Teoria Haosului

Un fluture bătând din aripi undeva în Europa poate declanşa o tornadă în Texas. Aşa afirmă teoria
haosului. Această teorie - în esenţă - indică faptul că mici modificări ale datelor iniţiale ale unui sistem
complex poate duce la stări finale al sistemului foarte diferite. Edward Lorenz este cel care pune bazele
acestei teorii.
Ce este teoria haosului?
Cine a "inventat" teoria haosului?
Teoria haosului şi viaţa de zi cu zi
Haosul nu este chiar... haos
Exemple de comportament haotic în natură

 
CE ESTE TEORIA HAOSULUI?
Teoria haosului afirmă că mici variaţii ale unor parametri ai unui sistem complex pot duce la rezultate
complet diferite. Probabil că aţi auzit de efectul fluturelui (ori, în varianta engleză, butterfly effect).
Acest exemplu vine din zona meteorologiei şi ne spune că mici variaţii ale vremii într-o anumită parte a
globului pot duce la modificări semnificative ale situaţiei meteo din altă parte a Pământului; ori, mai
simplu spus, bătaia aripilor unui fluture în Bucureşti poate duce la declanşarea unui uragan în Pacific.
 

Credit: flickr.com

 
CINE A "INVENTAT" TEORIA HAOSULUI?
Această teorie îl are ca părinte pe matematicianul şi meteorologul american Edward Lorenz, care în anii
60 ai secolului trecut a folosit calculatorul pentru a crea modele ale situaţiei meteo. Lorenz a observat
cum mici ajustări ale valorilor de intrare (rotunjirea unor la valori, punând în loc de 0,345676, de pildă,
0,345) au generat scenarii ale vremii radical diferite faţă de cazul în care s-au păstrat valorile iniţiale.
Pe de altă parte, cercetătorul american a observat un fapt esenţial, o caracteristică fundamentală a
sistemelor haotice: la variaţii multiple a valorilor de intrare sunt favorizate anumite modele pentru
rezultatele finale. Aşadar, deşi nu se poate prezice exact care va fi modelul final în funcţie de variabila
modificată, anumite rezultate par a fi favorite în pofida altora. Aceste modele favorite pentru a descrie
starea finală a sistemului au fost denumite de Lorenzatractori.
 

Credit: wikipedia.org
 
TEORIA HAOSULUI ŞI VIAŢA DE ZI CU ZI
Dar teoria haosului poate fi ilustrată şi din altă perspectivă, a vieţii de zi cu zi. Să luăm următorul
exemplu. În loc să ieşiţi pe uşa casei, aşa cum obişnuiţi în fiecare dimineaţă, la orele 8.00, într-o anume
zi întârziaţi un sfert de oră pentru că vi s-a terminat pasta de dinţi, iar tubul cel nou cu pastă s-a lăsat
greu găsit.  Astfel, în loc să ajungeţi la 8.45 la serviciu, e de aşteptat să ajungeţi la 9.00. Numai că la
8.50 are loc un cutremur devastator care duce la prăbuşirea clădirii unde aveţi biroul, iar toţi cei din
clădire sunt striviţi. E posibil să consideraţi că vreun zeu bizar v-a avut în vedere şi v-a salvat pe
dumneavoastră, având el vreun motiv ascuns. Ori e posibil să consideraţi că aţi avut noroc, să vă găsiţi
un nou loc de muncă şi în jumătate de an să descoperiţi cum se poate produce energie gratuită
nelimitată pentru întreaga omenire (să zicem că realizaţi fuziunea nucleară). În felul acesta, nu numai
că veţi deveni celebru, iar numele dumneavoastră va subzista atât cât va exista specia umană, dar
milioane de oameni vă vor datora, literalmente, viaţa. În felul acesta, pornind de la terminarea unui tub
de pastă de dinţi, umanitatea se alege cu cea mai mare realizare tehnologică din istorie.
 
 
O scurtă introducere video în teoria haosului. Despre efectul fluture şi fractali.
 
HAOSUL NU ESTE CHIAR... HAOS
Un sistem complex cum este sistemul meteorologic al Pământului poate fi privit ca haotic. În fapt,
haosul care apare cercetătorului nu este în fapt haos, ci un sistem atât de complex încât este imposibil
să fie surprins în toate variabilele sale. Aşadar, sistemul haotic este unul determinist, iar dacă îi cunoşti
punctul de plecare şi îi poţi controla variabilele, îi poţi prezice şi stările intermediare ori finale.
O altă caracteristică cardinală a unui sistem haotic este aceea că pornind de la o stare finală a acestuia
nu se poate înţelege starea sa iniţială. Se întâmplă astfel, pentru că există mai multe căi de a ajunge la
acelaşi rezultat. Necunoaşterea evoluţiei sistemului face imposibilă reconstituirea acesteia doar pe baza
stării finale.
 

EXEMPLE DE COMPORTAMENT HAOTIC ÎN NATURĂ

Comportamentul haotic este foarte răspândit în natură. Haosul nu afectează doar prognoza meteo, ci a
fost identificat de oamenii de ştiinţă în circuitele electrice, lasere, reacţii chimice, dinamica sateliţilor
din sistemul nostru solar, creşterea populaţiei ori vibraţiile moleculare. De asemenea, unii experţi
afirmă că haosul este prezent în mişcarea plăcilor tectonice şi chiar în economie.

Ordine și haos.

Bolzmann.

“Viata a parut din necesitatea materiei de a se organiza pe sine din ce in ce mai complex, in
tendinta ei de a atinge forme cat mai perfecte, tendinta care este rezultatul insusi a organizarii
sale.”

Entropie- este gradul de dezordine dintr-un sistem

Entropia dintr-un system inchis nu poate să scadă niciodată. Ea va crește întotdeauna.

Cea de-a doua lege a termodinamicii afirma ca toate sistemele fizice lasate libere tind sa
devina dezordonate, sageata timpului fiind indreptata intotdeauna in jos. Aceasta sageata,
numita si “evolutia timpului “ arata ca , odata cu trecerea timpului, totul se deterioreaza,
putrezeste, moare, se consuma, se dezordoneaza ,se strica echilibrul, se invecheste,se
uzeaza, se degradeaza.

Creșterea entropiei în sistemele geografice complexe :

Entropia corpurilor cosmice și entropia Universului : Ordinea gravitațională impusă de masă, stelele
pierd energie cu trecerea timpului, colapsuri stelare, explozii de supernove, apariția găurilor negre,
răcirea planetelor, dezintegrare atomică, entropie infinită.

Entropia în procesele de meteorizație. Dezagregarea rocilor- de la sistemul stabil al munților la

sisteme mai dezordonate și instabile : stânci/blocuri de pietre/ roci/ pietriș/ nisip/ praf

Entropia în procesele de topire a ghețarilor. De la sistemele stabile ale calotelor glaciare/ghețarilor

montani la ruperea banchizei/formarea de iceberguri și topirea acestora în apa sărată a mării.

Entropia atmosferei și a oceanelor materializată prin diseminarea/pierderea de căldură. Are loc

transferul termic care antrenează procesele meteorologice/oceanologice : mișcarea maselor de aer și a
curenților oceanici, furtuni, hazarde naturale, catastrofe, schimbări climatice.

Entropia apelor curgătoare care la scăderea energiei conferită sistemului ( se reduce geodeclivitatea
și implicit scade hidrodinamica prin diminuarea vitezei de scurgere ) se ramifică în brațe deltaice
dezordonate.

Entropia mineralelor a căror grad de organizare scade de la stadiul de cristalizare inițială ( stare
indusă de energia termică a nucleului ) spre forme măcinate/alterate/solubile sau asimilabile de către
organismele vii sau/și reciclate prin procesele de subducție.

Entropia biosferei : De la organismele perfecte în tinerețe spre disfuncționalități și procese haotice la

bătrânețe cum ar fi apariția tumorilor ( o replicare celulară haotică ), pierderea informațiilor genetice,
scăderea capacitățiilor regenerative, degradarea calității vieții, scăderea vitezei (energiei) corpurilor,
moarte, descompunere.

Entropia societățiilor umane unde legile de coexistență și toleranță ( ordinea ) nu mai sunt respectate.
Creșterea dezordinii dintr-un oraș/comunitate umană/țară prin îmbolnăvirea/slăbirea sistemului ( șomaj,
salarii mici, faliment, malnutriție, suprapopulare atc ). Componentele sistemului se dezintegrează și
apar tendințele anarhice : bilanț migratoriu și natural negativ, îmbătrânirea demografică, vandalism,
terorism, creșterea criminalității.