Chestionar COPE

Instructaj
Chestionarul vă propune o autoanaliză a modului în care acţionaţi şi simţiţi atunci când sunteţi
confruntat cu situaţii stresante. Evident, reacţiile diferă în funcţie de împrejurări, dar vi se cere să vă
gândiţi la comportamentul dumneavoastră cel mai frecvent, obişnuit atunci când vă confruntaţi cu o
situaţie stresantă.
Citiţi cu atenţie fiecare afirmaţie şi în Foaia de răspuns marcaţi cu un « X » varianta care vi se
potriveşte în cea mai mare măsură. Nu există răspunsuri corecte şi greşite pentru că fiecare se poate
comporta aşa cum îi este caracteristic. Dacă aţi marcat o variantă de răspuns şi vreţi să reveniţi asupra
ei, înnegriţi primul « X » şi marcaţi din nou.
Precizare. Va trebui să apreciaţi afirmaţiile gândidu-vă la diversele situaţii problematice
pe care le-aţi trăit.
Variantele de răspuns sunt:
1 = Niciodată
2 = Rareori
3 = Deseori
4 = De obicei

1. Încerc să mă dezvolt ca persoană pornind de la experienţă.

2. Folosesc munca sau alte activităţi ca să uit ceea ce mă frământă.
3. Mă supăr şi îmi exprim făţiş sentimentele.
4. Caut să cer sfaturi altora despre ce ar fi bines să fac.
5. Îmi concentrez eforturile spre a rezolva într-un anumit fel problema.
6. Îmi spun mie însumi „nu poate fi adevărat”.
7. Cred în ajutorul lui Dumnezeu.
8. Mi se întâmplă să râd de situaţie.
9. Admit că nu pot să fac ceva şi renunţ să mai încerc.
10. Mă feresc să acţionez prea repede.
11. Îmi discut trăirile, sentimentele cu alţii.
12. Fac apel la alcool şi /sau la ţigări ca să mă simt bine.
13. Mă obişnuiesc cu ideea că faptul s-a petrecut.
14. Vorbesc cu alţii ca să aflu mai multe despre situaţia respectivă.
15. Reuşesc să nu mă las perturbat de alte gânduri sau activităţi şi să mă concentrez pe problemă.
16. Mi se întâmplă să visez cu ochii deschişi la alte lucruri decât acesta impuse de realitatea
imediată.
17. Mă enervez şi sunt conştient de aceasta.
18. Caut ajutorul lui Dumnezeu.
19. Fac un plan de acţiune.
20. Fac glume despre această situaţie.
21. Acceptă că lucrurile s-au petrecut aşa şi nu mai pot fi schimbate.
22. Mă stăpânesc să fac ceva până când situaţia o va permite.
23. Caut sprijin emoţional la rude şi prieteni.
24. Renunţ să mai lupt pentru a-mi atinge scopul.
25. Mă angajez în activităţi suplimentare care pot contribui la rezolvarea problemei
26. Încerc / reuşesc să mă relaxez bând ceva sau fumând o ţigară.
27. Refuz să cred că aşa ceva a fost posibil, că s-a întâmplat.
28. Îmi las sentimentele să iasă la iveală.
29. Încerc să văd lucrurile într-o altă lumină, caut partea pozitivă.

1
30. Vorbesc cu cineva care ar putea face ceva concret în legătură cu problema mea.
31. Dorm mai mult decât de obicei.
32. Încerc să concep o strategie privitor la ce trebuie să fac.
33. Mă concentrez asupra problemei şi dacă e nevoie las celelalte lucruri mai în voia lor..
34. Caut înţelegere şi simpatie din partea cuiva.
35. Consum alcool sau iau medicamente ca să mă gândesc mai puţin la problemă.
36. Glumesc despre aceasta.
37. Renunţ la încercarea de a obţine ceea ce vroiam.
38. Caut partea bună în ceea ce mi s-a întâmplat.
39. Mă gândesc cum aş putea să mă descurc cel mai bine cu problema.
40. Mă prefac că nimic nu s-a întâmplat.
41. Încerc să nu înrăutăţesc lucrurile şi mai mult acţionând pripit.
42. Mă străduiesc să previn alte lucruri care m-ar putea perturba în încercarea de a rezolva situaţia.
43. Mă duc la cinema sau mă uit la televizor ca să mă gândesc mai puţin la ceea ce s-a întâmplat.
44. Accept realitatea că ceea ce s-a întâmplat s-a întâmplat.
45. Îi întreb pe cei care au trecut prin situaţii asemănătoare ce au făcut ei.
46. Mă simt foarte stresat şi îmi exprim sentimentele.
47. Acţionez direct pentru a soluţiona problema.
48. Îmi găsesc alinarea, liniştea în credinţă.
49. Îmi impun să aştept momentul potrivit pentru a reacţiona.
50. Mă amuz de situaţie.
51. Reduc efortul pe obişnuiam să-l depun în rezolvarea problemelor.
52. Vorbesc cu cineva despre sentimentele mele.
53. Beau ceva, iau medicamente sau fumez ca să mă liniştesc.
54. Învăţ să trăiesc cu problema mea.
55. Las deoparte alte activităţi pentru a mă concentra în întregime asupra problemei.
56. Mă gândesc la ce paşii pe care îi am de făcut pentru a rezolva problema.
57. Mă comport ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
58. Fac ceea ce trebuie făcut, pas cu pas.
59. Învăţ ceva din experienţele pe care le trăiesc.
60. Mă rog la Dumnezeu mai mult decât de obicei.

2
 Foaie răspuns - COPE

Nume.........................................................................Prenume...................................................................
M / F.............Data naşterii........................................Studii.......................................................................
Profesia.............................................Ocupaţia.......................................Data examinării........................

Nr.item Niciodată Rareori Deseori De obicei Nr.item Niciodată Rareori Deseori De obicei
1 31
2 32
3 33
4 34
5 35
6 36
7 37
8 38
9 39
10 40
11 41
12 42
13 43
14 44
15 45
16 46
17 47
18 48
19 49
20 50
21 51
22 52
23 53
24 54
25 55
26 56
27 57
28 58
29 59
30 60

Rp.Dp Dm De Fss.i Ca Ng Cr Um Dc Ac Fss.e Fspa Acc Sac Pl

NB
NS

3
 Copingul orientat pe problemele trăite / experimentate - COPE
(Coping Orientations to Problem Experience, 1998)

Ch. Carver, C. S., Scheier, M. F., Weintraub, J. K. (1998)

Chestionarul integrează modelul stresului elaborat de Lazarus (1984), dar autorii COPE
consideră că împărţirea formelor de coping în cele două tipuri - focalizat spre problemă şi focalizat spre
emoţie - este prea simplistă.
Chestionarul COPE (varianta 1998) vizează 15 forme de coping, care pot avea preponderent un
caracter activ sau pasiv. (Varianta din 1989, a aceloraţi autori, conţine 53 de itemi care pun în evidenţă
14 mecanisme de coping.)
Mecanismele de coping pot fi grupate în două stiluri (strategii) de coping:
- Coping instrumental / activ - orientat spre rezolvarea directă a problemelor P
- Coping emoţional - centrat pe gestionarea trăirilor emoţionale disfuncţionale E

(P) Reinterpretare pozitivă şi dezvoltare personală (Rp.Dp) – exprimă tendinţe unei

persoane de a extrage un beneficiu chiar şi dintr-o situaţie indezirabilă sau cu consecinţe nefaste;
strategia nu are doar scopul de a reduce distresul, ci poate fi punct de plecare pentru un alt gen de
acţiune asupra stresorului, pentru o altă abordare a situaţiei stresante - itemii 1, 29, 38, 59.
(E) Dezangajare mentală (Dm) – identifică evitarea confruntării cu problemele prin
implicarea puternică / totală în alte activităţi: vizionarea de filme sau spectacole, vizitarea prietenilor,
practicaresa sporturilor etc.; (este tendinţa opusă suprimării oricăror activităţi, pentru a se concentra pe
situaţia problematică) - itemii 2, 16, 31, 43.
(E) Descărcarea emoţiilor (De) – pune în evidenţă tendinţa persoanei de a-şi reduce nivelul
distresului prin exprimarea, exteriorizarea afectelor şi emoţiilor negative - itemii 3, 17, 28, 46.
(P) Folosirea suportului social-instrumental (Fss.i) – evaluează tendinţa de a solicita sfaturi,
informaţii, ajutor material necesar în acţiunile de ameliorare a situaţiei dificile; este considerat o formă
de coping activ - itemii 4, 14, 30, 45.
(P) Coping activ (Ca) – include acţiunile concrete ce urmăresc înlăturarea stresorului sau
ameliorarea efectelor sale ; este o formă de acţiune conştientă, de intensificare a efortului în vederea
ameliorării sau ajustării la stresor - itemii 5, 25, 47, 58.
(E) Negare (Ng) – se referă la refuzul de a crede că stresorul există sau la acţiunile întreprinse
ce ignoră stresorul ca şi cum acesta nu ar fi real; deşi, în mod tradiţional, negarea este inclusă în
categoria mecanismelor defensive, Carver şi colaboratorii consideră utilă includerea negării la
mecanismele de coping - itemii 6, 27, 40, 57.
(E) Coping religios (Cr) – se referă la orientarea spre religie, la măsura în care subiectul
apelează în momentele nesigure la ajutor din partea Divinităţii; autorii chestionarului apreciază că
orientarea spre religie este o strategie de coping cu funcţii multiple: poate interveni în reinterpretarea
pozitivă şi în suportul emoţional, sau ca o formă de coping activ la un stresor - itemii 7, 18, 48, 60.
(E) Umor (Um) – evidenţiază tendinţa de a trata situaţia stresantă în cheie minoră, de a-i reduce
importanţa şi a o deplasa spre derizoriu; la baza strategiei stă umorul ca mecanism de apărare prin care
individul îşi reduce stresul prin sublinierea unor aspecte amuzante, insolite, ironice ale situaţiei
stresante - itemii 8, 20, 36, 50.
(E) Dezangajare comportamentală (Dc) – evaluează tendinţa de răspuns la stres prin
reducerea efortului sau chiar prin abandonarea angajării în atingerea scopului sau înlăturarea stresorului

4
ce interferează cu scopul; pasivitatea comportamentală ca strategie de coping este similară conceptului
de neajutorare - itemii 9, 24, 37, 51.
(P) Autocontrol (Ac) – evidenţiază capacitatea de amânare a acţiunii în lipsa unor condiţii
favorabile reuşitei; reprezintă opusul tendinţelor impulsive şi premature de a acţiona chiar dacă situaţia
nu o permite; este o formă de coping activ, în sensul focalizării pe stresor, dar în acelaşi timp o
strategie pasivă, de aşteptare până în momentul când împrejurările vor permite acţiunea - itemii 10, 22,
41, 49.
(E) Folosirea suportului social-emoţional (Fss.e) – identifică în ce măsură persoana solicită
înţelegere, compasiune sau suport moral de la prieteni, rude, colegi pentru a-şi reduce distresul; este o
formă de coping focalizat pe emoţie - itemii 11, 23, 34, 52.
(E) Folosirea de substanţe psiho-active (Fspa) – identifică tendinţa de a apela la medicamente
(anxiolitice, antidepresive, somnifere…) sau la alcool pentru stăpânirea stărilor de disconfort psihic
rezultate din confruntarea cu situaţia problematică - itemii 12, 26, 35, 53.
(P) Acceptare (Acc) – vizează una din cele două situaţii: acceptarea de către persoană a
faptului că existând un factor ameninţător trebuie să acţioneze asupra lui, dimpotrivă, acceptarea
faptului că nu se poate face nimic pentru ameliorarea situaţiei - itemii 13, 21, 44, 54.
(P) Suprimarea activităţilor concurente (Sac) – evaluează tendinţa persoanei de a evita
distragerea de la situaţia problematică, pentru a se putea concentra mai mult asupra soluţionării ei -
itemii 15, 33, 42, 55.
(P) Planificare (Pl) – se referă la orientarea gândirii spre modalităţi de acţiune şi spre paşii care
trebuie făcuţi - itemii 19, 32, 39, 56.