BRONŞITA CRONICA

Definiţie: un sindrom clinic caracterizat prin tuse, insoţită de creşterea secreţiilor

bronşice, permanentă sau intermitentă (cel puţin 3 luni pe an şi minim 2 ani de la
apariţie), necauzată de o boală sau leziune bronhopulmonară specifică, impreună cu astmul
bronşic şi emfizemul pulmonar, afecţiunea este cuprinsă in tabloul de
bronhopneumopatie cronică obstructivă nespecifică (B.P.O.C.) - cele trei afecţiuni
avand simptome şi evoluţie comună.
Boala este gravă şi frecventă. Apare la populaţia (in special bărbaţi) de peste 40 de ani.
Conceptul de BPOC este pe cale de destrămare. Fiecare afecţiune din componenta sa,
recăpătandu-şi individualitatea clinică.

Etiopatogenie:
- afectează bronhiile mici, unde leziunile inflamatorii şi secreţiile produc stenoză, spasm,
colaps expirator şi disfuncţie ventilatorie obstructivă.
Sunt cunoscute trei cauze importante:
-factorii iritanţi,
-infecţia
- alergia, unele droguri contribuind la precipitarea evoluţiei spre decompensare.
Dintre factorii iritanţi, tabagismul şi alcoolismul sunt esenţiali. Mai contribuie poluanţii
aerieni, vaporii iritanţi din industria chimică, vaporii de amoniac, condiţiile atmosferice
nefavorabile (frig, umezeală, curenţi de aer).
Infecţia microbiană (streptococul, stafilococul, uneori de spital, enterococul, hemofilul
şi diferite enterobacterii) sau virală, primitivă sau secundară, ocupă un loc primordial,
grefandu-se de obicei pe o mucoasă bronşică alterată de iritaţia cronică, unele defecte genetice
etc.
Alergia este cea de-a treia componentă etiologică, acţionand prin sensibilizare la
pneumoalergeni sau alergeni microbieni.Contribuie catarurile infecţioase traheobronşice,
rinofaringitele cronice şi terenul predispus.

Prin toate aceste mecanisme, tusea nu mai este eficace, expectoraţia creşte, rezultă staza
bronşică, stenoza, tulburări de ventilaţie şi infecţie, cercul devenind vicios.

1
 Anatomia patologică arată fie atrofia, fie hipersecreţia mucoasei, cu edem, hiperemie şi
hipersecreţie. Cu timpul apare rigiditatea arborelui bronşic, cu deformări, care favorizează
retenţia continuă a secreţiilor.

Simptome: boala este neglijată mult timp.

Simptomul principal este tusea, la inceput dimineaţa, ulterior permanentă, insoţită de
expectoraţie de obicei mucopurulentă, fenomene accentuate in anotimpul rece.
Bolnavul este de obicei afebril, dispneea inspiratorie creşte progresiv, iar cianoza apare
tardiv.
Inainte de instalarea emfizemului, starea generală este bună, iar toracele de aspect normal.
Auscultaţia decelează raluri ronflante şi sibilante. Explorarea funcţională evidenţiază
semne de disfuncţie ventilatorie obstructivă (scăderea debitului ventilator maxim pe
minut, scăderea V.E.M.S.). După o perioadă mai mult sau mai puţin lungă, apar emfizemul
pulmonar obstructiv, dilataţia bronhiilor, insuficienţă respiratorie, cordul pulmonar cronic.

Primele semne care anunţă insuficienţa respiratorie (hipoxemie= scaderea nivelului de

O2 şi hipercapnie = cresterea valorilor CO2) sunt:
-agitaţia,
- transpiraţiile profuze,
- anxietatea,
-tahicardia si puls slab filiform,
- creşterea T.A.

Forme clinice - clasificare:

- bronşita cronică purulentă;
- bronşita cronică hemoragică;
- bronşita cronică cu afectare a bronhiilor mari care este bine tolerată mult timp (tusea este
violentă, expectoraţia mucopurulentă şi abundentă, ralurile subcrepitante prezente);
- bronşita cronică cu afectarea bronhiolelor, este dominată de dispnee (expectoraţia este
mai redusă, iar evoluţia este mai rapidă, cu apariţia complicaţiilor);
-bronşită cronică astmatiformă are sa simptom dominant dispneea paroxistică (prin
bronhospasm). Trebuie deosebită de bronşita astmatică, in care astmul bronşic precedă
bronşita cronică, care apare ca o complicaţie.
Prognosticul este rezervat, evoluţia fiind tenace, progresivă, recidivantă.

2
 Gravitatea bolii ţine de complicaţiile pe care le provoacă:bronhopneumopatie cronică
obstructivă BPOC, cu intricarea celor trei boli componente (bronşita cronică, emfizemul
obstructiv, astmul bronşic), evoluţia nu mai este reversibilă.

Tratament:
In tratamentul bronşitei cronice şi a BPOC-ului ca şi a altor afecţiuni bronhopulmonare,
intre care astmul bronşic ocupă un loc deosebit, afecţiuni cu afectarea funcţiei respiratorii, se
utilizează diferite metode şi proceduri cu scop preventiv, curativ şi recuperativ.
1. Ca măsuri preventive, deoarece fumatul joacă un rol atat de important in producerea
acestor boli, cea mai bună măsură de prevenire este propaganda antitabagică.In ceea ce
priveşte bolnavul, acesta trebuie convins, să intrerupă definitiv şi total fumatul.
O altă măsură este evitarea atmosferei poluate, inclusiv expunerea la noxe respiratorii.
Sensibilitatea particulară a bronşiticilor şi a bolnavilor cu afecţiuni pulmonare cronice la
infecţii, impune evitarea persoanelor cu viroze respiratorii, precum şi evitarea aglomeraţiei in
timpul epidemiei.

2. Vaccinarea antigripală este de recomandat dar, variabilitatea virusurilor o face relativ

inoperantă.
Chimioprofilaxia recidivelor bronşitice sezoniere, cu Tetraciclină 1 g/zi, in lunile de iarnă,
influenţează frecvenţa şi durata recidivelor bolilor pulmonare.
S-au mai incercat: Penicilina V, Eritromicina, Ampicilina.
Rezultate bune se pot obţine cu Biseptol 0,5 g seara in lunile de iarnă.

3. Inhaloterapia (aerosoloterapia) s-a dovedit indispensabilă in anumite forme de

BPOC şi astm bronşic. Se folosesc diferite tipuri de aerosolbronhodilatatori (nebulizatori).
Sunt necesare 3-4 inhalaţii pe şedinţă, repetate la 2-4 ore, uneori mai mult, dar fără a
abuza. Dintre substanţele cele mai folosite in tratamentul bolilor cronice pulmonare
(bronşite cronice BPOC, astm bronşic cu sau fără insuficienţă respiratorie, etc) sunt: Beta 2
adrenergicele, Anticolinergicele şi derivaţii Metilxantinei.
Alte metode şi droguri folosite in tratamentul afecţiunilor pulmonare cronice (bronşita
cronică, BPOC, astmul bronşic, supuraţiile bronşice etc), sunt următoarele:

3
a. Corticoterapia, in aerosoli sunt eficace dar numai preparatele insolubile, derivaţi din
prednisolon: Becoctid sau Sanasthmyl (dipropronionat de Beclomethason), 0,15 mg
de inhalaţie, 2 - 3/zi şi Bextasol (Valerat de Betamethason). Corticoterapia este mult mai
frecvent utilizată pe cale orală. Acţionează antiinflamator şi antialergic. Nu este bronho-
dilatator.

b. Prostaglandina, bronhodilatatoare şi blocantă alfaadrenergic (Fentolamina), nu este

intrebuinţată in mod curent.

c. Cromoglicatul de sodiu (Intal, Lomudal) este intrebuinţat in astmul bronşic, cu acţiune

preventivă fiind folosită inaintea expunerii la alergenul cauzal. Zaditenul (Ketotifen)
acţionează tot preventiv. Preparatele vor fi prezentate pe larg la tratamentul asmului bronşic.

4. Dezobstruarea bronşică, aspiratia si ventilatia mecanica.

5. O metodă foarte utilă pentru fluidificarea secreţiilor bronşice, din bolile pulmonare cronice
supurative, este hidratarea bolnavului. Umidifierea mucoasei bronşice se realizează in
condiţii bune, cu aerosoli calzi de apă distilată. Hidratarea este recomandabilă la bronşiticii
cronici şi in afecţiunile pulmonare cronice in general.

Bolnavii trebuie să consume multe lichide, in special seara, pentru a preveni uscarea secreţiei
bronşice in timpul nopţii. Metoda are importanţă specială, la bolnavii grav, in astmul intricat
şi in alte cazuri, in care bronhiile mici se pot obstrua cu dopuri de secreţii vascoase. Se pot
folosi şi infuzii de plante medicinale.

6. Drenajul postural işi păstrează indicaţiile clasice in bronşiectazie, supuraţii bronşice

secundare, bronşite cronice, astm bronşic cu supuraţie secundară etc. El trebuie făcut in
poziţia care facilitează drenajul secreţiilor.

7. Kineziterapia (cultura fizică terapeutică, gimnastica respiratorie). Are largi

intrebuinţări. Se urmăreşte dezvoltarea respiraţiei abdominale sau diafragmatice, care este
mai economicoasă decat cea toracică. Bolnavul trebuie să execute expiraţii forţate prelungite,
cu ajutorul presei abdominale puse in mişcare conştient şi controlat (cu palma proprie). Se
umflă abdomenul (cu coborarea diafragmului) in inspiraţie şi se retrage abdomenul (cu

4
urcarea diafragmului) in expiraţie). Se poate folosi şi metoda inspiraţiei forţate cu un sac de
nisip, de 2 - 2,5 kg, aplicat pe abdomen, pornind de la cateva minute şi mergand pană la
30 minute.

8. Cura balneară (Govora, Slănic etc)

9. Speleoterapia, practicată in saline, realizează efecte favorabile prin atmosfera locală,

saturată in vapori de apă, săracă in particule in suspensie, cu concentraţie mai mare de ioni de
calciu. Speleoterapia acţionează spasmolitic şi expectorant.

10. Climatoterapia la munte sau la mare, are efecte favorabile datorită numărului redus de
alergeni din atmosferă.

11. Hiposensibilizarea specifică (Imunoterapia), se practică in toate bolile pulmonare in

care acţionează un alergen (in special in astmul bronşic). Se administrează pe cale
subcutanată, doze subclinice, progresiv, crescande din alergenul in cauză. Este indicată cand
alergenul este bine dovedit şi face parte din alergene imposibil de inlăturat (polenuri, praful de
casă, fungi, unii alergeni profesionali ca: făina, praful de cereale, peri de animale etc).