Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Inginerie a Sistemelor Biotehnice

Specializarea IDRD

Obtinerea de biomasa proteica din

deseuri agricole sau deseuri ale
industriei alimentare

Student:Dumitrescu Mihai Lucian

Grupa 744B
Biomasa
1.Definitie
Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor din
agricultură, inclusiv substanţele vegetale şi animale, silvicultură şi industriile conexe,
precum şi partea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane. Biomasa inglobeaza
orice material regenerabil de natura organica, cuprinzand vegetalele terestre (culturi
agricole de uz alimentar, pomi si culturi destinate producerii de energie, plante
industriale, nutreturi) si acvatice (algele, ierburile de mare), precum si ansamblul de
deseuri si reziduuri organice din agricultura, piscicultura, silvicultura, deseuri municipale
si alte deseuri.Folosită atât pentru obţinerea de curent electric, cât şi a agentului termic
pentru locuinţe, energia extrasă din biomasă ridică, mai nou, probleme de etică, întrucât
în multe zone ale lumii e nevoie mai degrabă de hrană, decât de combustibili. Deşi
folosirea biomasei în scopuri energetice este una dintre cerinţele Uniunii Europene,
există voci care susţin că folosirea acestei resurse necesită precizări şi reconsiderări.
Motivele scepticilor sunt două: poluarea şi lipsa de hrană. Chinezii au anunţat deja că
renunţă la proiectul de a produce etanol pentru automobile din porumb, întrucât – din
cauza secetei – anul acesta e nevoie de toată producţia de cereale pentru hrana
animalelor şi a oamenilor. Biomasa este ansamblul materiilor organice nonfosile, în care
se înscriu: lemnul, pleava, uleiurile şi deşeurile vegetale din sectorul forestier, agricol şi
industrial, dar şi cerealele şi fructele, din care se poate face etanol. La fel ca şi energiile
obţinute din combustibilii fosili, energia produsă din biomasă provine din energia solară
înmagazinată în plante, prin procesul de fotosinteză.

2.Istoric
Biomasa este prima forma de energie utilizata de om, odata cu descoperirea
focului. Criza petrolului din anii 1970 a trezit din nou interesul pentru utilizarea biomasei
ca materie prima pentru ob;inerea combustibililor si a intermediarilor organici pentru
sinteze chimice. Folosirea biomasei in procesele energetice a inceput sa fie aplicata in
tarile vest-europene in perioada anilor '80, cand a aparut ca necesara dezvoltarea unei
alternative la arderea carbunelui in centralele de producere a agentului termic pentru
incalzire. Proprietatile biodieselului au inceput sa fie studiate odata cu inventarea in
1892 a motorului cu combustie interna pe baza de motorina de catre inginerul german
Rudolf Diesel.

Prin cresterea pretului pentru carbune in 1986 si totodata inasprirea conditiilor privind
emisiile de noxe si cresterea taxelor aferente, utilizarea carbunelui in centralele de
producere exclusiva a energiei termice a devenit ne-economica.
Prin urmare, mai multe centrale au fost adaptate pentru arderea peletilor (combustibil
rezultat prin aglomerarea si dezumidificarea deseurilor de lemn), ajungandu-se ca, la
nivelul anului 1992 sa fie utilizate in astfel de centrale circa 150.000 de tone numai in
Danemerca, una dintre cele mai avansate tari europene in utilizarea acestui tip de
combustibil.
Folosirea resturilor de lemn in centrale termice pentru asigurarea necesarului de
energie termica a unor comunitati a inceput in anii '80, continuand sa creasca de atunci,
iar folosirea paielor in acelasi scop a inceput in 1983.

3.Biomasa,sursa de energie
Biomasa, ca sursă de energie alternativă, contribuie, în prezent, cu 14 la sută la
consumul mondial de energie primară. Pentru trei sferturi din populaţia globului ce
trăieşte în ţările în curs de dezvoltare, biomasa reprezintă cea mai importantă sursă de
energie. Obiectivul propus în Cartea Albă a Comisiei Europene pentru o Strategie
Comunitară „Energy for the future: renewable sources of energy" presupune ca aportul
surselor regenerabile de energie al ţărilor membre ale Uniunii Europene să ajungă la
12% din consumul total de resurse primare până în 2010. De exemplu, în Ungaria,
energia obţinută din biomasă este în creştere. Aceasta a înlocuit deja unele centrale
care operau pe cărbune. La un moment dat, premierul Ferenc Gyurcsany estima că,
până în 2020, 16% din energia produsă în Ungaria va proveni din surse regenerabile.
Producerea de biomasă reprezintă atât o resursă de energie regenerabilă, cât şi o mare
şansă pentru dezvoltarea rurală durabilă. La nivelul Uniunii Europene, se preconizează
crearea a peste 300.000 de noi locuri de muncă în mediul rural, tocmai prin exploatarea
biomasei.
Biomasa poate fi utilizata ca resursa pentru producerea biocombustibililor, iar
cresterea utilizarii acestora va avea ca efect modificari la nivelul biomasei utilizate ca
materie prima, dar si la nivelul tehnologiilor de transformare a acesteia.

Diminuarea rezervelor mondiale recuperabile de hidrocarburi fosile si majorarile

succesive ale pretului barilului de titei, ca urmare a crizei petrolului, au creat premize
favorabile abordarii altor surse pentru obtinerea de combustibili. De asemenea, si
legislatia restrictiva referitoare la nivelul de poluare al mediului produsa de gazele de
ardere ale combustibililor conventionali contribuie la gasirea de surse alternative de
energie. Astfel, au aparut preocupari pentru fabricarea de biocarburanti din materii
prime regenerabile (biomasa). Mai mult, unele tari ale Comunitatii Europene au legiferat
o serie de politici si reglementari ce favorizeaza dezvoltarea domeniului
biocombustibililor (reduceri ale accizelor pentru carburanti, credite acordate fermierilor
pentru obtinerea de biomasa etc.).

In prezent, sursele de energie sunt reprezentate de combustibilii fosili (petrol,

gaze naturale si carbuni), compusi radioactivi sau alte surse (soarele, caderile de apa,
vantul, mareele) care permit obtinerea de lucru mecanic si caldura. Dintre acestea,
petrolul si gazele naturale sunt considerate ca fiind principalele surse energetice ale
planetei. Aceste surse naturale sunt epuizabile ireversibil. Estimarile efectuate pe baza
nivelului actual de consum si al evaluarilor privind rezervele certe de combustibili fosili,
arata ca acestea ar putea fi utilizate inca 44 de ani pentru petrol, 62 de ani pentru gaze
naturale si 280 de ani pentru carbune. Rezervele de combustibili fosili sunt repartizate
neuniform pe glob, iar cantitatea exploatata creste de la an la an.

De aceea, trebuie sa acordam o atentie tot mai mare biocarburantilor obtinuti din
materii prime regenerabile (biomasa).

4.Clasificarea constituentilor biomasei

Marile productii agricole de uz alimentar se pot clasifica in: cereale (grau, orez,
porumb, orz, ovaz, secara etc.), oleaginoase (floarea-soarelui, soia, in, rapita, arahide,
masline etc.) si zaharoase (sfecla de zahar si trestia de zahar). Dintre culturile erbacee
destinate producerii de energie se pot mentiona cele de sorg, bambus, miscanthus
(iarba de elefant), pir etc., iar dintre culturile pomicole, destinate aceluiasi scop, cele de
plop, frasin, artar, salcie, mesteacan etc. O cantitate insemnata de biomasa o constituie
rezidurile de culturi agricole reprezentate de partile plantelor cultivate care raman pe
teren dupa recoltare (cocenii, frunzele si panusile de porumb, paiele de cereale etc.),
precum si reziduurile rezultate din silvicultura, in urma exploatarii plantatiilor forestiere
de esenta moale sau tare.O importanta resursa regenerabila de energie o reprezinta
deseurile orasenesti ce contin cantitati insemnate de material organic (hartie, carton,
deseuri lemnoase, deseuri din gradini etc.).

Principalii constituienti ai biomasei sunt hidratii de carbon, amidonul, compusii

celulozici si ligninele. Pentru ca resursele vegetale sa poata contribui in mod esential la
satisfacerea cererii in produse de baza trebuie respectate urmatoarele criterii:
-resursele sa fie in cantitati suficiente pentru a raspunde cererilor pietei;

-tehnologiile aplicate sa fie fiabile;

-randamentele procedeelor sa fie ridicate;

-preturile produselor obtinute sa fie concurentiale.

5.FORME DE VALORIFICARE ENERGETICA A BIOMASEI:

Arderea directa cu generare de energie termica.
Arderea prin piroliza, cu generare de singaz (CO + H2).

Fermentarea, cu generare de biogaz (CH4) sau bioetanol (CH3-CH2-OH)- in cazul

fermentarii produsilor zaharaji; biogazul se poate arde direct, iar bioetanolul, in amestec
cu benzina, poate fi utilizat in motoarele cu combustie interna.
Transformarea chimica a biomasei de tip ulei vegetal prin tratare cu un alcool si
generare de esteri, de exemplu metil esteri (biodiesel) si glicerol. In etapa urmatoare,
biodieselul purificat se poate arde in motoarele diesel.
Degradarea enzimatica a biomasei cu objinere de etanol sau biodiesel. Celuloza
poate fi degradata enzimatic la monomerii sai, deriva;i glucidici, care pot fi ulterior
fermentati la etanol.
 6.TIPURI DE BIOCOMBUSTIBILI DIN BIOMASA

Biocombustibilii sunt carburanti produsi din surse bioregenerabile provenite din

natura, care in urma arderii in motor produc mai pu;ine emisii poluante care sa afecteze
mediul inconjurator. Unii biocombustibili pot fi folosifi si in amestec cu combustibilii fosili,
prin acest lucru urmarindu-se diminuarea cat mai mult posibil a emisiilor

bioetanol: etanol extras din biomasa si/sau din partea biodegradabila a deseurilor,
Bioetanolul este fabricat din grau, sfecla de zahar si sorg dulce si este adaugat de
obicei ca inlocuitor al benzinei sau adaugat ca aditiv.
biodiesel: un metil-ester extras din ulei vegetal sau animal, de calitatea dieselului,

biogaz: un combustibil gazos rezultat din biomasa si /sau din partea biodegradabila a
deseurilor care poate fi purificat la calitatea gazului pur,
biometanol: dimetilester extras din biomasa, Biometanolul poate fi fabricat din lemn
sau resturi
de lemn si din reziduuri agricole.
biodimetileter: dimetilester extras din
biomasa,

biocarburanpi sintetici: hidrocarburi sintatice sau amestecuri de hidrocarburi sintetice

care au fost extrase din biomasa
biohidrogen: hidrogen extras din biomasa si/sau din partea biodegradabila a
deseurilor,

ulei vegetal crud: ulei produs din plante uleioase prin presare, extrac^ie sau proceduri
comparabile, crud sau rafinat, dar nemodificat chimic.

Bioetanol-ul este un combustibil ecologic, formula chimica fiind aceeasi cu cea

a alcoolului etilic gasit in bauturile spirtoase. Materia prima din care se produce
bioetanol-ul este reprezentata de resturi din industria lemnului (cherestea, bucati de
lemn, hartie reciclata), trestie de zahar, sfecla de zahar, porumb etc. Bioetanol-ul este
folosit ca o alternativa la benzina, in amestecuri de proportii diferite cu aceasta sau in
stare pura (E100).

Din punct de vedere al caracteristicilor bioetanol-ului, acesta are o cifra octanica mai
mare decat benzina, de aici rezultand o ardere mai eficienta (implicit si emisii de CO2
mai reduse decat in cazul motoarelor care functioneaza doar cu benzina, emisii fara
sulfuri si hidrocarburi).

Puterea energetica per litru este insa mai mica (34%), fiind nevoie de mai
mult combustibil pentru acelasi numar de kilometri. Pentru atingerea unei eficiente cat
mai ridicate, o masina trebuie dotata cu un motor exclusiv proiectat pentru a functiona
cu bioetanol, adica un motor cu o rata de compresie a amestecului combustibil mai
mare (valori apropiate de 20:1). Singurele autovehicule actuale cu motoare special
proiectate pentru a rula cu bioetanol sunt autobuzele si camioanele, Scania fiind unul
din pionierii in acest domeniu.

Brazilia este tara cu cea mai lunga traditie in utilizarea bioetanol-ului, folosit acum in
proportie de aproximativ 30% din totalul combustibililor auto. La acest lucru
contribuie plantatiile de trestie de zahar (o materie prima din care se poate produce
bioetanol) ce sunt recoltate de 3-4 ori pe an.
Momentan reglementarile ecologice in vigoare in SUA si Europa prevad folosirea
combustibililor amestec de etanol si benzina in proportii diferite. Planurile viitoare
prevad cresterea ponderii bioetanol-ului, in vederea reducerii emisiilor de gaze ce
creeaza efectul de sera. Etanol E85 este bioetanol popular, cu o concentratie de 85%
etanol si este destinat motoarelor flexibile din punct de vedere al combustibililor
acceptati. Pe timp de iarna insa un
amestec de minim 25% benzina este necesar pentru pornirea la rece

Biodieselul este un biocombustibil ecologic care se obtine din lipide naturale, ca

uleiuri vegetale sau grasimi animale, noi sau folosite, prin procese industriale de
esterificare si transesterificare. Poate fi folosit mai ales cand temperatura exterioara
este de peste 10 grade Celsius sau combinat in orice proportie cu motorina, cand
temperaturile sunt mai scazute sau negative.

Biomasele de tip ulei vegetal cele mai cunoscute si mai frecvent folosite sunt uleiul de
rapita, de soia si de floarea soarelui. Proprietatile acestui tip de biomasa au inceput sa
fie studiate odata cu inventarea in 1892 a motorului cu combustie interna pe baza de
motorina de catre inginerul german Rudolf Diesel. Rapita este o planta anuala a carei
seminte sunt foarte bogate in ulei. Continutul de ulei al semintelor de rapita oscileaza
intre 48 si 52%. Noile soiuri nu contin acid erucic si glucozinolati componenti toxici
pentru om. Planta se adapteaza bine la climele reci. S-au creat in ultimul timp in SUA
hibrizi de rapita care rezista pana la -31 grade Celsius.

Rapita se cultiva in prezent in peste 50 de tari pe o intindere de peste 25 milioane

hectare, depasind ca suprafata si productie cultura de floarea soarelui. Cele mai mari
suprafete de rapita se cultiva in China, India, Canada, dar si in Europa. In tarile din
nord-vestul Europei productiile depasesc 3 tone/ha.
In 2005, productia totala de biodiesel la nivelul UE s-a majorat cu 65%, comparativ cu
anul precedent, pana la un nivel de 3,18 milioane tone. Din aceasta, o pondere de
peste 64% a fost asigurata de Germania (2,04 milioane tone), fiind urmata de Franta si
Italia. In 2007, numai in Germania s-au produs 5.079.500 tone de biodiesel!
Febra biodieselului din Europa occidentala si SUA a cuprins si Romania, insa numai la
nivelul productiei de materie prima - rapita - pe care o serie de companii din vestul
Europei intentioneaza sa o cultive la noi pe scara larga pe suprafete de zeci de mii de
hectare.

Exista si alte varietati de plante cu randament mai mare la hectar, cum ar fi palmierul de
ulei, jatropha curcas, pinon, mamona, sacha inchi etc. din jungle amazoniana.
Biodieselul se poate obtine mai nou si din alge marine, o resursa usor de obtinut
deoarece aceste plante inferioare acvatice de culoare rosie, verde sau bruna cresc cu
prioritate in apa sarata a marilor si oceanelor (cea mai abundenta forma de energie de
pe Terra).

Pentru obtinerea biodieselului se folosesc o diversitate de tehnologii industriale:

procesul baza-baza, cu catalizator din hidroxid de sodiu (soda caustica); procesul acid-
baza prin care se
face prima data esterificarea acida si apoi se continua procesul normal baza-baza;
procese supercritice, la temperaturi inalte in care uleiul si alcoolul reactioneaza fara
necesitatea ca un agent extern ca hidroxidul de sodiu sa actioneze in reactie; procese
enzimatice in care se folosesc ca acceleratori de reactie ulei-alcool.
O tehnologie mai recenta de fabricare a biodieselului poate fi urmatoarea: Se incalzeste
si se mentine uleiul vegetal la 60 grade Celsius intr-un preincalzitor de ulei. Apoi "sarja"
se introduce printr-un contor debitmetric in reactor (considerat "creierul instalatiei")
Tot in reactor se introduce metanolul si metaoxidul de sodiu si se mixeaza la
temperatura de 30 grade Celsius. Toate componentele se incalzesc in reactor pana la
85 grade Celsius cand, la presiunea de 1,2-1,3 bar, in amestecul trecand prin sectiuni
special proiectate are loc o reactie chimica de transesterificare a uleiului, adica de
transformare a acestuia in doua componente cu densitati diferite: biodiesel si glicerol. In
continuare se transvazeaza intr-unul din cele 5 bazine de decantare unde, dupa 2 ore,
compusul dens al uleiului - numit glicerol - se depune la fundul bazinului, iar biodieselul
brut ramane deasupra. Apoi, se transvazeaza mai intai glicerolul si biodieselul.
Urmeaza spalarea uscata sau purificarea biodiselului, care se face cu silicat de
magneziu, prin balbotare, cand se elimina eventualele urme de: acizi grasi, trigliceride,
saponiti, metanol si vaporii de apa din biodiesel. In continuare se face filtrarea - la
dimensiuni de ordinul micronilor, in vederea inlaturarii urmelor de magnesol, dupa care
urmeaza filtrarea finala si stocarea biodieselului.

7.Procesarea biomasei

Biomasa poate fi recoltata si utilizata pentru obtinerea de alimente, materiale de

constructii sau combustibili. De asemenea, se poate descompune in mediul natural si
prin fosilizare, sa conduca la obtinerea de combustibili fosili (petrol, carbune, gaze
naturale). Continutul de energie al biomasei poate fi utilizat prin arderea directa a
acesteia sau prin conversia chimica in combustibili, urmata de arderea acestora.
Biomasa are un rol foarte important de fixare a bioxidului de carbon din atmosfera.
Aerul ambiant cu o concentratie medie de 350 ppm bioxid de carbon reprezinta o
rezerva importanta. 3

O estimare a cantitatii totale de carbon continut in biomasa ce se acumuleaza

anual este de 833*109 tone, din care 744*109 tone in paduri, 85*109 tone in plante
cultivate sau salbatice si 4,5*109 tone, in plante acvatice.

In ceea ce priveste continutul de carbon al litosferei, acesta este repartizat intre

carbonatii anorganici (99,9%), combustibilii fosili (0,05%) si cei nefosili ( 0,02%).

Cantitatea totala de energie consumata anual in toata lumea este de 321*1018

J. Daca consideram ca energia solara captata de pamant are o intensitate de 220 W/m2
inseamna ca energia consumata de omenire este egala cu energia primita de la soare
de doar 0,01% din suprafata terestra.

Mecanismul cel mai eficient de captare a energiei solare la scara mare este
cresterea biomasei. Cantitatea totala de carbon din biomasa poate produce o cantitate
de energie de 110 ori mai mare decat necesarul de energie al omenirii.
 Daca se utilizeaza o valoare medie de 16*109 J / tona de biomasa uscata
pentru puterea calorifica a biomasei, rezulta ca doar 8*109 tone de biomasa pot
produce o cantitate de energie egala cu cea obtinuta din arderea combustibililor fosili
(286*1018 J). Se estimeaza ca 171*109 tone de biomasa (cu un continut de 77*109
tone carbon) se fixeaza in pamant in fiecare an. In concluzie, biomasa poate fi
considerata o resursa energetica foarte importanta care are doua mari avantaje: este
regenerabila si nu produce o crestere a concentratiei de bioxid de carbon din atmosfera.

Procesele ce pot fi utilizate pentru obtinerea directa de energie (termica sau

electrica), combustibili (gazosi, lichizi sau solizi), precum si produsi cu utilizare in
industria chimica sunt prezentate in tabelul de mai sus.

Sunt foarte multi parametri care interactioneaza, iar combinatiile de procese posibile si
avantajoase economic sunt dependente de tipul de biomasa. De exemplu, in cazul unei
alge marine („Macrocystis pyrifera") care contine 95% apa intracelulara nu este
recomandabila utilizarea unor procese termice de conversie. Lemnul, avand un continut
redus de umiditate, poate fi utilizat in procesele de conversie termica.

In ceea ce priveste suprafata necesara pentru cultivarea biomasei, aceasta nu

este exagerat de mare.

Principalele tipuri de procese de conversie ale biomasei pot fi clasificate in patru grupe:

1.fizice (macinare, separare, uscare, brichetare etc.);

2.biologice-biochimice (fermentare: anaeroba, aeroba, alcoolica);

3.termice (combustie, piroliza, gazeificare, hidrogenare);

4.chimice (folosesc initial procese biologice si biochimice care sunt apoi

completate cu sinteze chimice; de exemplu, sinteza biodisel-ului).

Din masa vegetala, sub diferitele ei forme se pot obtine biocombustibili, iar
acestia sunt benefici pentru mediul inconjurator, deoarece adauga mult mai putine
emisii nocive in atmosfera (contin si oxigen in structura lor chimica cu efecte benefice
pentru ardere si emisiile de gaze de ardere) si utilizeaza diferite deseuri agricole ca
resursa.

8. OBTINEREA ENERGIEI TERMICE DIN BIOMASA

Sistemele de incalzire cu biomasa utilizeaza materii vegetale si organice, precum

lemnul, rezidurile agricole si chiar deseurile urbane in scopul generarii de caldura.
Aceasta caldura poate fi transportata si utilizata acolo unde se cere, pentru incalzirea si
ventilarea cladirilor individuale sau in retea si chiar in procesele industriale. Sistemele
de incalzire cu biomasa sunt diferite fata de combustia conventionala realizata in sobe
pe lemn sau in seminee, prin controlul amestecului de aer si de biocombustibil in scopul
maximizarii randamentului si minimizarii emisiilor. Ele includ si un sistem de distributie
care transporta caldura de la locul combustiei la beneficiar.

Multe sisteme de incalzire cu biomasa includ un mecanism de alimentare automata cu

biomasa. Incalzirea cu biomasa ofera numeroase avantaje propietarului sau comunitatii
locale, in cazul
unei retele de incalzire urbane. Acest tip de sistem poate inlocui resursele costisitoare
de energie conventionala, cum sunt combustibilii fosili si electricitatea, cu resurse locale
de biomasa. Biomasa este adesea disponibila gratis sau la costuri scazute, sub forma
rezidurilor sau a produselor secundare neinteresante pentru industrie (de ex. Industria
forestiera sau agricultura).

Datorita utilizarii biomasei sunt diminuate rezidurile globale de poluanti si de gaz

cu efect de sera; consumatorul este protejat contra variatiilor bruste si imprevizibile ale
preturilor la combustibili fosili; sunt create noi locuri de munca la nivel local pentru
colectare, preparare si livrare de materiale utilizabile. Sistemul de distributie a caldurii
provenite de la centralele de incalzire cu biomasa faciliteaza de asemenea si
recuperarea rezidurilor termice rezultate din producerea de energie electrica sau din
procedee termice, asa incat aporturile de caldura pot fi transferate unor grupuri de
cladiri sau chiar unor comunitati, totul in functie de conceptul retelei de incalzire urbana.
Sistemele de incalzire cu biomasa presupun costuri de investitii mai mari decat cele ale
sistemelor conventionale pe conbustibili fosili. In plus, calitatea biomasei variaza mai
mult decat cea a conbustibililor fosili, care e relativ normalizata. Livrarea, depozitarea si
manipularea sunt mai complexe si cer spatii mai mari. Toti acesti factori cer o implicare
si o atentie crescuta din partea operatorilor acestor sisteme. Un sistem de incalzire cu
biomasa este compus dintr-o centrala de incalzire, un sistem de distributie a caldurii si
dintr-un sistem de aprovizionare cu biomasa
Sistemele de incalzire cu biomasa sunt mai avantajoase fata de cele cu combustibili
fosili atat prin costul combustibilului utilizat cat si a cheltuielilor de aprovizionare relativ
scazute.

9. AVANTAJE ALE BIOMASEI:

asigurarea unei protectii ecologice eficiente a populatiei, precum si a apei, a padurii

etc.; reciclarea materialelor;
eliminarea deseurilor de material lemnos de pe suprafetele de depozitare;

realizarea unei alternative simple pentru producerea caldurii in domeniul casnic sau in
intreprinderi din mica industrie;
realizarea de noi locuri de munca;

accelerarea alinierii legislatiei ecologice din tara noastra la cea existenta in domeniu
la nivelul UE.
AVANTAJE ALE BIOCOMBUSTIBILILOR DIN BIOMASA:

Sunt mai cura^i (emisii mai mici de S2, CO2, NOX, CO, si particule in suspensie in
atmosfera;) Sunt regenerabili (adica pe baza de plante consumatoare de CO2 ce pot fi
recultivate)
Sunt biodegradabili

Pot fi utilizati cu tehnologiile existente

asigura un pret stabil al carburantului la consumator(deconectarea de prejul petrolului);

alinierea la normele europene, care prevad ca pana in 2010 in fiecare Stat Membru al
Uniunii Europene biocombustibilii sa reprezinte 5,75% din consumul de combustibili din
sectorul transporturi;
10.DEZAVANTAJE ALE BIOMASEI:

costurile de transport sunt ridicate detinand proportii semnificative si uneori depasind

veniturile obtinute din valorificare
necesita spatii de depozitare cu suprafete mari

disponibilitatea limitata a terenurilor pentru culturile

energetice necesita timpi de asteptare pentru regenerare
presupune achizitia unor instalatii si echipamente costisitoare si deci un timp de
amortizare indelungat
DEZAVANTAJE ALE BIOCOMBUSTIBILILOR DIN BIOMASA:
costuri mari in raport cu combustibilii fosili conven^ionali
disponibilitatea limitata a terenurilor pentru culturile energetice
dezastrele naturale pot distruge culturile de cereale
cresterea corozivita;ii

pot contribui la cresterea prejului alimentelor

in anumite cazuri emisiile de CO2 produse la cultivarea, recoltarea, transportul si

procesarea culturilor, contrabalanseaza beneficiile utilizarii biocombustibililor.

11.TEHNOLOGII SI ECHIPAMENTE PENTRU BIOMASA

Tehnologiile de cel mai mare interes in prezent

sunt: Arderea directa in cazane.
Conversia termica avansata a biomasei intr-un combustibil secundar, prin gazeificare
termica sau piroliza, urmata de utilizarea combustibilului intr-un motor sau intr-o turbina.
Conversia biologica in metan prin digestia bacteriana aeroba.
Conversia chimica si biochimica a materiilor organice in hidrogen, metanol, etanol sau
combustibil diesel.
Diferitele tehnologii care pot fi aplicate pentru a ob^ine energie din biomasa sunt:
 Arderea in cazane este cea mai raspandita tehnologie de utilizare energetica a
biomasei Tipurile de cazane pentru arderea biomasei lemnoase sunt foarte variate si s-
ar putea clasifica in trei grupe:

· cazane cu focare cu gratar

· cazane cu focare cu impingere pe dedesubt

· cazane cu focare cu ardere in suspensie

Tehnologii de gazeificare. Gazeificarea biomasei este un proces de conversie completa

in gaz, utilizand ca mediu de gazeificare aer, oxigen sau abur. Gazeificarea biomasei se
realizeaza prin doua metode principale:
Gazeificarea termica utilizand aer, oxigen, abur sau amestecul acestora la temperaturi
de cca 7000C;
Gazeificarea biochimica utilizand micro-organisme la temperatura ambientului si in
condi;ii
anaerobie.

Pentru gazeificarea lemnului au fost dezvoltate si aplicate trei tipuri principale de

reactoare de gazeificare:
gazogene cu pat fix gazogene cu pat fluidizat gazogene cu curent ascendent

Sisteme pentru producerea de energie electrica: -Turbina cu abur si Turbine cu gaze.

Tehnologii de piroliza utilizeaza echipamente:
 · Reactor in strat fix

· Reactor in strat fluidizat

12.IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI

Este evident impactul pozitiv al biomasei mai ales prin evitarea utilizarii combustibililor
fosili care polueaza foarte mult dar si prin colectarea unor resturi sau deseuri care
deterioreaza mediul. Totusi in comparatie cu celelalte tipuri de energie regenerabila
biomasa polueaza cel mai mult. Utilizarea biomasei poate fi periculoasa pentru sanatate
si mediu. Spre exemplu, la prepararea bucatelor in incaperi pu;in aerisite se pot forma
CO, NOx, formaldehide, particule solide, alte substan;e organice, concentra;ia carora
poate intrece nivelul recomandat de Organiza£ia Mondiala a Sanata|;ii. In plus,
utilizarea tradi^ionala a biomasei (de obicei arderea lemnului) favorizeaza deficitul in
crestere a materiei lemnoase, saracirea de resurse, de substan;e hranitoare,
problemele legate de micsorarea suprafe;elor padurilor si largirea pustiurilor.

La inceputul anilor '80, aproape 1,3 mlrd oameni isi asigurau necesitatea in combustibil
pe baza micsorarii rezervelor forestiere. Cuptoarele de ardere a biomasei produc emisii
relativ ridicate de NOx si suspensii in aer, comparativ cu cuptoarele de ardere cu gaze
naturale sau petrol. Pentru combustia lemnului, o evaluare recenta a ciclului de viata
indica faptul ca impactul unui cuptor de ardere, asupra mediului inconjurator, este dat
de 38,6% NOx, 36,5% suspensii in aer si de numai 2% CO2, restul de 22,9%
datorandu-se altor poluanti. Evaluarea ciclului de viata pentru lemn, petrol si gaz natural
arata ca impactul lemnului asupra mediului este mai mare decat al gazului natural, in
ceea ce priveste efectul de sera. De aici rezulta ca sunt necesare imbunatatiri la
instalatiile de ardere a lemnului.

13. POTENTIALUL ROMANIEI PENTRU BIOMASA

Se apreciaza ca Romania are un potential de biomasa evaluat la circa 7594 mii

tone echivalent petrol/an reprezentand aproape 19% din consumul total de resurse
primare. Biomasa este reprezentata de: reziduuri din exploateri forestiere si lemn de
foc, deseuri din industria de prelucrare a lemnului (rumegus, talaj), deseuri
agricole(tulpini), biogaz, deseuri si rezidiuri menajere.
Valorificarea potentialului energetic al biomasei ar putea sa acopere aproximativ 70%
din angajamentele Romaniei referitoare la aportul surselor regenerabile in energia total
consumata. Obiectivul principal privind utilizarea biomasei consta in asumarea unui
consum echivalent de circa 3347,3 tone echivalent petrol pana in anul 2010 cu o
productie medie anuala de energie de 1134 Gwh.
Pe termen mediu si lung, cresterea cantitatii de biomasa se poate asigura din plantatii
(arbori si arbusti cu crestere rapida) pe terenuri degradate sau scoase din circuitul
agricol, precum si din valorificarea integrala a resurselor existente (plante oleaginoase
cu procesare la biodiesel si valorificarea energetica a turtelor, glicerinei si deseurilor de
la recoltare).
Pentru Romania, ;inta prevazuta de directiva 2009/28/EC este la nivelul anului 2020 de
24% ca pondere a energiei din surse regenerabile in consumul final brut de energie,
reprezentand o crestere de 6.2% fata de anul de referin;a 2005 (valoarea de referin;a
pentru

2005 este de 17.8%).

Pondere potential %

Energie solara 13,0

Energie eoliana 16,8

Energie hidro sub 10MW 4,4

Biomasa 64,4

Energie geotermala 1,4

Total 100,0

Principalii biocombustibili care pot fi utilizati in Romania sunt:etanolul,uleiurile vegetale,

biodieselul, biogazul, biocombustibilii de sinteza (amestec de hidrocarburi rezultat din
prelucrarea produsului pirolizei materialelor ligno - celulozice), biometanol, hidrogen.
Principalele surse de materii prime pentru biocombustibili sunt: uleiuri vegetale pentru
productia de biodiesel, sfecla de zahar sau sorgul zaharat (pentru productia de etanol
de fermentatie), deseurile organice, uleiuri comestibile uzate, deseurile animale, gunoiul
menajer, masa vegetala (care pot fi folosite pentru productia de biodiesel, biogaz,
hidrogen).

Potential biomasa in Romania-Surse: -Productia secundara a speciilor agricole

alimentare , furajere -Deseuri organice vegetale si animale provenite din agricultura ,
silvicultura, ind alimentara, ind usoara, gunoi de grajd, gunoi menajer etc. -Culturi
energetice, ierboase, lemnoase etc Potential: cca 7,6 mil tep, adica 318 mil. Gj
Folosirea biomasei creste in ritm ametitor. In unele state dezvoltate, biomasa este
utilizata destul de intens. Spre exemplu, Suedia, care isi asigura 15% din necesarul de
energie din surse primare, planifica pe viitor cresterea volumului biomasei utilizate
concomitent cu inchiderea statiilor atomo si termo-electrice, care utilizeaza combustibil
fosil. In Statele Unite ale Americii, energia obtinuta din biomasa o egaleaza pe cea
produsa in statiile atomo-electrice. Pe teritoriul SUA functioneaza astazi instalatii cu
capacitatea totala de 9.000 MW, unde se arde biomasa.

Specialistii americani estimeaza ca in 20 de ani, biomasa va asigura 20%din nevoile

energetice ale tarii, nu doar 4% ca acum. Aceasta previziune este universal valabila.
Resursele funciare existente si infrastructura sectorului agrar permite inlocuirea
completa a tuturor statiilor atomice, fara a influenta preturile la produsele alimentare. De
asemenea, utilizarea biomasei la producerea etanolului poate micsora importul
petrolului cu 50%, sunt de parere expertii din domeniu. In tarile in curs de dezvoltare,
biomasa inca este utilizata ineficient. Motivele sunt costurile ridicate de exploatare a
resurselor vegetale dublate de investitiile costisitoare. Chiar daca pe termen lung,
folosirea biomasei poate fi avantajoasa, deocamdata, multe dintre statele cu economii
precare nu fac planuri de viitor care sa le asigure un plus energetic si o poluare a
mediului scazuta

14. EVOLUTIE SI TENDINTE

Utilizarea biomasei creste cu tempuri rapide. In unele state dezvoltate biomasa

este utilizata destul de intens, spre exemplu, Suedia, care isi asigura 15% din
necesitatea in surse energetice primare. Suedia planifica pe viitor cresterea volumului
biomasei utilizate concomitent cu inchiderea sta;iilor atomo- si termo-electrice, care
utilizeaza combustibil fosil. In SUA 4%, unde din energie este ob;inuta din biomasa,
aproape de cantitatea ob;inuta la sta;iile atomo-electrice, astazi functponeaza instalatpi
cu capacitatea totala de 9000 MW, unde se arde biomasa cu scopul ob;inerii energiei
electrice.

Energia regenerabila este o solutie. Mai multe initiative la nivel politic, precum Directiva
2009/28/EC privind Energia Regenerabila cu obiectivul 20% pentru 2020, sustin nevoia
in crestere de a trece de la o societate bazata pe combustibili-fosili la o societate bazata
mai mult pe energie regenerabila. Bioenergia este o componenta esentiala pentru
indeplinirea obiectivelor Directivei pana in 2020.
Biomasa cu usurin;a poate asigura peste 20% din necesita;ile energetice a ;arii. Altfel
spus, resursele funciare existente si infrastructura sectorului agrar permite inlocuirea
completa a tuturor sta;iilor atomice, fara a influen;a pre;urile la produsele alimentare. De
asemenea utilizarea biomasei la producerea etanolului poate micsora importul petrolului
cu 50%.

In tarile in curs de dezvoltare biomasa este utilizata neefectiv, ob;inandu-se, ca regula,

515% din necesitatea totala. In plus, biomasa nu este atat de comoda in utilizare ca
combustibilul fosil. Conform Agentiei pentru Conservarea Energiei (ARCE), Romania
trebuia sa fi incurajat companiile si cetatenii pentru a investi in surse alternative de
energie, astfel ca ponderea energiei electrice produse din resurse regenerabile de
energie, fata de consumul national brut de energie electrica sa fi ajuns la 33% pana in
anul 2010. Acest tip de energie nepoluanta este practic, inepuizabila, pe termen mediu
si lung, costurile sale fiind mult mai reduse (cu aprox. 40% fata de sursele de energie
conventionala), in special in conditiile in care pretul produselor petroloiere sunt in
continua crestere. Principalele surse de energie regenerabila in Romania ar putea fi
biomasa, energia solara, eoliana si energia geotermala.

Bionergia va avea inevitabil o contributie esentiala la SRE. Figura 2 ilustreaza valoarea

contributiei bioenergiei care va trebui sa fie de 4690 mii tep (196 PJ). Din punct de
vedere al resurselor cel putin, bioenergia poate avea o contributie decisiva, datorita
potentialului semnificativ neexploatat, provenit din suprafata agricola disponibila.
Pe parcursul consultarilor ce au avut loc in cadrul proiectului G2G, expertii romani din
domeniul biomasei au convenit ca biomasa va avea o contributie mare la atingerea
obiectivelor stabilite de Directiva. Biomasa va avea un procent mare din totalul de surse
regenerabile de energie.

De asemena, expertii au indicat ca este nevoie de un plan integrat, care sa contina

masuri pentru utilizarea eficienta a terenelor agricole (destinate biomasei), precum si
sugestii de marire a eficientei energetice a instalatiilor de biomasa, prin intermediul
programelor si instrumentelor financiare. In concluzie, biomasa (inclusiv biocombustibilii
pentru transport) va fi principalul contribuitor la cota de SRE - mai mult de 65% din total,
si anume aprox. 4690 mii tep/an, pornind de la aprox. 3350 mii tep/an (140 PJ/an) in
prezent.
 Bibliografie:

· http://www.energiaregenerabila.co.cc/biomasa.html

· www.ecomagazin.ro/info/biomasa

· http://www.climatehnic.ro/free_energy/16/resurse-regenerabile-si-
biocombustibili.html