychiatric Inventory - NPI) a fost dezvoltat de J Cummings și

colaboratorii în anul 1994. Scala vizează 10 tipuri de perturbări: idei delirante, halucinații, disforia,
anxietatea, agitația/agresivitatea, euforia, inhibiția, iritabilitatea/labilitatea, apatia, comportamentul motor
aberant. NPI evaluează și probleme neurovegetative: somnul și apetitul. Toți itemii sunt scorați în funcție de
severitate și frecvență utilizând ancore care sunt descrise în manual.
Există două versiuni ale NPI: o versiune pentru pacienții aflați în instituții de îngrijire și o versiune
standard pentru pacienții aflați încă casă. Singura difrență între cele două versiuni este sursa de informații:
pentru prima versiune sursa de informații este echipa medicală care îngrijește pacientul iar pentru versiunea
standard sursa de informații este reprezentată de persoana care îngrijește pacientul acasă. În ambele cazuri
îngrijitorii sunt cei care evaluează povara sau creșterea activității cauzate de simptomatologie.
NPI este un interviu structurata aplicat de un evaluator. Se aplică rapid iar întrebările trebuiesc puse
sub forma în care sunt scrise în manual. Aceste întrebări sunt considerate întebări de screening. Atunci când
persoana intervievată răspunde cu "nu" intervievatorul trece la următorul item. Atunci când persoana
intervievată răsppunde cu "da", intervievatorul pune o serie de întrebări despre despre prezența sau absența
unor simptome specifice. Durata administrării este de 15-30 minute.
NPI produce patru scoruri: un scor de frecvență, un scor de severitate, un al treilea scor numit scorul
total care se obține prin înmulțirea scorului frecvneță cu scoul severitate și un al patrulea scor distres/ exces
de activitate cauzat de simptome.
NPI este folosit pentru evaluarea demenței.
utilizat pentru a evalua răspunsul la tratament în cazul modificărilor de comportament apărute la
pacienții cu demență.

156 | P a g e