FISA DE LECTURA ''LA TIGANCI''

Titlul operei literare: La tiganci

Autorul: Mirecea Eliade
Opera face parte din volumul:
La tiganci si alte povestiri
Date importante din viaţa şi activitatea scriitorului: Mircea Eliade a fost istoric al
religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago.
Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din
1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean
american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de
volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de
articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate.
Alte opere ale autorului: Le Sacre et le Profane; Romanul adolescentului miop;
Gaudeamus; Maitrey; Secretul doctorului Honigberger; 19 trandafiri
Specia literară: nuvela
Opera e structurată în: parti
Opera este scrisă în: proza
Locul desfăşurării acţiunii: Bucuresti
Timpul desfăşurării acţiunii: perioada interbelica
Momentele subiectului:
 Expoziţiunea Inceputul operei literare sta sub semnul unei calduri caniculare
care il copleseste pe eroul nostru. Atentia sa este atrasa de discutia unor studenti
care asteptau ca si el tranvaiul. Gavrilescu un om obijnuit este atras de numele
colonelului Lawrence o personalitate recunoscuta pentru spiritul de aventura si de
sacrificiu. In structura de adancime, colonelul insusi reprezinta aventura pe care
nu a trait-o niciodata Gavrilescu, dar care si-o imagineaza. In timpul calatoriei cu
tranvaiul atentia celor din tranvai este atrasa de locul numit "La Tiganci", loc
despre care se stie ca este rau fanat (de desfrau).
Gavrilescu admira casa si nucii batrani si se gandeste ca nu si-ar putea permite sa
intretina o asemenea casa si o asemenea gradina.
Intriga operei literare este contituita de momentul in care Gavrilescu descopera ca
si-a uitat servieta cu partituri la eleva sa, Otilia Voitinovici. El este nevoit astfelsa
se intoarca si patrunde in curte si inc casa tigancilor, loc situat in antiteza cu
spatiul real, in care Gavrilescu incepe o adevarata aventura.
 Desfăşurarea acţiunii _ Existenta eroului este marcata de 2 esecuri :
- esecul in plan profesional deoarece Gavrilescu considera ca nu si-a putut implini
vocatia artistica si este profesor pentru " pacatele" sale.
- esecul in plan sentimental, el fiind nevoit sa renunte la Hildegard, femeia pe care
o iubise cel mai mult in tinerete si sa se casatoreasca cu Elsa.
Intreaga nuvela este marcata de un motiv literar, cifra 3 :
- Gavrilescu se urca de 3 ori in tranvai.
- Fetele care il asteapta la tiganci sunt in numar de 3 : o tiganca, o grecoaica, o
evreica..
 Punctul culminant : este reprezentat de momentul in care eroul isi reintalneste
iubirea._
 Deznodământul este pus sub semnul ambibuitatii(neclaritate).
-"Toti visam,spuse asa incepe. Ca intr-un vis"
Caracterizarea personajului principal / a unui personaj preferat:
Caracterizare directă Etichetarea „muzicant”, făcută de bătrână, i se pare peiorativă şi
de aceea intervine, corectând o percepţie nedreaptă a imaginii lui: „Sunt artist. . .pentru
păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pură.
Trăiesc pentru suflet. . .”. Autocaracterizarea ia, deopotrivă, forma orgoliului vocaţiei şi a
lamentaţiei din urmă.
În circumstanţele date (tentaţia aventurii, căldura, întoarcerea la Otilia, unde-şi
uitase partiturile), grădina ţigăncilor îi apare ca un spaţiu privilegiat, iar jocul lor se
prefigurează ca şansă de iniţiere,însă, confruntat cu o lume plină de mistere, eroul devine
confuz, pierde datele realităţii şi este tentat să se elibereze prin relatarea „tragediei vieţii”
lui. Călătoria buimacă prin labirint echivalează cu desprinderea de materialitatea pe care
o simte pentru ultima dată: „. . .dar i-a fost de-ajuns să-şi oprească doar câteva clipe
privirile asupra unui asemenea alcov, ca să înţeleagă că era o iluzie, că, de fapt, ceea ce
vedea el erau două sau tei paravane separate care-şi împreunau imaginile într-o mare
oglindă cu ape verzi-aurii. În clipa când îşi dădu seama de iluzii, Gavrilescu simţi că
odaia începe să se învârtească în jurul lui şi-şi duse din nou mâna la frunte”. Plăcerea de a
vorbi este substituită, în această scenă, prin „teroarea de obiecte” pe care îi era greu să le
identifice.
Caracterizare indirectă Încercând să se reintegreze ordinii iniţiale din real, Gavrilescu
înţelege că realitatea îl refuză, că experienţa din bordei a condensat timpul, care lui i-a
scăpat ca durată. Cum nu are altă soluţie decât revenirea în spaţiul atemporal al ţigăncilor,
eroul îşi interiorizează nepotrivirea cu realul şi retrăieşte exprerienţa întreruptă, de data
aceasta, întâlnind-o pe Hildegard. Oferindu-i-se şansa de a reîntregi cuplul mitic, lui
Gavrilescu i se prefigurează, de fapt, oportunitatea de a evita ratarea în dragoste prin
trăirea exclusivă în timpul memoriei. Ultima secvenţă îl consemnează în trecerea lui
simbolică spre moarte, călăuzit de Beatrice, precum Dante odinioară.
Referinţe critice„Pentru a regăsi lumea esenţială, anterioară multiplicităţii formelor
spaţio-temporale, bariera timpului trebuie să cadă înaintea celorlalte” (Nicolae
Steinhardt) şi are loc, astfel, trecerea într-un „statornic dincolo”(Eugen Simion), în care
va retrăi, probabil, acel „vis de poet”. Faptul că este artist îi dictează eroului o anumită
percepţie, el vede realitatea cotidiană prin „oglinda iluziei, iar arta îi este orgoliul de a fi”,
singura care îl apără de profan. Oglinda celorlalţi îl răsfrânge contorsionat, oprind
imaginea unui ins ridicol, stânjenit,cu gesturi precipitate şi de prisos: „. . .scoţând pe rând
mai multe batiste umede dintr-un buzunar al pantalonilor şi trecându-le metodic, una câte
una, în celălalt buzunar” sau „adăuga stânjenit aşezându-şi pălăria pe măsuţă şi începând
să depună în ea obiecte pe care le scotea din buzunare”.
ConcluzieAşa cum îl propune textul, chip conturat direct („cu mâna prinsă în mâinile ei. .
.capul rezemat de pernă. . .cu ochi pe cer”) sau dedus din atâtea şovăieli, Gavrilescu este
un suflet-artist prins într-o horă a destinului,ai cărui soli – ţigănci, Moire şi Parce – îi
arată o clipă şansa de a fi cunoscut totul, dacă ar fi ghicit regula jocului şi dacă existenţa
n-ar fi fost decât o farsă.

Titlul operei (structură, semnificaţie): Titlul semnifica in sens denotativ un spatiu din
lumea bucuresteana, o zona considerata rau hamata, despre care lumea vorbeste cu
indignare si in care protagonistul doreste sa intre acolo din curiozitate. In sens conotativ
termenul reprezinta o alta lume, exprima camuflarea sacrului profan sau lumile opuse.