Prim ajutor curs 1

*principiile de acordare a primului ajutor

▪
*trusa de prim ajutor

▪ *resuscitarea cardio-pulmonara

*poziția de siguranță
▪
▪ ț ț
„80% din toate urgențele medicale se
întâmplă în alte locuri decât în spitale și
trebuie asistate inițial de cei care sunt
martori la producerea lor.”
(American Heart Association, 2014)
▪
ț ț
ț Primul ajutor cuprinde totalitatea măsurilor care se aplică imediat în cazul unei
▪ ț urgențe medicale până la sosirea serviciului de urgență sau până la intervenția unui
▫ medic
▫
▫ O astfel de urgență poate să survină :
▫ .
• printr-o îmbolnăvire subită
Legea 95/2006 , g) primul ajutor de baza
•
ț prin agravarea sau decompensareațunei boli existente
• printru un accident sau

• prin act voluntar

ț ț
▪
ț
 PRINCIPIILE ACORDARII PRIMULUI AJUTOR

▪ ț ț
▪
▪ Să
▪
▪

▪
▪ ț
ț
▪ .
 CEI 5 A

ASIGURA-TE

ALARMEAZA

ASTAMPARA-TE

ADUNA-TE

ACTIONEAZA

ț
 TRUSA DE PRIM AJUTOR

COMPLEXITATEA EI DEPINDE DE :
▪
▫ ț
▫
▫ ț
▫
▫
▫
 ANEXA NR. 3 LA ORDINUL NR. 427 DIN 14 IUNIE 2002

▪
ț

COMPONENTA TRUSEI SANITARE SI A BAREMULUI DE MATERIALE

▪ ț

CONTINUTUL MINIM OBLIGATORIU

CONTINUTUL MINIM OBLIGATORIU AL TRUSEI SANITARE
RESUSCITAREA CARDIO- PULMONARA
 STOPUL RESPIRATOR REPREZINTA
APNEE

ț
BRADIPNEE extrema, aritmica, suita neregulata de suspine / respiratii agonistice


 CONSTIENTEI

TAHICARDIE
CORDUL BRADIARITMIE

ț
 ț ț BRADIPNEE

CIANOZA
 ț STAREA DE CONSTIENTA
ț
 CONVULSII
 ț ț
TAHICARDIE
 ț ț FRECVENTA RESPIRATORIE NORMALA
 STOPUL CARDIAC REPREZINTA







ț

MIDRIAZA
ț
 ț
BRADICARDIE FLUTTER / FIBRILATIE VENTRICULARA
 ț
 ț
EMFIZEM PULMONAR
 PNEUMOTORAX, HEMOTORAX
 ț FRECVENTA CARDIACA NORMALA
Asocierea celor două situații patologice stopul respirator și cel cardiac declanșează un întreg proces care dacă se prelungește peste 4-5 minute poate antrena tulburări

ireversibile in special la nivelul sistemului nervos central (oxigenul existent în sânge în momentul instalării stopului cardio-respirator este suficient pentru structurile

nervoase pentru o perioadă de doar câteva minute) și de aceea instituirea măsurilor de resuscitare în acest interval asigură șanse reale de supraviețuire
 CRITERIILE DE EVALUARE A STOPULUI CARDIO - RESPIRATOR

▪
▪
▪

▪
▪
▪

MIOZA= MICSORAREA PUPILEI LA LUMINA

MIDRIAZA = PUPILE DILATATE LA INTUNERIC
CONSTIENTEI
 DE VERIFICAT IN 10 SECUNDE DACA

10 secunde
 ț




ț
STIMULI

 ARTERE MARI
 ț
ț
REFLEX PUPILAR FOTOMOTOR
 ț
ARTERA CAROTIDA COMUNA

STERNOCLEIDOMASTOIDIAN

ț
▪ ORDINEA IN RESUSCITARE ESTE : CAB

▪
ț

▪ ț
ț
 ț

30 : 2

pana cand




 MASAJ CARDIAC EXTERN

COMPRESIUNILE TORACICE
ț

Ridicare

ț
 DUPA FIECARE COMPRESIUNE ................. POZITIA INITIALA
▪

DOI REANIMATORI
▪
ț

▪ AVANTAJE
▫
▫ ț
▫ ț
 ț REALIZAREA INSUFLATIILOR

ț ț

ț
 ț

PENSAREA NASULUI

 ț

ț
 ț
 ț
TRAUMATISM LA NIVELUL GATULUI VICTIMEI
ț MASTI
 ț PARTICULARITATI ALE COMPRESIUNII CARDIACE

ț ț SI INSUFLATIEI IN FUNCTIE DE VARSTA

ț PARTICULARITATILE COMPRESIUNII TORACICE

 COPIL
 ADULT


100/
minut


ț PARTICULARITATE A INSUFLATIEI


 EXEMPLE DE MELODII FOLOSITE PENTRU RCP

▪ Bee Gees – Stayin̕ Alive

www.youtube.com/watch?v=I_izvAbhExY

▪ Queen – Another one bytes the dust

https://www.youtube.com/watch?v=rY0WxgSXdEE
 Muncă echipă coordonată
de echipă

Compresiuni toracice
+ 30:2
insuflații

Compresiuni toracice

doar compresiuni
toracice

]
▪
DISPOZITIVE AJUTATOARE PENTRU RCP

ț
RESUSCITAREA DOAR CU COMPRESIUNI CARDIACE

ț
ț

ț ț
„ ”
CUM SE FACE RESUSCITAREA CARDIO-PULMONARA IN ERA SARS-COV2
 PARTICULARITATI ALE RESUSCITARII IN PANDEMIE

ț
▪ evaluarea victimei și întreaga resuscitare se face cu folosirea de
către salvator a măștii de protecție (de preferat ffp3); doar dacă
victima și salvatorul locuiesc împreună sau/și riscul de infecție
este asumat se renunță la folosirea măștii de către salvator;
▪ în cazul folosirii măștii, RCP va consta doar în aplicarea de
compresiuni cardiace;
▪ se acoperă nasul și gura victimei cu o mască sau un obiect similar;
▪ pe cât posibil RCP se va face utilizîndu-se dispozitive ajutătoare
care să confere protecție salvatorului.
ț ț

[[
[American Heart Association Guidelines for Cardiopulmonary Resuscitation and Emergency Cardiovascular Care Science,
Circulation, November 2, 2010, vol. 122 no. 18 suppl. 3 S676-S684 ]
 DEFIBRILAREA

ARITMIILE CARDIACE SEVERE

▪

▪ EFECTUL SCONTAT

▪
DEPOLARIZAREA
RESTABILIREA RITMULUI SINUSAL

AED
DRS ABCD

ț
 ț VERIFICAREA EFICIENTEI RCP

 ț





 .
 CAUZE ALE ESECULUI RCP

▪
▫ ț

CONDITII ETIOLOGICE

SOC ANAFILACTIC
▪

POZITIA DE SIGURANTA

▪ ț

NU VOR FI INTRERUPTE MAI MULT DE 30 DE SECUNDE

1 5
▪ POZITIA DE SIGURANTA

INCONSTIENTE

2 6
ț

3 7

NU SE APLICA

4 8
 RESUSCITAREA CARDIOPULMONARA AVANSATA

▪ ț

OBIECTIVE

▪
▪
▪
MOARTE CLINICA

7 - 10 %
MINUT

SUPRAVIETUIRE
ț
 Bibliografie

▪ American Heart Association Guidelines for Cardiopulmonary Resuscitation and Emergency

Cardiovascular Care Science, Circulation, November 2, 2010;
▪ Nica C., Cobzariu I.F., Primul ajutor – curs, Editura Mirton, Timișoara, 2007;
▪ http://www.mayoclinic.org/first-aid
▪ http://www.procpr.org/ (RCP adult)
▪ https://www.youtube.com/watch?v=mr4wb7J-Wv8 (RCP la copil)
▪ https://www.youtube.com/watch?v=FyngKNdwNd8 (RCP adult + defibrilare)
▪ https://www.youtube.com/watch?v=F863SWwzxsI (poziția de siguranță)
▪ https://cpr.heart.org/en/coronavirus/coronavirus-covid-19-resources (RCP în pandemie)
▪ https://www.youtube.com/watch?v=hLPQ4j5Z-o4 (analiza manevrelor greșite de RCP în filme)
Prim ajutor – curs 3
▪ Primul ajutor în arsuri, degerături
▪ Primul ajutor în electrocutare
▪ Primul ajutor în hipertermie și hipotermie
 Arsurile
▪ Arsurile sunt leziuni ale pielii şi chiar ale ţesuturilor
subiacente care pot fi produse de diferiţi agenţi fizici
sau chimici.

▪ Clasificarea arsurilor
▫ După profunzime: gradele I-IV
▫ După suprafața arsă: în %

2
 Structura pielii și
a țesuturilor
subiacente

Pielea

3
 Gradul I. Afectarea
epidermei

Gradul II. Afectarea

epidermei și dermei

Gradul III. Afectarea

epidermei-dermei-
hipodermei

Gradul IV. Afectarea

straturilor de sub hipoderm
(mușchi, oase, organe etc.)
4
 Arsurile de gradul I
Semne:
▪ Congestia (înroșirea)
tegumentului
▪ Durere
▪ Edem
▪ Pigmentare tranzitorie
▪ Este afectat doar epidermul

5
 Arsurile de gradul II
Semne:
▪ Prezenţa flictenelor cu lichid serocitrin
▪ Durere intensă
▪ Culoarea roşie a dermului la nivelul flictenelor sparte
▪ Afectarea dermului şi a epidermului; formarea veziculelor se
realizează prin acumularea de lichid interstiţial între epiderm şi
derm

6
7
Arsurile de gradul III
Semne
▪ Flictene cu conţinut
sanguinolent
▪ Culoare brună-violacee la
nivelul flictenelor sparte
▪ Durere - nu foarte intensă
(datorită distrugerii
terminaţiilor nervoase din
derm)

8
 Arsurile de gradul IV
Semne
▪ Distrugerea
hipodermului,
mușchilor, până la
carbonizare totală
▪ Aspect negricios al
țesuturilor
carbonizate

9
Gradul arsurii Semne clinice Substrat lezional Cauze

I Eritem, durere, edem Epiderm Expunere la radiaţii

moderat solare, contactul cu
suprafeţe fierbinţi, aburi

II Flictene cu lichid Epiderm, derm Expunere la radiații

serocitrin, durere intensă solare, contact cu lichide
fierbinţi, arsuri chimice

III Flictene cu lichid Epiderm, derm, Combustii, contactul cu

sanguinolent,durere hipoderm obiecte, lichide fierbinţi,
moderată arsuri electrice

IV Aspect de tegument Epiderm, derm, Combustii, arsuri

coagulat cu pierdere hipoderm și alte ţesuturi electrice
masivă de substanţă subiacente
10
 Evaluarea suprafe
ței arse
▪ Regula lui 9 sau a lui Wallace – se atribuie
fiecărui segment al corpului unui adult
valoarea 9 sau a unui multiplu de 9 (în %)

11
 WALLACE

12
 Primul ajutor în arsurile de gradul I și II
▪ Se pune imediat zona arsă sub un jet de apă rece (nu foarte puternic), 10-15
minute sau până când dispare durerea sau se aplică comprese cu apă rece sau
se fac imersii în apă rece;
▪ Se dau jos inele, brățări, ceasuri etc. (orice ar putea afecta circulația) înainte ca
zona arsă să se umfle;
▪ Nu se înlătură hainele arse de pe corp (doar dacă sunt impregnate cu lichide
fierbinți sau substanțe caustice, nocive);
▪ Se acoperă cu un pansament steril sau o pânză curată/folia de supraviețuire;
▪ Se ridică regiunea arsă pentru susţinerea drenajului venos sau limfatic
(prevenirea formării edemului/umflării zonei);
▪ Se pot administra medicamente antalgice (Nu se administrează Aspirină la
persoane sub 18 ani !!!)
13
 ▪ NU se aplică alte remedii „gospodăreşti” !
▪ NU se aplică gheață pe arsură!
▪ NU se sparg flictenele!
▪ DA: se aplică cremă cu SPF (factor de protecție solară) cel puțin
1 an după arsură – pentru evitarea pigmentărilor inestetice.

▪ Se solicită asistenţă medicală de urgenţă în cazul în care arsura:

▫ depăşeşte ca suprafață15% la adult sau 10% la copil;
▫ este în regiunea gurii sau a nasului (caz în care se dau
lichide reci în cantități mici);
▫ este în regiunea feței, mâinilor sau picioarelor;
▫ este în regiunea perineului;
▫ este la nivelul unei articulații majore.
14
 + se scot inele, brățări

15
 Primul ajutor în arsurile de gradul III și IV
▪ Se solicită ajutor medical calificat
▪ Nu se îndepărtează hainele arzânde; se acoperă doar pentru a opri arderea;
▪ Ne asigurăm că victima nu mai e în contact cu materiale fierbinți sau care ard sau este
expusă la fum sau/și temperatură ridicată.
▪ Se evaluează semnele vitale
▪ Se acoperă suprafața arsă cu pansament steril/haine/prosoape moi
▪ Imersia în apă rece este interzisă (poate determina hipotermie și șoc)

16
 ▪ Se face profilaxia şocului
▫ Se ridică părțile arse deasupra nivelului inimii
▫ Decubit dorsal sau cu toracele şi capul ridicat (în cazul
arsurilor feţei sau gâtului)
▫ Se ridică picioarele la 20-30 cm de la sol (cu excepţia
suspiciunii unor leziuni ale coloanei vertebrale, capului,
gâtului sau toracelui)

▪ poziția laterală de siguranță –la victimele inconştiente

▪ se pot administra lichide în doze mici (50-100 ml), dar nu celor
inconştienţi sau celor cu leziuni la cap (predispuşi la vărsături).

17
 Primul ajutor în arsurile chimice
▪ se îndepărtează cu un material textil substanțele chimice sub formă de praf sau
de cristale; autoprotecție cu mănuși;
▪ se spală zona arsă cu mari cantităţi de apă, cel puţin 10 minute; se evită
folosirea unui jet prea puternic de apă care poate agrava mecanic leziunile;
▪ se solicită asistenţă medicală;
▪ se îndepărtează toate hainele potențial îmbibate cu substanța caustică; se
continuă stropirea cu apă în timp ce se îndepărtează hainele;
▪ se studiază, dacă este posibil, instrucţiunile de pe recipientul care a conţinut
substanţa chimică respectivă;
▪ se acoperă zona arsă cu un pansament steril sau cu o bucată de pânză curată;
▪ NU se aplică unguente, spray-uri sau alte remedii!!! (pot participa la reacții
chimice cu substanța care a produs arsura și, astfel, pot agrava leziunea)

18
 Arsurile electrice
▪ curentul electric poate determina anumite
manifestări locale şi generale (sistemice);
▪ arsurile electrice sunt cauzate de trecerea
curentului electric prin corp și sunt reprezentate
de arsurile de la locul de intrare și de ieșire al
acestuia în/din organism (mărci de intrare și
ieșire); acestea apar ca depresiuni cu aspect
albicios-cenuşiu, fără congestie perilezională,
puţin dureroasă, datorită distrugerii receptorilor
cutanaţi;

19
 Electrocutarea
▪ curentul electric pătruns în organism parcurge drumul cel mai
scurt spre un alt conductor electric sau spre pământ, fără a
respecta delimitările anatomice;
▪ dacă în acest traseu, curentul întâlneşte unele organe vitale
(creier, inimă), se produce adesea moartea instantanee.

20
 ▪ Curentul electric specific reţelei de uz casnic are o acţiune
tetanizantă asupra musculaturii şi astfel, dacă nu se întrerupe
curentul electric, victima rămâne în contact cu sursa de curent şi
electroagresiunea îşi măreşte timpul de acţiune.

▪ Curentul electric poate determina diferite manifestări clinice :

tulburări neurologice, digestive, renale, cardiace etc., în funcție de
traseul curentului electric prin corpul uman.

21
 Curentul electric de înaltă tensiune
▪ În apropierea cablului de înaltă tensiune se poate forma un arc
electric; salvatorii trebuie să păstreze o distanță de câțiva zeci de
metri;
▪ Se apelează 112;
▪ În cazul unui cablu rupt prin lovirea unui stâlp de către un vehicul,
este recomandat ca pasagerii să rămână în vehicul;

22
 ELECTROCUTAT

SARCINA

SURSA

CIRCUIT

23
 Primul ajutor în cazul electrocutării,
arsurilor electrice
Înainte de orice altă manevră!
▪ întreruperea curentului sau îndepărtarea
victimei de sub acţiunea acestuia (cu grija
de a nu se electrocuta şi cel care
efectuează această manevră, prin
utilizarea unor materiale care nu conduc
curentul electric - lemn, plastic, sticlă,
cauciuc);
▪ Apelare 112, RCP la nevoie
▪ Managementul plăgilor (inclusiv aplicații
24 reci)
 Degerăturile
▪ Degerăturile sunt leziuni ale
tegumentului și țesuturilor
subiacente produse de acţiunea
temperaturii scăzute.
▪ Clasificare: asemănătoarele
arsurilor (gradele I-IV)
▪ cele mai frecvente localizări sunt:
▫ mâinile şi picioarele (în special
degetele)
▫ nasul
▫ urechile
25
 Degerătura de gradul I
▪ constituirea edemului (umflarea zonei) în
primele ore după acţiunea temperaturii
scăzute;
▪ aspectul alb, palid sau roşu-violaceu al
tegumentului, care devine fierbinte;
▪ edemul se poate menţine câteva
săptămâni;
▪ după 7-10 zile de la expunerea la frig,
tegumentul începe să se descuameze;
degerătura de gradul I este benignă şi
spontan reversibilă.
26
 Degerătura de gradul II
▪ prezenţa flictenelor (beșicilor);
▪ după dezgheţare, tegumentul este
congestionat (roșietic și umflat);
▪ edemul se constituie în primele ore, iar în
primele 10-12 ore se formează flictenele care
conţin un lichid sero-hemoragic;
▪ durerea e crește progrsiv în intensitate;
▪ după 10-12 zile, flictenele se usucă şi se sparg,
lăsând o escară (rană) superficială care se
usucă după câteva săptămâni fără sechele.
27
 Degerătura de gradul III
▪ interesează toată grosimea pielii;
▪ tegumentul are un aspect marmorat (albăstrui cu
porțiuni palide), negricios, uscat;
▪ placardul se detaşează după câteva săptămâni
lăsând o ulceraţie atonă; aceasta va avea aspect
cicatriceal după epitelizare;
▪ prezintă risc mare de amputație a zonei.
Degerătura de gradul IV
▪ este o gangrenă uscată a unei extremităţi;
devitalizarea poate interesa chiar şi osul;
▪ prognostic: 100% amputație
28
 Primul ajutor în degerături
▪ mutarea victimei într-un mediu uscat şi mai cald;
▪ îndepărtarea hainelor umede sau/şi strâmte;
▪ îndepărtarea obiectelor care ar putea bloca circulația în cazul
tumefacției zonei;
▪ în degerătura de gradul I, la reîncălzire, se va folosi iniţial o
temperatură care să nu depăşească 37⁰C și va fi întreruptă când
piele redevine roz și reapare sensibilitatea locală;
▪ nu se fricţionează zona afectată, deoarece manevra nu are nici un
efect terapeutic!!! (dimpotrivă, poate produce leziuni suplimentare)
▪ nu se sparg flictenele!
▪ nu se pune zona degerată sau victima în apropierea imediată a unei
29
surse de căldură (calorifer, foc etc.)!
30
Hipertermia
și hipotermia
 Hipertermia
▪ Hipertemia apare atunci când este depășită capacitatea organismului
de a-și menține temperatura prin mecanismele proprii de pierdere de
căldură.
▪ Cauze: boli febrile, exercițiu fizic, expunere la temperaturi crescute
▪ Simptome:
▫ Sete
▫ Epuizare
▫ Dureri de cap
▫ Amețeli, confuzie
▫ Crampe musculare
▫ Piele caldă, umedă, apoi uscată
32
▫ Respirație caldă și superficială
 Primul ajutor în hipertermie
▪ Așezarea victimei într-un loc umbrit;
▪ Dezbrăcarea persoanei;
▪ Ridicarea capului;
▪ Hidratarea victimei (doar dacă e conștientă);
▪ Acoperirea cu cearceafuri umede (pentru a favoriza pierderea de
căldură);
▪ Dacă e necesar (victimă inconștiență): se pune în poziția laterală
de siguranță sau se face RCP (victimă inconștientă, fără funcții
vitale).

33
 Etapele
hipertermiei
stress termic soc termic
etapele hipertermiei

În șocul termic sunt epuizate

metodele organismului de a
pierde căldură.

34
 Hipotermia
▪ Hipotermia se produce atunci când frigul afectează întreg organismul și
temperatura acestuia scade sub 35⁰C.
▪ scăderea temperaturii compartimentului central (sistemul nervos central +
viscerele toraco-abdominale) de la 35⁰C spre 28⁰C, determină dezvoltarea unor
modificări sistemice care evoluează în 3 faze:
▪ 1. faza de reacţie sau de excitaţie hipotermică (organismul încearcă să îți
mențină temperatura):
▪ -tremurături
▪ -tahicardie (creșterea frecvenței cardiace), hipertensiune arterială
▪ -tahipnee (creșterea frecvenței respiratorii)
35▪ -tegumentele au o culoare roşietică
2. faza de hipotermie paralitică (mecanismele proprii de producere de căldură
sunt depășite):
▪ imobilitate, astenie musculară, hiporeactivitate la excitaţii;
▪ somnolenţă, bradicardie şi bradipnee (scăderea pulsului și a frecvenței
respiratorii), piele palidă, uscată;
▪ disocierea termică între cele două compartimente termice (central şi periferic)
continuă să fie, ca în prima fază, de aproximativ 10˚C;
▪ din acest motiv, mobilizarea unui îngheţat în această faze riscă să răcească rapid
compartimentul central şi să decompenseze starea victimei.
3. faza terminală, coma hipotermică:
▪ somnolenţă, apatie sau chiar în comă;
▪ temperatura centrală se apropie de 28˚C;
▪ moartea se produce prin fibrilaţie ventriculară sau stop cardiac.
36
 Primul ajutor în hipotermie
▪ NU se mobilizează victima activ sau pasiv;
▪ NU se aplică manevre de masaj;
▪ în cazul în care este nevoie, se aplică manevrele de RCP;
▪ se dau haine uscate, dacă e nevoie;
▪ se recurge la diverse metode pentru a opri pierderea de căldură (fie se
îmbrăţişează victima, fie se acoperă cu folii speciale, pături)
▪ victimelor conștiente li se dau lichide calde: ceai îndulcit (NU alcool, deoarece
acesta produce vasodilataţie periferică şi, în consecinţă, determină creşterea
pierderilor de căldură);
▪ se cere ajutor medical calificat.
37
 Profilaxia hipotermiei și a degerăturilor
▪ Se recomandă ca persoanele care vor fi expuse temperaturilor scăzute să nu
călătorească singure.
▪ Umezeala și scăderea circulației sanguine favorizează apariția degerăturilor și
a hipotermiei;
▪ Îmbrăcămintea
▫ Să nu fie strâmtă (pentru a nu jena circulația sanguină)
▫ Să fie potrivită scopului deplasării
▫ Să se poată menţine uscată, pe cât posibil
▪ Încălţămintea, ciorapii
▫ Să fie impermeabilă
▫ Să nu fie strâmtă
▫ Să se poată menține uscată pe interior
38
 Primul ajutor înțepăturile
în de insecte
Albine și viespi
intepaturile de insecte
▪ Durere imediată la locul înțepăturii; urticarie (mâncărime), reacție alergică
(1-2/1000 sunt alergici)
Prim ajutor:
▪ în cazul înțepăturilor de albină, se scoate imediat acul cu unghiile, cu un
card de credit sau cu o pensetă;
▪ se spală zona (apă și săpun) sau se dezinfectează locul;
▪ aplicații reci (aprox. 10 minute/oră)
▪ îndepărtarea oricăror bijuterii locale

39
 Prevenirea țepăturilor
în de albină sau viespe
▪ Folosirea substanțelor repelente.
▪ Evitarea parfumului sau aftershave-ului la ieșirile în natură;
▪ Evitarea consumului de băuturi dulci în natură;
▪ În apropierea unei albine sau viespi e bine să nu ne agităm, ci să stăm nemișcați;
▪ Evitarea hainelor de culori strălucitoare care atrag insectele (galben, portocaliu
etc.)
▪ Acoperirea alimentelor situate afară;
▪ Evitarea zonelor cu multe flori.

40
 Căpușă
▪ Mușcătura nu doare și poate trece neobservată;
▪ E periculoasă atunci când saliva căpușei conține o
bacterie – Borrelia burgdorferi (care produce boala
Lyme sau borelioza);
▪ Apare ca un punct negru adâncit mai mult sau mai
puțin în piele; pe măsură ce se umflă cu sânge, crește;
▪ Este recomandat să fie scoasă cu o pensetă, de cadre
medicale, în totalitate și să se administreze tratament
profilactic (pentru boala Lyme);
▪ Dezinfecție locală și pansament.
▪ Prevenția este importantă (haine, soluții repelente,
vaccin)
41
 Meduze
▫ Iritare a pielii;
▫ Urticarie
▫ Flictene
Prim ajutor:
▫ clătirea cu apă de mare
▫ se aplică nisip pe zonă și se lasă să
se usuce;
▫ aplicații reci;
▫ se solicită ajutor dacă victima are:
▫ dureri mari;
▫ o reacție alergică sau alte
simptome mai grave.
 Mușcături de câini, pisici, cai etc.

▪ se solicită întotdeauna ajutor medical;

▪ se spală imediat plaga cu multă apă și săpun sau detergent lichid de vase;
▪ hemostază și managementul plăgilor.
 Mușcătură de șarpe
▪ În România, singura specie veninoasă este vipera;
▪ Simptome: durere locală, neliniște, grețuri, vărsături, dureri de cap, tulburări
de vedere, amorțeli, slăbiciune la nivelul membrelor, tulburări respiratorii,
dureri abdominale;
▪ Se observă urmele mușcăturii (de 1-2 dinți, aflate la câțiva mm una de alta);
.

44
 Prim ajutor
▪ 1. apelare 112 sau ; Pentru contactarea Dispeceratului National
Salvamont, formeaza de pe tastatura telefonului 0-SALVAMONT
(0725-826 668).
▪ 2. liniștirea victimei;
▪ 3. RCP sau poziție laterală de siguranță;
▪ 4. poziționarea zonei mușcate sub nivelul inimii; îndepărtarea inelelor,
brățărilor etc.; imobilizarea regiunii; aplicarea unei compresii legere
deasupra zonei oprirea circulației limfatice;
▪ 4. toaleta plăgii cu apă și săpun, apoi cu un antiseptic (NU alcool);
▪ 5. mobilizarea minimă a victimei.

45
 Prevenția mușcăturii de șarpe

▪ Folosirea de bocanci înalți; șosete peste glezne; pantaloni lungi etc.

▪ Se evită zonele expuse la soare (sunt cele mai frecventate de șerpi);
▪ Se merge cu pas apăsat (viperele, sensibile la mișcare, se vor îndepărta);
▪ Controlul terenului, scorburilor, cu bețe de trekking/bastoane/bețe

46
Prim ajutor – curs 2
▪ Primul ajutor în hemoragii
▪ Primul ajutor în plăgi
 Hemoragiile – noțiuni generale
▪ Hemoragia = extravazarea (ieșirea) sângelui din patul
vascular, ca urmare a lezării pereților vaselor sanguine.

2
 Hemostaza
▪ Hemostaza este procesul prin care se oprește sângerarea.
(din lb.greacă: haima = sânge, stazis = a opri)

▪ Există:
▫ Hemostază fiziologică (realizată exclusiv prin procese și cu
substanțe proprii organismului) – este eficientă doar în cazul
leziunilor vaselor mici
▫ Hemostază provizorie (prin manevre de prim ajutor)
▫ Hemostază medicamentoasă
▫ Hemostază chirurgicală
3
 Etapele hemostazei fiziologice

Secționare totală a vasului

Secționare parțială a vasului

1. Etapa vasculară 2. Etapa trombocitară 3. Etapa coagulării

contracția musculaturii formarea dopului sângelui
pereților vasculari trombocitar formarea cheagului
4 (vasoconstricție) sanguin
 Anatomia și fiziologia
aparatului cardio-vascular
▪ Inima (cordul)
▪ Sistemul circulator (vasele sanguine) format
din:
▫ Artere - duc sângele de la inimă la organe
și țesuturi;
▫ Vene - aduc sângele de la organe și
țesuturi la inimă;
▫ Capilare - fac legătura între sistemul
arterial și cel venos, sunt extrem de
subțiri – au diametrul de 5-10 μm.
5
 Clasificarea hemoragiilor
a) după natura vasului lezat
▫ hemoragia poate fi arterială, venoasă, capilară, mixtă;

6
 b) după localizare
 hemoragie externă: sângele se exteriozează printr-o plagă (rană) =
leziune a tegumentului;
 hemoragie internă: sângerarea are loc în interiorul organismului și
sângele se poate elimina prin diferite orificii naturale ale acestuia
(caz în care se numește hemoragie internă exteriorizată).

c) după gravitate:
 hemoragie de gravitate ușoară/medie– de regulă, cele externe
(dacă nu au debit mare și/sau prelungit);
 hemoragie gravă și foarte gravă – în special cele interne, dar și cele
externe cu cantitate mare de sânge pierdut; pot să fie grave și fără
un volum mare de sânge extravazat, dacă sunt în anumite zone.

7
 d) după cantitatea de sânge pierdut
Parametrii Grad IV
Grad I Grad II Grad III
evaluați (șoc hemoragic)

Cantitatea de sânge sub 15% 15-30% 30-40% peste 40%

pierdut (ml) (sub 750) (750-1500) (1500-2000) (peste 2000)
Frecvența
cardiacă/pulsul peste 100 peste 100 peste 120 peste 140
(bătăi/minut)

Tensiunea arterială
(mmHg) normală normală scăzută foarte scăzută

Frecvența
respiratorie 14-20 20-30 30-40 peste 40
(respirații/minut)

anxietate și confuzie,
Status mental anxietate ușoară anxietate medie
confuzie letargie
8
Particularitățile de evaluare ale hemoragiilor interne și externe
Hemoragia externă
• este evidentă;
• se stabileşte uşor
localizarea, natura
vaselor lezate şi
intensitatea sângerării;
• hemostaza provizorie
se face relativ uşor;
9
Hemoragia internă Hemoragia internă
exteriorizată
• evaluarea se face în • evaluarea se poate face
special pe baza unor uşor când sângerarea
semne clinice generale; este evidenţiată la
nivelul unor orificii sau
• localizarea se poate prin diferite secreţii (se
elucida prin semnele poate face ușor legătura
locale (care apar tar- cu organul/sistemul
div) sau în contextul afectat)
leziunilor evocate de
victimă;
 Semnele hemoragiilor
▪ Semne locale: vizualizarea hemoragiei externe sau a celei interne exteriorizate;

▪ Semne generale - reprezintă sindromul hemoragic (la hemoragiile interne și

externe, cu pierderi mari de sânge, de gradul III/IV):
▫ tahicardie (puls accelerat) și puls slab/absent (prin palpare la arterele periferice)
▫ tahipnee (respirație accelerată) și senzația de lipsă de aer
▫ paloarea tegumentelor şi mucoaselor (conjunctive, pat unghial)
▫ extremităţi reci
▫ sete
▫ ameţeli
▫ tinitus („audeˮ vâjâituri/țiuituri)
▫ convulsii
▫ stare de agitaţie care poate fi premergătoare instalării sincopei sau şocului
posthemoragic
10
 Șocul hemoragic (gradul IV)
 reprezintă scăderea extremă a aportului de oxigen și nutrienți la nivelul
structurilor celulare cauzate de pierderea masivă de sînge;

 se manifestă prin exacerbarea semnelor generale, prăbușirea tensiunii

arteriale, scăderea reactivității și chiar pierderea cunoștinței.

 reprezintă o urgență majoră care necesită ajutor medical!

11
 Metode de hemostază provizorie

prin
prin prin
compresiune
compresiune compresiune
pe puncte de
locală circulară
elecție

12

Atenție!
Nu se face compresiune locală la
nivelul globilor oculari sau asupra
unor obiecte înfipte într-o plagă.
13
1. Hemostaza prin compresiune locală
I. Purtarea echipamentelor de protecție
pentru a combate infecțiile sau alte
complicații (mănuși sterile, pansamente
sterile sau materiale textile cât mai curate;
dacă se consideră că există riscul ca sângele
să ajungă pe fața salvatorului, se pot folosi și
măști, viziere/ochelari de protecție.
II. Evaluarea rapidă a leziunii, pentru a depista
locul și tipul leziunii vasculare.
III. Salvatorul apasă la locul leziunii cu mâinile,
respectând pe cât posibil regulile de
combatere a infecțiilor/altor complicații.
 2. Hemostaza prin compresiune
în punctele de elecție

I. Purtarea echipamentelor de protecție;

II. Se aplică în hemoragii mari sau care
nu se opresc la manevrele de
compresiune locală în 10-15 minute;
III. Salvatorul apasă la distanță de locul
hemoragiei în zona în care artera ce
irigă teritoriul lezat trece în apropierea
unui plan osos (dur) care permite ca
apăsarea să fie eficientă.

14
 Hemostaza Principalele puncte
de elecție pentru
compresiune în

provizorie
hemoragii

Bring the attention of your audience over

a key concept using icons or illustrations

15

Atenție!
* Nu se face compresiune circulară
decât la nivelul membrelor!!!
** Durata mare a aplicării garoului
(peste 1-2 ore) poate fi urmată de o
alterare a stării generale a
organismului după îndepărtarea
garoului numită șocul de garou.
16
3. Hemostaza prin compresiune circulară
(cu garou)
I. indicat doar în hemoragiile masive de la
nivelul membrelor;
II. garoul poate fi improvizat din orice material
care poate realiza o astfel de compresiune,
cu condiția să nu lezeze tegumentele;
III. se aplică 20 minute, după care se desface
timp de 3-5 minute (timp în care se poate
face compresiune locală) și se reaplică din
nou, dacă este cazul, puțin mai sus decât
aplicarea inițială;
IV. se notează (reține) momentul (ora și
minutul) la care a fost aplicat inițial garoul.
 Garou medical

Garou improvizat
pentru hemostaza
prin compresiune
circulară

17
 Primul ajutor în hemoragia nazală (epistaxis)

▪ Compresiune pe nara de partea lezată

▪ Capul flectat
▪ Respirație pe gură
▪ Evitarea suflării nasului
▪ Tampon nazal (din pansament steril)
▪ Solicitarea ajutorului medical dacă
sângerarea nu se oprește în 10 minute

18
 Primul ajutor în șocul hemoragic

▪ Resuscitare cardio-pulmonară dacă e

cazul;
▪ Continuarea aplicării manevrelor de
hemostază;
▪ Solicitare a ajutorului specializat (112!);
▪ Ridicarea picioarelor la 20-30 cm față
de nivelul capului, dacă victima nu are
leziuni la nivelul capului, gâtului,
coloanei vertebrale.

19
 Plăgile – noțiuni generale

▪ Plăgile – afecțiuni care presupun prezența unor

soluții de continuitate la nivelul tegumentului.

▪ Clasificare după:
▫ natura agentului vulnerant
▫ profunzimea leziunilor
▫ gravitatea leziunilor
▫ perioada de timp scursă de la producere
20
 a) dupănatura agentului vulnerant
▪ Agenți mecanici: plăgi tăiate, înțepate, mușcate, strivite,
împușcate etc.;
▪ Agenți fizici (căldură sau flacără, lichide fierbinți, aburi; frig;
curent electric; radiații): arsuri, degerături, electrocutări
etc.;
▪ Agenți chimici (acizi, baze): arsuri

21
 b) după profunzime
▪ plăgi superficiale: discontinuitatea tegumentului se
asociază doar cu leziuni ale țesuturile situate imediat sub
piele (subcutanate);

▪ plăgi profunde: leziunile afectează și țesuturile situate mai

profund (mușchi, oase, organe interne, vase și nervi
profunzi).

22
 c) după gravitate
▪ plăgi grave: în care este necesară asistența medicală de
urgență: profunde, cu suspiciune de leziuni de organe,
vase sanguine (cu hemoragii medii și grave), nervi, cu
potențial mare de infecție, întinse etc.

▪ plăgi mai puțin grave

23
 d) după perioada de timp scursă de la
producerea leziunii
▪ plăgi recente: în primele 6-8 ore de la producere;
▪ plăgi vechi: după 6-8 ore de la producere.

▪ Aspect important de cunoscut pentru managementul

medical al plăgilor, în alegerea protocolului terapeutic
(de exemplu: dacă plaga se închide – se suturează
sau se lasă deschisă).

24
 Etapele vindecării plăgilor

faza exudativa
faza resorbtiva faza reparatorie
25
faza proliferativa
 Primul ajutor în plăgi
Obiective:
▪ Hemostaza;
▪ Prevenirea contaminării și suprainfectării plăgii;
▪ Prevenirea și/sau acordarea primului ajutor în cazul
șocului traumatic;
▪ Asistență medicală calificată în cazul plăgilor cu factori de
risc.

26
 Plăgi cu factor de risc
▪ Plaga este mai profundă de 1 cm sau întinsă (mai mare decât jumătate din palma victimei);
▪ Hemoragia nu se oprește la manevrele cunoscute de hemostază după 10-15 minute;
▪ Tegumentul din jurul plăgii prezintă semne de inflamație/infecție (eritem=roșeață,
edem=umflătură, durere, dungi roșietice care pornesc de la plagă sau există o secreție
purulentă la nivelul plăgii);
▪ Temperatura cutanată este crescută;
▪ Plaga este la nivelul feței, gâtului;
▪ Plăgi mușcate, împușcate, înțepături de insecte, plăgi produse prin electrocutare, arsuri,
degerături;
▪ Plaga conține agentul mecanic vulnerant restant;
▪ Plaga nu a putut fi curățată de impurități;
▪ Vaccinarea ATPA (antitetanos) nu a fost realizată în ultimii 10 ani/plaga este punctiformă
și profundă sau nu se poate curăța corespunzător și nu s-a administrat vaccin ATPA în
27 ultimii 5 ani.
28
 Managementul plăgilor
▪ resuscitare cardio-pulmonară la nevoie
▪ hemostaza
▪ prevenirea și/sau primul ajutor în șocul traumatic

▪ toaleta plăgii (obiectele mai mari, restante în plagă nu se

scot!!!)
▪ pansarea plăgii

▪ solicitarea asistenței medicale în cazul plăgilor cu factori de risc

29
 Toaleta plăgii
▪ În cazul plăgilor mici, superficiale, fără factori de risc;
▫ acestea se spală cu apă și cu săpun sau soluții sterile și/sau
antiseptice specifice (după spălarea mâinilor salvatorului ± mănuși
sterile);
▫ se aplică un unguent cu antibiotic și se pansează;
▪ Dacă există impurități superficiale în plagă, acestea se pot îndepărta cu o
pensetă care a fost în prealabil dezinfectată cu alcool sau soluție cu
betadină.

30
 Metode de pansare
▪ Cu plasturi adecvați, în cazul plăgilor reduse ca suprafață;
▪ În cazul plăgilor mai întinse, se aplică un pansament steril și se fizeaxă
prin benzi adezive sau/și se înfășează zona (tipuri de înfășare la LP)
▪ Dacă nu există alte recomandări, pansamentul se va schimba zilnic sau
când are urme de secreții sau sânge.

31
 Plăgi cu agent vulnerant restant
▪ Se imobilizează obiectul respectiv, pentru a nu se mișca în
timpul transportului.

32
 Șocul traumatic
Semne
 Starea psihică afectată (anxietate, neliniște)
 Tegumente și mucoase palide
 Greață, vărsătură
 Puls și respirație accelerate
 Stare de conștiență alterată/absentă (în șocul sever)

Primul ajutor
 Victima se pune în decubit dorsal sau în poziție
laterală de siguranță (victima inconștientă);
 Se ridică membrele inferioare cu 20-30 cm;
 Se previne pierderea de căldură.
33
34
 Prim ajutor – curs 5
▪ Recunoașterea și primul ajutor în principalele
urgențe medicale netraumatice
 Infarctul miocardic acut
▪ se produce prin blocarea fluxului sanguin în arterele coronare
(artere care oxigenează miocardul = mușchiul inimii).
Semne:
▪ Dureri intense la nivelul sternului, brațului stâng, gâtului sau
maxilarului inferior;
▪ Dificultăți în respirație
▪ Greață
▪ Paloare/cianoză
▪ Piele rece și umedă
▪ Frisoane, agitație, amețeli
▪ Poate fi precedată sau nu de o stare de disconfort sau o stare
indefinită de jenă la nivelul inimii.
Semne atipice:
▪ Dureri în epigastru (la nivelul stomacului) sau la nivelul
hipocondrului drept (colecistului)
▪ Dureri între omoplați sau în zona lombară;
▪ Dureri în ambele brațe sau în alte regiuni.
 Primul ajutor în infarctul miocardic acut
▪ Se calmează și se ajută victima să se așeze confortabil;
▪ Apel la 112;
▪ Evitarea efortului fizic;
▪ Evitarea băuturilor excitante (ceai, cafea, alcool), a fumatului;
▪ Se administrează, în absența antecedentelor alergice: Aspirină
(300 mg) și Nitroglicerină (1 tabletă sub limbă)
▪ Dacă e cazul, se face RCP;
▪ Dacă victima e doar inconștientă, se monitorizează funcțiile vitale.
 Lipotimia (leșinul) și sincopa
▪ Sincopa sau leșinul reprezintă pierderea/alterarea de scurtă durată a
conştienţei, a tonusului muscular, a controlului sfincterelor.
▪ Poate avea ca substrat o afecțiune gravă sau dimpotrivă.
▪ 25% din indivizii sănătoşi sau aparent sănătoşi au avut cel puţin un episod de
sincopă sau lipotimie în viaţa lor.
▪ 3% din internările de urgenţă sunt determinate de o sincopă sau o lipotimie.
▪ Sincopa e determinată de o scădere bruscă şi severă a irigării cu sânge a
creierului. Scăderea sub 30% a perfuziei creierului duce în 10 secunde la
pierderea stării de conştienţă.
▪ Apar, de obicei, în condiţii de aglomeraţie, căldură, ortostatism (stat în
picioare) prelungit sau ridicare bruscă, suprasolicitare sau stress emoţional,
durere intensă, scăderea glicemiei (concentrația glucozei în sânge),
hipotensiune arterială, intoxicații cu diferite substanțe etc.
▪ Sincopa/lipotimia se produce întotdeauna în poziţie ortostatică (verticală)
sau din șezând şi poate avea 2 faze:
▪ 1. faza prodromală - precede cu 20-30 secunde pierderea conștienței. Se
manifestă printr-o stare de rău general, tulburări de vedere, transpiraţii,
amorţeli, senzaţia de cap gol, paloare, greaţă şi vărsături.
▪ 2. faza de stare - pierderea conştienţei se produce brusc, bolnavul căzând
sau prăbuşindu-se uşor.
▪ Semne: paloare, pupile mărite, pielea este umedă şi rece, stare de slăbiciune
musculară, de imobilitate. Pulsul periferic e slab sau absent, tensiunea
arterială este scăzută, uneori dificil de măsurat, iar respiraţia e
imperceptibilă.
▪ Dacă sincopa durează mai mult de 15-20 secunde pot apărea convulsii.
Primul ajutor în lipotimie/sincopă
▪ va fi aşezat cu membrele inferioare deasupra nivelului corpului (cu
aprox. 30 cm) şi cu capul la nivelul corpului sau chiar mai jos.
▪ Se vor desface hainele strâmte, curele, fulare etc.

După ce își reia cunoștința:

▪ va mai sta aproximativ 10 minute culcat
▪ victima NU se va ridica brusc.
▪ dacă nu își revine rapid (aprox. 1 minut). se va așeza în poziție
laterală de siguranță
▪ se monitorizează funcțiile vitale
 Accidentul vascular cerebral (AVC)
▪ Produs de o întrerupere bruscă a alimentării
cu oxigen a unei anumite zone a creierului.

Tipuri:
▪ Accident vascular ischemic
(reducerea/blocarea debitului sanguin)
▪ Accident vascular hemoragic (ruperea unui
vas sanguin)
Semne:
▪ stare de amorțeală, slăbiciune sau paralizie a feței, membrelor, de obicei
pe o parte a corpului
▪ tulburări de vedere la un ochi sau la ambii (vedere neclară, încețoșată cu
pete, vedere dublă sau pierderea vederii)
▪ confuzie, tulburări de vorbire sau de înțelegere a cuvintelor
▪ tulburări de mers, amețeală, pierderea echilibrului sau a coordonării;
▪ dureri de cap severe.

- depind de localizarea cheagului sangvin sau a hemoragiei și de extinderea

leziunilor.

▪ În AVC hemoragic mai pot apare unele semne ale presiunii intracraniene
crescute: vărsături, redoarea cefei, convulsii.
BEFAST – formula pentru recunoașterea rapidă a unui AVC

▪ Balance - Tulburări de echilibru

▪ Eyes - Tulburări vizuale
▪ Face - Asimetrii ale feței
▪ Armes - Slăbiciunea unui membru
▪ Speech - Tulburări de vorbire

▪ Time - Se cere rapid ajutor medical

 Convulsiile
▪ sunt produse de o perturbare a activității electrice a creierului care determină o
serie de contracții involuntare ale musculaturii somatice.
▪ Durează, de obicei, 1-2 minute;
▪ Pot debuta cu un țipăt scurt și sunt urmate de:
▪ Rigidizarea mușchilor, urmată de mișcări spastice, neregulate
▪ Pierderea totală sau parțială a cunoștinței (victima nu reacționează la stimuli
externi în timpul convulsiei);
▪ Cianoza (culoarea albăstruie) a buzelor, feței, extremităților
▪ Uneori se poate asocia cu o pierdere parțială a respirației;
▪ Incontinența sfincteriană (pierdere de urină, materii fecale)
▪ Scurgerea de salivă din gură (uneori cu sânge) (face „spume” la gură);
▪ La sfârșitul crizei, victima este somnoroasă și confuză.
 Primul ajutor în convulsii

 dacă victima e în cădere, se încearcă

prinderea acesteia și așezarea acesteia
ușor, pe jos;
▪ se îndepărtează obiectele de care s-ar
putea lovi în timpul căderii/crizei:
▪ dacă locul este periculos (scări, șosea
etc.) se încearcă mutarea victimei; Tipuri de contracții în convulsii
▪ + indicațiile de pe slide-ul următor
Se solicită ajutor medical
dacă:
 Victima e la prima criză
convulsivă
 Există leziuni produse
prin cădere
 Criza durează mai mult
de 5 minute
 Crizele se repetă la scurt
timp
 Dacă victima rămâne
inconștientă mai mult de
5 minute după
terminarea convulsiilor
 Dacă criza s-a produs în
apă sau în timp ce victima
se alimenta
 Dacă victima e o femeie
însărcinată
 Oricând considerăm că e
necesar
▪ La sfârșitul crizei:
▫ se verifică respirația (dacă e cazul, se face RCP)
▫ se va menține victima culcată (poziția laterală de siguranță) pentru
un timp (câteva minute)
▫ Se va îndepărta anturajul
▫ Se verifică dacă există leziuni
▫ Se supraveghează victima până la revenirea completă sau până la
sosirea unui ajutor (dacă e cazul).
 Hipoglicemia
▪ Scăderea sub limitele normale a glicemiei (concentrația glucozei în sânge).
▪ Valoarea normală a glicemiei este între 4,4 și 6,7 mmol/l (80-120 mg%)
atunci când analiza se face pe sângele recoltat dimineața, pe nemâncate.
▪ Hipoglicemia apare mai frecvent la:
▫ diabetici
▫ la persoane care nu se alimentează corespunzător
▫ după eforturi fizice intense

Hiperglicemia
▪ Creșterea peste limitele normale a glicemiei (concentrației glucozei în
sânge).
▪ La valori de peste 300mg% apar semne specifice
▪ Apare frecvent la persoanele cu diabet zaharat.
 Hipoglicemie Hiperglicemie

+ întrebăm persoana + întrebăm persoana dacă este

despre ultima masă (când diabetică (dacă și-a administrat
a fost, în ce a constat), medicația)
dacă este cumva
diabetică, medicație
Primul jutor în hipoglicemie
▪ Victima e conștientă:
▫ Se dau alimente dulci care să îi crească rapid glicemia;
▪ Victima e inconștientă:
▫ poziție laterală de siguranță
▫ Apel la 112.
 Primul ajutor în urgențele respiratorii
Astmul bronșic
▪ Este o afecțiune localizată la nivelul bronhiilor fiind
reprezentată de o hiperreactivitate a acestora la diferiți
agenți (de obicei, alergeni externi: praf, păr de animale,
polen etc);
▪ Semne ale crizei de astm:
▫ Dispnee (dificultăți în respirație)
▫ Respirație șuierătoare (wheezing)
▪ Primul ajutor
▫ Liniștirea și supravegherea persoanei cu astm;
▫ Administrarea medicamentelor bronhodilatatoare în
cazul în care victima le are asupra ei;
▫ Apel 112.
 Laringita acută
▪ Presupune inflamația laringelui produsă, în principal, de infecții,
iritarea sau suprasolicitarea corzilor vocale.
▪ Semne:
▫ Modificarea vocii (răgușită, subțiată sau abia perceptibilă)
▫ Dureri la nivelul gâtului
▫ Tuse uscată, lătrătoare
▫ Dificultăți la înghițire
▫ La copiii mici poate fi periculoasă prin apariția dificultăților
respiratorii severe.

Primul ajutor:
▫ Inhalarea de aer călduț și umed;
▫ Repaus vocal
▫ Consult medical
▫ În cazul dificultăților majore de respirație, febră apel la 112;
Cauza tulburărilor
respiratorii în laringită
 Pneumonia
▪ afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează
în primul rând alveolele pulmonare.
▪ produsă de: microbi, anumite medicamente, alte
afecțiuni;
▪ Semne:
▫ Tuse
▫ Durere toracică
▫ Febră
▫ Dispnee (dificultate în respirație)
▫ Oboseală
 Colica renală
▪ Colica: durere produsă de spasmul musculaturii unui organ cavitar sau tubular;
▪ Colica renală reprezintă este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale
rinichilor;
▪ Colica renală se caracterizează printr-o durere cu caracter particular, care
începe în mod normal din zona de proiecție a rinichilor, din zona lombară și
care iradiază spre abdomen, pe flancurile laterale ale abdomenului și
înaintează spre zona suprapubiană, spre vezică și organele genitale;
▪ durere cu o intensitate variabilă, de la o jenă pulsatilă până la o durere
insuportabilă;
▪ este declanșată de migrarea unui calcul renal în ureter (canalul de unește
rinichii de vezica urinară).
Localizarea
specifică a durerii
în colica renală
 Cistita

▪ Reprezintă inflamația vezicii urinare (de obicei, de natură infecțioasă)

▪ Mult mai frecventă la femei (datorită uretrei - mai scurte; uretra=canalul
prin care urina este eliminiată din vezica urinară la exterior).

▪ Semne:
▫ Disconfort la urinat
▫ Creșterea numărului de micțiuni
▫ Pierderea involuntară de urină (incontinență urinară)
▫ Micțiuni nocturne
▫ Dureri uretrale și suprapubiene
 Bibliografie

▪ Asociaţia Medicală Americană (2000) Primul ajutor în urgenţele medicale, Editura Lider, Bucureşti;
▪ The British Red Cross Society (2016) First Aid Manual, Dorling-Kindersley;
▪ Nica C., Cobzariu I.F., Primul ajutor – curs, Editura Mirton, Timișoara, 2007;
▪ http://www.mayoclinic.org/first-aid
▪ Oravițan M. – Principii ale acordării primului ajutor, Editura Mirton, 2007;
 Abdomenul acut

▪ Apendicita acută
 Pancreatită
▪ Semn specific: durerea abdominală intensă „în bară”
Colecistita
 Prim ajutor – curs 6
▪ Intoxicațiile
▪ Primul ajutor în obstrucția căilor respiratorii
superioare
▪ Transportul accidentaților
▪ Măsuri de prevenție a accidentelor
Intoxicațiile
▪ Intoxicațiile reprezintă pătrunderea în organism, pe diferite căi, a unor
substanțe nocive care produc efecte negative temporare sau permanente.

Căi de pătrundere:
▪ aeriană (prin inhalare): diferite gaze
▪ digestivă (prin înghițire): alcool, droguri, produse chimice folosite în
▪ activitatea domestică (produse de curățire, insecticide etc.), în
▪ agricultură (erbicide);
▪ transcutanată (prin piele): pesticide, insecticide, alte produse chimice
▪ folosite de curățire etc.
▪ injectare: droguri, veninuri de insecte, de șerpi etc.
▪ Clasificare, după mecanism şi scop, în:
▪ voluntare (în scop suicidar sau criminal)
▪ accidentale (în general, la copii)
▪ profesionale (când nu se respectă diverse norme de
▪ protecţie a muncii sau când apar defecţiuni ale unor
▪ dispozitive sau în procesul tehnologic)
▪ Simptome generale ale intoxicațiilor
▪ Amețeli
▪ Dureri de cap
▪ Vedere încețoșată
▪ Greață cu/fără vărsături
▪ Salivație abundentă
▪ Dificultăți în vorbire
▪ Dificultăți în respirație
▪ Transpirații
▪ Paloare
 Primul ajutor în intoxicații
▪ După evaluarea stării victimei (funcții vitale: respirație, puls, stare de
conștiență)

▪ Apelare 112

▪ Victima inconștientă: se pune în poziția laterală de siguranță (dacă există

funcții vitale) sau se face resuscitare cardio-pulmomară (dacă lipsesc
funcțiile vitale)
▪ Victima conștientă: se încearcă obținrea de informații despre:
▫ Natura și cantitatea substanței
▫ Durata agresiunii toxice (timpul scurs de la contactul cu substanța)
 Intoxicația cu alcool
▪ Se produce prin ingestia de alcool etilic, mai rar cu alcool metilic
(combustibil, sectorul chimic), alcool izopropilic (soluții de curățare), etilen
glicol (din antigel).
▪ Alcoolul etilic (etanol) - substanţa chimică prezentă în diverse concentraţii
în băuturile alcoolice;
▪ poate produce intoxicaţii a căror gravitate depinde de: cantitatea de alcool
ingerată (volum, concentraţie), toleranţa individuală la consumul de alcool
(mai scăzută la femei, la persoane cu patologie hepatică etc.)
▪ Intoxicația etanolică apare atunci când absorbția alcoolului în sânge are
loc mai rapid decât capacitatea ficatului de a-l metaboliza (aprox. >
10g/oră) și apar tulburări comportamentale și alterări ale stării fizice.
▪ încetinirea sau deprimarea
SNC, în special a activităţilor
psihomotorii: timpul de
reacţie, coordonarea,
raţionamentul.
▪ relaxează anumite inhibiţii
sociale şi autocontrolul
conştient
▪ vorbirea, auzul, mişcările
globilor oculari
ALCOOLEMIA
 Înecul
▪ Înecul este un proces rezultat din disfuncția respiratorie primară
produsă prin submersia/imersia într-un mediu lichid.
▪ 10% au loc în apă sărată, restul de 90% în piscine, ape curgătoare;
▪ Aproximativ 1/3 din supraviețuitori prezintă sechele neurologice
(direct proporțional cu durata și severitatea lipsei de oxigen)
▪ A doua/treia cauză de deces la copiii sub 12 ani (după accidentele
rutiere, alte traumatisme);
▪ Se produce, de obicei, silențios și rapid, dar poate fi precedat de
agitație psiho-motorie (20-60 secunde);
37,3 % După imersia în ape naturale
17,4% Piscine, bazine de înot
Cauze, locație 10,3% Vană
6,3% Alte cauze specificate de înec
27,9% Alte cauze nespecificate
 Primul ajutor în înec

▪ Scoaterea din apă (ridicarea gurii și nasului victimei deasupra apei);

▪ În cazul în care victima este agitată, poate obstrucționa salvatorul;
▪ se recomandă abordarea victimei cu ajutorul unui obiect plutitor, sau
din spate, prin răsucirea brațului persoanei spre posterior;
▪ Dacă salvatorul e împins sub apă de victimă, acesta se va scufunda
mai adânc pentru a se elibera;

Szpilman D, Webber J, Quan L, et al.

Creating a drowning chain of survival.
Resuscitation. 2014;85[9]:1151.
1. Prevenția înecului

85% din situațiile de înec pot fi prevenite, prin:

▪ supraveghere corespunzătoare
▪ învățarea înotului
▪ educație și responsabilizare
▪ purtarea vestelor de salvare sau a altor echipamente
▪ prezența salvamarilor (Quan, 2007; Moran, 2011)
2. Recunoașterea pericolului
▪ Semnalele victimei

3. Asigurarea plutirii
▪ Dacă este posibilă rămânerea pe uscat a
salvatorului ( se aruncă un colac, se întinde o
vâslă etc. și se trage victima la mal)
▪ Dacă nu este posibil, salvatorul va intra în apă
și va transporta victima, cu precauție, la mal.
4. Scoaterea din apă
5. Realizarea manevrelor de resuscitare
În cazul mai multor salvatori: unul solicită ajutor medical
celălalt/ceilalți asigură RCP

În cazul unui salvator singur:

▪ Se cere ajutor
▪ Dacă victima nu respiră, se începe RCP cu 5 insuflații și
apoi schema 30 compresiuni : 2 insuflații;
▪ Dacă victima respiră, se supraveghează până la sosirea
ajutorului medical calificat.
Obstrucția căilor aeriene superioare
▪ Sunt produse de prezența unui corp
străin (aliment sau altceva) în căile
respiratorii superioare.
▪ Mecanismul obișnuit prin care se
elimină este tusea: dacă nu se
declanșează sau este ineficientă,
persoana riscă să se asfixieze.
▪ Obstrucția poate fi parțială sau totală.

▪ În cazul obstrucției parțiale:

▫ respirație șuierătoare
▫ eforturi de tuse
▫ se lasă în poziția în care se simte cel mai bine (de obicei, șezând)
▫ apelare 112;

▪ În cazul obstrucției totale:

▫ victima își duce mâinile la gât, arătând că nu are aer;
▫ este incapabilă să vorbească, să tușească;
▫ respirație absentă
▫ paloare a feței, cianoza buzelor (culoare violacee)
▪ La copiii mai mari de 1 an și la adulții conștienți, dar care nu pot
vorbi, respira sau tuși:
1. Se administrează 5 lovituri la nivelul spatelui cu podul palmei:
- Salvatorul se plasează lateral și puțin în spatele victimei;
- Susține toracele cu o mână și se apleacă victima ușor anterior;
- Se dau 5 palme puternice victimei între omoplați.

De 5 ori
2. Se practică manevra Heimlich (dacă manevra anterioară este ineficientă)
 Salvatorul se plasează în spatele victimei, lipit de aceasta;
 Victimei i se solicită să se aplece în față;
 Se pune un pumn (cu dosul mâinii în sus) în partea superioară a abdomenului,
sub stern;
 Cealaltă mână se pune peste prima, fără ca antebrațele să apese peste coaste;
 Salvatorul va apăsa cu putere și brusc, în sus și spre spate, de 5 ori;
 Dacă nu este eliminat, atunci se verifică dacă nu a rămas în gura
 victimei;
▪ 3. Dacă victima își pierde starea de conștientă, se face RCP.
La copiii sub 1 an (sugari), conștienți:
1. Se aplică lovituri în spate:
▪ Se culcă sugarul pe antebrațul salvatorului, cu capul mai jos
▪ decât toracele;
▪ Se susține capul cu 2 degete depărtate (pe fiecare obraz);
▪ Se dau 5 lovituri scurte pe spate între omoplați;
▪ Se extrage cu grijă corpul străin prezent în gură;
2. Se realizează 5 compresiuni toracice externe:
▪ Se pune spatele sugarului pe antebrațul și coapsa salvatorului;
▪ Se realizează 5 compresiuni sternale, la nivelul liniei imaginare
▪ care unește cele 2 mameloane;
▪ Dacă sugarul rămâne conștient , se repetă până se obține
▪ dezobstrucția.
▪ La sugarul inconștient, se face RCP.
1. 2.

Verificarea cavității bucale

▪ Primul ajutor în caz de asfixie cu un corp străin când victima e singură; se
așează mâinile ca în manevra Hemlich și se apasă pe brusc de spătarul
unui scaun.
 Transportul accidentaților
▪ Se va face doar atunci când este necesară evacuarea victimelor de la locul
accidentului și/sau nu există leziuni la nivelul zonelor care se mobilizează prin
manevrele care vor fi prezentate (pentru a nu le agrava prin mobilizarea
victimei);
▪ La transportul victimelor se va ține cont de:
▫ natura leziunii;
▫ starea de conștiență a victimei;
▫ numărul salvatorilor;
▫ mijloacele de transport accesibile;
▫ distanța pe care trebuie transportată victima.
 Un singur salvator
1. Prin tragere: persoana care acordă primul ajutor leagă
una de alta mâinile victimei, și le asează după cap si se
deplasează prin târârea victimei; se utilizează în cazul
încăperilor pline de fum (la nivelul solului sau podelei
existând mai puțin fum) (pentru victimă inconștientă);

2. Prin ridicare: o metodă rapidă de evacuare a persoanei

accidentate dintr-o zonă periculoasă este prin ridicarea de
sub axilele acesteia și tragerea ei (salvatorul mergând cu
spatele, ceea ce presupune o atenție sporită din partea
acestuia). Mâinile victimei se vor ține încrucișate de către
mâinile salvatorului (pentru victimă inconștientă).
3. Cu ajutorul unei pături (victimă inconștientă)

4. Prin purtarea în brațe (copil, adult mic) (victima conștientă

sau inconștientă)

5. Prin tragere de picioare (atenție la obstacolele care ar

putea leza victima inconștientă)
6. Prin purtarea victimei pe umăr (victima
conștientă/inconștientă)

7. Prin oferirea de sprijin la mers (victima

conștientă)

8. Prin cărat în spate (victima conștientă)

 Doi salvatori
1. unul din salvatori va ține mâinile victimei, iar al
doilea îi va ține picioarele de sub genunchi,
amândoi salvatorii deplasânduse cu fața spre
direcția de mers (victimă inconștientă);

2. Cu „scaunul”: cei doi salvatori îsi vor încrucișa

mâinile pentru a ține șezutul (și/sau partea
superioară a spatelui victimei, în varianta din
stânga), iar aceasta îi va ține pe amândoi
salvatori de după gât; se aplică doar pentru
victimele constiente;
3. Cu scaunul (victima conștientă)

4. Cu o targă improvizată (cu o pătură și 2 bare sau doar dintr-o patură – ca în

figurile de mai jos sau dintr-o ușă, tăblie de masă etc.)
Mai mulți salvatori

Coloana cervicală se poate

imobiliza folosind
materialele textile (de ex.,
un prosop)

În cazul accidentaților cu potențiale leziuni la nivelul coloanei vertebrale, întotdeauna un salvator va

susține și menține în același ax capul, gâtul și partea superioară a toracelui victimei. Ceilalți salvatori vor
susține toracele, bazinul și membrele inferioare astfel încât aceste segmente să fie menținute la ridicare,
transport și așezare pe targă reală/improvizată în același ax (se vor evita mișcările de îndoire sau
răsucire a segmentelor coloanei, precum și balansările membrelor).
Măsuri de prevenire
a accidentelor
▪ O mare parte din tipurile de accidentări amintite în curs pot fi prevenite prin
respectarea unor măsuri simple.

Măsuri generale de prevenire a accidentelor casnice

▪ Instalația electrică a casei sau a apartamentului, la fel ca si ștecherele și
cordoanele diferitelor aparate electrocasnice trebuie înlocuite sau reparate în
cazul unor deteriorări; toată aparatura electrocasnică să fie amplasată,
utilizată și întreținută conform indicațiilor din cărțile tehnice ale acestora;
▪ Aplicarea în prizele accesibile copiilor a unor dopuri speciale care să prevină
electrocutarea acestora;
▪ Coloana de gaz, instalațiile sau aparatele care îl folosesc să fie verificate
periodic;
▪ Covoarele, preșurile să fie aderente de pardoseală pentru a evita alunecarea
acestora;
▪ Coșurile sobelor sau cuptoarelor să fie curățate regulat;
▪ Montarea unor detectoare de fum sau de gaz și verificarea periodică a
funcționalității acestora;
▪ Dotarea locuinței cu extinctor;
▪ se vor purta în casă șosete sau încălțăminte antiderapantă;

▪ În cazul prezenței copiilor sau a altor persoane cu deficit de discernământ:

▫ Amplasarea pe colțurile corpurilor de mobilier a unor colare din silicon
▫ Nu vor fi lăsate sau amplasate la îndemâna acestora: obiecte din sticlă,
tăioase sau ascuțite (cu care copiii se pot răni), șnururi, fulare, curele etc.
(cu care copiii se pot strangula), obiectele foarte mici (care pot fi aspirate
sau înghițite), substanțe periculoase (medicamente, detergenți etc.);

▪ Copiii (mai ales, cei mici, până la 3 ani) sau persoanele adulte fără un anumit
grad de discernământ nu trebuie să fie lăsați nesupravegheați;
▪ Medicamentele vor fi depozitate în locuri ferite de accesul copiilor sau a
persoanelor fără un anumit grad de discernământ si le va fi verificată
periodic valabilitatea; de preferat este ca medicamentele destinate
copiilor să fie amplasate într-o cutie separată de cele ale adulților
(pentru a le găsi mai usor în caz de urgențe si pentru a preveni
administrarea lor gresită);

▪ Administrarea medicamentelor să se facă, pe cât posibil, la indicația

medicului și/sau conform datelor din prospectul medicamentului
respectiv.
▪ Este binevenită existența pe telefon și/sau afișată în casă a unei
liste cu numere de telefon utile în caz de urgențe:
▫ 112 – apel general în caz de urgențe
▫ Medic de familie
▫ Medic pediatru
▫ Medic curant (în cazul persoanelor cu afecțiuni acute sau
cronice)
▫ Alte persoane de încredere care pot oferi ajutor în situații de
urgență.
 În bucătărie, cămară:
▪ Detergenții chimici și băuturile alcoolice trebuie depozitate în locuri la care nu au
acces copiii, în recipiente bine închise, cu etichete corespunzătoare;
▪ Cuțitele, furculițele și alte obiecte ascuțite sau tăioase: depozitate în zone în care
copiii mici nu au acces;
▪ Vasele fierbinți de pe aragaz nu trebuie lăsate la îndemâna copiilor; tigăile sau alte
vase se orientează cu mânerele spre zone inaccesibile acestora;
▪ Ar trebui preferate aragazele care au supape de siguranță, pentru a preveni
acumulările de gaz atunci când se stinge focul sau în cazul scăderilor temporare
ale presiunii acestuia;
▪ Supravegherea cuptorului din bucătărie atunci când este în funcție;
▪ Utilizarea la prepararea mâncării a alimentelor în stare corespunzătoare, cu
instrumente curate, verificarea termenelor de valabilitate a alimentelor,
verificarea și curățarea capacului conservelor (pentru a preveni infecția botulinică
sau alte infecții grave), a alimentelor care pot conține microbi, substanțe potențial
toxice;
În baie:
▪ Recipientele cu diferite substanțe chimice (detergenți, înălbitori,
parfumuri, deodorante etc.) vor fi depozitate în spații care nu permit accesul
copiilor;
▪ Neamplasarea si neutilizarea, pe cât posibil, a aparatelor electrice în baie
- folosirea lor implică măsuri de siguranță suplimentare;
▪ Pardoseala, vana sau cabina de dus să fie dotate cu covoare/pardoseli
antiderapante.
▪ Copiii nu vor fi lăsați nesupravegheați în apropierea vanei cu apă pentru
că se pot îneca.
 Scările
▪ În cazul în care există scări în interiorul sau în apropierea locuinței, se va
avea în vedere ca acestea să fie bine iluminate, treptele să fie sigure,
acoperite cu pardoseală sau covoare nealunecoase;
▪ În cazul în care în locuință există copii mici, scările vor fi prevăzute cu uși de
acces care pot fi blocate;
▪ Scările vor fi prevăzute cu balustrade a căror structură nu trebuie să
permită introducerea de către copii a unor părți mari ale corpului lor (cap,
trunchi) printre elementele acestora.
 În anexele casei (garaje, boxe, magazii):
▪ Iluminarea acestor spații (care, în general, nu au ferestre) trebuie să fie
corespunzătoare;
▪ Substanțele chimice, diverse materiale inflamabile (benzină, motorină etc.)
vor fi ținute în recipiente speciale cu etichete corespunzătoare;
▪ Obiectele tăioase, ascuțite vor fi depozitate în cutii sau în locuri speciale;
▪ Furtunurile, frânghiile se vor păstra rulate și agățate;
▪ Aparatele electrice se vor depozita deconectate de la rețeaua electrică;
▪ Diversele obiecte vor fi depozitate astfel încât să nu existe pericolul
prăbușirii lor accidentale.
 În curte și grădină:
▪ Obiectele tăioase, ascuțite, cu muchii vor fi ferite de accesul copiilor, iar după
utilizare se vor depozita în locații speciale;
▪ Furtunurile, frânghiile se vor păstra rulate și agățate;
▪ Aparatele electrice (de tuns iarba) se vor depozita deconectate de la rețeaua
electrică; iluminarea acestor spații trebuie să fie corespunzătoare;
▪ Substanțele chimice, diverse materiale vor fi ținute în recipiente speciale cu
etichete corespunzătoare;
▪ Nu se vor lăsa copiii în zonele în care s-au pus diverse substanțe chimice
(otrăvuri pentru dăunători, îngrăsăminte chimice etc.)
▪ Nu se vor lăsa focul sau jarul nesupravegheate;
▪ În cazul în care există piscină, copiii mici sau persoanele fără un anumit grad
de discernământ nu vor fi lăsați nesupravegheați în apropierea acesteia;
▪ În cazul în care există animale potențial periculoase nu vor fi lăsate
nesupravegheate în apropierea copiilor sau persoanelor străine.
Bibliografie
▪ http://www.mayoclinic.org/first-aid
▪ Oravițan M. – Principii ale acordării primului ajutor, Editura Mirton, 2007;
▪ Nica C., Cobzariu I.F., Primul ajutor – curs, Editura Mirton, Timișoara, 2007;
▪ Ghid practic pentru urgențe medicale – Fundația pentru SMURD, 2008
▪ Todd R. Olson - A.D.A.M. Student Atlas for Anatomy, Cambridge Medicine, 2008
▪ http://www.wikihow.com/Carry-an-Injured-Person-by-Yourself-During-First-Aid
▪ http://www.troop50.org/first_aid/04-moving_victims.shtml
▪ David Szpilman -World Conference on Drowning Prevention 2013 – Potsdam – Germany;
▪ http://www.sobrasa.org/new_sobrasa/arquivos/WCDP_2013/Drowning_chain_all_presentations_all.pdf
▪ Final recommendations of the World Congress of Drowning, June 2002:
http://teachvip.edc.org/documents/Drowning/WorldCongressRecs.pdf;
▪ http://www.romwell.com/health/first_aid_chart2.html
▪ www.mayo.org.
▪
PRIMUL AJUTOR IN LEZIUNILE APARATULUI LOCOMOTOR
 APARATUL LOCOMOTOR

 ț
ț ț




 SISTEMUL OSOS

▪ format din oase care

contribuie la formarea
scheletului;
▪ oasele învecinate se leagă
prin articulații;
▪ scheletul este mișcat sau
menținut într-o anumită
poziție prin contracții
musculare.
 ANATOMIA OSULUI

▪ La suprafața oaselor și în
partea cilindrică a oaselor
lungi avem os compact
(mai dur și rezistent)
▪ În interiorul capetelor
oaselor și în oasele scurte
și late avem os spongios;
▪ La capetele oasele ce
participă la articulații,
oasele sunt acoperite cu
cartilaj (alb, sidefiu)

cartilaje
os compact
os spongios
 FRACTURILE

▪ sunt leziuni în care este pierdută continuitatea la nivelul țesutului osos.

Clasificarea fracturilor: CLASIFICAREA FRACTURILOR

▪
▪
▪
▪
▪ ț
▪
▪
vindecarea fracturilor
EXEMPLE DE FRACTURI

”
MECANISMELE DE PRODUCERE IN CAZUL FRACTURILOR

mecanism direct mecanism indirect

▪ Direct: fractura apare în zona în care a
fost impactul
▪ Indirect: fractura apare la distanță de
locul impactului

ț
 SEMNELE UNEI FRACTURI

▪ Durere intensă spontană și la palpare, la

mișcare
▪ Tumefacție rapidă a zonei*
▪ Deformare (în special în cazul fracturilor cu
deplasare)
▪ Impotență funcțională*
▪ Echimoză*
▪ Crepitații osoase*
TUMEFACTIE IPOTENTA FUNCTIONALA ECHIMOZA
ț
ț ț ț ț

ț ț CREPITATII OSOASE
 ț PARTILOR MOI

PRICE

 PROTECTION

 REST

 ICE

ț
 COMPRESSION

 ELEVATION

ț ț
 PRIMUL AJUTOR IN FRACTURI

▪ Verificarea funcțiilor vitale (RCP la nevoie);

▪ Primul ajutor specific în hemoragii sau în șocul traumatic dacă există
semnele caracteristice;
▪ Evidențierea complicațiilor nervoase și/sau vasculare (în special, la
fracturile cu deplasare/cu deformări ale segmentelor);
▪ Imobilizarea zonei cu fractură (se imobilizează toate articulațiile la care
participă osul/oasele respective); se poate face folosindu-ne de:
▫ părți sănătoase ale corpului victimei pe care le solidarizăm de zona
fracturată cu feși sau eșarfe, fulare etc.
▫ atele improvizate din materiale care nu pot leza tegumentele;
▪ Toaleta plăgii (în cazul fracturilor deschise);
▪ Metode specifice de transport, dacă e necesar.
MIJLOACE MEDICALE DE IMOBILIZARE
 PRIMUL AJUTOR IN FRACTURA DE CLAVICULA

▪ Una dintre cele mai frecvente fracturi;

▪ Ușor de evidențiat (de obicei, se produce în zona
mijlocie a osului);
▪ Mecanism de producere: prin cădere pe umăr,
de obicei;
▪ Imobilizare: cu brațul lipit de torace
▪ Se poate complica cu leziuni ale plămânului.
 PRIMUL AJUTOR IN FRACTURA DE HUMERUS

▪ Mecanism de producere: prin cădere pe mână,

de obicei; mai frecventă la femei după
menopauză
▪ Imobilizare:
▫ între braț, antebraț și torace se pune un
strat de material moale
▫ mâna se poziționează mai sus decât cotul
▫ se folosește un bandaj triunghiular
 PRIMUL AJUTOR IN FRACTURILE DIN ZONA COTULUI

 ț

ț
ț
 PRIMUL AJUTOR IN FRACTURILE MAINII

▪ Se poate imobiliza întreaga mână într-unul din

bandajele descrise anterior (dacă fractura este în
zona gâtului mâinii, palmei)

▪ în cazul fracturilor falangelor (oasele degetelor)

se poate solidariza degetul lezat de cel alăturat.
 FRACTURILE SOLDULUI SI COAPSEI BAZIN SI FEMUR

▪ ț

▪ ț

ț
▪ ț
ț
▪

a b
 FRACTURILE GENUNCHIULUI GAMBEI

▪ se imobilizează ca și la coapsă, cu
atele până la nivelul coapsei
FRACTURILE GLEZNEI SI PICIORULUI

Fracturile gleznei și piciorului

▪ se pune victima în decubit dorsal
▪ se scoate/taie pantoful, cu
mobilizarea minimă a zonei;
▪ un material moale se poziționează
la nivelul gambei și piciorului, apoi
se fixează la nivelul gambei, gleznei
și piciorului
 FRACTURILE COLOANEI VERTEBRALE

▪ Traumatizații cu leziuni ale coloanei vertebrale se

mobilizează doar în cazuri extreme (zonă nesigură,
necesitatea RCP).
▪ În cazul suspiciunii unei astfel de leziuni, orice
mobilizare este foarte riscantă!!!
▪ Dacă victima este în decubit dorsal, se face
imobilizare prin plasarea de materiale textile de o
parte și de alta a capului și gâtului.
▪ Dacă este necesară mobilizarea victimei pentru RCP
sau hemostază sau dacă vomită: este obligatorie
menținerea capului, gâtului și toracelui în același ax!!!
 FRACTURA DE COLOANA CERVICALA

ț
MENTINERE IN AX COLIER CERVICAL
 FRACTURILE COSTALE

▪ sunt grave prin complicațiile la care expun

victima (pneumotorax, hemotorax,
pneumonie etc.)
▪ se aplică un material moale la nivel fracturii
▪ se pun benzi adezive late (leucoplast) doar
pe partea lezată (de la coloana toracală la
stern) sau se creează cu membrul superior o
atelă pe partea lezată
 ț COMPLICATII ALE FRACTURILOR COSTALE

Plămân
normal Plămân
normal

INSUFICIENTA RESPIRATORIE

ț
 ț FRACTURILE EXTREMITATII CEFALICE

▪ Ale oasele nazale: aplicații reci, hemostază

oasele nazale
▪ Mandibulă: mandibula
▫ conștienți:posturare cu capul flectat (aplecat) și imobilizare
▫ inconștienți: poziție laterală de siguranță
▪ Ale bazei craniului bazei craniului
▫ se pot evidenția prin secreții lichidiene transparente sau
hemoragice la nivelul urechii sau nasului (sânge, lichid cefalo-
rahidian) – pot fi semne de mare gravitate!
▫ ale calotei craniene
▪ Fracturile craniului pot determina afectarea substanței nervoase de la
acest nivel, devenind traumatisme cranio-cerebrale (TCC).

fracturile craniului
traumatisme cranio-cerebrale TCC
 TRAUMATISMELE CRANIO-CEREBRALE TCC

▪ leziuni ale craniului (scheletul capului) și ale structurilor intracraniene

▫ deschise (cu plagă asociată)
▫ închise (fără plagă)
▪ se pot complica cu creșterea presiunii intracraniene manifestată prin:
▫ Vărsătură, cefalee persistentă/somnolență
▫ Pierderea temporară/parțială a cunoștinței
▫ Pupile inegale
▫ Slăbiciune pe o parte a corpului
▫ Puls puternic și rar
▫ Temperatură corporală crescută, fața congestionată
 ț

▪ Starea funcţiilor vitale (respirație, puls)

▪ Starea de conştienţă (normală, pierdută, alterată)
▪ Starea generală a victimei
▪ Identitatea victimei
▪ Condiţiile de producere a accidentului (mecanism, data, ora etc.)
▪ Modificări survenite din momentul accidentării
▪ Durata pierderii cunoştinţei
 SCALA GLASGOW DE EVALUARE

raspunsul motor deschiderea ochilor

raspunsul verbal

scorul glasgow
 ț
PRIMUL AJUTOR IN ENTORSE SI LUXATII
ț ANATOMIA ARTICULATIILOR
 ț
MECANISME DE PRODUCERE IN ENTORSE SI LUXATII

entorsei de glezna entorsei de genunchi

 PRIMUL AJUTOR IN ENTORSE

ț
ț
 ț SEMNE CLINICE IN LUXATII

epolet

luxatia de umar (scapulo - humerala)

ț ț
ț tumefactie
ț
echimoze tardive
 ț PRIMUL AJUTOR IN LUXATII

reducerea luxatiei
▪
ț
ț
ț

▪ PRICE
▪ ț
ț
▪

ț
CONTROL RADIOLOGIC LUXATIA DE UMAR
METODA HIPPOCRATE
 ț LUXATII DE COT

▪ Frecvent, se produce prin cădere pe mână cu cotul întins;

PREVENIREA LUXATIILOR DE COT SI SOLD LA COPII
ț
 PRICE

PROTECT
REST
ICE COMPRESS
ELEVATE
 Bibliografie

▪ Asociaţia Medicală Americană (2000) Primul ajutor în urgenţele medicale, Editura Lider, Bucureşti;
▪ The British Red Cross Society (2016) First Aid Manual, Dorling-Kindersley;
▪ Nica C., Cobzariu I.F., Primul ajutor – curs, Editura Mirton, Timișoara, 2007;
▪ http://www.mayoclinic.org/first-aid
▪ Oravițan M. – Principii ale acordării primului ajutor, Editura Mirton, 2007;
▪ Todd R. Olson - A.D.A.M. Student Atlas for Anatomy, Cambridge Medicine, 2008;
▪ https://vmedo.com/blog/first-aid-treatment-for-fractures/