G L U C I D E L E

1. Consideraţii generale;
2. Nomenclatura şi clasificarea glucidelor;
3. Monoglucide;
4. Oligoglucide;
5. Poliglucide.

1
1. CONSIDERAŢII GENERALE

Sunt biomolecule constituite din C, H

şi O.
Ele se mai numesc zaharuri sau hidraţi
de carbon, deoarece multe din ele
posedă gust dulce şi au formula
generală empirică, (CH2O)n.
2
1. CONSIDERAŢII GENERALE

Glucidele constituie o clasă de

substanţe naturale universal răspândite
în organismele vegetale şi animale.
Sub aspect cantitativ predomină în
regnul vegetal.

3
1. CONSIDERAŢII GENERALE

Glucidele reprezintă 65-90% dintre

substanţele organice ce alcătuiesc
celulele şi ţesuturile vegetale.
La animale, acest procent este cu
mult mai redus şi constituie 1-5%.

4
1. CONSIDERAŢII GENERALE

Funcţiile glucidelor

 rol structural, ca fiind principalele

substanţe de susţinere pentru plante
(celuloza, chitina etc.); în ţesutul
conjunctiv şi membranele celulare -
la animale.
5
1. CONSIDERAŢII GENERALE

Funcţiile glucidelor

 rol în formarea compuşilor

intermediari implicaţi în sinteza altor
grupuri de substanţe (proteine,
lipide, acizi organici etc.).
 sunt componente ale acizilor
nucleici.
6
1. CONSIDERAŢII GENERALE

Funcţiile glucidelor

 rol energetic – aprovizionarea cu

energie şi carbon a celulelor.
 reprezintă substanţe de rezervă
(amidon, glicogen etc.).
 Etc.
7
1. CONSIDERAŢII GENERALE

Plantele sintetizează glucidele din

compuşi organici şi anorganici.
Biosinteza lor din compuşi anorganici se
realizează prin fotosinteză, iar în cantitate
mică şi prin chimiosinteză.
Regnul animal sintetizează glucidele
numai din substanţe organice.
8
2. NOMENCLATURA şi
CLASIFICAREA GLUCIDELOR

Numele vechi de hidraţi de carbon s-a

păstrat mult timp şi se datorează
faptului că aceste substanţe conţin
hidrogenul şi oxigenul în proporţia apei.
De exemplu, C6H12O6 sau C6(H2O)6.

9
2. NOMENCLATURA şi
CLASIFICAREA GLUCIDELOR

Denumirea aceasta este improprie,

deoarece nu toate substanţele care conţin
hidrogenul şi oxigenul în proporţia apei
sunt glucide. Astfel, CH3COOH (acidul
acetic) se mai scrie: C2(H2O)2. De
asemenea, această denumire nu este
reuşită, deoarece hidrogenul şi oxigenul
nu se leagă sub formă de apă.

10
2. NOMENCLATURA şi
CLASIFICAREA GLUCIDELOR

O altă nomenclatură atribuită acestei clase

de compuşi este cea actuală de glucide,
atribuită datorită gustului dulce al multor
glucide (din limba greacă glikis = dulce).
Nici această denumire nu este extrem de
reuşită, deoarece sunt substanţe dulci ce nu
sunt glucide (de ex., glicocolul) şi există unele
glucide, în special cele superioare, care nu au
gust dulce (celuloza, amidonul etc.).
Totuşi denumirea de glucide a fost acceptată
şi este actualmente utilizată.
11
2. NOMENCLATURA şi
CLASIFICAREA GLUCIDELOR

O altă denumire a acestor

substanţe - zaharuri provine din
limba greacă zakkarom = substanţă
dulce.

12
2. NOMENCLATURA şi
CLASIFICAREA GLUCIDELOR

Există mai multe clasificări ale

glucidelor:
I. După reacţia de hidroliză:
 Oze sau monoglucide – glucide
simple, care nu pot fi hidrolizate;
 Ozide – glucide, care formează prin
hidroliză două sau mai multe
monoglucide.

13
2. NOMENCLATURA şi
CLASIFICAREA GLUCIDELOR
În funcţie de numărul de monozaharide:
 Oligozaharide – sunt formate din 2-10
resturi de monoglucide.
 Poliglucide – formate din sute şi mii de
monoglucide.

După natura compuşilor:

 Holozide – sunt formate numai din resturi
de monoglucide (aceleaşi sau diferite);
 Heterozide – alături de monoglucide mai
conţin şi alte resturi de substanţe neglucidice
(alcooli, fenoli, alcaloizi, pigmenţi etc.) numite
agliconi.

14
2. NOMENCLATURA şi
CLASIFICAREA GLUCIDELOR

După solubilitatea în apă:

 Solubile – monozaharide, dizaharide;
 Insolubile – majoritatea poliglucidelor (de
exemplu, celuloza).

După structură:
 Cristaline – monozaharidele, dizaharidele;
 Amorfe – polizaharidele, de ex., celuloza.

15
3. MONOGLUCIDE

- sunt substanţe, care conţin

în molecula sa o grupare
carbonilică şi una sau mai
multe grupări hidroxilice.

16
3. MONOGLUCIDE

În funcţie de natura grupării carbonilice,

monoglucidele pot fi numite aldoze sau cetoze.

Glucoza Fructoza
(aldoză) (cetoză)

17
3. MONOGLUCIDE

Nomenclatura uzuală a monoglucidelor:

conţin terminaţia –oză de ex., fructoza.

Nomenclatura generală a monoglucidelor:

conţin prefixul di-, tri-, tetra- etc. în
dependenţă de numărul de atomi de
carbon din moleculă. De exemplu, dioză,
trioză, tetroză, pentoză, hexoză etc.

18
3. MONOGLUCIDE

Formulele aciclice ale unor monoglucide:

Dioze: Trioze:
O
O CH 2OH
C
C H
C C O
H
CH 2OH CH 2OH CH 2OH
Aldehida glicolică Aldehida glicerică Dihidroxiacetonă

19
3. MONOGLUCIDE

Formulele aciclice ale unor monoglucide:

Tetroze:
O O
CH 2OH C
C H
H
C O C
C

C
C C

CH 2OH CH 2OH CH 2OH

Eritroză Eritruloză Treoză

20
3. MONOGLUCIDE

Formulele aciclice ale unor monoglucide:

Pentoze:
CH 2OH
O O
C C O O C
H H
C CH2
C C H
C C C C
2 3 2
CH 2OH CH 2OH CH2OH CH2OH
Arabinoză Xiluloză Riboză Dezoxiriboză

21
3. MONOGLUCIDE

Formulele aciclice ale unor monoglucide:

Hexoze: O
CH 2OH
O O C
C H
H C C O
H C
C
C C C
C 2 2
C C C 2
C
2 2
CH 2OH CH 2OH CH 2OH CH 2OH

Glucoză Manoză Galactoză Fructoză

22
3. MONOGLUCIDE

Formulele aciclice ale unor monoglucide:

Heptoze:
CH 2OH CH 2OH

C O C O

C C
2
C C
3 2
CH 2OH CH 2OH
Sedoheptuloză Manoheptuloză
23
3. MONOGLUCIDE

Formulele aciclice ale unor monoglucide:

Octoze: Nanoze: CH2OH
CH 2OH C O

C
C O
C
2
C
2 C
C
3 C
2
CH 2OH CH 2OH
D-Glicero- D-Eritrozo-
D-Manooctuloză D-Galactonanuloză
24
3. MONOGLUCIDE

Cele mai răspândite monoglucide sunt

triozele, pentozele şi hexozele.
Tetrozele, octozele şi nanozele se
întâlnesc în cantitate foarte mică în
organismele vegetale. Ele apar de obicei, ca
produşi intermediari în diferite procese
biochimice de importanţă majoră (de ex.,
fotosinteză, degradarea anaerobă şi aerobă a
glucidelor etc.).

25
3. MONOGLUCIDE

Crearea formelor furan sau piran a monoglucidelor

Piran Furan

26
3. MONOGLUCIDE

Crearea formelor inelare (ciclice) a monoglucidelor

D-Glucoza

α-D-Glucopiranoză β-D-Glucopiranoză

27
3. MONOGLUCIDE

Crearea formelor furan sau piran a monoglucidelor

α-D-Glucofuranoză β-D-Glucofuranoză

28
4. OLIGOGLUCIDE

Oligoglucidele reprezintă 2 - 10
monoglucide unite prin legături glicozidce.
Legătura glicozidică se formează prin
eliminarea unei molecule de apă dintre
hidroxilul unei monoglucide şi o grupare
hidroxilică aparţinând altei monoglucide.

29
4. OLIGOGLUCIDE

Clasificarea oligoglucidelor
După structura lor:
a) Diglucide (de ex., maltoza, trehaloza,
lactoza, celobioza, zaharoza etc.).
b) Triglucide (de ex., rafinoza,
maltotrioza).
c) Tetraglucide (de ex., stahioza).
d) Etc.

30
4. OLIGOGLUCIDE

Glucoză Glucoză
Legătură
glicozidică
1-4
α α

31
MALTOZĂ
4. OLIGOGLUCIDE

Glucoză Fructoză

Legătură
glicozidică
1-2
α α

32
ZAHAROZĂ
4. OLIGOGLUCIDE

LACTOZA
β-D-galactopiranoză-(1→4)-β-D-glucopiranoză

33
4. OLIGOGLUCIDE

TREHALOZĂ
α-D-glucopiranoză-(1→1)- α-D-glucopiranoză

34
4. OLIGOGLUCIDE

Glucoză Glucoză

CELOBIOZĂ
35
4. OLIGOGLUCIDE

Galactoză
1 2

Glucoză Fructoză
RAFINOZĂ
36
5. POLIGLUCIDE

Poliglucidele sunt substanţe

macromoleculare formate dintr-un
număr mare de resturi de
monoglucide, unite prin legături
glicozidice.
Ele se întâlnesc atât în organismele
vegetale (unde predomină), cât şi în
organismele animale.
37
5. POLIGLUCIDE

Poliglucidele au rol important ca

substanţe de rezervă (amidonul,
inulina, glicogenul), sau ca substanţe
mecanice (celuloza, hemiceluloza
etc.).
De asemenea, poliglucidele
reprezintă însemnate materii prime
pentru industria uşoară şi pentru
industria alimentară.
38
5. POLIGLUCIDE

Poliglucidele sunt substanţe

solide, cristaline, cu aspect
amorf. Se prezintă sub formă
de pulberi albe, insolubile sau
greu solubile în apă.

39
5. POLIGLUCIDE

Poliglucidele se clasifică în două grupuri

mari:
 I. Homoglicani (homopoliglucide) -
formate din resturi de monoglucide identice
sau din derivaţi ai acestora.
 II. Heteroglicani (heteropoliglucide) -
conţin diferite monoglucide.

40
5. POLIGLUCIDE
Homoglicanii includ:
 hexozani – poliglucide formate din hexoze sau
derivaţii lor;
 fructani – formate din fructoză (inulina)
 galactani – formate din galactoză (agar-agar)
 gluconi – formate din glucoză (amidon, glicogen,
celuloză)
 etc.
 pentozani – poliglucide formate din pentoze sau
derivaţii lor;
 arabani – formate din arabinoză
 xilani – formate din xiloză.

41
5. POLIGLUCIDE

Cele mai importante homopoliglucide

sunt:
 celuloza,
 amidonul şi
 glicogenul.

42
5. POLIGLUCIDE

1. Celuloza – (C6 H10O5) n sau C6 H7 O2 (OH)3n

Macromoleculele ei sunt compuse din
molecule de - glucoză unite prin legături
1  4 glicozidice.

43
5. POLIGLUCIDE

Celuloza

44
5. POLIGLUCIDE

Celuloza este o poliglucidă specifică

regnului vegetal, reprezentând un
glucan. În fibrele de bumbac constituie
– 99,8%; în fibrele de in, cânepă şi
lemnul coniferilor constituie 60% etc.
Cu vârsta, plantele îşi măresc
conţinutul de celuloză.

45
5. POLIGLUCIDE
2. Amidonul (glucan) - cea mai
importantă glucidă de rezervă din
plante. Are un rol foarte important în
alimentaţia omului şi animalelor,
reprezentând alături de celuloză sursa
principală de glucide. Formarea
amidonului are loc în rezultatul reacţii
de condensare a glucozei:
n C6H12O6  (C6 H10O5)n + n H2O
46
5. POLIGLUCIDE

Din punct de vedere al

compoziţiei chimice, amidonul
reprezintă un amestec de două
polizaharide:
 amiloza şi
 amilopectina.

47
5. POLIGLUCIDE

Amiloza – este liniară, solubilă în

apă, cu iodul dă culoare albastră.
α-amilaza hidrolizează amiloza în
dextrine (polizaharide cu masă
moleculară mică, cu gust dulce,
utilizate în tratamentul diabetului
zaharat).

48
5. POLIGLUCIDE

Amiloza

49
5. POLIGLUCIDE

Amilopectina – are structură

ramificată cu masă moleculară mare,
este insolubilă în apă. Cu iodul dă o
culoare violacee, iar prin hidroliză în
prezenţa β-amilazei formează
maltoza.

50
5. POLIGLUCIDE

Amilopectina

51
5. POLIGLUCIDE

Amidonul este întrebuinţat: în patiserie;

în industria textilă; la fabricarea glucozei;
la fabricarea dextrinelor şi alcoolului
etilic; ca material liant în zugrăveală, la
fabricarea cleiului etc.

52
5. POLIGLUCIDE

3. Glicogenul – polizaharid de rezervă

pentru organismul animal. Se găseşte
în cantitate mare în ficat şi este
sintetizat din glucoză.
Când organismul are nevoie de
glucoză, o parte din glicogen este
hidrolizat până la glucoză.

53
5. POLIGLUCIDE

Structura sa este asemănătoare

amilopectinei, cu deosebirea că
moleculele de glicogen sunt mai mari
şi mai ramificate. Este solubilă în apă
şi nu formează cocă. Cu iodul dă
culoare roşie-violetă.

54
5. POLIGLUCIDE

Glicogenogeneza – procesul
de sinteză a glicogenului din
glucoză care are loc în ficat,
creier şi muşchi.

55
5. POLIGLUCIDE

Chitina – poliglucid omogen format

din derivaţi ai monoglucidelor. Se
întâlneşte în ciuperci, în peretele
celular modificat, în carapacea
crustaceelor, în tegumentul insectelor,
viermilor etc.
Structura chitinei:
[β-D-glucozamină-N-acetilată]n legate
prin legături 1  4 glicozidice.
56
5. POLIGLUCIDE

Chitina
57
5. POLIGLUCIDE

Heteropoliglucidele au rol
însemnat în sudarea ţesuturilor,
în special a celor de susţinere.

58
5. POLIGLUCIDE

Heteropoliglucidele pot fi formate din

diferite monoglucide.
-arabo-xilani - galacto- fructani
-galacto – arabani - arabo - xilani
-gluco- manani - galacto – manani
-gluco - xilani - etc.

59
5. POLIGLUCIDE

Dintre heteropoliglucide pot fi menţionate:

hemiceluloze;
materii
pectice;
mucopoliglucide;
gume sau mucilogii vegetale;
imunopoliglucide;
etc.

60
MULŢUMESC
PENTRU
ATENŢIE !
61