Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LEGISLAŢIE ŞI PROTECŢIA
CONSUMATORULUI
Galaţi, 2008
CUPRINS
Introducere 1
7. Anexa 69
8. Bibliografie 72
Introducere
Clasificare. Cea mai generală clasificare a actelor normative este cea care
le subîmparte în:
- legi şi
- acte normative subordonate legii.
Legi
Clasificare
În categoria de legi intră:
- Constituţia – ca lege fundamentală a unui stat;
- Codul – ca lege în care reglementările îmbracă o anumită formă de
sistematizare.
La rândul lor, legile se clasifică în:
- legi constituţionale sau fundamentale;
- legi organice;
- ordinare.
Legi constituţionale sau fundamentale – Constituţia
Constituţia are ca obiect:
- reglementarea principiilor fundamentale ale organizării sociale şi de
stat;
- sistemul organelor şi separaţiei puterilor în stat;
- drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.
Actele normative mai pot cuprinde şi anexe, care fac corp comun cu
legea şi au aceeaşi forţă juridică. Necesitatea lor este determinată de
faptul că prin conţinutul lor sunt redate organigrame, tabele, schiţe,
statistici, etc.
Norma juridică
Structura logică
Din punct de vedere al structurii logice, norma juridică e alcătuită din:
- ipoteză
- dispoziţie
- sancţiune.
Ipoteza – descrie împrejurările în care intră în acţiune dispoziţia sau
sancţiunea normei.
Dispoziţia – alcătuieşte miezul normei juridice. Dispoziţia poate: să
ordone o anumită conduită; să prevadă obligaţia de abţinere de la
săvârşirea unei fapte; să cuprindă anumite permisiuni; fi determinantă sau
relativ-determinantă.
Sancţiunea – conţine urmările nefavorabile care survin în condiţiile
nerespectării dispoziţiei sau ipotezei. După ramura de drept, sancţiunile
pot fi: civile; disciplinare; administrative; financiare; penale.
Structura tehnică-legislativă
Dacă ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea alcătuieşte structura internă a normei
juridice, construcţia sa tehnico-legislativă formează structura externă şi
dinamică a acesteia.
Răspunderea juridică
Tehnica legislativă
Tehnica legislativă cuprinde totalitatea principiilor, metodelor şi
procedurilor folosite în procesul de elaborare a legilor şi celorlalte acte
normative:
- Elaborarea normelor juridice are loc în principal prin activitatea
normativă a unor organe de stat (parlament, guvern) - activitate
creatoare de drept potrivit nevoilor dictate de evoluţia societăţii.
- Activitatea normativă a organelor de stat se desfăşoară în
conformitate cu atributele si competenţele pe care aceste organe le au
şi apoi prin legi organice (regulamente de funcţionare ale organelor
legiuitoare).
- Întreaga activitate de elaborare a normelor juridice trebuie să se facă
cu respectarea unor proceduri si metode, respectiv a unor principii
care să răspundă cât mai precis unei reglementări ştiinţifice, clare si
coerente.
Tehnica juridică
Tehnica juridică este un concept complex care desemnează, emite
reguli, principii, metode, procedee şi operaţii folosite pentru elaborarea,
realizarea, aplicarea şi interpretarea normei juridice.
- Tehnica juridică constituie un domeniu al ştiinţei juridice.
- Tehnica juridică rămâne o activitate de creaţie în planul iniţierii şi
dezvăluirii textului normei juridice.
- Tehnica juridică se transformă în reglementare juridică doar în măsura
în care organele de stat legiuitoare adoptă sau îşi însuşesc regulile
impuse de tehnica juridică.
Parlamentul
Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi
unica autoritate legiuitoare a ţării.
Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.
Parlamentul adoptă următoarele categorii de legi:
- legi constituţionale,
- legi organice,
- legi ordinare,
- hotărâri ale Guvernului,
Legislaţie şi protecţia consumatorilor 8
Acte juridice normative
Guvernul
Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de
Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi
exercită conducerea generală a administraţiei publice.
În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele
sociale interesate.
Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi
prin lege organică.
Guvernul adoptă:
- hotărâri şi
- ordonanţe.
Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Ordonanţele
se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în
condiţiile prevăzute de aceasta.
Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-
ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în
executare şi se publică în Monitorul Oficial al României.
Administraţia publică
Administraţia publică se împarte în:
- Administraţia publică centrală de specialitate
- Administraţia publică locală
1. articolul
2. a
3. b
4. a
5. b
Organizare:
Conducerea FAO este atribuită Adunării Naţiunilor membre, incluzând toţi
membrii FAO (183 de state precum şi Uniunea Europeană - organizaţie
membră).
Din punct de vedere organizatoric, FAO se compune din 8 departamente
printre care şi Departamentul pentru Agricultură, Departamentul pentru
Pescuit, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă.
Sediul central al FAO se află la Roma.
1. c
2. a, b, c, f
3. b
4. b, c, d
5. b
Parlamentul European
¾ Parlamentul European reprezintă, în viziunea Tratatului de la Roma,
din 1957, "popoarele statelor reunite în cadrul Uniunii Europene".
Comisia Europeană
¾ Comisia Europeană îndeplineşte trei funcţii de bază:
- are dreptul de iniţiativă în politicile comunitare;
- veghează la respectarea tratatelor UE,
- este organ executiv al UE.
¾ Comisia Europeană lucrează prin Directoratele generale structurate în
principal pe cele 17 politici ale UE la care se adaugă altele structurate
pe relaţii externe (ex: DG extindere, DG agricultură, DG dezvoltare
regională etc.).
Reglementarea urmăreşte:
- crearea unei baze comune pentru statele membre în domeniul
alimentar şi al hranei pentru animale, în privinţa conceptelor,
principiilor şi procedurilor aplicabile, cu accent asupra necesităţii
siguranţei alimentelor şi protecţiei sănătăţii pe plan intern şi extern;
- legea alimentară - având o bază ştiinţifică solidă - urmăreşte
reducerea şi evitarea riscurilor pentru sănătate;
- analiza riscului, cu cele 3 componente ale sale (evaluare,
management şi comunicare), furnizează o metodologie sistematică
pentru alegerea măsurilor şi acţiunilor necesare.
Dezvoltarea acestei politici s-a făcut în mai multe etape, având o anumită
dinamică, ca urmare:
a acţiunii instituţiilor comunitare:
Comisia Europeană,
Parlamentul European,
Consiliul Uniunii Euroepene,
în baza unui cadru politic:
programe
planuri
strategii
cu ajutorul anumitor instrumente:
legislative (tratate, regulamente, directive, decizii, comunicări, Cărţi
Albe şi Verzi);
reguli, standarde, etichetare, inspecţii;
asociaţii şi comitete;
politici comune (concurenţă, socială, mediu, energie, transport etc.).
În Cartea Albă din 1985 asupra pieţei unice, Comisia Europeană a folosit
o nouă abordare a politicii de protecţie a consumatorilor, care a permis
Consiliului de Miniştri să adopte în bloc directivele privind protecţia
sănătăţii şi siguranţei pe categorii de produse.
5. Ce reprezintă EFSA?
2. recomandări ştiinifice
3. a, b
4. 178/2002, EFSA
1. Care dintre afirmaţiile următoare sunt adevărate (A) şi care sunt false (F):
a. ANPC efectuează recoltări din probe din depozite alimentare,
unităţi de alimentaţie publică şi unităţi de desfacere pentru
determinarea calităţii prin examene de laborator.
b. ANPC nu controlează procesul tehnologic.
1. a – A; b – A
2. a
3. b
4. a
Siguranţă
Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să garanteze că
alimentele satisfac cerinţele tuturor legilor în domeniul alimentar şi să
implementeze permanent aceste cerinţe, pentru a pune pe piaţă numai
alimente sigure.
Corectitudine
Operatorii cu activitate în domeniul alimentar nu trebuie să mediatizeze,
prezinte sau eticheteze alimentele într-un mod care poate induce în eroare
consumatorii.
Responsabilitate
Operatorii cu activitate în domeniul alimentar sunt responsabili de siguranţa
alimentelor pe care le produc, transportă, depozitează sau le vând.
Transparenţă
Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să informeze imediat
Autoritatea Competentă (Autoritatea Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor – ANSVSA) în cazul în care au motive să considere că
alimentele puse pe piaţă prezintă un risc pentru sănătatea publică.
Trasabilitate
Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să păstreze
înregistrările materiilor prime, materiilor auxiliare, ambalaje etc., care intră în
companie şi a produselor pe care le furnizează (exceptând consumatorul
final), în scopul de a asigura trasabilitate şi de a fi în stare să pună la
dispoziţie rapid aceste informaţii Autorităţii competente.
Retragere
Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să iniţieze retragerea
alimentelor nesigure şi să informeze consumatorii despre motivele retragerii,
dacă este cazul. Operatorii trebuie să informeze ANSVSA prin structurile sale
teritoriale despre astfel de retrageri.
Colaborare
Operatorii cu activitate în domeniul alimentar vor colabora cu ANSVSA şi alţi
operatori, în scopul de a reduce sau de a înlătura riscurile privind sănătatea
publică.
¾ Structură şi clasificare
¾ Înregistrare şi Aprobare
¾ Autorizarea
Echipamentul de producţie
Echipamentele utilizate trebuie să fie proiectate astfel încât să
prevină:
contaminarea alimentelor;
acumularea de reziduuri alimentare care facilitează dezvoltarea
de microorganisme în timpul producţiei;
să fie uşor accesibile şi uşor de igienizat.
Igienizare
Trebuie să existe proceduri scrise, aplicate regulat pentru
igienizarea tuturor echipamentelor de producţie, a suprafeţelor
în contact cu alimentele, ariilor de producţie, traseelor
tehnologice, instalaţiilor etc.
Controlul dăunătorilor
Este necesar să existe un program eficient, monitorizat regulat,
de prevenire a pătrunderii dăunătorilor în fabrică care să
includă utilizarea mijloacelor de protecţie precum site, perdele
de aer, uşi etc.
Igiena personalului
Pot fi dezvoltate pentru toţi lucrătorii din fabrică ghiduri scrise
de igienă a personalului, care vor conţine informaţii referitoare
la echipamentul de protecţie, spălatul mâinilor, comportament şi
aspecte legate de sănătatea personalului.
Controlul producţiei
Instruire
Toţi angajaţii trebuie instruiţi va include informaţii despre
Bunele Practici de Producţie (Good Manufacturing Practices
GMP) şi Bunele Practici de igienă (Good Hygiene Practices
GHP), igiena personalului, practicile angajaţilor, incluzând
programul HACCP, la un nivel adecvat activităţilor desfăşurate.
Etichetarea
Este esenţial ca fiecare ambalaj să fie etichetat corect.
Investigarea reclamaţiilor
Reclamaţiile consumatorilor trebuie trecute în revistă cu atenţie.
Feed-back-ul de la consumator poate identifica arii cu probleme
care trebuie să fie corectate, ducând la îmbunătăţirea
eficacităţii programelor preliminare respective.
5.2.1. Obiectiv
Regulamentul 1924/2006 asigură un grad înalt de protecţie a
consumatorilor şi facilitează alegerile acestora.
Regulamentul înlatură diferenţele dintre prevederile naţionale legate de
asemenea menţiuni care pot împiedica mişcarea liberă a alimentelor şi
pot crea condiţii inegale în comerţ.
Va completa principiile generale ale HG 106/2002 şi va stabili cerinţele
referitoare la menţiunile de nutriţie şi sănătate la livrarea ca atare a
alimentelor către consumator.
Prevederile de etichetare conţinute în HG 106/2002 cu privire la
etichetarea, prezentarea şi promovarea produselor alimentare interzice
în general utilizarea informaţiei care induce în eroare cumpărătorul sau
care atribuie proprietăţi medicale alimentelor.
Legislaţie şi protecţia consumatorilor 44
Noile reglementări ale Uniunii Europene cu privire la alimente
Regulamentul se aplică în cazul tuturor menţiunilor de nutriţie şi
sănătate din comunicările comerciale, inclusiv în cadrul promovării
generice a alimentelor şi a campaniilor promoţionale, precum cele
sprijinite în întregime sau în parte de către autorităţile publice.
Nu se aplică menţiunilor din cadrul comunicărilor necomerciale, precum
ghidurile de regim alimentar, sau recomandările făcute de către
autorităţile şi organismele de sănătate publică, sau în comunicările
necomerciale şi în informaţiile din presă şi publicaţiile ştiinţifice.
5.2.2. Scop
5.2.3. Definiţii
5.2.7. Restricţii
Băuturile care conţin mai mult de 1,2% de alcool per volum nu vor putea
avea menţiuni de sănătate.
¾ Fără grăsimi
Menţiune conform căreia un aliment nu conţine grăsimi precum şi orice
menţiune cu acelaşi înţeles pentru consumator pot fi făcute numai în
cazul în care produsul nu conţine mai mult de 0,5 g de grăsime/100 g
sau 100 ml. Cu toate acestea, menţiunile de tipul „X% fără grăsime” vor
fi interzise.
¾ Fără zahăr
Menţiune conform căreia un aliment nu conţine zahăr precum şi oricare
altă menţiune cu acelaşi înţeles pentru consumator poate fi făcută
numai în cazul în care produsul nu conţine mai mult de 0,5 g de
zahăr/100 g sau 100 ml.
¾ Sursă de fibre
Menţiune care poate fi făcută numai în cazul în care produsul conţine
cel puţin 3 g de fibre/100 g sau cel puţin 1,5 g de fibre/100 kcal.
¾ Bogat în fibre
Menţiune care poate fi făcută numai în cazul în care produsul conţine
cel puţin 6 g de fibre/100 g sau cel puţin 3 g de fibre/100 kcal.
¾ Sursă de proteine
Menţiune conform căreia un aliment este o sursă de proteine numai în
cazul în care cel puţin 12% din valoarea energetică a alimentului este
produsă de proteine.
¾ Bogat în proteine
Menţiune conform căreia un aliment este bogat în proteine precum şi
oricare altă menţiune cu acelaşi înţeles pentru consumator poate fi
făcută numai în cazul în care cel puţin 20% din valoarea energetică a
produsului este produsă de proteine.
¾ Uşor/Light/Lite
Menţiune care indică faptul că un produs este „uşor”, „light” sau „lite”
precum şi oricare altă menţiune cu acelaşi înţeles pentru consumator
vor respecta aceleaşi condiţii prevăzute pentru termenii „conţinut redus
de”; menţiunea va specifica de asemenea şi
caracteristica/caracteristicile care îi asigură calitatea de „uşor” sau
”light”.
¾ Natural
În cazul în care un aliment îndeplineşte în mod natural condiţiile stabilite
în Anexă cu privire la utilizarea unei menţiuni nutriţionale, termenul
„natural” poate fi folosit pentru a preceda menţiunea.
¾ Uşor/Light/Lite
Autorizarea
Autorizarea
Cererea de autorizare va fi inaintată conform paragrafelor următoare:
Cererea va fi trimisă autorităţii naţionale competente din Statul Membru
Autoritatea naţională:
- va confirma în scris primirea cererii în termen de 14 zile de la primirea
acesteia. Confirmarea va menţiona data primirii cererii;
- va informa fără întârziere Autoritatea; şi
- va pune la dispoziţia Autorităţii cererea şi informaţiile suplimentare
furnizate de către solicitant.
Autoritatea:
- va informa fără întârziere Statele Membre şi Comisia cu privire la
cerere şi va pune la dispoziţia acestora toate informaţiile suplimentare
furnizate de către solicitant;
- va pune la dispoziţia publicului rezumatul cererii.
Autorizarea - solicitantul
Cererea va include următoarele:
numele şi adresa solicitantului
Registrul Comunitar
2. Regulamentul 1924/2006:
a. furnizează un nivel înalt de protecţie a consumatorului
b. oferă cantităţi exacte de nutrienţi in alimente
c. se referă la menţiuni nutriţionale şi de sănătate
2. c
4. a, b, c
sau solicitarea unui serviciu să corespundă cât mai bine nevoilor sale.
Consumatorul trebuie să cunoască:
elementele principale care definesc calitatea comercială a
produsului;
elementele principale care alcătuiesc calitatea funcţională a
produselor şi serviciilor ce urmează a fi achiziţionate, respectiv
solicitate;
elementele principale ce caracterizează calitatea fundamentală şi
care îmbină parametrii calitativi ai unui produs stabilind o anumită
ordine a lor, astfel încât consumatorul să poată percepe actul de
cumpărare şi consum prin prisma parametrilor tehnici şi tehnologici
pe care el îi apreciază cel mai mult.
Astăzi orice magazin alimentar vinde produse care vin din toată Europa.
Sunt aceste produse sigure? Da, trebuie să fie. UE are o legislaţie care
contribuie la siguranţa produselor alimentare. Nici un sistem legislativ nu
poate garanta consumatorilor un grad de risc egal cu zero sau o
securitate 100%, dar normele securităţii din ţările UE sunt printre cele mai
înalte şi sigure din lume.
O condiţie generală a legislaţiei UE este că toate produsele vândute în
UE trebuie să fie sigure. Dacă o întreprindere a descoperit că a plasat pe
piaţă produse periculoase, are obligaţia legală să informeze autorităţile.
În fiecare din cele 27 State membre ale UE, cetăţenii pot obţine informaţii
în limba oficială a ţării, apelând gratuit la serviciul de informaţii al Comisiei
„Europe Direct”.
Comisia Europeană are birouri în fiecare din capitala celor 27 State
membre, cât şi în unele oraşe mari. Aceste birouri pot oferi informaţii şi
documentaţie în limba ţării în care vă aflaţi. Reţeaua Centrelor europene
ale consumatorilor ale Comisiei a crescut în ultimul timp (cuprinde 13
State membre), şi poate oferi informaţii despre drepturile consumatorilor.
Reţeaua Centrelor naţionale de informaţie şi asistenţă a reţelelor
extrajudiciare europene (EJE), ajută consumatorii să depună plângere
împotriva comerciantului dintr-o altă ţară membră angajându-se într-un
recurs transfrontalier via un program extrajudiciar. Reţeaua EJE cuprinde
15 state membre plus Norvegia şi Islanda.
În aplicarea acestor dispoziţii, statele membre sunt abilitate să menţină
sau să stabilească măsuri de protecţie mai stricte, cu condiţia ca acestea
să fie compatibile cu legislaţia europeană.
Anexa 1.
LEGISLAŢIE
- SIGURANŢA ALIMENTELOR –
-
Legislaţie orizontală
Norme privind suplimente nutritive, alimente cu destinaţie nutriţională
specială
Directiva 2002/46/EC Ordinul MS/MAPDR nr.
Directiva 89/398/EEC, 387/251/2002
Directiva 91/321/EEC,
Legislaţie şi protecţia consumatorilor 70
Protecţia consumatorului
Directiva 96/5/EC,
Directiva 96/8/EC,
Directiva 92/52/EEC,
Directiva 1999/21/EC,
Directiva 2001/15/EC
Legislaţie orizontală
Norme privind radiaţiile ionizante
Directiva 1999/2/EC Ordinul MS/MAPDR/ANPC nr.
Directiva 1999/3/EC 855/98/90/2002
Legislaţie orizontală
Norme privind apele minerale
Directiva 80/777/EEC HG nr. 760/2001
Directiva 2003/40/EC HG nr. 2271/2004
Legislaţie naţională specifică
Hotararea de Guvern nr. 984/2005
- Stabilirea de atribuţii şi responsabilitaţi pentru organizarea şi
funcţionare a autorităţilor competente
- Stabilirea de sancţiuni, contravenţii la normele sanitar veterinare şi
pentru siguranţa alimentelor
Legislaţie naţională de punere în aplicare a normelor Uniunii
Europene
Ordin nr. 38/2006 (produse de origine non-animală)
Ordin 138/2005 (produse de origine animală)
- Proceduri privind importul- exportul
Ordin ANSVSA nr. 139/2004
- Procedura de aprobare a unităţilor din domeniul alimentar
72