TUDOR LOREDANA

AMF, ANUL II

Comprimate acoperite

Generalităţi

A. Definiţie

Comprimatele acoperite sunt preparate farmaceutice solide care conţin doze unitare de
substanţe active administrate pe cale orală şi obţinute prin acoperirea unui nucleu cu unul sau
mai multe straturi continue şi uniforme (F.R. X).

B. Istoric

În uzanţa obişnuită avem cuvântul „drajeu” care este utilizat pentru această formă pentru
prima dată în literatura franceză în anul 1391., cuvântul făcând referire la anumite produse de
cofetărie.

În anul 1560 produsele respective sunt cunoscute sub denumirea de „drajele”. Cuvântul
drajeu derivă din cuvintele greceşti „agemata” = dulciuri şi „ago” = muşcătură, înghiţitură.

Termenul „obducti” derivă din cuvântul „obducere” = acoperire utilizat pentru prima dată în
Farmacopeea elveţiană în ediţia a V-a.

C. Avantaje

Această formă prezintă următoarele avantaje:

- mascarea gustului, mirosului neplăcut a unor substanţe medicamentoase;

- protecţia substanţelor active faţă de factorii externi;

- dirijarea absorbţiei;

- posibilitatea asocierii unor substanţe incompatibile , de exemplu: vitamina C cu vitamina

B12 prin introducerea uneia în nucleul drajeului iar a celeilalte în învelişul drajefiant;

- aspect plăcut;

- administrare uşoară;

1
- posibilitatea diferenţierii diferitelor tipuri de drajeuri prin coloraţii diferite.

D. Dezavantaje

Pe lângă multiplele avantaje prezentate această formă prezintă şi câteva dezavantaje şi

anume:

- drajefierea necesită operaţii suplimentare comprimării;

- biodisponibilitatea acestei forme este inferioară comprimatelor.

E. Clasificare

Drajeurile se pot clasifica după următoarele criterii:

E1. După locul de eliberare a substanţei active:

- drajeuri gastrosolubile;

- drajeuri enterosolubile;

E2. După modul de obţinere:

- drajeuri propriu-zise;

- comprimate acoperite prin comprimare;

- comprimate filmate.

Formularea comprimatelor acoperite

Drajeurile sunt compuse din următoarele părţi:

- sâmburele drajeului, care poate fi reprezentat de diferite forme: pilule, granule, comprimate
etc.;

- învelişul drajeului, care poate fi diferit în funcţie de modul de obţinere sau de materialul de
acoperire utilizat.

Prepararea comprimatelor acoperite

2
Comprimatele acoperite se pot obţine prin următoarele metode:

- prin operaţia de drajefiere clasică (drajefiere umedă);

- acoperirea prin comprimare (drajefiere uscată);

- acoperirea cu pelicule (peliculizare).

A. Drajefierea clasică (drajefierea propriu-zisă)

Drajefierea este operaţia prin care nucleele reprezentând diferite forme farmaceutice sunt
acoperite dintr-un strat, în principal compus din zahăr. Pentru a realiza drajeuri
corespunzătoare, nucleul trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

- rezistenţă suficientă pentru a nu se sfărâma prin mişcarea din turbina de drajefiere şi sub
greutatea masei de nuclee existenţi în turbină;

- să aibă un timp de dezagregare corespunzător;

- să aibă masa sub 0,5 g;

- să aibă o formă biconvexă pentru a rula uşor în toba de drajefiere.

Pentru efectuarea acestei operaţii (drajefiere) se utilizează tobele de drajefiere.

Toba de drajefiere este confecţionată din metal (inox, cupru cositorit, fier galvanizat) care să
transmită bine căldura, şi să prezinte inerţie faţă de diferite substanţe chimice şi să aibă o
rezistenţă mecanică corespunzătoare. Turbina de drajefiere are o formă elipsoidală având
diferite mărimi şi anume diametrul cuprins între 70-150 cm. Aceasta se roteşte în jurul
axului, pe care este fixată, cu o viteză de 12-40 rot/min. Axul pe care este fixată este înclinat
la diferite unghiuri în funcţie de faza de drajefiere. Pentru început toba este fixată la un unghi
de aproximativ 450. Viteza de rotaţie se poate regla în funcţie de faza de lucru şi este mai
mică în fazele iniţiale urmând să se folosească viteze mai mari în fazele finale ale drajefierii
(lustruirea drajeurilor).

Nucleele drajeurilor care sunt introduse în turbină sunt separate de praf apoi în turbină este
introdus siropul de acoperire în care sunt suspendaţi diferiţi auxiliari. Auxiliarii pot fi
introduşi şi sub formă de pulberi care pot fi adăugaţi alternativ cu siropul de acoperire.
Turbina este prevăzută cu sisteme de ventilaţie şi căldură corespunzătoare. Nucleele
drajeurilor sunt menţinute în turbină până când stratul de acoperire este corespunzător.
Operaţia de drajefiere este delicată şi durează timp îndelungat. În timpul operaţiei de
drajefiere încălzirea cazanului poate fi realizată în mai multe moduri:

3
- încălzire directă la flacără;

- încălzire cu vapori de apă care circulă prin serpentinele care înconjoară turbina;

- folosind aparate care emit radiaţii infraroşii şi care acţionează de la o distanţă relativ mică
de 20-25 cm;

- sau prin introducerea unui curent de aer cald în turbina de drajefiere.

Prin introducerea aerului cald în timpul rotaţiei turbinei se măreşte viteza de evaporare a
apei. Pentru ca operaţia să fie satisfăcătoare unele turbine sunt prevăzute cu dispozitive de
aspirare, care au rolul de a absorbii aerul umed şi unele pulberi formate în timpul mişcării
turbinei datorită frecării nucleelor. Umplerea cazanului cu nuclee trebuie să fie făcută cu
multă atenţie. În general, volumul ocupat de nucleele drajeurilor trebuie să fie de aproximativ
2/3 din volumul cazanului de drajefiere. O supraîncărcare a turbinei poate duce la deformarea
nucleelor sau chiar la sfărâmarea unor sâmburi şi de asemenea la pierderea unei părţi din
material în timpul mişcării turbinei. O umplere cu cantităţi mai mici de nuclee face ca
frecarea să fie redusă iar învelişurile rezultate să fie neuniforme. Mişcarea de rotaţie a
turbinei are loc în sens invers acelor de ceasornic ceea ce permite o intervenţie uşoară în
timpul operaţiei de drajefiere. Procesul de drajefiere se derulează în următoarele etape:

- predrajefierea;

- stratificarea;

- colorarea;

- uniformizarea;

- lustruirea.

A1. Predrajefierea este operaţia prin care nucleele sunt învelite cu un strat care are rolul de a
proteja substanţele medicamentoase conţinute în nucleu de pătrunderea umidităţi în fazele
următoare a drajefierii şi de asemenea opreşte trecerea unor componente din nucleu în
învelişul drajefiant. Operaţia are rolul de a rotunji nucleele astfel încât drajefierea să fie cât
mai uniformă, şi se realizează în următorul mod:

- după separarea nucleelor de surplusul de pulberi acestea sunt introduse în cazanul de

drajefiere peste care se aduce în fir subţire siropul la temperatura camerei (drajefiere la rece)
sau încălzit la aproximativ 600C (drajefiere la cald) până în momentul în care nucleele încep
să se aglomereze (să se alipească unele de altele) moment în care se adaugă pulberea de
umplutură, până în momentul în care nucleele se rotesc din nou liber. În continuare, în
turbină se introduce un curent de aer cald care realizează uscarea. Ca sirop de acoperire se
poate utiliza siropul de zahăr de concentraţie 55-60% în care sunt încorporate cantităţi mici

4
de carboximetilceluloză sodică, gelatină etc. iar ca pulberi de acoperire se utilizează
amestecuri de zaharoză + talc + bioxid de siliciu etc. În locul soluţiei de acoperire se poate
utiliza suspensia care conţine pulberile amintite anterior iar ca mediu de dispersie siropul
utilizat. Prin utilizarea acestor suspensii creşte viteza de lucru deoarece pulberile sunt
introduse deodată cu siropul utilizat. Predrajefierea constă în acoperirea nucleelor cu 4-8
straturi până când acestea sunt acoperite uniform. Când în nucleele drajeurilor avem
substanţe higroscopice predrajefierea se realizează cu o soluţie hidrofobă şi anume
conţinând: acetoftalat de celuloză, şerlac, zeină.

A2. Stratificarea. Este faza în care se produce îngroşarea şi rotunjirea comprimatelor prin
adăugarea unui strat compact de zahăr care formează corpul drajeului. Stratificarea decurge
în acelaşi mod ca şi prestratificarea diferenţa constând în faptul că se adaugă mai multe
straturi de înveliş drajefiant astfel încât masa (grosimea) învelişului să ajungă până la 30-
50% din masa drajeului.

A3. Colorarea. Operaţia constă în adăugarea unor soluţii conţinând diferiţi pigmenţi. Uneori
colorarea are loc concomitent cu uniformizarea (netezirea). Înainte de colorarea drajeurile
trebuie să aibă pereţii uniform lustruiţi deoarece orice asperitate poate conduce la obţinerea
de drajeuri cu suprafeţe neuniforme.

Coloranţii utilizaţi la drajeuri sunt cei admişi în industria alimentară şi anume: galben de
tartrazină, albastru de alizarină, albastru de metilen, albastru de anilină cu eventuale adaosuri
de pulberi ca: aerosil, talc, amidon etc.

Siropul pentru colorare se adaugă încălzit la 40-500 iar după terminarea operaţiei drajeurile
sunt uscate la temperaturi cuprinse între 40-500C timp de câteva ore.

A4. Uniformizarea. Netezirea. În această fază se urmăreşte ca suprafaţa drajeului să devină

uniformă şi foarte netedă. În acest scop se utilizează un sirop de acoperire foarte diluat.
Pentru realizarea operaţiei în condiţii optime viteza de rotaţie a cazanului este mică iar
poziţia turbinei este aproape orizontală. Pentru reuşita operaţiei este foarte important ca
pereţii cazanului să fie perfect netezi.

A5. Lustruirea. Este ultima fază din procesul drajefierii care are scopul de a conduce la
drajeuri cu aspect lucios, plăcut, suprafaţa devenind perfect netedă şi strălucitoare. Pentru
lustruire se utilizează emulsii sau soluţii care conţin grăsimi, ceruri ca de exemplu: ceară de
carnauba, ulei de cocos, ceară albă de albină, parafină etc.

Lustruirea se poate realiza în acelaşi cazan în care s-a făcut drajefierea cu condiţia ca acesta
să fie în prealabil curăţat şi spălat. Pentru a reuşi în condiţii cât mai bune această operaţie,
este indicat ca lustruirea să aibă loc în turbine speciale de lustruire care au pereţii turbinei
căptuşiţi cu material textil (postav, pâslă) impregnat cu o soluţie sau emulsie de diferite
substanţe grase.

Drajefierea clasică are câteva dezavantaje şi anume:

5
- operaţia durează mult;

- creşte considerabil masa drajeului;

- nu se poate realiza întotdeauna conservarea substanţelor active datorită prezenţei umidităţii

şi temperaturii;

- produsul final nu este întotdeauna identic ca formă şi greutate.

Pentru o reuşită mai bună a operaţiei s-a propus înlocuirea soluţiilor de zahăr cu alte soluţii,
de exemplu: carboximetilceluloză sodică, polietilenglicol etc.

B. Acoperirea drajeurilor prin comprimare

Operaţia este numită şi drajefiere uscată iar comprimatele rezultate sunt numite comprimate
cu manta.

Metoda prezintă avantajul faţă de drajefierea clasică prin faptul că operaţia de acoperire
durează mai puţin şi este evitată prezenţa umidităţii. De asemenea, pot fi asociate substanţe
incompatibile între ele prin plasarea uneia în nucleu iar a celeilalte în învelişul
comprimatului acoperit rezultat. Acest mod de acoperire se realizează cu maşini
perfecţionate care lucrează în 6 timpi şi anume:

a) în prima fază se aduce o mică cantitate de material în matriţă, material care va forma
stratul inferior al drajeului;

b) în faza a II-a se aduce în centrul matriţei comprimatul care va forma nucleul

comprimatului acoperit;

c) în faza a III-a se comprimă nucleul împreună cu învelişul drajefiant inferior;

d) în faza a IV-a se introduce în matriţă o nouă cantitate de material care va forma stratul
superior de acoperire al comprimatului;

e) în faza a V-a urmează o nouă comprimare obţinându-se astfel comprimatul acoperit ;

f) în faza a VI-a comprimatul este expulzat din matriţă, matriţa fiind disponibilă pentru a fi
umplută cu o nouă cantitate de material care va forma stratul inferior de acoperire.

Din punct de vedere tehnic maşinile pentru comprimare diferă, şi anume:

- maşini care efectuează doar acoperirea nucleelor comprimatelor;

6
- maşini mai perfecţionate care realizează ambele operaţii, atât obţinerea comprimatului cu
manta cât şi acoperirea propriu-zisă.

C. Acoperirea cu pelicule (peliculizare)

Metoda este din ce în ce mai extinsă în industria farmaceutică. Peliculele utilizate au diferite
scopuri:

- protecţie faţă de mediul extern;

- dirijarea absorbţiei (pelicule enterosolubile sau gastrosolubile);

Peliculele au fost studiate şi în capitolul „Pilule”.