I

VI

Uniunea Europeand - institutii si mecanisme

§14. .Pachetul Delors". Acordul de la Bruxelles (1988) 16

§ IS. Tratatul de la Maastricht (1992). Crearea Uniunii Europene 17

§ 16. Al treilea impas institutional: problema minoritatii

de blocaj in Consiliul U.E. Comprornisul de la Ioannina (1994) 19

§ 17. ,,Europa celor IS" - adem Finlanda, Suedia si Austria (1995) 20

§ 18. Tratatul de la Amsterdam (1997) 21

§ 19. Fina1izarea procesului de rea1izare a uniunii econornice

~i monetare (U.E.M.). Treeerea la moneda unica., 22

§20. Tratatul de la Nisa (2001) 23

§21. Extinderea spre Est. De la stabiJirea "Criteriilor de la

Copenhaga" (1993) la ,,Europa celor 25" ~i la ,,Europa celor 27" 24

§22. Expirarea Tratatului C.E.C.O. (2002) 29

§23. Viitorul Uniunii Europene.Conventia.europeana

§i adoptarea Proiectului Constitutiei U .E 29

§24. Invitarea Turciei - 0 decizie istorica 33

§25. Impasul creat de respingerea tratatului constitutional

in unele state membre , .. , 34

Capitolul II. Uniunea Europeanli ~i sistemul siu Instltutional 37

Sectiunea 1. Uniunea Europeans ; 37

§ 1. Terrninologie. Natura juridica a Uniunii Europene 37

§2. Obiectivele Uniunii Europene 38

§3, Mijloacele de realizare a obieetivelor Uniunii Europene - cei trei

.piloni" ai UniuniiEuropene " 38

§4. Uniunea Europeans - eadru complex ~i atipic

de funcj:ionare a institutiilor comunitare , 40

§5. Aderarea la Uniunea Europeana, Excluderea ~i retragerea

din Uniunea Europeana .. , 40

§6. Uniunea Europeanll- un proces evolutiv 42

Sectinnea 2. Sistemul institutional al Uniunii Europene 44

§ I. Cornisia europeans 44

1.1. Structura. Numirea si derniterea din funej:ie

a cornisarilor europeni 44

1.2. Atributiile Cornisiei Europene 47

1.3. Functionarea Cornisiei europene 50

104. Rolul Comisiei Europene in ansamblul institutiilor

comunitare 52

1.5, Refonna Cornisiei europene 53

Cuprins

VII

§2. Consiliul Uniunii Europene 53

2.1., Preciziiri terrninologice 53

2.2. Structura Consiliului Uniunii Europene 54

2.3. Functionarea Consiliului Uniunii Europene 56

2.4. COREPER. 58

2.5. Atributiile Consiliului Uniunii Europene 59

§3. Parlamentul european 61

3.1. Precizari terrninologice 61

3.2. Structura Parlarnentului european 61

3.3. Desemnarea parlamentarilor europeni 63

3.4. Statutul parlamentarilor europeni 64

3.5. Functionarea Parlamentului european 65

3.6. Atributiile Parlamentului european 65

§4. Curtea Europeana de Justitie 67

4.1. Rolul Curtii Europene de Justitie 67

4.2. Componenta Curtii Europene de Justitie 68

4.3. Functionarea Curtii Europene de Justitie 69

404. Cornpetenta Curj:ii de Justitie 71

4.5. Tribunalul de Prima Instanta,.. 72

4.6. Relatia dintre Curtea Europeana de Justitie

§i Curtea Europeana a Drepturilor Omului 73

4.7. Viitoru! Curtii Europene de Justitie 74

§5. Curtea de conturi 75

5.1. Rolul Curtii de conturi '" 75

5.2. Structura 76

§6. Consiliul european 77

6.1. Constituirea Consiliului european (1974) 77

6.2. Natura juridica a Consiliului european 77

6.3. Functionarea Consiliului european 78

6.4. Rolul Consiliului european 78

§7. Organele comunitare 79

7.1. Precizari preliminare 79

7.2. Cornitetul economic ~i social (ECOSOC)

~i Cornitetul stiintific ~i tehnic al Euratom 79

7.3. Banca Europeana de Investitii (B.E.!.) 81

704. Cornitetul regiunilor 82

7.5. Agentiile europene speeializate 84

7.6. COREPER (Cornitetul Reprezentantilor Permanenti) 84

.t

~, ~ ...

vm

Uniunea Europeans - institutii si mecanisme

7.7. EUROPOL. 85

7.8. EUROJUST 85

7.9. Banca Centrala Europeana 86

7.10. Mediatorul european 86

§8. Functionarea institutiilor ~i organelor Uniunii Europene 87

8.1. Sediul institutiilor comunitare 87

8.2. Regimullingvistic aI institutiilor comunitare 88

8.3. Functionarii comunitari 89

8.4. Pinantarea activitatii institutiilor comunitare 90

8.5. Liberul acces la informatiile publice comunitare 92

Capitolul m. Elemente de drept comunitar european 9S

§ 1. Dreptul comunitar. Concept , 95

§2. Dreptul comunitar ~i dreptul international public. Distinctie 96

§3. Caracterele dreptului comunitar 98

3.1. Precizari prelirninare 98

3.2. Aplicabilitatea imediata a dreptului comunitar 98

3.3. Aplicabilitatea directa a dreptului comunitar 100

3.4. Suprematia dreptului comunitar 103

3.5. Competentele explicite ~i competentele implicite ale

Uniunii Europene. Competentele exclusive, competentele

partajate ~i competentele rezervate 104

3.6. Principiul subsidiaritatii in adoptarea actelor comunitare 105

§4. Sursele (izvoarele) dreptului comunitar 107

4.1. Prezentare generala 107

4.2. Sursele primare (originare) ale dreptului comunitar:

tratatele comunitare 108

4.3. SUI5ele derivate ale dreptului comunitar: actele comunitare 109

4.4. Principiile generale de drept ~i drepturile omului-

izvoare ale dreptului comunitar 120

4.5. Sursele "complementare" ale dreptului comunitar 121

§5. Contencio~ul comunitar. Categorii de actiuni ~i exceptii

c~ pot? exercitate, respectiv ridicate in fata Curtii de Justitie

~l a Tnbunalului de Prima Instanta 122

5.1. Actiunea in anulare 122

5.2. Actiunea relativa la abtinerea (omisiunea) institutiilor

comunitare de a actiona ("acpunea in carenta") 126

5.3. Exceptia de ilegalitate 127

Cuprins

IX

5.4. Recursul in interpretare (decizia in chestiuni prealabile) 128

5.5. Actiunea in daune contra institutiilor comunitare 128

5.6. Recursul contra actelor statelor membre ··· 129

Capitelul IV. Sintezii a Constitup.ei Uniunii Europene •...•....•••••••..•• 131

§ 1. Precizari introductive. Structura · .. · 131

§2. Uniunea Europeana - persoana juridica. Obiectivele

~i valorile Uniunii Europene 131

§3. Cetatenia europeana ~i drepturile fundamentale 132

3.1. Cetatenia europeana 132

3.2. Drepturile fundamentale 133

§4. Puterile (competentele) Uniunii 133

§5. Apartenenta la Uniunea Europeana.. · ·· .. · .. · 135

§6. Institutiile Uniunii Europene 136

§7. Simplificarea mijloacelor de actiune a Uniunii 139

§8. Intrarea in vigoare ~i revizuirea Constitutiei 143

§9. Aprecieri asupra textului constltutional.c. 143

nlbliografie 149

k:.

·~.'"; ~

.

I

vrn

Uniunea Europeanii - instiuqii ~i mecanisme

7.7. EUROPOL. 85

7.8. EUROJUST 85

7.9. Banca Centralll Europeanll 86

7.10. Mediatorul european 86

§8. Functionarea institutiilor ~i organelor Uniunii Europene 87

8.1. Sediul institutiilor comunitare 87

8.2. Regimullingvistic aI institutiilor comunitare 88

8.3. Functionarii comunitari 89

8.4. Finantarea activitatii institutiilor comunitare 90

8.5. Liberul acces la informatiile publice comunitare 92

Capitolul III. Elemente de drept comunitar european 9S

§ I. Dreptul comunitar. Concept " 95

§2. Dreptul comunitar $i dreptul international public. Distinctie 96

§3. Caracterele dreptului comunitar 98

3.1. Precizari preliminare 98

3.2. Aplicabilitatea imediata a dreptului comunitar 98

3.3. Aplicabilitatea directa a dreptului comunitar 100

3.4. Suprematia dreptului comunitar 103

3.5. Competentele explicite ~i competentele implicite ale

Uniunii Europene. Competentele exclusive, competentele

partajate ~i competentele rezervate 104

3.6. Principiul subsidiaritapi in adoptarea actelor comunitare l05

§4. Sursele (izvoarele) dreptului comunitar 107

4.1. Prezentare generala 107

4.2. Sursele primare (originare) ale dreptului comunitar:

tratatele comunitare 108

4.3. Sursele derivate ale dreptului comunitar: actele comunitare 109

4.4. Principiile generale de drept ~i drepturile omului-

izvoare ale dreptului comunitar 120

4.5. Sursele "complementare" ale dreptului comunitar 121

§5. Contenciosul comunitar. Categorii de actiuni ~i exceptii

c~ pot.fi exercitate, respectiv ridicate in fata Curtii de Justitie

~I a Tnbunalului de Prima Instanta., 122

5.1. Actiunea in anulare......... 122

5.2. A~tiunea relativa la abtinerea (omisiunea) insututiilor

comurutare de a actiona ("actiunea in carenta") 126

5.3. Exceptia de ilegalitate 127

Cuprins

IX

5.4. Recursul in interpretare (decizia in chestiuni prealabile) 128

5.5. Actiunea in daune contra institutiilor comunitare 128

5.6. Recursul contra actelor statelor membre 129

CapItolul IV. Sintezii a Constitutiei Uniunii Europene 131

§ 1. Precizllri introductive. Structurll.. 131

§2. Uniunea Europeana - persoana juridica. Obiectivele

~i valorile U niunii Europene 131

§3. Cetatenia europeana ~i drepturile fundamentale 132

3.1. Cetatenia europeana 132

3.2. Drepturile fundamentale 133

§4. Puterile (cornpetentele) Uniunii 133

§5. Apartenenta la Uniunea Europeanll.. : 135

§6. Institutiile Uniunii Europene 136

§7. Simplificarea mijloacelor de actiune a Uniunii 139

§8. Intrarea in vigoare ~i revizuirea Constitutiei 143

§9. Aprecieri asupra textului constitutional.; 143

IIlbllografie 149

Argument

LJniunea Europeana a fost ~i ramane una dintre cele mai de succes crcatii din istoria relatiilor intemationale ~i a dreptului international: urmonizarea politicilor publice ale multor state europene in ultima jumalute de secol XX a facut ca un razboi in Vestul Europei sa devina impoNihil ~i a crescut standardul de viata a milioane de oameni.

in acelasi limp, Uniunea Europeana este 0 realitate greu de descris ~i tit' inteles, atllt datorita complexiratii raporturilor juridice stabilite lntre suuele membre si institutiile comunitare, dtt si datorita «ambiguitatii roustructive» pe care 0 implica aceasta sintagma.

Apropierea momentului in care Romania va fi admisa in Uniunea Fllropeana ca membru cu drepturi depline impune eu necesitate familiaI izarca publicului roman cu specificul mecanismelor de decizie europene.

Lucrarea .Dniunea Europeana: institutii ~i mecanisme" trateaza succint premisele ~i evolutia integrarii europene, institutiile comunitare curopene, modul lor de functionare, precum ~i viitorul Europei unite, liind destinat atat studentilor ~i masteranzilor de la specializarea Adminis(lillie publica a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj Napoca, altor studenti intcresati, cat ~i pubJicului larg, dornic sa cunoasca istoria, realitatile ~i tcndintele evolutive ale Uniunii Europene.

Multumesc asistentei mele, Raluca Veliscu, pentru ajutorul oferit in 1IIIIIIea de documentare, ~i Comisiei europene, Directoratul General hlucalie ~i Cultura, care prin granturile acordate autorului (Jean Monnet ~i Marie Curie) a facut posibila documentarea.

August 2005

East Lansing, Michigan, S.U.A.

Autorul

•

Capitolul I

Istorieul formiirii Comunltatilor Europene ~i a Uniunii Europene

§1. srar~itul eelui de-al doilea rizboi mondial'. Planul Marshall ~i teama de comunism. Problema germani

Finalul celui de-al doilea razboi mondial a gasit Europa devastata, divizata intre doua grupe de interese: cele ale S.U.A., care doreau impulsionarea tllrilor din vest spre 0 revenire rapida, menita a stopa expansiunea comunismului sovietic, si interesele U.R.S.S., care dorea extinderea influentei sale si in vestul Europei.

Aceste doua surse de presiune au determinat eoalizarea Europei occidentale, pe de 0 parte pentru a face fata dominatiei crescande a Uniunii Sovietice manifestate cu pregnanta in estul Buropei', iar pe de alta parte, pentru a contracara 0 intllrire prea mare a influentei americane in zona europeans.

Pe de alta parte, relatiile postbelice dintre {lirile europene nu puteau sa nu fie influentate de preocuparea, justificata de altfel, de a preveni orice posibilitate ea Germania sa provoace un alt razboi.

Doua solutii erau posibile din acest punet de vedere: divizarea Germaniei, realizata deja, sa fie dublata de 0 inapoiere economics a Germaniei de Vest, in asa fel incat potentialul sau militar sa fie compromis definitiv, sau, dimpotriva, dezvoltarea ei economics sa fie impulsionata, pentru a rezista expansiunii comunismului.

1 "Catalizatorul" integrarii europene a fost, Intr-o abordare mai mult sau mai putin simplista ~i simbolica, nimeni altul dedit Adolf Hitler, care, izbutind sa reuneasca prin forta armata majoritatea statelor care in prezent forrneaza Uniunea Europeanli, a distrus inerederea in sine a statelor nationale recreate dupa 1945 - Dick Leonard, Guide to the European Union. The Economist Newspaper Ltd, 1998, p. II (versiunea in limba romans a fost publicata la Ed. Teora in 2001).

2 In 1948, U.R.S.S. si-a impus dominatia eu forta In Cehoslovacia ("Iovitura de la Praga"), stamind ingrijorare in vestul Europei.

2

Istoriculformiirii Comunitalilor Europene si a Uniunii Europene

Evident ca cea de-a doua solutie a fost preferata, ea [rind de altfel ~i in concordanta cu filosofia occidentala, Trebuia asiguratli insa 0 legaturli foarte pute~ca,.o interdependenta economica ~i militara intre Germania ~i celelaIt: tan vesnce, astfel ca un nou razboi sa fie imposibil de declansat,

Dorinta S.U.A. de a reinanna Germanin de Vest in vederea alaturarii acesteia la efortul comun european de rezistenta impotriva comunismului nu convenea ins1\ Frantei, care se opunea unei reinarmari necontrolate a C!ermaniei ~i dorea sa pastreze tutela intemationala asupra regiunilor Saar ~I Ruhr, .Jeaganul" siderurgiei germane.

§2. Primele organizafji europene: abordarea interguvernamen~la

Ideea reconcilierii franco-germane §i a unitatii europene a avut sustinatori rnarcanp inca din primii ani de dupa razboi. Astfel, Churchill indemna in 1946 Franta §i Germania sa construiasca "Statele Unite ale Europei'". Dupa cum se observa, era 0 sugestie care nu includea Marea Britanie, fidela S.U.A si izolarii ei insulare'.

Unitatea Europei a fost, de asemenea, sus!inutli de Aristide Briand (1929) iar la Conferinja de la Haga, din 1948, care a pus bazele ConsiIiului Europei, de AIcide de Gasperi, Paul Henry Spaak, Salvador de Madariaga y Roj03.

I W. Weidenfeld, W. Wessels, L'Europe de A a Z - guide de I'integration europeenne, Ed. Office de publications officielles des Cornmunautes europeennes, Luxembourg, 1997, p. 8; G. Ferreo! (coordonator), Y.J. Beloeil-Benoist M. . Blanquet. D: Breillat, N. Flageul, Dictionnaire de I'Union europeene:

Ed. Armand Cohn, Pan~, 2000, in Iimba romans la Ed, Polirom, 2001, p. 62; O. ~m~a, D~Pt comumtar general, E.D.P" Bucure~ti, 1999, p. 3; N. Pdun, A. Ciprian Pa~n, Istona construcliei europene, vol. I, Ed. Fundatiei pentru Studii Euro~ene, Cluj-Napoca, 2000, p. 22; A. Profiroiu, M. Profiroiu, Introducere in ~ahtii~le eur?pene, Ed, Economica, 1999, p, 13; O. Bibere, Uniunea Europeanli mtre virtual ~I real, Ed. All, 1999, p. 11.

" P. Moreau Defarges, Les Institutions europeennes, 6' edition, Armand Colin, Pans, 2002, versiunea tradusli in Iimba romana - Ed. Armacord Tirnisoara 2002 ~I~ , "

, 3 A se vedea, pentru d~talii, P. de Schoutheete, The case for Europe. Unity, diversity and democracy In the European Union, Lynne Rienner Publishers,

.~2. Primele organiuuii europene: abordarea interguvemamentald

I'rimcle incercari de cooperare economics si militara intre statele lturopc! occidentale sunt marcate insa de principiile abo~dlirii intergu~er: 1I"IHCIIIUle, care in esenta releva dorinta statelor de a-si pastra neaunsa _lIvenmilatea in cursul proeesului de cooperare.

Ahordarea interguvemamentala este profund opusa celei comunitare, ",II cum vom vedea in cursul acestei sectiuni: in interguvemamentalitate 1111 ex islft transfer de competente, statele implicate fiind angajate doar pe "IIII'll cooperarii, concertarii eforturilor, iar deeizia este luata prin consens, IIrllvnnd forta juridica sau obligativitate'.

2.1. ()r~anizatia Europeana de Cooperare ~i Dezvoltare (O.E.C.D.)

til 1948 ia nastere Organizatia Europeana de Cooperare Econornica II ).Ii,C.E), rnenita a gestiona §i distribui intre .statele membre aj~toarele IlrKlinalc reconstructiei, acordate de S.U.A. pnn planul Marshall. Dupa Im'hcicrea programului de ajutor in 1952, organizatia a continuat sa existe ,'II NJlu\iu de promovare a unui comert Iiber intre tarile membre, a ~rimit ca 1II1'1II"l'i ~i aile state dezvoltate din punet de vedere economic din 1U1~ea IIc'l'Illllunista, si s-a transformat in 1961 in ceea ce astazi poarta den3umuea II r ()I'l{rmizatia Economica de Cooperare ~i Dezvoltare (O.E,C.D.) .

1I1111lo.lcr - London, 2000, p. 5; D. Mazilu, Integrarea europeana, Drept comunitar ,I I11NliluJii europene, Ed. Lumina Lex, 2001, p. 26; O. Bibere, op. cit., p. 24.

I A se vedea P. Moreau Defarges, op. cit, p. 36. Pentru controversele legate de uucrguvemalitate ~i supranationalitate, a se vedea si J. McCormick, Understanding III,' European Union - a concise introduction, Editio~ Palgra:e, N.ew Y~~~: 1'''110.1011, 1999, p. 10; capitolul 6 "Guvemanla european. ~~ d~ctnn~le. mtegra~1 cllll lucrarea P. Prisecaru, N. Idu (coord), Reforma constitutionala ~I IOstltU)IO- 11,I1n 11 Uniunii Europene, Ed. Economica, 2003.

I Planul Marshall de reconstructie a Europei cu sprijin material american a I lIN I numit astfel dupa initiatorul sau, general si secretar de stat al S,U.A. Gene- 11l11l1 Marshall a tinut in iunie 1947 la Harvard un dieurs devemt celebru, pnn , IIII' argumenta necesitatea stoparii expansiunii comunismului prin reconstructia

Illpid~ a Europei Occidentale, devastata de razboi, . ,..

, A se vedea, pentru detalii, P. Melandri, Les Btats-Umts face a ~ unification 01" I' Europe, 1945-1954, Ed. Pedone, Paris, 1980; H. Aubrey, Atlantic Economic tuoperation. The case of OECD, Ed. Praeger, New York, 1967; R. Munteanu, I )1 "1'1 european, Ed. Oscar Print Bucuresti, 1996, p. 22.

3

I

1 \ !

4 lstoricul formarii Comunitatilor Europene # a Uniunii Europene

.' in ~rezent, O.E.C.D. activeaza in scopul concertarii politicilor econo~ce .. din sta~~eA me~re, prin reuniuni ministeriale anuale, ~i a monitorizarii evolupei mregrstrate de economiile in cauza'.

2.2. Uniunea Europei Occidentale (U.E.O.)

A 0 altii initiati~ii de apropiere din punct de vedere economic ~i militar mtre. statele occl~entale are loc in 1948, cand Marea Britanie, Franta, Belgia, Olanda ~I Luxemburg semneaza la Bruxelles un tratat pe50 de aru: e~n?scut sub ~enumirea de Uniunea Europei Occidentale. Sase ani mal t.arz~u eelo~ 5. h seA aliiturli. Gerrn:mia ~i Italia, ~i ulterior, Portugalia, Sparua §I Grecia, msli ID pracnca Uniunea este Inlocuita tot mai mult de nou creata N.A.T.O. (1949)2.

Consideratii, mult timp, .frumoasa din padurea adormita a organizatiiI~r europene", datoritii rolului sau redus in arhitectura europeanli, U.E.O. si-a .reglislt rolul dupii semnarea Tratatului de la Maastricht, conform caruia este chemata sa devinli "brapd inarmat" al Uniunii Europene''.

'.Membrii O.E.C.D. sunt.Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Grecia, Elvetia, Tw:e1a. Irla.nda. Islanda: It~l1a, Luxemburg. Pinlanda, Norvegia, Olanda, Portugalla, Suedia, Marea Britanie, Germania, Mexic, Cehia, Polonia, Ungaria, Coreea de Sud. S.U.A., Canada, Japonia, Australia, Noua Zeelanda - G. Ferreol (coord.}, op. cit., p, 118.

• 2 ~anizapa Tratatului Atlanticului de Nord a luat fiinlll in' 1949 in urma negocienlor .dinlre S.u.A., Canada, Norvegia, lslanda, Portugalia, Marea Britanie, Franta. Bel~a, ?Ian~ Luxemburg, Danemarca, Italla, Germania, ulterior aUlturfuldu-se Turcia ~I Grecia, recent Cehia, Polonia ~i Ungaria, iar in 2004 au fast ratifieate tratatele de aderare a statelor baltice, Sloveniei, Slovaciei, Bulgariei ~i Romaniei,

Pactul Nord-Atlantic institutionalizeaza legatura de aparare Intre S.U.A. ~i Ellf()pa. statuand in art. 5 e~ "un atac inarmat lmpotriva uneia sau mai multor pl\rti, survenind in America de Nord sau Europa, va fi considerat un atac tmpotnva tuturor partilor, in acest caz, este autorizata luarea tuturor masurilor considerate necesare, inclusiv utilizarea fortei armate."

In 1950. odata cu izbuenirea razboiului din Coreea, N.A.T.O este dotata cu 0 structura militara, comandata tntotdeauna de un general american.

tn ultimii ani. N.A.T.O a dipatat atributii tn implementarea Acordului de la Da~on asupra Bosniei (1995), ~i s-a implieat tn problemele din Kosovo (1999).

A ~ vedea P. Fontaine, Constructia europeans de la 1945 pilnil in zilele noastre, Ed. Institutul European. Iasi, 1998, p. 7; G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 244; A. Profiroiu, M. Profiroiu, op. cit., p. 15.

§2. Primele organiza{ii europene: abordarea interguvel7U1lnentalii 5

NINlemul U.E.O. cuprinde patru grade de asociere: membri efectivi (1."1,, 10 state membre ale U.E. si ale N.A.T.O.), membri asociati (statele INlilhre N.A.T.O. dar nemembre ale U.E - Islanda, Norvegia §i Turcia), ,lIrtl'"llri asociati (state care nu sunt nici membre N.A.~.O. si ni~i membre .1. I ,.Ii.) ~i state ce au statut de observator (Danemarca ~llrlanda) .

1.~. Consiliul Europei

1.11 propunerea Frantei, 10 tliri europene semneazii in 1_949 Trata~ul de

I. I .ondru, pe baza caruia ia fiintli Consiliul Europei, cu sediul la "lIn_I",urg2. ln prezent, organizatia cuprinde majoritatea sta~elo~ euroIlI'lIr (printre care si Romania); toate state~e membre ale Umunu Euro,lI'lIr Nun! ~i membre ale Consiliului Europel: .. • ."

For de cooperare interparlamentarli, de dialog politic In vederea ~ream

..Mlldi Europe" federale. Consiliul EUI'~pei a:e un rol. :o~SUltatlV.; cu IlInlr ncestea, organlzatia se poate rnandri cu cateva reah~ deosebrt de llI1l'llfllmte, dintre care se detqeaza adoptarea Conventie~ Europene a Illrplnrilor Omului (1950), urmata de constituirea Curtii E~ropen~ a I )trpturilor Omului (C.E.D.O), mecanism juridic ce garante~z~ un .~lVe~ minim de respectare a drepturilor fundamentale de clitre adIIllmstratlll~ ~I lrihllllulele democratiilor europene. §i permite examinarea recursurilo~ IllIlividuale ale cetatenilor lmpotriva propriilor jurisdictii nationale. Mal 11'1I111rcllm semnarea in 1980 a Conventiei privind cooperarea iransfron-

tMllcrll a colectivitli\ilor locale. .' .

I>intre nerealiziirile acestei organizatii pot fi enumerate: rensiunile exis-

t,,"te lncllin problema minoritlltilor din state ca Belgia, tfuile bal~ce; esecul Nlnhililii prin compromis a frontierelor geografice dintre Europa ~I A~la,. ~l a Inl"lIllrllrii fostelor state sovietice lntr-un continent sau altul, problema direct Irl(lIllI de accesul acestor state in Consiliul Europei cu drepturi depline'',

•• 1 V. Vese, A.L Ivan, Istoria integrarii europene, Ed. Presa Universitarli C1ujeana,

ItX)1. p. 218;N. Piiun, A.c. Pilun, op. cit., p. 216. _ _ . .

J W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 8; N. Piiun, A.c. Paun, op. cit., p. 25,

II ntbere, op. cit., p. 27. .'

.' Slatutul de membru al Consiliului Europel comports trei aspecte: ~e~~e ~~

,/r(l'luri depline sunt statele semnatare ale C.E.D.O ~~ care se supun }unsdlc!lel 1'111'\;; de la Strassbourg. membre asociate sunt state din afara ~uropel, cum ar ft S II.A .• iar membre cu statui special de invitat sunt statele candidate la statutul de

uu-mbru deplin.

r

C I

',1

. ,-,.,

;

,

:-~ .• ' >~,\

i I

6 Istoricul formarii Comunitatilor Europene si a Uniunii Europene

Organele Consiliului Europei sunt Adunarea Pariamentarii, compusa din parlamentari nationali, care voteaza rezolutii, aceste rezolutii fiind transmise apoi Comitetului de ministri, organ de decizie format din Ministrii de externe ai tarilor membre, care decid in unanimitate'. Organului deliberativ si celui de decizie Ii se adauga un purtator de cuvint al democratiei locale, Congresul puterilor regionale §i locale.

§3. Abordarea comunitara (supranationala).

Rolul "plirin!i1or fonda tori"

Situata In planul opus doctrinei integrarii interguvernamentale, integrarea comunitara (supranationalitatea) are la baza principiul conform caruia statele renunta la 0 parte din suveranitatea lor, delegand-o unui organism international atipic, cu prerogative specifice de decizie in domeniul siiu de specializare ~i cu personalitate juridica distincta de cea a statelor membre si partial superioara acestora. Transferul unor responsabilitati statale catre institutii supranationale implica, in mod necesar, ingradirea suveranitatii nationale, instituirea unor restrictii pentru statele membre In ceea ce priveste abilitatea lor de a actiona independent si la propria lor initiativa'',

In 1950, economistul francez Jean Monner', sesizand ineficienta Consiliului Europei si a O.E.C.E. in incercarea de a integra politic ~i

I A se vedea ~i V. Vese. A. L. [van, op. cit., p. 52 ~i urm.

2 A se vedea L. Cram, D. Dinan, N. Nugent (editors), Developments in the European Union, St. Martin's Press, New York, 1999, p. 5.

3 Jean Monnet (1888-1979) a avut 0 cariera remarcabila, dedicata in intregirne cooperarii intemationale. Functionar de stat francez Insarcinat cu coordonarea efortului comun de razboi franco- britanic, a indeplinit in perioada interbelica functia de secretar general adjunct al Ligii Natiunilor; in tirnpul celui de-al do ilea razboi mondial este din nou coordonator pentru Marea Britanie ~i Franta, dupa razboi fiind nurnit mernbru in guvernul de Gaulle.

La 3 mai 1950 el intocmeste un "Memorandum" ce va sta la baza Planului Schuman de integrare europeana, in care arata cil "Irebuie abandonate formele de cooperare din trecut, create conditii economice de bazii comune, ~i instalate autoritati noi, acceptate de suveranitatile nation ale; Europa nu a existat niciodata, Europa trebuie creata cu adevarat" - dupa P. M. Defarges, op. cit, p. 36. A se vedea si N. Piiun, A. c. Pdun, op. cit., p. 61 ~i urm.

§4. Tratatul de la Paris

7

- . I a'" dustriilor siderurgice

III'IlIullllic l!'lrile europene. ~anseaza I.d~e:u~ ~~~:e:: unei singure organi-

" "I,'hnniferc ale Frantei ~I Germanlel I d oltarea acestora

ttl care sa contro eze ezv .

fI,1I IlU curacter supras a a , . I reconcilierii franco-

1 . J M net care a netezit ca ea

"I'llpuncrea Ul eanl _?n :. olutii ulterioare catre unitatea euro-

and baze e mtregu ev ..

.. nnnll~, pun . . trul de Externe francez, Robert

",."ft. II I;nst pusa in p~tacdteic~d~: ~~n:~umii responsabilitatea politica a

"fhllmlln , care, cucen , y

Iplkftrllncesteia. 1 d I ul Schuman de integrare europeanii"

"rncntatll sub nume e e .. p an .' I Germaniei al

t1~ u mai 1950\ initiativa franceza3 a captlat :aPdldlm~:eps~ocupat de ~ro-

'I K d Adenauer ,era a ran us ..

Ilal1' I runcc ar, onra . d sigurarea reintegrliril

111'1111' rcconcilierii franco-germane, precum ~I e a

,a, II "II Ie tntre statele vestice dezvoltate.

§4. Tratatul de la Paris .

Crearea Comunitatli Econonuce a Carbunelui ~i Otelului (1951t

. . . .• i alte state europene sa Ii se aliiture in

Jirllll\lI ~l G~rmanla mvita \t r si tarile Benelux (Belgia, Olanda, 11I1\llItiva lor; raspund prompt ala y, • .. 5

',IIKfmhurg), in timp ce Marea Britanie refuza sa participe .

. ane In Lorena deci era in

I R. Schuman a crescut la granitele franco-germ .j I' J Monnet _ a se

lIIa'III'A sa aprecieze la adevarata lor valoare propunen e Ul .

• •• Irul'i V, Vese, A. L. Ivan, op. cit., Pd' 571, tll Ziua Europei si este sarblltoritii ca J In 1985, ziua de 9 mal a fost ec ara

MI.,. pe intreg teritoriul comunitar. f c t ca un oponent al lui Hitler,

, Cuncelaml Konrad Ade~~uer ~'in~t ::o~~:tUreconcilierii franco-germane a

III"d inch is pentm acest mouv; spnjim bui • se desparta pentru totdeauna

. eli Gerrnama tre me sa

1'"l1li,' de la convmgerea sa :' 'He orientale ale trecutului, transformand nece.11' viscle blestemate, de ambl\1. ilii du-se cu Franta" - a se .lIull'" in optiune, ancorandu-se In OCCident, reconct m

vrdeu 1'. Moreau Defarges, op. cit, p. 89'1 18 'lie 1951 si a intrat efectiv in

I Tratatul de la Paris a fast semnat a apn

,IV-"U r C la 10 august 1952. .. d erioritate fala de noua organiza\ie

I Marea Britanie a adoptat 0 pozitie e sr~~ultii dintr-o declaratie cu caracter ,I Inl~ de celelalte state europen~h~:C~~ (1952): "iubesc Franta si Belgia, dar IU'llricial a premtemlm Wmston

_.

8

Istoricul formdrii Comunitatilor Europene si a Uniunii Europene

Cele sase state europene semneaza la Paris Tratatul privind lnstituirea Comunitdtii Economice a Cdrbunelui # Otelului (C.E.C.O.), aI carei prim presedinte este numit chiar Jean Monnet, .arhitectul" integrarii europene'. Tratatul a fost semnat pentru 50 de anr',

Prin Tratatul C.B.C.O. ia nastere 0 organizatie intemationala atipica, inzestrata eu 0 institutie de deeizie supranationala, Inalta Autoritate', ale carei decizii leaga cele sase state din punct de vedere juridic in domeniul productiei de carbune ~i otel. Sunt create, de asemenea, un Consiliu de ministri, 0 Adunare parlamentard cu rol consultativ, desemnata indirect, ~i 0 Curte de Justitie.

Oficial, obiectivele C.B.CO. erau expansiunea economics ~i ocuparea fortei de munca, precum ~i cresterea nivelului de trai aI celor care lucrau In industria miniera ~i siderurgica". De asemenea, era vizata crearea unei piete unice pentru ciirbune ~i otel si prevenirea exploatarii excesive a materiilor prime.

nu trebuie sa tngaduim sa fim coborati la acest nivel' - dupa A. Grosser, The western alliance: european-american relations since 1945, Ed. Macmillan, London, 1980, p. 120.

Absenta Marii Britanii a facilitat insa crearea unei organizatii mai puternice decat cele traditionale, institu!ii supranaponate solide si dotate cu puteri decizionale reale.

I G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 36. z e

In 1997, s-a decis ca dupa 2002 C.E.C.O. sa fie folosita ca ~i un instrument

de finantare a cercetarii ~i dezvoltarii in industria miniera - a se vedea A. Topan, The european integration process, a historical and comparative institutional analysis, Edition LIT Verlag, MUnster - Hamburg - Berlin - London, 2001, p. 33.

3 Pentru detaJii privind foalta Autoritate a C.E.C.O., a se vedea D. Spierenburg,

R. Poidevin, Histoire de la Haute Autorite de la Cornmunaute Europeene du charbon et de racier. Une experience supranationale, Ed. Bruylant, Bruxelles, 1993. Necesitatea ca noua organizatie sa aiba 0 institutie eu putere de decizie in ceea ce priveste strategia aplicabila celor doua industrii a fost reliefata inca de la inceput de Jean Monnet, care spunea: "nimic nu este posibil flira oameni; nirnic nu ~ureazii lara institutii" - A. Grosser, op. cit., p. 102; D. Leonard, op, cit., p. 14.

A. Topan, op. cit., p. 34.

9

§S. Tmtarul de fa Roma

§5. Tratatul de la Roma

Crearea Comnnltatii Economicc Europene §i a ('omunititii Europene a Energiei Atomice (1957)

IAI acurt limp dupa instituirea C.B.C.O.,in 1952, s-a incercat si constilull .. unci forte europene comune de aparare (Comunitatea Europeans 1I'"lru Arllrare)!, care sa impiedice formarea unei armate vest-genn~e .... Inr HIIIIlItoare, insa Tratatul privind instituirea C.E.A. nu a fost ratifitill dr Illllnta, proiectul fiind abandonat in 19542•

til unna esecului Comunitatii Europene pentru Aparare, Jean Monnet a ~'III' III concluzia eli nu domeniul militar este eel prioritar in vederea realidlUullci uniuni mai stranse Intre statele europene, ci sectorul economic.

Ilupft cxpirarea mandatului sau de presedinte al Inaltei Autoritati a ,'It.( ',()., Monnet a refuzat reinvestirea in functie, dedicandu-si intreaga .. .. IIII~ activitatii de lobby. Din fruntea unui grup de presiune foarte I,,"urlll, Comitetul de actiune pentru Statele Unite ale Europei, el a reusit II 1'IIIIllIIVCZC ideea crearii unei piete economice comune intre cei ~ase3.

Ilr uscrnenea, ratiunile pentru care s-a justificat intemeierea CE.C.O.

IlIh/I.IIIU si in cazul domeniului energiei atomice, 0 industrie esentiala Iial I'r limp de pace, elit si pe timp de razboi,

Rrzultatul lobby-ului se face simtit in 1957, cand aceleasi state, '~""111, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, semneaza la Rorna .11. t!uuft Ira tate: Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene

I A He vedea W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 8; D. Mazilu, op. cit., ~ IH; 1'. Fontaine, op. cit., p. 12; N. Pdun, A.C. Piiun, op. cit., p. 83.

, I )rrp! consecinta, Germania vestica s-a reinarrnat prin propriile forte, adeIltill III 1954 la N.A.T.O.

, A He vedea D. Leonard, op. cit., p. 14. ln 1955, 1a Messina, ministrii de ... ,.,mr ni celor sase state au decis formarea unui comitet, care, sub conducerea , ... IKlllnlllui Paul Henri Spaak, sa analizeze posibilitatea formarii unei Cornunitati I~ ""t,,"ice europene - W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 10; N. Deaconu, _101"111111 institutional al Uniunii Europene, Ed. Lumina Lex. 2001, p. 8; O. Tinea, 1,,,,,1 comunitar general, op. cit., p. 7; N. Piiun, A.c. Paun, op. cit., p. 84; " Mlllwltlche, Drept comunitar, editia a ill-a revazuta, Ed. ALL BECK, 2001, I' ',,/. Rideau, Droit institutionnel de l'Union et des Communautes europeennes, I' Mllioll, Librairie Generale de Droit et de Jurisprudence, 1999, p. 23.

'1.\ ---~~.:..:.;...:~.~

~---~.- •... -. _ --

10

Istoricul jarmarii Comunitatilor Europene si a Uniunii Europene

(C.E.E.), respectiv Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (C.E.E.A. sau EURA TOM{

Tratatul C.E.E. consacra, la randul sau, un set de institutii menite sa duca la indeplinire obiectivelor sale: Comisia, Consiliul 'de ministri, Parlamentul, Curtea de Justitie.

Diferenta fata de institutiile C.E.C.O. statea in puterea redusa pe care o avea Comisia C.E.E. in raport cu echivalenta sa, Inalta Autoritate a C.E.C.O., si, proportional, in rolul preeminent al Consiliului de ministri al C.E.E. in raport cu eel rezervat Consiliului de ministri al C.E.C.O.

De asemenea, 0 alta deosebire intre Tratatul de la Paris si eel de la Roma consta in faptul ca primul a fost incheiat pe 0 durata initiala de 50 de ani, iar al doilea pe durata nelimitata.

Tratatul C.E.E. are ca scop realizarea unei uniuni mai stranse din punct de vedere economic intre statele membre, realizarea unei uniuni vamale si a unei piete interne unice europene. Tratatul EURATOM, pe de alta parte, se asearnana cu Tratatul C.E.C.O., reglementand crearea unei piete comune pentru materialele nucleare de baza, produsele ~i mijloacele de productie legate de dezvoltarea pasnica a energiei nucleare si controlul acesteia.

§6. Evolutla Comunltatilnr Europene Reactia Marii Britanii: crearea A.E.L.S. (1960)

Comunitatile europene au inregistrat un succes fulminant in primii ani dupa 1958: cornertul intre cele sase state membre a crescut anual cu aproape 30%; programul de eliminare a taxelor vamale intre tarile membre (uniunea vamala), proiectat sa fie finalizat la sfarsitul anuiui 1969, s-a

I Semnarea tratatelor a avut loc la 25 martie 1957. Dupa ratificarea de catre parlarnentele statelor semnatare, tratatele au intrat in vigoare 1a 1 ianuarie 1958.

Marea Britanie a refuzat din nou semnarea tratatelor; astfel, reprezentantul britanic la Conferinta interguvernamentaja inceputa in 1955 afirma: "tratatul cu elaborarea caruia sunteti insarcinati nu are nici 0 sansa sa fie incheiat, sa fie ratificat, sa fie aplicat; si chiar daca va fi ap1icat, el este total inacceptabil pentru Marea Britanie: in el vorbiti de agricultura, ceea ce noua nu ne place, de drepturi vamale, ceea ce noi respingem, de institutii, ceea ce ne provoaca oroare" _ 0. Bibere, op. cit., p. 40.

§6. Evolutia Comunitdtilor Europene

11

L~----------------------------------------~------------------~------------------~J

realizat cu un an si jumatate mai repede, la fel procesul de introducere a tarifului vamal extern comun'.

Mai anevoioasa a fost realizarea unui alt obiectiv economic al Tratatului d~ la Roma, ~i anume politica agricola comurui (PAC). Politica din agricultura se baza mai mult pe protectionism decat pe comertul liber, datorita influentei pregnante a Frantei, care dorea sa-si protejeze fe~erii. De ~t~el: problema PAC va deterrnina disensiuni permanente in sanul Comunitatii europene, pe toata perioada evolutiei acesteia, pana in zilele noastre. .

Problema de la care a pornit dificultatea realizarii PAC a fost cresterea spectaculoasa, in anii 60'-70' a productiei agricole in Comunitatea euro: peana, depasindu-se cu mult nevoile de consum ale statelor membre, ~I scaderea drastica a numarului celor care lucrau in agricultura. Stoparea acestei evolutii a constituit una din preocuparile institutiilor comunitare, care adopts un plan de acordare a unor stimulente financiare ~ubstan\iale pentru cresterea dimensiunilor fermelor, mecamzarea agriculturii ~I renuntarea la cultivarea unor terenuri mai putin fertile2.

~gresul economic inregistrat de .Cei Sase" a provocat invidia Marii Britanii, care, de tearna de a nu fi lasara pe din afara din sfera comertului european, a initiat crearea Asociatiei Europene a Liberului Schimb, alaturi de Austria, Danemarca, Elvetia, Norvegia, Portugalia si Suedia (Stockholm, I 960i.

A.E.L.S. nu a asigurat insa 0 legatura la fel de stransa intre statele membre in comparatie cu Comunitatile europene.

I P. Moreau Defarges, op. cit, p. 24; P. Fontaine, op. cit., p. 19

2 Planul apartinea comisarului responsabil cu prob1emele agricu1turii, olandezul Sico Mansholt, ulterior numit presedinte a1 Comisiei europene - a se vedea

G. Ferreo1 (coord), op. cit., p. 139.

3 N. Deaconu, op. cit., p. 10; P. Fontaine. op. cit., p. 24; V. Marcu, Drept institutional coniunitar, editia a IT-a, Ed. Lumina Lex, 2001, p. 31;. F. Pop, Comunitatile europene si realizarea Spatiului Economic European, Revista Transilvana de Stiinte Administrative, nr.2(8)/2002, p. 115 si urm; O. Bibere, op. CIt., p. 41; O. Manolache, op. cit., p. 6.

§7. Tratatul de la Bruxelles privind fuziunea exeeutivelor (1965)

12

Istoricul formarii Comunitatilor Europene si a Uniunii Europene

Cele trei comunitati - C.E.C.O., C.E.E. si EURATOM, au functionat separat din 1958 pana in 1967, cand a intrat in vigoare Tratatul de fuziune a executivelor, semnat la 8 aprilie 1965.

De la acest moment, comunitatile, desi raman distincte din punct de vedere juridic (fiecare avand propria personalitate juridica), vor.avea ca ~i institutii comune Comisia europeand (fermata din fuziunea Inaltei Autoritati eu Comisia C.E.E.), Consiliul Comunitdtilor Europene, Curtea Europeand de Justitie si Adunarea parlamentara',

Datorita faptului cll numai sistemul institutional al celor trei comunitati a devenit eomun, fara ca acestea ,sa fu;ioneze integral, in documentele ofieiale s-a pastrat denumirea de Comunitdtile europene, insa in mod uzual pana la crearea Uniunii europene a fost utilizata sintagma Comunitatea europearui, si abrevierile C.E.E., respectiv C.E.

§8. Primul impas institutional: politica ,,scaunutui got" (1965) Compromisul de la Luxemburg (1966)

Conform Tratatului de la Roma, in perioada de tranzitie, care era programata sa se incheie in 1965, Consiliul Comunitatilor europene, format din ministrii de exteme ai statelor membre, trebuia sa ia majoritatea deciziilor cu unanimitate de voturi. Exact atunci cand aceasta perioada de tranzitie urrna sa se incheie, iar deciziile sa inceapa sa fie luate cu majoritate calificata de voturi", izbucneste 0 criza majora intre Franta condusa de presedintele de Gaulle si ceilalti membri ai Comunitatilor europene.

De Gaulle nu era dispus sa accepte ca votul Frantei sa fie ignorat in ehestiunile majore; in 1965, propunerile presedintelui Comisiei europene,

I Adunarea parlamentara a inceput sa foloseasca, treptat, denumirea de Parlament european, insa consacrarea express a acestei denurniri este facuta doar in 1986, prin Actul Unic European.

2 Sistemul de decizie era mult ingreunat de cerinta votului unanim, prin urmare se dorea eficientizarea activitatii decizionale - a se vedea pentru detalii P. de Schoutheete, op. cit., p. 9.

§9. "Europa celor 9": adera Marea Britanie, Irlanda si Danemarca (1973) 13 Walter Hallstein, de finantare a PAC, de create a propriilor resurse financiare ale Comunitatilor europene si de extindere a puterilor bugetare ale Parlamentului european se lovesc de opozitia Frantei, care boicoteaza in urmatoarele 6 luni lucrarile Consiliului Comunitatilor europene, adoptand asa-numita politica a "scaunului gol",

Deoarece prezenta Frantei era considerata esentiala in angrenajul Comunitatilor europene, celelalte state cedeaza si se incheie Compromisul de la Luxemburg, care, .constetand un dezacord"l, statueaza, in esenta, ca oricare din "Cei Sase" au drept de veto atunci cand le sunt afectate interesele lor cele mai importante. Aceasta va fi regula pana la Actul Unic European din 1986.

Criza a produs perturbarea activitatii Consiliului Comunitatilor Europene, intarind interguvemamentalismul in detrimentul adancirii procesului integrarii si a abordarii comunitare''.

§9. "Europa eelor 9": adera Marea Britanie, Irlanda ~i Danemarea (1973)

a) Incercarile de aderare ale celor trei tan au debutat in 1961. Marea Britanie si-a reconsiderat pozitia falii de Comunitatea europeana, convinsa fiind si de faptul ell A.E.L.S. este 0 organizatie prea slaba pentru a-i satisface interesele economice 4•

Cererea de aderare s-a lovit insa de opozitia ferma a Frantei, al carei presedinte, Charles de Gaulle, nu vedea cu ochi buni apropierea prea stransa intre Marea Britanie si S.U.A., precum si incercarile acesteia de a obtine facilitati vamale ~i economice pentru celelalte state din A.E.L.S.

I W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 10; P. Moreau Defarges, op. cit, p. 25.

2 Ca urmare a solutiei care da castig de cauza Prantei, Walter Hallstein, concluzionand in mod just ca acest compromis subrnineaza arributiile si rolul Comisiei europene de initiator al politicilor comunitare, tsi da demisia din fruntea institutiei comunitare - D. Leonard, op. cit., p. 18.

J W. Cairns, Introducere in Iegislatia Uniunii Europene, traducerea in limba rornana la Ed. Universal Dalsi, 2001, p. 34; N. Deaconu, op. cit., p. 28; V. Vese, A. L. Ivan, op. cit., p. 109.

4 De altfel, dupa aderare, Marea Britanie si Danemarca au padisit A.E.L.S.,

mra tnsa a rope relatiile economice eu statele membre ale acestei organizatii.

14

Istoricul formarii Comunitdtilor Europene $i a Uniunii Europene

Din nou, celelalte state membre ale Comunitatilor europene au cedat in fata punctului de vedere francez, cu toate argumentele care existau in favoarea admiterii Marii Britanii. In consecinta, Irlanda si Danemarca siau retras si ele cererile de aderare.

b) 0 a doua incercare de aderare a celor trei candidate are loc in 1967, insa finalul negocierilor este acelasi,

c) in fine, demisia si ulterior decesul presedintelui de Gaulle deschid calea aderarii celor trei state europene, acceptata de noul presedinte francez, Georges Pompidou. Semnate la Bruxelles, in 1972, tratatele de aderare intra in vigoare la 1 ianuarle 19731•

§10. Conferinta de la Paris·(1974). Crearea Consiliului european ~i a F.E.D.R.

Sefii statelor membre decid la aceasta intrunire infiintarea Fondului european pentru Dezvoltare Regionala, ce are ca scop reducerea decalajelor intre regiunile mai favorizate ~i cele mai dezavantajate ale Cornunitatii.

Cu acelasi prilej s-a hotarat crearea unui forum de discutii si consultari intre sefii de state si de guverne, Consilfui european, cu intalniri trianuale. Ulterior, intalnirile s-au redus la doua pe an.

§11. AI doilea impas comunitar: renegocierea conditiilor de aderare a Marii Britanii (1975).

Compromisul de la Fontainebleau (1984)

Diferentele de opinie existente intre Marea Britanie si restul statelor membre nu inceteza odata cu aderarea acesteia. Chestiunile bugetare au fost eel mai greu de surmontat, deoarece Marea Britanie contribuia cu sume foarte marl la bugetul comunitar, in timp ce cheltuielile bugetare erau alocate in mare masura sprijinirii agriculturii, aspect din care britanicii nu castigau prea multe, ei fiind marl importatori de produse agricole.

I Danemarca ~i Irlanda au aprobat chiar in acel an, prin referendum, aderarea, Insa Marea Britanie a organizat referendum de aprobare retroactive numai In 1975. Ratificarea aderarii s-a facut, asadar, In 1973 numai de catre Parlamentul britanic.

§12 ... Europa celor 10" si .. Europa celor Ti"

15

Solutia provizorie este gasita in 1975, printr-un "mecanism corector" destul de complex, care reaseza sarcinile comunitare datorate de Marea Brit~nie, insa care era in acelasi timp 0 incalcare a principiului sotidaritatii comunitare': in cele din urma, in 1984, 1a Fontainebleau, sub pre~dintia francez~ a Consiliului C.E., problema bugetara este rezolata, prin reducerea contributiilor financiare ale Marii Britanii, reducerea fondurilor pentru agricultura si sporirea resurselor proprii ale Comunitatii europene/.

§12. "Europa celor 10" ~i "Europa celor 12"

- adera Grecia (1981), Spania ~i Portugalia (1986)

Grecia si-a depus candidatura in 1975 ~i negocierile au durat destul de putin, datorita concesiilor facute de guvernul elen, dornic sa intre ca membru cu drepturi depline cat mai rapid. In consecinta, la 1 ianuarie 1981 Grecia devine efectiv membra cu drepturi depline a Cornunitatilor europene.

Candidaturile Spaniei si a Portugaliei, \ari abia iesite de sub regimuri dictatoriale, depuse in 1977, au starnit reactia fermierilor francezi, care se temeau de concurenta fermierilor din aceste tari3; de aceasta data, insa, Franta se rezuma la intarzierea negocierilor, ilira a folosi dreptul de veto", ader~rea celor doua candidate avand loc in 1986.

§13. Actul Unic European (1986)

Semnat la Luxemburg, Actul Unic European a avut menirea de a amenda tratatele institutive al Comunitatilor europene, de a da un nou

I G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 30.

2 P. Moreau Defarges, op. cit, p. 32; W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit.,

p. 14; G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 17.

J P. Fontaine, op. cit., p. 27

4 Aderarea Spaniei si Portugaliei a fost intarziata si de piedicile puse de guvernul grec, care a conditional semnarea tratatelor de aderare a celor doua de prirnirea unor sume substantiale din partea Comunitatii europene. Cererile grecilor au fost acceptate, fiind create Programele mediteraneene Integrate, din care au beneficiat insa si zonele de sud ale Italiei si a Frantei,

16

Istorieul formdrii Comunitatilor Europene si a Uniunii Europene

imbold constructiei europene aflata intr-un impasto .Euroscepticismul" instalat in statele membre fusese alimentat de stagnarea economics a Cornunitatii in comparatie cu S.U.A. si Japonia'.

Sunt vizate aspecte cum ar fi desavarsirea pietei unice, politica de cercetare ~i dezvoltare, sistemul monetar european (SME), extinderea votului majoritar in cadrul Consiliului C.E., intarirea rolului Pari amentului european etc.

Programul de realizare a pietei interne unice, ce urma sa fie finalizat pana In decembrie 1992, cuprindea un set de 300 de rnasuri, vizand lnlaturarea barierelor ce Inca existau In calea comertului intracomunitar.

De asemenea, programul de cercetare tehnologica viza aducerea Comunitatii europene la egalitate cu Japonia si S.U.A., state avansate in domeniul tehnologic si beneficiare ale "celei de-a ~eia revolutii industriale".

§14. "Pachetul Delors". Acordul de la Bruxelles (1988)

Criza bugetara declansata dupa intrarea Spaniei si Portugaliei In Comunitate a determinat Comisia sa adopte 0 serie de masuri, la initiativa presedintelui acesteia, Jacques Delors .. .Pachetul Delors", menit sa aseze fondurile comunitare pe baze mai solide, a fost adoptat dupa mai multe discutii contradictorii intre Marea Britanie si partenerii europeni; in cele din urma, s-a semnat Acordul de la Bruxelles, care prevedea dublarea fondurilor structurale destinate zonelor dezavantajate din punct de vedere economic, dar si controlul rnai strict al cheltuielilor destinate agriculturii.

De asemenea, tot in 1988 se repune pe tapet ideea Uniunii Economice si Monetare, U.E.M., presedintele Comisiei Jacques Delors fiind insarcinat cu coordonarea unui comitet de pregatire a realizarii acesteia.

I A se vedea G. Isaac. Droit general communautaire, Ed. Armand Colin, Paris, 1998, p. 23; O. Tinea, Drept comunitar general, op. cit., p. 14; 1. Rideau, op. cit., p. 39. Acum incepe etapa numita "Europa ce1ei de-a doua generatii", dupa cum apreciaza autorii V. Vese si AL Ivan, op. cit., p. 145. Actul Unic European a fost prefigurat de Raportul Comitetului Dooge (dupa numele presedintelui saul, insarcinat cu identificarea modalitatilor de reformare a ansamblului institutional si functional comunitar - V. Marcu, op. cit., p. 37.

2 G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 13; P. Moreau Defarges, op. cit, p. 48.

§ 1 5. Tratatul de fa Maastricht (1992). Crearea Uniunii Europene

§ 15. Tratatul de la Maastricht (1992). Crearea Uniunii Europene

Guvernul francez si eel german au colaborat in mod eficient in scopul convingerii celorlalti parteneri europeni de necesitatea organizarii a doua Conferinte interguvernamentale, una dedicata uniunii economice si monetare, si a doua vizand realizarea uniunii politice, astfel indit procesul de adancire a integrarii europene sa fie impulsionat.

Cele doua Conferinte interguvernamentale au avut ca rezultat redactarea unui proiect de modificare a tratatelor institutive, care a fost analizat de Consiliul european in 1991.

Adoptat in 1992, la Maastricht, Tratatul privind Uniunea Europeana este considerat "cea mai importanta reusita din istoria Comunitatilor europene de la sernnarea Tratatului de la Roma"'. El reprezinta, alaturi de Actul Unic European, a doua revizuire fundamentala a tratatelor constitutive',

Structura tratatului poate fi cornparata cu un .remplu", format dintr-un .frontispiciu'' (care enumera obiectivele sale: cetatenia europeans, piata unica, integrarea economica si politica extema comuna), si trei "piloni" - se face pentru prima data referire la cei trei .piloni'' pe care se intemeiaza Uniunea Europeana':

a) primul, cu caracter comunitar, releva in esenta "Comunitatea europeand (sau, mai exact, "Comunitillile europene"), punilnd accentul pe principiul subsidiaritatii, recunoscut in relatiile dintre Uniune ~i statele membre, pe crearea unei cetiitenii europene", pe uniunea economicd $i

1 D. Leonard, op. cit., p. 30; W. Weidenfeld. W. Wessels, op. cit., p. 16;

D. Mazilu, op. cit., p. 49.

2 Tratatul de la Maastricht nu a inlocuit cele trei tratate initiale, asa cum sustin unii autori (I. P. Filipescu, A. Fuerea, Drept institutional comunitar european, Ed. Actami, Bucuresti, 2000, p. 167), ci le-a modificat - a se vedea O. Manolache, op. cit., p. 11.

3 A se vedea Anexa nr.1; V. Vese, A. L. Ivan. op.rcit., p. 169; N. Paun,

A. C. Piiun, op. cit., p. 146; V. Marcu, op. cit., p. 40; C. Leicu, Drept comunitar, Ed. Lumina Lex, 1998, p. 21.

4 Orice cetatean al unui stat membru dobandeste de drept cetatenia european. - C. Leicu, 1. Leicu, Institutiile comunitare, Ed. Lumina Lex, 1996, p. 20. Cetatenia europeana da dreptul persoanei respective sii circule tiber si sa munceasca pe teritoriul Uniunii, sa voteze si sa candideze la alegeri1e municipale si europene,

17

18

Istoricul formdrii Comunitiitilor Europene si a Uniunii Europene

monetarii'; pe unele domenii specializate (cultura, protectia consume torului), si pe intarirea controlului exercitat de ParLamentuL European.

b) al doilea "pilon" are un caracter interguvernamental, si se refers III politica externd si de seeuritate comuna';

c) in sfarsit, al treilea "pilon", de asemenea cu caracter interguverna mental", contribuie la consolidarea politicilor din justitie si politie, pent!"!' a permite libera circulatie a persoanelor.

Merita mentionate, in acest context, si principiile Uniunii Europenc, inserate in art. 6 din tratat: "Uniunea este intemeiata pe principiile libcr tatii, dernocratiei, respectului falii de drepturile omului si a libertatilor sal fundarnentale, precum si pe statui de drept, principii care sunt cornunvtuturor statelor membre,,4.

sa fie protejat de autoritatile diplornatice ale oricarui stat membru, etc. - J.P. Filipescu, A. Fuerea, op. cit., p. 168; I. Muraru, E. Simina Tdndsescu,

G. Iancu, $. Deaconu, M. Haria Cue, Cetatenia europeans, Ed. All Beck, 2003.

, A se vedea M. 1. Baun, An Imperfect Union: The Maastricht Treaty and the New Politics of European Integration, Westview Press, Colorado-Oxford, 1996.

2 Reactia deosebit de eterogena a statelor europene la primul razboi din Golf' (au fost adoptate 12 raspunsuri diferite la comunicatele de declansare II razboiului), la criza din Balcani si la cea prilejuita de eel de-al doilea razboi din Golf, arata eficacitatea limitata a procedurilor interguvernamentale ~i necesitatcn includerii acestei politici in pilonul primar, eel comunitar - a se vedea in acest sens, A. Topan, op. cit., p. 53.

3 Procedurile comunitare sunt caracterizate prin decizii luate ell majoritatc calificata, cu implicarea accentuata a institutiilor cornunitare, in timp ce procedurile interguvernamentale presupun luarea deciziilor cu unanimitate, prin implicarea deplina a guvernelor nationale ~i implicarea mai redusa a institutiilor comunitare.

4 Valorile comune proclamate In art. 6 din tratat au fost puse la lncercare in cazul .Afacerii austriece" din 2000. Formarea guvernului din Austria de catre 0 coalitie fermata din extrema dreapta si conservatori (forte considerate ostile valorilor democratice si drepturilor omuiui) a determinat reactia celorlalte paisprezece state membre, care au dec is, independent de 0 reactie oficiala cornunitara, sa puna In practica sanctiuni cum ar fi suspendarea contactelor bilaterale cu Austria sau refuzul de a sustine candidaturile austriece pentru posturile comunitare ~i internationale - a se vedea C. Brice-Delajoux, 1. P. Brouant, Droit institutionnel de l'Union Europeene, Ed. Hachette Livre, Paris, 2000, p. 41.

/" 111, •• /1,'" hnpas institutional: problema minoritdtii de bloeaj in Consiliul U.E. 19

I "'1111111 Ii,) III Maastricht a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993, dupa .I1II1)11'l II II Ii, '~lre toate statele membre'.

I '111111 1'"'11 II fosr facila in cazul majoritatii statelor, insa a intampinat 1111. IIII II II I)lIllcmarca, care, dupa 0 tentativa nereusita de ratificare in I • I ~"III' In ~i obtine anurnite derogari si c1auze exceptionale, referen- 111111111 ii, nulflcure fiind reluat cu succes in 19932. Marea Britanie a obtitltli ,I' , I. II~I Ii 'rogllri, privind adoptareamonedei unice europene.

* 16. AI treilea impas institutional: problema minoritatii de blocaj in Consiliul V.E.

Compromisul de la Ioannina (1994)

111'111111 tlc aderarea Austriei, Finlandei si Suediei, Consiliul ComuniI II"" ""IOP'ill: lua deciziile cu majoritate calificata de S4 de voturi din "I'"h hllo, Minoritatea de blocaj era, prin urmare, de 23 de voturi.

I', 1~I'I'l'llvfl rnodificarii numarului de voturi pentru obtinerea mino,II III tI" illo 'uj de la 23 la 2S (totalul voturilor fiind acum 87) odata cu 11111111, II "' Cornunitate a celor trei state, determina Marea Britanie si 1"111111 N II .clanseze 0 criza institutionala pentru a obtine mentinerea Illlllll,lInlll Ii . blocaj la 23 de voturi.

II.liI\III III are s-a ajuns in urma Compromisului de La loannina (1994) II ,I, 1'1", ell minoritatea de blocaj sa poata fi iii de 23 de voturi, daca 1111 1,II1111ilri ai Consiliului U.E., reprezentand 23 de voturi, isi manifesta

I J' Moreau Defarges, op. cit, p. 39; O. Tinea, Drept cornunitar general, .11.p, 2.

I h-u 'IInri Ie vizau cea de-a treia etapa a UEM si politica de aparare comuna, ".",1, ru! "ompetenlelor in materie de justitie ~i afaceri interne. - W. Weidenfeld, 1\ II. t ,1'/,', op. cit., p. 247.

lilli, IIl,nli all existat si In Franta. desi nefinalizate cu 0 respingere a ratificarii tra',11,1111 AlrgniOlii francezi, adepti de altfel ai unei uniuni mai stranse intre statele '" "I" uo, 1111 votat In proportie de 43% contra ratificarii, profitand de ocazie pentru a 1,1 11" VII' lie blam guvemului socialist care solicitase referendumul. Din fericire, I" ••• 11111 rclor .suparati" pe guvern nu a fost suficient pentru respingerea ratificarii.

I" liN 'mellea, In Germania a fost necesara interven[ia Curtii constitutionale, I 111111 I' d" lara tratatul conform cu Constitutia germana - a se vedea D. Leonard, tllj lit 11',.1.

20

Istoricul formdrii Comunitdtilor Europene si a Uniunii Europene

intentia de a se opune la adoptarea actului comunitar. In acest caz, Consiliul va face tot posibilul pentru a ajunge in tennen rezonabil si rara a prejudicia interesele comunitare, la 0 solutie satisfacatoare, ce poate fi adoptata cu 64 de voturi" (nu cu 62, ciit ar fi fost regula). Compromisul nu a fost insa pus in practica niciodata pana in prezent'.

§17. "Europa celor IS" - adera Finlanda, Suedia si Austria (1995)

Statele membre ale A.E.L.S., manate de dorinta de a nu ramane in afara relatiilor economice stabilite intre tarile membre ale V.E., accepta, la initiativa lui Jacques Delors, sa participe impreuna cu statele V.E. la crearea unui Spatiu Economic European, in care sa fie implementata politic a de infaptuire a pietei unice europene".

Treptat insa, patru dintre ele incep negocierile cu Uniunea Europeana, iar trei dintre ele (Austria, Finlanda, Suedia) sernneaza tratatele de aderare in 1995.

Norvegia, desi semneaza tratatul de 'aderare, nu reuseste sa-l ratifice prin referendum (52% voturi irnpotrivaj''. Celelalte state din A.E.L.S. fie fac parte din Spatiul Economic European insa nu doresc aderarea la V.E. - Islanda, Lichtenstein, fie au respins prin referendum Tratatul privind Spatiul Economic European (1992) - Elvetia".

I A se vedea P. Moreau Defarges, op. cit., p. 52.

2 P. Fontaine, op. cit., p. 29; F. Pop, art .cit., p. 115 si unn.

3 Norvegia este tnsa un stat asupra caruia legislatia comunitara are un impact deosebit; astfel, intre 1997 ~i 2003, Norvegia a transpus In dreptul intern peste 18% din legislatia Uniunii Europene. In parte, aceasta activitate normativa este determinata de participarea larii la Spatiul Economic European si de accesulliber pe care-l are la piata interna comunitara.

4 Elvetia reuseste sa se tina In continuare In afara Uniunii Europene, desi legaturile economice cu Uniunea sunt tot mai stranse; atuul elvetienilor este traseul marfurilor din Uniune, care trece prin zona Alpilor; mai mult, prin Acordurile bilaterale semnate In 2002 ~i 2004, Elvetia a reusit sa-si reinnoiasca privilegiile, fiira a contribui eu nimic la suportarea cheltuielilor extinderii spre Est, asa cum a fost obligatii Norvegia, si, pe deasupra, fiira a renunta la pastrarea secretului bancar, chestiune asupra careia UE a facut presiuni.

§J8. Tratatulde la Amsterdam (l997j

Noua extindere este benefica pentru Comunitate, deoarece cele trei s~ate sunt dezvoltate economic, nu sunt 0 povara pentru bugetul comumtar. Inconvenientele nu intarzie insa sa apara: sistemul institutional necesita reforma, fiind amenintat de paralizie, iar noile rnembre sunt destul de refractare la ideea adancirii integrarii europene si la cea a dezvoltarii unei politici de aparare comune.

§ 18. Tratatul de la Amsterdam (1997)

Conferinta interguvernamentala inceputa la Torino (1996) ~i finalizata la Amsterdam (1997), convocate pentru a analiza rezultatele implementarii tratatului de _Ia Maastricht, s-a transfonnat intr-un forum de dezbatere asupra transfonnanlor pe care trebuie sa Ie sufere Uniunea Europeana si institutiile acesteia in vederea functionarii eu 15 membri, respectiv 27 sau 28 in viitor.

Se incerca obtinerea unor solutii la probleme cum ar fi:

. - elirninarea. ultimelor obstaeole in calea liberei circulatii a bunurilor ~I serviciilor, pnntr-o mai buna colaborare statala in cadrul Europol-ului. - necesitatea utilizarii mai frecvente a votului majoritar in Consiliul C.E., deoarece unanimitatea era tot mai greu de obtinut:

- ponderarea voturilor in Consiliul C.E., astfel incat' aliante ale statelor rnai mici sa nu depaseasca voturile statelor mai mari;

- al~area locurilor in Comisia europeans - fiecare stat are dreptul la un cormsar, sau numarul acestora trebuie limitat?

- politicile in justitie si afaceri interne trebuie rezervate in continuare procedurilor interguvernamentale, sau sa revina spre decizie institutiilor comunitare?

Marea Britanie s-a opus vehement schimbarii modalitatilor de vot in cadrul Consiliului V.E., adoptand chiar 0 politica apropiata de politica "scaunulu.i .g~I" franc~za; astfel, in mod bizar, ministrii britanici s-au opus tuturor initiativelor ajunse pe masa Consiliului, incIusiv a celor avansate de Marea Britanie. In cele din urma, venirea la putere a lui Tony Blair a rezolvat criza, britanicii acceptand cIauzele tratatului.

Menit sa completeze dispozitiile Tratatului de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam reglementeaza asadar unele aspecte particulare, cum ar

Tratatul de la Amsterdam a intrat In vigoare la I ianuarie 1999. Pentru detalii, a se vedea V. Duculescu, Tratatul de la Amsterdam - instrument juridic de

3.

21

22

lstoriculformiirii Comunitdtilor Europene si a Uniunii Europene

fi eliminarea ultimelor obstacole in calea liberei circulatii a persoaneku (statele sunt impulsionate sa colaboreze mai strans in cadrul Europol ului), crearea unor institutii comunitare care sa faca fata unei Uniunl Europene largite, cuprinzand tan din Europa centrala si de est (decizi I luate cu majotitate calificata, numirea presedintelui Comisiei cu aprobn rea Parlamentului european, etc.) I.

Tratatul introduce de asemenea un concept nou, cooperarea fntarilll, menit a incuraja statele membre dispuse sa faca eforturi mai mati pe calcn integrarii europene. Actionand in domenii care nu apartin exclusiv Uniunii Europene, unele state pot merge mai departe in ceea ce privesnrealizarea obiectivelor Uniunii, insa numai dad acest lucru nu esir posibil a fi facut de Uniune, ca un tot unitar.

§19. Finalizarea procesului de realizare a uniunii economice ~i monetare (U.E.M.). Trecerea la moneda unica

Procesul realizarii Uniunii Economice si Monetare a fost gandit in 11"1 etape: armonizarea prealabila (liberalizarea totala a circulatiei capitalu tilor in V niune, dezvoltarea fondurilor structurale, pentru reducercu dezechilibrelor regionale), convergenta reala si rodajul noilor institulil (interzicerea deficitelor bugetare excesive si infiintarea Institutului Monetar European, format din guvematotii bancilor centrale nationale). respectiv introducerea progresiva a monedei unice europene, euro.

Ce-a de-a treia etapa a procesului de creare a uniunii economice ~i monetare a reprezentat -0 asadar introducerea monedei unice europenc, bazata pe ECV - unitatea monetara europeana folosita pana la acea datlt pentru ca1culul platilor din cadrul bugetului V.E.

Reuniunea la varf de la Bruxelles, din 1998, a aprobat propuneril· Comisiei europene si ale Institutului Monetar European' ca II dintre celc 15 \ari membre sa intre in aceasta a treia etapa si sa adopte moneda unic incepand cu I ianuarie 1999. Grecia a fost exclusa deoarece nu inde-

referinta In procesul integrarii europene, .Revista de drept comercial" nr. 2/1999, pp. 63-69; J. Rideau, op. cit., p. 43.

I A se vedea G. Ferreol (coord), op. cit., p. 240.

2 Institutul Monetar European a fost inlocuit In 1998 cu Banca Centrals Europeana,

§20. Tratatul de laNisa (2001)

23

111I11 , IllUdllil1 de convergenta' prevazute in Tratatul de la Maastricht,

1\ .11111 II Illilllnie, Danemarca si Suedia au refuzat sa participe.

I iiI! 11i1" ,,2001, Grecia a intrat la randul ei in zona euro, iar la I 1"111111111 J()02, statele membre, cu exceptia Danemarcei, Suediei2 si lilll 11111",,1 \ uu [recut la utilizarea efectiva a monedei unice europene".

§20. Tratatul de la Nisa (2001)

II Ii 11111 .ontinent Europa a fost martorul unor evenimente lara I' I III Iii III ultirnele doua decenii: caderea comunismului si destramarea 11111111111 nllvl'li .e, care au bulversat ordinea geopolitica existenta pe plan ",,,011111 P,O 'csul integrarii europene a inregistrat, ca urmare a acestor I, "I 1111111 II, pa$i repezi inainte.

1111 IlIdl'''''' tOri lor din Europa centrals si de est, precum si a Ciprului, I ill! I ,I 'I'urciei In ca1culele de extindere, constituie 0 actiune de 0 "1'"11'1111 IHloricli pentru Uniunea Europeana.

111,11, IlvIII propus necesita schimbari destul de importante In meca,I 1111 I, ilil Iunctionare ale Uniunii, acesta fiind argumentul pentru care a

• I 1111111' Win Conferinta interguvernamentala de la Nisa, din anu12000.

I "III"dlllo avea ca scop discutarea amendamentelor la Tratatul de la 1.·1 lilt iii C ' sunt necesare a fi facute in vederea functionarii Uniunii cu

'I I, V,,,',," despre stabilitatea preturilor (rata inflatiei), rata dobanzilor, defi- 11,11,111'11,,0' ~i ratele de schimb - P. Fontaine, op. cit., p. 71.

III •• prcmbrie 2003, Suedia a respins din nou, prin referendum, adoptarea It. dlllllll 'c curopene,

, ,II 1,,1 state au facut uz de clauza opting out, clauza de scutire ce Ie perII '''' nA In afara sistemului monedei unice. Practica opting out (utilizata si ,I "'" tI" "" ilc dintre aceste state, eu privire la politica sociala a Tratatului de la I , III, 101 ~1111 la cetatenia europeana) este criticata de adeptii adancirii integrarii It 'I" HI. th:lwrcce creeaza 0 "Europa ell doua viteze": pe de 0 parte nucleul 1,,, Oil ""1'101' ce doresc integrarea europeans avansata, si pe de alta parte gru-

I ,I 1,,1, II" prcocupate de pastrarea identitatii nationale si de intarzierea proce,1111 til 1111 ware europeans - C. Ferreol (coord.), op. cit., p. 184; J. P. Jacque, I , ,1I11I.IIIIIlionnel de l'Union Europeenne, Dalloz, 2001, p. 132.

, /' AI,/I'f'l1I.I Defarges, op. cit, p. 39; C. N. Chabot, op. cit., p. 53; A. Szdsz; I """I "' European Monetary Union, MacMillan Press Ltd., London, 1999, ,Ilv J!tI, Pandora M., Targoviste, 2002, pentru traducerea in limba romans.

I II

I IIII

24

lstoricul formarii Comunitdtilor Europene $i a Uniunii Europene

mai mult de 15 membri. Lucrarile sale au fost incheiare de Consiliul european, intrunit tot la Nisa, si care a reafirmat importanta istorica a largirii, principiul integrarii diferentiate, in functie de performantele fiecarei tari, insa si pe acela al posibilitatii pe care 0 au statele candidate de a recupera terenul pierdut in procesul integrarii 1 •

Tratatul de la Nisa2 contine prevederi menite sa adanceasca integrarea europeans, prin perfectionarea mecanismului decizional, in perspectiva largirii Uniunii la 27 de state. Majoritatea institutiilor Uniunii Europene au suferit modificari, atat in privinta organizarii lor, cat ~i a cornpetentelor: a crescut numarul parlamentarilor europeni, s-a schimbat ponderea voturilor in Consiliul U.E., numarul comisarilor europeni poate fi schimbat prin decizia Consiliului U.E. etc'.

o alta realizare importanta a Conferintei interguvemamentale de la Nisa, din 2000, este adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale din Uniunea Europeana, inspirata din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dar avand un continut mai extins decat aceasta.

§21. Extinderea spre Est

De la stabilirea "Criteriilor de la Copenhaga" (1993) la "Europa celor 25" ~i la "Europa celor 27"

Extinderea Uniunii Europene a jucat un rol important in dezvoltarea sa istorica, De la cele sase state initial implicate in procesul de integrare, s-a ajuns in prezent la 25, si se prefigureaza chiar 0 Uniune cu 29 de membri. La 0 analiza mai atenta, se poate constata ca, departe de a Incetini ritmul de adancire a integrarii, extinderea continua a U niunii a favorizat acest proces, extinderea ~i adancirea integrarii fiind prin urmare complementare, nu contradictori{

I A se vedea V. Vese. A. L. Ivan. op. cit., p. 224.

2 Tratatul de la Nisa a fost semnat la 26 februarie 200 I, ~i a intrat in vigoare la I februarie 2003; ratificarea sa a intampinat dificultati in Irlanda, care a respins prin referendum tratatul in 2001. ~i l-a acceptat cu 62% voturi doar in octombrie 2002.

3 A se vedea O. Tinea, Tratatul de la Nisa, .Dreptul" nr.9/2001, p. 14.

4 A se vedea, in acest sens, M. 1. Baun, A Wider Europe: The Process and Politics of European Union Enlargement, Rowman & Littlefield Publishers,

§2I. Extinderea spre Est

25

Desi toate statele candidate au pornit la drum cu sanse egale, accederea lor in structurile comunitare se va face gradual, deoarece nu pot fi ignorate diferentele sensibile de progres economic spre 0 economie de piata viabila inregistrate de aces tea 1.

a) Acordurile de asociere. Majoritatea statelor care au facut parte din blocul cornunist au sernnat cu Comunitatile europene asa numitele .acorduri de asociere", devenind astfel {ari asociate la Uniunea Europeana.

Acordurile de asociere au menirea de a apropia politic ~i economic statele candidate de Uniune, de a stabili un cadru adecvat pentru integrarea graduala a acestora in Comunitate.

Acorduri de asociere au fost sernnate cu Turcia (1987)2, Cipru, Malta (1990), Ungaria, Polonia (1994), Bulgaria, Romania, Siovacia, Estonia, Letonia, Lituania, (1995), Cehia, Slovenia (1996).

b) Consiliul european de La Copenhaga, din 1993, a reiterat principiul continuarii largirii U niunii catre Est, stabilind si criteriile pe care statele candidate trebuie sa Ie indeplineasca pentru a finaliza perioada de tranzitie si a deveni membre cu drepturi depline ale Comunitatii':

- criteriul politic: stabilitatea institutiilor, care sa garanteze democratia, statui de drept, drepturile fundamentale ale ornului si protectia minoritatilor;

Lanham - Boulder - New York - Oxford, 2000, p. 5 ~i urm.; M. Emerson. The wider Europe as the European Union's Friendly Monroe Doctrine, CEPS Policy Brief no.2712002, http://www.ceps.be.

I Integrarea statelor asociate are avantaje si dezavantaje pentru Uniunea Europeans: astfel, desi populatia Uniunii Europene creste odata eu primul val de aderare cu 25%, produsul intern brut va creste cu doar 5%; regiuni1e mai putin dezvoltate din Grecia, Portugalia, Spania, eare beneficiau pana acum de majoritatea fondurilor structurale destinate dezvoltarii regionale, nu vor mai fi eligibile pentru aeeste fonduri, locul lor fiind luat de regiunile din statele nou intrate in U.E.

2 Intrarea Turciei In Uniune, In ciuda alinierii eeonomiee a acesteia la cerintele U.E., a fost stopata pana In prezent din motive politiee (conflietuJ eu poporul kurd, si sprijinul acordat turcilor din Cipru).

3 Aceste eriterii sunt cunoscute ~i sub numeJe de .criteriile de La Copenhaga" - 1. Painter, New Geographies of Democracy in Contemporary Europe, in R. Hudson. A. M. Williams. Divided Europe: Society and Territory, Sage Publications, London - Thousand Oaks - New Delhi, 1999, p. 122; G. Ferreol (coord.). op. cit., p. 13; P. Fontaine, op. cit., p. 31.

26

Istoricul formarii Comunitdtilor Europene $i a Uniunii Europene

- criteriul economic: existenta unei eeonomii de plata functionale si a capacitatii de a face fata presiunii ~i concurentei economice din Uniunea Europeana,

- criteriul referitor la capacitatea de a adopta acquis-ul comunitar - legislatia primara si derivata care guvemeaza functionarea Uniunii. Statui candidat trebuie sa se alinieze celorlalte state membre In procesul de desavarsire a uniunii politice, economice si monetare.

c) Consiliul european de la Essen (1994) a stabilit strategia de preaderare a statelor asociate, bazata pe programul Phare I, ca principal instrument financiar.

d) Agenda 2000, document al Comisiei europene public at In 1997, care trateaza problema finantarii Uniunii In perioada 2000-2006, perioada marii extinderi spre est, proiecteaza anumite principii de actiune pentru viitor, printre care se numara si largirea Uniunii2 Se considera ca negocierile de aderare pot fi initiate mai intai cu Cehia, Polonia, Ungaria, Estonia si Slovenia.

Atat aceste lari, cat si celelalte state candidate, au primit 0 .foaie de parcurs" care traseaza drumul de unnat In vederea adoptarii acquis-ului comunitar.

e) Consiliul european de la Luxemburg (1997) aproba concIuziile Comisiei prezentate In Agenda 2000, si decide ca negocierile vor incepe cu 6 state (cele enumerate In Agenda 2000, plus Cipru) - cunoscute de acum inainte ca si "Grupul de la Luxemburg".

f) La propunerea Frantei, In 1997 Consiliul U .E. accepta organizarea unor Conferinte europene, care sa insoteasca procesul de largire; la Conferinte vor participa, pe langa membrii U.E., reprezentantii la nivel inalt ai statelor asociate U .E.

Conferintele sunt anuale, prima fiind organizata la Londra, In 1998, si constituie un forum de discutii cu privire la politicile din justitie, regionale, de aparare comuna etc.

I Acronimul "PHARE" provine de la initialele Polonia si Ungaria (Hungary), Asistentd pentru Restructurarea Economiilor, program lansat In 1989. Ulterior. programul a fost extins la toate statele central si est europene.

2 L. Dubois, L'Union europecne, Ed. Documentation francaise, Paris, 1999,

p. 54; L. Mathieu, Quelle Union pour l'Europe?, Ed. Documentation francaise, Paris, 1999, p. IS; P. Moreau Defarges, op. cit, p. 77; N. Deaconu, op. cit., p. 13; O. Manolache, op. cit., p. 13.

§21. Extinderea spre Est

27

g) Negocierile de aderare incep In 1998 cu tarile din Grupul de la Luxemburg. Accentul este pus pe adoptarea acquis-ului comunitar', desi se admite ca aderarea este posibila chiar daca sunt aspecte ale acquis-ului neadoptate, urmand ca aceste lipsuri sa fie acoperite In eel mai scurt timp de la aderare. De asemenea, este admisa posibilitatea unor perioade tranzitorii, In domenii limitate ca numar,

Negocierile au Ioc prin Conferinte interguvemamentale bilaterale In care ministrii se intftlnesc la 6 luni, iar ambasadorii lunar.

h) Comisia europearui W asuma rolul de a intocmi, anual, un raport de evaluare a progresului inregistrar de fiecare lara candidata In ceea ce priveste indeplinirea criteriilor de la Copenhaga, pe care sa-l prezinte Consiliului european.

In unna raportului intocmit, Comisia poate propune Consiliului european Inceperea negocierilor eu un al doilea val de lari candidate, sau, dimpotriva, reducerea sau sistarea ajutorului financiar de preaderare".

i) Consiliul european de la Berlin (1999) hotaraste crearea a doua noi instrumente financiare de preaderare: ISPA - instrument structural destinat investitiilor din domeniul transporturilor si mediului, si SAP ARD - instrument pentru agricultura, care sa completeze programul PHARE.

j) Consiliul european de la Helsinki (1999) decide sa initieze Conferinte interguvemamentale bilaterale cu tarile din eel de-al doilea val (Romania, Siovacia, Letonia, Lituania, Bulgaria si Malta), cunoscute de acum sub denumirea de "Grupul de la Helsinki", In vederea deschiderii negocierilor pentru aderare.

k) Consiliul european de la Laeken (2001) a luat act de raportul Comisiei europene, conform caruia.vdaca procesul de negocieri si de refonne continua in acelasi ritm, tarile candidate (cu exceptia Romaniei, Bulgariei si Turciei) vor fi pregatite pentru aderare la sfarsitul anului 2002. lata ca, In acest moment, unele state din eel de-al doilea val se detaseaza de "colegele de grup", trecand in primul val de aderare.

I Acquis-ul comunitar reprezinta ansamblul reglementarilor din dreptul cornunitar, care confera drepturi si impun obligatii statelor membre ale Uniunii Europene, cetatenilor europeni ~i companiilor europene.

2 Primele rapoarte au fost intocmite In 1998, eel din 2004 fiind al saselea raport.

I I

28 Istoricul formarii Comunitatilor Europene si a Uniunii Europene

Cat despre Bulgaria si Romania, se spera deschiderea tuturor capitolelor de negociere pana la sfarsitul anului 20021.

I) Consiliul european de la Copenhaga (2002) anunta Incheierea negoeierilor de aderare eu 10 state: Cipru", Cehia, Siovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, Malta, Slovenia; tratatele de aderare au fost sernnate in aprilie 2003, la Atena, iar statele candidate au devenit membre cu drepturi depline din mai 2004.

Noile membre ale U .E. au participat, astfel, la alegerile pentru Parlamentul european din 2004: in acelasi timp, au intrat in vigoare dispozitiile privind noua modalitate de vot din Consiliul U.E. si noua componenta a Comisiei europene, prevazute in Tratatul de la Nisa.

In fine, noile state membre au participat la Conferinta interguvemamentala, programata sa aiba loc dupa aderare, si al carei scop a fost amendarea tratatelor institutive in vederea functionarii Uniunii Europene cu 25 de membri (si, in viitorul apropiat, eu 27 sau 28 de membri).

Documentul oficial adoptat la Copenhaga arata ca lncheierea negocieri lor eu eele 10 state confera un nou dinamism negocierilor de aderare purtate eu Romania si Bulgaria, ea parte a aceluiasi proees ireversibil de largire a Uniunii Europene. in consecinta, se stabileste ea data probabila pentru aderarea eelor doua state anul 2007.

La 25 aprilie 2005, la Luxembourg, Romania si Bulgaria au sernnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeana, care contine lnsa si 0 clauza de salvgardare, ce poate fi activata in cazul in care eele doua state nu inde-

I Negocierile cu Turcia, datorita problemelor politice relative la respectarea drepturilor omului si la protectia minoritatilor nationale, s-au aflat in impas; recent insa, refuzul de a colabora deplin cu S.U.A. in razboiul contra Irakului a declansat un val de simpatie din partea statelor europene pentru Turcia, care redevine un candidat preferat pentru accederea in U.E.

2 Prin documentul adoptat la Copenhaga, Cipru a fost invitat sa-~i rezolve problemele interne existente tntre comunitatile greaca si turca pana in februarie 2003, in asa fel tncat la data aderarii unitatea statului cipriot sa nu fie de nici 0 maniera pusa in peri col. Se arata ca, dad nu era posibila incheierea unei intelegeri intre cele doua cornunitati, aplicarea acquis-ului comunitar va fi suspendata in partea de nord a Ciprului, pana la noi decizii. Din pacate, in urma unui referendum desfasurat in 2004, reunificarea insulei a esuat, datorita votului negativ al cipriotilor greci (75%). Prin urmare, doar partea ocupata de comunitatea greaca a devenit membra cu drepturi depline a U .E. sub denumirea de "cipru".

§22. Expirarea Tratatului C.E.C.O. (2002)

29

plinesc in 2007 conditiile de aderare, si care se transpune in amanarea cu un an a integrarii efective in Uniune.

§22. Expirarea Tratatului C.E.C.O. (2002)

In 23 iulie 2002 a expirat termenul de 50 de ani pentm care a fost instituita Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului; toate activele si sursele financiare ale acesteia au trecut, incepand cu aceasta data, in proprietatea celorlate doua Comunitati rarnase, reunite sub denumirea de Comunitatea europeana, iar juridic domeniul carbunelui si otelului va fi guvemat de dispozitiile Tratatului C.E.E.

§23. Viitorul Uniunii Europene.

Conventia europeanii ~i adoptarea Proiectului Constltutiel Uniunii Europene

a) Propunerea Fischer1• La 12 mai 2000, cu ocazia unui discurs rostit la Berlin, Ministrul de externe al Germaniei, J oschka Fischer, a dezvoltat o teorie proprie referitoare la Federatia europeans. Propunerea sa federalista este considerata una dintre cele mai elaborate si avand un caracter profund "integrationist".

Dupa Fischer, proiectul integrarii europene gandit de Monnet ~i Schuman si-a atins finalitatea prin Tratatele de la Maastricht si Amsterdam; in prezent, perspectiva extinderii Uniunii la 27 sau chiar 30 de membri impune reformarea institutionala a Uniunii, pentru a nu se ajunge la 0 disolutie a acesteia.

Solutia preconizata era formarea unei federatii europene, bazata pe un tratat constitutional, care sa fie condusa de un Parlament cu rol legislativ'

I A se vedea G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 276, C. Brice-Delajoux,

J.P. Brouant, op. cit., p. 63. .

2 Parlamentul ar urma sa fie alcatuit din doua camere: una compusa din deputati alesi, care apartin in acelasi timp ~i parlamentelor nationale, si cealalta, 0 cornbinatie intre senatori alesi prin vot direct din statele membre (modelul Senatului american) si 0 camera a statelor (similara Camerei superioare germane, cu reprczentanti ai land-urilor).

." ,.... --! . J ~ ~~.. ;, I '. • .- ~

30

lstoriculformiirii Comunitatilor Europene si a Uniunii Europene

si un Guvem cu sarcini executive'. 0 solutie alternativa pentru latura executiva ar fi Prcsedintele U .E., ales direct si investit cu plenitudinea puterilor executive.

Constructia europeans ar fi cladita pe ideea partajului de suveranitate intre statele natiuni si Europa federala si pe principiul subsidiaritatii. De asemenea, Fischer incurajeaza crearea "nueleului dur" al statelor europene, care au capacitatea si vointa de a inainta lntr-un ritm mai rapid pe calea integrarii, si in jurul carora sa graviteze celelalte state membre.

Propunerea ministrului german a fost primita diferit de statele membre ale U.E.: cele sase state fondatoare ale Comunitatilor europene s-au pronuntat favorabil, statele mai mici, cum ar fi Portugalia, Austria, Irlanda, Gre~ia, au reactionat negativ, avand temerea ca vor fi ,,inghi\ite" intr-o federatie dominata de .uriasi"; scepticilor li se adauga si statele care traditional s-au opus integrarii europene accentuate, si anume Marea Britanie si tarile nordice. Dintre statele nou intrate, Ungaria este favorabila federali~arii, in timp ce Polonia se aliaza custatele nordice, respingand ideea.

b) Dezbaterea privind viitorul Uniunii Europene. Declartuia privind viitorul Europei (2001). Istoria Uniunii Europene a fost marcata, in timp, asa cum am ararat, de revizuiri succesive ale tratatelor comunitare (Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa). Unele mcununate de succes, cum este Tratatul de la Maastricht, altele mai putin relevante in ceea ce priveste adancirea integrarii si rezolvarea problemelor politice ale Uniunii (Amsterdam si Nisa), toate revizuirile au lasat nerezolvate doua aspecte esentiale pentru evitarea disolutiei in viitor a Uniunii Europene: asigurarea functionalitatii unei Uniu~i cu peste 25 de state membre, respectiv conferirea de legitimitate institutiilor comunitare care trebuie sa reprezinte statele si popoarele europene.

Propunerea Fischer, precum si alte luari de pozitie ale personalitatilor marc ante din viata politica europeana, au relevat necesitatea deschiderii unei discutii mai ample asupra viitorului Uniunii Europene si asupra unei noi revizuiri a tratatelor comunitare, considerata necesara si inevitabila.

In dezvoltarea acestor initiative, Consiliul european de la Laeken din decembrie 200 I, convins dej~ de timiditatea reformelor institutionale prevazute in Tratatul de la Nisa, a adoptat Declaratia asupra viitorului

1 Guvernul european ar urrna sa fie urmasul actualului Consiliu al U.E., fiind format prin urmare din reprezentanti ai guvernelor nationale,

§23. Viitorul Uniunii Europene.

31

Europei, prin care s-a afirmat angajamentul Uniunii Europene de a deveni mai democratica, mai transparenta si mai eficienta, De asemenea, este afirmata pentru prima data intentia de a se adopta 0 Constitutie europeana I, in confonnitate cu dorinta exprimata de popoarele europene.

c) Conventia europeand (2002-2003). Este evident ca integrarea europeans este si 0 problema a popoarelor europene si prezenta acestora la dezbaterea privind viitorul Uniunii este indispensabila. Deoarece metoda revizuirii tratatelor comunitare in cadrul unor Conferinte interguvemamentale, cu participarea doar a sefilor de stat si de guveme si cu excluderea cetatenilor europeni, a dat loc multor critici, Consiliul european a gandit pentru prima data 0 alta forma de revizuire a tratatelor.

Astfel, in vederea realizarii unei Conferinte interguvemamentale cat mai transparente si mai deschise, a fost constituita 0 Conventie europeana, care a reunit principalii actori ai dezbaterii privind viitorul Uniunii: reprezentantii Guvemelor celor 15 state membre si ale celor 13 candidate (primele 10 cu drepturi depine, iar ultimele 3 - Turcia, Romania §i Bulgaria, cu statut de observator); reprezentantii pari amentelor nationale din cele 15 state, precum si din statele candidate; reprezentanti ai Parlamentului european si ai Comisiei europene; 13 observatori din partea Comitetului regiunilor si a Comitetului Economic si Social; Mediatorul european, reprezentanti ai partenerilor sociali europeni.

Conventia avea menirea de a aduce impreuna, pentru prima oara in istoria constructiei europene, toate punctele de vedere nationale si europene, intr-o dezbatere deschisa. Cei 105 de membri trebuiau sa identifice si sa analizeze principalele problerne institutionale ridicate de viitoarea dezvoltare a Uniunii2 si sa redacteze un document cu solutii pentru aceste probleme, document care sa stea la baza negocierilor din cadrul Conferintei interguvernamentale de revizuire a tratatelor, unde se va lua decizia finala.

1 Pentru discutii in legatura cu necesitatea unei Constitutii europene, a se vedea D. Grimm, Does Europe neeed a Constitution?, si 1. Habernas, Reply to Grimm, in P. Gowan, P. Anderson (editors), The Question of Europe, Verso, London-New York, 1997, p. 239 ~i urm.

2 Unele dintre aceste probleme au fost identificate chiar de Consiliul european de la Laeken: distribuirea cornpetentelor Uniunii intre institutiile comunitare, simplificarea tratatelor, simplificarea modalitatilor de actiune a Uniunii, asigurarea unei transparente decizionale sporite, a eficacitatii activitatii comunitare.

32

Istoricul formarii Comunitdtilor Europene si a Uniunii Europene

,I

II/II

Conventia europeana a fost condusa de un Presedinte, fostul sef de stat francez Valery Giscard d'Estaing, si un Prezidiu, format din II membri: doi vicepresedinti, cate un reprezentant al fiecaruia dintre cele trei state membre care au detinut presedintia Consiliului U.E. pe timpul Conventiei, doi reprezentanti ai parlamentelor nationale, doi reprezentanti ai Parlamentului european si doi din partea Comisiei europene. Reprezentantul Parlamentului sloven a fost invitat sa ia parte la reuniunile acestui organism, ca exponent al statelor candidate.

Prima sesiune a Conventiei a avut loc in februarie 2002 ~i s-a continuat cu altele, organizate cate doua sau trei zile, de doua ori pe luna, timp de 15 luni. In paralel cu sesiunile desfasurate la Bruxelles, grupuri de lucru conduse de un membru al Prezidiului Conventiei au dezbatut probleme specifice si determinate.

Una dintre sesiunile plenare ale Conventiei a fost alocata societatii civile, care si-a putut face auzite opiniile prin vocea reprezentantilor sai. In continuare, a fost deschis un Forum de dezbateri cu un site de Internet dedicat in intregime societatii civile (organizatii neguvernamentale, parteneri sociali europeni, oameni de afaceri, mediul universitar si academic)'.

d) Consiliul european de fa Thesalonik (2003). Proiectul Constitutiei Uniunii Europene. Finalizat dupa mai mult de un an de la demararea dezbaterii, Proiectul de Tratat privind Constitutia U niunii Europene' a fost prezentat de Presedintele Conventiei europene, Valery Giscard D'Estaing, Consiliului european intrunit la 20 iunie 2003 in Grecia pentru semnarea tratatelor de aderare a celor 10 state candidate din Europa Centrale si de Est.

Textul prezentat de Conventie este un proiect de tratat comunitar, care, dupa regulile instituite la Maastricht, a stat la baza discutiilor din cadrul Conferintei interguvernamentale ce a inceput in octombrie 2003 avand ca obiect 0 noua revizuire a tratatelor comunitare constitutive. Conferinta interguvemamentala aducea impreuna cele IS guverne ale statelor membre U.E., cele 10 guverne ale statelor candidate cu care s-au semnat tratatele de aderare, Comisia ~i Parlamentul european, si, cu statut de observator, reprezentantii Romaniei, Bulgariei si Turciei.

Termenul de finalizare a lucrarilor Conferintei a fost astfel stabilit incat sa preceada alegerile parlamentare europene din 2004, iar Constitutia

I http:!europa.eu.intlfuturumlforum_convention

2 Proiectul este discutat pe scurt intr-un capitol distinct.

§24. lnvitarea Turciei _ 0 deciiie istorica

33

se dorea a fi semnata cat de rapid posibil dupa data de I mai 2004, data accederii noilor 10 membri.

Marcand importanta primului tratat comunitar, semnat la Roma in anii '50, cele 25 de state membre si cele 3 state candidate au ales acelasi oras pentru semnarea tratatului constitutional, la 29 octombrie 2004.

e) Adesea criticata, inca de la inccputurile proiectului, motiv de negocieri si dezbateri interguvernamentale intense, intentia guvernelor statelor membre de a oferi Uniunii, statelor membre si cetatenilor acestora 0 Constitutie a trebuit sa depaseasca numeroase impasuri, culminand cu esecul din decembrie 2003 a Summit-ului de la Bruxelles, cand liderii europeni nu au putut ajunge la un acord asupra cadrului general al Constitutiei pentru Uniunea Europeana,

La sase luni dupa acest esec, liderii europeni au reusit sa-si reconcilieze punctele de vedere diferite asupra proiectului de Constitutie. Un impuls in acest sens a fost dat de atacurile teroriste de la Madrid, care au aliniat statele membre in jurul unui obiectiv comun, cel al luptei impotriva terorismului, si a facut ca statele sa accepte mai usor compromisurile necesare pentru ca proiectul sa fie adoptat.

In acest context, dupa semnarea tratatului constitutional in octombrie 2004, ratificarea lui urmeaza sa dureze mai multi ani, implicand fie referendumuri nationale, fie ratificarea prin lege adoptata de parlamentul national, fie 0 combinatie intre cele doua, in functie de optiunea fiecarui stat membru.

§24. Invitarea Turciei - 0 decizie istorica

In octombrie 2004, printr-o decizie considerata .Jstorica", Turcia a fost invitata sa adere la Uniune.

Acceptand sa negocieze cu Turcia, lara ce are 97% din teritoriu in Asia si 66 de milioane de locuitori de religie musulmana, Uniunea Europeana si-a schimbat directia irevocabil. Semnificatia acestui moment este una deosebita: Uniunea declara pentru prima data ca nu este nici un club crestin si nici 0 regiune geografica, ci un ambitios proiect politic, ce nu refuza aderarea unor state pe temeiuri religioase si culturale.

Procesul inceput in 2004 va dura, probabil, eel putin 10 ani, ~i nu va fi unul usor, stiuta fiind opozitia unor state europene (Franta, Germania,

[I II

34

lstoricul formarii Comunitiitilor Europene si a Uniunii Europene

Cipru') si a majoritatii cetatenilor europeni la aderarea Turciei (metoda eea mai simpla de blocare a aderarii este referendumul national in statele membre, aceasta masura fiind anuntata deja de Franta).

Mai mult, imediat dupa aceasta decizie, s-a conturat posibilitatea ca efectele ei adverse sa se faca simtite ehiar eu prilejul votului referendar asupra proiectului de Constitutie, preconizat a fi organizat in unele state europene, in sensul ca cetatenii europeni ar putea vota contra Constitutiei pentru a transmite un mesaj in privinta deciziei vizand Turcia.

§25. Impasul creat de respingerea tratatului constitutional in unele state membre

Confirmand, din pacate, previziunile analistilor, referendumurile organizate in unele state europene pentru aprobarea proiectului constitutional au seos la lumina nemultumiri mai vechi ale cetatenilor europeni fa\a de "birocra\ii de la Bruxelles" si fa\a de decizia de a accepta Turcia la negocierile de aderare. La aceste nemultumiri s-au adaugat altele, legate de politica interna a unor state membre, motiv suficient, in opinia electoratului, pentru a da un vot negativ oricarei propuneri sustinute de guvernele nationale, indiferent de obiectul acesteia'.

Astfel, referendumurile constitutionale organizate in Franta si Olanda in mai-iunie 2005, au ararat 0 ruptura semnificativa intre politieienii europeni si cetatenii europeni. Franta a respins eu aproape 55% ratifiearea tratatului constitutional, in timp ee in Olanda proeentul a fost si mai mare, de 62%.

In eiuda faptului ea alte state au aprobat prin procedura parlamentara sau referendara proiectul constitutional (Spania, Italia, Germania, Austria, Slovenia, Siovaeia, Ungaria, Letonia, Lituania, Belgia, Grecia, Cipru, Luxemburg, Malta), situatia Constitutiei U.E. este incerta, Parlamentul polonez nu a reusit ratificarea in iulie 2005, sarcina revenind noului

I Cipru ameninta chiar cu folosirea dreptului de veto in cazul aderarii Turciei _ nu trebuie uitat faptul ca Turcia recunoaste numai partea nordica a insulei, locuita de ciprioti turci, ca fiind statuI Cipru.

2 Lipsa de popularitate a primului ministru francez si politica nationala a guvernului condus de acesta a contribuit, astfel, la rezultatul referendumului din Franta.

-~

§25. Impasul creat de respingerea tratatului constitutional in uneie state membre 35

parlament ales, in timp ce Cehia urmeaza sa organizeze referendum doar la sfarsitul lui 2006 - inceputul lui 2007. Marea Britanie, Portugalia, ·'uedia, Irlanda si Danemarca si-au amanat referendumurile sau ratificarea parlamanetara pe termen nedeterminat, iar Estonia si Finlanda vor ratifica prin procedura parlamentara proiectulla sfarsitul anului 2005.

Explicatia comportamentului electoral francez si olandez, a scorului redus obtinut la referendumul din Luxemburg, dar si probabilitatea respingerii textului in Marea Britanie, are in vedere mai multe aspecte.

In primul rand, Uniunea Europeana continua sa se extinda, invitand tot mai multe state europene si cvasi-europene sa adere. Cetatenii europeni vor sa stie paua unde va merge aceasta extindere si cand se va opri, pentru a face loc intaririi contructiei comunitare. Populatia Uniunii, mai ales din vechile state membre, nu-si poate inchipui cum va arata Europa peste 30 de ani, iar politicienii europeni nu sunt dispusi sa trateze cu seriozitate aceasta problema si sa of ere un raspuns credibil. Nimeni nu ~iar fi inchipuit in 1990 dimensiunile si complexitatea actuala a constructiei europene, de aceea cetatenii europeni au senzatia ca nu au fost consultati suficient in acest proces de extindere, iar Constitutia acorda un "cec in alb" institutiilor europene si politicienilor europeni pentru extinderea nedefinita a Uniunii. Perspectiva viitorului european aduce cu ea teama destramarii modelului social european, pierderea locurilor de munca bine platite in favoarea est-europenilor, disolutia valorilor U.E.

In acest context, invitarea Turciei la negocieri a dat 0 lovitura dura euro-optimistilor, iar ulterior, apropierea constanta de Uniune a Ucrainei, un alt stat urias, a avut un efect asernanator, datorita perspectivei ca raportul de forte intre statele membre sa se schimbe fundamental In favoarea noilor veniti. Situatia este ingreunata si de faptul ca Turcia refuza, eel putin in acest moment, sa discute varianta "parteneriatului privilegiat" cu Uniunea, In schimbul aderarii, Mai mult, la usa Uniunii ar putea bate, in viitor, si alte state, care deja i~i exprima intentii in acest sens: Norvegia, Elvetia, Croatia, Bosnia, Serbia, Macedonia, Moldova, Albania, Ucraina. Aderarea acestor state ar duce la 0 Uniune cu 37 de membri; oricat de bine ar suna acest lucru in teorie, practic functionarea U niunii in aranjamentele institutionale existente acum ar fi periclitata. Federalismul ar fi 0 solutie, insa ideea sperie multe state europene, si nu constituie 0 varianta de discutie in prezent.

In al doilea rand, statele vest europene au dificultati in mentinerea modelului social ce a functionat pana acum cu succes, confruntandu-se cu

36 lstoricul formarii Comunitatilor Europene si a Uniunii Europene

o populatie irnbatranita si cu colapsul sistemului de asigurari sociale. Amenintarea fortei de munca est si central europeans este considerata un alt factor de nemultumire a populapei din statele din vestul Europei, desi slujbele vizate de est europeni sunt cele slab platite, care oricum n-ar fi acceptate de cetatenii statului vestic.

In acest moment, cand textul constitutional a fost respins de doua state fondatoare ale Comunitatii europene, si cand alte state, confruntandu-se cu aceeasi perspectiva sumbra, incearca sa gaseasca solutii disperate, opinia publica europeana este divizata lntre doua puncte de vedere: unul, oficial, care recunoaste ca procesul de ratificare al Constitutiei este in impas, insa sustine continuarea lui si reluarea referendumurilor dupa 0 perioada de reflectie ~i de explicare a continutului proiectului cetatenilor europeni 1, respectiv al doilea, apartinand presei europene si societatii civile, care constata "decesul" proiectului constitutional in aceasta forma si propune 0 noua dezbatere europeana asupra viitorului Uniunii.

, Problema este eli proiectul a fost inteles destul de corect de cetatenii europeni, si nu necesita explicatii suplimentare; pur si simplu prevederile sale sunt considerate inacceptabile de acestia: ideea unei Uniuni tot mai extinse si mai adancite intre state le membre nu mai corespunde idealurilor de bunastare ale europenilor.

Capitolul II

Uniunea Europeans ~i sistemul sau institutional

Sectiunea 1. Uniunea Europeans

§1. Terminologie. Natura juridica a Uniunii Europene

Termenul de .Uniune Europeana" este utilizat incepand cu 1992, cand Tratatul de la Maastricht a denumit astfel ansamblul hibrid format din Comunitatile europene si formele de cooperare interguvemamentala intre statele membre ale Comunitatilor europene.

Este imposibil de dat 0 definitie Uniunii Europene, tocmai datorita "ambiguiHiJii constructive" pe care 0 sugereaza aceasta sintagma 1.

Spre deosebire deComunitatile europene, Uniunea Europeans nu dispune, deocamdata, de personalitate juridica', Ea este mai degraba un concept politic decat unul juridic, deoarece nu substituie Comunitatile europene, ci Ie inglobeaza intr-un ansamblu mai larg".

Statele membre ale Uniunii Europene I~i pot transfera cornpetentele, la aderare, doar unei persoane juridice aflate la un nivel superior', prin urmare doar Comunitatilor Europene sau unui organ comunitar, cum este Banca Centrala Europeana, nu si Uniunii Europene".

Din acest motiv, este acceptata explicatia conform careia, pentru a-si realiza obiectivele, Uniunea Europeana utilizeaza Comunitatile Europene, completate cu formele de cooperare interguvernamentala prevazute In tratate.

, W. Weidenfeld, W Wessels, op. cit., p. 229.

2 f. Rideau. op. cit., p. 242; O. Tinea, Drept comunitar general, op. cit., p. 47. 3 R. Munteanu, op. cit., p. 101.

4 A se vedeaL. Cram, D. Dinan, N. Nugent (editors), op. cit., p. 5. 5 P. Moreau Defarges, op. cit., p. 37.

4.

~l

I [I

!

38

Uniunea Europeand si sistemul sou institutional

De asemenea, tot in randul mijloacelor de realizare a obiectivelor Uniunii Europene se inscrie si sistemul institutional unic, format din cele cinci institutii comunitare I.

§2. Obiectivele Uniunii Europene

Obiectivele Uniunii Europene sunt prevazute in Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeana':

- promovarea progresului economic si social, scopul final fiind realizarea pietei unice, a uniunii economice si monetare si introducerea monedei unice.

- afirmarea identitatii Uniunii in plan international, prin politica de securitate si externa cornuna; in viitor, se preconizeaza realizarea unei politici de aparare comune.

- apararea drepturilor si intereselor cetatenilor europeni, prin instituirea cetateniei europene;

- dezvoltarea Uniunii ca spatiu de libertate, securitate si justitie, prin cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne;

- dezvoltarea acquis-ului comunitar.

§3. Mijloacele de realizare a obiectivelor Uniunii Europene . - cei trei "piloni" ai Uniunii Europene

Cei trei "piloni" pe care se sprijina organizarea si functionarea Uniunii Europene sunt, asa cum am mai aratat..

1. pilonul comunitar - Comunitatile europene;

2. pilonul interguvernamental de politica externa si de securitate comuna (PESC);

3. pilonul interguvernamental de cooperare in justitie si afaceri interne (JAI).

I C. Brice-Delajoux, 1. P. Brouant, op. cit., p. 37.

2 A se vedea Documente de bazii ale Comunitiitii s! Uniunii Europene, Ed.

Polirom, 1999.

§3. Mijloacele de realizare a obiectivelor Uniunii Europene

39

Deosebirea dintre cei trei piloni consta nu numai in scopurile distincte pe care le intruchipeaza - piata interna unica si uniunea econornica si rnonetara (1), salvgardarea valorilor comune, a independentei Uniunii (2), respectiv protejarea cetatenilor europeni printr-o colaborare intarita a statelor membre in materie penala, lupta impotriva criminalitatii, a terorismului, traficului de droguri, de arme, a coruptiei si fraudei (3), ci si in mecanismele de decizie distincte existente, in functie de "pilonul" vizat.

Astfel, sistemul institutional este unic pentru cei trei piloni, insa competentele institutionale sunt diferite in functie de pilonul pe teritoriul caruia se actioneaza. De exemplu, Curtea Europeana de J ustitie este competenta pentru pilonul comunitar, nu insa si pentu pilonul nr. 2, iar fata de pilonul nr. 3 este partial competcnta 1. De asemenea, daca in cazul primului pilon functioneaza procedurile de integrare, in cazul celorlalte doua functioneaza proceduri interguvernamentale'.

Motorul comun al celor trei piloni este Consiliul european, organism ce reuneste sefii de state si de guverne din larile membre, si care da Uniunii impulsul necesar dezvoltarii sale, definind orientarile si politicile generale.

In fine, trebuie precizat ca Tratatul de la Maastricht impune indeplinirea obiectivelor Uniunii cu respectarea principiului subsidlaritatii.

In conformitate cu acest principiu, in domeniile care nu lin de competerua sa exclusiva, Uniunea Europeana nu intervine dedit daca si in mdsura in care obiectivele activitatii proiectate nu pot fi realizate de statele membre intr-o manierii satisfacatoare, insa pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, datoritd dimensiunilor sau efectelor actiunii proiectate.

1 C. Brice-Delajoux, J.P. Brouant, op. cit., p. 41.

2 Cooperarea interguvernamentala presupune acordul unaniin al tuturor statelor membre pentru adoptarea unei decizii, in timp ce procedura cornunitara poate duce la decizie ~i folosind procedurile de vot cu majoritate calificata,

Astfel, in cadrul celui de-al treilea pilon, spre exemplu, Consiliul D.E. poate doar sa redacteze textul unei conventii pe care statele membre sa 0 adopte ulterior, nu sa ernita un act comunitar obligatoriu cu acelasi continut - G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 19.

II

I II

I . I I

I I

I

40

Uniunea Europeana si sistemul sau institutional

§4. Uniunea Europeans - cadru complex ~i atipic de functionare a lnstitutillor comunitare

Sistemul institutional al Uniunii Europene este construit in jurul a

cinci institutii fundamentale: .

- COmi.sia europeans, care initiaza politici si Ie pune in aplicare,

- Consiliul U.E. - organullegislativ, de decizie comunitara, care actio-

neaza pe baza propunerilor Comisiei, ,

- Parlamentul european, cu rol initial consultativ, insa in ultimul timp tot mai important in procesul de luare a deciziilor comunitare

- Curtea Europeana de Justitie, care are sarcina de a interpreta actele comunitare ~i tratatele institutive, in caz de conflict juridic.

- Curtea de conturi, institutie cu rol de control financiar, al administrarii bugetului comunitar.

Acestea sunt institutiile comunitare care au functionar in temeiul tratatelor institutive (C.E.C.O., C.E.E. si EURATOM); ele au continuat sa functioneze si dupa crearea Uniunii Europene, iar in plus Uniunea Euro~~ana a dob~dit c~mpetenle noi, care nu intra in sfera de atributii a institutiilor co~uIlltare, ~I sunt rezolvate pe baze interguvernamentale - politica externa ~I de secuntate, respectiv cooperarea in justitie ~i afaceri interne.

De asemenea, sistemul institutional comunitar este compJetat cu alte organe comunitare, cum ar fi Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic ~i Social etc.

§5. Aderarea la Uniunea Europeanii.

Excluderea ~i retragerea din Uniunea Europeanii

La Uniunea Europeana pot adera "statele Europei care practica democratia pluralista si economia de piata" I .

'. in cazul Turciei, criteriul geografic a fost interpretat constructiv, ea avand 0 parte a tentonul~1 pe continental european, insa nu acelasi lucru s-a putut realiza in cazul candidatum Marocului, 0 alta chestiune discutabila este aceea a statelor minuscule aflate sub protectorat, cum sunt Andorra, Liechtenstein, Monaco, San Marino sau Vaticanul - acestea nu sunt "state" in deplinul sens al cuvantului, ~i de aceea nici membre ale Uniunii Europene; ele beneficiaza insa (cu excepna Vaticanului, evident) de anumite dispozitii specifice comunitare, cum ar fi reglementiirile vamale.

_.

§5. Aderarea fa Uniunea Europeana.

41

Aderarea la U niunea Europeana presupune, de fapt, aderarea la cele trei Comunitati europene, acceptarea pilonilor interguvemamentali ai Uniunii, prevazuti in Tratatul de la Maastricht, si implica mai multe etape:

- Aderarea propriu-zisa este precedata de semnarea unui Acord de asociere, intre statui candidat si Comunitatile europene, care se deruleaza o anumita perioada de timp, diferita de la stat la stat'.

- AI doilea pas este serrmarea tratatului de aderare, de catre reprezentantii tuturor statelor membre, pe de 0 parte, ~i de catre reprezentantul statului candidat, pe de alta parte. In prealabil, Consiliul U .E. voteaza in unanimitate aderarea, cu consultarea Comisiei europene si cu avizul favorabil, dat printr-un vot majoritar, al Parlamentului european.

- In fine, tratatul de aderare este supus ratificarii in parlamentele nationale ale tuturor statelor membre, si, in unele cazuri, referendumului.

Strans legata de problema aderarii la U niunea Europeana este chesriunea indelung discutata a excluderii respectiv retragerii din Uniune.

Intr-adevar, tratatele constitutive ~i tratatele de aderare nu prevad posibilitatea excluderii din Uniune, si nici nu exista dispozitii care sa justifice, In mod indirect, aceasta masura; prin urmare, se poate spune ca aceasta posibilitate nu exista'.

Cat priveste retragerea din Uniune, este acceptata posibilitatea oricarui stat de a se retrage, chiar daca nu sunt prevazute forme procedurale specifice pentru aceasta'.

Groenlanda a obtinut ,,retragerea" din Comunitate, tnsa aceasta retragere nu este una tipica, neputand constitui un precedent. Astfel, Groenlanda a facut parte din Comunitate ca provincie daneza, incepand cu anul 1973; autonomia interna dobandita in 1980 a facut ca in 1984, Danemarca sa incheie un tratat cu celelalte state membre avand ca efect incetarea aplicarii dreptului comunitar pe teritoriul provinciei autonome. Prin aceasta operatiune a fost modificat campul teritorial de aplicare a tratatelor comunitare, deci nu este yorba propriu-zis de 0 retragere a unui stat membru4•

, De exemplu, Romania a semnat Acordul de asociere in 1993, iar acesta a intrat ln vigoare in 1995.

2 A se vedea N. Deaconu, op. cit., p. 9.

3 A se vedea pentru discutiile pe aceasta terna, G. Isaac, op. cit., p. 34;

P. Manin, Les Communautes Europeenne. L'Union Europeene, Ed. Pedone, Paris, 1997, p. 71; V. Marcu, op. cit., p. 139.

4 J. Boulois, op. cit., p. 50; R. Muntean", op. cit., p. 42; O. Bibere, op. cit., p. 63.

42

Uniunea Europeana si sistemul sau institutional

Chiar daca tratatele nu prevad mijloace juridice de retragere a unui stat, este evident ca daca acesta doreste retragerea nimic nu ar fi rnai simplu decat sa practice 0 perioada nedefinita politica "seaunului gol", care, de facto, semnifica acelasi lucru. In fata unui astfel de comportament, celelelte state ar fi fortate sa modifice tratatele in asa fel indlt Uniunea sa functioneze eu mai putini membri, luand astfel act de retragere.

In 2004, problema retragerii a fost ridicata de parlamentari europeni din Irlanda de N ord si Scotia, care propuneau cetatenilor lor solutia declararii independentei fala de Marea Britanie cu pastrarea statutului de membru al Uniunii Europene; reactia Uniunii nu s-a lasat insa asteptata, Presedintele Comisiei Europene Romano Prodi aratand clar ca 0 regiune care-si declara independenta fata de un stat membru UE devine stat tert fala de UE si trebuie sa parcurga toate etapele pentru a adera la aceasta organizatie 1.

Suspendarea unui stat din Uniune este insa posibila, pe baza dispozitiilor Tratatului de la Amsterdam, daca acel stat a incalcat in mod gray si persistent prineipiile lnscrise In tratate (art. F par. 1). Suspendarea are loc prin decizia unanima a Consiliului U.E. (evident rara participarea reprezentantului statului In cauza), la propunerea Comisiei europene sau a unui stat membru, si eu avizul favorabil (majoritate de 2/3) a Parlamentului european',

§6. Uniunea Europeana '.- un proces evolutiv

Inca de la inceputurile sale, Cornunitatile europene si Uniunea Europeana au suscitat discutii aprinse In randul politicienilor, mediului academic sau cetatenilor europeni.

Confruntarea are loc intre mai multe curente de opinie: curentul federalist, care priveste Uniunea ca un "supra-stat", curentul confederalist, care imbina suveranitatea nationala eu integrarea europeana intr-un sistem politic sui generis, si curentul nationalist, al ,,Europei natiunilor", care intelege integrarea europeana ca un proces de cooperare intre guvernele nationale'.

I EU Observer, 16/04.2004.

2 O. Tinea, Orept eomunitar general, op. cit., p. 52. 3 W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 143.

§6. Uniunea Europeona - un proces evolutiv

43

Viziunea "parinlilor fondatori" ai Uniunii Europene a fost 0 federalie 'uropeana, suprana\ionala, eu competente largi de decizie. Acest obiectiv rciese din Declaratia Schuman din 9 mai 1950.

Pre~edintele fr~ncez Charles de Gaulle a fost eel mai mare sustinator (II Europei confederate, fermata din state independente, care singure au dreptul de deeizie: .stetele natiuni sunt singurele entitati care dispun, spre dcosebire de organiza\iile suprana\ionale, de legitimitate. Care sunt realitn\ile Europei? Care sunt bazele pe care se poate construi? De fapt statele sunt cele care, fiind, e adevarat, foarte diferite unele de alte1e, au fiecare lin suflet, 0 istorie" - spunea de Gaulle. In opinia aceluiasi om politic, l~uropa trebuie sa fie independenta fala de Statele Unite, fiind criticabile lncercarile unor state europene de a 0 piasa sub influenta americana'.

In fine, cea de-a treia optiune, 0 Europa interguvernamentala, este sus(inuta Iati~ sau disimulat de Marea Britanie, tributara inca In plan ideologic ~i politic relatiei sale cu S.U.A., izolarii ei insulare, precum si nivelului de dezvoltare superior. De asemenea, statele nordice si In special Danemarca profita eel rnai mult de pe urma intarzierilor in procesul de integrare adancita. preferand formele de cooperare interguvernamentala.

Extinderea Uniunii Europene la peste 25 de membri pune probleme cleosebite din punetul de vedere al adancirii [ntegrarii europene, mai multe scenarii fiind prefigurate:

a) Europa "a la carte", care presupune alegerea politicilor comunitare

in functie de interesul imediat al statelor membre; aceasta solutie implica reducerea rolului pe care-l joaca institutiile comunitare, in favoarea unei cooperari interguvernamentale.

b) Europa "cu mai multe viteze", in care exista niveluri diferite de

integrare a statelor membre,

c) Europa "cu nucleu tare", presupune formarea unui nucleu federal

de state care sunt dispuse (si capabile) sa continue integrarea, in timp ce relatiile lor cu celelalte state raman flexibile.

I A. Profiroiu, M. Profiroiu, op. cit., p. 23. 2 P. Fontaine, op. cit., p. 23.

44

Uniunea Europeand si sistemul sau institutional

Sectiunea 2. Sistemul institutional al Unlunii Europene

§1. Comisia europeana

1.1. Structure. Numirea ~i demiterea din functie a comisarilor europeni

Comisia europeana l, eea mai originala dintre institutiile comunitare', este fermata in prezent din 25 de comisari desemnati de guvernele statelor membre, "a carer independents este in afara oricarui dubiu'", pe baza competentei lor generale, profesionale.

Tratatul de la Nisa4, ultimul tratat comunitar ce amendeaza tratatele institutive din anii '50, reglementeaza desemnarea Comisiei europene astfel: a) Consiliul europeans hotaraste desemnarea unei personalitati ee urmeaza a fi numita presedinte al Comisiei, Parlamentul european aproband aceasta desemnare;

b) Consiliul U.E. (eu majoritate calificata) impreuna CII viitorul presedinte aI Comisiei, desemneaza comisarii pe baza propunerilor venite din partea guvernelor nationale,

c) comisarii, impreuna cu presedintele aeestora, sunt supusi, In ealitate de organ eolegial, aprobarii Parlamentului European",

1 Denumirea de "Cornisie europeana" a fost adoptata numai dupa Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeans, anterior fiind folosita sintagma "Comisia Comunitatilor Europene". Cu toate ca denumirea s-a schimbat, in documentele oficiale se intalne~te in eontinuare si veehea denumire.

2 O. Bibere, op. cit., p. 135.

J Art. 10 al Tratatului de fuziune a executivelor.

4 Pentru modalitatile de desemnare anterioare Tratatului de la Nisa si evolutia lor, a se vedea D. Leonard, op. cit., p. 41; G. Ferreol (coord), op. cit., p. 37;

W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 41; N. Deaconu, op. cit., p. 70.

S V. Duculescu, Tratatul de la Nisa si reforma institutionala a Uniunii Europene, in Revista de drept comercial, nr. 3/2001, p. 50. In sensu 1 ca nu este vorba de 0 intrunire a Consiliului european, ci de 0 reuniune Ia eel mai inat nivel a Consiliului U.E., a se vedea O. Manolache, op. cit., p. 93. In ce ne priveste, ne raliem primei opinii, deoarece Consiliul U.E. nu se poate reuni dedit Ia nivelul ministrilor de externe (sau in Consilii specializate), nu si la nivelul sefilor de stat si de guvern, in caz contrar diferentierea intre cele doua organisme fiind inutila.

6 In doctrina se subliniaza ca aceasta procedura nu echivaleaza cu 0 investitura a Cornisiei de catre Parlament - deoarece guvernele nationale desemneaza

§ 1. Comisia europeand

45

d) Comisia europeana in intregime este numita in functie de Consiliul U .E., eu majoritate calificata.

• Comisarii sunt cetateni ai statelor membre, si In prezent pot fi eel mult doi din aceeasi tara'. Numarul lor este stabilit de Consiliul VE, eu unanimitate de voturi.

Mandatul comisarilor europeni este de 5 ani, si sunt reeligibili. Desi sunt desemnati de guvemele nationale, nu pot fi demisi de acestea.

Sinzura institutie care are dreptul de a demite un comisar este Curtea 13urop:anade Justltie2, in timp ce Comisia in intregime, ea organ eolegial, poate fi demisa de Parlamentul european, prin motiune de cenzura, adoptata cu votul a doua treimi din voturile exprimate, si in acelasi timp a majoritatii membrilor (majoritate destul de greu de obtinut, Insa care putea fi realizata in 1999, daca demisia Comisiei Santer nu ar fi intervenit tn timp utiJ).

• Este de la sine inleles ca extinderea Uniunii la 27 de state presupune modifiearea strueturii institutiilor eomunitare si a modalitatilor de desernnare a acestora.

. Astfel, in 2004, a fost fermata prima Comisie dupa largirea Uniunii eu .primul val", ea fiind compusa dintr-un reprezentant al fiecarui stat membru, numarul comisarilor putand fi modifieat de Consiliul U.E. prin vot unanim (Tratatul de la Nisa).

membrii Comisiei - ci doar amplifica rolul Parlamentului si al votului sau de tncredere in procesul de numire a cornisarilor - C. Lefter, op. cit., p. 111. In ce ne priveste, nu vedem deosebiri esentiale intre aceasta procedura ~i cea nationals de Investire a Guvemului de catre Parlament; pe de alta parte, nu intelegem de ce votul aprobator al Parlam~ntului european nu poate fi considerat 0 tnvestitura a

omisiei in functie. In sensul ca sistemul de desemnare a Comisie se apropie de eel dintr-un regim parlamentar cIasic, a se vedea si G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 37.

Jacques Santer a fost primul presedinte desemnat care a avut probleme in ce priveste obtinerea aprobarii Parlamentului european, candidatura sa trecand la

limita in 1994. .

I De obicei, comisarii europeni sunt politicieni din statele membre, de regula din partidul aflat Ia guvemare; exceptie face Marea Britanie, care numeste constant comisarii din opozitie - D. Leonard, op. cit., p. 40.

2 In acest caz, pentru numirea unui nou comisar se parcurge din nou intreaga procedura de numire; comisarul astfel nurnit va avea tnsa un mandat redus, el Incheind mandatul celui demis.

46

Uniunea Europeand si sistemul sau institutional

Imediat insa dupa ce Uniunea se va extinde la 27 de state, numarul membrilor Comisiei va fi modificat in asa fel incat sa fie eel mult egal cu 27, deci va putea fi chiar mai mic decat numarul statelor membre1. Prin urmare, ii va reveni Consiliului U .E. sarcina de a respecta egalitatea dintre state, desemnand in asa fel cornisarii lncat diferenta dintre numarul total al mandatelor detinute de reprezentantii diferitelor state sa nu fie mai mare de un mandat, iar Cornisia sa reflecte permanent si de 0 maniera satisfacatoare evantaiul demografic si geografic al statelor membre/.

Conducerea Comisiei este fermata din:

a) Presedintele Comisiei. Desemnat cu 6 luni inainte ca mandatul sau sa lnceapa, acesta este consultat in legatura cu desemnarea celorlalti comisari. Numirea sa se face pentru un mandat egal cu eel al Comisiei.

Presedintele Comisiei europene este figura cea mai proeminenta a Uniunii Europene, cea mai mediatizata persoana din angrenajul institutional comunitar. Nu este de mirare, asadar, ca toate comisiile care au functionat pana in prezent au purtat numele presedintilor lor - de exemplu Comisia Jenkins, Comisia Thorn, Comisia Delors, Comisia Santer, Comisia Prodi, Comisia Baroso3.

Presedintele Comisiei are, teoretic, rol administrativ si protocolar, el reprezentand Comisia in fata celorlalte institutii eomunitare, preeum si in relatiile cu tertii. Influenta presedintelui poate fi insa, in practica, destul de mare, fapt demonstrat de perioada Delors, si confirmat prin modificarea Regulamentului intern al Comisiei, prin care sunt recunoscute largi puteri discretionare presedintelui in atribuirea sareinilor in interiorul institutiei (comisarilor), si in revizuirea acestora',

Continuand pe linia acestei orientari, Tratatul de la Nisa a intarit rolul presedintelui Comisiei europene in raport cu ceilalti comisari: el defineste

I Conceptia dupa care trebuie numit care un comisar din fiecare stat membru este criticata in doctrina, deoarece in acest fel Comisia este indepartata de rolul sau prezumat, acela de institutie ce apara interesul comunitar dincolo de orice interese nationale - P. Moreau Defarges, op. cit., p. 51.

2 A se vedea O. Manolache, op. cit., p. 94; O. Tinea, Tratatul de la Nisa, op. cit., p. 16.

l Actuala Comisie europeana, condusa de Jose Manuel Baroso, din Portugalia, W va incheia mandatul in 2009.

4 A se vedea art. 219 din Tratatul U.E.; O. Ferreol (coord), op. cit., p. 37.

Inainte. presedintele propunea repartizarea responsabilitatilor,' si comisarii votau

in plen aprobarea propunerilor. .

§ 1. Comisia europeana

47

uricntarile politiee si organizarea intern a a Comisiei, asigurand coerenta, ,\ilcacitatea si colegialitatea actiunilor acesteia, numeste vicepresedintii Comisiei, si poate cere demisia unui comisarl.

b) Yicepresedlntii, in numar de doi, sunt desernnati, asa cum am ararat, do catre presedinte", dintre comisari. Vicepresedintii au ca rol suplinirea presedmtelui atunci cand imprejurarile 0 cer.

1.2. Atributille Comisiei Europene

a) atributii In procedura legislative. Comisia europeans detine monopolul initiativei legislative in sfera primului "pilon", eel comunitar', lnitiativa care este transmisa spre decizie Consiliului U.E. In cazul celui de-al doilea "pilon", Comisia este doar asociata initiativei Consiliului U.E., iar in cazul celui de-al treilea ea imparte aceasta atributie cu statele membre4•

Consiliul U.E. singur sau impreurui cu Parlamentul european adopta ncte normative in principiu numai pe baza propunerilor inaintate de omisie - aeeasta este regula instituita prin tratate. lata de ce Comisia este considerata .organul motrice al integrarii europene'".

Consiliul poate insa solicita Comisiei sa faca anumite propuneri, pcntru realizarea unui obiectiv comunitar. Decizia va respecta propunerea 7naintata de Comisie, nu-i va putea fi contrara; daca se doreste modificarea propunerii, singura in masura sa 0 faca este Comisia, la solicitarea institutiilor comunitare interesate - Consiliul U.E. sau Parlamentul. Prin cxceptie de la acest principiu, Consiliul va putea adopta, insa doar eu vot unanim, 0 decizie in care propunerea venita de la Comisie se regaseste eu modificari.

Initiativele Comisieisunt publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria "C", fiind numite "documente COM".

Distinct de dreptul de a initia acte normative, Comisia dispune si de 0 putere normativd proprie:

I Art. 217 nou al Tratatului de la Maastricht.

2 Inainte de Nisa, vicepresedintii erau descmnati de Comisie ea organ cole-

gial, dintre cornisari.

l C.J.C.E. 26 februarie 1976, cauza SAD AM; P. Fontaine, op. cit., p. 52. 4 A se vedea C. Brice-Delajoux, J.P. Brouant, op. cit .. p. 56.

s A se vedea C. Lefter, op. cit., p. 113.

II I

II' I 11111

1IIIIIIil II!I'IIIII 1111

li'l 1'1'1'

'I::~

1,,1

Ilil: 1111111,,1

I !lllllill'll 1

1,111111'111

111111 II

III I

111, 'II

I'

ll11111111111

'111

48

Uniunea Europeand si sistemul sau institutional

§ J. Comisia europeand

49

- In primul rand, ca succesoare a Inalrei Autoritati a C.E.C.O., Comisia are, teoretic, drept de decizie absoluta In domeniul C.E.C.O., insa In practica ea I~i exercita acest drept alaturi de Consiliul U .E., care emite un aviz conform', procedura apropiindu-se astfel de cea obisnuita, din C.E.E. sau Euratom.

- In al doilea rand, chiar si In tratatele C.E.E. si Euratom, Comisia dobandeste putere normativa proprie, Insa numai in anumite domenii, strict delimitate prin textele tratatelor: uniunea vamala, concurenta,

- Comisia are si 0 putere normativa subordonata celei a Consiliului U.E., care-i permite executarea actelor adoptate de Consiliu.

- Comisia poate emite decizii individuale (precum si recomandari sau avize), adresate statelor sau intreprinderilor comunitare, prin care intervine In anumite domenii, cum ar fi concentrarile economice.

b) atribtuia de "gardian al tratatelor", Tratatele institutive imputernicesc Comisia europeana sa urmareasca ~i sa asigure respectarea dreptului comunitar originar sau derivat, atat de catre statele membre, dlt si de catre celelalte institutii comunitare.

Procedura utilizata de Comisie In cazul in care un stat membru omite sau refuza sa-si indeplineasca 0 obligatie ce decurge din tratate are mai multe etape:

- initial, Comisia reaminteste statului obligatiile pe care Ie are si II invita sa-si prezinte observatiile intr-un anumit interval de timp;

- In situatia in care statui nu se conformeaza, Comisia emite 0 "opinie motivate", prin care stabileste 0 perioada de timp In care statui este obligat sa-si lndeplineasca indatoririle;

- daca nici acest termen nu este respectat, Comisia sesizeaza Curtea Europeana de Justitie, care constata nerespectarea obligatiilor din tratate, si solicita, la randul ei, statului membru, sa se conformeze cerintelor Comisiei; - ultima etapa 0 constiuie actionarea de catre Comisie a statului membru in fata Curtii Europene de Justitie, pentru incalcarea obligatiilor prevazute In tratat, finalizata cu 0 hotarare judecatoreasca de obligare a acestuia.

Pentru a-si indeplini atributia de "gardian al tratatelor", Comisia poate cere informatii statelor, intreprinderilor sau persoanelor fizice, in scop preventiv sau de informare/.

til fine, mai trebuie subliniat faptul ell. fiecare comisar are atributii pecifice, intr-un domeniu de activitate determinat', din aceasta perspecIlvn Comisia asemanandu-se cu un guvern national.

Deciziile luate de un comisar in domeniul sau de activitate nu sunt considerate deciziile Comisiei decat atunci cand exista 0 delegare I' xpresa In acest sens din partea Comisiei, iar aceasta delegare poate fi icordata doar in chestiuni de gestiune si adrninistrare2.

c) atributia de organ executiv al Uniunii Europene. Comisia este nrganul executiv al Uniunii, eel care pune In executare actele normative emise de Consiliul U .E. sau de acesta in codecizie cu Parlamentul european3. 'in exercitarea acestei atributii, de a pune in executare deciziile

'onsiliului V.E., Comisia dispune, asa cum am mai precizat, de 0 putere normative proprie, putand adopta regulamente, directive ~i decizii, precum si recomandari sau avize.

Domeniile In care Comisia are putere normativa subordonata, de executare, sunt, conform tratatelor':

- implementarea (executia) bugetului comunitar, al carui proiect este

lot de competenta Comisier': - uniunea vamala;

- concurenta;

- functionarea pietei comune (cu exceptia agriculturii);

- gestiunea fondurilor comunitare.

, Dintre domeniile despecializare amintim: politica comerciala comunitara, probleme industriale, tehnologii informationale si de telecomunicatii, concurenta, p litica externa si de securitate comuna, cultura ~i audiovizual, stiinta, cercetare ~i dezvoltare, mediul inconjurator, politici regionale, transport, piata interna, protectia consumatorului, turismul, intreprinderi mici ~i mijlocii, agricultura ~i dezvoltarea rurala etc.

2 C.J .C.E., cauza Akzo-Chemie, 5/85 si cauza Basf AG, 137/92, in C. Brice-

Oelajoux, J. P. Brouant, op. cit., p. 68, respectiv O. Manolache, op. cit., p. 96. 3 J. McCormick, op. cit., p. 97.

4 Art. 124, 130 b, 10 (2), 13 (2), 22, 89, 90, 93, 97 din Tratatul C.E.E.

s In anu! urmator anului bugetar, Parlamentul, la propunerea Consiliu!ui de ministri si pe baza raportului Curtii de conturi, descarca de gestiune Comisia europeana, cu privire la implementarea bugetului comunitar.

, P. Moreau Defarges, op. cit., p. 40. 2 P. Fontaine, op. cit., p. 53

,

, I I I

50

Uniunea Europeand si sistemul siiu institutional

In celelalte cazuri, puterea normativa derivata decurge din vointa Consiliului de ministri, care deleaga in mod expres Comisia sa execute actele normative pe care le-a adoptat'.

d) atributia de reprezentare. Comisia reprezinta Uniunea Europeana in relatiile cu statele nemembre si in organismele internationale; in interiorul Uniunii ea reprezinta interesul comunitar, in raport cu persoanele fizice sau juridice, cu celelalte institutii comunitare sau cu statele membre.

Comisia europeana trebuie sa actioneze in asa fel incat interesul comunitar sa primeze in fata intereselor statelor membre. Rolul ei este cu atat mai dificil, cu cat el necesita negocieri prealabile adoptarii oricarei initiative legislative cu statele membre, cat si medierea negocierilor dintre statele membre. A~a cum s-a subliniat in doctrina, Comisia apare ca un intermediar neutru intre statele membre, pe de 0 parte, si intre aces tea ~i Uniune, pe de alta parte",

Ca reprezentant pe plan extern al Uniunii, Comisia este cea care negociaza tratatele intemationale incheiate de Uniune, fiind imputernicita de fiecare data de catre Consiliul U.E. printr-o .xlecizic de ncgociere":'. Ulterior, Consiliul U .E. va ratifica acordul international, votand de regula cu majoritate calificata, cu exceptia acordurilor de asociere sau aderare, care trebuie votate cu unanimitate.

1.3. Functionarea Comisiei europene

Fiecare comisar este asistat in activitatea sa de un Cabinet, format din functionari administrativi.

Sefii de cabinet se inalnesc saptamanal pentru discutarea problemelor ce necesita intrunirea Comisiei si pentru a pregati lucrarile acesteia. Acestia analizeaza problemele de discutat si Ie includ in doua categorii: categoria "A" si categoria "B". Problemele de categoria "A" sunt aspecte asupra carora comisarii cad de acord prin intermediul sefilor de cabinet, si

I Este vorba de asa numita "comitologie", care desernneaza modalitatile de aplicare a regulamentelor emise de Consiliu, ~i care cad in sarcina Comisiei -

W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 242. 2 C. Lefter, op. cit., p. 119.

3 .Decizia de negociere" este supusa Parlamentu1ui si Curtii Europene de Justitie spre avizare prealabila conforma. Curtea Europeana de Justitie avizeaza proiectul de acord international din punctul de vedere al conformitatii sale cu tratatele comunitare.

§J. Comisia europeanii

51

1111 rnai trebuie sa discute in plen, adoptarea lor in Comisie fiind asadar 0 Hllllpla formalitate de vot. Aspectele din categoria "B" necesita insa tllscutii in Comisie si realizarea unui acord intre comisari pentru a fi irunspuse in acte comunitare. Asupra acestora din urma se vor concentra III 'l'1irile Comisiei.

Comisia are sediulla Bruxelles, si se intruneste saptamanal (de regula miercurea), prezenta comisarilor la sedinta fiind obligatorie'. Hotararile N' iau in prezenta majoritatii membrilor, cu majoritate simpla, si implica I nspunderea colectiva a comisarilor europeni.

Evident ca in cazul in care considera necesar, comisarii europeni se pot intalni in afara cadrului deliberativ din Comisie pentru discutarea d lrecta a problemelor urgente sau cu caracter deosebit.

Activitatea permanents cu caracter administrativ este asigurata de cele 16 de directii generale (D.G.), dintre care mentionam secretariatul 11 meral', serviciul juridic, biroul de statistica etc. .

Personalul administrativ al Comisiei (aproximativ 21.000 persoane),

oncentrat in majoritate la Bruxelles, dar ~i la Luxemburg, este recrutat de entre Comisie, pe criterii geografice, si i se aplica aceleasi cerinte privind lndependenta fala de statui de origine. 0 mare parte a personalului administrativ este angrenata in activitatea de traducere a documentelor oficiale n cele Illimbi oficiale ale Uniunii Europene",

Caracterul tehnic al Comisiei necesita emiterea a nu mai putin de 6.000 de acte comunitare pe an, dintre care aproximativ 4.000 sunt emise de un comisar sau altul, pe baza de abilitare. La luarea deciziilor un rol important it joaca asociatiile de lobby, reprezentand diferite categorii socio-profesionale sau. economice, ce incearca sa-si impuna propria versiune in textul viitorului act comunitar'.

I Discutiile intre comisari au loc de regula in engleza sau franceza, cu toate ca doeumentele oficiale sunt traduse in toate eele II limbi oficiale ale Uniunii Europene.

2 TiC, Hartley. op. cit., p. 15; O. Tinea, Drept comunitar general, op. cit., )1. 70; V. Mareu, op. cit., p. 69; I. Jinga, Uniunea europeana - realitati si perspeclive, Ed. Lumina Lex, 1999, p. 131.

3 Secretarul general se bucura de stabilitate 1n functie, din 1958 si pan a in prezent doar 4 persoane ocupand aceasta functie.

4 D. Leonard. op. cit., p. 42.

5 P. Moreau Defarges, op. cit., p. 51

52

Uniunea Europeand si sistemul sau institutional

1.4. Rolul Comisiei Europene in ansamblul institutiilor comunitare

Comisia europeana este organul executiv al Uniunii Europene, fiind perceputa ca un "guvern" comunitar. Ea intruchipeaza "ideea europeana", intrucat membrii sai, desi numiti de guvernele nationale, nu au nici 0 obligatie fala de acestea, fiind loiali doar intereselor Uniunii Europene. Comisia urmareste, prin unnare, realizarea interesului comunitar, aflat adesea in contradictie cu interesul national al statelor rnembre I.

Independenta comisarilor europeni este 0 problema de 0 importanta deosebita, deoarece ei trebuie sa ia pozitie adesea in fata tendintei de influentare din partea statului care i-a desemnar.

Pentru a asigura independenta comisarilor, tratatele impun anumite obligatii atat In sarcina acestora, cat si a statelor membre.

Astfel, membrii Comisiei nu pot cere sau primi, In exercitarea atribuliilor lor, nici un fel de instructiuni din partea guvernelor nationale sau a altor institutii nationale sau comunitare si trebuie sa se abtina de la orice activitate incompatibila cu natura atributiilor lor.

Dupa incetarea activitatii de comisar european, persoana respectiva are indatorirea de a se comporta cu discretie si integritate. Incaicarea obligatiilor asumate de comisar atrage raspunderea juridica a acestuia, in fata Curtii Europene de Justitie, care 11 poate demite; de asemenea, comisarul poate pierde drepturile de pensie, tot printr-o decizie a Curtii Europene de Justitie '.

In contrapartida, comisarul european beneficiaza de numeroase privilegii si imunitati", pentru a-si putea realiza activitatea In bune conditii",

, L. Cram, D. Dinan, N. Nugent (editors), op. cit., p. 7.

2 Singura posibilitate a statului membru de a sanctiona comisarul propus de acesta ~i care a actionat impotriva intereselor statului respectiv este refuzul de a-l propune din nou.

3 Este cazul lui Martin Bangemann, care, din pozitia sa de comisar al telecomunicatiilor, a fost recrutat de 0 societate din domeniu, Telefonica, ~i a demisionat, Curtea Europeans de Justitie pronuntand ulterior decaderea sa din drepturile de pensie, I. solicitarea Consiliului U.E.

• Imunitatea diplomatica de care beneficiaza comisarii europeni poate fi ridicata chiar de Comisie - asa s-a intamplat in 2000 cu comisarul francez Edith Cresson.

5 A se vedea art. 12-15 din Protocolul privind privilegiile si imunitatile Comunitatilor europene si ale functionarilor sl agentilor comunitari, anexat Tratatului de fuziune.

§2. Consiliul Uniunii Europene

53

I,!,!. Reforma Comisiei europene

Ynceputa In 1995, la initiativa a doi comisari nordici, reforma Comisiei Vl/,clIza adaptarea acesteia la necesitatile In continua schimbare ale I lnlunii Europene, si are ca tinte managementul financiar si al resurselor umnue, precum ~i procedura legislativa,

In cazul primelor doua, au fost derulate proiecte de modernizare care II v au menirea sa introduca principiile cotrolului financiar, auditului hucrn, achizitiei publice trans parente, a descentralizarii deciziei in domeI1lul resurselor umane de la Directoratul General IX la celelalte direcuuate, specializate.

In ce priveste procedura legislativa, refonna s-a concentrat pe ideea III,·i legiferari mai responsabile, realizata prin reducerea numarului propuncrilor legislative In paralel cu imbunatatirea mecanismelor de consulI,ll" anterioare ~i concomitente conceperii propunerii legislative',

§2. Consiliul Uniunii Europene

l,l. Precizari terminologice

Consiliul Uniunii Europene (inainte de Maastricht, al Comunitatilor Europenei este cunoscut si sub numele de Consiliul de ministrt.

in ce ne priveste, vom opta in aceasta lucrare pentru denumirea oficiala, II' Consiliul U.E.3" pentru a familiariza cititorul cu notiunile folosite in iIocumentele oficiale ale Uniunii Europene, desi consideram CR denunrirea informala Consiliu de ministri este mai adecvata, in primul rand pentru a-I deosebi de Consiliul european, organism paracomunitar cu care Consiliul Uniunii Europene se confunda foarte usor, si apoi, pentru a

, A se vedea Laura Cram, The Commission, in L. Cram, D. Dinan, N. Nugent (nditors), Developments in the European Union. St. Martin's P~ess. New York, 1999, p. 55; I. Jinga, op. cit., p. 143.

2 C. Brice-Delajoux, J.P. Brouant, op. cit., p. 62; W. Weidenfeld, W Wessels, lip. cit., p. 57.

3 Denumirea sugereaza faptul ca aceasta institutie actioneaza in toti cei trei "piloni"ai V.E., eel comunitar respectiv cei doi interguvemamentali.

b.

54

Uniunea Europeand si sistemul siiu institutional

§2. Consiliul Uniunii Europene

55

sugera cornponenta sal. De altfel, chiar in documentele oficiale, Consiliul Uniunii Europene este deseori amintit sub titulatura simpla de "Consiliul", inclinarn sa credem ca din aceleasi ratiuni. Proiectul de Constitutie europeans consacra din nou termenul de "Consiliu de ministri".

2.2. Structura Consiliului Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene este format din reprezentantii guvernelor statelor membre. Institutia poate lua forma unui "Consiliu general", atunci cand este compus din ministrii de externe ai statelor membre, sau a unor "Consilii speciale"; .specialirate" sau .sectoriale", cand este compus din ministrii specializati intr-un domeniu sau altul (agricultura, industrie, comer], etc.l

Conduce rea institutiei este fermata dintr-un presedinte, desemnat prin rotatie, la fiecare 6 luni", dintre reprezentantii statelor membre, intr-o ordine prestabilita". Astfel, in prima jumatate a anului 2003, presedintia Consiliului a apartinut Greciei, in ce-a de-a doua parte a anului a fost preluata de Italia, in 2004 au fost Irlanda si Olanda, in 2005 sunt

, In lucrarile de specialitate, se foloseste fie denumirea de "Consiliul Uniunii Europene" - J. Rideau, op. cit., p. 319; G. Ferreol, op. cit., p. 51; C. Lefter, op. cit., p. 98, W. Weidenfeld, W Wessels, op. cit., p. 57, O. Tinea, Drept comunitar general, op. cit., p. 57, A. Profiroiu, M. Profiroiu, op. cit., p. 74, fie cea de "Consiliu de ministri" - C. Brice-Delajoux, J. P. Brouant, op. cit., p. 55; D. Leonard, op. cit., p. 44, P. Moreau Defarges, op. cit., p. 45, P. Fontaine, op. cit., p. 47; 1. McCormick, op. cit., p. 97; V. Marcu, op. cit., p. 59, C. Leicu, op. cit., p. 65, fie cea de "Consiliu al Comunitdtilor Europene" - D. Mazilu, op. cit., p. 113; N. Paun, A. C. Paun, op. cit., p. 171, fie, in fine, denumirea simpla de "Consiliu" - O. Bibere, op. cit., p. 130.

2 Germania a cerut inserarea in Tratatul de la Maastricht a unei formulari speciale, in sensul ca "din Consiliu fac parte cite un reprezentant la nivel ministerial al fiecarui stat membru, reprezentant abilitat sa angajeze acel stat membru". Prin aceasta precizare, s-a considerat ca se asigura reprezentarea statelor federate (cum sunt Land-urile germane) la lucrarile Consiliului, atunci cand interesele acestora o impun.

3 Schimbarea prescdintelui are loc la 1 ianuarie, respectiv I iulie a fiecarui an. 4 La inceput, rotatia se realiza in ordine alfabeticii, insa ulterior s-a decis amendarea acestui sistem si distantarea statelor mai mari in graficul presedintiei, deoarece acestea urmau imediat unele dupa celelalte, si exista temerea statelor mari fata de deciziile luate in timpul presedintiilor succesive ale statelor mici.

I uxcmburg si Marea Britanie, in 2006 Austria si Finlanda, in 2007 r "'lIlania ~i Portugalia.

III functie de tara care detine, 6 luni, fotoliul de presedinte al ConsiIh!llli U.E., se vorbeste despre .presedintia daneza", "pre~edinlia greaca", "I" scdintia italiana" a Uniunii Europene.

Dupa unele opinii, termenul de 6 luni este prea scurt, deoarece nu per- 11111 • statului care detine presedintia sa-si finalizeze proiectele inceputc, si, tu consecinta, se propune marirea lui; aceasta propunere se loveste insa de IIl'tlzi(ia statelor mici, care se tern ca, aplicandu-se 0 formula de caleul a I""llenului care sa (ina serna de ponderea voturilor in Consiliu, ar putea fi IIIIII(e prea mult timp departe de presedintia Uniuniil.

alta propunere de reformare a acestei institutii vizeaza alegerea ill,' 'ctll, prin sufragiu universal, a unui Presedinte al Uniunii (propunerea IIINeher), sau desemnarea presedintelui de catre sefii de stat sau de I',IIV()rn, din randul lor, caz in care eel desemnat demisioneaza din functia 11I1Iioaia si se dedica intm totul Uniunii Europene. Aceasta a doua pi opunere nu este acceptata de statele care sunt adversare federalizarii I uropene si care nu ar privesc cu ochi buni 0 eventuala legitimitate demo,,'lIlica europeana mai mare a presedintelui vizavi de Consiliul U.E. si de ( 'ousiliul european.

Presedintii Consiliului Isi asuma de obicei misiunea de a realiza

• xuupromisuri dificile intre statele membre, in asa fel tncat sa-si lase nmprenta asupra functionarii si evolutiei Uniunii Europene. De asemenea, I" .sedintele Consiliului U.E este eel care reprezinta efectiv U niunea in

• "It~iile externe, exprimand opinia acesteia la conferintele intemationale".

III domeniul politicii externe si de securitate comuna, presedintele are ntributia de a duce la indeplinire deciziile comunitare luate de Consiliul I I.E., devenind prin urmare organ executiv. De altfel, in acest domeniu lINt\! instituta 0 conducere tripartita, asa numita "troica", cuprinzand fostul prcsedinte, presedintele in exercitiu si viitorul presedinte, structura avand uicnirea de a asigura continuitatea in ceea ce priveste gestionarea nfucerilor externe ale Uniunii Europene '.

, A se vedea C. Brice-Delajoux, J.P. Brouant, op. cit., p. 63. 2 T.C. Hartley, op. cit., p. 17.

J C. Brice-Delajoux, J.P. Brouant, op. cit., p. 62; F. Hayes Renshaw, EuroI'0UI1 Council and the Council of Ministers, in L. Cram, D. Dinan, N. Nugent, op. cit., p. 35.

56

Uniunea Europeana si sistemul sau institutional

Consiliul dispune si de un Secretariat general, condus din 1999 de Javier Solana Madariaga (fost Secretar general al NATO).

2.3. Functionarea Consiliului Uniunii Europene

Consiliul general se intruneste lunar, pentru a asigura continuitatea activitatii, necesara functionarii Uniunii in bune conditii, Consiliile specializate insa, se reunesc atunci cand se impune discutarea unor aspecte concrete din domeniul de activitate respeetiv, fie odata eu Consiliul general, fie intre intalnirile aeestuia 1•

Membrii Consiliului actioneaza la instructiunile statelor membre.

Guvemele nationale pot imputernici mai multi membri sa participe la dezbaterile Consiliului, insa numai unul va avea drept de vot - dispozitiile tratatelor fiind clare in acest sens'',

Consideram util sa subliniem faptul ca, spre deosebire de Consiliul european, care lucreaza pe baze interguvemamentale, Consiliul Uniunii Europene este 0 institutie comunitarii' (alaturi de Comisie, Parlament si Curtea de Justitie), care i~i desfasoara activitatea in mod permanent, pe principii comunitare.

In interiorul Consiliului Uniunii Europene se realizeaza echilibrul intre interesul comunitar (pe care trebuie sa-l apere ca organ colegial si ca institutie comunitara), si interesul national al statelor membre, eare dau instructiuni ministrilor ee-l compun. Tendinta de a pune interesul national mai presus de interesul comunitar, care totusi exista, este contracarata prin plasarea monopolului initiativei legislative in miinile Comisiei europene.

Presedintele Consiliului V.E. are indatorirea de a organiza, in tara sa de origine, una din cele doua lntalniri anuale ale sefilor de stat si de guvem, cunoscute sub denumirea de Consiliul european. In timp ce COnsiliul european discuta problemele de strategie viitoare ale Uniunii, Consilii/e U.E. specializate se inalnesc in localitati de provincie, intr-un cadru informal si relaxat, pentru a schimba opinii despre probleme concrete.

I J. Rideau, op. cit., p. 324; P. Fontaine, op. cit., p. 12-47; N. Deaconu, op. cit., p. 59; O. Mano/ache, op. cit., p. 87.

, Daca ministrul nu poate fi prezent la sedinta, el poate imputernici un delegat

sa voteze in locul sau, prin procura speciala, .

3 A se vedea art. 7 din Tratatul C.E.C.O., art. 4 din Tratatul C.E.E., respectiv art. 3 din Tratatul Euratom.

§2. Consiliul Uniunii Europene

57

Lucrarile Consiliului V.E. sunt convocate de presedintele acestuia, de 1111111 dintre membri sau de Cornisia europeans, si la ele participa iii ~cdintele Comisiei europene si/sau comisarul lnsarcinat cu problema hi tllscutie; sedintele se desfasoara in principiu cu usile inchise, insa cu uunuimitate de voturi se poate decide ca sedinta sa fie transmisa in direct I"' posturile de televiziune.

Adoptarea hotararilor se face cu respectarea urmatoarelor reguli de vot:

II) cand Consiliul V.E. decide pe baza propunerii Cornisiei (adica in IIIIIlo6tatea cazurilor), actul normativ va putea fi adoptat numai cu majoiltnt« calificatii ponderata',

tn prezent, fiecare stat are un anurnit numar de voturi, stabilit proporIinnol eu numarul populatiei, Astfel, cele patru state mari - Germania, ilnmla, Italia, Marea Britanie, au 29 de voturi In Consiliul V.E., Spania si l'olonia 27, OIanda 13, Ungaria, Portugalia, Grecia si Belgia cate 12, AUHt(ia ~i Suedia cate 10, Lituania, Slovacia, Irlanda, Finlanda si Daneumrca cate 7 voturi, Cipru, Letonia, Estonia, Slovenia, Luxemburg 4 VI)I uri, Malta 3 voturi.

Din 2004, cand au intrat In vigoare dispozitiile Tratatului de la Nisa ~i "I' Protocolului atasat aeestuia referitor la ponderile din Consiliu, majoihurea calificata ponderata este intrunita cu 232 de voturi favorabile, primite de la majoritatea membrilor Uniunii.

Din momentul in eare Uniunea va avea 27 de membri, majoritatea I' llificata ponderata va fi reprezentata de 258 de voturi din 345 posibile, ~'I acestea trebuie sii provina de la majoritatea membrilo/. De asemenea, iii ice stat va putea cere verificarea conditiei ca voturile sa reprezinte 62% dill populatia Uniunii.

b) cand decizia Consiliului V.E. nu se bazeaza pe propunerea ComiHlei, actul trebuie adoptat cu majoritate calificatii, adica vor fi necesare "32 de voturi favorabile, exprimate de 2/3 din membri.

. I Utilizarea majoritatii calificate ponderate ca principiu de vot in cadrul Consiliului U.E. a fost amanata din 1966, data la care Tratatul t.E.E. prevedea

xtinderea ei (a se vedea sectiunea referitoare la politica scaunului gol practicata de Franta si Compromisul de la Luxemburg), pana in 1986, cand Actul Unic "'uropean reuseste impunerea sa - P. Moreau Defarges, op. CIt., p. 48; I'. Fontaine, op. cit., p. 49.

2 Romania va avea 14 voturi, iar Bulgaria 10.

58

Uniunea Europeand si sistemul SQU institutional

Cand vor fi 27 de state membre, majoritatea calificata va fi obtinuta cu 258 de voturi din 345 posibile, exprimate de 213 din membri. Si aici se vor aplica dispozitiile referitoare la intrunirea conditiei ca voturile sa reprezinte 62% din populatia Uniunii,

c) votul unanim se cere pentru adoptarea deciziilor din domenii politice "sensibile", cum ar fi fiscalitatea, industria, fonduri sociale si regionale, lansarea unei noi politici comunitare comune, aderarea de noi state, amendarea tratatelor etc. Procesul de renuntare, treptata, la votul unanim a fost intrerupta si "sabotata" in 1966 prin Compromisul de la Luxemburg, conform careia fiecare stat are drept de veto 1n probleme importante, ce aduc atingere intereselor sale nationale majore I.

Reluat In 1986, acest proces continua si in prezent, cand tot mai multe domenii sunt scoase de sub incidenta votului unanim si trecute la votul cu majoritate calificata ponderata'. Ultima modificare de acest fel s-a realizat la Nisa, in 2000, ajungandu-se ca doar 20% din deciziile Consiliului sa mai necesite vot unaninr'. De altfel, aceasta este singura solutie compatibila cu extinderea Uniunii la 27 de state.

2.4. COREPER

Sub denumirea de COREPER este cunoscut Comitetul reprezentantilor permanenti de pe langa Consiliul V.E.

Intrucat Consiliul V.E. are 0 activitate periodica, intermitenta - de altfel singura compatibila cu calitatea de ministri in guvemele nationale a membrilor acestuia - iar integrarea comunitara necesita tot mai mult existenta unor organe cu activitate continua, zilnica, prin Tratatul de fuziune a fost creat COREPER.

Acest organ comunitar rcuneste inalti functionari si experti din fiecare stat mernbru, condusi de un Representant permanent al acelui stat pe liinga Uniune, cu rang de ambasador. EI este subordonat Consiliului V.E. si are rolul de a ajuta Consiliul in activitatea sa, de a pregati lucrarile acestuia, si, ulterior, de a-i executa deciziile. In acelasi timp, COREPER

I C. Brice-Delajoux, J.P. Brouant, op. cit., p. 95; O. Manolache, op. cit., p.89

2 N. Deaconu, op. cit., p. 63

3 P. Moreau Dejarges, op. cit., p. 46.

§2. Consiliul Uniunii Europene

59

II ul lzeaza 0 dubla legatura: intre reprezentantii statelor membre, si apoi illl" fiecare reprezentant si guvernul SaUl.

1n cadrul COREPER exista doua unitati distincte, COREPER I si ( 'OREPER II, primul dedicandu-si activitatea chestiunilor tehnice, iar al ilollca problemelor mai importante.

Putine subiecte ajung pe agenda de lucru a Consiliului V.E. lara a fi !<)NI discutate in prealabil in COREPER, sub toate aspectele.

Dupa primirea propunerii din partea Comisiei europene, Presedintele ('OREPER (care este desemnat in acelasi mod ca si presedintele Consillului V.E.) hotaraste dad! trimite initiativa spre discutii Grupurilor de 1\1 I'll, sau 0 retine in COREPER.

Problemele asupra carora in COREPER se realizeaza un acord, vor fi naintate Consiliului V.E. ca probleme de categoria "A", ce nu necesita dlscutii, ci doar votarea lor; dimpotriva, problemele delicate, asupra l' rora acordul nu este realizat, sunt aspecte de categoria "B", si ele vor fi dlscutate de expertii nationali de la nivel inferior, pilla la realizarea unui neord; daca numai cateva state se opun deciziei, problema este inaintata ('onsiliului, in speranta unei negocieri desfasurate la acest nivel si care sa tillca la decizie.

Functionarii ~i expertii care asista reprezentantii permanenti in activita tea lor sunt constituiti in Grupuri de lucru, pe domenii specializate, '11lTI ar fi agricultura (Comitetul Special pentru Agriculture"), afacerile Interne, justitia, politica externa etc.

2.5. Atrlbutiile Consiliului Uniunii Europene

a) tuributii legislative. Spre deosebire de un stat national, unde legislujia este adoptata de Pari ament, rolul legislativ in Uniunea Europeana npartine in primul rand Consiliului V.E. In ultimul timp insa, aceasta atributie este partajata cu Parlamentul european, caruia i se da 0 tot mai mare importanta In ansamblul institutional al Uniunii.

In exercitarea atributiilor legislative, Consiliul V.E. adopta acte normative cu forta juridica obligatorie (regulamente, directive), care se

I J. Boulois, op. cit., p. 90.

2 Se poate spune ca existenta acestor comitete specializate submineaza tot mai mult activitatea COREPER ca organ tehnic cu caracter general, ministrii agriculturii si cei de finante folosind tot mai mult aceste grupuri de lucru in mod auto- 110m fala de COREPER.

,I

60

Uniunea Europeana si sistemul sau institutional

impun statelor membre, celorIalte institutii comunitare ~i insu~i ConsiliuluiU.E.

Actele normative adoptate de Consiliu fac parte din dreptul derivat al Uniunii Europene, si trebuie sa fie conforme cu tratatele comunitare. Este motivul pentru care In literatura de specialitate se subliniaza ca organul legislativ al Uniunii nu are competente legislative absolute, ci numai pe acelea care sunt explicit prevdzute in tratate'. In cazurile in care tratatele statueaza doar obieetivul eomunitar si neeesitatea ludrii unei decizii, fara a preciza institutia competenta sa faca acest lucru (art. 235 C.E.E. si 236 Euratom), competenta apartine Consiliului, cu unanimitate, la propunerea Comisiei ~i cu avizul Parlamentului. Actiunea Consiliului este justificata, asadar, numai daca urmareste realizarea obiectivului comunitar prevazut expres in tratat.

De asemenea, Consiliul poate revizui tratatele comunitare si sa ia decizii de natura constitutionald, cum a fost decizia privind aJegerea parlamentarilor europeni prin sufragiu universal (sub rezerva ratificarii acestei decizii de catre parIamentele nationale, evident).

b) politica externa 5i de securitate comund, potitica in justitie $i afaceriinterne. Cei doi "piloni" interguvernamentali ai Uniunii Europene sunt in sarcina Consiliului U.E., institutia care reprezinta interesele statelor membre in Uniune,

Consiliul este eel care autorizeaza deschiderea negocierilor eu statele asociate, in vederea aderarii, sau cu alte state sau organizatii internationale, in scopul incheierii unor acorduri internationale/, iar ulterior aproba acordurile internationale incheiate de Comisie.

c) atribu(ia de coordonare a politicilor economice ale Uniunii Europene, in special pentru asigurarea functionarii uniunii economice si monetare.

Exista doua tipuri de politici comunitare: cele conduse de institutiile comunitare (politicile comune), respectiv cele organizate de statele rnembre, insa care trebuie armonizate la nivel comunitar (politicile de armonizare).

1 P. Moreau Defarges, op. cit., p. 46; e. Lefter, op. cit., p. 106.

2 lnainte de a autoriza deschiderea negocierilor, Consiliul trebuie sa ceara avizul conform al Curtii Europene de Justitie, care se pronunta asupra compatibilitatii acordului cu dreptul comunitar, in lipsa avizului sau in cazul in care acesta este negativ singura modalitate de incheiere a acordului international fiind revi-

zuirea in prealabil a tratatelor comunitare. . .

§3. Parlamentul european

61

'oordonarea se realizeaza printr-o diversitate de acte comunitare, de III declaratii paua la programe de lucru, deoarece tratatele nu prevad 'i1ljloacele de realizare a acestei atributii (temeiul juridic aI acestei solutii '~I art. 235 C.E.E.)'. Lipsa unor instrumente precise pentru realizarea III cstui obiectiv comunitar nu face dedit sa duca la cresterea rolului t'nnsiliului european, ca organism de cooperare politica intre statele Itl mbre, singurul in masura sa realizeze consensul necesar realizarii polit cllor cornunitare, tendinta nu tocmai favorabila abordarii comunitare in lunotionarea Uniunii Europene.

d) atribu(ia de aprobare a bugetului comunitar, aI carui proiect este tlrpus de catre Comisie, atributie pe care 0 imparte cu Parlamentul european.

II) atribusia de propunere a membrilor unor organe comunitare, cum II~ fi Comitetul Economic si Social, Curtea de conturi.

§3. Parlamentul european

1.1. Preciziiri terminologice

Interesant de stiut este faptul ea denumirea oficiala a acestei institutii romunitare, prevazutain tratatele institutive a fost .Adunarea generala"; dOH!" in 1962, institutia a decis sa se numeasca .Parlament", cu toata opolilia Consiliului U.E., care-si vedea amenintate atributiile de legislator ouropeau. De atunci, noua denumire a fost folosita si in actele comunltare, in final fiind legiferata prin Actul Unic European.

Prin adoptarea denumirii de .Parlament european" s-a dorit sporirea I mportantei acestei institutii, si apropierea ei de un parlament national, dc~i rolul conferit prin tratatele institutive era doar unul consultativ'.

.1.2, Structura Parlarnentului european

Parlamentul european este format din reprezentanti ai popoarelor sratelor mernbre''. Paua in 2004 a avut 626 de membri, iar din 2004, odata

, G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 54; C. Lefter, op. cit., p. 108. 2 J. McCormick, op. cit., p. 102.

3 J. Rideau, op. cit., p. 299; T.e. Hartley, op. cit., .p. 27; e. Brice-Delajoux, J.P. Brouant, op. cit., p. 56; N. Deaconu, op. cit., p. 99; R. Munteanu, op. cit., p. 224; D. Mazilu, op. cit., p. 99; A. Profiroiu, M. Profiroiu, op. cit., p. 66.

II

62

Uniunea Europeand $1 sistemul sau institutional

cu intrarea In vigoare a dispozitiilor Tratatului de la Nisa si a Protocolului anexat acestuia, are 732 de membri'. Din momentul ln care Uniunea va avea 27 de state membre, numarul locurilor alocate fiecarui stat va fi din nou schimbat, suma fiind 7862

Intrucat aceasta modificare vine pe fondul largirii Uniunii Europene cu 10 state, rnasura va fi insotita de reducerea numarului de reprezentanti ai fiecarui stat de dimensiuni mari. Astfel, statele mici vor fi avantajate, norma de reprezentare pentru un parlamentar din statele mari fiind stabilita la 800.000 locuitori '.

Parlamentarii europeni sunt grupati In grupuri politice, cu caracter mixt, adica multinational, nu In delegatii nationale; cele mai importante grupuri parlamentare sunt Grupul Socialistilor Europeni", Grupul Partidului Popoarelor Europene (sau Popular European'), Grupul Uniunii pentru Europa, Grupul Partidului liberal, democratic si reforrnator european, Grupul Verzilor, existand ~i parlamentari neinscrisi In nici un grup parlamentar.

Numarul minim necesar pentru formarea unui grup parlamentar este de 19 de membri, daca provin din eel putin 115 din statele membre".

Conducerea institutiei este asigurata de un presedinte ', 14 vicepresedinti - care irnpreuna cu cei 5 chestori formeaza Biroul Parlamentului

1 Incepand cu anul 2004, Germania are 99 de parlamentari, Marea Britanie, Franta, Italia, cate 78, Spania, Polonia 54, Olanda 27, Ungaria, Portugalia, Grecia, Cehia si Belgia 24, Suedia 19, Austria 18, Finlanda, Oanemarca, Slovacia 14, Irlanda si Lituania 13, Letonia 9, Slovenia 7, Luxemburg, Cipru, Estonia 6, Malta5.

2 Statele candidate din eel de-al doilea val au alocate urmatoarele locuri de parlamentari: Romania va avea 36 de parlamentari, Bulgaria 18.

3 W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 148. Cele 5 state mari, a carer populatie reprezinta 70% din populatia Uniunii, vor dispune de 57% din mandate, iar cele 10 state mai mici, reprezentand 5% din populatia Uniunii, vor dispune de 12% din totalul mandatelor - O. Tinea, art. cit., p. 22.

4 Partidul socialistilor europeni grupeaza in principiu partidele laburiste, socialiste sau social-democrate din statele membre - a se vedea, pentru detalii,

N. Paun, A.c. Paun, op. cit., p. 192

5 P. Moreau Defarges, op. cit., p. 55; O. Manolache, op. cit., p. 79 ..

6 Desi parlamentarii sunt grupati pe ideologii, nu pe nationalitati, au fost cazuri cand acestia au dat u vot pur "national", indiferent de grupul parlamentar din care faceau parte - a se vedea 1. L. Burban, op. cit., p. 63.

7 In prezent, prescdintele Parlamentului european este Josep Borell Fontelles (Spania).

§3. Parlamentul european

63

, 1IIIIIJI'{I1/', organ executiv - si de un secretariat general. Presedintele si II I'W .sedintii sunt alesi de membrii Parlamentului, pe 0 perioada de 2 "III ~I jurnatate''.

I -iccare membru al Parlamentului european este membru de drept intr""11 din cele 17 Comisii parlamentare, si membru supleant Intr-altuI3. t'II1t,ilctele parlamentare sunt formatiuni specializate de lucru ale institu- 11i,1, 'life pregatesc decizia luata de plenul Parlamentului european.

1..\, Desemnarea parlamentarilor curopeni

I )csemnarea membrilor Parlamentului european se face prin sufragiu uulversal direct, pentru un mandat de 5 ani (nu exista clauze de dizolvare uurlnte de termen), urmatoarele alegeri fiind programate In 2004, cu 1,,"liciparea a 25 de state membre.

Sisternul electoral nu a fost, pana acum, unitar In toate statele membre, MIIJ"ca Britanie pastrand un sistem bazat pe reprezentarea majoritara, In 1111'1' ce restul statelor au aplicat sistemul de reprezentare proportionala, I lin 2004 Insa, Marea Britanie va accepta la randul ei un sistem propor- 111111,,1. Chiar si intre sistemele proportionale utilizate exista diferente: unele Nlltl! aplicate la circumscriptii nationale (de ex. In Austria, Danemarca, I,'mnla, Grecia, Suedia, Spania) sau la circumscriptii regionale (Belgia, h landa, Italia si, din 2004, Marea Britanie), existand si sisteme mixte (icrmania, Finlanda). Candidaturile pot fi depuse fie independent, fie po listele un or partide, In conformitate cu legislatia nationala a II 'carui stat.

Alegerile au loc timp de 3-4 zile, si participa orice persoana peste 18 IIIli; statele au avut, pana la Tratatul de la Maastricht, puterea discre[ionara de a limita votul.exercitat pe teritoriul lor la proprii cetateni, sau, dimpotriva, de a-I extinde si la rezidenti. Dupa 1992 Insa, s-a eliminat

I Exista si un Birou largit al Parlamentului european, din care fac parte si

presedintii grupurilor parlamentare. .

2 Alegerea presedintelui se face cu votul secret al majoritatii absolute, in trei tururi de scrutin, la propunerea unui grup pari amen tar sau a 32 de parlamentari.

3 J.L. Burban, Le Parlement europeen, Ed. P.U.F., Paris, 1998, traducere in limba rornana Ed. Meridiane, Bucuresti, 1999, p. 63; C. Lefter, op. cit., p. 86; P. Moreau Defarges, op. cit., p. 55.

64

Uniunea Europeanii si sistemul sau institutional

criteriul nationalitatii, orice rezident putand vota sau candida in statui in care traieste I.

3.4. Statutul parlamentarilor europenf

Membrii Parlamentului european pot cumula mandatul de parlamentar european cu eel de parlamentar national. insa nu pot fi membri in guvernele nationale sau in alte institutii comunitare '.

Parlamentarii beneficiaza de imunitate in ceea ce priveste exprimarea opiniilor ~i voturilor in exercitiul functiei, ~i nu pot fi arestati sau urmariti judiciar pe teritoriul altui stat; pe teritoriul propriului stat se aplica legislatia nationals, deci ei pot fi arestati daca nu sunt si parlamentari nationali, Imunitatea europeana dureaza pe toata durata mandatului parlamentar, aceasta fiind interpretarea care se degaja din deciziile Curtii Europene de Justitie.

In ceea ce priveste salariul unui parlamentar european, interesant de remarcat este ca fiecare dintre acestia primesc salariul parlamentarilor din tara de origine, drept urmare exista 0 diferentiere destul de serioasa intre sumele cuvenite alesilor europeni, parlamentarii germani si francezi avand cea mai buna remuneratie, pe cand cei est europeni - cea mai mica. Se incearca uniformizarea indemnizatiilor parlamentarilor europeni, prin stabilirea unui sistem unie, la nivel comunitar, lnsa in prezent egalitatea de tratament se limiteaza la indemnizatiile de deplasare, asistenta medicala, cheltuielile de secretariat si de cercetare 4•

1 Alegerile europene sunt considerate de obicei "plictisitoare", dezbaterile concentrandu-se asupra problemelor nationale, interne, acestea influentand ~i votu!' De aiei, absenteismul impresionant din 1999 - 50% din populatia Uniunii Europene - a se vedea P. Moreau Defarges, op. cit., p. 55; J. McCormick, op. cit., p. 105. In 2004. din 342 milioane de alegatori din cele 25 state membre, s-au prezentat la vot doar 44,6% , fiind cea mai slaba prezenta la vot din istoria alegerilor parlarnentare europene

2 Art.l90 al tratarului de la Amsterdam confera parlamentului european dreptul de a stabili statutul propriilor membri, insa acesta trebuie aprobat cu unanimitate de catre Consiliul U.E.

, J.P. Jacque, Parlement europeen, Dalloz, Paris, 1993, p. 34; J.L. Burban, Le Parlement europeen et son election, Ed. Bruyllant, Bruxelles, 1979. p. IS; J. Rideau, op. cit., p. 302.

4 D. Leonard, op. eit., p. 5 I; O. Tinea, Drept comunitar general, op. cit., p.78.

§3. Parlamentul european

65

3,5. Functionarea Parlamentului european

Parlamentul se tntalneste In sensiuni ordinare lunare de cate 0 saptamana (cu exceptia lunii august), si In sesiuni extraordinare I. De asemenea, 0 mare parte a activitatii se desfasoara in Comitete parlamentare, cate doua saptamani pe luna.

Statele membre nu si-an indeplinit inca obligatia prevazuta in tratate de a stabili un singur sediu pentru Parlament, eficienta acestuia fiind diminuata de fragmentarea geografica a activitatii sale: sesiunile plenare au loe la Strassbourg, comitetele parlamentare se intalnesc la Bruxelles, iar Seeretariatul general este la Luxemburg". Lucrarile se desfasoara in cele 11 limbi oficiale, cu traducere simultana, si documentele oficiale trebuie traduse, de asemenea, in toate aceste 11 limbi, fapt ce ingreuneaza destul de mult activitatea curenta ~i creste eosturile de functionare ale institutiei.

Sedintele sunt pub lice, la ele pot participa membrii Comisiei europene, in timp ce prezenta membrilor Consiliului V.E. este obligatorie la sesiunile plenare.

Deciziile sunt adoptate, in principiu, eu majoritatea absoluta a membrilor, ~i iau forma unor rezolutii. De regula, Consiliul V.E. solicita opinii Parlamentului european; opinia este redactata de catre Comitetul parlamentar specializat in problema ce face obiectul solicitarii, ~i este inaintata spre adoptare plenului Parlamentului, in urma dezbaterilor devenind rezolutie.

3.6. Atrlbutiile Parlamentului european

a) atribtuia de supraveghere si control. In conformitate cu dreptul de supraveghere asupra activitatii comunitare si a institutiilor comunitare, Parlamentul:

- poate adresa interpelari Comisiei europene sau Consiliului V.E.,

- dezbate raportul anual general al Comisiei europene,

I Pentru a se asigura protectia parlamentarilor europeni prin imunitate, se considera Insa ea sesiunea parlamentara dureaza tot anul, fiind divizata In 12 etape, de cate 0 saptamana.

2 Membrii Parlamentului ar putea ajunge la un compromis, In favoarea stabilirii sediului la Bruxelles, Insa aceasta solutie nu convine guvernelor Frantei ~i Luxemburgului, care tergiverseaza luarea unei hotarari. Votul eelor doua guveme In Consiliul U.E. este esential, deoarece deeizia trebuie luata eu unanimitate de voturi.

I

66

Uniunea Europearui ~i sistemul sau institutional

§4. Curtea Europearui de Justitie

67

- dezbate orice problema de politica generala,

- poate constitui Comisii de ancheta pentru investigarea unor cazuri

de nerespectare a dreptului comunitar,

- poate sesiza Curtea Europeana de Justitie si pentru alte aspecte dedit apararea propriilor prerogative (atributie introdusa prin tratatul de la Nisa l), cum ar fi ilegalitatea unor acte comunitare sau a unor omisiuni de a actiona din partea institutiilor comunitare;

- po ate adopta 0 motiune de cenzura care sa duca la demiterea in bloc a Comisiei europene". Pentru aceasta, este necesar votul a 2/3 din voturile exprimate de membrii Parlamentului, voturi care sa reprezinte, In acelasi timp, majoritatea membrilor Parlamentului, conditie destul de restrictiva, greu de intrunit, si care, din acest motiv, ramane mai mult 0 amenintare teoretica la adresa Comisiei. Cu toate aces tea, presiunea exercitata cu ajutorul procedurii motiunii de cenzura a dat roade, in 1999, cand Comisia Santer a demisionat pentru a evita supunerea ei la vot a doua oara',

b) atributii legislative. Rolul legislativ al Parlamentului european se prezinta sub doua aspecte:

• Parlamentul european emite avize, care, dupa caz, pot fi facultative, consultative sau conforrne.

Astfel, procedurile de adoptare a deciziilor comunitare presupun, de regula, propunerea Comisiei, avizul parlamentului si hotariirea ConsiliuluiV.E.

In cazul procedurii. .coopcrarii institutionale", In care Consiliul V.E. foloseste majoritatea ceruta de tratate pentru adoptarea unei decizii, avizul Parlamentului este obligatoriu a fi cerut, si continutul sau obliga Consiliul V.E. - este vorba, deci, de un avi; conform.

A vizul devine consultativ - trebuie solicitat dar se poate trece peste pozitia cuprinsa in el - dad decizia este luata in Consiliul V.E. cu unanimitate.

lAse vedea O. Manolache, op. cit., p. 86; O. Tinea, art. cit., p. 23.

2 Nu poate fi demis prin rnotiune de cenzura un singur cornisar, fapt destul de frustrant atunci cand Comisia in majoritate este eficienta, insa activitatea unui comisar lasa de dorit. Pe de alta parte, demiterea unei intregi Comisii pentru greselile unui singur comisar este implicit un vot de blam pentru presedintele acesteia, chemat sa armonizeze activitatea institutiei si sa 0 coordoneze in vederea functionarii ei la parametrii normali.

3 C. Brice-Delajoux, J. P. Brouant, op. cit., p. 66.

in fine, daca tratatele nu prevad obligativitatea consultarii Parlamcntului european, Consiliul V.E. poate totusi sa ceara opinia acestuia, "llZ In care ne aflam in prezenta unui aviz facultativ.

• Procedura codeciziei pune pe aceasi plan al adoptarii legislatiei I'nrlamentul european si Consiliul V.El. In acest caz, 0 decizie nu poate fi Illuta decat prinacordul celor doua institutii comunitare.

c) atribtuii bugetare. Bugetul comunitar este adoptat de Consiliul

U. E., la propunerea Comisiei europene, cu avizul Parlamentului european. In final Insa, Parlamentul european este eel care aprobd bugetul, 1 • fuzul unei astfel de aprobari insemnand reluarea procedurii bugetare. In line, tot Parlamentul european este eel care aprobd descarcarea de gestiune a Comisiei, dupa Incheierea exercitiului bugetar'.

§4. Curtea Europeana de Justitie"

4.1. Rolul Curtii Europene de Justltie

A patra institutie comunitara, Curtea Europeana de J ustitie, cu sediul lu Luxembourg, are menirea de a garanta aplicarea, interpretarea si respectarea dreptului comunitar pe intreg teritoriul Uniunii Europene". J udecatorii europeni nu poat fi influentati in deciziile lor de apartcnenta la lin stat rnembru, ci trebuie sa urmareasca interesul comunitar. Litigiile nduse In fata sa sunt fie intre institutiile comunitare, fie intre Comisia .uropeana (in numele Uniunii Europene) ~i statele mernbre, fie intre satele membre, fie, in fine, intre persoane fizice sau juridice si Uniunea Europcana. Toate litigiile au natura administrativa sau civila, Curtea neavand cornpetente de instanta penala.

J Codecizia constituie realizarea fundamentala a Parlamentului european In lupta pe care 0 duce pentru impunerea sa ca organ legislativ al Uniunii, Ia fel ca

un 'parlament national. .

2 P. Moreau Defarges, op. cit., p. 56; J.L. Burban, Le Parlement europeen, Presses Universitaire de France, Paris, 1998. p. 56.

3 Pentru 0 prezentare detaliata a acestei institutii, a se vedea Fabian Gyula, Curtea Europeana de Justitie, Ed. Rosetti, 2001; V. Duculescu, G. Duculescu, Justitia european a - mecanisme, deziderate si perspective, Ed. Lumina Lex. 2002, p. 87 si urm.

4 Art. 220 din Tratatul Uniunii Europene.

68

Uniunea Europeana ~i sistemul sdu institutional

Nu trebuie confundate Curtea Europeans de Justitie si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cu sediul la Strasbourg - organ creat de Consiliul Europei in baza Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Jurisdictia C.E.D.O. in domeniul drepturilor omului este recunoscuta de toate statele membre ale Vniunii Europene.

4.2. Componenta Curtii Europene de Justltle

In prezent, Curtea este fermata din 25 judecatori, cate unul pentru fiecare stat membru, si este asistata de 9 avocati generali.

Incepiind cu 2007, Curtea va avea 27 de judecatori, prin Tratatul de la Nisa stabilindu-se ca principiu desernnarea a cate unui judecator pentru fiecare stat membru. Numarul avocatilor generali se va reduce la 8, Consiliul V.E. avand dreptul sa creasca numarul acestora, votand cu unanimitate la propunerea Curtii europene de Justitie.

Judecatorii sunt desemnati de Consiliul V.E., la propunerea statelor membre, dintre persoanele "a caror independenta este mai presus de orice indoiala si care au pregatirea necesara numirii in cele mai Inalte functii judecatoresti in tarile lor, ori sunt universitari de competenta recunoscuta". Mandatul judecatorilor este de 6 ani ~i poate fi reinnoit; jumatate din judecatori sunt schimbati din 3 in 3 ani, pentru a se asigura 0 anurnita continuitate in activitatea Curtii I.

Avocatii generali sunt numiti (si reinnoiti) pe aceleasi principii ca si judecatorii si au rolul 'de a prezenta public, cu toata impartialitatea ~i total independent, conciuzii motivate asupra cauzei in care este obligatorie prezenta lor, asistand astfel Curtea in activitatea sa. Avocatii generali sunt o prezenta originala in mecanismul judiciar comunitar, ei apropiindu-se prin atributii mai degraba de c1asicul procuror dedit de avocatii pledanti din sistemele nationale,

Judecatorii si avocatii generali pot fi demisi cu votul unanim al celorlalti colegi ai lor, cand se ajunge la concluzia ca nu mai sunt calificati pentru a-si exercita atributiile - in istoria Curtii nu au fost, pana acum, cazuri de demitere a vreunui judecator sau avocat general.

I In prezent, sunt schirnbati fie 7, fie 8 judecatori, alternativ; acceasi solutie .Jnegala" se va aplica si in viitor, cand Uniunea va avea 25 sau 27 de membri.

§4. Curtea Europeana de Justitie

69

4.3. Functionarea Curtii Europene de Justipe

Judecatorii aleg dintre ei, prin vot secret, un presedinte, al carui mandat este de 3 ani si poate fi reales. Presedintele Curtii are rolul de a prezida audierile ~i deliberarile din Camera de consiliu si de a dirija activitatea Curtii.

Judecatorii sunt ajutati in indeplinirea atributiilor jurisdictionale de 'Ml'e grefieri si referenti.

Grefierii sunt alesi de catre judecatori ~i au atributii de asistare a ucestora in functia judi ciara - asista la audieri, consernneaza dezbaterile, lin arhivele Curtii si raspund de publicarea hotararilor judecatoresti in .Colectia de jurisprudenta a Curtii", precum si in atributiile administrative - asigura administrarea bugetului Curtii, sub autoritatea presedintclui acesteia'.

Referentii functioneaza pe liinga fiecare judecator sau avocat general (elite doi la numar), fiind juristi conationali ai acestuia, de regula doctori in drept, Referentii alcatuiesc un fel de "cabinet" al judecatorului sau uvocatului general, subordonat exclusiv acestuia.

Formatiunile de lucru ale Cutii suntplenul, Marea camera si camerele. Camerele sunt compuse din 3 pana la 5 judecatori, iar Marea Camera cste cornpusa din II judecatori (art. 221 C.E.E., dupa Nisa). In principiu, Camerele doar instrumenteaza cauzele, insa treptat, prin decizii ale Curtii sau prin tratatele comunitare, acestea au primit si atributii de judecata. Deciziile lor au aceeasi forta juridica cu a deciziilor Curtii, De regula, sunt de cornpetenta Camerelor litigiile declansate intre persoanele fizice sau juridice, care nu prezinta dificultate. Daca actiunea vizeaza un stat membru sau 0 institutie comunitara, cornpetenta va apartine insa plenului Curtii,

Marea Camera se intruneste atunci cand statuI membru sau institutia comunitara parte in litigiu 0 solicits in mod expres.

Dimpotriva, Curtea judeca In plenul sau in cazurile in care cornplexitatea cazului dedus judecatii 0 cere, precum ~i in alte patru situatii: a) cand judeca cererea Parlamentului european de demitere a Mediatorului european (Ombudsman); b) cand se pronunta asupra sesizarii Comisiei sau Consiliului V.E. in legatura eu nerespectarea obligatiei de onestitate

I A se vedea P. Moreau Defarges, op. cit., p. 57; C. Lefter, op. cit., p. 123;

D. Mazilu, op. cit., p. 129; O. Tinea, Drept comunitar general, op. cit., p. 85; V. Marcu, op. cit., p. 87; O. Manolache, op. cit., p. 103.

6.

70

Uniunea Europeana si sistemul sau institutional

si prudenta dupa incetarea functiei de catre un fost comisar european; c) cand se pronunta asupra sesizarii de catre Comisie sau Consiliu privind comiterea de catre un comisar european a unor greseli grave sau privind neindeplinirea conditiilor necesare exercitarii functiei sale; d) cand ia act de demisia unui membru al Curtii de conturi, care nu mai indeplineste conditiile de exercitare a functiei,

Procedura de judecatd este contradictorie (fiecare parte i~i sustine si argumenteaza pretentiile), publica, mixta (cuprinde doua etape: una scrisa' si una orala'') si inchizitorie (deoarece presupune activitati de instrumentare a cauzei, cum ar fi expertiza si audierea martorilor).

o conditie destul de bizara de procedura pretinde ca partea sa aiba domiciliul in Luxemburg. Statele rezolva aceasta problema prin reprezentantele lor diplomatice existente in Ducatul de Luxemburg, insa persoanele fizice sau juridice trebuie sa apeleze la un rezident luxemburghez, folosit ca si "cutie postala", doar pentru introducerea actiunii '.

Deliberarile au loc in "Camera de consiliu", adica intr-o incapere distincta de sala de judecata, la ele participa judecatorii care au fost prezenti la procedura "orala", iar avocatii generali nu participa, Numarul judecatorilor trebuie sa fie impar 4

Hotararea se ia cu majoritate", Intrudl.t Statutul Curtii nu precizeaza ce fel de majoritate, se aplica regula generala, a majoritatii simple. Indiferent de numarul de voturi favorabile unei decizii, aceasta angajeaza in mod colectiv Curtea, opiniile contrare neputand fi facute pub lice sau publicate, asa cum se i(ltampla in sistemele de drept nationale.

I

I

1 In faza scrisa, se introduce cererea de chernare in judecata, direct sau prin posta, la primire fiind inscrisa In registrul Curtii; presedintele desernneaza judecatorul raportor al cauzei, care urrnareste desfasurarea cauzei ~i investigheaza anumite aspecte; se notifies paratului cererea, acesta avand tennen pentru depunerea unei memoriu In aparare; in fine, fiecare parte poate depune un memoriu suplimentar, care sa precizeze pretentiile respectiv apararile lor.

2 Faza orals cuprinde citirea raportului preliminar al judecatorului-raportor, pledoariile partilor si concluziile avocatului general.

J C. Lefter, op. cit., p. 127.

4 Presedintele Curtii nu are drept de veto, ci doar un vot egal cu al celorlalti judecatori

5 Hotararile sunt motivate In fapt si In drept, si, pentru a fi aplicabile, trebuie investite cu formula executorie dupa expirarea termenelor de contestare sau dupa

solutionarea cailor de atac. .

I

III I

§4. Curtea Europeand de Justitie

71

Partile sunt reprezentate in mod obligatoriu in fata Curtii, in orice faza II procedurii. Institutiile comunitare si statele membre sunt reprezentate prin agerui - juristii institutiilor comunitare, respectiv a Ministerului afacerilor exteme din guvemul statului membru - iar persoanele fizice sau juridice, prin avocati I.

Limba in care se desfasoara procesul este, de regula, limba paratului''; in cazul in care parat este 0 institutie comunitara, reclamantul poate decide .Jimba de procedura'". Odata stabilit regimullingvistic, acesta va fi respectat pana la sfarsit, in limba respectiva fiind redactate actele procedurale, sustinute pledoariile si redactata hotararea. Orice versiune tradusa it hotararii are valoare ca atare, nu ca document original.

Cuantumul cheltuielilor de judecata nu este stabilit prin hotarare, acesta fiind lasat intr-o prima faza la acordul partilor; daca acestea nu se inleleg, va decide instanta, printr-o ordonanta.

4.4. Competenta Curtli de Justitie

Curtea indeplineste doua functii, manifestandu-se in diferite modalita\i, in functie de ipostaza in eare se afla:

a) 0 functie jurisdictionala: I) atunci cand actioneaza ca 0 curte constitutionala, judecand recursurile contra unei institutii comunitare sau fI unui stat membru care nu-si respecta obligatiile din tratate sau cand interpreteaza tratatele comunitare; 2) atunci cand se comporta ca 0 curte administrativa, controland legalitatea actelor eomunitare si judecand recursurile functionarilor comunitari"; 3) atunei cand exercita atributiile lIneijurisdictii civile, solutionand cauzele ce au ca obiect acordarea daunelor-interese; 4) atunci cand actioneaza ca 0 curte de apel, judecand recursurile impotriva hotararilor date de Tribunalul de Prima Instanta,

b) 0 functie consultativd, Intrucat emite avize in cazul in care se pune problema revizuirii tratatelor comunitare sau a incheierii unor acorduri internationale.

! Nu exista un .barou comunitar", prin unnare orice avocat care are dreptul de a pleda In fata unei instante nationale poate pleda si In fata Curtii europene de justitie.

2 Acest lucru se stabileste prin acordul partilor.

31n practice, eel mai des utilizata este limba franceza.

4 N. Deaconu, op. cit., p. 140; O. Manolache, op. cit., p. 107.

1111i~

, .. '11'1

,till

I I

I I

72

Uniunea Europeana si sistemul sdu institutional

§4. Cunea Europearui de Justitie

73

4.5. Tribunalul de Prima Instants

Actul Unic European a prevazut infiintarea unui tribunal, atasat Curtii de justitie, care sa judece in prima instants litigiile in care reclamanti sunt persoanele fizice ~i functionarii comunitari. Tratatul de la Nisa aminteste, alaturi de Curte, si Tribunalul de Prima Instanta ca organ comunitar chemat sa "asigure respectul dreptului in interpretarea si aplicarea prezentului tratat".

Structura si functionarea Tribunalului de Prima Instanta sunt similare celor ale Curtii de Justine'. Tribunalul de Prima Instants are dreptul de asi stabili singur regulile de conduita ~i de functionare, cu aeordul Curtii de justitie si cu aprobarea unanima a Consiliului V .E.; intrucat aceste reguli nu au fost inca stabilite, Statutul Curtii de justitie se aplica si In cazul Tribunalului de Prima Instanta,

Odata eu intrarea in vigoare a'Tratatului de la Nisa, Tribunalul va fi format din cate un judecator din fiecare stat membru, iar prin Statutul Curtii europene de Justitie poate fi prevazuta existenta avocatilor generali. Pana cand vor fi instituiti avocatii generali, atributiile aeestora sunt indeplinite de judecatori. Judecatorul care exercita atributia de avocat gen~ral nu poate participa la pronuntarea hotararii in cauza r~spectiva.

In competenta Tribunalului intra:

- actiunile in anulare contra actelor adoptate prin codecizie de Consiliul V.E. si Parlament, a actelor emise de Consiliul V.E., Comisia europeana si Banca Central Europeana

- actiunea in carenta impotriva institutiilor comuuitare

- contenciosul functiei publice comunitare

- recursul impotriva hotararilor camerei jurisdiction ale

- chestiunile prejudiciale de interpretare si de apreciere a validitatii,

responsabilitatea extracontractuala a Comunitatilor, precum ~i cea contractuala cand s-a stabilit clauza compromisorie.

Prin exceptie de la aceste reguli de competenta, actiunile introduse de institutiile comunitare, de statele membre sau de Banea Central Europeana sunt de cornpetenta Curtii Europene de Justitie.

I D. Mazilu, op. cit., p. 132; A. Profiroiu, M. Profiroiu, op. cit., p. 86;

O. Manolache, Competenta si regulile de procedura ale Curtii de prima instanta a Comunitatilor europene, in .Dreptul" nr.121l992, p. 74.

Rclatia dintre Tribunalul de prima instants si Curtea europeans de III lilie este similara relatiei dintre un tribunal si 0 curte de apel dintr-un _ I sm de drept national. Astfel, hotararile Tribunalului de prima Instanta 1'111 Ii atacate cu recurs, motivat numai pe probleme de drept', in fata Curtii II. Justitie. Dad recursul este fondat, cauza se rejudeca de catre Curte sau I lile trimisa spre rejudecare Tribunalului de prima instants, care trebuie sa I lin seama de modul in care Curtea a rezolvat problemele de drept.

Tribunalul judeca in Camere de cate 3 sau 5 judecatori, lara a exista ,.'dinle ale plenului. Procedura de judecata este aceeasi, eu deosebirea ca l'rlbunalul poate renunta la faza scrisa.

Prin Tratatul de la Nisa s-a prevazut posibilitatea infiintarii, pe langa 'I'ribunalul de Prima Instants, a unor Camere jurisdictionale, specializate 1" anumite domenii, si ale caror hotarari sa fie supuse recursului pentru I hcstiuni de drept sau apelului pentru ehestiuni de fapt, in fata Tribunulului de Prima Instanta'',

4,6, Relatia dintre Curtea Europeans de Justltte ~i Curtea I':uropeana a Drepturilor Omului

Comunitatile europene nu sunt parte la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, insa statele membre ale acestor Comunitati au semnat ( .onventia. Datorita acestei realitati, Curtea Europeana de J ustitie a susti- 1I1it in deciziile sale necesitatea incadrarii drepturilor fundamentale individuale aparate de Conventie Intrc principiile generale ale dreptului comuuitar, idee reluatasi inserata in Tratatul de la Maastricht.

in consecinta, Conventia constituie 0 sursa importanta de inspiratie pcntru Curtea Europeans de Justitie, in privinta intinderii drepturilor individuale fundamentale aparate prin ea. Instanta comunitara nu este insa !Inuta de interpretarile date Conventiei de catre organele jurisdictionale de la Strassbourg, Cornunitatile europene nefiind parte, asa cum am mai nratat, la Conventie.

I Motive!e pot fi incompetenta tribunalului, violarea dreptului comunitar de catre tribunal, iregularitati de procedura vatamatoare pentru parte.

2 Int1inlarea unor astfel de Camere jurisdictionale se face prin decizia unanima a Consiliu!ui V.E., la propunerea Comisiei si ell avizu! Parlamentu!ui si a Curtii de Justitie, sau la propunerea Curtii de Justitie cu avizul Par!amentului si a Comisiei europene.

74

Uniunea Europeana si sistemul SQU institutional

Cu toate tentati vele de a realiza 0 c1arificare a raporturi!or dintre cele doua curti de justitie intemationale, situatia este Inca destul de confuza: prin Tratatul de la Amsterdam, Curtea Europeans de Justitie a primit anumite competente In materia drepturilor fundamentale individuale, cum ar fi dreptul de azil sau libera circulatie a persoanelor, insa este In continuare doar de competenta C.E.D.O. de a se pronunta asupra drepturilor incalcate de organele de politic, In activitatea de mentinere a ordinii publiee. De aceea, putem conc1uziona ca raporturile dintre cele doua curti judiciare nu sunt Inca ierarhizate pe baze soli de, urmand ca, In momentul In care se vor produce conflicte de jurisdictie Intre eele doua, situatia sa fie discutata cu mai mult interes.

o incercare de reglare a situatiei s-a realizat la Nisa, In 2000, cand a fost adoptata Carta drepturilor fundamentale din U niunea Europeana 1; elaoorata de 0 conventie compusa din 30 de reprezentanti ai parI amentelor nationale, 16 reprezentanti ai Parlarnentului european, 15 reprezentanti persona Ii ai sefilor de stat sau de guvern si un comisar european, prin Carta s-a dorit oferirea Curtii Europene de Justitie a unui instrument pentru analiza compatibilitatii actelor comunitare sau statale cu drepturile fundamentale. Dintre drepturile fundamentale, amintim inviolabilitatea domiciliului, dreptul de a forma sindieate, dreptul la respectarea vietii private, dreptul de a alege si de a fi ales etc2

II

4.7. Viitorul Curtii Europene de Justltle

Conferinta interguvernamentala de la Nisa, din 2000, a luat In diseutie problema reformarii Curtii Europene de Justitie, confruntata cu cresterea eauzelor aduse In fata sa spre solutionare, de la 5 In 1986, la 899 In 1999.

Reforma preconizata vizeaza deblocarea Curtii prin reducerea chestiunilor prejudiciale solutionate la acest nivel si responsabilizarea treptata a judecatorilor nation ali In procesul de interpretare a dreptului eomunitar; de asemenea, se doreste sesizarea directa a Curtii numai eu

I V. Vese, A.L. Ivan, op. cit, p. 225; A.C. Pdun, op. cit., p. 12; 0. Manolache, op. cit., p. 23.

2 in cazul Inciilciirii de catre un stat membru a unuia dintre drepturile fundamentale, Consiliul U.E. poate ajunge, In unna unei proceduri de ancheta si recomandari, sa suspende drepturile de vot ale acelui stat membru In cadrul Consiliului - a se vedea 0. Manolache, op. cit., p. 22.

§5. Curtea de conturi

75

acele recursuri considerate esentiale pentru buna functionare a Uniunii Guropene1•

§S. Curtea de conturi

5.1. Rolul Curtii de conturi

Infiintata In 1975, Curtea de conturi, eu sediul la Luxembourg, este cca mai putin cunoscuta dintre institutiile Uniunii Europene", Statutul de .. institutie comunitara" i-a fost atribuit prin Tratatul de la Maastriche.

Rolul ei este acela de institutie specializata In controlul financiar, cxercitat asupra institutiilor comunitare, asupra modului de incasare a vcniturilor comunitare si de realizare a cheltuielilor din bugetul comunitar. De asemenea, Curtea controleaza managementul financiar al conduicrilor institutiilor ~i organismelor comunitare.

Rapoartele redactate de institutie sunt cu caracter general, anuale, privcsc modul de administrare a conturilor eomunitare si determina descar'urea de gestiune a Comisiei europene In privinta administrarii bugetului omunitar, sau pot interveni pentru anumite probleme specifice, la cererea

ultor institutii comunitare sau din oficiu. In activitatea de control, Curtea poate cere documente, sau sa faca propriile investigatii; atunci cand Ii tioneaza pe teritoriul statelor membre, organele fiscale nationale sunt [lnute sa-i acorde sprijinul neeesar.

Tratatul de la Amsterdam a largit aria controlului financiar si la orgauisrnele publice sau private beneficiare a unor fonduri comunitare".

I P. Moreau Defarges, op. cit., p. 65.

2 Sarcinile contabile si de control financiar au fost realizate, initial, separat in cndrul fiecarei Comunitati europene; ulterior, prin Tratatul de fuziune, s-a creat III) organ unic de control financiar, asa numitul "Comitet de revizie", transfonnat II urma Tratatului de la Bruxelles din 1975 in Curtea de conturi (sau Curtea (' nzorilor, cum mai este intalnita in unele texte comunitare si lucrari de specialluue) - a se vedea D. Leonard, op. cit., p. 62.

3 D. Mazilu, op. cit., p. 133; O. Tinea, Drept comunitar general, op. cit., p. 93; II. Munteanu, op. cit., p. 256; O. Manolache, op. cit., p. 117. in sensu I ca nu este lustitutie comunitara se exprima I.P. Filipescu, A. Fuerea, op. cit., p. 99.

4 A se vedea W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 67, 1. Rideau, op. cit., p. 426; c. Lefter, op. cit., p. 138; A. Profiroiu, M. Profiroiu, op. cit., p. 90 .

76

Uniunea Europeana si sistemul sau institutional

§6. Consiliul european

77

In ciuda asemanarilor pe care Ie gasim intre Curtea de conturi europeana si institutiile similare acesteia din statele membre, primei ii lipseste o componenta specifica oricarei Curti de conturi moderne, ~i anume atributia jurisdictionalo': Jurisdictia financiara apartine doar Curtii Europene de Justitie, rara ca in prima instanta solutionarea litigiilor fiscale sa fie incredintata unui corp specializat de judecatori financiari; pc de alta parte, trebuie remarcat ca, in conformitate cu dispozitiile comunitare adoptate la Nisa, exista posibilitatea Infiintarii unor Camere specializate pe langii Tribunalul de Prima Instants, prin urmare putem sa presupunem ca, mai mult ca sigur, una dintre aceste carnere specializate va avea speci .. fic financiar si fiscal.

5.2. Structura

Curtea de conturi este compusa din cate un reprezentant al fiecarui stat membru, numit pe 0 perioada de 6 ani, al carui mandat poate fi reinnoit.

Numirea se face de catre Consiliul V.E., cu majoritate calificata, dupa obtinerea avizului cu caracter consultativ al Parlarnentului european si pe baza propunerilor lnaintate de statele membre.

Curtea are un presedinte ales dintre membrii acesteia, pentru un mandat reinnoibil de 3 ani.

Pentru adoptarea unor anumite categorii specifice de rapoarte sau avize, institutia I§i poate organiza, ca structuri de lucru, Camere interne specializate.

Membrii Curtii de conturi, la fel ca si cei ai Comisiei sau ai Curtii de Justitie, trebuie sa fie independenti In execitarea sarcinilor comunitare, numai In acest fel institutia putand functiona in mod eficient ca organ de control comunitar. Ei trebuie sa aiba pregatire de specialitate, corespondenta unui expert national dintr-un corp de control contabil extern, sau sa fi fost membri ai Curtilor de conturi nationale/.

I A se vedea in aces! sens si V .. Marcu, op, cit., p. 97. 2 G. Ferreol, op. cit., p. 57.

§6. Consiliul european

6.1. Constituirea Consiliului european (1974)

Deciziile ce se iau la nivelul Uniunii Europene sunt in primul rand decizii politice, Consultarile si negocierile lntre statele membre, in vederea adoptarii strategiilor privind viitorul Uniunii sau pentru surmontarea dificultatilor inerente procesului de integrare, sunt necesare si intotdeauna utile.

In acest context, statele membre au instituit conferinte periodiee ale ~efilor de state si guverne (summit-uri), care sa constituie cadrul organizatoric propice unor astfel de discutii.

IntaJnirile la eel mai Inalt nivel au inceput sa se desfasoare din 1961, pentru ca In 1974. la Surnmit-ul de la Paris, In urma propunerii presedintelui francez Valery Giscard d'Estaing, sa fie institutionalizate sub forma Consiliului european, organism de cooperare politicd La eel mai inalt nivel.

6,2. Natura juridici a Consiliului european

Trebuie precizat de la bun inceput ca acest for european de dialog politic nu este niei institutie comunitara, cum sunt Comisia, Consiliul U.E., Parlamentul, Curtea de Justutie si Curtea de conturi, si nici organ eomunitar cu aetivitate permanenta sau deliberativa cum sunt COREPER, Comitetul regiunilor ere'.

Consiliul european nu detine putere publica la nivelul V.E. Influenta sa se manifests cu pregnanta insa la nivel informal, deoarece sefii de state si de guverne sunt eei care stabilese directiile de urmat in politiea Uniunii, U11IIiInd ca institutiile comunitare, In frunte eu Consiliul V.E. si Comisia, sli. puna In aplicare, prin acre cornunitare, hotararile luate la nivelul Consiliului european. Prin urmare, compromisurile negociate la acest nivel sunt puse in aplicare, in concret, de ministrii de externe din statele membre, care formeaza Consiliul V.E., forta legislativa principala a Uniunii. Numai actele cornunitare adoptate de Consiliul U.E. au forta juridica pe teritoriul comunitar.

Din aceste ratiuni, natura juridica a Consiliului european este greu de precizat.

i s. Tanleghe, Le Conseil europeen, PUF, Paris. 1993. p. 15; W. Weidenfeld.

W. Wessels, op. cit., p. 54; J. Rideau. op. cit., p. 291; N. Deaconu, op. cit., p. 43.

78

Uniunea Europeana si sistemul sou institutional

lnrr-o opinie.', la care ne raliem, el este considerat organ paracomunitar, denumire ce vrea sa sugereze puterea sporita (chiar daca informala) pe care 0 are acest organism in spatiul comunitar, el fiind catalizatorul integrarii europene la nivel de conceppe si decizie politica.

In alte opinii/, el este caracterizat fie ca organ interguvernamental de cooperare, fie ca 0 forma institutionala noua de prezentare a Consiliului U.E., fie ca organ sui generis.

6.3. Functionarea Consiliului european

Consiliul european reuneste, asadar, de doua ori pe an sau ori de cate ori este nevoie, sefii de state sau de guverne ai statelor membre, asistati de ministrii de externe, precum si Presedintele Comisiei europene".

Intlilnirea este organizata cu ajutorullogistic al Secretariatului General al Consiliului V.E. si al celui ce deserveste Comisia europeana, si este condusa de seful de stat sau de guvern din lara care detine si presedintia Consiliului V.E.

In prezent, reuniunile se desfasoara in statui care detine presedintia Consiliului V.E., insa la Nisa s-a decis ca 0 intalnire pe presedintie sa se tina la Bruxelles, iar cand Vniunea va avea 28 de membri, toate reuniunile sa fie organizate in principiu la Bruxelles",

6.4. Rolul Consiliului european

Consiliul european da Vniunii Europene impulsurile necesare dezvoltarii sale si Ii defineste orientarile politice generale.

Rolul Consiliului european in viata Comunitatilor trebuie privit din mai multe puncte de vedere pentru a-i surprinde esenta: astfel, pe de 0 parte, chiar daca oficial el nu are drept de decizie juridica la ni vel cornunitar, in mod uzual deciziile luate la nivelul Consiliului european se impun Consiliului V.E., care Ie transforma in norme juridice obligatorii; acesta este motivul pentru care unii autori trateaza Consiliul european si Consiliul V.E. sub denumirea generica si integratoare de "Consiliu", care

I C. Lefter, op. cit., p. 145.

2 A se vedea, pentru aceste teorii, V. Marcu, op. cit., p. 58; O. Bibere, op. cit., p.75.

3 Actul Unic European, art. 2.

4 P. Moreau DeJarges, op. cit, p. 48.

§7. Organele comunitare

79

include si Secretariatul Consiliului \ pe de alta parte, uneori chiar Consiliul V.E. este tentat sa lase problemele mai dificile spre rezolvare Summit-urilor Consiliului european".

In doctrina se apreciaza, de asemenea, ca existenta Consiliului european modifica intregul echilibru institutional al Vniunii Europene: in fata structurilor comunitare cu legitimitate nesigura, Consiliul european se poate considera si el ca un "guvern" al Europei unite. In practica, reuniunile sale constituie .momenre forte ale unificarii europene'".

§7. Organele comunitare

7.1. Precizarl preliminare

In doctrina de specialitate europe ana. se face distinctie intre institutiile comunitare - cele cinci prezentate mai sus, denumite .astfel in tratatele comunitare si avand un rol primordial in asigurarea reusitei abordarii comunitare in procesul de integrare europeana - organele comunitare _ entitati institutionale cu rol secundar, de regula cu cornpetente de avizare, tehnice - si organismele 'paracomunitare - cum este Consiliul european, cadru atipic de decizie comunitara",

In continuare vom trata pe scurt organele comunitare, adica acele entitati institutionale care nu au fost ridicate, prin tratatele comunitare, la rangul de institutie comunitara.

7.2. Comitetul economic ~i social (ECOSOC) si Comitetul ~tiinfific ~i tehnic al Euratom

a) Corespondent la nivel comunitar al structurilor organizationale nationale menite sa reprezinte categoriile socio-economico-profesionale, Comitetul economic ~i social, eu sediulla Bruxelles, este format din 317

I F. H. Renshaw, European Council and the Council of Ministers, in L. Cram,

D. Dinan, N. Nugent, op. cit., p. 25. 2 C. Lefter, op. cit., p. 146.

3 P. Moreau Defarges, op. cit, p. 48.

4 A se vedea, pentru detalii, D. Leonard, op. cit., p. 62 si unn., C. Lefter, op, cit., p. 139 si unn. Alti autori nu fac tnsa distinctie iutre institutii, organe si structuri speciale - N. Deaconu, op. cit., p. 42.

III

I

I

\,!

80

Uniunea Europeand si sistemul salt institutional

§7. Organele comunitare

81

de membri, numiti de Consiliul V.E. eu unanimitate, penttu un mandat reinnoibil de 4 ani, pe baza listelor propuse de statele membre1• Presedintele Comitetului este ales din randul membrilor, penttu un mandat de 2 ani.

Din momentul In care Uniunea va avea 27 de state membre, votul neeesar In Consiliul U .E. pentru numirea membrilor ECOSOC va fi eel eu majoritate calificata, iar numarul membrilor organului eonsultativ va creste la 3442.

Membrii ECOSOC sunt linuli sa reprezinte interesele categoriilor socio-profesionale si economice din care provin, nu pe eele ale statului mernbru de origine''.

Astfel, sunt reprezentate la acest nivel cliferitele industrii producatoare de bun uri, comerciantii, consumatorii, fermierii, midi producatori, profesiile liberale (avocatii, doctorii, arhitectii), membrii fiind implir\ili In trei mari grupuri: a) patroni, b) angajati, si c) alte categorii.

Comitetul are un rol consultativ la nivelul V.E., el putand fi eonsultat de Consiliul V.E. sau de Comisia europeana inainte de luarea unei deeizii, atunci cand aeeste institutii considera necesar sau cand tratatele 0 impun.

La inceput excIusiv facultativa, consultarea ECOSOC a devenit in ultimul timp obligatorie, mai ales in domeniul pietei unice comunitare, a armonizarii fiscale si a noilor politici comunitare care sunt Ian sate in cadrul spatiului european comunitar, cum au fost, In timp, politiea transporturilor, politiea sociala, politica educationala, protectia eonsumatorilor, protectia mediului, politiea industrials etc. In lipsa avizului consultativ al acestui organ comunitar, aetul adoptat de Consiliul V.E. poate fi anulat de catre Curtea Europeana de Justitie,

De asemenea, ECOSOC poate emite din oficiu avize in legatura eu acte cornunitare aflate in diferite stadii de adoptare sau de aplieare.

I A se vedea, pentru detalii in legatura eu functionarea ECOSOC, N. Bernard (coord), Le Comite econcmique et social, Editions de Universite Libre de Bruxelles, Bruxelles, 1976; A. Rigaux, Cornite econornique et social, Editions Dalloz, Paris, 1993.

2 Germania, Franta, Italia si Marea Britanie au cate 24 de locuri, Spania - 21, Austria, Belgia, Grecia, Olanda, Portugalia si Suedia - care 12, Danemarca, Finlanda si lrlanda - care 9, Luxemburg - 6; noii membri au : Polonia - 21, Cehia, Ungaria - cate 12, Siovacia, Lituania - cate 9, Letonia, Slovenia si Estonia - cate 7, Cipru - 6, Malta - 5.vor avea: Romania - IS, Bulgaria - 12.

3 W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 35.

Ca ~i aspect negativ ce poate fi obsevat in activitatea Comitetului, remarcam lipsa de omogenitate a aeestuia, datorata intereselor de multe ori contrare ce sunt reprezentate la nivelul lui, ~i de aici dificultatea adoptarii unei pozitii comune cu celeritate. Faptul eli se cere intrunirea doar a unei majoritati absolute de voturi pentru emiterea unui aviz face ca adoptarea lui sa fie usurata, §i compromisul sa fie de cele mai multe ori realizabil, Totusi, in mod frecvent membrii ECOSOC prefera sa recurga la lobby pe langa Comisie, atunci cand doresc sa sustina opiniile si interesele categoriei din care fac parte.

b) Comitetul stilntiflc al Euratom este similar eeluilalt comitet consultativ, cu diferenta ca i~i desfasoara activitatea In dorneniul specific al energiei atomice.

Numit pe 5 ani de Consiliul V.E. cu eonsultarea Comisiei europene, acest eomitet trebuie consultat obligatoriu de catre organele de decizie comunitara, atunci cand se intentioneaza adoptarea unui act comunitar in domeniul sau de competenta,

7.3. Banca Europeans de Investitii (B.E.I.)

Instituita initial (1958), cu scopul sprijinirii pietei comune europene', prin finantarea unor proiecte de reducere a decalajelor economice intre regiunile din spatiul comunitar, B.E.L a primit prin Tratatul de la Maastricht si alte competente, legate de sustinerea statelor candidate la aderare, in scopul unei mai usoare tranzitii inspre economia comunitara,

B.E.L este 0 institutie financiara independenta/, dotata cu personalitate juridica proprie, cu sediul la Luxembourg, si are ca membri statele membre ale U .E., care au subscris $i capitalul social al bancir'.

Conducerea bancii este asigurata de: a) Consiliul Guvernatorilor, format din Ministrii de finante ai statelor membre, cu intillniri anuale, b) Consiliul de administratie alcatuit din 24 de membri propusi de statele membre si unul propus de Comisia europeana, ce lucreaza cu jumatate de norma ~i c) un Comitet de conducere cu norma intreaga, din care face

I D. Mazilu, op. cit., p. 137; N. Deaconu, op. cit., p. 175; A. Profiroiu,

M. Profiroiu, op. cit., p. 95; N. Pdun, A.c. Paun, op. cit., p. 209; O. Mano/ache, op. cit., p. 119.

2 In sensul ca B.E.!. este institutie comunitara se pronunta, izolat, J. Rideau, op. cit., p. 344,

3 G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 22.

82

Uniunea Europeand si sistemul sdu institutional

§7. Organele comunitare

83

parte Presedintele bancii si cei 7 vicepresedinti, numiti de Consiliul Guvernatorilor pentru un mandai reinnoibil de 6 ani.

Majoritatea resurselor financiare sunt obtinute de pe pietele internationale de capital, unde este cotata cu rangul maxim (AAA); castigurile obtinute sunt alocate, pe baze non-profit, actiunilor de sprijinire a statelor membre si a celor candidate (statele din Europa Centrala si de Est primesc imprumuturi prin programele PHARE si TACIS, actiunile B.E.!. completandu-se In acesta zona cu cele ale B.E.RD.), precum si a altor state mediteraneene, asiatice, sud-americane ~i sud-africane.

Banca Europearui de lnvestitii (B.E.!.) nu trebuie confundata cu Banca Europeand pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.E.R.D.). Aceasta din urma a fost creata in 1991 si cu contributia B.E.I. (3%)', In scopul acordarii de imprumuturi statelor din Europa Centrala si de Est in vederea realizarii tranzitiei spre 0 economie de piata functionala. La Infiintarea B.E.R.D. au participat peste 40 de tari, insa mai mult de jumatate din capitalul social I-a constituit contributia Uniunii Europene.

7.4. Comitetul regiunilor

Structura specifica a unor state europene, cum ar fi Germania, Belgia, Italia, Spania, dorninata de regionalizare si descentralizare, precum si dorinta entitatilor federate sau regionale de a fi implicate activ In procesul de luare a deciziilor In cadrul Uniunii Europene, a dus la constituirea, prin Tratatul de la Maastricht, a Comitetului regiunilor".

Creat ca organ consultativ format din reprezentanti ai diferitelor entitati locale sau regionale din statele membre, autonome fata de aceste state", Comitetul este organizat pe grupuri politice, la fel ca si Parlamentul european, distingandu-se patru astfel de grupuri: popularii, socialistii, liberalii si radicalii.

1 W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 24.

2 A se vedea, pentru detalii, 1. Bourrinet (coord), Le Cornite des Regions de l'Union europecnc, Editions Economica, Paris, 1997; C. Brice-Delajoux, J.P. Brouant, op. cit., p. 75; R. Munteanu, op. cit., p. 264.

3 V. Marcu, op. cit., p. 100. In confonnitate cu Tratatul de la Nisa, poate fi membru al Comitetului regiunilor titularul unui mandat electoral dintr-o colectivitate regionala sau locala, sau care are 0 responsabilitate in fata unei adunari alese - a se vedea O. Tinea, art. cit., in Dreptul nr.9/2001, p.20.

Compozitia Comitetului regiunilor este asemanatoare celei a Comitetului economic si social:

- In prezent sunt 317 de membri numiti cu unanimitate de Consiliul U.E. pe baza propunerilor statelor membre, autonomi in activitatea lor, desfasurata pe parcursul unui mandat de 4 ani '.

- din momentul in care vor fi 27 de state membre, membrii Comitetului vor fi in numar de 344 (numar ce poate fi modificat, insa nu poate depasi 350), si vor fi numiti cu majoritate calificatd de Consiliul U.E2.

Membrii Comitetului nu pot cumula aceasta calitate cu aceea de parlamentar european'. Sediul Comitetului se afla la Bruxelles, iar activitatea sa permanenta este dirijata de un Secretar general"

Repartizarea locurilor care revin fiecarei tari se face In functie de structura ei administrativa, destul de diversificata: landuri, departamente, unitati administrative cu regim lingvistic specific etc. Astfel, spre exernplu, Belgia trebuie sa asigure prezenta In organismul comunitar a 6 vorbitori de flamanda, 5 vorbitori de franceza si unul de germans, iar Spania atribuie 18 locuri reprezentantilor comunitatilor auto nome si 4 celor ai comunelor.

In cazurile specificate expres In tratatele comunitare", consultarea Comitetului regiunilor este obligatorie, Jipsa avizului putand fi sanctionata de Curtea Europeans de Justitie prin anularea actului comunitar",

Comitetul regiunilor are menirea de a apara principiul subsidiaritatii, el fiind consultat totodata In probleme cum ar fi fondurile structurale, cultura, sanatate publica, tineret si formare profesionala, cooperarea transfrontaliera. De asemenea, Comitetul poate emite avize din oficiu, ori de cate ori considera necesar, avizul fiind consultativ.

1 Dupa unii autori, Comitetul regiunilor este caracterizat ca fiind 0 .clona" a Comitetului economic ~i social, infiintat dupa chipul si asemanarea acestuia datorita unui compromis, dar ~i a .Jenei intelectuale" a factorilor de decizie comunitari, care au preferat sa nu se gandeasca prea mult la problema legitimitatii si a reprezentativitatii acestui organism. Viitorul acestui organ este incert, existand si ambitia membrilor sai de a-l transforma intr-un .Senat" al Uniunii -

G. Ferreol (coord}, op. cit., p. 45.

2 Componenta este si va fi aceeasi eu a ECOSOC.

3 Aceastii interdictie a fost introdusa prin Tratatul de la Amsterdam. 4 W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 40.

5 Este vorba despre art. 265, I din Tratatul C.E.E. 6 Jurisprudenta /soglucose, 1980.

84

Uniunea Europeand si sistemul sau institutional

7.5. Agentiile europene specializate

Pe langa prineipalele institutii si organe eomunitare, In anii 1994-1995 au fost infiintate 0 serie de agentii europene speeializate pe anumite domenii. In continuare amintim cateva dintre ele:

a) Agentia Europeanii pentru Protectia Mediului (E.E.A.), cu sediulla Copenhaga, In Danemarea, are rolul de a fumiza informatii despre mediul inconjurator atat statelor membre ale U .E., cat si publicului larg, In vederea dimensionarii politicilor de mediu ale U.E'.

b) Agentia Europearui pentru Evaluarea Produselor Farmaceutice (E.M.E.A.), eu sediulla Londra, evalueaza independent produsele farmaeeutice care circula liber pe piata unica europeana, in vederea protejarii consumatorilor, dar si a industriei farmaceutice.

c) Centrul European pentru [mbunatatirea Pregdtirii Profesionale (C.E.D.E.F.O.P.), eu centrulla Salonic, In Grecia, contribuie la imbunatatirea pregatirii profesionale in U niune, prin programele sale academice ~i tehnice'.

d) Biroul pentru Armonizarea Pietei Interne (O.H.LM.) raspunde de mregistrarea si utilizarea ulterioara a marcilor de comer] ale Uniunii europene, asadar rolul sau este centrat pe probleme de proprietate intelectuala. e) Ageruia Europearui pentru Siguranta si Protecta Muncii, cu sediul la Bilbao, are ca scop crearea unei retele de informatii lntre bazele de date nationale, in domeniul sau de actiune,

f) Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene, situat in Luxemburg, realizeaza cea mal mare parte a traducerilor pentru institutiile comunitare sl celelalte organisme comunitare, misiune destul de importanta daca avem in vedere complexitatea activitatatii normative a Uniunii si neeesitatea traducerii tuturor doeumentelor in toate limbile oficiale ale Uniunii.

7.6. COREPER (Comitetul Reprezentanlilor Permanenti)

Despre COREPER am discutat la sectiunea referitoare la Consiliul U.E., prin urmare nu mal reluam analiza in aceasta sectiune,

Vrem sa precizam doar ca el este un organ eomunitar ~i ca a fost infiintat prin Tratatul de fuziune a executivelor, avand rolul de a seconda

I A se vedea http:// www.eea.eu.int si D. Maziiu, op. cit., p. 139. 2 W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 240.

§7. Organele comunisare

85

membrii Consiliului U .E. In exercitarea sarcinilor ce Ie revin, prin asigurarea legaturii necesare si utile intre guvemele nationale si institutiile cornunitare.

7.7. EUROPOL

Amintit in Tratatul de la Maastricht, Europol are un caraeter supranat~onal, fiind ereat lntr-un cadru interguvernamental'.

Infiintata pe baza Conventiei Europol din 1995, care a intrat In vigoare la 1 oetombrie 1998, organizatia cu sediulla Haga are drept scop Iupta impotriva criminalitatii internationale, care include traficul de droguri, imigratia clandestina, terorismul sau spalarea de bani2•

Europol se plaseaza intre mijloaeele institutionale de realizare a celui de-al treilea "pilon" al U niunii Europene, cooperarea In domeniul justitiei si afaeerilor interne, printre scopurile sale numarandu-se intarirea cooperarii interstatale In domeniul traficului de droguri, de masini, de persoane, a falsificarii banilor si a a1tor mijloace de plata, a terorismului.

Dotat cu personalitate juridica, Europol este condus de un Consiliu de administratie format din cate un reprezentant al statelor membre, care voteaza eu majoritate calificata de doua treimi, ~i un Director, numit de Consiliul U.E. dupa consultarea Consiliului de administratie, pentru 0 perioada de 4 ani, reinnoibila 0 singura data .. Alaturi de aceste organe de conducere se mal afla 0 Autoritate cornuna de control a granitelor, un Controlor financiar ~i un Comitet begetar'.

7.8. EUROJUST

Creat In 2002 si avand. sediul tot la Haga, Eurojust are rolul de a sprijini ~i imbunatati cooperarea judiciara dintre statele membre, prin adoptarea de masuri structurale in acest sens,

Ideea centrala este ca urmarirea ~i instrumentarea unor cauze judiciare care necesita actiuni pe teritoriul mal multor state membre sa se desfasoarein conditii mal bune de coordonare. De asemenea, este vizat domeniul extradarii ~i al executarii intelegerilcr mutuale interstatale.

I Nu trebuie confundat Europol cu Interpol, organizatie cu sediul la Lyon ce grupeaza 177 de politii nationale $i i~i desfasoara activitatea la nivel mondiaL

: G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 20; V. Marcu, op. cit., p. 174.

W. Weldenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 114.

7.

86

Uniunea Europeand si sistemul SQU institutional

§8. Functionarea institutiilor ~i organelor Uniunii Europene

87

7.9. Banca Centrala Europeans

Banca Centrala Europeana a luat fiinta la 1 iulie 1998 pentru a inlocui Institutul Monetar European '.

Constituita cu capital subscris de statele membre, dupa un criteriu ce are in vedere atat populatia, cat si PID-ul national, ea formeaza impreuna cu bancile centrale din statele membre, Sistemul European al Bancilor Centrale.

Conducerea Bancii este asigurata de un Consiliu at guvernatorilor, ce stabileste orientarile generale si politicile monetare, si un Consiliu director, compus din presedinte ~i vicepresedinte, insarcinati cu aplicarea masurilor decise de Consiliul guvematorilor.

Practic, Banca a intrat in functiune in 1999, odatll cu introducerea monedei unice europeue, EURO, in 11 dintre cele 15 state membre (au dimas in exteriorul zonei Euro Marea Britanie si Danemarca, datorita propriului refuz, Suedia, care nu intrase in Mecanismul de Schimb European, si Grecia, care nu indeplinea conditiile cerute prin Tratatul de la Maastricht).

Din 2001, Banca a gestionat folosirea in paralel a monedelor nationale si a euro, iar din 2002 disparitia treptata a monedelor nationale in favoarea generalizarii euro",

7.10. Mediatorul european

Institutia Mediatorului este 0 inovatie a Tratatului de la Maastricht. Astfel.. Parlamentul european numeste, pe toata durata legislaturii sale, un Mediator european, dupa modelul Ombudsman-ului nordic, care are ca si atributii primirea si solutionarea plangerilor cetatenilor

I Creat in 1994, Institutul Monetar European era condus de un presedinte, de guvernatorii bancilor centrale din statele membre, care formau Consiliul Institutului, si de directorul general, avand ca structuri Secretariatul general ~i patru departamente. Sediul Institutului a fost stabilit la Frankfurt, organismul avand ca rol pregatirea si definitivarea Uniunii Economice si Monetare, urrnand ca la intrarea in cea de-a treia faza a realizarii UEM, el sa cedeze locul unui Sistem European de Banci Centrale si, ulterior, Bancii Centrale Europene.

2 Pentru detalii privind evolutia istorica a monedei unice europcne, a se vedea CiN. Chabot, Understanding the Euro, Edition McGraw-Hill, rcpcctiv Ed. Teora pentru traducerea in limba romana.

europeni vizand ilegalitatile savarsite de institutiile ~i organele comunitare in activitatea lor[ .

In urma sesizarilor primite, Mediatorul (cu sediul la Strassbourg, in sediul Parlamentului european), intreprinde 0 ancheta administrativa ~i redacteaza un raport, pe eare il prezinta Parlamentului european si institutiei in cauza". Mediatorul nu poate impune insa nici un fel de sanctiuni juridice institutiei in culpa, el fiind doar un organ de eoncilere si de rezolvare amiabila a litigiilor administrative.

In fata Parlamentului Mediatorul prezinta anual un raportgeneral, in care arata modul de solutionare a plangerilor primite.

Mediatorul poate fi demis de catre Curtea Europeana de J ustitie, la cererea Parlamentului, daca nu mai indeplinestc conditiile necesare exercitarii functiei, sau in eaz de culpa grava.

§8. Functionarea instltutillor ~i organelor Uniunii Europene

S.l. Sediul institutiilor comunitare

Desi tratatele prevad obligatia statelor membre de a se stabili, de comun acord, un sediu pentru Uniunea Europeana (pentru Comunitatile Europene la acea data), acest aeord nu a fost inca realizar'. Explicatia rezida in faptul ca odata stabilit un sediu unic, acesta ar fi devenit eapitala Uniunii Europene, statut invidiat de ceilalti parteneri europeni.

Din acest motiv, sediile institutiilor comunitare sunt impartite intre trei orase: Bruxelles, Strassbourg si Luxembourg. Costurile mari implicate de functionarea in acest fel a U niunii Europene, precum si dificultatea practica de conectare a eelor trei centre comunitare au fost critieate in repetate randuri de catre oficialii europeni, de catre Curtea de conturi sau de catre Parlamentul european, dar rara a putea schimba ceva in mod coneret.

I 1. Rideau, op. cit., p. 435.

2 W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 263; N. Deaconu, op. cit., p. 130; V. Marcu, op. cit., p. 80; O. Manolache, op. cit., p. 83.

3 1. Rideau, op. cit., p. 458; 1.L. Burban, op. cit., p. 96; V. Marcu, op. cit., p. 51; O. Bibere, op. cit., p. 119.

88

Uniunea Europeanii §i sistemul siiu institutional

§8. Functionarea institutiilor si organelor Uniunii Europene

89

Astfel: a) Consiliul U.E. se reuneste de regula la Bruxelles, eu exceptia a trei luni pe an, cand se reuneste la Luxembourg; b) Comisia europeana i~i are sediul la Bruxelles; c) Parlamentul european i~i desIa~oara sedintele in plen la Strassbourg, sedintele comisiilor de specialitate se desfasoara la Bruxelles, in timp ee secretariatul general este la Luxembourg; d) in fine, Curtea Europeana de Justitie si Curtea de conturi au sediulla Luxembourg.

Cat des pre celelalte organe comunitare, ECOSOC functioneaza la Bruxelles, iar Banca Europeans de Investitii i~i are sediulla Luxembourg.

8.2. Regimullingvistic al institutiilor comunitare

in mod elar ~i rna echivoc, regimullingvistic al Uniunii Europene este stabilit prin tratatele comunitare in asa fel incat fiecare stat membru sa aiba posibilitatea sa participe la activitatea comunitara in propria limba.

Prin urrnare, in prezent exista 21 limbi oficiale ale Uniunii Europene: franceza, gerrnana, engleza, italiana, spaniola, portugheza, olandeza, finlandeza, suedeza, daneza, greaca, malteza, maghiara, ceha, slovaca, lituaniana, letona, estoniana, poloneza, slovena, irlandeza. Explicatia diferentei dintre nurnarul statelor ~i numarul limbilor oficiale stll in imprejurarea ca in Belgia se vorbeste franceza si germana, in Austria gerrnana, in Luxemburg franceza, in Cipru greaca'.

Asigurarea egalitatii intre statele membre ~i a transparentei activitalii institutiilor comunitare au stat la baza deciziei de a considera toate limbile nationale ca \imbi oficiale2•

Existenta eelor 21 limbi oficiale are ca si consecinta necesitatea ca

orice aet comunitar sa fie redactat in limba statului caruia i se adreseaza sau in cea a persoanei destinatare.

Daca este yorba despre un act norrnativ cu aplicabilitate generala, el va fi redactat in toate cele 21 de limbi oficiale. Regula se aplica actelor oficiale eare emana de la mstitutiile comunitare sau se adreseaza acestora'.

1 IrIanda a reusit, in iunie 2005, dupa ani de insistente, sa impuna ca lirnbii oficialii limba irlandeza clasica. Urmand exernplul Irlandei, Spania solicita acurn acelasi statut pentru lirnba catalana, basca si galiciana, care nu sunt inca lirnbi oficiale europene, dar pot fi folosite In relatiile cu institutiile europene de

cetatenii care le vorbesc.

2 A se vedea, in acest sens, C. Lefter, op. cit., p. ISS.

3 J. Rideau, op. cit., p. 455.

Fieeare dintre aceste 21 de variante are valoare de original: daca exists diferente de sens intre variantele actului, se va lua sensul eel mai apropiat al celor doua exprimari.

Actele individuale vor fi redactate in limba destinatarului, tnsa vor fi traduse si in celelalte limbi oficiale.

In practica, limba engleza si cea franceza s-au impus ca instrumente de lucru si de comunicare informala intre funtionarii eomunitari sau oficialii Uniunii Europene. Engleza predomina (70%), insa la Curtea Europeana de J ustitie se utilizeaza in special franeeza.

8.3. Functionarii comunitari 1

Prin functionari comunitari mtelegem personalul cu activitate perrnanenta care ajuta oficialii europeni (comisari, parlamentari etc.) in indeplinirea atributiilor lor, subiecte ale unor raporturi juridice de functie publica.

Reglementarea functiei publice comunitare este continuta in Regulamentul privind Statutul functionarilor publici comunitari adoptat de Consiliul U.E. in 1968, cu modificarile ulterioare. Recent, s-a readus in discutie statutul aces tor functionari, care este unul privilegiat, deoarece nu P?t. fi urmariti judiciar pentru faptele si actele efeetuate in timpul functiei ruci dupa ce nu mai ocupa functia comunitara, aspect considerat intr-o opinie ca fiind excesiv, deoarece exeede pana si statutul parlamentarilor europeni sau a eomisarilor europeni".

Functionarii publici eomunitari sunt stabili in functie si au drept la cariera in institutia comunitara, Recrutarea functionarilor se face prin con::urs, iar numirea in functie prin act comunitar individual - decizie.

In practica, se incearca repartitia echilibrata a resortisantilor statelor membre in functiile publice, desi nici 0 dispozitie legala nu impune acest lucru". La nivel inferior insa, se constata 0 preponderenta a functionarilor de origine belgiana".

Alaturi de functionarii publici comunitari, personalul Uniunii Europene este format si din agenti comunitari, care pot fi:

1 Pentru 0 tratare In detaliu a acestei terne, a se vedea C. Ciilinoi~, V. Yedinos, Teoria functiei pub lice cornunitare, Ed. Lumina Lex. 1999.

2 F. Biancheri, Time to change EU civil servants legal immunity, ,,EU Observer", 24.03.2004.

3 G. Ferreol (coord. I, op. cit., p. 24; G. Isaac, op. cit., p. 94. 4 V Marcu, op. cit., p. 72

90

Uniunea Europeana si sistemul siiu institutional

§8. Functionarea institutiilor si organelor Uniunii Europene

91

- agenti auxiliari, care inlocuiesc titularii posturilor 0 anumita perioada de timp sau indeplinesc atributii provizorii, de scurta durata;

- agenti temporari, angajati pentru proiecte precise, pentru 0 perioada determinate de timp, cum ar fi cercetatorii.

Agentii comunitari se diferentiaza de functionarii comunitari prin absenta dreptului la cariera si a stabilitatii in functie, precum si prin durata determinata a angajarii,

Litigiile dintre functionarii publici comunitari sau agentii comunitari si institutiile sau organele comunitare sunt de cornpetenta Tribunalului de Prima Instanta de pe Hinga Curtea Europeana de Justitie.

In fine, exista ~i agenti loeali, pentru sarcini ce trebuie indeplinite intrun stat membru sau intr-un stat din afara Uniunii Europene, si care se supun dispozitiilor din drepul intern al statului de origine I.

8.4. Flnantarea activitatii institutiilor comunitare

Inca din anii '60, finantarea Comunitatilor europene a constituit 0 tema de larga dezbatere intre actorii politici europeni, confruntandu-se doua conceptii: una federalista, care pune pe primul plan existenta unui buget comunitar autonom, format din resurse si cheltuieli proprii, comunitare, si 0 a doua, clasica, ce sustine proportionalitatea contributiilor financiare ale statelor cu beneficiile de care profita aces tea (cu alte cuvinte, fiecarui stat i se cuvin sume proportionale cu contributiile pe care le-a avut la bugetul comunitarr'.

Negocierile permanente intre statele membre pentru dimensionarea bugetului comunitar reflecta modul in care se da castig de cauza, partial, uneia sau alteia dintre cele doua abordari, B ugetul comunitar reprezinta, in cele din urma, expresia unei solidaritati intre statele membre, unele contribuind mai mult si primind mai putin, allele, dimpotriva, primind mai mull decat contribuie.

B ugetul comunitar este elaborat, administrat si executat uniform in cadrul comunitatilor europene, eu exceptia eheltuielilor operationale si a activitatii B.E.L, in baza celor doua Tratate bugetare adoptate in 1970, respectiv in 19773.

I C. Lefter, op. cit., p. 158

2 P. Moreau Defarges, op. cit, p. 65. ] O. Manolache, op. cit., p. 124.

Activitatea Uniunii Europene presupune dona categorii de cheltuieli: cheltuieli institutionale, menite a sustine functionarea institutiilor si organelor comunitare, respectiv cheltuieli operationale, prin care se pun in aplicare politicile comunitare stabilite ca obiective in tratatele comunitare.

Spre deosebire de alte organizatii internationale, Uniunea Europeana l~i obtine bugetul rnai putin din contributii statale, si mai mult din resurse proprii. Evident ca nu a fost de la inceput asa, infiintarea Comunitatilor si functionarea lor fiind suportata initial de statele membre, abia dupa 1970 raportul inversandu-se in favoarea resurselor proprii.

In prezent, contributiile statale sunt destinate in principal finantarii Fondului European de Dezvoltare, ele nu sunt considerate ca parte a bugetului comunitar, ci fonduri extrabugetare.

Bugetul propriu al Uniunii a fost creat prin Tratatul de fuziune a executivelor din 1965'.

Resursele proprii ale Uniunii, care nu pot depasi 1,27% din PNB al statelor membre, sunt formate din:

a) venituri colectate din drepturile de varna (taxe vamale), percepute la frontierele exterioare ale Uniunii pentru marfurile irnportante din state nemembre.

Intre statele membre nu exista taxe vamale, ele fiind desfiintate odata cu realizarea uniunii vamale, singurul tarif vamal aplicabil fiind eel exterior, pentru state din afara Uniunii2• Tariful este aplicat de statui membru pe teritoriul caruia intra marfurile in Uniune.

b) tarifele exteme agricole sunt aplicate la importul produselor agricole din afara Uniunii, fiind asernanatoare tarifului vamal extern comun, cu singura diferenta ca se refera strict la produse agricole.

c) Taxa pe Valoarea Adaugata a fost la inceput 1 %, si este, inccpand cu 2002, de 0,75%, preconizandu-se scaderea ei la 0,50% in 2004.

I W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 26; Nc-J. Brehon, Le budget de l'Europe, L.G.D.J, Paris, 1997, p. 45; A. Projiroiu, M. Projiroiu, op. cit., p. 58.

2 In practica, acest tarif vamal exterior unic a ajuns sa fie aplicat doar in relatia cu S.U.A., Africa de Sud, Australia, Canada, Japonia, Mexic, care denunta constant .Jortareata protectionist. a U.E." ridicata impotriva lor. Cu celelalte state - grupate in state membre A.E.L.S., state semnatare ale Conventiei de la Lome, state in curs de dezvoltare ~i state din Europa central. si estica , sunt semnate Acorduri preferentiale de exceptare de la aplicarea tarifului vamal extern comun - G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 12.

92

Uniunea Europeanii si sistemul siiu institutional

§8. Functionarea institutiilor $i organelor Uniunii Europene

93

TV A-ul comunitar nu se reflects msa asupra consumatorilor, ci este prelevat automat din TV A-ul colectat de fiecare stat membru de pe piata interna.

d) res ursa de echilibrare este de fapt 0 taxa aplicata sumei Produselor Nationale Brute, fiind prin urmare variabila, in functie de puterea economica a statelor membre'.

Alaturi de sursele financiare comune Comunitatilor, exista ~i surse specifice unora dintre ele, cum ar fi taxa speciala aplicata productiei de carbune si otel,

Cheltuielile comunitare sunt de doua feluri:

_ cheltuieli obligatorii (e.O.), alocate in principal sustinerii preturilor agricole, reprezentand in anul 2000 aproape jumatate din bugetul comunitar (substantial mai putin tnsa decat in anii '70, cand reprezentau 75% din buget).

_ cheltuieli neobligatorii (C.N.O.), care cuprind creditele (fondurile) structurale - sociale, de dezvoltare regionala, de cercetare, pentru mediu etc.

Distinctia intre cheltuielile obligatorii ~i cele neobligatorii are importanta din perspectiva institutionala, Parlamentul avand drept de ~odifi~ care a cheltuielilor neobligatorii, in timp ce in privinta celor obligatorii Consiliul U.E. are ultimul cuvanr'.

8.5. Liberul acces la Informatiile publice comunitare

Multitudinea surselor dreptului comunitar si complexitatea mecanismului decizi'onal presupune, in contrapartida, existenta accesului democratic al publicului la informatiile publice comunitare.

Transparenta institutiilor comunitare are ca scop apropierea acestor~ de cetatenii europeni si eliminarea secretomaniei birocratilor europeru, atat de criticata de populatia Uniunii Europene.

Chestiunea trebuie privita in intreaga sa complexitate, liberul acces la informatiile publice implicand aspecte originale la nivel comunitar.

, Pentru detalii in aceasta materie, a bugetului comunitar, a se vedea M.$. Minea, Elemente de drept financiar international, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2001, p. 70 ~i urm.

2 Y. Bernard, Economie europeene, Ed. Dalloz, Paris, 1997, p. 23; P. Moreau Defarges, op. cit., p. 67; G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 25; W. 'Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 27; J. Rideau, op. cit., p. 662.

Astfel, oficialii europeni adopta adesea 0 pozitie deosebit de transanta in discursurile lor nationale, pentru ca pozitia lor sa nu mai fie sustinuta la fel de putemic in cadrul institutiilor europene in care activeaza. Dad publicul ar cunoaste in detaliu toate compromisurile pe care oficialii sai nationali Ie fac la Bruxelles in cadrul procesului de adoptare a unei decizii comunitare, alta ar fi perceptia lor despre acesti oficiali (asa cum s-a vazut, de fapt, cu prilejul referendumurilor de ratificare a Constitutiei U .E. Pastrand secretul dezbaterilor comunitare, oficialii se pot ascunde in spatele votului majoritar din Consiliul U .E., atunci cand Ie convine situatia, si sa-si decline responsabilitatea deciziilor dificile.

Aceste aspecte incurajeaza birocratia, abuzul de putere si coruptia la nivel comunitar.

Pe de alta parte, de multe ori compromisul este atat de necesar ~i de uti! pentru adancirea ~i extinderea integrarii europene, incat este mai bine ca oficialii nationali sll nu fie incorsetati de transparenta adrninistrativa in exercitarea atributiilor lor; ei trebuie de multe ori sa renunte la sustinerea propriilor interese nationale, in favoarea integrarii europene. Daca toate detaliile proiectelor de extindere a integrarii europene erau cunoscute de publicullarg, muite dintredeciziile care au dus Uniunea mai departe pe calea integrllrii ar fi fost aproape imposibil de luat.

Exista, in concluzie, un conflict intre imperativul democratic de asigurare a accesului la informatiile publice comunitare ~i garantarea eficacitatii procesului decizionalla nivel comunitar' .

Concilierea celor doua pozitii este dificila, dar nu imposibila.

Astfel, Regulamentul Consiliului U.E. statueaza ca "deliberllrile din Consiliu se supun regulilorsecretului profesional, daca prin votul Consiliului nu se decide altfel".

Totodata, prin Tratatul de la Amsterdam, liberul acces la informatiile publice comunitare ~i-a gasit consacrarea legislativa, fiind reglementat in primul rand principiul adoptllrii legislatiei comunitare cu respectarea transparentei decizionale, si, in al doi!ea rand, dreptul cetatenilor Uniunii de a avea acces la documentele Parlamentului european, a Consiliului U.E. si a Comisiei europene.

I C. Brice-Delajoux, J P. Brouant, op. cit., p. 128.

94

Uniunea Europeana si sistemul sdu institutional

Capitolul III

Elemente de drept comunitar european

§1. Dreptul comunitar. Concept

Dreptul comunitar' desemneaza normele juridice care se aplica in ordinea juridica a U niunii Europene, cuprinse in tratatele institutive ale Comunitatilor europene - Paris si Roma, in tratatele care au adus modificari tratatelor institutive - Tratatul de fuziune, Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa, precum si In actele comunitare adoptate de institutiile comunitare - decizii, directive, regulamente etc2

I Dintre diferitele sintagme posibile - drept comunitar, dreptul Uniunii Europene, dreptul apJicabil Cornunitatilor Europene, drept european - ne vom opri asupra primei dintre ele, fiind vorba in definitiv de 0 conventie de limbaj asupra unor termeni similari ca inteles. Trebuie sa precizam insa ca, asa cum s-a observat in doctrina (A.C. Pdun, Die Unionsbriirgerrechte - Drepturile cetatenilor Uniunii Europene, Ed. Presa Universitara Clujeana, 2003, p. 8), sintagma de "drept al Uniunii Europene" se vrea a fi mai completa, deoareee sugereaza cuprinderea in ea ~i a actelor emise in temeiul celorlalti doi piloni ai U.E., pilonii interguvernamenta1i, nu nurnai a actelor emise in temeiul pilonului comunitar. Am optat pentru denumirea de "drept comunitar" din ratiuni traditionale, insa si datorita faptului ca, pana la adoptarea Constitutiei UE, dear Cornunitatile europene au personalitate juridica, prin urrnare numai ele pot emite, prin institutiile comunitare sau organele comunitare, acte ell forta juridica in spatiul comunitar, or sintagma "drept comunitar" reflecta mai bine aceasta realitate.

2 Pentru alte definitii ale dreptului comunitar, a se vedea D: Mazllu, op. cit., p. 54, 0. Tinea, Drept comunitar general, op. cit., p. 200; V. Mareu, op. cit., p. 32. Pentru detalii privind dreptul comunitar, a se vedea D. Vaughan, A. Robertson (editors), Law of the European Union, Richmond, 2003; S. Weaterhill, P. Beaumont, EU Law, Penguin Books, 1999; J. Peterson, M. Shakleton (editors), The Institutions of the European Union, Oxford University Press, 2001; A. Amull, A. Dashwood, M. Ross, D. Wyatt, European Union Law, Sweet & Maxwell, 2000; P. Craig, G. De Burea, EU Law, 3'd edition, Oxford University Press, 2002.

I I

in fine, tot conform Tratatului de la Amsterdam, Consiliul U.E are obligatia, atunci cdnd actioneazii In calitate de legislator comunitar'; sa faca publice rezultatele votului ~i declaratiile inscrise in procesul verbal al sedintei,

Limitarea accesului liber poate fi facuta doar daca un interes public sau privat 0 cere; de asemenea, un stat membru poate cere institutiilor comunitare sa nu divulge documente provenind de la acel stat, mra acordul sau prealabil. Orice limita impusa principiului liberului acces la informatiile publice este supusa insa controlului jurisdictional al Tribunalului de Prima Instanta.

in ciuda existentei acestor prevederi legale, cazurile practice in care se solicits informatii de interes public arata 0 .secretomanie" accentuata la nivelul institutiilor comunitare, putin dispuse sa devina transparente in activitatea lor si, prin aceasta, responsabile in fata opiniei publice europene'',

I Sunt excluse, prin urrnare, de la accesulliber documentcle interne adoptate de Consiliul U.E., sau cele referitoare la procedura bugetara.

2 A se vedea T Bunyan, Secrecy and openness in the E.U., Kogan Page, London, 1999.

96

Elemente de drept comunitar european

§2. Dreptul comunitar ~i dreptul international public. Distinctie

97

Dreptui comunitar reprezinta 0 ordine juridica noud, autonomd fa/a. de ordinea juridica intemationala, si totodatd integratd fn sistemul juridic al statelor membre (Jurisprudents CostaiEnel).

Dreptul comunitar primar este considerat a fi format din cele trei tratate institutive si din tratatele modificatoare.i in timp ceprin dreptul comunitar derivat se inteleg actele comunitare, adoptate pe baza tratatelor comunitare. Intr-un sens larg tnsa, tn dreptul comunitar pot fi incadrate ~i regulile nescrise aplicabile relatiilor comunitare, jurisprudenta C.E.J. si principiile de drept comune statelor membre.

La lnceput, primele norme juridice de drept comunitar au luat nastere ca urmare a vointei suverane a statelor membre, care, prin intermediul unor tratate inrernationale clasice, au acceptate sa renunte la 0 parte din suveranitatea lor si sa se supuna deciziilor unor organe supranationale, Ulterior, aceste organe cu caracter suprastatal au creat la randul lor norme de drept comunitar, aplicabile la nivelul intregului spatiu comunitar. Noile state care s-au alaturat primelor sase au semnat tratate internationale clasice de aderare la 0 organizatie internationala, din acel moment intrand in spatiul de actiune al dreptului comunitar derivat, al "acquis-ului comunitar".

o alta clasificare a dreptului comunitar distinge lntre dreptul comunitar institutional - normele juri dice aplicabile organizarii si functionarii institutiilor comunitare, si dreptul comunitar material - regulile aplicabile in anumite domenii, de exemplu libera circulatie a persoanelor, concurenta comerciala etc.

avand chiar priori tate, in caz de neconcordanta, tn fata normelor juridice interne, nationale.

Este adevarat cii si alte tratate internationale devin legislatie interna prin ratificarea lor de catre parlamentele nationale, tnsa tn cazul dreptului comunitar, normele comunitare devin parte a dreptului national prin simpla adoptare de catre institutiile comunitare, fua a fi necesara receptarea lor prin acte normative interne.

b) in timp ce dreptul international public reglementeaza doar drepturile si obligatiile statelor in raporturile dintre ele, dreptul comunitar regleaza si raporturi juridice stabilite intre persoane juridice sau/si persoane fizice, precum si intre acestea si statele membre.

c) instrumentele dreptului international sunt tratatele internationale, rodul vointei suverane a state lor semnatare; dreptul comunitar confers institutiilor comunitare puterea de a adopta norme juridice obligatorii, in conformitate cn interesul comunitar, care se plaseaza asadar deasupra intereselor nationale, ale state lor membre. Astfel, Curtea Europeans de Justitie a subliniat in deciziile sale faptul ca institutiile comunitare create prin tratatele comunitare exercita drepturi suverane provenite de la statele membre, adoptand legislatie in mod autonom, insa in limitele prevazute de tratatele comunitare I.

d) tratatele internationale clasice care stau la baza organizatiilor internationale nu se ocupa prea mult de latura jurisdictionala a functionarii organizatiei, in timp ce dreptul comunitar reglementeaza mijloace de control jurisdictional strict asupra gradului de respectare a normelor cuprinse in tratate sau adoptate de institutiile comunitare, in care rolul primordial il are Curtea de Justitie,

Argumentele expuse mai sus ne due la concluzia eli dreptul comunitar tinde sa se apropie mai mult de un drept intern, national, decat de dreptul international clasic, fiind 0 constructie atipica, originala, si, paua acum, destul de viabila,

§2. Dreptul comunitar §i dreptul international public. Distinctie

Constituirea initiala a dreptului comunitar exclusiv din norme juridice cuprinse in tratate internationale clasice, face ca acesta sa poata fi incadrat, formal, ramurii dreptului international public.

Cu toate acestea, dreptul comunitar are anumite trasaturi caracteristice care-I diferentiaza de dreptul international public:

a) el este intr-o mai mare masura un drept "intern" al statelor membre, decat un drept "extern", Intre aceste state.

Asa cum vom arata in continuare, atat tratatele comunitare, cat ~i dreptul comunitar derivat, fac parte din ordinea juridica a statelor membre,

I Curtea Europeans de Justitie, decizia 6/64 Costa/Ene! - a se vedea P. Moreau Defarges, op. cit, p. 63.

98

Elemente de drepl comunitar european

§3. Caracterele dreptului comunitar

3.1. Preclzari preliminare

Dreptul comunitar este format, asa cum am precizat mai sus, din normele juridice adoptate la nivel comunitar care reglementeaza organizarea si functionarea institutiilor comunitare, precum ~i unele activitati economice, in domenii in care statele membre ale Uniunii Europene si-au limitat suveranitatea nationals.

Dreptul comunitar, fiind, in mod direct (tratatele comunitare) sau indirect (actele comunitare) 0 creatie a statelor membre, poate fi privit sub trei aspecte:

a) este un drept supranational, .comunitar'':

b) este un drept distinct de dreptul intern al statelor membre;

c) in acelasi timp el este un drept integrat in dreptul intern al statelor membre, in ordinea juridica nationala.

Vazand aceste trasaturi, putem afirma eli dreptul comunitar este in acelasi timp un drept propriu fiecarui stat membru, dar si comun tuturor statelor membre. Afirmatia este deosebit de importanta, deoarece explica aplicarea directa si imediata a dreptului comunitar in ordinea juri did; a statelor membre.

In continuare vom trata caracterele dreptului comunitar, rezultate din natura juridica specifica a acestuia, si anume aplicabilitatea imediata, aplicabilitatea directa, efectul direct si suprernatia sa fa\a de dreptul intern al statelor membre. De asemenea, vom arata ce implicatii are principiul subsidiaritatii asupra mecanismului de adoptare a dreptului comunitar.

3.2. Aplicabilitatea imediata a dreptului comunitar

N ormele juri dice de drept comunitar sunt aplicabile imediat in ordinea juridica a statelor membrel.

Pentru intelegerea corecta a acestei caracteristici proprii dreptului comunitar, trebuie sa facem referire la cele doua principii aplicabile relatiei intre dreptul international rezultat din tratate si dreptul intern al statelor semnatare ale tratatului: principiul monist si principiul dualisr',

1 A se vedea In acest sens, Decizia 106177, Simmenthal, a Curtii Europene de Justitie, In e. Brice-Delajoux, J. P. Brouant, op. cit., p. 189.

2 A se vedea 0. Manolache, op. cit., p. 52.

§3. Caracterele dreptului comunitar

99

Astfel, conform principiului monist, intre ordinea juridica internationala si ordinea juridica nationals exista 0 continuitate, prin urmare tratatele internationale se aplica imediat si direct in ordinea juridica nationala, rara a fi necesara receptarea lor prin norme juri dice interne. Norma juridica internationala i~i va pastra insa acest caracter in raport cu normele juri dice nationale.

Principiul dualist, in schimb, presupune existenta distincta a celor doua ordini juri dice, internationala ~i nationala, si necesitatea preluarii tratatului international in norme juridice interne pentru a putea fi aplicat la nivel national. Tratatul devine astfel lege interna, avand aceeasi forta juridica, este "na\ionalizat", si in aceasta cali tate va fi aplicat de organele statale. Consecinta fireasca este ca legile nationale posterioare vor putea modifica actul international devenit lege interna.

La nivelul Uniunii Europene a fost preferat principiul monist'; deoarece cealalta solutie ar fi afectat abordarea comunitara a integrarii europene, ajungandu-se la situatia ca dreptul comunitar sa aiba forta juridica diferita de la 0 lara la alta, in functie de instrumentul juridic concret (lege, act administrativ etc.) prin care a fost receptat in dreptul intern.

Consacrat implicit in tratatele comunitare/, principiul monist a fost recunoscut jurisprudential" de Curtea Europeana de Justitie, in deja celebra Decizie 6/64 Costa c Enel: .Jnstiruind 0 Comunitate pe durata nelimitata, cu atributii proprii si capacitate juridica proprie, statele si -au limitat, in domenii restranse, drepturile lor suverane si au creat astfel un corp de norme juridice aplicabile lor si resortisantilor lor,,3, iar "dreptul comunitar face parte integranta din ordinea juridic a aplicabila pe teritoriul fiecarui stat membru".

Impunerea principiului monist nu a fost insa facila la nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Daca state traditional moniste, cum ar fi Franta, au dispozitii constitutionale care exc1ud rara echivoc principiul dualist, altele, cum ar fi Italia si Germania, au inregistrat dificultati de aliniere.

1 Principiul dualist este aplicat insa In continuare In relatiile dintre statele membre si alte state, din afara Uniunii Europene - a se vedea, In acest sens,

e. Lefter, op. CiL, p. 54; e. Brice-Delajoux, J. P. Brouant, op. CiL, p. 146. 2 Art. I 77 si 189 din Tratatul C.E.E.

3 A se vedea J.A. Caporaso, The European Union: dillemas of regional integration, Wesview Press, Colorado-Oxford, 2000, p. 31.

100

Elemente de drepl comunitar european

§3. Caracterele dreptului comunitar

101

Astfel, Curtea Europeans de Justitie a fost obligata sa precizeze in deciziile sale, cu referire speciala la Italia, cii receptarea tratatelor institutive in ordinea juridica interna prin nonne nationale nu transforms normele de drept comunitar in norme de drept intern, ci raman aplicabile ca atare', si, in alta cauza, ca este interzisa preluarea continutului normativ al regulamentelor in norme juridice interne, menite "sil. puna in executare" regularnentul, lnsa care, in fapt, modificau data de intrare in vigoare a acestuia".

In conc1uzie, dreptul comunitar este direct aplicabil in ordinea juridici! a statelor membre imediat ce a fost adoptat, mai precis publicat in Jumalul Oficial a1 Uniunii Europene. El isi pastreaza insa caracterul de drept comunitar fata de normele juridice interne, nationale, ~i va fi aplicat ca atare de administratie si justine. Aceastli observatie este necesara in vederea expliclirii, ulterior, a suprematiei dreptului cornunitar falii de dreptul intern.

3.3. Aplicabilitatea directa a dreptului comunitar

Aceasta trasatura a dreptului comunitar implica douli aspectc':

a) in prirnul rand, la fel ca si aplicabilitatea imediatli a dreptului cornunitar, aceasta caracteristica trebuie inteleasa prin raportare la principiul monist de receptare a normelor internationale in dreptul intem. Astfel, odata adoptate la nivel comunitar, normele comunitare se aplica in mod direct si nemijlocit in ordinea juridicli nationala, a statelor mernbre, lara a fi necesarli preluarea lor in norrce juridice interne 4• De altfel, asa cum a precizat Curtea Europeana de Justitie, este chiar interzisa preluarea lor in norme interne.

Constatlim, asadar, ca principiul monist sm la baza ambelor caracteristici ale dreptului comunitar, aplicabilitatea irnediata si cea directa, Care este diferenta, prin urmare, intre aceste doua concepte ?

I Ulterior, prin norme comunitare s-a precizat in mod explicit c~, in cazul in care dreptul comunitar devine aplicabil printr-un act al Parlamentului national, nu tnseamna eli el emana de la acel Parlament national, Cu alte cuvinte, ratificarea unui tratat comunitar de catre Parlamentul national nu face ca acest tratat Sa devina lege interna, egala ca forta juridic;; cu celelalte legi interne, ci constituie doar 0 procedura necesara adeziunii statului respectiv la tratat.

2 Decizia 39/72, Comisia ciitalia.

3 A se vedea ~i O. Manolache, op. cit., p. 56. 4 P. Moreau Defarges, op. cit, p. 73.

Diferenta consta in aceea ea prima trasatura are in vedere raportul temporal intre adoptarea dreptului cornunitar si nasterea obligatiei de respectare si aplicare a acestuia de catre cei vizati, 1:n timp ce a doua se refers la continutul normativ al actelor comunitare (in sens larg) in raport cu eel al actelor nonnative nationale.

Jurisprudenta relevantli pentru aceastli caracteristica este aceeasi Decizie Costa c/ Enel din 1964.

b) In al doilea rand, aplicabilitatea directs desernneaza ejectul direct al dreptului comunitar, adica posibilitatea ca prin acesta sa fie instituite obligatii sau drepturi' pentru toti subiectii ordinii juridice comunitare, nu numai pentru statele membre,

Cateva precizliri sunt necesare pentru intelegerea acestei sintagme.

in principiu, tratatele internationale nu pot crea drepturi si obligatii in mod direct in beneficiul sau in sarcina persoanelor fizice sau juridice din statele semnatare, ci doar a statelor, ele fiind singurele subiecte ale dreptului international clasic.

Aceasta conceptie a fost stirbita in mod evident prin crearea Curtii Europene a Drepturilor Ornului, in fata careia se pot prezenta cu cereri particularii din statele semnatare a Conventiei Europene a Drepturilor

Ornului. .

.Lovitura de gratie" data acestui principiu clasic al dreptului international a venit insa din partea dreptului comunitar, constituit pe principiul opus, al aplicabilitatii directe (efectului direct). in acest caz, exceptia s-a transformat In regula, iar statele rnembre au acceptat, prin semnarea tratatelor institutive, crearea de drepturi si obligatii in mod direct, prin acte comunitare derivate, pentru resortisantii lor.

Prin urmare, normele juridice comunitare sunt direct aplicabile in ordinea juridica a statelor membre (sau au efect direct), ele putdnd crea drepturi s! obligatii concrete pentru resortisaruii statului respectiv, drepturi $i obligatii opozabile administratiei si justitiei statale.

Opozabilitatea nonnelor juridice comunitare care beneficiaza de efect direct poate fi verticald - in fata organelor comunitare sau nationale, sau orizoniau: - in fata celorlalti particulari cu care cel interesat intra in raporturi juridice. Opozabilitatea se refera asadar la posibilitatea pe eare 0

I In general, este vorba de drepturi, si nu de obligatii, deoarece numai astfel persoana In cauza este interesata sa invoce efectul direct al actului comunitar - a se vedea T.C. Hartley, op. cit., p. 187.

8.

102

Elemente de drept comunitar european

§3. Caracterele dreptului comunitar

103

are eel interesat de a invoca dispozitiile normative In fata instantelor judecatoresti nationale, in fata Curtii Europene de Justitie, precum ~i in raporturile cu alte persoane fizice sau juri dice.

Jurisprudential, aceasta trasatura a dreptului comunitar a fost consacrata prin decizia Van Gend et Loos, din 1962, In motivarea careia Curtea Europeans de Justitie a retinut ca instituirea prin tratatele comunitare a unei obligatii de abtinere in sarcina statelor membre, creeaza automat un drept corelativ In beneficiul resortisantilor acestor state, care pot invoca aceasta obligatie de abtinere atat in fata jurisdictiilor nationale, cat si a celei comunitare. In concret, era yorba despre obligatia statelor de a nu introduce intre ele noi drepturi vamale sau de a Ie mari pe cele existente. Pentru a decide astfel, Curtea a argumentat cu preambulul Tratatului C.E.E., care se adreseaza nu numai statelor membre, ci si popoarelor acestora, si cu natura specified a ordinii juridice comunitare, ai carei subiecte sunt si persoanele fizice sau juridice, nu numai statele membre.

De asemenea, ea a fost reluata In Decizia Franz Grad, care, referinduse la decizie ca act comunitar, arata ca "in cazul in care autoritatile cornunitare ar obliga un stat sau toate statele sa adopte un anumit comportament, efectul util al acestui act ar fi diminuat daca justitiabilii din statui respectiv ar fi impiedicati sa se prevaleze de el in justitie si jurisdictiile nationale ar fi impiedicate sa-l ia In considerare ca element al dreptului comunitar ... "'.

Regula conform careia dreptul comunitar este direct aplicabil comporta si exceptii,

Astfel, efectul direct poate fi limitat sau chiar declarat inaplicabil prin deciziile Curtii Europene de Justitie in cazul unor norme comunitare, si este yorba de acele norme care se refera doar la institutiile comunitare ~i la relatiile dintre ele - de exemplu obligatia instituta In sarcina Consiliului U .E. de a actiona pe baza propunerii Comisiei europene. Particularii nu vor putea, prin urmare, sa dea In judecata Consiliul U .E. pentru nerespectarea acestei obligatii,

Exceptiile aparente nu sunt Insa de neglijat.

Unele acte comunitare apar, prin natura lor, lipsite de efect direct, ~i In aceasta categorie se incadreaza directive le, acte prin excelenta atipice, specifice dreptului comunitar, si care presupun, asa cum vorn arata ulterior, masuri nationale de aplicare",

'G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 93; J. Rideau, op. cit., p. 151. 2 A se vedea C. Brice-Delajoux, J. P. Brouant, op. cit., p. 147.

Aceasta ar fi concluzia care rezulta din interpretarea art. 245 din Tratatul C.E.E., tnsa nu In acest fel a interpretat textul amintit Curtea Europeans de Justitie, care a considerat ca, desi impun ~bligalii ~umai statelor membre, resortisantii acestora pot invoca efectul direct vertical al unei directive relativ la lipsa transpunerii ei sau la transpunerea ei defectuoasa prin norme nationale'. Se da astfel prioritate imperativului aplicarii unitare a directivelor in dreptul intern.

3.4. Suprematia dreptului comunitar

Dreptul comunitar este aplicabil cu priori tate in ordinea juridica nationala a statelor membre, In raport cu dreptul intern al acestora, .Prioritatea'", "suprema\ia" sau "superioritatea" dreptului comunitar

implica doua aspecte: .

a) prin legi (sau alte acte normative, evident) nationale postenoare .nu pot fi modificate sau abrogate dispozitii normative comumtare, once

astfel de lege fiind nula si inaplicabila; . . .

b) normele comunitare posterioare pot modifica sau. face inaplicabile norme juridice nationale. Administratia si judecatorii nationali vor asigura corelarea necesara si vor lasa inaplicabile, daca este cazul, normele interne contrare dreptului comunitar, lara a astepta interventia legiuitorului national de abrogare a acestora',

Jurisprudenta Curtii Europene de J ustitie a jucat un rol covar~it~r si in conturarea acestei trasaturi a dreptului comunitar, de referinta fiind aceeasi decizie Costa c/ Enel, dar si decizia Simmenthal, considerata a fi

,,0 piatra de hotar in dezvoltarea principiului prioritatii'". . . _

Astfel Curtea constitutionala italiana a considerat aplicabila 0 lege interns p~sterioara Tratatului C.E.E., care continea dispozitii contrare acestuia. Sesizata In legatura cu aceasta interpretare "dualista", Curtea

I Ibidem, p. 140; P. M. Defarges, op. cit .. p. 74; M. Dause~, op: cit.: p. 58.

2 A se vedea Fabriciu Gyula, Primordialitatea dreptului Uniunii Europene fata de dreptul national al statelor mernbre din perspectiva. stat~lor care vor sa adere la aceasta uniune, in Dreptul nr. 311996, p. 3 ~I urm, ~I, mal recent, studiul prof. M. Dauses, Prioritatea dreptului comunitar european in raport cu dreptul intern al statelor membre ale Uniunii Europene, in Dreptul nr. 6/2003, p. 47 ~l urm.

3 A se vedea G. Ferreol (coord.). op. cit., p. 49; C. Lefter, op. cit., p. 64;

C. Brice-Delajoux, J. P. Brouant, op. cit., p. 6144. 4 M. Dauses, op. cit., p. 50.

104

Elemente de drept comunitar european

Europeana de Justitie a formulat prin decizia citata leza comunitara a raporrulnj existent intre dreptul comunitar si dreptul national al statelor membre, argumenlandu-~i pozitia cu inadmisibililatea aplicarii diferentiate si discriminalorie a dreptului comunitar de la un slat membru la altul precum si cu natura juridica specifica a dreptului comunilar, de drept

integrat ordinii juridice nationale. .

A vand in vedere aceasta jurisprudenfa, doctrina comunitara considera ca sup.remali~ dreptulul comunira- este 0 "conditie esentiala" a exisrentei acestura, ~l ca ea poate fi mvocata alaI In fata justitiei comunilare, cal ~i In fatajusliliei nationalel.

3.5. Competentele explicue ~i competentele implidle ale Uniunii Europene. Competentele exclusive, competentele parlajate

§I competentele rezervate

Compelentele explicite sunt cele prevazUle In mod clar In tratate "conferite prin Iratate", cum se exprima art. 5 mai sus citat. In exercilare~ aces lor competente, institutiile comunilare pOI adopla acre comunitare pentru realizarea obieclivelor propuse.

Dimpotriva, compelenlele subtntelese sou implicite rezulta din interpretarea finalista a tratatelo-, din faptul stabilirii de Caire Iratate a unor obiective de atins, rara a se specifica in mod expres mijloacele de atingere a acestora si instituliile care sunt responsabile cu realizarea lor2. Obiectivele trebuie atinse prin actiunea comunitara, prin urmare in acest fel sunt date instituliilor" comunitare puteri discretionare In alegerea masurilor necesare pentru ducerea la indeplinire a obiectivelor prevazuts in tratatele comunitars ' ', Regula este ca decizia sa fie luata de Consiliul U.E., la propunerea Comisiei europene si dupa consultarea Parlamentului european.

Competentej, exclusive sunt acele atributii transferate de statele membre Comunitalilor europene in mod definitiv, si este yorba de politica comercran cornuna si de politica de conservare a resurselor maritime. In

J G. Isaac, ?p. cit., p. 178; 0 anumita rezistenrg a CUrJilor constitulionale In fata pnnclpiului suprernatiei dreptului comunitar s-a Inregistrat ~i In Germania ~i Fra~la - a se vedea, pentru detalii, G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 49 ~i urm.

T. e. Hartley, op, cit., p. 102. .

3 G. Ferreat (coord.), op. cit., p. 72; J. Rideau, op. cit., p. 475.

§3. Caracterele dreptului comunitar

105

nceste domenii, statele membre nu mai au d.rep\de legiferare, ci doar de uplicare a rnasurilor dispuse prin acte comumtare . .. .

Competentele partajate de Uniune cu statele membre reprezl~ta m~Jo~tatea competentelor, in aceste domenii fiind posibila fie ~t~rve~~~ Uniunii, fie cea a statelor membre, cu respectarea principiului subsidiaritatii.

Competentele nationale rezervate apartin in continnare. do~ statelor membre (de exemplu, fiscalitalea directa), insa acestea trebuie sa respecte suprematia dreptului comunitar in exercitarea lor.

3.6. Principiul subsldiarltatli in adoptarea actelor comunitare

Legitimitatea democratica scazuta a institutiilor ~omun~tare. si drepturile tot mai extinse ale acestora in adoptarea legislatiei aplicabile statelor membre au dus la preluarea in dreptul comunitar a principiului ~ubsidiaritapi2, menit sa dea un sentimenl de siguranta europerulor care mcepeau

sa se teama de .birocratia de la Bruxelles". A

Principiul subsidiaritatii guverneaza repartitia competentelor mire

Uniune si statele membre. . 3

Conform acestui principiu, prevazut de Tratatul de la Maastncht, "Comunitatea actioneaza in limitele competentelor ce~i sunt conf~nte pnn tratat: in domeniile ce nu [inde competenta sa exclusiva, Comunitatea nu intervine decat daca ~i in masura In care obiectivele aC\iu.nii in cau~a nu pot fi realizate in mod satisfacator d~ sta.le!e mem~re _ §l pot, d~Cl, dIU cauza dimensiunilor sau efectelor acpunu in cauza, sa fie realizate la

J C. Brice-Delajoux, J.P. Brouant, op. cit., p. 104; 0. Tinea, Drept comunitar

general, op. cit.,p. 107; O. Manolache, op. cit., p. 69. .

2 Principiul are 0 istorie indelungata, fiind promo vat de nume ilustre ca Aristotel, Proudhon, Toma de Aquino, John Locke. Esenta ace~tU! pnncipiu este considerarea gruparilor vaste, inchegate, ca niste pu~c!e. de spnJm, care mtervm doar pentru a ajuta esaloanele inferioare ale orgaruzaru soc~ale ~l d~ar atunel cand activitatile acestor grupari de nivel superior sunt mal eficiente decat cele ale nivelurilor i~ferioare. Pentru detalii privind principiul subsidiaritatii, a se vedea O. Bibere, op. cit, p. 172; M Belanger, J.e. Gautron; L Grard; 1. Andriamsimbazovinn Droit de la Cornmunaute et de I'Union europeenne, L.G.D.J., 2001, p. _65; R. Suciu, Principiul subsidiaritatii In dreptul comunitar, In Revista Transilvana de

Stiinte Administrative, nr. 112004. . .

3 Principiul a fost introdus pentru prima data in dreptul comumtar pnn Aetul Unic European, insa numai In domeniul politicii mediului incpnjuriltor.

106

Elemente de drept comunitar european

§4. Sursele dreptului comunitar

107

nivel comunitar. Actiunea Comunitatii nu va depasi ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentului tratat'".

. Textul comunitar introduce doua concepte: subsidiaritatea ~i proportionalitatea.

Subsidiaritatea vizeaza nivelul care este chemat sa actioneze In vede~ea realizarii anumitor obiective, In timp ce proportionalitarea se refera la mtensitatea actiunii raportata la necesitatile obiectivului de atins. Princi~1~1" Prop~f\ionalitalii are prin urmare ca obiectiv restrangerea .cantitatrva a actiunii comumtare, la ceea ce este strict necesar.

Subsi~iaritatea intra I~ discutie numai In ceea ce priveste competentels partajate mtre Uniune si stateIe membre, nu si In cazul celor excIusiv acordate2 Uniunii, respectiv celor care au ramas In competenta statelor membre.

.Tendinla de a reglementa totul de la Bruxelles are Insa multe explicalli, ~l nu poate fi sto~ata usor. Astfel, integrarea europeana presupune reglementarea uniforma a domeniilor sensibile, cum ar fi comertul agricultura: in~ustria, pentru a asigura 0 concurenta echitabila pe tedto: nul comumtar; se rernarca dorinta Comisiei europene de a se transforma intr-un adevarat guvern european si frustrarea Parlamentului european ca nu este un parlament veritabil; In sfarsit, exista tentatia statelor membre de a lasa legiferarea multor domenii In seama institutiilor comunitare In

asa fel incat aplicarea legislatiei sa fie si ea unitara, '

Top acesti factori ingreuneeza si fac mai complexe textele actelor comunitare, facand de multe ori inaplicabiJ principiul subsidiaritajij.

Ramane nesotutionata, In acest context, si Intrebarea daca Curtea E_ur?peana de Justitie este competenta sau nu sa se pronunte asupra incalcam pnn norme comunitare a principiului subsidiaritatn, deoarece Curtea s-a dovedit destul de reticenta In a-si asuma acest rol",

, Art.G 5 din Tratatul de la Maastricht - a se vedea Documente de baza ale C0';lUllItii\ii si Uniunii Europene, Ed. Polirom, 1999, p. 31.

T.e. Hartley, op. cit., p. 112. l W • d

_ _ aman. e cornpetenta exclusiva a statelor domenii cum ar fi serviciile de

san~tate publica, cultura, educatia,

P. Moreau Dejarges, op. cit., p. 81.

§4. Sursele (izvoarele) dreptului comunitar

4.1. Prezentare generals

Prin sursa a dreptului comunitar intelegem forma juridica de transpunere a normelor juridice, a regulilor ce guverneaza conduita subiectilor de drept ce participa la raporturile juridice comunitare.

Sursele dreptului comunitar pot fi clasificate In:

a) surse primare: . . _ tratatele institutive ale Comunitatilor europene, semnate la Pans ~l

Roma, cu protocoalele si conventiile anexate lor.

_ tratatele ce au modificat tratatele institutive - Tratatul privind fuziunea executiveIor, Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa, de asemenea eu anexele acestora.

- tratatele de adeziune a noilor membri.

_ alte tratate, cum ar fi Actul privind alegerile directe In Parlarnentul european, Actul de exceptare privind Groenlanda, tratatele bugetare'.

b) surse derivate: regulamentele, directivele si deciziile adoptate de institutiile comunitare.

c) sunt considerate surse ale dreptului comunitar si principiile generale de drept aplicabile In sistemele judiciare din statele membre', precum si Conventia Europeanli a Drepturilor Omului, pentru drepturile fundamentale individuale3.

d) jurisprudenta Curtii Europene de Justitie se constituie, de asemenea Intr-un izvor important de drept comunitar", unele decizii ale acestei instante configurand modul corect de interpret are a unor dispozitii din tratate sau din actele comunitare. Sunt celebre deja deciziiIe Costa c/Enel, Van Gend et Loos (principiul efectului direct al dreptului comunitar).

e) aeordurile internationale incheiate de Comunitatile eur?pene sun~ surse ale dreptului eomunitar, In masura in care instituie anunute obligatii sau confers drepturi institutiilor comunitare, statelor membre sau resortisantilor aeestora.

I O. Manolache, op. cit., p. 18.

2 D. Mazilu, op. cit., p. 78; O. Tinea, Drept comunitar general, op. cit., p. 204;

V. Marcu, op. cit., p. 106. .

l In unna Conferintei interguvemamentale de la Nisa, din 2000, s-a adoptat ~l Carta drepturilor fundamentale din Uniunea Europeans.

4 C. Leicu, op. cit., p. 50.

108

Elemente de drept comunitar european

f) in fine, ultima categorie de izvoare ale dreptului comunitar 0 constituie regulamentele de ordine interioara, actele interinstitutionale, declaratiile si rezolutiile institutiilor comunitare, considerate ca fiind "surse complementare" ale dreptului comunitar de catre doctrina'. .

4.2. Sursele primare (originare) ale dreptului comunitar: tratatele comunitare

Doctrina de specialitate considera ca facand parte din dreptul cornunitar primar sau originar tratatele institutive, tratatele modificatoare si tratatele de aderare a noilor membrr', precum si alte tratate importante in ansamblul .corpue't-ului constitutional al Uniunii Europene". Aceste izvoare primare au focta juridica superioara tuturor celorlalte izvoare comunitare, si prezumtie absoluta de legalitate.

Tratatele institutive (C.E.C.O., e.E.E. si Euratom) sunt construite pe baze diferite, pentru a servi unor scopuri diferite, insa totodata ele alcatuiesc un ansamblu unitar si integral. Metodele de integrare preconizate de cele trei tratate sunt, de asemenea, diferite.

Astfel, Tratatele C.E.C.O. si Euratom sunt tratate avand ea seop integrarea sectoriala a economiei statelor membre, metoda utilizata in acest scop fiind, prin urmare, aceea a tratatului-lege, care reglementeaza in detaliu ~i cu caracter exhaustiv relatiile ce se stabilesc lntre diferite entitali nationale sau comunitare in legatura cu piata carbunelui si otelului, respectiv a energiei atomice.

Dimpotriva, Tratatul e.E.E. a stabilit anumite obiective ce trebuiau atinse de statele membre in vederea realizarii pietei unice europene si uniunii vamale, lasand in sarcina acestora alegerea modalitatilor concrete de realizare a obiectivelor; din acest motiv, el este considerat un tratat cadru, tratat de procedurd.

EI are ca obiect intreaga economie a statelor membre, nu doar la segmente ale acesteia, prin aceasta deosebindu-se din nou, fundamental, de celelalte doua tratate institutive, ce au adoptat abordarea sectoriala, Mai mult, tot din acelasi motiv, Tratatul C.E.E. se afla in pozitie de lege generald fa\a de celelalte doua tratate, care reglementeaza sectoare

I A se vedea C. Lefter, op. cit., p. 51.

2 A se vedea R. Munteanu, op. cit., p. 274; C. Lefter, op. cit., p. 51. , O. Manolache, op, cit., p. 18.

§4. Sursele dreptului comunitar

109

determinate ale economiei, prin urmare el se aplica, in principiu, si sectoarelor carbunelui si otelului, respectiv energiei atomice.. daca ~e pune insa problema contradictiei 'intre dispozitiile Tratatului C.E.E. ~I dispozitiile C.E.e.O. sau EURATOM, cele din urma prevaleaza.

Fiecare tratat are 0 structura tehnico-legislativa fermata din preambul, clauze introductive, clauze institutionale, clauze materiale, si clauze finale.

In preambul sunt specificate motivele de ordi~ politic ce. au stat la baza hotararii statelor membre de a crea respectiva Comumtate europeana, si scopurile, obiectivele Comunita~i (spre exemplu: pi~ta unica, libera circulatie a persoanelor, a capitalurilor, politica agncola comuna etc.). Nu exista 0 ierarhie a obiectivelor Comunitati!or europene, toate fiind la fel de importante, prin urmare institutiile comunitare nu s~pot "ascunde" 'in spatele nereusitei de a duc~ la 'indeplin!re u~ ~~:ectI~ comunitar, pentru a intarzia adoptarea masurilor necesare mdephmru unui

alt obiectiv comunitar.

Dispozitiile introductive prefigureaza actiunile ce trebuie 'i~treprinse de statele membre in vederea realizarii obiectivului sau obiectivelor Cornunitatii.

Clauzele institutionale vizeaza organizarea si functionarea ansam-

blului institutional comunitar, finantarea comunitatilor ~i statutul functio-

narilor publici comunitari. . . .

Clauzele materiale impun obligatii si confera dreptun diferitelor subiecte de drept implicate 'in realizarea obiectivelor comunitare, reglementand 'in acelasi timp actiunea sau inactiunea acestora. Asa cum am mai precizat, si aici tratatele procedeaza diferit, cele doua tratate secto~ riale fiind mai explicite 'in, reglernentari, in timp ce Tratatul C.E.E. fixeaza de regula obiectivele de atins, nu si mijloacele pentru aceasta,

In fine, clauzele finale cuprind dispozitii privind ratificarea tratatelo~ institutive, intrarea lor 'in vigoare si conditiile 'in care poate fi reahzata revizuirea acestora. Depozitarele tratatelor institutive, adica statele care pastreaza originalul acestor tratate, sunt Franta, respectiv Italia, statele pe

teritoriul carora s-au semnat tratatele. .

4.3_ Sursele derivate ale dreptului comunitar: actele comunitare 4.3,1. Actele comunitare. Notiune

Prin act comunitar, 'in sens larg, intelegem orice manifestare de vointa provenita de la institutiile comunitare. In sens restrans tnsa, in aceasta

110

Elemente de drept comunitar european

categorie .. sunt incluse numai manifestarile de voinja realizate in scopul produc~rn de efecte juridice in spatiul comunitar, in sensul conferirii unor dreptun sau a impunerii unor obligatii.

Actele comunitar~ trebuie sa fie conforme cu izvoarele primare ale dreptului comumtar ~I cu principiile de drept cornunitar,

. Actele comunitare poarta diferite denumiri ~i iau diferite forme: in slste~ul C.E.E. si EVRATO~, Consiliul V.E. ~i Comisia europeans adopta regulamente, decizii ~I directive obligatorii, respectiv recomanda-; ~I av~z.e rara carac_ter ~bligat~ri_~; in sistemul C.E.C.O., pe de alta parte, C:,~sla euro~e~na.elllite decizii (normative sau individuale) si recomandan obhgatom, in timp ce opiniile nu sunt obligatorii.

. Es~n\ial in definirea unui act comunitar nu este denumirea data acestuia, ~l continutul sau, de aceea, in caz de Iitigiu, calificarea unui act este facuta de Curtea Europeana de Justitie Mind in calcul obiectul si coatinutul actului, nu forma acestuia.

4.3.2. Regulamentul

I~ ~onformitate cu Tratatul C.E.E. I, regulamentul poate fi emis de catre _:olllisle ~au Consiliul V.E., are aplicabilitate generala, este obligatoriu in mtregul sau, e_ste direct aplicabilin toate statele membre, si forta sa juridica este supenoara celei de care beneficiaza actele normative interne/ .

• Apli~abilitatea generald desemneaza trasatura caracteristica a regulame~tulU! de a. fi formulat in abstract, in vederea aplicarii sale la un n~mar nedetenrunat de persoane, fiind corespondentul actului normativ din dreptul mtern al statelor membre '.

De. ace~.a, regularnentul va fi, prin definitie, aplicabil in mod repetat, unor srtuatii descrise in mod obiectiv in continutul sau

. Este reg~lamen~, de eX~'_Ilplu, actul co~unitar prin care sunt regulanzate ~~e\unle ~nel categorii de produse, sau prin care se impun anumite obligatii producatonlor de automobile din Vniune.

Curt~a Europeans de J ustitie are menirea de a interpreta in mod adecvat con\m~tul unui regulament, ~i de a valida calificarea ca atare a acestui act comumtar; cu alte cuvinte, nu denumirea data unui act comunitar este

I Art. 249 din Tratatul de la Roma

2 .

P. M. Dejarges, op. cit, p. 73; J. Rideau, op. cit., p. 147' D. Mazitu op cit

p.74.. ' ,..,

3 . .

A se vedea ~l C. Lefter, op. cit., p. 37; G. Ferreol (coord), op. cit., p. 73.

§4. Sursele dreptului comunitar

111

esentiala, ci natura sa, ce rezulta din continutul sau, Prin urmare, un regulament care contine decizii individuale va fi considerat ca regulament numai in partea sa normativa, excluzind deciziile individuale.

• Obligativitatea regulamentului in intregul siiu este 0 caracteristica a acestuia menita sa-l diferentieze de directiva, care este obligatorie numai in ceea ce priveste rezultat~l de obtinut, nu si in privinta mijloacelor de realizare a acestuia.

Statele membre nu pot aplica de 0 maniera selectiva ~i incompleta un regulament, chiar daca acesta a fost emis in considerarea unei situ alii specifice unei anumite zone din spatiul comunitar, deoarece regulamentul patrunde cu aceeasi forta juridica in toate sistemele de drept nationale, concomitent. Prin urmare, chiar daca el a fost emis pentru 0 situatie existenta la un moment dat intr-un stat, aplicarea sa se extinde la toate situatiile similare ce vor aparea, in timp, in oricare din statele membre.

• Aplicabilitatea directa a regulamentului, cea de-a treia trasatura caracteristica a acestui act comunitar, se refera la doua aspecte:

a) aplicarea sa in dreptul intern al statelor membre se face direct, fara a fi receptat prin norme nationale, Este interzisa preluarea dispozitiilor regulamentului in norme juri dice interne, deoarece in acest fel aplicarea regulamentului nu ar fi uniforma in toate statele membre, actele normative interne avand forta juridica diferita de la un sistem de drept la altul.

b) regulamentul are eject direct, adica este susceptibil de a conferi drepturi si de a impune obligatii celor vizati prin dispozitiile sale, drepturi si obligatii ce pot fi invocate de cei interesati in fata jurisdictiilor nationale sau comunitare, si de care acestea vor line seama.

Prin urmare, nu numai beneficiarul actului 11 poate invoca in ins tanta, ci ~i un tert, care se prevaleaza de el pentru a sustine existenta unei obligatii in sarcina destinatarului actului.

De asemenea, in caw I in care regulamentul instituie 0 obligatie pentru un stat membru, acestei obligatii Ii corespunde dreptul corelativ al resortisantilor statului de a se prevala de obligatia respectiva in fata jurisdicIii lor nationale sau comunitare, si de a obtine obligarea statului la respectarea ei deplina.

In fine, din jurisprudenta comunitara se desprinde ideea ca efectul direct al unui regulament destinat statelor se produce si pentru resortisantii acestuia in momentul in care intra in sfera lui de aplicare; astfel, obliga\ia de aremunera echitabil munca egala prestata de femei ~i de barbati se impune nu numai angajatorilor publici, ci si celor privati din

112

Elemente de drept comunitar european

statele membre, chiar daca destinatarele regulamentului ce reglementeaza acest aspect sunt statele membre, deci angajatorii publici' .

• Suprematia regulamentului fata de actele normative interne: statele membre n~ pot adopta rnasuri nationale care sa fie contrare regulamentului sau sa deroge de. la ace~ta, cu exceptia cazului cand chiar regulamen~l. prevede aceasta posibiluate. Este yorba de aplicarea in concret a ?nnClplUlU! suprematiei dreptului comunitar, de care am amintit mai sus m cadrul acestui capitol.

4.3.3. Directiva

Act specific com~nitar, e~is de regula de catre Consiliul V.E. dar si de. ~OIll1Sla europeana, directiva este obligatorie pentru statele membre in pnvmta r~zultatului ce trebuie atins, lasand organelor statale alegerea mijloacelor ~I e formei de realizare efectiva.

Directivele se emit in sistemul Tratatului C.E.E., si sunt adresate nU~aJ ~tatelor membre, prin urmare numai acestora le pot fi impuse obligain; directiva poate fi normativa sau individuala"

• Ob~igativitatea directivei. Directiva fixeaza doar cadrul, pe care fiecare din .state~e me,mbre trebuie sa-l aplice prin mijloace nationale (legi, acte admml~trallve), mtr-un anumit tennen, expres prevazur in cadrul ei.

V neon Insa, ?entru a se asigura ca directiva va fi implemenrata in confo.mutate cu mteresul comunitar, institutiile comunitare aduc limitari libertatii statel~~ de a alege forma sau mijlocul concret de implementare a directivei, stabilind direct anumite masuri de implementare obligatorii a fi lu~te. Alteori, este suficienta stabilirea obiectivului de atins -libera circulatie a persoanelor, de exemplu, pentru ca actiunea de executare sa fie intr-un fel, orientata", '

Metodele si formele de implementare a directivei trebuie alese intotdeau~a in asa fel incat sa asigure efectiva implementare a directivei si functionarea acesteia.

. lrr:_plementarea directivei nu echivaleaza cu receptarea dreptului cornu~tar m nonne nationale, ci trebuie facuta distinctie intre directiva si masunle de executare a acesteia, numai ultimele fiind cuprinse in nonne nationale

; Decizia 43n5. Drefrenne c/ Sabena, apud C. Lefter, op. cit., p. 40. 3 O. Bibere, op. ci!.,p. 165.

P. Moreau Defarges, op. cit, p. 74

§4. Sursele dreptului comunitar

113

• Aplicabilitatea directd a directivei constituie 0 problema discutabila, ce a stat in atentia doctrinei si jurisprudentei comunitare .

Din Tratatul C.E.E., reiese, printr-o interpretare per a contra rio, ca doar regulamentul are aplicabilitate directa, nu si directiva.

Curtea Europeana de Justitie a consacrat tnsa, prin deciziile sale, conceptia contrara, recunoscand aplicabilitatea directs a directive lor: fiind texte obligatorii, particularii au dreptul sa Ie invoce in fata jurisdictiei nationale sau comunitare. Interventia Curtii a fost determinata de intarzierea cu care statele implementau directivele'.

Conditiile necesare pentru ca directiva sa aiba efect direct sunt urmatoarele:

a) continutul directivei sa fie precis fonnulat $i neconditionat,

b) invocarea directivei se poate face numai ca modalitate de sanctionare a netranspunerii ei sau a transpunerii ei defectuoase in nonne nationale de catre statul membru.

Cu toata hotararea instantei judiciare comunitare de a transa problema, paradoxurile raman:

- daca statui aplica directiva prin nonne nationale, aceste nonne vor eonstitui obieetul actiunilor in justitie exercitate de partieularii vatamati, pe cand daca direetiva nu este implementata sau este implementata defeetuos, partieularii se vor prevala de dispozitiile aeesteia din urma;

- eoneeptul de aplieabilitate directa a direetivelor nu este eompatibil eu existenta actiunii in obligarea statelor la executarea lor2.

- argumentul folosit pentru fonnularea pozitiei jurisprudentiale este aeela ca aplicabilitea directs se manifesta prin intennediul masurilor de aplieare, dar apartine direetivei, nu aeestora.

Aplieabilitatea directa a' directivelor, ehiar si in conditiile impuse jurisprudential de Curtea Europeans de Justitie, nu este completa, deoarece direetivele ee sunt adresate statelor nu pot avea efect direct orizontal, adica nu pot fi invocate in raporturile dintre particulari, ci doar efect direct vertical, in relatia eu statui membnr'.

I C. Brice-Delajoux, J.P. Brouant, op. cit., p. 140; P. Moreau Defarges, op. cit, p. 74.

2 A se vedea, in acest sens, P. Moreau Defarges, op. cit., p. 78.

3 Decizia Marshall, 198!i - C. Lefter, op. cit., p. 61; C. Brice-Delajoux, J.P. Brouant, op. cit., p. 151; O. Manolache, op. cit., p. 135.

114

Elemente de drept comunitar european

Concluzionsnd, dad! in cazul regulamentului efectul direct este user de demonstrat, in cazul directivelor situatia trebuie analizata de la caz la caz. De asemenea, efectul direct vertical nu este insotit intotdeauna §i de efectul direct orizontal.

Ciit despre celalalr aspect al aplicabilirap] directe - Iipsa unei masuri de receptare interna - este admis ca directiva nu este receptata prin dispozitii legale sau reglementare interne, ci este doar aplicata prin astfel de mijloace.

• Aplicabilitatea imediata a directive lor cornporra aceleasi discutii ca §i aplicabiIitatea directa a acestora, in partea referitoare la lipsa unor rnasuri de receptare a directivei in dreptul intern al statului mernbru, prin urmare nu mai revenim.

• Suprematia directivelor in fata dreptului national a fost confmnata prin deciziile Curtii Europene de J ustitie, in sensul existentel unei obligatii pentru administra(ia si justitia statelor membre de a interpreta legislatia nationala in conformitate cu dispozitiile directivelor, dupa intrarea lor in vigoare.

4.3.4. Decizia

Decizia este obligatorie in intregul ei pentru toti destinatarii, indiferent daca acestia sunt state, persoane juri dice sau persoane fizice I. Suntem in prezenta unui act comunitar cu caracter individual, prin care institutiile comunitare (ConsiIiul V.E. §i Comisia europeans) reglementeaza situatii concrete, determinate, §i care se aplica unor subiecte, de asemenea, determinate. Prin decizie se pot impune obligatii, se pot autoriza actiuni, se poate refuza initierea unei actiuni in justitia comunitara, sau se pot da explicatii referitor la 0 alta decizie.

• Decizia este obligatorie In Intregime, din acest punct de vedere asemanandu-se cu regulamentul, insa indepartandu-se de directiva.

• Decizia are aplicabilitate imediata si directa. Aceasta trasatura a

deciziei se regaseste in toate componentele sale:

a) decizia se integreaza in dreptul intern din momentul adoptiirii ei,

b) rara a fi necesare masuri nationale de receptare, si

c) are efect direct In persoana destinatarilor ei ~i a tertilor care se pot prevala de ea.

I W. Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 238; J. Rideau, op. cit" p. 156.

§4. Sursele dreptului comunitar

115

4.3.5. Recomandarile §i avizele

Recomandarea este un act comunitar cu caracter neobIigatoriu, si este utilizata pentru a sugera anumite actiuni sau mactiuni statelor membre. Desi nu are efecte juridice, ea poate fi folosit~ de judecatorul com~mtar sau national pentru interpretarea unor dispozitii din actele obligatorii, sau din legislatia nationals. . .. . _ _ .

A vizul este 0 simple opinie ernisa de msntutra comumtara, pentru a ~l face cunoscut punctul de vedere in legatura cu anurmte aspec.te concrete. Avizele pot fi emise din oficiu sau la cererea persoanelor fizl~e sau jundice interesate, a statului membru sau a altor institutii comumtare, ~l nu produc efecte juridice.

4.3.6. Actele comunitare "nenumite"

Sunt considerate a fi surse ale dreptului comunitar si regulamentele de ordine interioara adoptate de institutiile comunitare, dec~aralllle mtennsntutionale prin care se precizeaza inrelesul anumitor nO(IUm sau concepte foiosite in actele comunitare (de exemplu, cheltuielile obligatorii), alte

decIaratii sau programe de actiune rara forta juridica I. .

Sur~ele de acest fel nu pot interveni in dorneniile reze:vate pnn tratate reglementarii prin acte comunitare, iar Curtea Europea~a de J ustitie are dreptul de a interpreta astfel de surse in a~a fel incat sa determine ade~ varata lor natura juridica, fiind inadmisibila dlSlmula:ea unui act com~ nitar intr-o declaratie sau rezolutie prezumata a fi lara efecte Jund~ce. In aceasta situatie Curtea va considera declaratia sau rezolutia ca fiind de fapt acte comunitare, si se va declara cornpetenta sa se pronunte asupra legalitatii lor.

4.3.7. Importanta dlstinctiei tntre actele comunitare, din perspectiva contenciosului comunitar

a) Prin aceea ca are caracter general, impersonal, specific actului normativ, regulamentul se deosebeste esential de decizie, care . are caracter

individual. . I' . tar' Aceasta distinctie are relevanta in planul contenciosu Ul comum .'

persoanele fizice sau juridice (desemnate cu un termen generic "partI-

I C. Brice-Delajoux, J. P. Brouant, op. cit., p. 124; J. Rideau, op. cit., p. 159.

116

Elemente de drepl comunitar european

§4. Sursele dreptului comunitar

117

cularii") nu pot intenta in fata Curtii Europene de Justitie actiuni contra regulamentelor, ci doar contra deciziilor. Explicatia rezida in imposibilitatea justificarii existentei unui interes direct si personal in cadrul acestor actiuni.

Dimpotriva, atunci cand 0 decizie este inclusa intr-un regulament, in sensul ca unele prevederi din regulament privesc in mod direct anumite persoane determinate, decizia respectiva poate fi atacata, separat, in fata instantei de judecata comunitare. Prin promovarea acestei jurisprudente, Curtea de J ustitie a incercat sa deseurajeze institutiile comunitare in incercarea lor de a .rnasca" deciziile individuale in regulamente, pentru a Ie face astfel inatacabile cu actiune directs in contenciosul comunitar.

b) recomanddrile ~i avizele sunt acte flira caracter obligatoriu, ele nu produc efecte juri dice, prin urmare nu sunt susceptibile a fi atacate pe calea unei actiuni directe in fata Curtii Europene de Justitie,

c) regulamentele pot fi atacate de catre particulari eu actiune directa numai daca au fost emise cu exees de putere.

d) directivele pot fi contestate direct de catre state, insa nu si de catre particulari, atunci cand destinatari sunt statele.

Trebuie precizat ca textele tratatelor nu fac distinctie intre forta juridica a unui regulament, a unei directive sau a unei decizii, prin urmare nu exista 0 ierarhie intre actele comunitare'. Nu se poate spune cu precizie care regulament are caracter de "lege" si care de "act administrativ".

Singura precizare 0 gasim in Regulamentul de functionare al Consiliului U .E., .unde se arata ca acesta actioneaza in calitate de legislator atunci cand adopta norme juri dice obligatorii pentru statele membre sau pe teritoriul acestora, sub forma de regulamente, decizii cadru sau directive. Constructia pretoriana are, lnsa, un caracter imprecis si este susceptibila de numeroase controverse.

4.3.8. Forme procedurale cerute de tratatele comunitare pentru adoptarea actelor comunitare

a) Forme procedurale anterioare adoptarii actului comunitar: avize, propuneri, solicitate de tratate si rara de care actul comunitar este anulabil

I In ansamblul dreptului comunitar, ierarhia normelor juridice este insa evidenta: tratatele comunitare, principiile de drept, acordurile internationale, actele comunitare - a se vedea V. Marcu, op. cit., p. 118.

de catre Curtea Europeana de Justitie. 0 astfel de forma procedurala anterioara este, spre exemplu, propunerea Comisiei europene, necesara pentru adoptarea actului comunitar de catre Consiliul U.E. sau de catre Consiliul U .E. ~i Parlamentul european, prin codecizie.

b) Forme procedurale concomitente adoptarii actului comunitar: motivarea faptica si juridica a actului.

Motivarea po ate fi cuprinsa si intr-un act anterior, si trebuie sa fie clara, sa nu lase loc la interpretari I. In lipsa motivarii sau in cazul motivarii insuficiente, actul este anulabil. In aprecierea suficientei motivarii trebuie avut in vedere caracterul normativ sau individual al actului, fiind acceptat eli acte1e individuale necesita 0 motivare mai detaliata2

c) Forme proceduraie posterioare adoptarii actului comunitar: publicarea si comunicarea actelor comunitare.

Regulamentele se publica in Jumalui Oficial ai Uniunii Europene, fiind acte normative formulate in abstract si aplicabile in mod repetat, si intra in vigoare in 20 de zile de la aceasta data, daca prin dispozitiile sale nu a fost prevazut un alt termen.

Deciziile si directivele se comunica persoanelor interesate, respectiv statelor membre, si se publica In acelasi Jurnal Oficial, producand efecte juridice de la data notificarii. Publicarea in Jurnalul Oficial este necesara pentru ca tertii sa ia cunostinta de actul comunitar'.

4.3.9. Executarea actelor comunitare care impun obligatii pecuniare

In cazul in care actul cornunitar impune anumite obligatii pecuniare unor persoane fizice sau juridice, cum ar fi amenzile, penalitatile etc, pentru executarea acestor obligatii sunt aplicabile regulile procedurale interne ale statului membru.

Responsabile cu emiterea "ordinului" care declanseaza procedura nationala de executare sunt insa autoritati diferite, de la stat la stat:

Ministerul de exteme, Ministerul justitiei, Grefierul sef al Curtii de apel, Curtea Suprema sau Primul Ministru etc",

I J. Rideau, op. cit., p. 131; e. Lefter, op. cit., p. 48; 0. Manolache, op. cit.,

p.145.

2 0. Tinea, Drept eomunitar general, op. eit., p. 211

31. Rideau, op. cit., p. 132; T.e. Hartley, op. cit., p. 128. 4 e. Lefter, op. cit., p. 48.

9.

ll8

Elemente de drept comunitar european

§4. Sursele dreptului comunitar

ll9

4.3.10. Actele comunitare in sistemul special al C.E.C.O.

In sistemul instituit prin Tratatul C.E.C.O., asa cum am mai precizat, Comisia european a define rolul primordial, ea adoptand decizii, care pot fi individuale sau normative. Deciziile, dar ~i recomandarile Comisiei europene, sunt obligatorii pentru destinatari, in timp ce opiniile sunt lipsite de efecte juridice'.

4.3.11. Proceduri aplicabile in vederea adoptiirii actelor comunitare

In principiu, actele comunitare se adopta de catre Consiliul V.E., la propunerea Comisiei europene ~i dupa consultarea Parlamentului european. Exista insa si unele proceduri speciale de adoptare actelor comunitare, in unele domenii expres precizate de tratate.

a) Procedura avizului conform. Procedura avizului conform este utilizata in relatia dintre Consiliul V.E. si Parlamentul european, atunci cand Consiliul V.E. intentioneaza adoptarea unui act comunitar in domenii cum ar fi: acordurile de asociere, cererile de aderare, cetatenia europeana, coeziunea economica si sociala, acordurile internationale, modul de scrutin uniform pentru alegerea Parlamentului european.

Procedura consta in adoptarea actului comunitar de catre Consiliul V.E., insa numai dupa obtinerea avizului conform (obligatoriu a fi cerut si al carui continut conditioneaza adoptarea actului) din partea Parlamentului ~i in concordanta cu acesta.

Lipsa avizului conform al Parlamentului european face ca actul comunitar sa fie nul".

b) Procedura de cooperare instiuuionald. Introdusa prin Actul Unic European, procedura cooperarii institutionale sernnifica faptul ca un act comunitar nu poate fi adoptat de Consiliul V.E. intr-un continut diferit fata de eel propus de Comisie decat cu unanimitate de voturi. Un rol important in cadrul acestei proceduri primeste Parlamentul european.

Etapele acestei proceduri pot fi sintetizate dupa cum urmeaza:

• Comisia trimite propunerea de act comunitar Consiliului U.E., care solicita avizul Parlamentului european.

to. Manolache, op. cit., p. 129.

2 W Weidenfeld, W Wessels, op. cit., p. 197.

• daca avizul Parlamentului aduce modificari propunerii Comisiei sau Consiliul V.E. are 0 alta opinie decat cea a Parlamentului, Consiliul V.E. va formula 0 "pozilie comuna",

• "pozitia comuna'' este trimisa Parlamentului, care are un termen de 3 luni pentru a se pronunta asupra ei:

- daca aproba expres sau tacit pozitia comuna, actul poate fi adoptat cu majoritatea obisnuita ceruta de tratate;

- daca respinge pozitia comuna t. actul poate fi adoptat numai cu unanimitate;

- daca propune amendamente, propunerea de act comunitar se reintoarce la Comisie, care:

- fie preia amendamentele si inainteaza 0 noua propunere, care va fi adoptata eu majoritate calificata in Consiliul V.E.,

- fie emite un aviz cu privire la amendamentele Parlamentului, explicand de ce nn le-a incorporat In propunerea de act comunitar, caz in care Consiliul V.E. poate adopta actul numai cu unanimitate.

c) Procedura codeciiiei. Procedura care face din Parlamentul european co-legislator, codecizia a fost introdusa prin Tratatul de la Maastricht, in urma insistentelor parlamentarilor europeni de a Ii se da 0 mai mare importanta In procesul decizional comunitar.

Acte1e comunitare adoptate prin codecizie au ca autori, prin urmare, atat Consiliul V.E., cat si Parlamentul european.

Domeniile in care se aplica procedura codeciziei sunt: piata interna unica, politieile comunitare prevazute in Tratatul de la Maastricht si in eel de la Amsterdam".

Etapele procedurii sunt urmatoarele:

• Comisia inainteaza propunerea de act comunitar Consiliului V.E., care cere avizul Parlamentului european. Daca avizul nu arnendeaza propunerea Com.isiei, actul este adoptat de Consiliul V.E. cu majoritate calificata.

• dad. avizul contine amendamente, Consiliul V.E. poate:

• sa adopte actul cu amendamentele din aviznl Parlamentului, cu majoritate calificata, sau

• sa formuleze 0 "pozilie cornuna", care este trimisa Parlamentului, Parlamentul are un tennen de 3 luni, dupa care:

I Pentru a respinge pozitia cornuna este necesara majoritatea absoluta,

2 Sunt astfel de politici: politica din sanatate, politica din cultura, din invata-

mant, politic a transporturilor, politica protectiei consumatorilor etc. '

1/

120

Elemente de drept comunitar european

§4. Sursele dreptului comunitar

121

I

I

I

~

- aproba .pozitia comuna" si astfel actul comunitar este implicit aprobat;

- respinge cu majoriatte absoluta pozitia cornuna si In acest caz actul

comunitar nu mai poate fi adoptat.

- propune amendamente la "pozi\ia comuna"; In acest caz, Cornisia trimite propriile observatii la amendamente, iar Consiliul U.E. are un termen de 3 luni pentru a adopta una din urmatoarele masuri:

- aproba amendamentele si actul este adoptat;

- respinge amendamentele, eaz In care intervine Comitetul de

conciliere. Comitetul este eompus dintr-un numar egal de reprezentanti ai Parlamentului si Consiliului U.E., ~i are ca seop realizarea concilierii intre cele doua institutii cornunitare, doua rezultate fiind posibile:

• obtinerea acordului partilor asupra unui anum it continut al actului cornunitar, caz In care actul se supune aprobarii In fiecare institutie, conform procedurii obisnuite (majoritate calificata In Consiliu, respectiv majoritate absoluta In Parlament)

• nu se obtine acordul partilor, si atunei actul nu poate fi adoptat.

4.4. Principiile generale de drept ~i drepturile omului - izvoare ale dreptului comunitar

Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie a fost cea care a impus unele principii generale de drept ca izvoare ale dreptului comunitar, In coneret fiind vorba de principii ca respeetarea dreptului la aparare, principiul legalitatii, al bunei credinte, al echitatii, al dreptului la recurs, al ierarhiei normelor juridice, principiul autoritatii de lucru judecat etc'.

Conferinta interguvernamentala de la Nisa, din 2000, s-a sold at ~i cu adoptarea Cartei drepturilor fundamentale din Uniunea Europeana'', care a fost elaborata de 0 conventie cornpusa din 30 de reprezentanti ai parlamentelor nationale, 16 reprezentanti ai Parlamentului european, 15 reprezentanti personali ai sefilor de stat sau de guvern si un comisar european. Prin proclamarea Cartei, s-a dorit punerea la dispozitia Curtii Europene de Justitie a unui instrument pentru analiza cornpatibilitatii actelor comunitare sau statale eu drepturile fundamentale. Dintre drepturi Ie fundamen-

I A se vedea, pentru detalii O. Manolache, op. cit., p. 20; .f. Boulais, op. cit., p. 222; T.e. Hartley, op. cit., p. 131; 1. Rideau, op. cit., p. 181.

2 V. Vese, A.L. lvan, op. cit., p. 225; A.C. Palin, op. cit., p. 12: O. Manolache, op. cit., p. 23.

tale, arnintim inviolabilitatea domiciliului, dreptul de a forma sindicate, dreptulla respectarea vietii private, dreptul de a alege ~i de a fi ales etc'.

4.5. Sursele "complementare" ale dreptului comunitar

Sursele complement are ale dreptului comunitar sunt acordurile internationale, incheiate fie de Uniune, fie de statele membre.

In primul rand, Uniunea Europeana, prin institutiile sale, poate incheia acorduri internationale cu alte state, aceste acorduri devenind parte a dreptului comunitar din momentul intrarii lor In vigoare. Important de retinut In legatura cu aceste acorduri este faptul ca ele au forta juridica superioara dreptului comunitar derivat sau altor surse de drept, Insa inferioara dreptului comunitar primar ~i principii lor generale de drepr',

Acordurile internationale ea sursa a dreptului comunitar pot fi de mai multe feluri:

- acorduri de asociere cu state care se pregatesc pentru aderarea la Uniune,

- aeorduri de cooperare cu state nemembre, incheiate de institutiile cornunitare;

- acorduri eomerciale eu grupari sau organizatii internationale (spre exemplu, eu GAIT - Acordul General pentru Tarife ~i Comert).

Alaturi de acordurile internationale incheiate de institutiile comunitare, exista si acorduri intre statele membre, pentru anumite obiective determinate In tratate, sau chiar In lips a unor astfel de prevederi; la aceste acorduri pot participa ~i state nemembre, cum ar fi cazul Acordurilor de la Schengen' privind trecerea libera a frontierelor interne si intarirea controlului la frontierele externe.

! in cazul incalcarii de catre un stat mernbru a unuia dintre drepturile fundamentale, Consiliul U.E. poate ajunge, in urma unei proceduri de ancheta si recornandari, sa suspende drepturile de vot ale acelui stat membru in cadrul Consiliului - a se vedea 0. Manolache, op. cit., p. 22.

2 C. Brice-Delajoux, 1. P. Brouant, op. cit., p. 124 3 C. Lefter, op. cit., p. 50.

4 Acordurile de la Schengen (localitate situata in Luxemburg, la inrersectia frontierei cu Franta si Germania), sunt formate dintr-o conventie de 33 de articole, sernnata in 1985 de Franta, Germania si statele Benelux, si una de 142 de articole, sernnata in 1990; statelor initiatoare Ii s-a alaturat in 1990 Italia, in 1991 Spania si Portugalia, In 1992 Grecia, in 1995 Austria, in 1996 Danemarca,

I I

122

Elemente de drept comunitar european

§S. Contenciosul comunitar

Categorii de actiuni si exceptii ce pot fi exercitate, respectiv ridicate in fata Curtii de Justitie si

a Tribunalului de Prima Instants

5.1. Actlunea in anulare

Prin actiunea in anulare reclamantul contests legalitatea actului comunitar. Actul comunitar, pentru a fi contestabil pe aceasta cale, trebuie sa iudeplineasca mai multe conditii:

- sa fie ernis de a institutie comunitara;

- sa se incadreze in categaria actelor susceptibile a fi atacate cu actiune

directa in anulare, acte prevazute Iimitativ in art. 173 al Tratatului C.E.E. si in art. 33, respectiv art. 38 ale Tratatului C.E.C.O. Este vorba de actele adoptate in comun de Parlamentul European si de Consiliul U.E., actele proprii ale Consiliului, Comisiei, Bancii Central Europene, altele decat recornandarile si avizele, precum si actele Parlamentului European destinate a produce efeete fata de terti 1;

Finlanda, Islanda, Norvegia si Suedia, iar In 2005 Elvetia, Conventiile au ca obiectiv armonizarea politicilor judiciare, politienesti si administrative, ill vederea luptei irnpotriva crirninalitatii internationale; se instituie de asemenea un sistem de libera trecere a frontierelor, rara controale sistematice, urmand ea acestea sa fie declansate numai la aparitia indiciilor unei infractiuni sau abateri; in fine, sunt stabilite conditiile de intrare a cetatenilor din state terte, atribuirea de vize pentru acestia la intrarea In spatiul Schengen. Dispozitivul Schengen a intrat 10 vigoare in 1995.

De remarcat ca spatiul Schengen contine si state nemembre ale U.E., dar care faceau parte din Spatiul Economic European sau din Confederatia Nordica, ce aplica un sis tern asernanator. Pentru detalii, a se vedea V. Hreblay, La Iibre circulation des personnes, Les accords de Schengen, PUF, Paris, 1994; G. Ferreol (coord.), op. cit., p. 182; P. Moreau Defarges, op. cit, p. 136; P. Fontaine, op. cit., p. 39.

I Sunt exceptate, prin unnare, actele emise de statele membre, ca subiecte de drept de sine statatoare - 0. Manolache, op. cit., p. 498; T.C Hartley, op. cit., p.349.

§S. Contenciosul comunitar

123

- sa produca efeete juridice', prin el insusr'.

Referitor la calitatea de parat a Consiliului european (compus din sefii statelor membre ale Uniunii Europene), s-a decis ca nu poate fi promovata 0 actiune vizand un act emis de acesta, dat fiind faptul ca el nu este cuprins in enumerarea lirnitativa a art.l73 din Tratatul C.E.E.; mai mult, Aetul Unic European (1985) ~i Tratatul de la Maastricht exclud in mod expres competenta jurisdictiei eomunitare de a controla legalitatea aces tor acte '.

Reclamant poate fi orice persoand fizica sau juridicd din statele membre ale Uniunii Europene, daca actul comunitar ataeat are caracter individual si 11 priveste in mod direct pe reclamant, indiferent daca ii este adresat sau nu4• In sistemul Tratatului C.E.C.O., in plus fa\a de aceste conditii, este necesar ca reclamantul (dad este a asociatie sau intreprindere) sa aiba un obiect de activitate circumscris domeniului sectorial al tratatului - industria carbunelui si otelului. Aetele comunitare normative, sau "cu caracter general", pentru a fi contestate de persoanele private, trebuie sa fi fost emise cu exces de putere (deturnare de putere) fata de reclamant5•

De asemenea, actiunea poate fi promovata de un stat membru sau de 0 alta institutie comunitara.'· Cel mai frecvent se gasesc in pozitia de

1 Sunt exc1use, astfel, actele care nu exprima 0 pozitie definitiva a institutiei cornunitare, ci sunt doar acte pregatiroare, exploratorii, parte a unci proceduri ce implica mai multe etape, precum si actelc revocate de institutia ernitenta, chiar si In cursul procedurii In fata Curtii Europene de Justitie - C Leicu, op. cit., p. 183; O. Manolache, op. cit., p. 498; S. Van Raepenbusch, Droit institutionnel de l'Union et des Cornmunautes europeennes, 3e edition, De Boeck Universite, Bruxelles, 2001, p. 489.

2 Sunt inadrnisibile actiunile introduse pentru anularea unei decizii confirmative, in conditiile in care prima decizie nu a fost atacata in termen -

O. Manolache, op. cit., p. 500.

3 O. Manolache, op. cit .. p. 500; C Lefter, op .. cit., p. 131.

4 1. Boulouis, op, cit., p. 352; 1. Rideau. op. cit., p. 709; C Leicu, op. cit.,

p. 183; V. Marcu, op. cit., p. 209. S-a decis, astfel, ca 0 decizie adresata unui stat poate privi direct 0 persoana fizica sau juridica, insa nu aceeasi concluzie se poate sustine 111 cazul unei decizii care acorda statului membru puteri discretionare - O. Manolache, op. cit., p. 505; In acest ultim caz, precizam noi, doar nonnele interne, nationale, pot afecta direct persoanele private.

5 S. Van Raepenbusch, op. cit., p. 489; 1. Boulouis, op. cit., p. 353.

'I

124

Elemente de drept comunitar european

§5. Contenciosul comunitar

125

reclamant, in astfel de litigii, Comisia Europeana, Consiliul V.E. si statele membre 1. De altfel, este de remarcat ca subiectele de drept "institulionale" sunt considerate ca "rec1amante privilegiate", deoarece ele nu trebuie sa demonstreze existenta unui interes, acesta fiind prezumar'.

Termenul de contestare a actelor comunitare in fata Curtii Europene de Justitie este de 2 luni de la publicarea actului, notificarea lui catre rec1amant, respectiv de la efectiva luare la cunostinta a actului (atunci cand beneficiar este un alt subiect de drept)",

Horararea Curtii are ca si finalitate, in cazul admiterii actiunii declararea nulitatii de~iziei atacate, cu efecte pentru trecut si pentru viitor4. Exceptie fac efectele actelor normative deja produse, fata de care nulitatea se acopera. Curtea trebuie insa sa precizeze de fiecare data cand efectele unui regulament se definitiveaza, care sunt aceste efecte.

Anularea actului poate fi si partiala, insa in nici un caz Curtea nu poate recurge la injonciiuni' la adresa institutiei comunitare emitente, la modificarea sau inlocuirea directa a actului acesteia. Problema va reveni spre rezolvare legal a tot institutiei comunitare al carei act ilegal a fost anulat. Nu trebuie insa inteles ca institutiei emitente nu-i incumba obligatia respectarii conditiilor legale la emiterea unui alt act, care sa-l inlocuiasca pe eel anulat, precum ~i la emiterea unor acte ulterioare conexe. In situatia pasivitatii institutiei de a inlocui dispozitiile similare din alte acte, rarnase in vigoare, remediul juridic este promovarea unei actiuni interneiate pe art. 175 din6 Tratatul C.E.E. (relativa la abtinerea institutiilor comunitare de a actiona) .

In fine, precizam ca functionarii publici comunitari (categorie care cuprinde oficialii Cornunitatilor, alti functionari, precum si cei care reclama acest statut') au 0 legitimare procesuala activa specials, rezultand

, e. Leicu, op. cit., p. 183

21. Boulouis, op. cit., p. 353 ; O. Manolache, op. cit., p. 501; TiC. Hartley, op. cit., p. 349.

3 Art. 173 alin. 4 din Tratatul C.E.E. A se vedea ~i J. Rideau, op. cit., p. 733;

V. Marcu, op. cit., p. 209

4 T. <;:. Hartley, op. cit., p. 431

5 Injonctiunea se refera la obligarea institutici sa faca ceva, exercitarea de presiuni asupra acesteia, sau ordonarea realizarii unui anumit lucru.

6 S. Van Raepenbusch, op. cit., p. 489; J. Boulouis, op. cn., p. 356;

O. Mono/ache, op. cit., p. 510

7 O. Manolache, op. cit., p. 550.

nu din tratatele constitutive, ci din Statutul functionarilor comunitari 1, de a se plange impotriva sanctiunilor disciplinare ce Ie-au fost aplicate, sau impotriva modului de rezolvare a unei petitii pe care au inaintat-o "autorita!ii investite cu puterea de numire,,2.

. Doctrina apreciaza ca suntem tot in prezenta unei actiuni in anulare'; ipotezele pe care functionarii comunitari trebuie sa Ie aiba in vedere pentru a intenta 0 actiune de acest fel fiind urmatoarele: a) autoritatea investita cu puterea de numire a emis 0 decizie care-I nemultumeste, in urma exercitarii de catre acesta a dreptului de petitionare; b) autoritatea investita cu puterea de numire emite din oficiu un act prejudiciabil pentru functionarul public. La randul ei, ultima ipoteza presupune doua aspecte: fie autoritatea emite un act, fie se abtine de la a-I emite, desi era obligata prin Statut sa 0 faca".

Accesul Ia justitia comunitara este conditionat de efectuarea unei proceduri prealabile administrative, in fata autoritatii investite cu puterea de numire, care poate fi chiar superiorul ierarhic a1 functionarului in cauza". Termenul de sesizare a jurisdictiei comunitare este de 3 luni de la primirea raspunsului (explicit sau implicit) la procedura prealabila administrativl{ Daca intervine 0 decizie explicita ulterior deciziei implicite, aceasta va determina curgerea unui nou termen de 3 luni, desigur daca termenul anterior de 3 luni nu expirase la data emiterii ei.

"

A se vedea, pentru dezvoltari privitoare la functionarii publici cornunitari,

C. Calinoiu, v. Vedinas, Teoria functiei publice comunitare, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999.

: e. Calinoiu, v. Yedinas, op. cit., p. 192; 1. Rideau, op. cit., p. 773.

O. Manolache, op. cit., p. 550. in sensul ca aceasta actiune face parte din randul procedurilor speciale, a se vedea J.P. Filipescu, A. Fuerea, Drept institulIOn:1 comumtar european, editia a V-a, Ed. Actami, Bucuresti, 2000, p. '141.

C. Calinoiu, V. Yedinas, op. cit., p. 190.

5 A se vedea pentru detalii si D.e. Dragos, Recursul administrativ si contenciosul administrativ, Ed. All Beck, 2001.

6 Prin exceptie, daca functionarul urmareste suspendarea executarii actului ataeat, actiunea poate fi formulata imediat ce a fost sesizata autoritatea investita cu puterea de numire - C. Cdlinoiu, V. Vedinas, op. cit., p. 194.

126

Elemente de drept comunitar european

§5. Contenciosul comunitar

127

5.2. Acriunea relativa la abtinerea (omisiunea) institutiilor comunitare de a actiona' ("acliunea in carenla,,)2

Aceasta are ca scop constatarea pe cale jurisdictionala a inertiei institutiilor comunitare, relativ la 0 anumita problema adusa in atentia lor.

Legitimare procesuala pasiva au institutiile coinunitare expres prevazute in tratate: Parlamentul'', Consiliul de Ministri si Comisia Europeana, pe cand reclamanti pot fi persoanele fizice si juridice, statele membre, precum si orice institutie comunitara (cu exceptia Curtii Europene de J ustitie, fiindca in afara de cazul in care un functionar al acestei institutii se plange contra unui act vatarnator, este greu de imaginat un litigiu in care Curtea este ~i parte, si judecator 4).

in sistemul Tratatului C.E.C.O.insa, legitimare pasiva are doar Comisia europeana, iar legitimare activa au statele membre, Consiliul U.E., persoanele juridice cu activitate specializata In domeniul carbunclui si otelului (art. 3Si.

in caz de admitere a actiunii, Curtea Europeana de Justitie declara ilegala inactiunea institutiei comunitare, si, in consecinta, 0 obliga sa emita actul impus de normele comunitare. Nu se face distinctie intre actele obligatorii a fi emise si actele neobligatorii, prin urmare opinia dominanta este in sensul ca actiunea poate avea ca obiect si emiterea unei recomandan sau a unui aviz".

I O. Manolache, op. cit., p. 49; T.C Hartley, op. CiL, p. 349; C Leicu, op. cit., p. 183; C Lefter, op,.ciL, p. 131.

2 S. Van Raepenbusch, op. cit., p. 470; 1. Boulouis, op. CiL, p. 359, sau "recursul in carenta" - V. Marcu, op. cit., p. 212.

3 Pentru opinii diferite cu privire la calitatea procesuala pasiva a Parlamentului European, inainte si dupa Tratatul de la Maastricht, a se vedea T. e. Hartley, op. cit., p. 349; e. Leicu, op. CiL, p. 183; O. Manolache, op. CiL, p. 510;

V. Marcu, op. CiL, p. 201.

4 A se vedea, in acest sens, O. Manolache, op. cit., p. 520.

51. Boulouis, op. cit., p. 360; 1. Rideau, op. cit., p. 740; V. Marcu, op. cit., p. 214

6 A se vedea, pentru aceasta opinie, O. Manolache, op. cit., p. 520. In sens contrar, s-a considerat ca insasi econornia sistemului de contencios comunitar exclude, de principiu, controlul de legalitate al actelor neobligatorii, fiind de asemenea inexplicabil de ce sa fie atacabile pe aceasta cale actele care nu sunt atacabile prin nici 0 alta actiune contencioasa - A. Barav, Considerations sur la specificite du recours en carence, Revue trimmestrielle de droit europeen, nr.1/1975, p. 59, apud 1. Boulouis, op. cit., p. 362, ~i O. Manolache, op. cit., p. 522

Dupa efectuarea procedurii administrative prealabile obligatorii, si numai in cazul in care aceasta nu se finalizeaza cu exprimarea unei pozitii de catre institutia comunitara - caz in care este deschisa calea unei actiuni in anulare - reclamantul are la dispozitie un termen de 2 luni in care sa sesizeze Curtea Europeana de Justine. Termenul incepe sa curga de la expirarea unui alt termen de 2 luni, ill care institutia cornunitara trebuia sa raspunda la recursul administrativ prealabil.

5.3. Exceptia de ilegalitate

Exceptia de ilegalitate este utila datorita limitarii, in timp, a posibilitatii introducerii actiunii in anulare, precum si datorita faptului ca actele normative nu pot fi contestate decat de statele membre sau de institutiile comunitare. Se pune problema ce se intampla cu un act normativ ilegai, in momentul executarii lui printr-un act individual.

Persoanele fizice sau juridice vor putea, in acest caz, sa conteste decizia de executare a regulamentului sau a oricarui alt act normativ ridicand in cursul procesului exceptia de ilegalitate a actului normativ'. Actul normativ devine inaplicabil in speta, ramanflnd insa sa-si produca efectele juridice in continuare, rara a fi anulat. Va fi anulata doar decizia emisa in temeiul actului normativ'.

Exceptia de ilegalitate este 0 procedura accesorie cererii principale de anulare a deciziei individuate', si nu poate fi ridicata de particulari impotriva unui act care putea fi contestat pe calea unei actiuni in anulare, dar a expirat termenul legal".

Creata in principiu in favoarea persoanelor care nu au actiune directa in contra actelor normative, exceptia de ilegalitate poate fi utilizata de

I Art. 184 din Tratatul C.E.E.

2 S. Van Raepenbusch, op. cit., p. 572; T'C. Hartley, op. cit., p. 3401; 1. Rideau, op. cit., p. 749; V. Marcu, op. cit., p. 224; C Leicu, op. cit., p. 185; C Lefter, op. cit., p. 134.

3 V. Marcu, op. CiL, p. 225. Ca ~i consecinta a caracterului sAu accesoriu, exceptia de ilegalitate trebuie sa aiba ca obiect un act normativ aflat intr-o legatura suficienta cu actul individual contestat pe cale principala, Prin urmare, daca sunt doua decizii individuale, constituind un tot unitar, este suficient ca doar una dintre ele sa comporte 0 legatura juridica cu dispozitia normativa in cauza=- 1. Boulouis, op. cit., p. 391.

4 O. Manolache, op. cit., p. 517

I

I

128

Elemente de drept comunitar european

orice parte a unui litigiu comunitar': ea poate fi invocata, prin unnare, si de un stat membru, care are la dispozitie si actiunea In anulare",

5.4. Recursul in interpretare (decizia in chestiuni prealabile)

Tratatele3 consacra posibilitatea formularii unei cereri de interpretare a unui act comunitar, care este adresata de catre un organ de jurisdictie national Curtii Europene de Justitie, si are ca obiect obtinerea unei hotarari preliminare cu privire la validitatea sau sensul acestuia. Tribunalul national poate actiona la cererea oricarei pliqi, fie ea persoana juridica, fizica, sau institutie publica nationals".

Suntem In prezenta unei adevarate "ac\iuni prejudiciale'", ce implica organele de jurisdictie statale ~i cele comunitare. Hotararea preliminara obtinuta pe aceasta cale obliga organul jurisdic,p0nal national la solutionarea cauzei cu respectarea interpretarii date . Precizam tnsa ca este yorba de 0 dezlegare a problemelor de drept ale pricinii, Curtea Europeana de Justitie neavand competenta de a verifica faptele.

5.5. Actlunea in daune contra Instltutlilor comunitare

to prezenta conditiilor generale ale raspunderii extracontractuale pentru daune (existenta prejudiciului, existenta unui act comunitar culpabil sau a unei omisiuni culpabile ~i legatura de cauzalitate dintre cele doua elemente), reclamantul poate obtine compensarea daunelor cauzate prin actul comunitar'.

I C. Leicu, op. cit., p. 185; C. Lefter, op,.cit., p. 134. 2 O. Manolache, op. cit., p. 517

3 Art. 177 C.E.E. respectiv art. 150 C.E.C.O.

41. Rideau, op. cit., p. 837; V. Marcu, op. cit., p. 200; C. Lefter, op. cit., p. 135.

5 M. Lagrange, L'action prejudicielle dans le droit interne des Etats membres et en droit communautaire, in Revue trimmestrielle de droit europeen, or. 211974, p. 277, si J. Couzinet, Le renvoi en apreciation de validite devant 1a Cour de justice des Communautes europeenes, in Revue ttimmesttielle de droit europeen, or. 4/1976, p. 651, apud O. Manolache, op. cit., p. 518,520; J. Rideau, op. cit., p. 837.

6 C. Leicu, op. cit., p. 186.

7 In aceasta privinta, Tratatu1 C.E.E. dispune, In art. 215, ca in materie de raspundere extracontractuala, Comunitatea trebuie sa repare daunele cauzate de institutiile sale si de agentii sai In exercitiul functiilor lor; a se vedea si S. Van Raepenbusch, op. cit., p. 531; T.C. Hartley, op. cit., p. 448; J. Rideau, op. cit., p. 765; V. Marcu, op. cit., p. 222; C. Lefter, op. cit., p. 135.

§5. Contenciosul comunitar

129

Actiunea In daune poate avea si caracter autonom, atunci cand actul culpabil a fost anulat sau cand, desi este ilegal, el nu poate fi atacat in mod direct de persoana interesata'.

Uneori, raspunderea pentru daune poate fi angajata si daca actul a fost emis de 0 autoritate nationala, msa in aplicarea unor norme comunitare sau a unor instructiuni cu caracter obligatoriu date de Comisia Europeana'.

5.6. Recursul contra actelor statelor membre

Distinct de contenciosul actelor comunitare, exista posibilitatea contestarii in fata jurisdictiei comunitare a actelor emise de statele membre cu nerespectarea tratatelor si a dreptului comunitar in general.

Calitate procesuala activa au in acest caz doar alte state membre sau Comisia Europeana, nu ~i persoanele fizice sau juridice", prin unnare suntern in prezenta unui litigiu intre doua persoane juridice de drept public.

Dupa epuizarea fazei administrative" Comisia poate introduce actiunea oricand, nefiind limitata de vreun tennen.

Curtea Europeans de Justitie nu va putea anula actele emise de statui membru eu incalcarea tratatelor, deoarece ar insemna ca se substituie judecatorului statului respectiv. Ea poate numai constata neindeplinirea obligatiilor, statui fiind obligat sa ia masurile neeesare pentru inlaturarea abaterii.

Nu exists un tennen pentru executarea hotararii Curtii, insa este evident ca se impune executarea ei cat mai curand posibil", Conform Tratatului de la Maastricht, statele membre au obligatia executarii hotarilrii6• Dac1i statui in cauza nu ia masurile necesare pentru executarea hotararii,

I J. Boulouis, op. cit., p. 365; O. Manolache, op. cit., p. 540. 2 C. Leicu, op. cit., p. 187.

3 Persoanele fizice sau juridice pot doar sesiza Comisia europeans, printr-o plangere redactata intr-o forma prestabilita, aceasta nefiind obligato sa actioneze in instanta statui membru; prin urmare, in cazul unui raspuns negativ I~ pliingere, nu exista nici posibilitatea contestiirii lui in justitie pe calea unei actiuni viziind abtinerea Comisiei de a actiona - O. Manolache, op. cit., p. 540; C. Leicu, op. cit., p. 181; V. Marcu, op. cit., p. 215; C. Lefter, op,.cit., p. 134.

4 A se vedea, pentru dezvoltari, D.C. Dragos, op. cit., p. 44.

5 1. Boulouis, op. cit., p. 378; W Weidenfeld, W. Wessels, op. cit., p. 71;

O. Manolache, op. cit., p. 538.

6 In acest sens, a se vedea si P. Moreau Defarges, op. cit., p. 64.

130

Elemente de drept comunitar european

Comisia, dupa efectuarea unei proceduri prealabile asernanatoare celei initiale, va sesiza din nou Curtea, precizand de aceasta data si sanctiunile pecuniare, sub forma de daune cominatorii sau sume forfetare, la care propune sa fie obligat statui membru. Curtea poate line seama de propunerile Comisiei sau nu, stabilind ea lnsasi daunele cominatorii sau 0 suma forfetara. Aceasta posibilitate acordata Curtii se explica prin probabilitatea conformarii partiale a statului la hotararea initiala a acesteia.

In cazul actiunii initiate de un stat membru contra altui stat membru, ulterior efectuarii procedurii prealabile in fata Comisiei europene, procedura jurisdictionala, in fata instantei comunitare, este aceeasi I.

I S. Van Raepenbusch, op. cit., p. 568; O. Manolache, op. cit.vp, 540.

Capitolul IV

Siutezli a Constitutiei Uniunii Europene

§1. Precizari iotroductive. Structura

Textul Constitutiei, adoptat in 2004, presupune existenta unui singur tratat, care sa inlocuiascd toate tratatele comunitare existente in prezent, in asa fel incat claritatea textelor fundamentale sa creasca si acestea sa fie mai, accesibile tuturor celor interesati,

In preambulul Constitutiei, se reafirma convingerea popoarelor europene ca, ramanand mandre de istoria proprie si de identitatea nationala, sunt determinate sa depaseasca vechile probleme ce Ie despart si, unite mai mult decat oricand, sa-si faureasca un destin comun.

Constitutia este construita pe patru parti:

- parte a I contine dispozitii care definesc Uniunea Europeana, obiectivele sale, puterile sale, procedura de adoptare a deciziilor si instirutiile unionale.

- in partea a II-a a fost incorporata Carta drepturilor fundamentale din Uniunea Europeans, adoptata la Nisa in 2000.

- partea a III-a se concentreaza mai mult asupra politicilor Uniunii Europene continand multe prevederi din actualele tratate comunitare.

- partea a IV -a contine clauze finale, inclusiv procedura de adoptare si revizuire a Constitutiei,

In cele ce urmeaza vomincerca prezentarea, succinta, a imaginii Uniunii Europene asa cum se prefigureaza ea in Constitutie, insistand numai asupra aspectelor institutionale si de drept comunitar, nu si asupra drepturilor fundamentale incluse in proiect sau asupra politicilor comunitare.

§2. Uniunea Europeana - persoana juridica, Obiectivele ~i valorile Uniunii Europene

Pe baza Constitutiei, ia fiinta Uniunea Europeans, ca uniune a popoarelor si statelor europene, cu personalitate juridica: Uniunea este deschisa

132

Sinteza a Constitutiei Uniunii Europene

§4. Puterile Uniunii

133

tuturor statelor europene care adera la principiile ~i valorile sale (demnitatea umaria, libertatea, democratia, egalitatea, statui de drept ~i drepturile omului, pluralismul, toleranta, justitia si solidaritatea, nediscriminarea), si se angajeaza sa Ie promoveze impreuna cu celelalte state europene.

Libertatea de circulatie a persoanelor, a produselor, a serviciilor si capitalului sunt garantate pe teritoriul unional, iar orice discriminare pe criterii de nationalitate este interzisa,

Telul Uniunii este de a promova pacea, valorile sale si bunastarea cetatenilor sai, Ea of era cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate si justitie, si 0 piata unica in care competitia este libera, Printre scopurile sale se numara ~i realizarea unei Europe cu 0 dezvoltare durabila, bazata pe cresterea economica echilibrata, pe 0 economie de piajii. sociala si competitiva, precum si pe cresterea preocuparii pentru imbunatii.jirea mediului ineonjurii.tor.

Pentru realizarea obieetivelor sale, Uniunea beneficiaza de anumite puteri, conferite ei de catre statele membre prin intermediul Constitutiei, ~i foloseste metoda comunitara de integrare, intr-un sistem institutional unie.

Uniunea recunoaste identitatea nationala a statelor membre, inc1usiv autonomia regionala si locala; de asemenea, este recunoscuta existenta in continuare a functiilor esentiale ale statelor cum ar fi asigurarea integritatii teritoriale, mentinerea ordinii si a respectarii legii, salvgardarea securitatii interne.

Conform principiului cooperarii sincere, statele membre si Uniunea se asista reciproc in realizarea obiectivelor prevazute in Constitutie, iar statele membre sunt tinute sa se abtina de la orice actiuni sau inactiuni care ar putea pune in primejdie realizarea acestor obiective.

Uniunea are personalitate juridic a si are dreptul de a sustine, in aceasta calitate, valorile proprii si interesele unionale in arena internationala. Ea va milita pentru pacea, securitatea si dezvoltarea durabila a planetei, solidaritatea si respectul reeiproe dintre popoare, comertul liber si coreet, eradicarea saraciei si respectul drepturilor omului, in special ale copiilor, respeetul si consolidarea dreptului international.

§3. Cetatenia europeans ~i drepturile fundamentale

3.1. Cetatenia europeana

Cetatenia europeana este complementara cetateniei nationale si nu 0 mlocuieste.

Cetatenii europeni au urmatoarele drepturi: dreptul de a se muta ~i stabili liber pe teritoriul Uniunii, dreptul de a vota si candida la alegerile pentru Parlamentul european si in alegerile municipale, dreptul la protectie consulara si diplomatica, dreptul de a adresa petitii Parlamentului european, Mediatorului european sau altor institutii, intr-una din limbile ofieiale ale Uniunii, si de a primi raspuns in aceeasi limba. Lista drepturilor cetatenilor europeni nu este exhaustiva, ci se cornpleteaza eu drepturile prevazute in capitolul dedi eat activitatilor demoeratiee, .vietii demoeratice" a Uniunii, cum ar fi dreptul de a lua parte la aceasta activitate sau de a a yea acces la documentele unionale.

3.2. Drepturile fundamentale

Datorita faptului ca, pana acum, desi aprobata de Conventia de la Nisa, din 2000, Carta drepturilor fundamentale din Uniunea Europeana nu a fost incorporata in tratatele comunitare, si, prin urmare, nu are forta juridica, nu este obligatorie, Constitutia dedica partea a II-a aeestei carte, ingloband-o ~i conferindu-i valoare de norma juridica obligatorie.

Ineorporarea unei liste proprii de drepturi fundamentale in Constitutia europeana nu semnifica insa extinderea puterilor Uniunii; institutiile europene ~i statele membre sunt tinute sa res peete Carta atunci cand implementeaza legislatia Uniunii, iar Curtea Europeana de Justitie va asigura respeetarea ei.

Continutul Cartei este mai larg dedit al Converuiei Europene a Drepturilor Omului (1950), ratificata de toate statele membre ale U.E., cuprinziind si drepturi sui generis, cum ar fi dreptul la 0 administrare corespunzatoare, drepturile sociale ale muncitorilor, protectia datelor personale si drepturi bioetice. Incofporarea Cartei in Constitutia unionala nu exclude aderarea Uniunii - care a dobiindit personalitate juridica si este in masura sa adere la conventii internationale -la C.E.D.O., ci este doar un pas complementar.

§4. Puterile (competentele) Uniunii

Constirutia stabileste elar domeniile in care statele membre i~i transfera competentele in favoarea Uniunii, ~i introduce 0 elasificare a puterilor (competentelor) unionale:

10.

134

Sintezi: a Constitutiei Uniunii Europene

§5. Apartenenta fa Uniunea Europeana

135

II I

- competente exclusive, care apartin numai Uniunii, ~i care includ comertul cu state terte si concurenta in piata interna,

- cornpetente partajate de Uniune cu statele membre, care sunt exercitate de Uniune numai in cazurile si in masura in care actiunea sa este mai eficienta dedit cea a statelor menbre. Domeniile in care se manifesta acestea sunt cele mai importante: piata interna unica, politica agricola comuna, politica mediului, politica in transporturi, politica de azil si de imigratie, cooperarea politieneasca si judiciara,

- competentele rezervate - ele apartin in continuare statelor membre, Vniunea putand doar sa sprijine realizarea unor actiuni in aceste domenii, tara a avea puterea de armonizare a legislatiei interne. Raman in cornpetenta statelor cultura, educatia, sportul, protectia civila,

In alte domenii insa, cum ar fi politica ocuparii fortei de munca, politica sociala sau politica economica, statele membre considera ca Vniunea este chemata sa Ie coordoneze politicile nationale, Prin urmare, V niunea nu are dreptul sa legifereze unitar, ci sa coordoneze anumite eforturi nationale in vederea realizarii mai eficiente a scopului propus.

In fine, Vniunea dobandeste competcnte si in domeniul politicii exteme si de securitate comuna, fiind abilitata sa urmareasca realizarea acesteia in baza solidaritatii tuturor statelor membre, in scopul final al realizarii unei aparari comune.

In scopul instituirii unei anumite flexibilitati in sistem, proiectul prevede ca, Consiliul V.E., votand cu unanimitate si dupa obtinerea avizului conform al Parlamentului european, este abilitat sa "umple" orice goluri ce vor aparea in ceea ce priveste cornpetentele unionale stabilite de Constitutie, atunci cand 0 actiune la acest nivel este necesara in vederea realizarii obiectivelor prevazute de Constitutie.

Principiul subsldiaritatil, Menit sa asigure exercitarea corecta a puterilor conferite Vniunii prin Constitutie, principiul presupune ca Vniunea sa actioneze doar in masura in care actiunea sa este necesara si, in acelasi timp, mai eficienta decat cea a statelor membre; de asemenea, el are ca scop rnentinerea deciziei la nivelul eel mai apropiat de cetatean, verificand constant daca actiunea comunitara este mai eficienta decat ce se poate intreprinde la nivel national, regional sau local.

Principiul proporponalitapi, ca parte a principiului subsidiaritatii, are menirea de a veghea ca actiunea cornunitara sa nu depaseasca, prin continut sau forma, ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului comunitar.

Proiectul urrnareste intarirea acestor dona principii, cerand ca de fiecare data cand Comisia europeana face 0 propunere de act normativ, ea sa explice in ce fel a luat in considerare cele doua principii. Pentru prima data, de asemenea, parlamentele nationale primesc dreptul de a examina orice propunere a Comisiei, din aceeasi perspectiva, si sa emita 0 opinie motivata; daca 0 treime din parlamentele nationale au aceeasi opinie, Comisia va fi nevoita sa-si revizuiasca propunerea. In fine, Curtea Europeana de Justitie poate fi sesizata pe motivul incalcarii principiului subsidiaritatii,

Spre 0 Vniune legitima ~i democratica, Proiectul de Constitutie defineste pentru prima data bazele democratice ale Vniunii si consolideaza expresia lor tangibila.

Astfel, sunt prevazute noi obligatii in sarcina institutiilor europene in ceea ce priveste consultarea societatii civile, transparenta decizionala, accesul la documente de interes public si protectia datelor personale. Se recunoaste rolul important al partenerilor sociali si a bisericilor, iar cetatenii primesc dreptul de a provoca, prin strangerea unui milion de sernnaturi, redactarea de catre Comisie a unei propuneri de act normativ.

§5. Apartenenta la Uniunea European!

Poate adera la Vniune orice stat european care-i impartaseste si respecta valorile. Accederea in aceasta structura este votata cu unanimitate de Consiliul V.E., trebuie aprobata de Pariamentul european si ratificata de toate statele membre. .

In cazul in care un stat membru violeaza persistent si in mod serios valorile Vniunii, Consiliul V.E., votand cu unanimitate (rara a considera votul statului in cauza), cu aprobarea Parlamentului european (vot de doua treimi), poate suspenda drepturile statului membru in cadrul Vniunii.

Orice stat membru se poate retrage din Vniune, prin utilizarea mijloacelor juridice consacrate de dreptul sau national; in acest caz, conditiile de retragere si relatiile viitoare dintre acest stat si Vniune vor fi stabilite intr-un Acord adoptat de Consiliu cu majoritate calificata dupa aprobarea Parlamentului european. Constitutia inceteaza sa se mai aplice statului retras din momentul in care intra in vigoare Acordul de retragere, sau, in

136

Sinlezi! a Constitutiei Uniunii Europene

§6. Institutiile Uniunii Europene

137

cazul in care nu se poate incheia un astfel de acord, la 2 ani' de la notificarea retragerii.

Daca statui retras va dori sa reintre in Uniune, el va trebui sa parcurga toate etapele unei aderari,

§6. Instltutiile Uniunii Europene

Sistemul institutional al Uniunii Europene va fi format din Consiliul european, Parlamentul european, Comisia europeana, Consiliul de ministri, Curtea de J ustitie. De asemenea, un rol important in politica economica si rnonetara a Uniunii va juca Banca Central Europeana, in timp ce Curtea auditorilor (Curtea de conturi) va verifica veniturile si cheltuielile Uniunii. Ca si organisme consultative, continua sa functioneze Comitetul regiunilor si Comitetul economic si social.

Parlamentul european, forul de reprezentare a popoarelor europene, are rol de co-legislator si de autoritate bugetara, alaturi de Consiliu, si exercita controlul asupra Comisiei. Parlamentul va alege Presedintele Comisiei.

Domeniile in care procedua codeciziei se aplica sunt mai numeroase, iar noua denumire sub care procedura va fi cunoscuta este aceea de .procedura legislativa",

Numarul maxim de parlamentari europeni alesi prin sufragiu direct pentru un mandai de 5 ani este stabilit la 732, numarul efectiv pentru alegerile din 2009 urmand a fi stabilit de Consiliul european, la propunerea Parlamentului european. Numarulde mandate pe care fiecare stat membru din cei 25 0 vor avea in Parlament din 2004 a fost stabilita de proiect astfel2:

Germania - 99; Franta, Italia, Marea Britanie - 78; Spania, Polonia - 54; Olanda - 27; Suedia - 19; Austria - 18; Belgia, Grecia, Cehia, Ungaria, Portugalia -24; Danemarca, Siovacia, Finlanda - 14; Irlanda, Lituania - 13; Letonia·- 9; Slovenia - 7; Estonia, Cipru, Luxemburg - 6; Malta - 5.

Consiliul european are rolul de a da Uniunii impulsurile politice necesare continuarii dezvoltarii sale. Nu are puteri legislative, lucreaza prin consens, reuniunile sale fiind de regula trimestriale.

1 Consiliul european, in acord eu statui care se retrage, poate extinde aceastli perioada, 2 Cat despre Romania ~i Bulgaria, daca adem inainte de alegerile din 2009, ele vor avea 33, respectiv 17 locuri in Parlamentul european - stipuleaza un protocol atasat proieetului de Constitutie,

Consiliul va fi format din sefii de stat sau de guvern din statele membre, Presedintele Consiliului si Presedintele Comisiei (ultimii doi wa drept de vot); la lucrari va participa si Ministrul de exteme al Uniunii.

Presedintele Consiliului va fi ales de catre Consiliu, eu majoritate calificata, pentru 0 perioada de doi ani si jumatate, cu posibilitate de reinnoire a mandatului 0 singura data. Demiterea se va face respectand aceeasi procedura. Rolul presedintelui va fi acela de a prezida ~i a impulsiona lucrarile Consiliului european, precum si de a reprezenta Uniunea in domeniul politicii externe ~i de securitate comuna, lara a prejudicia atributiile Ministrului de externe al Uniunii.

Consiliul de ministri, format din cate un reprezentant de nivel guvernamental (ministru) al fiecarui stat membru, este organul legislativ si bugetar al U niunii (impreuna cu Parlamentul), ~i are rolul principal in proeesul de decizie din domeniul politicii externe si de securitate comuna.

Formatiile sale vor fi diferite:

- in fomatie generala, va asigura, impreuna eu Comisia, pregatirea si desfasurarea reuniunilor Consiliului european.

- in formatie Iegislativa, va asigura, irnpreuna eu Parlamentul european, adoptarea legilor-cadru europene si a legilor europene, in conformitate cu prevederile Constitutiei. In aceasta formatie, Consiliul va fi format din cate unul sau doi reprezentanti ai state lor membre, a caror expertiza reflecta problemele inscrise pe agenda Consiliului.

- Consiliul afacerilor externe va asigura, in baza liniilor directoare precizate de Consiliul european, asigurarea politicii externe si de securitate comuna, sub conducerea Ministrului de externe al Uniunii Europene. - Consiliul european, va adopta 0 "decizie europeana" prin care sa fie prevazute alte formatii de lucru ale Consiliului de ministri.

Presedintia formatiilor de lucru ale Consiliului de ministri (cu exceptia celei de afaeeri externe) va fi asigurata timp de eel putin un an de reprezentantul unui stat membru desernnat prin rotatie, in conformitate cu regulile ce vor fi adoptate de Consiliul european printr-o "decizie europeana".

Numarul voturilor fiecarei \ari in Consiliu a fost stabilit astfel':

Germania, Franta, ItaIia, Marea Britanie - 29; Spania, Polonia - 27; Olanda - 13; Suedia, Austria - 10; Belgia, Grecia, Cehia, Ungaria,

1 Daca Romania si Bulgaria adera inainte de alegerile din 2009, ele vor avea 14, respectiv 10 voturi in Consiliu - prevede acelasi protocol aditional.

138

Sinteui a Constitutiei Uniunii Europene

§7. Simplificarea mijloacelor de actiune a Uniunii

139

Portugalia - 12; Danemarca, Irlanda, Slovacia, Finlanda Lituania - 7; Letonia, Cipru, Slovenia, Estonia, Luxemburg - 4; Malta - 3.

Comisia europeana. Creata ca organ independent ce reprezinta interesul comunitar, ea este chernata sa asigure aplicarea Constitutiei si sa vegheze la aplicarea ei de catre celelalte institutii comunitare. Cornisia are drept de initiativa legislativa, urmand ca Parlamentul si Consiliul sa adopte impreuna legislatia, Cornisia asigura formularea si implementarea politicilor comunitare, administreaza bugetul si programele comunitare, cu ajutorul administratiilor nationale.

Cornisia reprezinta Uniunea in negocierile internationale din toate domeniile, cu exceptia domeniului politicii externe ' si de securitate comuns, unde intervine Ministrul de externe al Uniunii.

Cornisia decide cu majoritate simpla si este responsabila colectiv in fata Parlamentului european, care poate adopta 0 motiune de cenzura,

Pentru 2009, Cornisia va fi compusa astfel: Colegiul va cuprinde Presedintele Cornisiei, Ministrul afacerilor externe ca vicepresedinte, si 13 cornisari europeni, selectati din statele membre pe baza unui sistem echitabil de rotatie. Din statele membre care nu au cornisari intr-un mandat, Presedintele Cornisiei va desemna cornisari rara drept de vot.

Presedintele Cornisiei va fi nurnit ca si pana acum, insa Consiliul european va trebui sa tina seama in propunerea pe care 0 face Parlamentului european de rezultatul alegerilor europene. Nurnirea cornisarilor de catre Presedinte va fi facuta de pe liste de cate 3 candidati (In care sa fie ~i 0 femeie, sau, invers, siun barbat), propuse de fiecare stat membru.

Ministrul de externe al Uniunii. Una dintre cele mai spectaculoase inovatii ale Proiectului constitutional vizeaza acest post, care se vrea a fi unul care sa dea consistenta politicii externe si de securitate comuna a U niunii, si sa promoveze 0 persoana in care statele terte sa identifice mai

usor .vocea" Uniunii pe plan international. '

Ministrul va fi nurnit de Consiliul european cu majoritate calificata, cu aprobarea Presedintelui Cornisiei. Aceasta dubla conditie la nurnire reflecta dubla functie pe care persoana in cauza 0 va avea: reprezentant al Consiliului pentru politica externa, respectiv vicepresedinte al Cornisiei.

Curtea de Justitie. Curtea va cuprinde actual a Curte Europeana de J ustitie, Tribunalul de Prima Instanta (denurnit de proiect Inalta Curte), si tribunale sau curti specializate.

Atributiile Curtii vizeaza solutionarea litigiilor dintre statele membre, dintre Uniune si statele membre, dintre institutiile unionale si dintre

particulari si U niune. Ea rezolva de asemenea cererile de interpretare a dreptului comunitar adresate de tribunalele nationale, necesare In vederea aplicarii unitare a dreptului comunitar pe teritoriul unional.

Important de retinut este si faptul ca, potrivit proiectului de Constitutie, cetatenii europeni vor putea contesta mai usor reglementarile Uniunii, chiar daca nu-i privesc personal, posibilitate care nu exista in conforrnitate cu tratatele comunitare aplicabile In prezent. De asemenea, statelor membre Ie vor fi impuse sanctiuni mai drastice pentru nerespectarea dreptului comunitar si a deciziilor Curtii de Justitie,

Banca Centrald Europeand. Creata in vederea gestionarii procesului de trecere la moneda unica, Banca dirijeaza prin organele sale Sistemul European de Banci Centrale, format din aceasta si din bancile centrale din statele membre care au adoptat euro, si care are sarcina de a adrninistra dezvoltarea sistemului monetar unie, de a mentine stabilitatea preturilor, precum si functionarea sistemului de plati intracomunitare.

Curtea auditorilor monitorizeaza veniturile si cheltuielile eomunitare, fiind institutia de audit financiar a Uniunii.

Comitet~l regiunilor reprezinta autoritatile locale si regionale, fiind consultat de Consiliu si Parlament in domenii cum ar fi educatia, sanatatea publica, coeziunea economics si sociala.

Membrii sai sunt numiti de Consiliu pentru un mandat de 5 ani, fiind in numar de maxim 350.

Consiliul Economic si Social, format din reprezentanti ai organizatiilor econorniee si soeiale si ai societatii civile, este consultat de regula in procedura legislativa, fiind format tot din maxim 350 de rnembri, numiti de Consiliu pentru 5 ani.

§7. Simplificarea mijloacelor de actiune a Uniunii

Majoritatea calificata. Cand Consiliul european sau Consiliul de ministri vor lua deeizii eu majoritate calificata, aeeasta va fi de 232 voturi, reprezentand 55% din nurnarul statelor membre, si totodata 65% din populatia Uniunii.

Atunei cand Constitutia nu conditioneaza decizia Consiliului european sau a eelui de ministri de propunerea Comisiei, ori de initiativa Ministrului unional de externe, majoritatea calificata de 232 voturi va trebui sa

'I 1

II

1/

I

140

Sintera a Constitiqiei Uniunii Europene

§7. Simplificarea mij/oacelor de actiune a Uniunii

141

reprezinte 2/3 din numarul statelor membre, si In acelasi timp eel putin 3/5 din populatia Uniunii.

Aeeste dispozipi vor intra In vigoare la 1 noiembrie 2009, dupa alegerile pentru Parlamentul european.

Legislatia Uniunii. Tipologia actelor eomunitare (identifieate ea fiind aproximativ 35 la numar In prezent) va fi limit~ta la sase instrumente legislative si reglementare: legea, legea eadru, regulamentul, decizia, reeomandarea si opinia. Ierahia acestora este identica eu eea din sistemele nationale de drept: preeminenja au legile, actele eomunitare trebuind sa Ii se conformeze,

Legea va determina aspeetele esentiale ale unei anumite problematici, urmand ca aspeetele tehnice sa fie delegate spre regIe men tare Comisiei europene, sub supravegherea celor doi co-legislatori: Consiliul si Parlamentul.

Procedura Iegislativa ordinarii sau obisnuita va fi considerata eodecizia, iar procedua legislativa speciala va impliea adoptarea legilor exc1usiv de catre Consiliu, sau, mai rar, exc1usiv de catre Parlament.

Deeizia cu majoritate calificata in Consiliu (in noua ei formula _ 55 % din numarul statelor, si In acelasi timp 65% din populatia Uniunii) a fost extinsa la alte 30 de domenii, pentru care in prezent se cere vot unanim. Statele i~i mentin Insa un drept de veto pentru anumite domenii, fapt ce va duce probabilla blocaje in functionarea Consiliului.

Votul In procedura legislativa. In cazurile In care Constitutia prevede (In partea a III-a) adoptarea de catre Consiliul de ministri a unor legi cadru comunitare sau a unor legi eomunitare cu respeetarea procedurii legislative speciale, Consiliul european poate permite, printr-o decizie adoptata dupa 0 perioada de gratie de eel putin 6 luni, votand In unanimitate si la propria initiativa, dupa consultarea Parlamentului european si informarea parlamentelor nationale', adoptarea acestor legi prin procedura legislativa obisnuita.

De asemenea, daca in aceeasi parte a III-a, Constitutia prevede necesitatea votului unanim In Consiliul de ministri intr-un anumit domeniu, Consiliul european poate adopta, din proprie initiativa ~i cu unanimitate, o decizie europeans prin care sa permita Consiliului de ministri sa voteze

cu majoritate calificata in acel domeniu. Parlamentele nationale trebuie informate de initiativa Consiliului european eu eel putin 4 luni inainte de materializarea ei in decizia europeans.

Cooperarea intarita. Venind sa eompleteze dispozitiile Tratatului de la Amsterdam privind cooperarea intarita, proiectul de Constitutie prevede un numar limita de state care pot porni pe acest drum, si anume 0 treime din membri, precizand de asemenea ca celelalte state sunt binevenite sa Ie urmeze atunci cand sunt dispuse si capabile sa faca acest lucru.

Bugetulcomunitar. Se introduce un document legal nou, "Cadrul financiar multianual", adoptat de Consiliu si care va guverna plafonul anual al cheltuielilor comunitare. Comisia va implementa bugetul, sub supravegherea Consiliului si a Curtii auditorilor. Bugetul comunitar va fi format din resurse proprii, constituite din cote din TVA-ul national, preeum si din cote din PIB-ul national, in conformitate cu decizia Consiliului ratificata de statele membre.

Relatiile externe ale Uniunii Europene. Prevederile din tratate referitoare la relatiile externe ale U niunii au fost grupate sub un singur titlu, dobandind astfel coerenta.

Domeniul in discutie ramane supus, in mare parte, deeiziei unanime a Consiliului, fapt ee poate fi eonsiderat ea un esec al Conventiei europene, care avea sarcina de a treee si acest aspect in sfera votului majoritar ealifieat; bloeajul decizional este previzibil, asadar, intr-o Europa units eu 25 sau 30 de state membre.

Inovatia ramane doar noul post de Ministru de externe, insarcinat printre al~ele eu eoordonarea delegatiilor unionale din peste 125 de state terte, si eu reprezentarea Uniunii in Consiliul de Seeuritate al ONU.

Negoeierea acordurilor intemationale se face de catre Comisie sau de catre Ministrul de externe, si rezultatul este aprobat de Consiliu si de Parlament.

Politica de apdrare comund a Uniunii incepe, de asemenea, sa prinda contur, respectand insa diferitele angajamente externe ale statelor membre, cum ar fi.NATO sau relatia privilegiatii a Marii Britanii cu SUA.

Se va infiinta 0 Agentie a Armamentului, pentru a se evita, spre exemplu, paralelismele din programele militare a unor state membre si eheltuirea inutila a fondurilor nationale pe programe ee pot fi realizate impreuna. Este reafirmata, In acelasi timp, solidaritatea militara a statelor membre in eaz de atae terorist sau de dezastru natural.

I Parlamentele nationals (0 treime din nurnarul lor) au la indemana un asa zis "cartona~ galben", prin care pot cere revizuirea proiectului legislativ ~ Kirsty Hughes, Europe's Constitution - one cheer for democracy, CEPS, 2003, p. 2.

II I

I

!I II

/Ii I

"

142

Sinteza a Conslituliei Uniunii Europene

Comertul extern. Uniunea are dreptul de a negocia cu Organizatia Mondiala a Comertului si cu state terte in vederea apararii intereselor comunitare in domeniul cornertului de miirfuri si servicii. In acest domeniu, Constitutia sporeste rolul Parlamentului european, care este plasat pe picior de egalitate eu Consiliul in proeedura de deeizie, pe cand anterior nu avusese nici 0 atributie in aceasta privinta,

Uniunea Europeana - un spatiu al libertatii, justitiei si securitdtii, Conceptul de "spaliu al libertatii, justitiei si securitatii" exista si in actualele tratate comunitare, insa proiectul de Constitutie doreste intarirea lui, prin conferirea unor mijloaee mai efieiente de atingere a seopurilor propuse, ~i anume asigurarea liberei circulatii a persoanelor, lupta irnpotriva criminalitatii si terorismului, gestionarea fluxurilor migralioniste, cu atiit mai mult cu ciit aeeste probleme se accentueaza odata cu largirea Uniunii.

Se pastreaza principiullipsei controlului varnal intern si acela al stabilirii de reguli pentru persoanele care traverseaza frontiera externa a Uniunii. In viitor, se doreste administrarea frontierelor de 0 maniera integrata, prin infiintarea unei unitati centrale de suport si asistenta pentru unitatile nation ale de frontiera, in gestionarea problemelor pe care aces tea Ie intampina in activitatea lor.

Proiectul prevede, de asemenea, instituirea unui sistem unic integrat de rezolvare a problemelor legate de azil, ~i formularea unei politici unice a azilului, eu respectarea Conventiei de la Geneva, in care sii se regaseasca un statut unitar pentru toti refugiatii si proceduri comune.

Uniunea va introduce 0 politica comuna a imigratiei, ale carei puncte esentiale sunt prefigurate in proiect. Scopul este gestionarea fluxului imigrationisr, asigurarea tratarnentului corect pentru imigranti cu statut de rezident legal, prevenirea traficului de persoane si a imigratiei ilegale.

Principiul solidaritatii este pus la loc de frunte, fie eii este yorba de solidaritate politica sau financiarii.

Cooperarea in domeniul justitiei ~i a afacerilor interne, aflata pana acum in eel de-al treilea pilon unional, eel interguvernamental, este trecuta alaturi de celelalte politici comunitare, prin urmare i se va aplica metoda comunitarii. Consiliul primeste abilitarea de a decide in unanimitate, atunci cand va considera necesar, infiintarea unui birou al Procurorului european, menit sa instmmenteze si sa aduca in fata justitiei cazurile de criminalitate transfrontaliera.

De asemenea, Europol continua sa fie considerat mijlocul eel mai eficient de cooperare politieneasca din interiorul Uniunii, orgariismul

§8. lntrarea in vigoare si revizuirea Constitutiei

143

I'

'I

fiind supus controlului permanent al Parlamentului european si a parlamentelor nationale,

§8. Intrarea in vigoare ~i revizuirea Constitutiei

Se presupune ca tratatul privind Constitutia europeana va fi r~tificat de toate statele membre; daca dupa 2 ani de la sernnarea tratatului (octombrie 2006), doar 4/5 din statele membre au ratificat tratatul, Consiliul va lua masurile necesare pentru revizuirea situatiei 1• •

Revizuirea ulterioara a Constitutiei se va face prin intermediul unei Conventii, care va propune prin consens Conferintei inte~guverna~~ntal: modificarile necesare; nu va fi nevoie de organizarea unei Conventii daea revizuirea priveste aspecte determinate, punctuale. Amendamentele constitutionale vor intra in vigoare dupa ratifiearea lor de catre toate statele membre.

§9. Aprecieri asupra textului constitutional

I

Cand Conventia pentru Viitorul Europei a publicat proieetul de tratat constitutional in '2003, a starnit numeroase critiei. Acum, insa, este mull imbunatatit. Are 80 de seturi de arnendamente. Procesul deeizional va fi mai usor ~i este in mod evident 0 imbunatatire semnificativa f~ta ?e aranjamentele anterioare. La fel este si sistemul ~e vot ', conform canna 0 fo~mula simpla de 55% dintre statele membre, msumand.65% dl~ po~ulatla U niunii vor constitui aproape in toate situatiile 0 majontate cahficata.

Sarcina de a cadea de acord asupra unui tratat constitutional pentru 0 Uniune cu 25 state membre, toate cu propriile interese si seopuri, a fost,

I Semnificatia acestei prevederi consta in aceea ca, dupa doi ~ni, se ~a discuta situatia statelor "intarziate"; intr-o opinie, solutiile ar putea fi diferite ~n functie de statele aflate in aceastii pozitie: daca este yorba de Marea Britanie, s-ar putea decide retragerea ei din Uniune sau acordarea unui statut de me~bru asociat sau de observator, pe cand un esec in referendumul de aprobare m Franta sau ~ opozitie in Germania ar insemna incetinirea evolutiei Uniunii pentru foarte multa vreme - a se vedea K. Kiljunen, Referenda in France and UK WIll affect EU differently, EU Observer, 12.10.2004.

144

Sintera a Constitutiei Uniunii Europene

larli Indoiala, una dificila. Compromisul, exceptarile, irnperfectiunea erau inevitabile. Prin urmare, textul asupra caruia guvernele europene au cazut de acord In 18 iunie 2004 este cea mai buna varianta ce se putea obtine In asemenea circumstante.

Insa, dincolo de n~gocieri si interese, care sunt motivele fundamentale care au stat la baza acestui arnbitios demers?

Un prim motiv pentru care se impunea elaborarea unei consritutii pentru Uniune este nevoia de coerenui ~i claritate In procesele de guvernare de la nivelul acesteia '.

Noua constitutie este un document mult mai coerent dedit predecesoarele sale (tratatele institutive ~i subsecvente).

In prezent, U niunea este guvernata de doua seturi de tratate care se suprapun, care creeaza trei .piloni", mal multe modalitati de legiferare §i un sistem de votare caruia Ii Iipseste 0 baza rationala (Gennania, cu 0 populatie dubla dedit a Spaniei, are cu doar 7% mai multe voturi).

Nu exista 0 declaratie clara, formala, referitoare la natura ~i rolul Uniunii Europene .. Principii fundamentale, precum eel al suprematiei dreptului comunitar sau eel al competenlei sale exclusive asupra conservarii marine nu sun! mentionars In tratate.

Acum, in partea I a Constitutiei va fi desavarsit lucrul de care Uniunea avea nevoie de atata timp: claritate si coerenta referitor la sursa puterii sale ~i la modul de luare a deciziilor.

A vand doar 59 de articole, aceasta parte stabileste cadrul general al Uniunii. Se elimina orice idee ca Uniunea ar fi un superstat federal. Statele membre sunt cele care confera competentele/puterile lor U niunii, .pentru a atinge obiective pe care acestea Ie au In comun" (art. I). Principiul puterilor conferite, insemnand ca acestea deriva de la statele membre, este unul fundamental, cerand Uniunii sa actioneze In limitele competen(elor conferite de catre statele membre. Competentele care nu sunt astfel conferite raman la nivel national. Tot pentru prima datil apare 0 procedura explicira pentru orice stat membru care doreste sa se retraga din Uniune, dovada, daca mai era nevoie, ca Uniuea Europeana este 0 organizatie de state care coopereaza liber consirntit.

Constitutia refonneaza, de asemenea, sistemul presedintiei In UE.

Orice organizape complexa in care presedintia se transmite la fiecare sase luni §i rilndul fieearui stat vine la fiecare doisprezeee ani si jumatate este

I A se vedea "The Economist", to iulie 2004, p. 30.

§9. Aprecieri asupra textului constitutional

145

o reteta sigura a insuccesului. Automat, puterea efectiva trece In mana celor eu oareeare permanenta, Acest sistem era destul de efieient cand Comunitatea avea sase membri. Cu 25 de membri insa, era necesara 0 astfel de reforma institutionala, care creeaza pozitia permanenta de presedinte al Consiliului european (sefi de state §i guverne) pentru a pune in aplicare deciziile sale In ceea ce priveste directia strategica a UE. Totodata, incepand cu 2014, se reduce dimensiunea Comisiei.

Un alt motiv al acestui demers era nevoia de eficientizare a proceselor de luare a deciziei la nivel comunitar. Proiectul se concentreaza asupra unei probleme reale: cum sa usureze procesul de luare a deeiziei intr-o Uniune largita,

In aceasta privinta, tratatul este 0 imbunaratire clara fala de aranjamentele anterioare. Noul sistem de vot este mal corect, mal flexibil, mai functional decat formula stabilita prin tratatul de la Nisa din 2000.

ht acest sens, era necesar acordul eu privire la problema care a fost cauza esecului din decembrie 2003: ponderea voturilor. Sub prcsiunc puternica din partea celorlalte state membre, Polonia si Spania au ace p. tat un nou sistem de votare cu dubla majoritate, care Ie dilueuza PlI!.·1" 'II ~i influenta, Insa lin anumit grad de confuzie In nOli a prevcderc face en schimbarea sa fie mai usor de aeceptat. Planul initial era ca 0 lege sn fit) adoptata daca intruneste suportul a jumatate din statele membre, care sn reprezinte 60% din populatia Uniunii. Noua intelegere ridica pragut de vot la 55% dintre statele membre, reprezentand 65% din populatie, eu adaugarea prevederii ca 0 minoritate de blocaj trebuie sa provina din patru sau mai multe state. Aceasta prevedere permite Poloniei si Spaniei sa blocheze legi pe care nu Ie doresc, dar nu permite celor trei mari state membre (Marea Britanie, Franta, Gennania) sa faca acest lucru singure.

Insistenta Marii Britanii de a mentine dreptul de veto In multe domenii a fost un alt obstacol in calea suceesului Summit-ului de laBruxelles,

Astfel, in materie de impozite, prevederile privind armonizarea comunitara prin vot majoritar au fost excluse, ceea ce a reprezentat 0 usurare pentru state precum Siovacia, a carer economie se bazeaza pe impozite scazute,

In rnaterie de politics externa, proiectul anterior prevedea ca, daca noul ministru de externe facea 0 propunere, Uniunea decidea daca sa 0 adopte sau nu prin vot majoritar. Acum, ministrul de externe poate face 0 propunere numai dad guvernele statelor membre cer acest lucru cu unanimitate.

146

Sinteza a Constitutiei Uniunii Europene

§9. Aprecieri asupra textului constitutional 147

Comisia trebuie sa revizuiasca propunerea. in teorie, Comisia ar putea sa ramana la propunerea initials, insa, in practica, acest lucru este puli~ probabil. Daca 0 treime dintre parlamentele nationale sunt impotriva up~J propuneri, atunci si guvernele statelor respective vor adopta 0 pozipe similara ~i propunerea Comisiei nu va intruni majoritatea califica1i! necesara pentru a 0 adopta.

Noul tratat face un pas inainte si in sensul conferirii unui sentiment de control asupra procesului de guvernare la nivel european cetaleniJO( uniuonali. Noile prevederi referitoare la subsidiaritate sunt introduSe pentru a fi folosite. Depinde de parlamentele nationale, cele mai eficien''' voci ale cetatenilor europeni, sa faca aceste prevederi si acest principi" functionale.

Cea mai mare inovatie ramane Carta Drepturilor Fundamentale din VE, care are 0 arie de cuprindere foarte larga, de la dreptul la viata Ie dreptulla greva etc.

Aceasta insa se va apJica statelor membre numai cand acestea impW menteaza dreptul comunitar; se mai face referire la nevoia de a interpret" drepturile in concordanta cu traditiile ~i practicile nationale (lucru care U linistit nemultumirils britanicilor).

Totodata, oficialii britanici au pregatit 0 explicatie exhaustiva n acestor drepturi, prin care incercau sa arate ca ele exista deja intr-o fonrl~ sau alta fie in dreptul comunitar, fie in conventii la care Vniunea esl.~ parte. Ideea era de a sublinia ca nou inclusa Carta nu creeaza drepturi nO)' lntr-un efort de a fixa acest lucru, Marea Britanie a obtinut 0 noua clauZ~' care dispune ca instanta de judecata comunitara, Curtea Europeana d~ Justitie, sa acorde atentia cuvenita acestor explicatii, De fapt, britaniC!j doreau 0 prevedere care sa arate ca introducerea Cartei nu schimba ninJI~ (daca au reusit sau nu este discutabil). Secretarul general al Congresulv' Sindicatelor Europene arata ca britanicii au lipsit de putere Carta, la care sindicatele britanice sperau sa recurga pentru a ataca legislatia muncii dio. perioada thatcher-ista, adica dispozitii legale ca cele care interzic piche~

tarea, lnsa acest lucru nu ar mai fi posibil acum). .

Cu toate aces tea, impactul Cartei va fi larg ~i este imposibil de antiC'l pat. S-a exprimat opinia ca ar trebui sa existe 0 prevedere legala la mvel~ V.E. care sa constituie 0 piedica in calea recursurilor pe baza Cartel:

Daca un reclamant poate arata ca un stat membru sau Vniunea incalCil

Alte probleme au fost rezolvate prin exceptari. Conform proiectului initial al Constitutiei, VE avea dreptul sa armonizeze prin vot majoritar aspecte ce tin de dreptul penal; 0 prevedere noua precizeaza insa ca, daca unul dintre statele membre considera ca 0 lege europeans ameninta .aspecre fundamentale ale sistemului de justitie in materie de drept penal", poate aplica 0 "frana" de urgenta, Pentru Inceput, acest lucru intarzie adoptarea legii. Daca nu se poate ajunge la un acord asupra unei noi versiuni, cei care se opun pot fi exceptati de la aplicarea respectivei masuri, permitand unui grup mai mic de state sa mearga inainte. Aceasta toleranta a unei integrari accentuate in cadrul unui grup de state membre este 0 alta modalitate prin care se incearca usurarea proceselor decizionale. 0 "fran a" de urgenta si mai puternica se va apJica pentru domeniul asistentei sociale.

o alta justificare pentru demersul ambitios asumat de statele membre este ideea si necesitatea de a apropia Uniunea de cetateni. Declaratia de la Laeken din decembrie 2001, care a lansat procesul elaborarii unei constitupi pentru a inlocui tratatele existente, mentiona ingnjorarile populare in legatura cu faptul ca prea multe puteri sunt exercitate la nivel european ~i nu la nivel national, despre lipsa unui control public democratic, despre institutii ~i practici europene rigide si dificil de intelcs.

Acest deziderat este partial reaIizat prin coerenta superioara a tratatului fala de documentele anterioare, insa claritatea proceselor nu este suficienta, Ccnstitutia clarifica, daca mai era necesar, ca sursa puterii sale 0 reprezinta statele mernbre, ~i ca Vniunea este 0 organizatie de state care cooperaza pe baza consirntarnanrulu] Iiber al acestora si al cetatenilor lor.

Reputatia Vniunii a suferit in trecut datorita faptului ca exercitarea si transferul puterilor parea sa functioneze intr-un singur sens: dinspre statele membre inspre Vniune. Acum, Constitutia contine inovatii care fac ca acest transfer sa functioneze in arnbele sensuri. Cornpetentele partajate (unele dintre ele) pot fi transferate inapoi statelor membre. Parlamentele nationaie sunt insarcinate cu asigurarea conformitatii cu principiul subsidiaritatn.

In prezent nu exista nici 0 obligape in sarcina Comisiei de a informa parlamentele nationale des pre propuneri legislative comunitare si cu atat mai putin se prevede vreo influenta a acestora in procesul legislativ. Conform noilor prevederi lnsa, toate parlamentele nationale trebuie sa fie informate des pre propunerile legislative si au la dispozitie sase saptamani pentru a raspunde, Daca 0 treime dintre acestea obiecteaza, atunci

I "The Economist", 26 iunie 2004, p. 32.

)(

148

Sinteui a Constitutiei Uniunii Europene

Bibliografie

1. A. Arnull, A. Dashwood, M. Ross, D. Wyatt, European Union Law, Sweet & Maxwell, 2000.

2. M.J. Baun, An Imperfect Union: The Maastricht Treaty and the New Politics of European Integration, Westview Press, Colorado-Oxford, 1996.

3. M.l. Baun, A Wider Europe: The Process and Politics of European Union Enlargement, Rowman & Littlefield Publishers, Lanham - Boulder - New York -Oxford, 2000.

4. M Belanger, J.e. Gautron, L. Grard, l.Andriantsimbazovina, Droit de la Communaute et de l'Union europeenne, L.G.DJ., Paris, 2001.

5. N. Bernard (coord), Le Comite economique et social, Editions de Universite Libre de Bruxelles, 1976.

6. Y. Bernard, Economic europeene, Ed. Dalloz, Paris, 1997.

7. O. Bibere, Uniunea Europeana Intre virtual si real, Editura ALL, 1999

8. J. Bourrinet (coord),. Le Comite des Regions de l'Union europeene, Editions Economica, Paris, 1997

9. N.-J. Brehon, Le budget de I'Europe, L.G.D.l, Paris, 1997

10. e. Brice-Delajoux, J.P. Brouant, Droit institutionnel de l'Union Europeene, Ed. Hachette Livre, Paris, 2000

11. J.L. Burban, Le Parlement europeen et son election, Ed. Bruyllant, Bruxelles, 1979

12. J.L. Burban, Le Pariement europeen, Presses' Universitaire de France, Paris, 1998, traducere In limba romana Editura Meridiane, Bucuresti, 1999

13. W. Cairns, Introducere in legislatia Uniunii Europene, 'traducerea in limba romana la Editura Universal Dalsi, 2001

14. J.A. Caporaso, The European Union: dillemas of regional integration, Wesview Press, Colorado-Oxford, 2000

15. CiN. Chabot, Understanding the Euro, Ed. McGraw-Hill, repectiv Editura Teora pentru traducerea In limba roman a

~ t

prevederile Cartei In modul in care implementeaza legea, atunei trebuie sa aiba posibilitatea unui recurs In fata Curtii de Justitie Europene. Se crede ca aceasta va fi nevoita sa se implice In multe cazuri referitoare la drepturile omului dar cli acest lucru poate duce, In ciuda precizarilor adaugate Cartei, la devieri si abateri in domenii sensibile de politica interna (de exemplu interzicerea In Franta a valului musulman In scoli. Un copil musulman dintr-un alt stat al U.E. poate, pe baza faptului ell aceasta prevedere violeaza .xlreptul parintilor de a-~i educa copii in conformitate cu propriile convingeri religioase, filozofice si pedagogice", sa atace prevederea, invocand Carta).

in fine, ideea de constitutie europeana era menita inca de la inceput sa apropie si sa uneascd statele membre in jurul unui obiectiv comun: efieientizarea Uniunii pentru a putea face fata valului de largiri catre Est. Tocmai de aceea s-a ararat in doctrina ca prea multe exceptari, acceptate pentru a permite atingerea unui compromis ~i adoptarea proiectului, ar putea sfilr~i prin a diviza Uniunea, cand scopul era de fapt sa 0 uneasca,

Trebuie recunoscute ~i limitele demersului constitutional - textul este prea lung, nu este atat de clar si de accesibil cum s-a' asteptat, iar unele reforme fundamentale nu au fost prevazute.'. Poate problema cea mai mare nu este cu tratatul in sine ei cu asteptarile legate de acesta. Se asteapta de la acest tratat sa rezolve toate problemele Uniunii, or nici 0 constitutie nu poate face acest lucru singura, Tratatul confera totusi 0 platformli mai buna pentru ca UE sa se concentreze asupra acelor angajamente care 0 fac sa avanseze ~i sa functioneze mai bine.

Aiei se gaseste .paradoxul Uniunii si sursa ambigutatii colective referitor la aceasta constructie. Daca ar fi fost un super-stat, scrierea unei constitutii ar fi fost un lucru faeil si rezultatul comprehensibil. Ar fi declarat ca puterea rezida In Parlament, Guvern si Curtea Suprema ~i aceste i~stitutii ar fi fost insarcinate cu crearea si punerea in aplicare a legilor. Insa, tocmai pentru ca Uniunea nu este un super-stat, necesita un .zegulament" mai complicat, mai detaliat, care sa specifice, pentru fiecare politica, intinderea competentelor sale.

1 I. Kallmer, Europe's Constiution confusion, "The American Enterprise", Issue no. 2, March 2004, p. 40.

It.

150

Uniunea Europeanii - institutii si mecanisme

16. P. Craig, G. De Burca, EU Law, 3'd edition, Oxford University Press, 2002

17. L. Cram, D. Dinan, N. Nugent (editors), Developments in the European Union, St. Martin's Press, New York, 1999

18. M. Dauses, Prioritatea dreptului comunitar. european in raport cu dreptul intern al statelor membre ale Uniunii Europene, in .Dreptul" or. 6/2003

19. N. Deaconu, Sisternul institutional al Uniunii Europene, Ed. Lumina Lex,2001

20. P. Moreau Defarges, Les Institutions europeennes, 6' edition, Armand Colin, Paris, 2002, versiunea tradusa In limba romana _ Ed. Armacord, Timisoara, 2002

21. D.e. Dragos, Recursul administrativ si contenciosul administrativ, Ed. All Beck, 2001

22. L. Dubois, L'Union europeens, Ed. Documentation francaise, Paris, 1999

23. V. Duculescu, Tratatul de la Amsterdam - instrument juridic de referinta in procesul integrarii europene, in .Revista de drept comercial" or. 2/1999

24. V. Duculescu, Tratatul de la Nisa si refonna institutionala a Uniunii Europene, in .Revista de drept comercial", or. 312001

25. V. Duculescu, G. Duculescu, Justitia europeana - mecanisme, deziderate si perspective, Ed. Lumina Lex, 2002

26. M. Emerson, The wider Europe as the European Union's Friendly Mooroe Doctrine, CEPS Policy Briefno.27/2002, http://www.ceps.be

27. G. Ferreol (coordonator), Y. Jean Beloeil- Benoist, M. Blanquet, D.

Breillat, N. Flageul, Dictionnaire de l'Union europeene, Ed. Armand Colin, Paris, 2000, in limba romana la Ed. Polirom, 2001

28. J.P. Filipescu, A. Fuerea, Drept institutional comunitar european, editia a V-a, Editura Actami, Bucuresti, 2000

29. R. Folsom, European Union Law, Thomson West, 4th edition, 2004

30. A, Fuerea, Drept comunitar european. Partea generala., Ed. All Beck, 2003

31. P. Fontaine, La construction europeene de 1945 it nos jours, Edition du Seuil, 1996, in limba romana la Ed. Institutul European, Iasi, 1998

32. J.e. Gautron, Droit europeen, 10' edition, Dalloz, 2002

33. F. Gyula, Curtea Europeana de Justitie, Ed. Rosetti, 2001

Bibliografie

151

34. F. Gyula, Primordialitatea dreptului Uniunii Europene fata de dreptul national al statelor membre din perspectiva statelor care vor sa adere la aceasta uniune, in "Dreptul" nr.3/1996

35. P. Gowan, P. Anderson (editors), The Question of Europe, Verso, London-New York, 1997

36. A. Grosser, The western alliance: european-american relations since 1945, Ed. Macmillan, London, 1980

37. T.e. Hartley, The foundations of European Community Law - an introduction to the Constitutional and Administrative Law of the European Community, fourth edition, Oxford University Press, 1998

38. V. Hreblay, La libre circulation des personnes. Les accords de Schengen, PUF, Paris, 1994

39. R. Hudson, A.M. Williams, Divided Europe: Society and Territory, Sage Publications, London - Thousand Oaks - New Delhi, 1999

40. K. Hughes, Europe's Constitution - one cheer for democracy, CEPS, 2003

41. G. Isaac, Droit general communautaire, Ed. Armand Colin, Paris,

1998

42. J.P. Jacque, Parlernent europeen, Dalloz, Paris, 1993

43. J.P. Jacque, Droit i~stitutionnel de l'Union Europeenne, Dalloz, 2001

44. J. Jinga, Uniunea european a - realitati si perspective, Ed. Lumina Lex, 1999

45. J. Kallmer, Europe's Constiution confusion, "The American Enterprise", Issue no. 2, March 2004

46. e. Lefter, Drept comunitar institutional, Ed. Economica, Bucuresti, 2001

47. Corina Leicu, loan Leicu, Institutiile comunitare, Editura Lumina Lex, 1996

48. Corina Leicu, Drept comunitar, Editura Lumina Lex, 1998.

49. Dick Leonard, Guide to the European Union, The Economist Newspaper Ltd, 1998, Teora 2001.

50. Phillippe Manin, Les Communautes Europeenne, L'Union Europeene, Ed. Pedone, Paris, 1997.

51. O. Manolache, Cornpetenta si regulile de procedura ale Curtii de prima instants a Comunitatilor europene, in .Dreptul" nr. 12/1992

52. O. Manolache, Drept comunitar, ed. a III-a revazuta, Ed. All Beck, 2001

152

Uniunea Europeanii ~ institutii if mecanisme

53. V. Marcu, Drept institutional comunitar, editia a II-a, Ed. Lumina Lex, 2001.

54. L. Mathieu, Quelle Union pour l'Europe ? Ed. Documentation francaise, Paris, 1999

55. D. Mazilu, Integrarea europeans. Drept comunitar si institutii europene, Ed. Lumina Lex, 2001

56. 1. McCormick, Understanding the European Union _ a concise introduction, Edition Palgrave, New York, London, 1999

57. M·S· Minea, Elemente de drept financiar international, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2001

58. R. Munteanu, Drept european, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996.

59. 1. Muraru, E.S. Tdndsescu, G. Iancu, S. Deaconu, M.H. Cue, Cetatenia europeana, Ed. All Beck, 2003

60. N. Paun, A.C. Piiun, Istoria constructiei europene, vol. I si II, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2000

61. A. C. Pdun, Die Unionsbriirgerrechte- Drepturile cetatenilor Uniunii Europene, Ed. Presa Universitara Clujeana, 2003

62. 1. Peterson, M. Shakleton (editors), The Institutions of the European Union, Oxford University Press, 2001

63. F. Pop, Cornunitatile europene si realizarea Spatiului Economic European, Revista Transilvana de Stiinte Administrative, nr. 2(8)/2002

64. P. Prisecaru, N. Idu (coord), Reforma constitutionala si institutionala a Uniunii Europene, Editura Economics, 2003

65. A. Profiroiu, M. Profiroiu, Introducere in realitatile europene, Editura Economica, 1999

66. S. Van Raepenbusch, Droit institutionnel de l'Union et des Communantes europeennes, 3' edition, De Boeck Universite, Bruxelles, 2001

67. 1. Rideau, Droit institutionnel de I'Union et des Comrnunautes europeennes, 3e edition, Librairie Generale de Droit et de Jurisprudence, 1999

68. 1. Rifkin, The European Dream - How Europe's Vision of the Future is Quietly Eclipsing the American Dream, Penguin, 2004

69. A. Rigaux, Comite economique et social, Editions Dalloz, Paris, 1993

70. P. de Schoutheete, The case for Europe. Unity, diversity and democracy in the European Union, Lynne Rienner Publishers, Boulder iLondon,2000

Bibliografie

153

'd . Histoire de la Haute Autorite de la

71 D S' nburg R POI evzn, .

• . piere ". d h b et de racier. Une expenence

Communaute Europeene u caron

. al Ed Bruylant Bruxelles, 1993

supran~tJo; . e, .. '1 subsidi~ta\ii 1n dreptul comunitar, 1n .Revista

72. R. SUCIU, nncipru .,." 1/2004

Transilvana de Stiinte Administranve ,nr. U' MacMillan Press

73. A. Szasz; The road to Europ~an ::!o~=ora n~n'Targovi~te, 2002,

Ltd., London, 1999, respect!v. ,

pentru traducerea 1n limba romana, . 93

B Tanleghe, Le Conseil europeen, PUF, Pans, I? com a-

~~: A: Topan, Th~ eualropealn int:~!~: l;~c~:~I:g~~~~~t~r ~~amb~rg

rative institution ana YSIS,

76. ~~~~~;a~ ~:;o;~l~~~tar general, Editura Didactica ~i Pedagogica,

Bucuresti, 1999 . A I" nr 9/2001

77. 0 Tinea Tratatul de la Nisa, m .Dreptu . Union

78. D: Vaughan. A. Robertson (editors). Law of the European ,

Richmond,2003 .. _ .. pene Ed Presa Universitara

79. V. Vese. A.L. Ivan. lstona mtegram euro , .

Clujeana,2001 P in Books 1999

80. S. Weaterhill. P. Beaumont. EU Law), ~,iu ope de A 11 Z _ guide de

W W id deld W Wessels (edlteurs , ur d

81. : el ~nJe, . .c Ed Office de publications officielles es

I'jntegration europ"enne, .

Communautes europeennes, Luxembourg, 1997 . 0

d b a- ale Comunitdtii si Uniunii Europene, Ed. Polir m,

82. Documente e az

1999

83. http://www.europa.eu.int.

84. http://www.EUobs.erver.com