Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
și de viață
Riscuri auxiliare
Asigurătorul autorizat să subscrie un risc principal dintr-o anumită clasă poate să subscrie
riscuri cuprinse într-o altă clasă, fără ca autorizaţia sa de funcționare să prevadă aceste riscuri, dacă
acestea sunt legate de riscul principal, privesc obiectul care se află sub incidenţa riscului principal,
sunt garantate prin contractul care reglementează riscul principal.
Riscurile cuprinse în clasele nr. 14 - Asigurări de credite, nr. 15 - Asigurări de garanţii şi
nr. 17 - Asigurări de protecţie juridică nu pot fi considerate riscuri secundare pentru alte clase.
Riscurile cuprinse în clasa nr. 17 - Asigurări de protecţie juridică pot fi considerate riscuri
auxiliare clasei nr. 18 - Asigurări de asistenţă, atunci când sunt legate de riscul principal şi când
riscul principal se referă numai la asistenţa furnizată persoanelor care sunt în dificultate în cursul
deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.
Asigurările de protecţie juridică pot fi considerate riscuri auxiliare, cu respectarea
prevederilor primului alineat, dacă litigiile sau riscurile care decurg din acestea sunt aferente
utilizării mijloacelor de transport maritim.
1. Asigurarea de accidente
Are drept scop: protejarea persoanelor fizice împotriva unor evenimente care pot afecta
sănătatea corporală, capacitatea de muncă sau viaţa asiguratului. Se poate încheia de către persoane
cu vârsta cuprinsă între 16 şi 70 de ani. Este diferită de asigurarea de viaţă şi acoperă diverse riscuri
de accidente precum şi riscul de deces, încheindu-se pe perioade mai scurte (de obicei un an sau
chiar mai puţin). Poate fi impusă prin lege, pentru anumite categorii de activităţi, prin politica de
protejare a angajaţilor unei firme a cărei activitate presupune riscuri semnificative. Se poate
încheia: individual sau colectiv (asigurare de grup).
Riscuri acoperite:
accidente de circulaţie;
accidente din practicarea sporturilor;
accidente provocate de funcţionarea maşinilor, aparatelor, instalaţiilor;
asfixiere prin emanaţie de gaze sau vapori, înec;
prăbuşiri de teren, fulger, trăsnet, explozii;
curentare, lovire, tăiere, arsuri;
accidente produse ca urmare a acţiunii armelor;
atac al unei alte persoane;
deces din accident;
invaliditate permanentă din accident.
Excluderi:
accidente cauzate de starea de ebrietate a asiguratului;
intoxicaţii ca urmare a abuzului de alcool;
medicamente şi droguri;
accidente produse datorită acţiunilor proprii delictuale, imprudente, neglijenţă;
accidente prilejuite de orice formă de război, explozie atomică, contaminare, poluare,
sinucidere, vătămări produse de acţiunile proprii ale asiguratului.
Sumele asigurate plătite pot fi: sume forfetare (fixe) - reprezentând o îndemnizaţie pe zi de
spitalizare sau pentru intervenţii chirurgicale, și compensaţii. Asigurătorul va plăti asiguratului în
urma unor investigaţii pe care acesta le va efectua şi pe baza unor documente, inclusiv medicale.
2. Asigurarea de sănătate
Asigurare practicată în vederea acoperirii totale sau parţiale a costurilor de spitalizare, dacă
spitalizarea depăşeşte un anumit număr de zile consecutive (3 sau 5), a costului tratamentului
medical ca rezultat al unei boli sau vătămări corporale, tratament la domiciliu după externare,
consultații și diagnostic, indemnizații de maternitate, intervenții chirurgicale, servicii private de
ambulanță, compensarea veniturilor pe perioada de boală sau costuri de repatriere etc. Acoperirea
începe să funcţioneze numai după o anumită perioadă de aşteptare (3-6 luni). Riscul de deces nu
este acoperit prin acest tip de asigurare. Sumele asigurate pot fi plătite sub următoarele forme:
sume fixe, reprezentând o indemnizaţie pe zi de spitalizare;
sumă fixă pentru intervenţii chirurgicale;
indemnizaţii pentru servicii de spitalizare private, tratament medical.
Vehicul - orice mijloc de transport, cu sau fără propulsie proprie, destinat deplasării pe uscat,
inclusiv orice tip de remorcă, indiferent dacă este cuplată sau nu, excepție făcând cele care se
deplasează pe șine, bicicletele sau vehiculele cu tracțiune animală.
Caracteristici:
• cea mai frecvent întâlnită dintre asigurările generale;
• cel mai uşor de contractat dintre toate asigurările facultative;
• cea mai mare rată a daunei.
Riscuri de bază:
- ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu corpuri aflate în afara autovehiculului
asigurat, căderi (cădere a autovehiculului sau de corpuri pe autovehicul), derapări,
răsturnări.
Riscuri suplimentare:
- incendiu, trăsnet, explozie, grindină, furtună, greutatea stratului de zăpadă sau de gheață,
avalanșe de zăpadă;
- furt – parțial sau total, tentativă de furt;
- catastrofe naturale: cutremur de pământ, viituri, alunecări de teren.
Din rațiuni comerciale, asigurătorii pot completa oferta de asigurare cu servicii de asistență
rutieră, care acoperă și alte costuri cuprinse în asigurare: cheltuieli de transport al
autovehiculului asigurat la cel mai apropiat atelier de reparații; pagubele produse de măsurile luate
pentru salvarea lui; cheltuieli făcute în vederea limitării pagubelor; pagube produse dotărilor
suplimentare; pagube produse anvelopelor și camerelor montate la autovehicul doar dacă
autovehiculul prezintă și alte avarii; extinderi ale acoperirii, cum ar fi conducerea autovehiculului
de către o altă persoană decât asiguratul, dar cu consimţământul acestuia, ori extinderea acoperiri
în afara teritoriului României.
Excluderile se stabilesc de către fiecare asigurător prin condițiile poliței. Cele mai des întâlnite
sunt legate de:
- război, război civil, revoluție, rebeliune, insurecție, dictatură militară, conspirație, acte de
terorism, expropriere, naționalizare, rechiziționare, sechestrare, poluare, etc.
- acte de vandalism (incendierea, zgârierea suprafețelor exterioare);
- daune ca urmare a utilizării autovehiculelor la concursuri, întreceri sau antrenamente
pentru acestea;
- ca urmare a pătrunderii în locuri inundate, prin traversarea cursurilor de apă sau pe
drumurile interzise circulației publice;
- daune produse prin întrebuințare, funcționare sau uzare;
- daune produse ca urmare a defectelor de fabricație;
- daune produse ca urmare a trepidațiilor.
În caz de furt:
- nu se acordă despăgubiri dacă furtul nu a fost confirmat de poliție;
- dacă în timpul cât autovehiculul nu era folosit conducătorul auto l-a părăsit și nu i-a scos
cheia din contact, a lăsat actele originale în mașină, a lăsat un rând de chei în habitaclu, ori
nu i-a încuiat ușile;
- dacă în momentul furtului vehiculul era desfăcut în părți componente, cu excepția cazurilor
în care furtul s-a produs prin efracție în încăperea în care acesta era desfăcut;
- nu se acordă despăgubiri pentru aparatura audio-video montată pe șină sau cu fața
detașabilă dacă nu se prezintă fața detașabilă;
- nu avea un certificat de înmatriculare valabil sau altă autorizație de circulație valabilă.
Inspecția de risc - Prin inspecția de risc se urmărește vizualizarea şi verificarea stării generale a
autovehiculului, precum şi identificarea elementelor de siguranţă ale autovehiculului asigurat
(serie caroserie/şasiu, serie motor) şi verificarea conformităţii acestora cu înscrisurile din
documentele prezentate, în original, de către asigurat; se verifică toate dotările suplimentare şi se
vor consemna în formularul de inspecţie de risc, în cazul în care se doreşte şi asigurarea acestora.
Inspecția de risc se efectuează de către persoana desemnată de asigurător în prezența
asiguratului/contractantului; Aceasta completează formularul “raport de inspecție de risc” care este
însoțit de fotografii digitale ale autovehiculului.
Suma asigurată - suma declarată de asigurat fără să depășească însă valoarea reală a
autovehiculului la data încheierii asigurării. Automobilul se asigură la o valoare cât mai apropiată
de valoarea sa adevărată, acest lucru însemnând că se poate lua in calcul valoarea de nou a
automobilului (valoarea înscrisă pe factură în momentul achiziționării, dacă mașina este noua) sau
valoarea de catalog (dacă mașina este cumpărată la mana a doua). După ce este stabilită valoarea
de nou a mașinii sau valoarea de catalog a acesteia se aplică uzura. Aceasta diferă la fiecare
asigurător în parte și se calculează în funcție de vârsta mașinii după următoarea formula:
Uzura – este stabilită de fiecare dintre societățile de asigurări. Acestea au tabele cu coeficienții de
uzură stabiliți în funcţie de gradul de întrebuinţare (parcurs) al autovehiculului exprimat în
kilometri precum şi de vechimea în exploatare, exprimată în unităţi de timp (ani) diferenţiat pe
categorii de autovehicule clasificate după capacitatea cilindrică a motorului în cm³. După ce se
stabilește valoarea mașinii și uzura acesteia se vor adăuga valorile dotărilor suplimentare.
Prima de asigurare - se stabilește ținând cont de o serie de factori, dintre care cei mai importanți
sunt:
- tipul autovehiculului şi marca;
- valoarea autovehiculului;
- riscurile asigurate;
- capacitatea cilindrică;
- performanţele tehnice;
- vechimea maşinii;
- istoricul daunelor solicitantului;
Scopul asigurării RCA: toate persoanele păgubite în urma unui accident provocat de vehiculul
pentru care s-a încheiat poliţa să primească în mod obligatoriu despăgubiri pentru daunele suferite.
Prima de asigurare
Se stabilește de fiecare asigurător în parte pe baza unor calcule actuariale, astfel încât să se
garanteze permanent îndeplinirea obligațiilor ce decurg din încheierea contractelor de asigurare
RCA. Calculele actuariale sunt realizate pe baza datelor statistice acumulate de asigurător în anii
anteriori si au in vedere despăgubirile datorate precum și diferite criterii de risc stabilite de
asigurător.
Excluderi:
Existența unui interes patrimonial al asiguratului asupra bunului avariat;
Prejudiciile situate peste limitele de despăgubire prevăzute în polița de asigurare la data
producerii accidentului;
Amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul
vehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei;
Prejudiciile produse bunurilor transportate;
Vătămările corporale ori pagubele materiale ca urmare a accidentului suferite de conducătorul
auto al vehiculului care a produs accidentul;
Prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase - radioactive, ionizante,
inflamabile, explozive, corozive, combustibile care au determinat sau au agravat producerea
pagubei.
Riscurile acoperite si excluderile sunt aceleași cu cele prevăzute de polița RCA. În România
acest sistem este în responsabilitatea BAAR - Biroul Asigurătorilor Auto din România care
reprezintă organismul ce reunește societățile de asigurări din România, autorizate să practice
asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie și, după caz, mandatate să elibereze documentul
internațional de asigurare de răspundere civilă auto Carte Verde.
Limita de despăgubire diferă în funcție de țara în care s-a produs accidentul. La momentul
incidentului, Cartea Verde preia limitele de despăgubire ale poliței RCA valabile în țara respectivă.
La începutul anului 2016, Autoritatea de Supraveghere Financiară a emis o nouă Normă prin care
modifică Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă (RCA) pentru
prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Norma ASF nr. 1/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 50/2016 aduce, în principal,
următoarele noutăţi în materie de asigurări obligatorii:
Modificarea tarifelor de primă. A fost eliminată reglementarea care spunea că tarifele de primă
nu pot fi modificate decât după minimum 6 luni de la ultima notificare, cu excepţia indexărilor
sau a modificărilor pe anumite categorii de riscuri.
Calcularea tarifelor de primă. Potrivit art. 21 din Norma de bază nr. 23/2014, asigurătorii RCA
au obligaţia de a stabili tarifele de primă pe categorii de riscuri omogene, pe perioade de un an,
calculate pe baze actuariale general acceptate, pentru următoarele limite de despăgubire:
Obiectul asigurării: clădirea și conținutul aparținând unei persoane fizice sau juridice. Categorii
de bunuri asigurabile sunt: clădiri şi alte construcţii (inclusiv instalaţiile aferente acestora – sanitare,
electrice, ascensoare) care servesc pentru: locuinţe, birouri, magazine, restaurante, depozite,
ateliere, cluburi, cinematografe, teatre, muzee, dependinţe, clădiri în curs de construcţie, maşini,
utilaje, instalaţii, unelte, motoare, inventar gospodăresc şi alte mijloace fixe, obiecte de inventar,
mărfuri, materii prime, materiale, produse finite, semifabricate şi alte mijloace circulante
materiale.
Riscuri acoperite:
incendiu, trăsnet, explozie, căderea pe clădire a aparatelor de zbor sau părți ale acestora și
obiecte transportate de acestea;
cutremur de pământ, inundație, furtună, grindină, ploaie torențială, prăbușiri sau alunecări
de teren, greutatea stratului de zăpadă;
avarii accidentale ale instalațiilor de apă, canal, sau încălzire;
inundarea apartamentelor cu apa provenită de la vecini;
pagube produse datorită acțiunii răuvoitoare a unor persoane (terorism, vandalism) ;
furt al bunurilor prin efracție, prin acte de violență sau amenințări asupra asiguratului sau
asupra uneia sau mai multor persoane din serviciul acestuia, prin întrebuințarea cheilor
originale obținute prin acte de tâlhărie;
Riscuri extinse prin clauze speciale:
bunuri casabile, clădiri în construcție, scurgerea accidentală a apei din sprinklere,
fenomene electrice la obiective industriale, etc.
bani în seif, hârtii de valoare, documente, obiecte preţioase (cu excepţia bunurilor de acest
fel care constituie obiecte de muzeu sau expoziţii, sau a celor care se asigură conform altor
condiţii speciale de asigurare).
Excluderi:
război, revoluție, rebeliune, confiscare, expropriere, naționalizare, rechiziționare;
uzură, fermentație, oxidare, eroziune, coroziune;
infiltrația, tasarea terenului de fundație;
culpa gravă a asiguratului;
foc deschis și nesupravegheat;
folosirea sau manipularea produselor ușor inflamabile în imediata apropiere a unor surse de
foc;
fumatul în locuri interzise;
acte de natura falsificării sau furtului, comise intenționat sau din neglijență gravă, de către
asigurat sau apropiații săi;
pierderea inexplicabilă, lipsuri la inventar sau cauzate de greșeli de contabilitate și de numărare
în timpul inventarului.
pagubele provocate în urma actelor intenționate ale asiguraților sau ca urmare a unor
evenimente non-accidentale,
pagubele rezultate în urma radiației nucleare sau a viciului intern al bunului (de exemplu:
rugina fierului).
Suma asigurată
Asigurarea se încheie la suma declarată de asigurat şi agreată de asigurător, care nu trebuie
să depășească valoarea de reconstrucție/ înlocuire, cel mult valoarea de nou, la data încheierii
contractului asigurării. Suma la care sunt asigurate bunurile trebuie să fie în deplină concordanță
cu valoarea reală a acestora. Sumele asigurate se stabilesc fie separat (pentru fiecare bun) sau
global, pentru toate bunurile din aceeași grupă prevăzută în tariful de prime. Pentru obiectele de
artă sumele se stabilesc pentru fiecare obiect în parte.
Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înțelege:
la clădiri și construcții - valoarea de înlocuire (costul construcției sau achiziționării clădirii
respective sau a uneia similare la prețurile uzuale pe piața locală) din care se scade uzura
(în raport de vechimea și starea construcției);
la mijloace fixe și obiecte de inventar - valoarea de înlocuire a acestora, din care se scade
uzura (în raport de vechimea și starea de întreținere a acestora);
la materii prime, materiale, produse finite, mărfuri – prețul de cost sau de achiziție al
acestora;
colecții și obiecte de artă - valoarea de circulație (de piață) determinată pe bază de
cataloage sau expertize.
Prima de asigurare se determină prin înmulțirea sumei asigurate cu cota de primă tarifară
(exprimată de regulă în procente). Cotele de primă sunt diferențiate în funcție de: tipurile de
materiale de construcție (beton, cărămidă, lemn etc.), grupele de bunuri (locuințe, mobilier,
aparatură audio-video etc.). În cazul unităților de producție, a magazinelor și depozitelor, cotele
de primă se diferențiază în funcție de natura produselor folosite în procesul producției: produse
care nu sunt combustibile, inflamabile sau explozibile, produse combustibile, produse inflamabile,
produse explozibile.
Franșiza este un element important al contractului de asigurare de bunuri reprezentând partea din
valoarea fiecărei daune care este suportată de către persoana asigurată. Franșiza poate fi de două
feluri: atinsă și deductibilă. Din punct de vedere al valorii poate fi procentuală (aplicată la suma
asigurată sau la valoarea daunei) sau în sumă fixă. Din punct de vedere temporal poate fi: aplicată
fiecărui eveniment sau aplicată la nivelul perioadei de asigurare.
Categorii de daune
• daună totală:
o la clădiri - distrugerea clădirilor în asemenea grad încât refacerea lor, prin reparare
sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăși suma asigurată;
o la bunurile a căror cantitate se exprimă în unități de măsură (l, kg, m, m2, m3) - acea
parte din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime sau a dispărut;
o la celelalte bunuri - distrugerea bunurilor într-un asemenea grad încât refacerea,
prin reparare sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăși suma
asigurată.
• daună parțială:
o la clădiri - distrugerea sau deprecierea parțială a lor, astfel încât prin reparare
acestea pot fi readuse la starea inițială dinaintea producerii evenimentului asigurat;
o la bunurile a căror cantitate se exprimă în unități de măsură (l, kg, m, m 2, m3) -
deprecierea unei părți din cantitatea totală care a rămas după producerea
evenimentului asigurat și care scade valoarea bunurilor;
o la celelalte bunuri - avarierea bunului astfel încât, prin refacerea sau reparare, poate
fi adus la starea inițială.
Din cuantumul despăgubirilor se scad: franşiza prevăzută în poliţă; valoarea părților care
pot fi întrebuinţate sau valorificate; orice prime datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare.
Prin polița de asigurare a animalelor, se pot asigura animalele aparţinând persoanelor fizice şi
juridice indiferent de forma de proprietate, cu domiciliul, sediul sau rezidenţa în România. Se mai
pot cuprinde în asigurare animalele primite în folosinţă de persoanele juridice şi care aparţin altor
persoane juridice, precum şi animalele primite spre creştere sau îngrăşare de persoane fizice şi
juridice, pe bază de contracte încheiate cu persoane juridice. Riscuri acoperite:
• boli cu intervenții chirurgicale, boli interne, care duc la moartea animalelor;
• sacrificarea de necesitate, dispusă de medicul veterinar în urma constatării unei boli
asigurate sau accident involuntar care pune viața animalului în pericol;
• accidente care duc la moartea animalelor.
1. Asigurarea tip CASCO (Hull & Machinery) - clasa 6 se referă la asigurarea navelor și a
încărcăturii acestora; prin nava se înțelege orice tip de vapoare, corăbii, iahturi, nave petroliere etc.
Se referă la asigurarea bunurilor care fac obiectul transportului terestru, maritim și fluvial
(CARGO). Asigurarea tip CARGO cuprinde bunurile care fac obiectul transportului extern și se
încheie pentru valoarea bunurilor respective, inclusiv cheltuielile de transport, vamale și alte cheltuieli.
Asigurarea vizează despăgubirea daunelor produse ca urmare directă a riscurilor întâmplătoare ale
transportului. În funcție de aceasta, în practica internațională, se aplică condițiile de asigurare
A, B și C.
Asigurarea poate fi încheiată în:
condiția A acoperă, cu unele excepții, toate riscurile de pierdere și avariere a bunului
asigurat;
condiția B acoperă, cu aceleași excepții ca la condiția A, pierderile și avariile bunurilor
asigurate, cauzate de: cutremur de pământ, erupție vulcanică sau trăsnet, incendiu sau
explozie, coliziunea, eșuarea, scufundarea sau răsturnarea navei, sacrificiul în avarie
comună, luarea de valuri, intrarea apei în navă, descărcarea mărfii într-un port de refugiu;
condiția C – acoperirea cea mai restrictivă - vizează pierderile și avariile la bunurile
asigurate, cauzate de: incendiu sau explozie, coliziunea, eșuarea, scufundarea sau
răsturnarea navei, sacrificiul în avarie comună, descărcarea mărfii într-un port de refugiu.
Pe lângă asigurarea impusă de una din condițiile A, B sau C, contractul de asigurare tip
„cargo” poate să mai prevadă suplimentar următoarele condiții: „riscuri de furt, jaf și nelivrare”,
„riscuri de depozitare”, „riscuri de război”, și „riscuri de greve”.
Riscuri acoperite:
pagube materiale
vătămări corporale
cheltuielile de judecată şi taxe de timbru/judiciare făcute de persoana prejudiciată
cheltuielile de judecată şi taxe de timbru/judiciare făcute de asigurat în procesul civil,
dacă a fost obligat la desdăunare
costurile justificate, necesare şi rezonabile cu consultanții externi.
Obiectul asigurării: asigurarea acoperă răspunderea faţă de terţi pentru pagubele, prejudiciile sau
vătămările cauzate acestora:
prin fapta asiguratului;
prin fapta altuia (prepus, copil, etc.);
răspunderea pentru locul stipulat în contract şi aflat în paza juridică a asiguratului (de
exemplu pagube cauzate de ascensor într-un imobil – proprietatea asiguratului sau
răspunderea pentru ruinarea edificiului, etc.);
Spre deosebire de asigurările de bunuri şi de persoane, unde culpa asiguratului în
producerea riscului asigurat duce la decăderea acestuia din dreptul de a fi despăgubit şi-n unele
cazuri la rezilierea contractului, la asigurările de răspundere civilă culpa asiguratului este o
condiţie de bază în angajarea răspunderii civile şi drept urmare a plăţii despăgubirii datorate
terţilor păgubiţi. Beneficiarul este necunoscut în momentul încheierii asigurării.
Se acoperă pagubele, prejudiciile produse de asigurat unor terţe persoane numai dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) asiguratul a săvârşit o faptă care contravine unor norme legale, spre exemplu
producerea unui accident de către conducătorul unui autovehicul prin nerespectarea
regulilor de circulaţie;
b) trebuie dovedită existenţa unui prejudiciu, a unei pagube produse de asigurat terţei
persoane;
c) se impune existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a asiguratului şi
prejudiciul adus terţei persoane păgubite;
d) este necesar să se poată constata culpa, vinovăţia asiguratului care a săvârşit fapta
ilicită.
Dacă una dintre condiţiile precizate mai sus nu este îndeplinită, înseamnă că nu sunt
întrunite toate elementele ce definesc răspunderea civilă, iar pagubele rezultate nu pot fi acoperite
prin asigurare.
Are drept scop: despăgubirea celor ce suportă diverse pagube materiale sau financiare din
vina anumitor profesionişti, apărând ca o necesitate impusă de implicaţiile practicării anumitor
profesii care pot produce altora pagube provocate din neglijenţă în exercitarea profesiei.
In această categorie se încadrează profesiile care oferă consultanţă sau prestează un
serviciu specializat, cum ar fi: constructorii, arhitecţii, avocaţii, contabilii, economiştii, medicii,
consultanţii, intermediarii în asigurări şi în general, orice profesie sau meserie care presupune o
mare răspundere. Prin activitatea desfăşurată, aceste categorii de persoane pot, prin eroare,
greşeală, neglijenţă, omisiune sau orice culpă proprie, să aducă prejudicii persoanelor pentru care
lucrează sau unor terţi.
Contractant: transportatorul.
Riscul financiar – reprezintă prejudiciul potenţial la care sunt expuse interesele şi activitatea
creditorului în tranzacţiile comerciale de vânzare –cumpărare, execuţie de lucrări, prestări de
servicii. Asigurarea de risc financiar poate să apară sub trei forme principale:
1. Asigurarea de credite: credite interne, credite de export, rate de credit, rate de leasing, credite
de investiţii (clasa 14);
2. Asigurarea de garanţie/cauţiune/fidelitate (clasa 15);
3. Asigurarea de pierderi financiare din riscuri asigurate (clasa 16).
ASIGURAREA DE CĂLĂTORIE
Acoperă accidentele, îmbolnăvirile ce pot să apară în perioada unei călătorii (de obicei
în străinătate), cu precizarea că sunt societăţi de asigurare care acoperă şi riscul de deces în
această perioadă. Îmbolnăvirea este acoperită numai dacă nu este legată de o manifestare
preexistentă a unei boli cunoscute sau malformaţii pentru care s-au făcut tratamente prescrise
de medic.
Perioada de asigurare: se pot încheia atât pentru toată durata călătoriei (numărul de zile efective)
cât și anual, cu posibilitate de reînnoire.
Prima de asigurare - se calculează de regulă, ținând cont de: destinația și durata călătoriei
(numărul de zile), vârsta asiguratului, scopul călătoriei: turism/prestare muncă/sport (agrement sau
performanță).
Indiferent de vârstă, gen, educaţie, ocupaţie ori zona geografică unde locuiesc, aproape
toate persoanele din lume deţin, la un moment dat, un anumit patrimoniu de care ar trebui să
manifeste două preocupări principale:
a) Conservarea patrimoniului – se referă la protecţia financiară a patrimoniului împotriva
anumitor evenimente a căror apariţie ar putea conduce la diminuarea valorii acestuia. Cele mai
uzuale două modalităţi de conservare a patrimoniului le reprezintă încheierea de asigurări de
bunuri pentru toate elementele care alcătuiesc averea unui anumit individ, respectiv încheierea
unor asigurări de persoane celei/celui care deţine aceste bunuri.
De exemplu, în situația în care autoturismul unei persoane este furat, patrimoniul său se
reduce cu valoarea acestui vehicul (de exemplu: 25.000 euro). În cazul în care bunul este protejat
printr-o asigurare auto (Casco), compania de asigurări are obligaţia de a-şi despăgubi clientul cu
exact valoarea reală a autoturismului (25.000 euro), adică în ciuda producerii riscului de furt,
averea persoanei în cauză a rămas neschimbată, adică s-a conservat.
b) Dezvoltarea patrimoniului – presupune creşterea, în timp, a valorii totale a deţinerilor
unei persoane în urma diverselor plasamente realizate în depozite bancare, fonduri de investiţii,
titluri de stat, obligaţiuni, acţiuni, asigurări de viaţă cu componentă de capitalizare, fonduri private
de pensii, investiţii imobiliare (terenuri, imobile), etc. Astfel, în condiţiile în care fiecare dintre
aceste plasamente generează un anumit profit (sub forma dobânzilor, dividendelor sau rentelor)
averea persoanei care are în proprietate toate aceste elemente sporeşte în timp.
Riscuri
A
Boli Resurse financiare
S insuficiente
Accidente
I
Spitalizare G
Chirurgie Bătrâneţe – Pensie
Invaliditate U Fonduri pentru copii
Incapacitate de Alte nevoi financiare
muncă R
Deces
A
R
Cheltuieli Diminuarea nivelului de trai
E
Reducere sau Dispariţie venit Nerealizarea unor dorinţe
Protecţie P Economisire
Financiară
E Investire
În funcție de numărul persoanelor cuprins în asigurare, mai distingem încă două categorii
principale de asigurări:
1. Asigurări individuale: includ în asigurare o persoană sau, cel mult membri de familie ai
acesteia (soție/soț/copii);
2. Asigurări de grup: cuprind în asigurare minim cinci sau zece persoane și, de regulă, sunt
încheiate de către o firmă sau organizație (sindicat, uniune, asociație) pentru angajații, respectiv
membri săi.
Independent de clasificarea pe care o găsim în legislația în vigoare, exclusiv în scop
didactic, putem recurge la o categorisire a asigurărilor de persoane și pe criteriul (simplificat) al
componenței asigurărilor, astfel:
Asigurări de persoane
cu componentă
Asiguratul este persoana fizică care îndeplineşte condiţiile prevăzute de normele legale şi
de clauzele contractuale ale asigurătorului (vârstă, stare de sănătate, ocupație, etc.).
Contractantul (titularul) asigurării este persoana fizică sau juridică care încheie
contractul cu compania de asigurări şi care are obligaţia efectuării plăţii primelor de asigurare la
scadenţele stabilite. Exemple concrete în care asiguratul este diferit de contractant sunt: societăţile
comerciale (contractanţi) care încheie asigurări de accidente pentru angajaţii lor (asiguraţi),
agenţiile de turism care contractează asigurări pentru turiştii proprii sau părinţii care încheie
asigurări de viaţă pentru copiii lor.
Beneficiarul asigurării este persoana fizică sau juridică care are dreptul de a încasa
despăgubirile sau sumele asigurate în situaţia producerii riscului asigurat. Beneficiarul sau
beneficiarii (căci pot exista mai mulţi) sunt desemnaţi, de regulă, în momentul încheierii poliței.
Obiectul asigurării e considerată viața, respectiv sănătatea persoanei asigurate.
Interesul în asigurare reprezintă una dintre condiţiile fundamentale pentru perfectarea
unei relaţii de asigurare deoarece este „motivul” esenţial care îl determină pe
asigurat/contractant/beneficiar să caute protecţie financiară din partea companiilor de profil. La
asigurările de persoane interesul asigurabil poate fi identificat pe două coordonate. În primul rând,
este vorba de situaţia producerii unui accident sau a unei boli care necesită spitalizare şi/sau
intervenţii chirurgicale, evenimente care presupun efectuarea anumitor cheltuieli și care
diminuează resursele financiare ale asiguratului. În acest caz interesul în asigurare este evident, iar
practica indică ca şi beneficiar al plăţilor de despăgubire pentru astfel de situaţii fie persoana
asigurată fie entitatea care a suportat cheltuielile implicate de evenimentele menţionate anterior.
În al doilea rând, ne referim la cazurile de producere a decesului, invalidităţi generatoare de
incapacitate de muncă sau la situaţia în care o persoană se pensionează. Fiecare dintre aceste trei
tipuri de evenimente pot conduce la reducerea totală sau parţială a venitului câştigat de către
individul în cauză, generând apariţia unor probleme financiare în viaţa celor afectaţi de aceste
situaţii şi a familiilor acestora.
Suma asigurată reprezintă limita maximă până la care compania de asigurări răspunde
faţă de clienţii săi în cazul producerii evenimentelor asigurate. Deoarece viaţa unei persoane nu
poate fi estimată precum se evaluează un anumit bun, la asigurările de persoane nu există un plafon
maxim în ceea ce priveşte sumele asigurate. Totuşi, şi în aceste cazuri, apreciem că se pot lua în
considerare anumite elemente de referinţă, tocmai pentru ca asigurarea încheiată să fie optimă din
punctul de vedere al protecţiei financiare oferite. Un astfel de element de referinţă poate fi
considerat venitul persoanei asigurate (suma asigurată în caz de deces sau invaliditate trebuie să
fie suficientă pentru a înlocui venitul care dispare în urma producerii riscului asigurat pentru un
anumit număr de ani) sau o valoare medie a cheltuielilor zilnice de spitalizare (atunci când se
urmăreşte încheierea unei asigurări de sănătate).
Indemnizația de asigurare reprezintă sumele pe care asigurătorul le plăteşte asiguratului
sau beneficiarilor acestuia și pot să fie egale, mai mici sau, în unele cazuri (pentru riscuri mai
speciale), chiar mai mari decât suma asigurată stabilită iniţial.
Valoare de răscumpărare este suma de bani pe care asigurătorul o plătește în cazul în
care un client solicită rezilierea unei asigurări cu componentă de capitalizare înainte de maturitatea
poliței.
Durata unei asigurări de viață este reprezentată de perioade cuprinse între câteva zile, între
5, 10, 20 sau 30 ani, sau chiar contracte valabile pe toată durata de viață a asiguratului.
Perioada de grație este un interval de timp după scadență (30/60/90 zile), în care, chiar
dacă titularul nu a achitat prima datorată, polița de asigurare produce efecte.
1. Asigurarea de viață pe termen limitat – evenimentul asigurat este decesul, iar dacă
persoana asigurată supraviețuiește până la maturitatea poliței, compania de asigurări nu are
obligația de a achita niciun beneficiu.
2. Asigurarea de viață pe termen nelimitat – oferă protecție pentru riscul de deces fie pe
toată durata vieții asiguratului (la decesul acestuia achitându-se despăgubirea corespunzătoare), fie
până la vârste înaintate ale acestuia (95 ani). Primele de asigurare se achită fie pe toată durata
contractului, fie până la o anumită vârstă (60, 70 ani, vârsta pensionării).
3. Asigurarea pentru ipotecă – este o asigurare pe termen limitat, asociată creditelor
ipotecare, a cărei sumă asigurată la deces descrește în tandem cu soldul creditului ajungând la
valoarea zero la finalul perioadei de creditare.
Alături de componenta de risc, alt element extrem de important al asigurărilor de viață este
reprezentat de componenta de capitalizare (economisire sau acumulare, cum mai este denumită
aceasta în limbajul de specialitate). Astfel, compania de asigurări plătește beneficii în situaţia în
care asiguratul decedează pe durata de derulare a poliţei sau în momentul în care aceasta ajunge la
maturitate şi clientul este în viaţă.
Supravieţuirea asiguratului:
se plăteşte suma la
Decesul asiguratului: Decesul asiguratului:
maturitate
se plăteşte suma nu se plăteşte nimic
asigutată
Finalul (maturitatea) contractului poate fi stabilit ca fiind fie după un anumit număr de ani
de la data intrării în vigoare a acestuia (la 10, 20 sau 30 de ani, de exemplu), fie în momentul în
care asiguratul împlineşte o anumită vârstă (contractul expiră la atingerea vârstei de 65 de ani de
către persoana preluată în asigurare).
Totodată, în funcție de destinația sumelor acumulate printr-o astfel de asigurare de viață, putem
vorbi de încadrarea acestei polițe în categoria asigurare tip studii, tip dotă, tip pensie, etc.
Asigurările de viaţă cu capitalizare se prezintă sub două forme principale: 1. produse de
economisire, cu sume garantate (tradiționale), respectiv produse de investiții, fără sume garantate
(tip unit-linked).
1. Asigurările de viață tradiționale (cu suma la maturitate garantată)
Aceste tipuri de produse de asigurare presupun faptul că societatea de asigurări de viață
garantează clienţilor:
- suma din totalul primei de asigurare plătită de către asiguraţi care este destinată
segmentului de capitalizare;
- o anumită valoare (exprimată procentual și denumită rata dobânzii garantate sau rata
tehnică de dobândă) a câştigului oferit. De exemplu: acum pe piaţa românească, asigurătorii oferă
o dobândă care variază între 1,5% şi 3,5%.
În ceea ce priveşte câştigurile pe poliţă, pentru a face produsele şi mai atractive pentru
clienţi, în clauzele contractuale ale unor companii de asigurări este specificat şi faptul că: adiţional
dobânzii garantate, în anii în care randamentele pieţei o permit (adică dobânzile bancare şi cele
corespunzătoare altor instrumente cu venit fix sunt mai ridicate), compania poate obţine câştiguri
superioare dobânzii garantate, iar clientului i se repartizează o parte semnificativă din acest
beneficiu suplimentar. Acest lucru conduce la situația în care clientul va încasa la maturitatea
poliței fie doar suma garantată, fie suma garantată plus un anumit câștig suplimentar.
Bineînţeles că nu se poate afirma că un tip de asigurare este mai avantajos decât celălalt.
Astfel, unit-link-urile sunt destinate cu precădere clienţilor care şi-au asigurat deja un fond cert
printr-o asigurare garantată şi care, în acelaşi timp, îşi doresc rentabilităţi mai mari, dar sunt şi
dispuşi să-şi asume riscuri suplimentare.
Asigurarea de BAZĂ
Deces & Clauze
Capitalizare SUPLIMENTARE