ADL 3 Mai 2022 Digital Sign

1
ANGHELUS Semnat digital de

ANGHELUS ION-GABRIEL
JUS * BONA-FIDES * LEX
Autoritatea Româna de Supraveghere a
ION-GABRIEL Data: 2022.05.03
08:09:06 +03'00'
Aplicării Legilor, Drepturilor și Libertăților Omului
Avocatul de drepturi și libertăți
ADL / A.R.S.A.L Bucuresti 03 Mai 2022
București, str. Izvor nr. 2-4, Sector 5
Av. ION GABRIEL ANGHELUS

tel 0721736034
PROIECT LEGE
Lege privind înființarea Autorității Române de Supraveghere a Aplicării Legilor (ARSAL) și
a instituției Avocatului de drepturi și libertăți (ADL)
Capitolul 1 Înființarea Autorității Române de Supraveghere a Aplicării Legilor, (A.R.S.A.L)

și instituției Avocatului de Drepturi și Libertăți (A.D.L.)
Art. 1 (1) Se înființează Autoritatea Română de Supraveghere a Aplicării Legilor, cu sediul central
în Bucuresti, Sector 5, Palatul Parlamentului, str. Izvor nr 2-4, ca autoritate publică operativă de
supraveghere, investigare, independentă de pe lângă Avocatul Poporului, autoritate având în
subordonare structuri operative, similar celor 15 birouri teritoriale ale Avocatului Poporului.
Autoritatea Română de Supraveghere a Aplicării Legilor, denumită în continuare A.R.S.A.L. este o
structură specializată și independentă, cu personalitate juridică, care preia o parte din activitatea
operativă de investigare și soluţionare a petițiilor, ce a fost exercitată anterior de către aparatul tehnic al
Avocatului Poporului.
(2) Autoritatea Română de Supraveghere a Aplicării Legilor este autoritatea publică și autonomă
de control și sancționare în materie contravențională, cu obiective și competențe clare de supraveghere și
control în materia distinctă a respectării legilor, drepturilor și libertăților omului în România, consacrate
în Constituție, acte normative interne, în Tratatele, Actele și Pactele Internaționale la care România este
parte, fiind o structură de tip ombudsman pluripersonal.
(3) A.R.S.A.L. reprezintă interesele suverane ale cetățenilor. si este pe deplin drept competentă să
investigheze și să ia toate măsurile legale pentru restabilirea ordinii și legalității.
(4) A.R.S.A.L. își exercită atribuțiile prin funcționari publici de tip ombudsman - (numiți în lege
avocați de drepturi și libertăți - (A.D.L.). Autoritatea emite rapoarte care sunt de două tipuri:
Rapoarte Generale înaintate către instituțiile statului și Rapoarte de speță – rapoarte de expertiza,
constatare si sancționare ( R.E.C.S.).
(5) A.R.S.A.L. apără drepturile și libertățile cetățenilor în raport cu principiul exercitării cu bună -
credință a acestora, așa cum sunt reglementate de art. 57 din Constituția României si are competența
absolută materială, teritorială generală și funcțională de supraveghere și control direct și, în acest sens,
investighează faptele și atrage dupa caz, răspundererea juridică a persoanelor fizice și juridice în urma
sesizărilor legale in cauza .
(6) Scopurile legale ale supravegherii A.R.S.A.L. sunt:
a) supravegherea operativă a funcționării și aplicării legilor naționale privind drepturile și libertățile
omului, prin utilizarea instrumentelor procedurale și prin expertizarea obiectivă a tuturor fenomenelor
1
2


tel 0721736034
juridice de eludare ori de încălcare a legilor ori de emitere derapanta a unor dispoziții de către
persoanele fizice sau de către instituțiile/ autoritățile administrației publice centrale sau locale;
b) investigarea și aplicarea sancțiunilor, inclusiv dispunerea recomandărilor tehnice de remediere
de către contravenienti, după caz, găsirea de soluții de fluidizare și eficientă a desfășurării raporturilor
juridice între autorități și cetățeni;
c) responsabilizarea tuturor autorităților publice privind conștientizarea că se află exclusiv în slujba
cetățeanului;
d) prevenirea și sancționarea abuzurilor birocratice, a blocajelor datorate proastei administrări în
aplicarea eficienta a legilor în toate domeniile care afectează drepturile și libertățile omului;
(7) Guvernul şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pun la dispoziţia instituţiei A.R.S.A.L.
sediul și spaţiul de parcare alese ca utilizare necesară și rezonabilă în Palatul Parlamentului din
București, str. Izvor nr 2-4 Sector 5.
Art. 2 În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
Rapoarte de expertiză, constatare si sancționare (RECS). - documentul de control și
sancționare fundamentat juridic, care are la bază o expertiza legală-științifică de specialitate, care se
efectuează de către A.R.S.A.L. prin A.D.L. în cazurile sesizării și constatării săvărșirii unor contravenții
ori încălcării legilor privind atingerile aduse drepturile și libertățile omului;
Avocatul de Drepturi si Libertati – (A.D.L).- funcționarul public care îndeplinește activitățile
fișei postului de ombudsman operativ, care are atribuții de control, ancheta și sancționare în activitatea
de veghere asupra respectării aplicării legilor, drepturilor și libertăților omului;
Raportul juridic de contencios - contravențional - procedura specifică activităților operative
ale A.R.S.A.L., care are legatură juridică și factuală cu orice act procedural administrativ -
contravențional, privind drepturile și libertățile omului, precum și cu toate măsurile și procedurile
speciale și conexe activităților legale, tematice, pe care le exercită A.R.S.A.L. prin funcționari sai
A.D.L.;
Capitolul 2 Înființarea funcției publice de ombudsman operativ in Romania - Avocatul de

Drepturi și Libertăți (ADL)
Art. 3 (1) Se înființează funcția publică de Avocat de Drepturi și Libertăți – ADL - ca
instituție juridică de tip ombudsman, funcționar public cu toate drepturile, obligațiile și atribuțiile de
ombudsman operativ, exercitate exclusiv în cadrul structurii A.R.S.A.L. de pe lângă Avocatul
Poporului. În practica acestei profesii nou creeate se fac distincții clare privind obligațiile,
responsabilitățile și atribuțiile de serviciu și incompatibilitățile față de profesia
liberală de avocat, reglementată de Statutul avocatului și de Legea nr 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, precum și față de avocatul poporului, care este reglementat de Legea nr
35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului.
2
3


tel 0721736034
(2) Activitățile desfășurate de avocații de drepturi și libertăți (ADL) constituie acte de autoritate de
control public centrale față de celelate autorități și persoane de drept public și privat, în materia
supravegherii aplicării legilor, drepturilor și libertăților omului, autorităților și persoanelor de drept
public și privat, care sunt obligate să răspundă la cererea motivată a A.D.L. si A.R.S.A.L. și, după caz,
contravențional, administrativ. În cazul în care există competențe ale altor autorități ADL declină și
sesizează cauzele către autoritatea competentă pentru ca aceia care au comis contravenții să raspundă
disciplinar sau penal, potrivit faptelor, vinovăției și prejudiciului creeat prin încălcarea a legislației
aplicabile, cu declinarea în 10 zile de la comunicarea petiției către autoritatea competentă în materie.
(3) Avocații de drepturi și libertăți A.D.L. au dreptul să ceară și să primească în condițiile legii
orice fel de informații, date, acte, relații de la autorități/instituții publice ori entități private, inclusiv de
la cetățeni, în scopul desfășurării eficiente a cercetărilor în cauzele sesizate. Persoanele, care au calitatea
de părți în cauze, sunt obligate să participe activ și să-și dea tot concursul în vederea finalizării activității
de administrare a probatoriului, pe care se fundamentează R.E.C.S. În cazul rămânerii definitive a
R.E.C.S. ori a hotărârii instanței la fond sau de apel, părțile sunt obligate să se conformeze soluțiilor
finale devenite titluri executorii.
(4) A.R.S.A.L. dispune efectuarea, după caz, de expertize distincte, specializate în scopul lămuririi
aspectelor tehnice ori de specialitate, ori de câte ori acestea sunt necesare sub sancțiunea
avertismentului sau amenzii prevăzute în lege în cazul nerespectării obligațiilor de la alin. (3).
(5) Rapoartele de expertiza, constatare si sancționare ( RECS). rămase definitive, au un caracter
obligatoriu pentru toate persoanele, autorităţile/instituțiile publice în cauză.
(6) În toate cazurile în care avocații de drepturi și libertăți A.D.L. au dispus în R.E.C.S. aplicarea
unor măsuri, contravenienții răspund fie prin R.E.C.S., elaborate de către o autoritate independentă de
expertiză, fie dacă este de competența celorlalte autorităţi/instituții publice competente, în cazul în care
se atrage răpunderea, civilă sau penală și, după caz, la repararea pagubelor, înlăturarea cauzelor, care au
generat sau favorizat încălcarea drepturilor persoanelor lezate.
(7) Persoanele, entitățile publice sau private nemulțumite de măsurile dispuse prin R.E.C.S. au
dreptul de a contesta în justiție raportul de sancționare emis de avocații de drepturi și libertăți A.D.L.
din cadrul A.R.S.A.L.
(8) Prin prezenta lege A.R.S.A.L. îi sunt recunoscute structurile speciale de contencios
contravențional și atribuțiile de investigare și expertiză a cauzelor specifice ce îi sunt sesizate.
Autoritatea are atribuții si de emitere expresă a unor recomandări, masuri, în scopul remedierii juridice
a situațiilor de încălcare a legilor în materie contravențională.
(9) Instanțele de judecată prin completurile specializate desemnate în controlul judiciar al R.E.C.S.,
emise de ADL din cadrul A.R.S.A.L. generează jurisprudență și doctrina juridică privind respectarea
drepturilor și libertăților fundamentale la nivel național. Jurisprudența instanțelor de judecată
naționale în contencios contravențional privind drepturile și libertățile este izvor de drept pentru
A.R.S.A.L. și pentru instanțele specializate în materia contenciosului contravențional.
3
4


tel 0721736034
(10) Orice neîndeplinire a obligațiilor din “fișa postului”, stabilite prin legi în sarcina
autorităților/instituțiilor publice față de cetățenii români lezați sunt și rămân pe deplin în
responsabilitatea juridică și morală a autorităților și funcționarilor investigați, care potrivit gradului de
vinovăție în cadrul cauzelor minore, medii sau majore, au toată răspunderea și obligația de a repara
prejudiciile produse.
(11) Repararea perjudiciilor și dispunerea măsurilor prin R.E.C.S. de către avocatul de drepturi și
libertăți, se face de jure în baza principiului de drept potrivit căruia unde începe încalcarea
legii/depășirea atribuțiilor legale ale autorităților administrative, încetează de drept protecția legii
acordate funcționarului vinovat, iar potrivit faptelor și prejudiciului săvârșit îi atrag întreaga răspundere
civilă, delictuală sau penală după caz.
(12) Exercitarea funcției publice de Avocat de drepturi și libertăți este incompatibilă cu exercitarea
profesia liberale de Avocat, precum și cu alte activități desfășurate în mediul public sau privat, cu
excepția activităților didactice din învățământul superior.
Capitolul 3 Organizarea şi funcţionarea Autorității Române de Supraveghere a Aplicării

Legilor
Structura A.R.S.A.L.
Art 4 (1) Autoritatea Română de Supraveghere a Aplicării Legilor este condusă de un Președinte,
doi vicepreședinți și de un Director executiv. Candidaturile la funcțiile de Președinte al A.R.S.A.L. și de
vicepreședinte sunt avizate de către Avocatul Poporului.
(2) Președintele A.R.S.A.L., are rang de ministru de stat, iar cei doi vicepreședinți au rang de
secretar de stat și sunt aleși în urma audierii candidaturilor în cadrul comisiilor de specialitate, de către
Parlamentul României.
(3) Desemnarea acestora se va face pe baza unor criterii exclusive de merit, competență și în baza
elaborării unor proiecte profesionale în managementul și organizarea eficientă A.R.S.A.L.
(4) Directorul executiv este ales de către Adunarea Generală a ADL prin alegeri democratice cu
mandat de 5 ani.
(5) Autoritatea Româna de Supraveghere a Aplicării Legilor este ordonator principal de credite și
are un buget propriu finantat din bugetul de stat.
(6) Proiectul de buget al autorității se aprobă de către conducerea A.R.S.A.L. și se înaintează
Guvernului pentru proiectul bugetului de stat supus legiferării. Obiecțiile Președintelui si Directorului
executiv al A.R.S.A.L. referitoare la finanțarea autorității prin proiectul de buget al Guvernului se
4
5


tel 0721736034
prezintă celor două camere ale Parlamentului României pentru dezbatere in contradictoriu cu Ministul
Finantelor si spre soluționare decisa de catre Parlamentul Romaniei.
(7) R.E.C.S. rămas definitiv, neatacat în termenul de 30 zile de la comunicare, devine titlu
executoriu, fără vreo altă formalitate, iar executarea sancțiunilor contravenționale se face de către
Direcția de executari silite A.R.S.A.L. ca aparatul propriu al autorității. Sumele rezultate din achitarea
amenzilor aplicate se varsă la bugetele de stat și se distribuite potrivit prezenței legii în cote procentuale
stabilite anual, în proiectul de buget ARS, pe trei direcții:
1. Viramente către Contul bugetului general consolidat de stat;
2. Viramente către Contul de venituri proprii pentru autofinanțarea A.R.S.A.L. în vederea
asigurării logisticii necesare și bunei funcționări a autorității;
3. Viramente către Contul de sponsorizări ale ONG-urilor de interes public în baza respectării
proceduii publice la sediu A.R.S.A.L. în cadrul căreia se desemnează căștigătorii de granturi de
finanțare în domeniul inventicii și inovării și în domeniul asistenței sociale.
(8) Patrimoniul necesar pentru înființarea A.R.S.A.L. respectiv: imobilele, mijloacele de transport,
aparatura tehnică, echipamentele IT, precum şi celelalte mijloace materiale necesare se asigură de către
Guvernul României prin emiterea unei hotărâri de guvern în termen de 90 de zile de la intrarea în
vigoare a prezenței legi. După înzestrarea corespunzătoare a A.R.S.A.L. toate achizițiile se fac în
conformitate cu dispozițiile legale în materia achizițiilor publice.
(9) A.R.S.A.L. poate închiria, concesiona sau primi în administrare, în condiţiile legii, în vederea
desfăşurării activităţii proprii, bunuri mobile şi imobile, proprietate publică sau privată.
(10) A.R.S.A.L. dispune potrivit legii și de venituri proprii pentru autofinanțarea investițiilor de
logistică și structura în vederea bunei organizări și adaptări a structurilor operative, în funcție
de volumul activităților desfășurate.
Art. 5 (1) Statutul avocatului de drepturi și libertăți, atribuțiile și rolul Adunării Generale a ADL,
atribuțiile și rolul Consiliului Director, precum și atribuțiile organelor de conducere ale A.R.S.A.L. se
stabilesc prin Regulamentul de Organizare și Funcționare care va fi avizat de către Parlamentul
României.
(2) Organigrama și statul de funcţii ale autorității centrale A.R.S.A.L. și ale celor 15 birouri
teritoriale se adopta de Consiliul Director și se aprobă de către Guvernul României.
Art. 6 Controlul activității A.R.S.A.L. este de competența Avocatului Poporului, față de care
autoritatea are obligația de a prezenta anual raport de activitate.
Capitolul 4 Organizarea și personalul
Art. 7 (1). Consiliul Operativ (CO) este compus din personalul operativ de conducere și de
execuție, organizat pe echipe operative și constituite din funcționari specializați numiți avocați de
drepturi și libertăți. Avocatul de drepturi și libertăți este funcționarul public care îndeplinește activitățile
5
6


tel 0721736034
fișei postului de ombudsman operativ, de anchetă, control și supraveghere a respectării legilor

drepturilor și libertăților fundamnetale. Acestă categorie profesională cu statut civil special intră în
profesie prin concurs, organizat la nivel național, la sediul central al A.R.S.A.L. în baza unei selecții
prealabile realizate pe criterii de competență și probitate profesională.
(2) Criteriile de selecție vor fi elaborate în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei
legi și vor fi aprobate de către Parlamentul României.
(3) Consiliul Științific (CS) este compus din cei mai valoroși academicieni, oameni de
știință, profesori, experți, specializați în domenii științifice și tehnice. Consiliul științific este divizat
în două grupe:
A. - Corpul experțiilor asociați și onorifici, copus din oameni de știință consacrați elaborează studii
științifice și rapoarte generale academice referitoare la evoluția fenomenelor socio - economice în
domeniul respectării legilor drepturilor și libertăților cetățenilor și în domeniul bunei guvernanțe într-un
stat de drept, și emite recomandări justificate legal și științific, pe care le aduce la cunoștina Consiliului
Operativ.
B. - Corpul experțiilor la ale căror servicii autoritatea poate apela pentru cazuistica curenta.
Acești experți sunt înscriși din oficiu sau la cerere în tabloul experților tehnici A.R.S.A.L. și vor
efectua si prezenta expertize la nivel de cazuri concrete la solicitarea Consiliului Operativ si ADL,
expertize stiintifice care devin anexe obligatorii la R.E.C.S. in cazul spetelor care necesita asemenea
experize de specialitate ;
(3) Condițiile generale de ocupare a unei funcții publice sau a unei funcții contractuale în cadrul
A.R.S.A.L. sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 465 din O.U.G. nr. 57/2019 – Codul Administrativ, iar
citeriile speciale și cumulative de selecție la concursul național în vederea ocupării unui post de avocat
de drepturi și libertăți sunt: vârsta minimă de 35 de ani, să fie absolvenţi de studii universitare de
licență în drept, doctori în drept sau cu diplomă echivalentă conform prevederilor art. 153 alin. (2) din
Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, să dețină experiență și
dovezi de practică judiciară de minimum 8 ani vechime, să nu aibă antecedente penale și să efectueaze
o testare psihologică prealabilă concursului.
(4) Personalul A.R.S.A.L. se compune din: personalul operativ de specialitate, personal
administrativ și de întreținere. În cadrul pesonalului operativ de specialitate se încadrează: ADL-
avocații de drepturi și libertăți, care sunt selectați dintre dintre magistrați, avocați , consilierii juridici
definitivi sau notari cu depline drepturi de exercitare a profesiei, având minim 8 ani de experiență
practică, grefierii, experții, documentarişti, inginerii de sistem, informaticienii, operatorii, analiştii şi alte
posturi de profil. Personalul administrativ ocupă posturi în departamentele/birourile în următoarele
domenii: logistică, contabilitate, juridic, achiziții publice, IT, resurse umane, tehnic - administrativ,
protecție informativă și comunicații, relații publice etc.
(5) Angajarea personalului din A.R.S.A.L. se realizează potrivit legislației aplicabile în materie.
6
7


tel 0721736034
(6) Atribuţiile şi competenţele personalului autorității se stabilesc prin fişa postului și fița de
atribuții, conform structurii organizatorice, programelor de activitate şi sarcinilor de serviciu elaborate
prin Hotărârea Consiliului Director (HCD) și avizată de Președintele A.R.S.A.L.
(7) Promovarea, sancţionarea, eliberarea din funcţie a personalului din cadrul A.R.S.A.L. se
realizează în conformitate cu prevederile legale în materie.
(8) Pregătirea profesională continuă a personalului de specialitate din cadrul autorității se asigură
de către personalul de specialitate din cadrul Consiliul Științific A.R.S.A.L. și de către personal de
specialitate din cadrul sistemului de învăţământ superior public/privat sau de către specialiști desemnați
de către autoritate, în baza deciziei Consiliului Director al A.R.S.A.L.
(9) Personalul A.R.S.A.L. deține toate drepturile și obligațiile stabilite prin Regulamentul Intern și
se legitimează cu insignă în cazul ADL și cu legitimația de serviciu în cazul celorlalte categorii
profesionale care lucrează în cadrul autorității. Modelul insignei de serviciu ADL este cel prevăzut în
Anexă nr. 1 la prezența lege.
(10) Sunt incompatibile cu exercitarea oricărei funcții (publice sau contractuale) în cadrul
autorității, dacă legi speciale nu prevăd altfel:
a) faptele condamnate penal printr-o sentință definitivă, cu excepţia situaţiei în care a intervenit
reabilitarea, amnistia post-condamnatorie sau dezincriminarea faptei;
e) exercitarea simultană de activități salariale în alte domenii sau profesii independente;
f) calitatea de funcționar public aflat în delegare care lucrează în justiție, respectiv: judecătorii,
procurorii și personalul auxiliar;
d) situația în care persoana a fost destituită dintr-o funcţie publică sau i-a fost încetat contractul
individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani,
e) situația în care persoana a fost lucrător activ sau informator în structurile represive
de securitate ale statului totalitar ori a fost sau este ofițer activi/sub acoperire ai serviciilor secrete de
informații și a desfășurat activiăți torționare ori a fost om politic din structurile administrative
guvernamentale și față de acesta există orice fel de probe că se face vinovat de orice fapte îndreptate
împotriva drepturilor şi libertăţilor omului și/sau au adus prejudicii economice și sociale României.
Capitolul 5 Drepturi și obligații ale avocaților de drepturi și libertăți din cadrul A.R.S.A.L.
Art 8 (1) În cadrul desfășurării activității de supraveghere, control și expertiză avocații de drepturi
și libertăți, în calitate de funcționari publici, beneficiază de protecție legală specială de stat împotriva
oricăror amenințări, ingerințe și presiuni de orice natură din partea oricărei persoane sau
autorități/instituții publice și se supun exclusiv legii și controlului intern și ierarhic din cadrul
A.R.S.A.L.
(2) Avocații de drepturi și libertăți răspund în fața comisiei interne de control și
disciplină. Funcționarii ADL nu pot fi reținuți sau urmăriți penal fără avizul prealabil al Consiliului
7
8


tel 0721736034
Operativ al A.R.S.A.L. care se da în urma sesizării și pronunțării Comisiei de control și

disciplină interne a A.R.S.A.L.
(3) În cazul aducerii unor învinuiri nedrepte sau a simulării unor anchete penale declanșate pe
motive inexistente, A.R.S.A.L.. are obligația de a verifica cu mijloacele proprii încercările de
săvârșire a infracțiunilor de inducere în eroare a organelor judiciare și de a sesiza de îndată organele
penale competențe simultan cu comisiile pentru cercetarea abuzurilor din cadrul Parlamentului
Românei. Dacă în termenele rezonabile nu se încep investigațiile, A.R.S.A.L. este
îndreptățită să sesizeze în timp util însăși Avocatul Poporului, Ombudsmanul European și orice
autorități/instituții internaționale competențe.
(4) În desfășurarea cercetării unei cauze avocații de drepturi și libertăți sunt apărați de lege
împotriva ultrajului și actelor de violență și amenințare, care sunt infracțiuni săvârșite față de un
funcționar public aflat în exercițiul funcțiunii, De asemenea, ADL pot solicita și primi de îndată
sprijinul oricărei autorități/instituții publice de forță competențe, Poliției, Jandarmeriei locale pentru
restabilirea ordinii și efectuării procedurilor de control și sancționare, având deplină putere de sesizare a
oricăror autorități publice, locale și centrale inclusiv a CSM, Ministerului Justiției, Parchetelor
competente și a instanțelor de judecată, dup caz, ori de câte ori este necesar.
(5) În cazul săvășirii unor infracțiuni ADL si A.R.S.A.L. sunt obligați să sesizeze de îndată în
mod oficial faptele constatate și să pună la dispoziție autorităților probele în cauza.
Capitolul 6 Norme de procedură specială specifice domeniului activităților de sezizare,

control si sancționare ale A.D.L. și A.R.S.A.L.- contenciosul contravențional
Secțiunea nr. 1 Sesizarea și înregistrarea lucrărilor
Art 9 (1) Sesizarea Autorității se poate face fie din oficiu, fie prin sesizare sau plângere scrisă,
adresată de către oricare persoană fizică sau juridică de drept privat sau public, prin completarea
obligatorie a unui formular standard de sesizare A.R.S.A.L. în format fizic sau electronic editabil,
sesizare însoțită de orice copii după documentele care fac dovadă faptei/faptelor, identității persoanelor
reclamate și a împrejurărilor sesizate.
(2) Atât plângerea, cât și documentele doveditoare ale faptei/faptelor sesizate se pot trimite în
format fizic prin utilizarea serviciilor de curierat sau poștale, fie în format electronic, pe e-mail sau pe
portalul A.R.S.A.L. caz în care acestea sunt scanate și încărcate pe platforma de petiții oferită de site-ul
autorității.
(3) Documentele din dosarul cauzei pe care petiționarul le depune, se înregistrează automat la
nivelul registraturii autorității în format electronic, acestea fiind stocate pe server, primind în ziua
depunerii număr oficial de înregistrare, care devine fișa dosarului electronic pus la dispoziție prin
afișare pe portalul A.R.S.A.L.
8
9


tel 0721736034
Secțiunea a - II-a Supravegherea aplicării legilor. Acte de control și Raportul de Constatare

și Sancționare
Art. 10 (1) În urma primirii și înregistrării sesizării de către funcționarul de serviciu

din registratură, se verifică îndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale sesizării, competența de
soluționare, trimite sesizarea în format digital la Comisia Operativă A.R.S.A.L. Această comisie
încadrează numărul dosarului în una dintre categoriile cauzei privind utilizarea indicativul de gravitate
anume: cauze minore, cauze medii, ori cauze majore și de îndată, în funcție de urgență și de starea
operativă le trimite spre analizare și soluționare. Încadrarea într-o categorie de cauze poate fi schimbată
dacă pe parcursul cercetărilor apar elemente care să impună schimbarea. Schimbarea categoriei cauzelor
se face pe baza propunerilor avocaților de drepturi și libertăți care cercetează cazul și cu aprobarea
Comisiei Operative.
(2) Dosarul se repartizează aleatoriu către o echipă de cercetare și control, competentă pe cele 3
niveluri, de cauze (minore; medii; majore) care în principiu este formată din minimum 2 avocați de
drepturi și libertăți, desemnați în cadrul Biroului Operativ, central sau teritorial A.R.S.A.L. Această
echipa declansează potrivit procedurilor interne toate activitățile legale de investigare și după
caz soluționarea cauzei emiterea R.E.C.S. și luarea măsurilor legale în cauze.
(3) Se efectuează acte procedurale pe termen scurt de cercetare până la finalizarea acesteia și se
întocmește raportul de expertiză, constatare si sancționare cu obligativitatea epuizării activităților
procedurale începând cu investigațiile și constatările pe baza cărora se citează toate persoanele fizice în
cauză ori reprezentanții personelor juridice sau reprezentații în cauză din cadrul autorităților implicate.
(4) Este obilgatorie indicarea numărul de dosar și indicativul cauzei (minoră, medie ori majoră),
dată, ora și locul efectuării procedurii, calitatea celor citați, actele și datele pe care trebuie să le pună la
dispoziția A.R.S.A.L. la termenul audierii.
(5) Audierile se fac obligatoriu pe baza declarației scrise și semnate aplicandu-se procedura
tehnică, a înregistrării audio - video și convertirea lor în scris a declarațiilor date de contravenienți,
martori, experți etc.
(6) Dreptul la apărare este garantat, contravenientul având posibilitatea de a-și asigura
prezența avocatului ales la audieri. La data și ora în cauză, programată pentru audieri se procedează la
audierea persoanelor, declarațiile fiind consemnate audio-video și convertite automat în rezumat și în
scris în față apărătorului ales care semnează actele alături de persoană audiată.
(7) În cadrul procedurii se solicită și preiau după caz toate datele, documentele în apărare sau cele
solicitate și prezentate de contravenient, cauza putând fi amanată cel mult pe termene scurte de 7
zile ori de câte ori este necesar pentru administrarea de probe, expertize, declarații, confruntări și alte
situații necesare a fi lămurite în cauză.
Secțiunea a III-a Raportul de expertiza, constatare și sancționare (R.E.C.S.)

9
1


tel 0721736034
Art. 11 (1) În activitățile procedurale avocații de drepturi și libertăți (ADL) finalizează

investigația prin întocmirea unui Raport de expertiză, constatare și sancționare (R.E.C.S), care se
prezintă în forma unui tipizat standardizat național și este stocat întotdeauna în formă digitală editabilă
și printabilă, care în final este închis într-un format pdf criptat în care sunt atașate probele. Acestea vor fi
stocate și pe blockchain, astfel încât să se excludă posibilitatea modificării sau manipulării acestora.
(2) La Raportul de expertiză, constatare și sancționare se atașează probele, iar rubricile
R.E.C.S. au o structură obligatorie în paragrafe și obiective standardizate, furmularul fiind exetnsibil la
nivelul necesar de pagini numerotate pentru unificarea și standardizarea procedurilor și evidențierea
tuturor aspectelor juridice relevante ( părți, obiect, fapte, latura obiectivă, latura subiectivă, grad de
vinovăție, raport de cauzalitate, prejudicii, împrejurările savârșii faptelor, temeiuri legale, raționamente
juridice etc).
(3) Probele, sunt anexe la R.E.C.S. fiind culese, păstrate și protejate securizat în format digital pe
serverele instituției, acestea fiind supuse unei permenente verificări sub aspectul utilității și legalității.
(5) Fișierele, bazele de date și dosarele se arhivează organizat în format electronic pe 3 secțiuni
distincte, respectiv:
a) prima secțiune va conține jurisprudența internă potrivit destinației și nevoilor procedurale de uz
și circuit intern a autorității;
b) a doua secțiune va indetifica rulajul dosarelor aflate în lucru ori a contestațiilor ajunse pe rolul
instanțelor de judecată;
c) a treia secțiune va conține dosarele definitive aflate în faza executării silite.
(6) Consiliul Operativ A.R.S.A.L. poate emite periodic sau la cererea autorităților/instituțiilor
publice o serie de rapoarte de activitate, de date statistice publice privind evoluția constatărilor tehnice
asupra aplicării legilor, date statistice stabilite pe categorii de delicte/contravenții la nivel național.
(7) Consiliul Operativ A.R.S.A.L. poate oferi prin rapoartele generale și alte informații publice
referitoare la propria activitate ori statitistici solicitate de către autorități sau de către comisiile de
specialitate din cadrul Parlamentul României, Consiliului Legislativ, inclusiv informării publice a
cetațenilor prin Biroul de Relații Publice și prin comunicatele oficiale ale A.R.S.A.L.
Secțiunea a IV-a Conținutul Raportului de Expertiză, Constatare și Sancționare. Efecte și

titluri executorii
Art 12 (1) Raportul de expertiză, constatare și sancțiuni, rămas definitiv, constituie titlu
executoriu.
(2) R.E.C.S. este întocmit pe un format standardizat special, având înscrierea în evidență oficială a
A.R.S.A.L. și va cuprinde expres numărul de înregistrare al dosarului cauzei cu indicativul specific după
natură cauzei (Min/Med/Maj), nr. insignei, semnătura, ADL, dată întocmirii, prelucrarea datelor cu
caracter personal.
10
1


tel 0721736034
(3) În conținutul R.E.C.S. se face descrierea în rezumat a sesizării pe capete de cerere numerotate -
care în cadrul soluționării cauzei reprezintă însăși ordinea din dispozitivul acestuia - toate faptele în
ordine cronologică, structurate pe rubrici și persoane fizice/juridice, consemnarea expresă a numelor și
datelor de identificare și citare a contravenienților, constatarea faptelor contravenționale, temeiul și
cuantumul amenzii în cazul aplicării sancțiunilor contravenționale.
(4) Sancțiunile contravenționale care se pot aplica in procedura contencios-contraventionala sunt :
a) avertismentul;
b) amenda contravențională;
c) măsuri complementare și accesorii.
(4) Separat în rubricile finale ale dispozițiilor referitoare la măsurile complementare/accesorii din
R.E.C.S., ADL dau obligatoriu și urgent toate dispozițiile imperative de remediere ori precizează un
termen precis, de remediere a situațiilor vătămatoare, obligă persoanele fizice sau juridice vinovate să
îndeplinească anumite obligății, de înlăturare a efectelor faptei dacă este posibil cu punerea în situația
anterioară săvărșirii faptei ori să repare prejudiciului sau după caz, să înalture procedurile și cutumele,
care încalcă drepturi și libertăți ale omului sau încalcă dispozițiile unor acte normative din domeniul
contravențional.
(5) Dacă se constată că speța este de competența unei alte autorități/instituții sau este de
competența jurisdicțională civilă, penală sau administrativă a unei instanțe de judecată în cadrul
R.E.C.S. avocații de drepturi și libertăți cărora li s-a repartizat cauza dispun declinarea de competență
către autoritatea /instituția sau organismul jurisdicțional competent și transmit întreg conținutul dosarului
cauzei, însoțit de hotârârea de declinare a competenței sau după caz de R.E.C.S. simplificat în copie în
cazul în care alte fapte sunt în competență A.R.S.A.L.
(6) Procedura aplicării în lanț a amenzilor pe orizontală și verticală, impune aplicarea sancțiunilor
tuturor persoanelor a căror vinovăție concurentă și fapte identificate au fost dovedite indiferent de
calitatea de autori, coautori, instigatori, inclusiv persoanelor, care au fost și sunt complici direct sau
indirect sau au determinat și/sau au fost în relație de organizare ierarhică inferioară sau superioară cu
vinovații.
(7) Sancțiunile aplicate se dispun prin individualizarea acestora, raportat la gravitatea faptei
săvășite inclusiv prin stabilirea măsurilor de remediere sau de reparare a prejudiciilor față de victimele
contravențiilor, pe care contravenientul este obligat să le aducă la îndeplinire la termenele indicate în
R.E.C.S.
Secțiunea a -V-a Sezizarea din oficiu a altor autorități
Art. 13 (1) A.R.S.A.L. prin ADL poate sesiza prin efectuarea investigațiilor și adunarea
probelor, concomitent efectuării anchetelor contraventionale, orice autoritate penala, administrativă,
legislativă, disciplinară sau de control judiciar, după caz, în situațiile în care se identifică de la inceput
11
1


tel 0721736034
săvărșirea unor fapte flagrante în materie penala, disciplinară sau a unor fapte care provoacă blocaje
grave la nivel administrativ sau de interes public major.
(2) În situația existenței unor probe relevante privind săvărșirea unor infracțiuni de către
persoană/instituția incriminată în plângerea către A.R.S.A.L. are obligația de a sesiza din
oficiu organele penale competențe.
(3) A.R.S.A.L. are dreptul de a dispune îndeplinirea unor obligații clare și juste față de
părțile cauzei, inclusiv față de autoritățile competențe, care refuză să-și indeplinească obligțiile legale
de a face prin respectarea unor dispoziții legale sau obligațiile legale de a nu face.
(4) În cazul în care contravenientul persoană fizică sau juridică nu își îndeplinește în
termen obligația/obligațiile ce îi revin potrivit Raportul de Expertiză, Constatare și Sancțiuonare
definitiv, A.R.S.A.L. are obligația de a încheia un nou raport pentru noua faptă prin aplicarea unei noi
amenzii contravenționale de drept comun sau speciale, pe motiv de neconformare a contravenientului
ori săvârșirea altei fapte noi.
(5) Finalul R.E.C.S. va cuprinde mențiunea obligatorie a laturii obiective și a laturii subiective a
faptei săvărșite, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, detaliile referitoare la poziția avută de
catre oricare dintre contravenienți referitor la vinovație, probele raportate la subiecții investigați în ceea
ce privește recunoașterea faptei sau, dimpotrivă, atitudinea neconformă de negare, precum și mențiunea
expresă a dreptului persoanelor cercetate la contestare a R.E.C.S. (în procedura obligatorie a
plângerii/contestării prealabile) în termenul de 30 de zile de la comunicarea raportului.
(6) După depunerea contestației la A.R.S.A.L. în cazul în care însăși petentul este în continuare
nemulțumit de răspunsul primit, are la rândul sau dreptul să depună contestație prealabilă.
(7) Competența materială, teritorială și funcțională exclusivă pentru instanța de fond în cazul
contestațiilor respinse în procedura prealabilă de Comisia Publică de Judecată a A.R.S.A.L. revine
exclusiv Tribunalului din raza teritorială în care s-au săvărșit faptele, care se întrunește și judecă
contestațiile în complet specializat de contecios contravențional, format din 2 judecători.
(8) Instanța de apel de competența materială, teritorială și funcțională este Curtea de Apel din
raza teritorială în care s-au săvârșit faptele și care se întrunește în complet specializat de contecios
contravențional, format din 3 judecători.
(9) Contestațiile depuse de către petenți sau contravenienti la instanțele de fond, cât și la instanțele
de apel sunt supuse taxelor judiciare conform dispozițiilor art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, în mod similar cu materia contenciosului
administrativ.
Capitolul 4. Procedura obligatorie a contestației prealabile.

Contestațiile totale ori parțiale a R.E.C.S.
Secțiunea I - Etapa procedurii prealabile. Contestația prealabilă
12
1


tel 0721736034
Art.14 (1) Contestațiile împotriva Rapoartelor de Expertiza, Constatare și Sancțiune ale

A.R.S.A.L. se depun și se judecă obligatoriu în procedura administrativă, sub sancțiunea legală a
inadmisibilității sesizării instanței de judecată competențe, în fața Comisiei Publice de Judecată (CPJ)
de la sediul teritorial A.R.S.A.L.
(2) Comisiile Publice de Judecată (CPJ) ale A.R.S.A.L. judecă contestațiile în procedura
simplificată de drept comun, în sedință publică, A.R.S.A.L.. înregistrată audio-video, cu respectarea
principiul contradictorialității și a dreptului la apărare.
(3) Dispoziţiile prezenței legi, în măsura în care cuprinde dispoziții contrare, se completează cu
obligatoriu in materia judecatii contestatilor prealabile la CPJ cu dispozițiile Codului de procedură
civilă, care constituie procedura de drept comun în materie civilă.
(4) Completul de judecată va fi format din trei membri, un grefier și doi avocați de drepturi și
libertăți ADL din cadrul autoritatii, care, de regulă, sunt desemnați in complet de judecata CPJ prin
rotație și aleatoriu prin decizia Consiliului A.R.S.A.L. sau a biroului teritorial.
(5) Soluțiile în cazul aplicării procedurii pralabile sunt limitate strict la trei soluții pe care le poate
da CPJ prin emiterea unei hotărâri și anume: 1-de admitere și reindividualizare a sancțiunilor, 2- de
respingere a contestației că inadmisibilă sau neîntemeiată ori 3- de anulare pe motiv de neachitare a
taxei judiciare de timbru, datorată de către contestator taxa exclusiva si specifica procedurii prealabile
de contestare in fata CPJ.
(6) După judecarea în fața CPJ la sediul A.R.S.A.L. în procedura prealabilă, contravenienții
nemultumiți au posibilitatea de a se adresa instanțelor de judecată în condițiile menționate de dispozițiile
art. 12 alin. 5 -12 din prezența lege, iar în cazul depășirii termenului de 30 de zile de la comunicarea
hotărârii A.R.S. intervine prescripția dreptului la acțiune, fiind considerat potrivit dreptului comun
termen de decădere pentru exercitarea unui drept sau săvârşirea unor acte unilaterale.
(7) Taxe legale: petenții ori însăși contravenienții contestatari ai R.E.C.S. vor achita taxa
judiciară de timbru în contul special al A.R.S.A.L. deschis pentru aceste operațiuni economice, atașând
fotocopia dovezii achitării taxei legale de 50 lei pentru cauze minore (indicativ MIN), 150 lei pentru
cauze medii (indicativ MED) și 300 lei pentru cauze majore (indicativ MAJ) sub sancțiunea anulării
sesizării.
(8) Sancțiuni legate de reaua-credință porcesuală în procedura sesizării în fața CPJ- A.R.S.A.L.:
Sesizările repetate, nefondate ori sesizările șicanatorii, care nu îndeplinesc condițiile legale de formă și
conținut, nu sunt luate în seamă, urmând a fi distruse.
Capitolul 5. Judecată în fața instanței de fond
Art.15 (1) Contestația se depune și se soluționează de instanța de fond la Tribunalul din raza
teritorială unde a fost săvărșită fapta contravențională în urmă analizării R.E.C.S., precum și a tuturor
13
1


tel 0721736034
înscrisurilor anexate la sesizarea depusă la A.R.S.A.L. Tribunalul competent judecă în complet de 2

judecători contestația în cauză.
(2) Tribunalul va ține evidența cauzelor în ECRIS, pe complete specializate cu menționarea
expresă la numărul de dosar a indicativului cauzei potrivit criteriului indicat de procedura A.R.S.A.L.
(Min /Med/ Maj), precum părțile contestatoare și obiectul cauzei.
(3) Cauzele se judecă în fond la termene scurte de 20 de zile de către tribunalul din raza teritorială
unde a fost săvărșită fapta contravențională, pronunțându-se pe toate capetele de cerere ale contestației
(parțiale sau exclusive) și față de toate părțile din dosar, Aceste soluții pot fi de respingere, de admitere
totală sau parțială a contestației sau de anulare a cererii.
(4) În caz de admitere a contestației se dispune anularea ori reindividualizarea sancțiunilor
aplicate de A.R.S.A.L. iar în caz de respingere instanța de judecată păstrează dispozitivul R.E.C.S. în
ceea ce-l privește exclusiv pe contestatar.
(5) În cadrul procesual al judecății funcționează principul disponibilității, iar instanța de fond nu
poate modifica părți ale dispozitivului R.E.C.S., care au rămas definitive și necontestate de către
celelalte părți. Aceste secțiuni ale dispozitivului R.E.C.S. rămân definitive și executorii pentru restul
faptelor și persoanelor care nu fac obiectul și întinderii cadrului judiciar concret de contestare.
Capitolul 6. Judecata în fața instanței de Apel la secția de contencios administrativ
Art. 16 (1) Persoanele fizice sau juridice nemulțumite de hotărârea instanței de fond de la nivelul
tribunalului, pot exercita calea de atac a apelului în termenul de decădere de 30 de zile de la comunicare
a sentinței civile dată de tribunal, prin depunerea apelului la instanța a cărei hotărâre se atacă.
(2) Apelul este de competența Curții de Apel din raza teritorială unde s-a comis fapta
contravențională ca instanță de control judiciar de rang superior, în complet de 3 judecători, cu acordarea
de termene scurte și consecutive de maximum 20 de zile calendaristice.
(3) Instanța de apel dispune, după caz oricare dintre soluțiile legale menționate de dispozițiile art.
14 alin. (5) din prezența lege, motivând clar, concis și la obiect raționamentele juridice și temeiurile de
aplicare la situația de fapt, probele administrate în cauză.
(4) În cadrul altor soluții speciale se stabilește că hotărârile judecatorești în materie de contencios
contravențional se stochează în format electronic și se redactează obligatoriu într-un format național
standardizat – tip unic pe capitole, secțiuni /subsecțiuni și paragrafe numerotate, în scopul tehnic al
facilitării utilizării hotărârilor și a unificării practicii judiciare, a citării și ținerii evidenței jurispudenței
naționale de contencios contravențional începând cu sistemul ECRIS al instanțelor de judecată.
(5) Hotărârile judecătorești ale Curților de Apel rămase definitive inclusiv Recursurile în Interesul
Legii (RIL) pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul procedurii unificării practicii
judiciare în materia contenciosului contravențional, alcătuiesc fondul național al jurisprudenței de
contencios contravențional și constituie jurisprudența națională, fiind izvor de drept în sensul strict de
14
1


tel 0721736034
aplicare a principiului “pentru identitate de rațiune în situații similare se aplică soluții similare”
conform dictonului juridic: “ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet”.
Capitolul 7. Executarea silită

Art. 17 (1) Prin prezența lege A.R.S.A.L. are instituit propriul său Departament de executare
silită, aparat care va utiliza toate mijloacele procedurale și garantiile de drept comun în materia
executării silite.
(2) Rapoartele Executare, Constatare și Sancțiuni, indiferent că sunt sau nu în coparticipare
procesuală dacă sunt rămase definitive pe unul sau mai multe capete de sancțiuni și măsuri acccesorii,
constituie titluri executorii de drept și vor fi puse de îndată în executare de către pesonalul din cadrul
departamentului de executări silite din cadrul A.R.S.A.L.D.L.O.
(3) În cadrul procedurii executării silite se vor putea acorda eșalonări de plată în condițiile cererii
și prezentării garanțiilor de către contravenient. De asemenea, la solicitare autoritățile competente au
obligația de a oferi sprijinul legal sub rezerva sancțiunii amenzii procedurale în cuantum de la 500 lei
la 1000 lei pentru refuzul prezentării ori neaducerii la îndeplinire a măsurilor indicate în dispozitiv
titlului executoriu.
(4) Personalul din cadrul departamentului de executări silite ai A.R.S.A.L. are obligația de a pune
în aplicare executarea tuturor măsurilor impuse în Raportul Expertiză, Constatare și Sancțiuonare,
respectiv a amenzilor și a măsurilor accesorii rămase executorii.
Capitolul 8 Sancțiunile procedurale in materia contenciosului contravențional. Ierarhizarea

cauzelor, fapte multiple, coparticiparea contravențională
Art 18 (1) În cadrul cercetării contravenientul este întrebat obligatoriu de către avocații de
drepturi și libertăți dacă dorește să se aplice procedura simplificată a recunoașterii vinovației.
Recunoașterea vinovăției de la începutul cercetării se face prin consemnarea si semnarea declaraței
inițiale de recunoaștere situație juridică care dă dreptul contravenientului să beneficieze obligatoriu de
reducerea cu 75 % a cuantumului amenzii contravenționale și de plata eșalonată a amenzii diminuate,
cu angajament conform graficului de eșalonare.
(2) În cazul respingerii definitive a contestației și intrării titlului executoriu în faza de executare
silită, contravenientul va fi supus penalizării în cuantum majorat de drept la dublul al amenzii aplicate
inițial, ca sancțiune expresa prevazută în prezenta lege față de conduita de rea-credință sau de
atitudinea șicanatorie, fară a mai putea beneficia de eșalonarea plății în faza executării silite.
(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă:
a) dublă față de cuantumul amenzii initial aplicate, care are ca fundament legal prezumția
sancționării relei-credințe a contravenientului, conform principiilor “malitiis non est indulgendum”
și “errare humanum est, sed perseverare diabolicum” .
15
1


tel 0721736034
b) la 300 lei la 500 lei orice sesizare adresată A.R.S.A.L., care se dovedește a fi vădit nefondată și
înaintată în scop de inducere în eroare ori în scop șicanatoriu;
c) de la 500 lei la 700 lei orice refuz de prezentare la identificare, orice fapta de sustragere de la
control sau de la citare în fața ADL sau A.R.S.A.L.
d) de la 500 lei la 1.000 lei orice persoană fizică sau juridică, precum și reprezentanții acestora,
tinuți să raspundă în solidar, în cazul refuzului de a da curs solicitării de a pune la dispoziția A.D.L. /
A.R.S.A.L. actele, autorizațiile sau informațiile solicitate în scopul soluționării unei cauze;
e) de la 10.000 lei la 20.000 lei neaducerea de către angajator la îndeplinire a măsurilor dispuse în
R.E.C.S. Plata amenzii nu exonerează angajatorul de aducerea la îndeplinire a obligațiilor prevăzute în
raport.
(4) Sancțiunile se aplică și persoanelor juridice.
(5) La cererea agenților A.D.L. desemnați să efectueze controlul în urma depunerii
plângerii/sesizării, reprezentanții legali ai autorităților și instituțiilor publice și ai agenților economici
supuși controlului, precum și persoanele fizice au obligația, în condițiile legii:
a) să pună la dispoziție orice act care ar putea ajuta la clarificarea obiectivului controlului;
b) să dea informații și explicații verbale și în scris, după caz, în legătură cu problemele care
formează obiectul controlului;
c) să elibereze copiile documentelor solicitate;
d) să asigure sprijinul și condițiile necesare bunei desfășurări a controlului și să-și dea concursul
pentru clarificarea constatărilor.
(6) Nerespectarea obligațiilor prevăzute la alin. (7) constituie contravenție și se sancționează cu
amendă de la 200 lei la 1.000 lei.
(7) Imposibilitatea aducerii sau reconstituirii actelor solicitate de către A.D.L din A.R.S.A.L
constituie motiv de scutire a aplicării amenzii numai în condițiile recunoașterii de îndată a inexistenței
actelor solicitate. În cazul inducerii în eroare a A.D.L. prin invocarea unor acte, dovedite ulterior că
fiind inexistente, în scopul ascunderii adevărului, amenda se dublează la valoarea de 1.000 lei.
Secțiunea a II a- Cauze Minore
Art 19 (1) Cauzele minore sunt definite nelimitativ ca fiind cauze de orice natură a faptelor și
vinovaților prin care s-au declanșat disfunctionalități administrative, abuz de drept, exces în aplicarea
dispozițiilor legale ori forme fara fond de lipsă de coerență sau management vadit defectuos al
autorităților si funcționarilor administrativi care nu și-au îndeplinit obligațiile de serviciu prevazute in
lege sau in fisa postului , anume acelea de a face, de a lua măsuri in slujba cetatenilor, de a emite acte,
autorizări ori răspunsuri legale si în termenele legale. De asemenea, în categoria cauzelor minore se
încadrează orice activitati defetiste si oricare dinte omisiunile sau eludările vădite de la lege, care
afecteză drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
16
1


tel 0721736034
(2) Amenzile aplicabile în sfera cauzelor minore persoanelor fizice sunt în valoare de la 3.000 lei la
10.000 lei, iar amenzile pentru persoanele juridice sunt în valoare de la 10.000 lei până la 50.000 lei.
(3) În cazul amenzilor aplicabile în cauzele minore pentru persoanele juridice de drept privat și
public se individualizează cuantumul amenzii raportat direct la gradul de vinovăție și de imprejurările
concrete de fapt și de drept în funcție de care se stabilesc circumstanțele atenuante și/sau agravante
pentru contravenienți.
Secțiunea a -II -a - Cauze Medii
Art 20 (1) Cauzele medii sunt definite nelimitativ că fiind cauze de orice natură juridică și arie de
activitate umană, săvărșite sub forma intenției directe, în care s-au declanșat și creeat disfunctionalități
administrative mai grave de nivel mediu cu valori ale prejudiciilor de ordinul a cel puțin 10.000 lei și
care au afectat familii sau grupuri mici de oameni, activitățile profesionale ale acestora. Cauzele medii
sunt de asemenea de orice natură juridică și arie de activitate umană, în condițiile în care au afectat
exercitarea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, au pus în aplicare inițiative defectuoase,
ori ilegale sau neglijență profesională ori excesului de putere, depășirea atribuțiilor fișei postului, ori s-
au săvărșit fapte contravenționale prin omisiune și/sau au produs afectarea bunului mers a oricărei
activități umane investigate în cauză.
(2) Amenzile aplicabile în sfera cazurilor medii persoanelor fizice sunt de valoare de 10.000 de
lei până la valoarea de 50.000 lei aplicabile, iar amenzile aplicabile persoanelor juridice de drept privat
sau public sunt în valoare de 100.000 lei până la 500.000 lei.
(3) În cazul amenzilor aplicabile în cauzele medii pentru persoanele juridice de drept privat și
public se individualizează cuantumul amenzii în funcție de gradul de vinovăție și de imprejurările
Secțiunea a -III -a - Cauze Majore
Art 21 (1) Cauzele majore sunt definite nelimitativ că fiind cele de orice natură juridică și arie de
activitate umană în care s-au declanșat și creeat disfunctionalități administrative deosebit de grave,
afectând interese la nivel public local și național, cu valori ale prejudiciilor de peste 1.000.000 lei și care
au afectat grupuri mari de persoane, localități și chiar interesele publice la nivel de stat, resursele
naționale, industrii și întregi sectoare sau activități economice și profesionale. Aceste cauze s-au
manifestat prin suprimarea de drepturi și libertăți fundamentale ale omului, prin decizii ori inițiative
iresponsabile, defectuoase ori vădit ilegale, aparținând unui funcționar public sau grup de
funcționari, care au dovedit neglijență profesională sub forma excesului de putere ori au săvărșit fapte
contravenționale prin omisiune și/sau au produs afectarea bunului mers a oricărei activități umane
investigate în cauză.
17
1


tel 0721736034
(2) Amenzile aplicabile în sfera cazurilor medii persoanelor fizice sunt de valoare de 50.000 de
lei până la valoarea de 500.000 lei aplicabile, iar amenzile aplicabile persoanelor juridice de drept privat
sau public sunt în valoare de 500.000 lei până la 1.000.000 lei.
(3) În cazul amenzilor aplicabile în cauzele majore pentru persoanele juridice de drept privat și
public se individualizează cuantumul amenzii în funcție de gradul de vinovăție și de imprejurările
Capitolul 9 Contraventii speciale
Art. 22 Înfrângerea drepturilor și libertăților fundamentale

Constituie contravenția de înfrângere de drepturi și libertăți fundamentale, nesocotirea unor
drepturi și libertăți fundamentale, în orice mod, direct sau indirect prin ordine, norme sau acte
administrative sau orice dispoziții verbale sau scrise date de către un funcționar public sau privat cu
nerespectarea dispozițiilor art. 53 din Constituția României. Această faptă se pedepsește cu amendă
contravențională individualizată în funcție de gravitate și gradul de vinovăție în conformitate cu
distincțiile arătate la art. 19 -21 în prezența lege.
Art 23 Impunerea de sarcini excesive

Constituie contravenția de impunere de sarcini excesive împotriva cetățeanului ori de câte ori
se impun în orice mod, direct sau indirect, de câte o persoană care lucrează în administrația publică
prin impunerea unor sarcini birocratice sau financiare/fiscale excesive prin care se prejudiciază
libertăți fundamentale ale cetățeanului și care fac imposibil accesul la bunuri sau servicii publice.
Această faptă se pedepsește cu amendă contravențională individualizată în funcție de gravitate și
gradul de vinovăție în conformitate cu distincțiile arătate la art. 19 -21 în prezența lege.
Art 24 Contravenția de desființare a umor drepturi și libertăți prin acte normative contrarii
Constituției
Constituie contravenția majoră de desființare de drepturi și libertăți prin acte
administrative ori normative contrarii Constituției precum: acte normative, ordine, hotărâri, care
indiferent de justificarea ori oportunitatea invocată, determină eludarea sau încălcarea drepturilor și
libertăților fundamental. Fapta se pedepsește cu amendă contravențională individualizată,
conform gravității și gradului de vinovăției în conformitate cu art. 21 în prezența lege și obligarea
contravenienților la revocarea de îndată a dispozițiilor actelor normative, ordinelor și normelor ilegale.
Art 25 Contravenția de subjugare a drepturilor și libertăților fundamentale unor grupuri de

interese economice interne sau străine, contrarii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului
18
1


tel 0721736034
Constituie contravenția majoră de subjugare a drepturilor și libertăților

fundamentale unor grupuri de interese economice interne sau străine orice fapte concretizate în
politici de monopol în domeniul economic, acte administrative, ordine, dispoziții și autorizări sau
efecte comerciale care condiționează exercitarea de dreptrui și libertăți, precum și orice activități de
lobby efectuate de orice persoană fizică, juridică sau administrativă, aparținând unor entități juridice
naționale sau internaționale care decid sau concep în mod individual sau în grup infracțional
organizat, strategii, politici și acte normative și legi care se concretizează în încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului. De asemenea contravenția majoră de subjugare a drepturilor și
libertăților fundamentale poate consta în subjugarea unor mase de oameni prin practici politice sau
economice antisociale în scopul dobândirii de profituri financiare în mod fraudulos, contrar bunei -
credințe și împotriva dreptului popoarelor la o bună administrare. Fapta se pedepsește cu amendă
majorată la dublu valorii în conformitate cu art. 10 în prezența lege.
Capitolul 10 Dispoziții finale și tranzitorii
Art 26 Prevederile acestei legi speciale se aplică cu prioritate, reprezentând izvorul de drept în
materia contenciosului contravențional, specifice procedurilor contravenționale A.R.S.A.L.. ,
completându-se întotdeauna cu normele de drept comun material și procedural privind răspunderea
contravențională.
(2) Cazul fortuit și forța majoră înlătură răspunderea contraventională.
(3) Prevederile prezenței legi se completează cu dispozițile de drept comun în materie
contravențională, civilă și penală, inclusiv cu procedurile de drept comun în materia judecării cauzelor,
administrării probelor, prescripției răspunderii contravenționale, disjungerilor, declinării și sesizării
autorităților judiciare, luării măsurilor speciale, sechestrului, confiscării, executării silite, cu respectarea
riguroasă a standardelor impuse prin tratatele europene și internaționale la care România este parte,
precum și a jurisprudenței CEDO aplicabile prioritar în cauze.
(4) În termen de 60 de zile de la dată publicării prezenței legi în Monitorul Oficial al României,
Partea I, se constituie A.R.S.A.L. ca autoritate publică operativă și independentă de pe lângă Avocatul
Poporului.
(5) Structura organizatorică şi celelalte atribuţii ale Autoritatii vor fi reglementate prin
Regulament de Organizare și Funcționare și a Regulamentului Intern al A.R.S.A.L.
Art. 27 Prezența lege intră în vigoare în termen de 60 de zile de la dată publicării ei în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
19
2


tel 0721736034
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 65 alin (2)
şi ale art. 76 alin (1) din Constituţia României din Constituţia României, republicată.
Nr din
PRESEDINTELE SENATULUI PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
20
2


tel 0721736034
ANEXA I
Modelul Siglei si Insignei ADL
A.D.L.
JUS- LEX-BONA-FIDES
Inscriptionat pe suport de otel simbolul heraldic vulturul in relief, purtand la baza cele 3 fundamente ale justitiei JUS,
LEX, BONA-FIDES ( dreptul legea si buna-credinta), insotit deasupra de acronimul ADL , numarul de identificare al
insignei si numele avocatului pentru drepturi si libertati.
21
2


tel 0721736034
ANEXA 2
(MODELUL R.E.C.S.) SPECIMEN
RAPORT DE EXPERTIZA, CONSTATARE ȘI SANCȚIONARE

Seria: RECS/ARSAL nr. 000001 din data de ___/____/2022
PĂRȚI CONTRAVENIENTE FAPTE PREJUDICIU GRAD VINOVĂȚIE

3 Părți Contraveniente Cauze X 1. Rea-credință
minore
( PC) FAPTELE si Art. 17
RAPORTUL DE CAUZALITATE (MIN)
intre fapte si prejudiciu X 2. Intenție directă
5 Părți Vătămate (PV) X Cauze medii 3. Intenție indirecta
Art 18
(MED)
10.000 lei 4. Culpă directă
1500 Parți Vatamate Virtuale Cauze majore 5. Culpă indirecta
Art 19
(PVV) (praeterintentie)
(MAJ)
Cap I Părțile:
1. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
2. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
3. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Cap II Fapte Sesizate și Fapte Constatate:

1. ________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
2. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
3. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
Cap III Legea Aplicabilă:

1. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
2. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
22
2


tel 0721736034
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
3. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
Cap IV Formele Vinovăției:

1. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
2. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
3. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
Cap V Prejudiciul si Raportul de cauzalitate

1. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
2. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
3. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
Cap VI Dispozitivul Raportului de Constatare
6.1. Sancțiuni Contravenționale:
1. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
2. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
3. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
6.2 Recomandări și Măsuri Reparatorii:
1. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
2. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
3. _____________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________
23
2


tel 0721736034
Cu drept de contestație în termen de 30 de zile, în procedura prealabilă, în fața Comisiei Publice de Judecată de la sediul de competenta
teritoriala ARS (C.P.J-A.R.S.A.L ) potrivit dispozițiilor Art. 12 si urm. Legea nr............/ 2022 privind infiintarea institutiei avocatului de
drepturi si libertati si a Autoritatii Romane de Supraveghere Supraveghere a Aplicarii legilor.
Prezentul raport de expertiză , constatare si sanctionare ramas definitiv, constituie titlu executoriu potrivit dispozițiilor Art. 11 alin 1 si art 15
din Legea nr............/ 2022 privind infiintarea institutiei avocatului de drepturi si libertati si a Autoritatii Romane de Supraveghere a
Aplicarii legilor
A.R.S.A.L.
ADL . Contravenienti,
1 ______________________________ 1 ________________________
2 ______________________________ 2 ________________________
/ motiv refuz semnare
24
2


tel 0721736034
EXPUNERE DE MOTIVE
Secţiunea 1: Titlul proiectului de act normativ
Lege privind înființarea instituției avocatului de drepturi și libertăți (ADL)
și a Autorității Române de Supraveghere a Aplicării Legilor (ARSAL)
Secţiunea a 2-a: Motivul emiterii actului normativ:
Motivul principal al emiterii acestui act normativ este necesitatea imperioasă de

înființare a unei autorități autonome și independente, în scopul protejării întregului segment
de drepturi și libertăți, deoarece în realitate, acestea sunt lăsate neprotejate și sunt permanent
încălcate flagant de catre însăsi autoritățile statului în ultimii doi ani de “pandemie” .
Aceste drepturi și libertăți sunt încălcate în mod flagrant și nepermis chiar de către
autorități sub diferite pretexte ilogice și false. Aceste fapte reprobabile, au devenit dominante în
societatea românească si au dus la prăbușirea economiei naționale, la încălcarea Constitutiei si
la spolierea de cele mai elementare drepturi si libertăți naturale ale cetățenilor români.
Considerăm că aceste anomalii si experiențe nefaste, ilogice si ilegale trebuie sa dispara mai
ales in lumina noilor reglementari dispuse prin Rezoluția adoptata de Adunarea Generală a ONU,
motive fundamentale pentru o nouă paradigmă de dezoltare a României care inca mai este un stat de
drept si in care este absolut necesară înființarea Autorității Române de Supraveghere a Aplicării Legilor
din perspectiva respectarii drepturilor si libertatilor. O astfel instituție de stat este specializată exclusiv
pe vegherea respectarii întregului segment de drepturi și libertăți ale omului, monitorizarea și
desfășurarea activității operative de control, exercitată distinct prin acesta lege.
Am elaborat acest act normativ în spiritul imperativ al conservării și apărării drepturilor și
libertăților omului, așa cum a fost reedictată prin Rezoluția nr 75/186/2020 a Adunării Generale
ONU din 16 decembrie 2020 privind „Rolul instituțiilor Ombudsmanului și Mediatorului în
promovarea și protecția drepturilor omului, bunei guvernări și statului de drept”.
Prin această rezoluție s-a statuat la nivel mondial că: „statele trebuie să ia în considerare
crearea sau consolidarea instituțiilor Ombudsmanului ca instituții independente și autonome, la
nivel național și, după caz, la nivel regional sau local, în concordanță cu principiile privind protecția
și promovarea instituției Ombudsmanului (Principiile de la Veneția), fie caă instituții naționale
pentru drepturile omului, fie alături de acestea”, deoarece (...) ” în conformitate cu Declarația de la
Viena și cu Programul de Acțiune, este dreptul fiecărui stat să aleagă cadrul instituțiilor naționale,
inclusiv al Ombudsmanului și Mediatorului, care este cel mai potrivit pentru nevoile sale specifice la
nivel național, pentru a promova drepturile omului în conformitate cu instrumentele internaționale
25
2


tel 0721736034
privind drepturile omului”.
Descrierea situaţiei actuale:
În țara noastră instituția ombudsmanului se fundamentează constituțional pe dispozițiile art. 58 - 60

din Constituția României, iar prin Legea organică nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea
instituţiei Avocatul Poporului, republicată, se stabilesc cadrul legal, scopurile, obiective, atribuțiile,
modul de funcționare, mandatul avocatului poporului etc.
Din punct de vedere istoric, din 1991 și până în prezent eforturile depuse atât în domeniul
drepturilor și libertăților, cât și în procesul de modernizare a instituției avocatui poporului sau crearea
unor autorități de supraveghere în scopul aplicării și respectării legilor, au dus la rezultate
nesatisfăcătoare, lente, din cauză că au fost adoptate numai modificări timide și foarte limitative ale
atribuțiilor și procedurilor, lipsind înseși modificările necesare ombudsmanul national, potrivit
esenței sale istorice și anume: cea de funcționar public cu puteri depline de control, investigare și
sancționare.
De fapt în ultimii 20 de ani niciodată nu s-a dorit o reală modernizare a expertizei și o extindere în
parametrii democratici și deontologici a capacității operative a ombudsmanului, căruia permanent i se
opun exercitării activităților de protecție a drepturilor și libertăților tot felul de funcționari publici din
aministrația centrală, care emit acte speciale, neconstituționale ca instituții anacronice și derapante la
care se adugă inclusiv grupuri de interese economice private de mari dimensiuni ori corporații
internaționale cu imense resorturi de lobby și o mare putere financiară. Uneori aceste entități juridice
pot determina producerea directă a unor abuzuri, specifice criminalității de tip "gulere albe"
(economice), deoarece au interesul să împiedice activitatea de apărare a drepturilor și libertăților
cetățănești, desfășurate de funcționarii de tip ombudsman. Aceasta ar putea explica lipsa
instrumentelor legitime de control, constatare și sancționare administrativ-contraventională, care țin
efectiv de operativitatea unei instituții reale și fundamentale într-un stat de drept. În teoria și practica
legală instituția ombudsmanului trebuie să asigure în permanență și cu promtitudine prevenirirea și
sancționararea derapajelor, repsectiv a faptelor și actelor administrative publice sau private, care aduc
atingere drepturilor și libertăților omului. Instituția Ombudsmanului nu trebuie să reprezinte o formă
fără fond sau cu ”fond parțial”, adica o instituție formala cu raportări cum că există și are activitate
cand in realitate, activitatea sa este extrem de limitată. Cea mai mare parte a neaplicării corecte a
legilor și a nerespectării drepturilor și libertăților cetățenilor scapă unui control real și nu este supusă
unui control sancționatoriu.
Amintim că Parlamentul României a făcut modificări legislative, care au adus corecții necesare
ombudsmanului român, repectiv: dreptul Avocatului Poporului de a sesiza Curtea Constituţională
asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, dreptul Avocatului Poporului de a
ridica direct, în faţa Curţii Constituţionale, excepţii de neconstituţionalitate; obligaţia comunicării de
26
2


tel 0721736034
puncte de vedere Curţii Constituţionale în procesele care privesc drepturile omului. Cea mai
importantă modificare legislativă considerăm că a constat în înfiinţarea de birouri teritoriale ale
Avocatului Poporului (15 ordonate pe criteriul teritorial al Curţilor de Apel). Aceste modificări au fost
binevenite însa sunt insuficiente.
Totodată, duritatea realităților sociale, aflate în permanentă dinamică, a demonstrat faptul că nu
este suficient să ai o instituție de décor și subfinanțată, în fapt o formă fără fond, cu personal
insuficient și atribuții limitate pentru a face față numeroaselor probleme, declanșate de un aparat
politic și administrativ supradimensionat, birocratic și excesiv, tributar vechilor mentalități din
perioada comunistă în raport cu vastitatea domeniilor în care trebuie supravegheate și aparate
drepturile și libertățile cetățenești. Este clar că este necesară o nouă abordare integrativă și aceasta este
realitatea, întrucât s-au înființat deja autorități naționale, care au drept scop supravegherea respectării
drepturilor și libertăților fundamentale. Un exemplu este Autoritatea Națională de Supraveghere a
Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, care este autoritate publică centrală autonomă, cu competență
generală în domeniul protecției datelor personale. Această supraveghează și garantează respectarea
drepturilor fundamentale la viaţă privată și la protecţia datelor personale, statuate de dispozițiile art. 7
și 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, de dispozițiile art. 16 din Tratatul privind
Funcționarea Uniunii Europene și de dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Un alt exemplu este Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități Copii și
Adopții (ANDPDCA), a cărei activitate este reglementată de Hotărârea Guvernului
nr.1002/2019 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor
cu Dizabilități, Copii și Adopții. Acesta s-a reorganizat conform OUG 121/25.11.2021. Astfel,
Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții se reorganizează
prin divizare parțială, urmând a se înființa Autoritatea pentru Protecția Persoanelor cu Dizabilități și
Autoritatea pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopției. Autoritatea pentru Protecția Persoanelor
cu Dizabilități, este un organ de specialitate al administrației publice centrale, se află în subordinea
Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat
și de un vicepreședinte cu rang de subsecretar de stat, numiți și eliberați în condițiile legii. Ca urmare
a divizării parțiale, Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și
Adopții își schimbă denumirea în Autoritatea pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopției, organ
de specialitate al administrației publice centrale care trece în subordinea Ministerului Familiei,
Tineretului și Egalității de Șanse. Deci noile institutii specializate in apararea drepturilor fundamentale
au fost si pot fi infiintate de aceea nu exista motive ca aceasta inttitutie de tip ombudsman in
Romania sa nu fie dezvoltata pe plan national in spiritul Rezoluției nr 75/186/2020 a Adunării
Generale ONU din 16 decembrie 2020
Astfel amintim ca institutia Avocatului Poporului a exercitat și trebuie să exercite activități
27
2


tel 0721736034
complexe de supraveghere a respectării drepturilor și libertăților, activități de promovare și de

protecție a drepturilor omului, în cadrul unei bune guvernări în domenii vaste, așa cum le regăsim în
activitatea sa, precum:
-Domeniul drepturilor omului, egalitate de şanse între bărbaţi şi femei, culte religioase şi
minorităţi naţionale;
-Domeniul drepturilor familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap;
-Domeniul apărării, protecției și promovării drepturilor copilului;
-Domeniul armatei, justiției, poliției, penitenciarelor;
-Domeniul proprietate, muncă, protecție socială, impozite şi taxe;
-Domeniul privind prevenirea torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau
degradante în locurile de detenție (Mecanismul Naţional de Prevenire):
Toate aceste arii de interes trebuie acoperite de: Centrul Zonal București, Centrul Zonal Alba,
Centrul Zonal Bacău, Centrul Zonal Craiova si care se desfasoara la sediul central Bucuresti si de
Birourile teritoriale din: Alba-Iulia, Bacău, Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Galați, Iași,
Oradea, Pitești, Ploiești, Suceava, Târgu-Mureș, Timișoara.
Potrivit Raportului anual din 2021 al Avocatul Poporului în ciuda pandemiei și a mijloacelor
legale limitative de care dispune, acesta a investigat o serie de derapaje administrative, care au adus
atingeri grave drepturilor și libertăților cetățenești prin restricțiile date asupra unor drepturi,
considerate ulterior neconstituționale conform unor Decizii ale C.C.R. și sancționate prin 15 hotărâri
judecătorești pronunțate de 5 Curți de Apel. Volumul activității Avocatului Poporului este foarte
mare, indicând date statistice precum: 12.692 de petiții, 1984 de sesizări din
oficiu, 1835 audiențe, 183 de anchete și 4 Rapoarte anuale speciale. Mai mult, sunt 11 sesizări către
Curtea Constituțională și 2 solicitări de recursuri în anulare depuse către Înalta Curte de Casație și
Justiție, din care unul a fost admis.
“Din numărul total de […} petiții, au fost efectuate demersuri la autoritățile publice de resort
pentru un număr de 195 dintre acestea, iar pentru restul petițiilor, persoanele fizice au fost îndrumate
către instituțiile responsabile, abilitate de lege, fiindu-le indicată calea legală de urmat, sau
precizându-le condițiile în care instituția Avocatul Poporului poate interveni în soluționarea cazurilor
sesizate. (…) au fost semnalate încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale, la fel că în anii
trecuți, cele mai multe au vizat încălcarea dreptului de petiționare și a celui la informație, dar și
dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică(..). În cursul anului 2021, au fost efectuate 5
anchete la mai multe instituții publice, iar, în unele situații, au fost stabilite, prin procesul-verbal de
anchetă, dispoziții cu caracter de recomandare, pe care autoritățile vizate și le-au însușit în cea mai
mare parte, astfel că nu s-a mai impus emiterea unor recomandări în temeiul art. 24 din Legea nr.
35/1997, republicată”.
RAPOARTE AVOCATUL POPORULUI sursa https://avp.ro/index.php/activitatea-avp/rapoarte-anuale/
28
2


tel 0721736034
Graficul Raportului anual 2021 al Avocatul Poporului

Sursa: https://avp.ro/wp-content/uploads/2022/01/RAPORT-2021.pdf
29
3


tel 0721736034
GRAFIC Raportul Avocatului Poporului 2020

Sursa: https://avp.ro/wp-content/uploads/2021/01/raport_2020_avp.pdf
De asemenea, anul 2021 marchează în istoria României o imensă rușine internațională, declanșată
de către unii politicieni, care se considerau “total derajati” de activitățile legale, exercitate de Avocatul
30
3


tel 0721736034
Poporului prin ridicarea excepțiilor de neconstituționalitate împotriva actelor normative pandemice de

nivel legal inferior. Aceste acte normative desființau practic drepturile și libertăți constituționale,
fundamentale. Față de aceste atribuții exercitate de Avocatul Poporului, anumiți politicieni și
funcționari publici au manifestat atitudini denigratoare, care au ajuns la un moment dat la un punct
culminant, când s-a încercat punerea în aplicare a unei proceduri neconstituționale de revocare a
Avocatul Poporului. Din păcate aceste fapte rămân în istoria României ca fapte de notorietate publică
naționale și internaționale, sacționate și de către Președintele Comisiei de la Veneția, care a reacționat
vehement printr-o scrisoare oficială adresată Camerelor Parlamentului la 17 iunie 2021, cât și de către
Curtea Constituțională a României prin Decizia CCR nr 455/29 iunie 2021 din care cităm ;
“„Hotărârea Parlamentului României nr. 36/2021 pentru revocarea doamnei Renate Weber din
funcția de Avocat al Poporului încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5)
care consacră principiul statului de drept și principiul legalității şi al supremației Legii
fundamentale, precum și dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 35/1997.” si ca „actul de
incetare a mandatului Avocatului Poporului, este neconstituțional” (…) „ si încetează să mai
producă efecte juridice(…) de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, Avocatul Poporului
își reia calitatea „urmând a-și exercita mandatul constituțional pentru care a fost numită prin
Hotărârea Parlamentului României nr. 18/2019, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 524 din 26 iunie 2019.”
Din păcate, de peste două decenii si mai ales în ultimii doi ani, respectiv în perioada 2020-2022,
s-a observant situatia incontestabila că România suferă cronic din cauza derapajelor
autorităților/instituțiilor publice în fața bunei administrări și a respectării drepturilor și libertăților
omului într-un stat de drept.
Orice tip de acțiuni prin care nu se respectă drepturile și libertățile fundamentale, alături de
abuzurile de drept și de fenomenele frecvente de corupție, determină în mod inevitabil declinul
economic, dar și prăbușirea democrației și a conceptului de stat de drept, având în vedere faptul că în
mod frecvent există sute de funcționarii publici al căror grad de incompetență crește de la an. Acești
funcționari publici folosesc metode total inadecvate, proceduri birocratice absurde, fraude fățișe,
afisându-le drept politici de stat, toate acestea împiedicând permanent cetățenii să muncească într-un
mediu prielnic și să creeze valori economice autentice în propria lor țară.
Starea precară în care s-au aflat drepturile și libertățile fundamentale în ultimii doi ani nu este
cauzată de condițiile pandemiei de COVID -19, ci provine din trecutul întunecat al lipsei democrației, al
proastei administrări, al lipsei reale de intenție de a proteja in concret aceste drepturi și libertăți si nu in
cele din urma chiar din exercitarea cu rea-credință a funcției în detrimentul bunei - administrări.
Mai mult, deși toate autoritățile administrației publice centrale și locale, autoritățile
judiciare, instituțiile din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale sunt reglementate de
legi speciale, care le reglementează drepturile și obligațiile, jurămintele de credință față de țară și popor,
atribuțiile de serviciu din fișele postului, prin respectarea drepturilor și libertăților oamenilor, prin
31
3


tel 0721736034
respectarea codurilor deontologice.

În realitate însă aroganța, incompetența, lipsa de răspundere și de empatie sunt omniprezente, iar
atingerea scopului unei bune administrări a fost înlocuită de abuzul la nivel național, de eroarea umană
și de tehnici deficitare de administrare, care nu au cum să ducă la progres și democrație. Din păcate,
nerespectarea drepturilor omului este un fenomen care este constatat în zecile de rapoarte ale
instituțiilor specializate din România și la nivel internațional, în anchetele de presă și mai ales în
jurisprudența CEDO în care România a fost condamnată în sute de dosare, care au avut drept consecință
sancțiuni și despăgubiri pe care țara noastră trebuie să le plătească pentru încălcarea flagrantă
a drepturilor omului.
Cel mai des, nejustificat și nereal argument invocat împotriva modernizării și înzestrării
ombudsmanului cu puterea operativă de a realiza investigații, rapoarte de expertiză și de a sancționa
contravențional încălcarea drepturilor și libertăților, este că s-ar realiza o suprapunere a atribuțiilor
celorlalte autorități, inclusiv atributiile justiției, în domeniul drepturillor și libertăților cetățenești.
Or, în realitate asemenea afirmații denotă incultură juridică deoarece niciodată nu poți confunda
distincția clară dintre clasele superioare de drepturi și libertăți intangibile, de nivel
constituțional, cu celelalte drepturi subiective din materiile și jurisdicțiile comune din rapoartele
juridice civile, administrative, fiscale, contravenționale, penale etc. În realitate toate autoritățile de
control, la toate nivelurile de jurisdicție și chiar în instanțele de drept comun din țară nu există nici
măcar o soluție într-o speță din domeniul drepturilor și libertăților omului pentru simplul motiv că
obiectul și cadrul procedural se limitează exclusiv la drepturi și obligații subiective, deduse jurisdicției,
în timp ce drepturile și libertățile fundamentale ale omului - în cel mai bun caz - sunt tratate ca niște
chestiuni colaterale.
Nu se pot confunda drepturile subiective deduse judecății din raporturile de drept administrativ,
civil, fiscal, penal, etc. cu segmentul distinct al drepturilor și libertăților constituționale.
Pe baza tuturor argumentelor menționate mai sus, este necesară extinderea si modernizarea
logistică, procedurală și de know-how operativ a instituției de tip ombudsman în România, pentru a
gestiona cât mai bine fenomenele și provocările permanente din societate din nevoia de bună
administrare și pace socială.
În ultimii doi ani s-a ajuns la situații în care cetățenii au fost copleșiți de derapajele încălcărilor
drepturilor și libertăților omului și de lipsa unei bune administrări, adesea fiind nevoiți să aleagă calea
apărării propriilor drepturi și libertăți prin organizarea de proteste și demonstrații în stradă.
O radiografie simplă a legislației incoerente a României arată că, în anul 2020 s-a ajuns la o
“producție” legislativă totală de peste 155.462 acte normative, individuale și internaționale, existente,
care începând din 1864 pâna la dată de 20 ianuarie 2020, sunt distribuite astfel:
1926 acte dinainte de 22 decembrie 1989 - 53 acte din perioada de 22-31 decembrie 1989 - 1424 acte
din 1990- 1121 acte din 1991- 1506 acte din 1992-1490 acte din 1993-1896 acte din 1994-2146 acte din
1995-3012 acte din 1996-3165 acte din 1997-2659 acte din 1998- 3112 acte din 1999-3803 acte din
32
3


tel 0721736034
2000-4871 acte din 2001-5360 acte din 2002-5590 acte din 2003-7344 acte din 2004-6794 acte din
2005- 7492 acte din 2006-7142 acte din 2007-7787 acte din 2008-8786 acte din 2009-7214 acte din
2010-6731 acte din 2011-6451 acte din 2012- 6304 acte din 2013-6099 acte din 2014-6488 acte din
2015-6823 acte din 2016- 7077 acte din 2017-7032 acte din 2018 -6608 acte din 2019 și 190 acte până
la 20 ian 2020.
Practic, rezultă logic că unui om i-ar trebui cel puțin 108 zile dintr-un an să parcurgă măcar o singură
dată titlurile celor 155.462 de legi, (acordând 1min/lege-24/24h), ignorând timpii de muncă, odihnă și
hrană), dar fiindcă totuși discutăm de om, nu de o mașinărie, în realitate i-ar trebui aproape 324 de zile
pe an !
Încă de acum 2000 de ani Gaius Cornelius Tacitus (55-115) explică starea unei societăți, printr-un
dicton rămas celebru: "Cu cât un stat are mai multe legi, cu atât este mai corupt”!
Însă imaginea și mai tulburătoare o calculăm pe zi, raportat la vârful producției la hectar 8786 de acte
normative emise doar în anul 2009, rezultă doar 24,07 legi/zi pe care, cel puțin teoretic, cetățeanul este
obligat să le înghită, să le cunoască și să le aplice. “Ad imposibilum, Nulla obligatio “!
Nu degeaba zice românul că în România: “Nu omul încalcă legea, ci legea îl calcă pe om!
La rândul ei conform rapoartelor CSM, încă din anul 2019 Justiția este sufocată cu peste 3.000.000
de dosare, ceea ce înseamnă între 6 și 7 milioane de români implicați în dosare, adică un adevărat război
necruțător, legal, “româno - român“ “belium omnes contra omnes” “homo homini lupus.” Atât justiția
cât și cetățeanul nu au alte soluții de rezolvare a litigiilor. Cetățeanul dorește servicii publice de calitate,
iar justiția dorește personal de specialitate, care să reușească să soluționeze această adevărată invazie de
dosare și salarii mărite. Din păcate, serviciile prestate de cele mai multe autorități de orice fel
ale statului au demnonstrat o cădere exponențială a calității serviciilor prestate de stat de cele mai
multe ori pe cheltuieli uriașe, ca în final rezultatele să arate clar o proastă administrare și
încălcarea tot mai agresivă a drepturilor și libertăților umane
Și unii funcționari și ceilalți, contribuabilii împovărați de taxe se înșală considerând că problemele
administrative vor fi rezolvate din interiorul administrației. Pentru că tot administrația este cea care
se conservă și blochează orice fel de operă de modernizare! Istoric este demonstrat că orice sistem
birocratic deviant niciodată nu se reformează singur din interior! Întotdeauna trebuie să existe o forță și
o voință legală exterioară, care să determine modernizarea.
Din datele CSM rezultă că, până în anul 2019, încărcătura statistică este între 500 și 1.115 dosare pe
judecător. Cele mai mari segmente sunt reprezentate de litigiile iniţiate de personae juridice împotriva
actelor şi activităţii administraţiei publice, totalizând aproape 50% la nivelul Tribunalelor, separat între
23% şi 32%, în funcţie de gradul ierarhic al instanţelor, 11% litigii contravenționale şi între 18% şi 46%
litigiile dintre privați. Cauzele penale reprezintă între 15% şi 24% din numărul dosarelor.
Pe fondul intensificării activității unor autorități publice (precum Consiliul Concurenței (amenzi de
93,5 milioane euro), ANRE (amenzi de 5 milioane euro), Autoritatea Națională pentru Protecția
Consumatorilor (17 milioane euro, 43.420 cauze sau administraţiile fiscale), există o creștere
spectaculoasă a dosarelor de contencios administrativ
33
3


tel 0721736034
Sursa: Rapoarte CSM: http://www.csm1909.ro/Pages.aspx?PageId=267&PageTitle=Rapoarte-%C5%9Fi-date-

statistice )
Mediul de afaceri este sufocat de tot felul de acte și proceduri, iar ANAF-ul, calcă pe capete mai rău
ca în evul mediu, iar sistemul informatic este din epoci presistorice. De fapt, s-a ajuns la paroxism cu
derapajele birocratice.
În țara asta s-a uitat că nu este economie bazată pe principiile de funcționare din epoca comunistă, ci
este o economie de piață liberală, fapt care implică să fie lăsate să se manifeste forțele liberei
inițiative și concurenței economice de piață. În realitate ar trebui să se înțeleagă că în
această dictatură fiscală întreprinzătorul privat face afacerea pe banii lui și nu invers, că tocmai
de aceea nu poate fi și nu este angajatul ANAF –ului nici sa puna la entitatea controlata salariati
pentru a lucra zile întregi la dispozitia ANAF in activitatile puubice de a prelucra actele fiscale.
Trebuie înțeles și acceptat faptul că birocrații nu produc nimic pentru a impune ordine și noi sarcini
birocratice, rapoarte, declarații și alte proceduri inutile. Toate aceste documente impuse pentru a
justificarea aspectele finaciar – contabile ale firmei unui antreprenor îl împiedică, prin macrofagitatea
birocratică menționată mai sus, să-și desfașoare activitatea prin intermediul căreia statul are permanent
de câștigat. Așa ajungem la paradoxuri economice, care ne ajută să ne explicăm exodul de proporții
nemaiîntâlnite pe care românii noștri l-au ales. De aceea, pleacă milioanele de români din țară! În
România s-a ajuns ca toți cei care produc, trebuie să ceară aprobări, de la cei care nu produc nimic!
Românul a devenit sclavul birocrației, care îi devorează permanent și inutil timpul, apetitul de muncă
și puținii bani pe care i-ar putea produce, dacă ar fi lăsat să muncească.
De aceea se impune o schimbare totală de viziune prin înființarea acestei noi autorități de tip
ombudsman extins.
Instituţiile de tip Ombudsman din toate democrațiile permit cetăţenilor, să înainteze plângeri, în
cazurile în care autoritățile/guvernul nu a acţionat într-un mod legal ori a acţionat nedrept, având ca
rezultat investigarea imparţială a conduitei şi poate suportă critici pentru acţiunile sale sau, în funcţie de
caz, şi consecinţe mai puternice.
Rolul ombudsmanilor într-o guvernare democratică, include conceptualizarea lor că mecanismele de
augmentare a responsabilităţii verticale şi orizontale interferează cu conceptul de bună administrare.
Indiferent de țară, ombudsmanii clasici, hibrizi sau specializaţi, dintr-un stat pot promova o bună
administrare și pot supraveghea buna ei funcționare.
Schimbări preconizate:
Înființarea Autorității Române de Supraveghere a Aplicării Legilor și a avocatului de drepturi și

libertăți, implică modificarea art 15 lit. e) și f) din Legea Avocatului Poporului, astfel încât prin
lege se va externaliza și extinde strict partea exclusivă a activitățiilor operative de investigare și
soluționare a petițiilor de către avocații de drepturi și libertăți în calitate de funcționari. Acești avocați
34
3


tel 0721736034
de drepturi și libertăți își vor desfășura activitatea sub Autoritatea Română de Supraveghere a Aplicării
Legilor, de pe lângă Avocatul Poporului de la București, precum și în cadrul celor 15 birouri teritoriale
(situate pe criteriul teritorial al Curţilor de Apel).
Autoritatea Română de Supraveghere a Aplicării Legilor, Drepturilor și Libertăților Omului va fi
o instituție de supraveghere, investigare, control și sancționare exclusiv în domeniul contravențional la
nivel național și care va avea competență deplină și nemijlocită de a veghea la aplicarea
legilor raportat la încălcările drepturilor și libertăților cetățenești. De asemenea, va avea atribuții de
soluționare, după caz, a tuturor sesizărilor care îi intră în sfera de competență, având
posibilitatea de respingere a sesizării petiției privind aspecte care țin de cauza civilă, penală sau
administrativă tipică, acestea fiind în continuare de competență exclusivă a instanțelor de judecată.
În funcție de obiectul cauzei, în situația în care soluționarea petițiilor intră în sfera să de
competență, această va demara o investigație și va întocmi, după caz, un RAPORT de
EXPERTIZĂ, CONSTATARE și SANCȚIONARE (RECS), care are deschisă calea de atac în
justiție
Tehnic, nouă structura de ombudsman operativ nu se va confunda cu instituția clasică a Avocatul
Poporului, care își va păstra atribuțiile clasice și reprezentative pentru România, precum și competența
în efectuarea de anchetele proprii, așa cum sunt reglemenate în Legea 35/1997. Instituția Avocatului
Poporului își va păstra inclusiv atribuțiile consacrate în lege în raport cu angajamentele internaționale
ale României.
În schimb, Autoritatea Română de Supraveghere a Aplicării Legilor, prin avocatul de drepturi
și libertăți A.D.L , va deveni structura care va prelua povara activității operative de soluționare a tuturor
sesizărilor cetățenilor, fiind o structură dinamică și operativă, care va supraveghea și
operaționaliza desfășurarea activității de soluționare a tuturor sesizărilor și cauzelor urgențe
referitoare la derapajele administrative, prin analizarea paletei vaste de situații, care intră în atribuțiile
sale. Instituția Avocatului Poporului va avea sfera de atribuții generale în sfera drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului, în timp ce Autoritatea Română de Supraveghere a Aplicării
Legilor, prin avocații de drepturi și libertăți va avea pârghiile procedurale permanente, operative de
care se vor sluji în scopul expertizării, constatării și sancționării situațiilor de încălcare a drepturilor și
libertăților cetățenești în diversele spețe de interes cetățenesc, public.
ARSAL va putea aplica amenzi contravenționale, prevăzute în legi generale sau speciale atât
contravenienților gășiți vinovați și chiar autorităților de control de pe întreg teritoriul țării, în cazul în
care vor fi surprinse că nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu și astfel au fost încălcate drepturi și
libertăți ori nu au fost respectate dispozițiile legilor care guvernează domeniul investigat. În aceste
cazuri ARSALva putea constată grave prejudicii provocate părții vătămate ori grave încălcări ale
drepturilor și libertăților fundamentale. Procedural ARSA va respecta toate garanțiile în materie
contravențională, investigarea va fi nemijlocită, fiind efectuată de avocații de drepturi și libertăți în
scopul cercetării la timp și în mod complet a contravențiilor prin identificarea tuturor vinovaților,
stabilirea faptelor, a gradului de vinovăție și a prejudiciului creat, a legăturii de cauzalitate etc.
35
3


tel 0721736034
Se va acordă o atenție sporită laturii obiective și laturii subiective a faptei, atingerea scopului
preventiv, individualizarea sancțiunilor și luarea măsurilor ori a dispunerii recomandărilor în vederea
reparării prejudiciilor și înlăturarea efectelor contravențiilor care au adus atingere drepturilor și
libertăților omului. În concluzie, în mod evident la nivelul de responsabilități, atribuții, funcții și
competență, ARSAL nu se va confrunta cu existenţa unor suprapuneri în ceea ce priveşte atribuţiile şi
funcţiile specifice cu cele ale instituției Avocatului Poporului sau a altor instituțîi și nu va investiga
niciodată cauze civile, penale, administrative ori contravenționale, date în competență altor instituții
jurisdicționale din sistemul de justiție.
În cadrul investigațiilor sale ARSAL, ori de câte ori există indicii privind existența unor altor abateri
cu caracter disciplinar, va putea sesiza organul disciplinar competent sau după caz organul de control
ierarhic competent în materie, iar în cazul incidenței unor infracțiuni se sesizează în mod obligatoriu
parchetele și/sau organele de cercetare penală competențe ori specializate după caz.
ARSAL nu își va depăși atribuțiile prin săvârșirea unor ingerințe în activitățile altor
instituții/autorități și nu va afecta în vreun mod independența Justiției sau a actului de judecată.
ARSALva respectă autoritatea de lucru judecat, dar va putea, limitativ, să sesizeze aceste aspecte către
organismul competent administrativ din Ministerul Justiției sau CSM ori de câte ori va constată
încălcarea unor drepturi și libertăți prin aplicarea unor proceduri exclusiv admninistrative, care vor
contraveni principiilor ordinii de drept. Organele sesizate de ARSAL vor fi obligate să investigheze
ele însele, în timp rezonabil neregulile, să dispună refacera respectivelor proceduri administrative
defectuoase, exterioare actului de judecată (cum ar fi activitățile birocratice deficitare
de eliberare copii legalizate, refuzuri de redactate și necomunicare hotărâri timp ani
de zile, proceduri derapante de sfidare a accesului la justiție ori celebrele temene derapante de
recurs programate de ICCJ peste 3 ani , ceea ce constituie o sfidare a însăși ideii de acces
la justiție).
ARSAL va deveni practic un înalt for de expertiză legala aplicată, in materie de drepturi si
libertati care dintr-un început va fi recunoscută drept cea mai redutabila institutie de acuratete
juridica, datorită echității soluțiilor date si activităților sale, aceasta devenind curand o autoritate
democratică perfect funcțională și în același timp un izvor prețios de baze de date oficiale,
expertize și rapoarte științifice anuale. Analizând activitatea ARSAL se va putea face o statistică a
evoluției fenomenelor contravenționale, pe baza unui suport știintific util, pe care îl va putea pune la
dispoziția instituțiilor/autorităților și la solicitările oficiale ale Justitiei, Guvernului Parlamentului,
etc
Este evident ca la nivelul înaltei pregătiri științifice și a Consiliului operativ și a Consiliului
Științific din cadrul ARSAL nu vor exista niciodată suprapuneri de competențe, întrucât ARSAL își
verifică totdeauna competenta materială în etapa procedurală și a înregistrării sesizării și pe tot
parcursul eventualei investigații și își va motiva răspunsul la sesizare ori va elabora, în urma
investigației raportul de expertiză, constatare și sancționare, unde va expune temeiurile competenței
ori sesizarea autorității competente aptă să investigheze faptele și încalcările respective.
36
3


tel 0721736034
De asemenea, răspunzând exigențelor , în baza principiului “qui potest maius, potest minus”,
ARSAL va avea dreptul să impună remedierea unor situații ilegale cu termene de recomandare,
inclusiv obligația comunicării rezultatelor cercetărilor și măsurilor luate, neexistând niciun dubiu
ca aceste aspecte de comunicare oficială ar putea fi vreodată interpretate greșit.
Prin lege ARSAL este construită ca autoritate de control și sancționare directă, și va putea
sancționa autoritaățile de control în cazul identificării atitudinii defetiste, eludative, ori a relei-
credințe. ARSAL va viza refuzul autorității sesizate cu luarea măsurilor sub sancțiunea amenzii.
ARSALDLO va avea deplină competență să aplice amenda funcționarului responsabil de
nerespectarea întocmai și la timp a dispozițiilor legii, dar și a atribuțiilor de serviciu.
De fapt acesta este rolul fundamental și anvergura ombudsmanului în societatea modernă, fapt
care presupune asumarea unei dimensiuni largi de acțiune și organizare a controlului și posibilitatea
sancționării în cazul identificării unor încălcari, fiind de aşteptat să apere dreptul oamenilor la o bună
guvernare şi să fie apărătorul drepturilor omului şi ale cetăţeanului. În acest sens se poate vedea
lucrarea Our Common Work: Fairness, Dignity and Human rights, scrisă de către Bience Gawanas și
publicată la Ed. International Ombudsman Institute, University of Alberta în anul 2000.
Din aceste motive rezultă nevoia imperioasă de extindere și de modernizare a acestei dimensiuni
operative a instituției Avocatului Poporului întrucât, un funcționar cu atribuții de control în aplicarea
legilor, dreptulor și libertăților, care nu deține și dreptul de a aplica sancțiunea amenzilor constituie o
situație inacceptabilă, la fel cum, simetric, dacă legii îi lipsește sancțiunea alături de dispoziția și
ipoteza normei juridice, sigur norma legală va fi permanent ignorată.
Prezenta soluție tehnică și Proiectul normativ propus pentru România va fluidiza desfașurarea
raporturilor juridice în societate și va conferi înalte standarde de calitate administrației centrale și
locale, va asigura stabilitatea și consolidarea democrației și a suveranității poporului. De asemenea
ARSAL va fi un sprijin real al Parlamentului României în situațiile în care, în baza rapoartelor de
expertiză, se vor putea activa comisii de anchetă parlamentară pe diferitele situații deosebite. Dar poate
cel care va avea de resimțit primul efectele benefice ale înființării acestei autorități va fi cetățeanul de
bună – credință. Justiția va beneficia de o reducere a stocului de dosare clasice (deși vor crește puțin
doar cu câteva procente noile cauze de contencios contravențional), iar profesia de avocat, ca
apărător ales de justițiabili (UNBR), ca urmare a apariției unei noi ramuri de drept, respectiv a
contenciosului contravențional, va avea un nou front de lucru, cu spețe și proceduri foarte dinamice,
care până acum nu existau și nu vor exista fără apariția instituției moderne ARSAL.
În încheiere este de amintit că însăși Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, prin
Rezoluția 75/186 adoptată de Adunarea Generală la 16 decembrie 2020 privind Rolul instituțiilor
Ombudsmanului și Mediatorului în promovarea și protecția drepturilor omului, bunei guvernări
și statului de drept a stabilit că:
„ Încurajează ferm statele membre:
a) Să ia în considerare crearea sau consolidarea instituțiilor Ombudsmanului și Mediatorului
independente și autonome, la nivel național și, după caz, la nivel regional sau local, în
37
3


tel 0721736034
concordanță cu principiile privind protecția și promovarea instituției Ombudsmanului

(Principiile de la Veneția), fie ca instituții naționale pentru drepturile omului, fie alături de
acestea;
b) Crearea cadrului constituțional și legislativ necesar pentru instituțiile Ombudsmanului și
Mediatorului, precum și acordarea sprijinului și protecției statului, alocarea financiară adecvată
pentru personal și alte nevoi bugetare, un mandat larg care să cuprindă toate serviciile publice,
conferirea atribuțiilor care să asigure instrumentele de care au nevoie pentru a selecta
problemele, pentru a rezolva cazurile de administrare defectuoasă, pentru a investiga serios și
pentru a comunica rezultatele, precum și toate celelalte mijloace adecvate care să asigure
exercitarea eficientă și independentă a mandatului lor și consolidarea legitimității și credibilității
acțiunilor lor, ca mecanisme pentru promovarea și protecția drepturilor omului, promovarea
bunei guvernări și a respectării statului de drept;
d) Să prevadă clar mandatul instituțiilor Ombudsmanului și Mediatorului, acolo unde există, pentru a
permite prevenirea și soluționarea adecvată a oricăror inechități și cazuri de administrare defectuoasă și
promovarea și protecția drepturilor omului și să raporteze cu privire la activitățile lor, după cum este
adecvat, atât în general, cât și pe probleme specifice;
e) Să ia măsuri pentru a se asigura că există o protecție adecvată pentru instituțiile
Ombudsmanului și Mediatorului, acolo unde există, împotriva constrângerilor, represaliilor,
intimidării sau amenințărilor, inclusiv din partea altor autorități, și că aceste fapte sunt cercetate
prompt și în mod corespunzător, iar autorii sunt trași la răspundere;
f) Să acorde atenția cuvenită principiilor referitoare la statutul instituțiilor naționale pentru
promovarea și protecția drepturilor omului (Principiile de la Paris) 9 atunci când atribuie instituțiilor
Ombudsmanului și Mediatorului rolul de mecanism național de prevenire și de mecanism național de
monitorizare;
g) Să dezvolte și să desfășoare, după caz, activități de sensibilizare la nivel național, în colaborare cu
toate părțile interesate relevante, pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la rolul important al
instituțiilor Ombudsmanului și Mediatorului;
h) Să împărtășească și să facă schimb de bune practici în ceea ce privește activitatea și funcționarea
instituțiilor Ombudsmanului și Mediatorului, în colaborare cu Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor
Unite pentru Drepturile Omului, cu Institutul Internațional al Ombudsmanului și cu alte organizații ale
Ombudsmanului internaționale și regionale;
3. Recunoaște că, în conformitate cu Declarația de la Viena și cu Programul de Acțiune, este

dreptul fiecărui stat să aleagă cadrul instituțiilor naționale, inclusiv al Ombudsmanului și
Mediatorului, care este cel mai potrivit pentru nevoile sale specifice la nivel național, pentru a
promova drepturile omului în conformitate cu instrumentele internaționale privind drepturile
omului”
38
3


tel 0721736034
Sursa: https://avp.ro/wp-content/uploads/2021/01/rolul-ombudsmanului-RO-2.pdf
În fine, putem aprecia că înființarea instituției avocatului de drepturi și libertaăți și a

Autorității Române de Supraveghere a Aplicării Legilor are necesitatea organică, socio -
juridica de asigurare a “sistemului imunitar” al societății și organizării umane în statul de
drept și funcționării ordinii juridice specifice democrației, iar nu tiraniei și dictaturii, protecție
și funcționari desemnați prin lege și proceduri concrete de protecție a întregului segment de
drepturi și libertăți umane intangibile, protejate la nivel superior constituțional prin actele,
pactele și tratatele internaționale consacrate în materie de drepturi și libertăți.
Ori, această inovare și modernizare a acestei instituții de tip ombudsman poate fi apreciată
cu alte cuvinte, față de instituția clasică a Avocatului Poporului, care va rămâne “medicina
socială generală” socio - juridica a aplicării legilor și a drepturilor și libertăților omului, iar
ARSAL. și avocatul de drepturi și libertăți va fi “medicina de urgență”, adică paznicii
permanenți și operativi, adevarați anticorpi, celule albe active în corpul social al Statului
Român. (de altfel însăși uniforma de serviciu va fi predominant albă, conform modelului din
anexă, impunând simbolul respectului și al prestanței autorității de apărare a drepturilor și
libertăților omului).
INȚIATORII
Sectiunea a 3 a
Secţiunea a 3-a Impactul socio - economic al proiectului de act normative (nu am verificat această
secțiune; o voi face – prof. univ. dr I.Corbu)
1. Impactul macroeconomic nu este cazul
1
1 .Impactul asupra mediului concurenţial şi ARSAL va supraveghea doar aplicarea legilor și va
domeniului ajutoarelor de stat interveni doar în cazuri grave de blocaje pe piața
concurențială, raportat la politicile anti - trust și nu va
interveni de regulă în deciziile și în competențele
39
4


tel 0721736034
organismelor de control și în aplicarea legilor în domeniul

concurenței. Însă ori de câte ori există plângeri în domeniul
său de competență va constata fenomenele, le va analiza și
documenta și va trimite recomandările legale instituțiilor
competente să remedieze situațiile în cauză.
2. Impactul asupra mediului de afaceri
Mediul de afaceri se va dezvoltă cu mult mai bine în
România deoarece va avea un deosebit sprijin în
combaterea blocajelor și a erorilor administrative, care
împiedică permanent dezvoltarea afacerilor.
De principiu ARSAL va supraveghea doar aplicarea

legilor, a drepturilor și libertăților în mediul
de afaceri. fără a se interfera cu organismele de control
și cu autoritățile cu atribuții specific. Doar când există
plângeri întemeiate împotriva autorităților care nu-și fac
datoria, ARSAL va interveni sancționând contravențional
în lanț, toți factorii vinovați în respective speță, raportul
cuprinzând și recomandările de rezolvare și
evitare pentu viitor a încălcării drepturillor și libertăților.
21 Impactul asupra sarcinilor administrative

Deși este domeniul predilect al majorităților
abuzurilor și birocrației excesive, ARSAL va
supraveghea doar aplicarea legilor privind drepturile și
libertățile omului, fără a interfera în deciziile
administrației sau în organismele de control din
structurile administrației centrale cu atribuții specific.
Când există plângeri întemeiate sau situații în care
anumiți funcționari încalcă în mod
flagrant atribuțiile sau există acte administrative
și normative emise în disprețul drepturilor și
libertăților omului, ARSAL va verifică limitele acțiunii
sale, având în vedere că de regulă actele administrative
40
4


tel 0721736034
în cauza - care sunt vătămătoare sunt deduse judecății în

față instanțelor administrative - și dacă după sau înainte
se regăsesc în sarcina funcționarilor și alte fapte de
natură disciplinară sau penală se sesizează
obligatoriu autoritățile penale și
separat organele de disciplină .
După caz, în situațiile și mai clare de fapte și

vinovăție evidență se pot aplică direct amenzi în
lanț mai ales în momentul în care există sancțiuni
contravenționale în legile administrative, nerespectate
de funcționarii vinovați, în virtutea principiului qui
potest majus potest minus, raportul
cuprinzând și sesizarea autorităților ierarhice
competențe și recomandările de rezolvare a
prejudiciului și de evitare pentu viitor a
încălcării drepturillor și
libertăților cetățenilor.
22 Impactul asupra întreprinderilor mici și Impact benefic - Regenerarea încrederii în

mijlocii respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor și în Stat,
deschiderea apetitului de investiitii și muncă pentru
o mică afacere din care să-și
asigure întreprinzătorii veniturile pentru un trăi
decent. Se va putea asftel recâștiga încrederea în
posibilitatea înființării de IMM-uri, care vor putea
funcționa fără să se mai confrunte cu actele excesive de
control ale unor funcționari abuzivi, care își depășesc cu
mult sfera atribuțiilor de serviciu.
Impact benefic - Regenerarea încrederii în
respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor și în Stat,
deschiderea apetitului de investiitii și muncă pentru
o mică afacere din care să-și
asigure întreprinzătorii veniturile pentru un trăi
decent. Se va putea asftel recâștiga încrederea în
posibilitatea înființării de IMM-uri, care vor putea
41
4


tel 0721736034
funcționa fără să se mai confrunte cu actele excesive de

control ale unor funcționari abuzivi, care își depășesc cu
mult sfera atribuțiilor de serviciu.
ARSAL va veghea la respectarea drepturilor și
libertăților ceteatenilor în raport cu structurile
administrației, fără să interfereze în deciziile acestora,
până la momentul când politicile administrației
deviază și plângerile cetățenilor arată și probează clare
încălcări de drepturi și libertăți .
Însăși funcționarea benefică a ARSAL va schimbă

mentalitățile în societate, astfel încât primul efect va fi
restabilirea încrederii românilor de peste hotare în
instituțiile publice, care vor putea consideră că a venit
momentul să se îndrepte lucrurile și în România. Acest
semnal pozitiv îi va putea determina să își dorească să se
reîntoarcă acasă, renunțând la fricile care i-au dominat
în trecut.
3. Impactul social Se preconizează schimbări benefice de mentalitate

democratică prin biofeed-beack- ul permanent și
molipsitor de natură exemplar educativă produs în
societate prin simplă activitate curentă a pedepsirii
vinovaților și a faptelor contravenționale
prin amenzile aplicate de ARSAL prin
intermediul avocatului de drepturi și libertăți.
Este indiscutabil că în fiecare raport de
constatare și sancționare unul plătește, iar celălalt este
mulțumit că a încetat agresarea drepturilor sale.
Adică există atât cei vinovați, care trebuie să
plătească și în același timp există și cetățeni mulțumiți
că agresiunea asupra drepturilor lor a încetat.
Prin activitatea ARSAL cetățeanului român i se oferă
posibilitatea de a se autodisciplină, iar România va
putea fi mai bine administrată, mai curată și cu
42
4


tel 0721736034
un mediu social mai responsabil și mai echitabil pentru

toți românii.
4. Impactul asupra mediului nu este cazul
5. lte informa ii nu este cazul
Secţiunea 4-a Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt,
pentru anul curent, cât şi pe termen lung (pe 5 ani) – mii lei
Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect
Anul Media pe 5
Indicator Următorii 4 ani
curent ani
1 2 3 4 5 6 7
2022 2023 2024 2025 2026
1. Modificări ale veniturilor bugetare, plus/minus, din
care:
a) buget de stat, din acesta:
(i) impoz t pe pro it
(ii) impozit pe ve it
b) bugete loc le:
(i) impozit pe profit
c) bugetul asigurărilor sociale de stat:
(i) contribuţii de asiqurări
2. Modificări ale cheltuielilor bugetare, plus/minus,
din care:
a) buget de stat, din cesta
(i) chelt ieli d personal
(ii) bunuri si servicii
b) bugete locale:
(i) cheltuieli d personal
(ii) bunuri şi servicii
c) bugetul asigurărilor sociale de stat:
(i) cheltuieli de pers nal
(ii) bunuri i serv cii
3. Impact financiar, plus/minus, din care:
43
4


tel 0721736034
a) buget de stat
b) bugete locale
4. Propuneri pentru acoperirea creşterii cheltuielilor
buqetare
5. Propuneri pentru a compensa reducerea veniturilor
bugetare
6. Calcule detaliate privind fundamentarea
modificărilor veniturilor
si/sau chel uielilor bugetare
7. Alte informaţii nu este cazul
Secţiunea a 5-a: Efectele proiectului de act normative asupra legislaţiei în vigoare
Modificarea art 15 lit. e) si f) din Legea nr
1. Măsuri normative necesare pentru aplicarea 35/1997 privind organizarea și funcționarea
prevederilor proiectului de act normativ: instituției Avocatului Poporului
a) acte normative în vigoare ce vor fi modificate sau
abrogate, ca urmare a intrării în vigoare a proiectului Statutul Avocatului de drepturi si libertati – se
de act normativ; elaboreaza de ARSAL si se avizeaza de
b) acte normative ce urmează a fi elaborate în Comisiile Juridice ale ambelor camera ale
vederea implementării noilor dis ozi ii. Parlamentului.
1.1 Compatibilitatea proiectului de act normativ cu

nu este cazul
legislaţia în domeniul achiziţiilor publice
Este compatibil întrucât legislatia
comunitara nu interzice diversificarea si
2. Conformitatea proiectului de act normativ cu formele ombudsmanului national, dovada
legislaţia comunitară în cazul proiectelor ce transpun fiind ca fiecare tara intelege sa foloseasca
prevederi comunitare aceasta institutie adaptata, potrivit nevoilor
nationale
3. Măsuri normative necesare aplicării directe a

nu este cazul
actelor normative comunita e
4. Hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu este cazul
5. Alte acte normative şi/sau documente
nu este cazul
internaţionale din care decurg angajamente
6. Alte informaţii nu este caz l
44
4


tel 0721736034
Secţiunea a 6-a Consultările efectuate în vederea e aborării pr i ctului de act normative

1. Informaţii privind procesul de consultare cu organizaţii
neguvernamentale, institute de cercetare şi alte organisme
implicate In derulare
2. Fundamentarea alegerii organizaţiilor cu care a avut loc
consultarea, pr cum şi a modului în care activitatea
acestor organizaţii este legată de obiectul proiectului de
act normative
3. Consultările organizate cu autorităţile administraţiei
publice locale, în situaţia în care proiectul de act normativ
are ca obiect activităţi ale acestor autorităţi, în condiţiile
Hotărârii Guvernului nr. 521/2005 privind procedura de nu este cazul
consultare a structurilor asociative ale autorităţilor
administraţiei publice locale la elaborarea proiectelor de
acte normative
4. Consultările desfăşurate în cadrul consiliilor
interministeriale, în conformitate cu prevederile Hotărârii nu este cazul
Guvernului nr. 750/2005 privind c nstituirea consiliilor
interministeriale permanente
5. Informaţii privind avizarea de către:
a) Consiliul Legislativ nu este cazul
b) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării
c) Consiliul Economic şi Social
d) Consiliul Concurenţei
e) Curtea de Co turi
Secţiunea a 7-a Activităţi de informare publică privind elaborarea si implementarea proiectului de
act normative
1. Informarea societăţii civile cu privire la necesitatea In derulare.
elaborării proiectului de act normative
2. Informarea societăţii civile cu privire la eventualul
impact asupra mediului în urma implementării proiectului nu es e cazul
de act normativ, precum şi efectele asupra sănătăţii şi
securităţii cetăţenilor sau diversităţii biologice
Secţiunea a 8-a Măsuri de implementare
45
4


tel 0721736034
1. Măsurile de punere în aplicare a proiectului de act

normativ de către autorităţile administraţiei publice nu este cazul
centrale şi/sau locale - înfiinţarea unor noi organisme sau
extinderea competentelor instituţiilor existente
46
4


tel 0721736034
Extras
OMBUDSMANUL
Scurt istoric al institutiei juridice: inceputuri, dezvoltare in diferite sisteme de drept
Termenul ombudsman, conotând un investigator de plângeri publice, a intrat în limba engleză din suedeză, mai exact
din forma umbothsmathr, din vechiul dialect Nordic ( unde însemna omul care administrează, compus din um – despre şi
both – comandă), fiind utilizat în scopuri exclusive oficiale în 19603; consemnăm, de asemenea, ca posibilă rădăcină,
cuvântul celt ambactos, însemnând servitor, mesager. În anul 1241, danezii exersează forma umbozman (desemnând un
slujitor regal civil dintr-o unitate teritorială), devenită ulterior ombudsmand; după anul 1552, forme asemănătoare ale
cuvântului întâlnim şi la alţi nordici, precum islandezii şi norvegienii. Noua Zeelandă a fost primul stat anglofon care şi-a
asimilat termenul, în 1962, urmată, după 4 ani, de Marea Britanie.
Modificările semantice accesorii termenului ombudsman au fost, în general, limitate, din momentul apariţiei sale în Suedia, în
secolul al XVIII-lea, şi până la preluarea lui de către guvernele mondiale, inclusiv câteva din Statele Unite, de la începutul
anilor 60. Aprioric, ombudsmanul era o figură publică, un oficial ce investiga şi, în unele situaţii, trimitea spre judecată
încălcări ale drepturilor, libertăţilor, cazuri de depăşire a unor atribuţii de către alţi oficiali ai administraţiei centrale
sau locale. Termenul ombudsman apare consemnat şi în legislaţia primară a vechilor triburi germanice, care recurgeau, în
cazul comiterii unor contravenţii faţă de interesele comunităţii, la două tipuri de pedepse: fie comunitatea îl declara pe cel
vinovat în afara legii, caz în care oricine lar fi putut ucide, pentru argumentul că satisfăcea, în acest mod, voinţa comunităţii –
fie, cu timpul, familia celui vinovat era obligată să achite familiei victimei o sumă, cu titlu de despăgubire sau amendă.
Deoarece colectarea acesteia direct de către un membru al vreuneia dintre familiile implicate ar fi dus, inevitabil, la noi
violenţe, a fost desemnată, pentru acest scop, o persoană neutră.
Prin această atribuţie se explică de ce, în vechiul limbaj germanic, om-buds-man însemna cel care încasa amenda (om –
despre, bud – mesager care colecţionează amenda).4 În legislaţia medievala suedeză, Frostathing( termen sinonim lui
ombudsman) conota agentul care avea puterea de a acţiona pentru altul, odată cu trecerea timpului, mai exact în
suedeza modernă, termenul efazându-şi semnificaţiile, cuprinzând, de exemplu, ombudsmani ai presei, ai sindicatelor,
ai consumatorilor, dar şi ombudsmanul parlamentar, numit pentru a supraveghea respectarea legilor în administraţie,
conform Constituţiei suedeze din 1809.
Ombudsmanul suedez, ca mandatar al Riksdag-ului, dă expresie concretă conştiinţei personale, într-un mod similar
aplicării amenzilor de către triburile germanice, care, astfel, îşi exprimau propria conştiinţă (Volkgeist).5
Însă, analizând racursiv(din raţiuni de economie textuală) domeniul sistemelor de plângeri împotriva neregulilor generate de guverne,
observăm că acestea figurează cu mult înaintea apariţiei ombudsmanului; astfel, vechii regi egipteni aveau desemnate la curtea lor persoane
însărcinate cu primirea şi rezolvarea plângerilor de acest fel; însuşi Moise, spre a coborî în istorie, îşi numise responsabili care să se ocupe
de plângerile evreilor; de asemenea, în perioada imperiului roman, activităţile administraţiei erau supravegheate de doi cenzori, care primeau
plângerile privind activităţile defectuoase.
Cercetătorii care s-au ocupat de domeniul ombudsmanului au admis, ca urmare a investigaţiilor întreprinse, că meritul numirii primului
ombudsman îi aparţine regelui Charles al XII-lea al Suediei, devenit rege în anul 1697, la vârsta de 15 ani. În toamna lui 1700,
victoria asupra armatei ţarului Petru l-a transformat într-un erou al timpului, devenind şi personaj al unei celebre biografii scrise de Voltaire.
Însă, în 1709, a fost înfrânt de către ţarul Petru în bătălia de pe malul râului Vorskla, pe teritoriul Ucrainei de azi, fapt care i-a afectat aureola
creată şi care a dus, ulterior, la fundamentarea primei instituţii de tip Ombudsman din lume. Astfel, după bătălie, Charles s-a stabilit la
47
4


tel 0721736034
Bender, în Moldova de azi, şi timp de 5 ani a devenit oaspetele mai mult sau mai puţin dorit al sultanului. Paradoxul care a decurs din
această stare de fapt a fost că Suedia, o mare putere europeană în vremea respectivă, a fost condusă de la distanţă, din această regiune, până
în toamna lui 1714, când Charles a hotărât să revină în regatul său, pornind într-o călătorie spectaculoasă de 2 săptămâni către Straslund în
Pomerania de la Marea Baltică, un oraş suedez. Însă, cu un an înainte de această călătorie, în octombrie 1713, la castelul de la Timurtasch,
Charles a semnat o ordonanţă prin care punea bazele Înaltului Ombudsman al Regelui .
3 A se vedea Ioan Ceterchi, Instituţia Ombudsman-ului în Suedia, Revista „Studii de drept românesc”, Editura
Academiei Române, Bucureşti, anul 3, nr. 1 – 2, 1991; Constantin Brânzan, Avocatul poporului.O instituţie la
dispoziţia cetăţeanului, Editura Juridică, Bucuresti, 2001, p. 72
4 A se vedea Monica Vlad, Ombudsmanul în dreptul comparat, Ed. Servo-Sat, Arad, 1999, p. 8.
5 Ibidem
Rolul acestui ombudsman era de a se asigura că judecătorii, militarii şi angajaţii civili din Suedia respectau legile ţării
şi reglementările emise pentru ei, dat fiind faptul că, lipsind timp îndelungat din Suedia, după 13 ani de la campania
împotriva Rusiei, regele a considerat absolut necesar să aibă o persoană care să monitorizeze situaţia din ţară în numele său.
Corespondenţa conservată în arhivele naţionale ale Suediei demonstrează că decizia a fost luată după multe deliberări, care au
presupus şi examinări atente ale argumentelor pentru şi împotriva utilizării termenului ombudsman, viabil în vocabular de mai
multe secole. Corespondenţa este nedatată, dar se poate concluziona că, înainte ca regele Charles să părăsească oraşul Bender,
decizia de a fundamenta această instituţie exista latent în mintea sa. După sosirea de la Pultava, în a doua jumătate a anului
1709, Charles şi însoţitorii săi s-au stabilit în satul Varnitsa, în afara oraşuluiBender( locul se află acum în administrarea
Muzeului Naţional al Moldovei), unde a stat până la 1 februarie 1713; extrapolând, putem considera că atât Varnitsa, în
Moldova, cât şi Timurtasch ar fi spaţiile generatoare ale conceptului de ombudsman.
Explicaţia pentru care instituţia Ombudsmanului, înfiinţată în 1713, nu este considerată drept bază a tuturor
instituţiilor de tip Ombudsman din lume, este motivată prin legătura sa evidentă cu puterea executivă, ceea ce elimina
independenţa principială la care s-a ajuns astăzi. Însă rolul său în evoluţia conceptului de Ombudsman este absolut
semnificativ. Evenimentele istoriei suedeze confirmă că, deşi suficient de puternică sub domnia lui Charles şi a urmaşilor săi,
monarhia decăzuse după moartea acestuia din noiembrie 1718, în timp ce puterile Parlamentului creşteau exponenţial. Ca
efect, modelul instituţiei înfiinţate în 1713, redenumită în mai 1719 de către Cancelarul de Justiţie, justitiekanslern, s-a
transformat într-o instituţie mai degrabă a Parlamentului decât a regelui. Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în care
regele a devenit din nou conducător absolut, instituţia a fost asociată cu executivul, însă fără ca Parlamentul să fie un capitol
închis.
După convulsiile armate, noua Constituţie suedeză din 1809 a configurat Ombudsmanul parlamentar al Suediei(
justitieombudsmannen) ca o nouă instituţie independentă a Parlamentului.
Aproape 200 de ani mai târziu, aceasta şi-a demonstrat funcţionalitatea constantă în societatea suedeză, având sub
supraveghere funcţionarii publici, prin intermediul inspecţiilor şi criticilor din plângerile individuale, consiliind
cetăţenii şi impunând exemple de bună administrare. În acest context, Cancelarul pentru Justiţie rămâne o parte funcţională
şi integrată a cadrului constitutional suedez, cu atât mai mult, cu cât, după moartea lui Charles XII, în Suedia s-a instaurat, în
1718, un nou model parlamentar de guvernare, care a ajuns, începând cu 1739, să instituie obligaţia ca Biroul Cancelarului
pentru justiţie să transmită rapoarte către Riksdag(parlament).
Între 1766 – 1776, Riksdag-ul, care exercita, de facto, întreaga putere a regelui, preia şi dreptul de a-l numi pe Cancelarul
justiţiei. Aceasta este perioada pe care suedezii o numesc „Era libertăţii”, care poate coborî mult în timp, până spre 1720 şi
1772, respectiv în intervalul dintre domnia lui Charles al XII-lea şi cea a lui Gustav al III-lea. Începând cu anul 1739,
Justitiekanzlerul (J.K.) are dreptul de a recepţiona petiţii ale persoanelor fizice şi de a le analiza, atribuţii care le enunţă pe cele
ale Justitieombudsmanului actual. De asemenea, acesta nu doar investiga sesizările de nereguli ale administraţiei, dar era
mandatat şi să-i trimită în judecată pe oficialii din administraţie care au comis o ilegalitate sau au neglijat să-şi ducă la
îndeplinire sarcinile stabilite în mod legal. Este evident, deci, că funcţiile sale se modelează după schimbările politice
survenite; astfel, dacă, în timpul „Erei libertăţii”, el devenise, din funcţionar şi persoană de încredere a regelui, un mandatar al
reprezentanţei naţionale, după lovitura de stat a lui Gustav al III-lea, în 1772, el revine la vechiul statut. Caracterul său de
48
4


tel 0721736034
funcţionar supus regelui se augmentează ca efect al autocraţiei reinstaurate.6 Atmosfera politică a anului 1809 – asasinarea lui
Gustav al III-lea în 1792 şi detronarea succesorului său Gustav-Adolf- favorizează revenirea la starea pierdută şi anulează
luptele pentru putere, instituind un echilibru între atribuţiile regelui şi cele ale parlamentului.7
Însă, pe măsura evoluţiei timpului, rolul său se transferă mai mult spre acela de apărător al cetăţenilor, cel de anchetator în
justiţie fiind aproape ignorat. În perioada celui de-al doilea război mondial, Suedia a creat un ombudsman adiţional, care avea
sarcina de a supraveghea autorităţile militare, urmând ca, în 1968, să consolideze cele două tipuri de ombudsman.
Extinderea conceptului de ombudsman a fost un proces derulat pe perioada a două secole 8, fiind introdus,
terminologic, în noua Constituţie finlandeză din 1919, care reglementează un birou al ombudsmanului aflat sub
controlul legislativului, deşi în Finlanda exista un birou al Cancelarului pentru justiţie ce făcea parte din latura executivă a
guvernului, cu rol de procuror şi gardian al respectării legilor.
Până în anul 1933, Ombudsmanul finlandez îşi asumase deja rolul de investigare şi identificare, în detrimentul celui de
trimitere în judecată şi îi fusese impusă responsabilitatea de a ancheta plângerile ce priveau armata şi închisorile.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea, răspândirea instituţiilor de tip ombudsman a fost favorizată de o serie de factori politico-
administrativi, pe măsura complexităţii din ce în ce mai accentuate a vieţii economice şi sociale, ale cărei efecte au repercutat negativ
asupra desfăşurării raporturilor dintre cetăţeni şi administraţie, conlucrarea dintre aceştia nefiind deloc facilă.9
Astfel, sporirea evidentă a sarcinilor puterii legislative, dar şi a administraţiei publice, a făcut anevoioasă derularea raporturilor
dintre cetăţeni şi administraţie, consecinţa fiind neîncrederea, reticenţa şi resemnarea primilor, care au început să manifeste
indiferenţă faţă de structurile administrative, excesiv de birocratice şi de formalizate.
Pe acest fond socio-administrativ, tensiunile erau previzibile iar soluţionările obligau autorităţile administraţiei publice la sporirea interesului
pentru eliminarea disfuncţiilor apărute în planul relaţiilor administraţie-cetăţeni, mare parte dintre aceste conflicte fiind favorizate de
inducerea, în conştiinţa colectivă, a unei presupuse subordonări a cetăţeanului faţă de autoritatea administrativă.
În acest context, multe state au recunoscut că instituţiile tradiţionale de protecţie juridică a cetăţenilor şi de control a
autorităţilor administraţiei publice nu mai erau apte să soluţioneze aceste conflicte, impunându-se conceperea şi
instituţionalizarea unor instrumente noi şi eficace, care să se alăture celor deja existente.10
La sfârşitul primului război mondial, dar în special al celui de-al doilea, în anii 50, în majoritatea statelor europene, s-a
configurat necesitatea introducerii, în sistemele naţionale de drept, a unor mijloace necontencioase de soluţionare a
cazurilor de încălcare a drepturilor omului, fundamentându-se, astfel, elementele instituţiei Mediatorului, cu punct de
pornire în modelul suedez al ombudsmanului.11
Pe acest fond comun de reguli de organizare şi de funcţionare, ombudsmanul cunoaşte nuanţări particulare, atât în ce priveşte
nomenclaturizarea12, cât şi atribuţiile. Ombudsmanul este întâlnit sub varii termeni, precum: Mediatorul/Ombudsmanul European
(în sistemul Uniunii Europene); Mediatorul Republicii (Franţa); Defensor del Pueblo (Spania); Provedor de Justicia (Portugalia);
Avocatul Poporului (România)13 etc. De asemenea, înregistrăm şi denumirea de procuror parlamentar, apărător public, comisar
pentru drepturile omului14, Avocat general, Comisar parlamentar, Controlor de stat etc. (notăm generic că, în Zambia, există o
Comisie de investigaţii,
iar în Israel un Controlor de stat etc.). Unele state chiar au o denumire expresă pentru înlocuitorii feminini ( Ombudswoman, Ombudsfrau,
Mediatrice). În România, instituţia Avocatul Poporului, nominalizată prin art. 58 din Constituţie, se încadrează în aceste dimensiuni clasice
şi tradiţionale ale Ombudsmanului European.
Apariţia sa inedită în mecanismul politico-statal este efectul intenţiei de a replica faţă de insuficienţa sistemului de garanţii jurisdicţionale în
materie de acţiune administrativă, ea având rolul ca, separat de acţiunea politică, să garanteze legalitatea activităţii administraţiei publice,
urmând, ca finalitate, ca cetăţenii să dispună de o altă cale instituţională pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor.15
6 A se vedea Monica Vlad, op. cit, p. 11.

7 Ibidem, p. 12.
8A se vedea Corneliu Manda et alii, Ştiinţa administraţiei. Curs universitar. Editia a III-a, Editura Univers juridic,
2008, în care se descrie instituţia Ombudsmanului din Canada, America Latină, Germania.
9 A se vedea Drăgan Silviu Cătălin, Studiu comparativ între actul juridic civil şi actul juridic administrativ, teză de
49
5


tel 0721736034
doctorat, Universitatea din Craiova, 2004, pp. 109-110.
10 A se vedea Cezar Corneliu Manda, Ovidiu Predescu, Ion Popescu Slăniceanu, Ombudsmanul. Instituţia fundamentală
a statului de drept, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p. 135.
Ca persoană, ombudsmanul este desemnat avându-se în vedere, primordial, calităţile sale morale, a căror apreciere
permite câteva nuanţări. Astfel, ombudsmanul trebuie să fie apt să perceapă multiplele motivaţii ale acţiunii umane, în
general, şi nu să impună o viziune obtuză despre „virtutea pură”; el trebuie să fie o persoană care să se caracterizeze
prin corectitudine şi obiectivitate16şi care să ştie să asculte plângerile ce-i sunt adresate.
În majoritatea statelor lumii, instrumentul principal al ombudsmanului îl constituie autoritatea lui, puterea de a
admonesta şi critica, suportul major al opiniei publice, receptivitatea şi sprijinul tuturor autorităţilor publice. 17
Precizăm, de asemenea, că autoritatea sa morală se bazează pe absenţa legăturilor partizane cu orice partid politic sau
sindicat.18
Puterea ombudsmanului „se reduce”, deci, la autoritatea sa. Experienţa Suediei şi, în general, a Ţărilor Scandinave
demonstrează că aserţiunea că Ombudsmanul este o instituţie independentă, exterioară ierarhiei administrative pe
care o controlează, trebuie percepută ca referire la trăsătura sa esenţială, independenţa.
O a treia ţară ce a înfiinţat un birou al ombudsmanului a fost Norvegia, aceasta fundamentând Ombudsmanul militar în
1952, pentru ca, mai târziu, să înfiinţeze şi un Ombudsman cu atribuţiuni generale. Modelul a fost preluat de
Danemarca, în 1955, când a fost numit un ombudsman care avea puteri şi responsabilităţi, în general, diferite faţă de
modelul dat, printre acestea distingându-se că nu avea jurisdicţie asupra autorităţii judecătoreşti, că nu avea nicio
putere de a trimite în judecată oficiali din administraţie pentru comportament inadecvat sau abuziv. În ciuda acestor
diferenţe între birourile ombudsmanului, se poate constata că, aşa cum erau în 1960, toţi aveau competenţe şi practici
similare, respectiv puteau primi şi investiga orice plângere scrisă, ce putea fi trimisă într-un plic sigilat, fără a face
referire la oricare altă instituţie superioară, puteau iniţia investigaţii şi face inspecţii, fără a primi dinainte o plângere;
în acest sens, puteau solicita oricărei structuri a statului rapoarte, având puterea de a cere dosare oficiale. Cu titlu
generic, notăm că aceştia sunt numiţi de către parlament, sunt independenţi de executiv şi prezintă un raport anual,
putând face comentarii critice asupra unor activităţi sau acţiuni ale reprezentanţilor administraţiei, în conţinutul
acestora identificând problemele pe care le considerau urgente.
Până la sfârşitul primei jumătăţi a secolului trecut, ombudsmanul se configurase ca o practică limitată la ţările scandinave,
unde exista doar ca parte a guvernului. Însă, după înfiinţarea Ombudsmanului militar din Republica Federală Germania,
în 1957, şi a Ombudsmanului naţional, din Noua Zeelandă, în 1962, ideea configurării unei instituţii de tip
Ombudsman s-a extins rapid, între 1960 şi 1970, către alte ţări, oraşe şi alte organisme guvernamentale mondiale,
incluzând şi provincii din Canada şi state din America.
Una din primele încercări de a introduce conceptul de ombudsman în America a fost aceea a profesorului Kenneth Culp Davis19, specialist
în drept administrativ, motivată de faptul că analiza proprie pe teren a unei soluţii de a rezolva problemele din administraţie i-a oferit
modelul clar al ombudsmanului din Scandinavia.
Noţiunea şi conceptul de ombudsman s-a extins pe parcursul secolului al XX-lea, idea constituţională a unui control independent, uşor
accesibil şi echilibrat al administraţiei publice, prin intermediul unor persoane cu o reputaţie lilială fiind azi legat, în mod evident, de
principiile democraţiei şi ale statului de drept, din moment ce reprezintă o contribuţie esenţială pentru eficienţa acestor principii.
12 Ţări precum Antigua şi Bermude, Belize, Botswana, Canada, Malawi, Lesotho, Malta, Seychelles, Trinidad Tobago etc. au denumit instituţia lor în mod
oficial după modelul clasic. Alte grupuri de ţări folosesc denumiri specifice şi diferite, decurgând din specializarea instituţiei; de exemplu, Avocatul poporului
(Albania), Comisarul pentru libertatea informaţiilor şi protecţia dreptului la viaţă privată (Canada), Apărătorul poporului (Argentina, Columbia, Ecuador,
Paraguay, Spania), Oficiul procuratorului cetăţenilor ( Chile), Mediatorul Republicii (Franţa şi Africa francofonă),
Comisarul pentru protecţia datelor (Germania), Comisia pentru drepturile omului şi justiţie administrativă (Ghana),
Procuratorul drepturilor omului (Guatemala), Comisarul parlamentar pentru drepturile civile (Ungaria), Ombudsmanul anti-corupţie (India), Apărătorul public
(Jamaica), Comisarul parlamentar (St Lucia), Autoritatea pentru plângerile poliţieneşti (Canada, Trinidad Tobago).
13A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Instituţia Avocatul Poporului, în Revista Drepturile Omului nr. 1/1992, p. 3.
14 A se vedea Alina Dinu, Mediatorul republicii în Franţa, RDP 1/2008, p. 73
15 A se vedea Corneliu Manda et alii, op. cit., p. 138
16 A se vedea Monica Vlad, op.cit., p. 14.
50
5


tel 0721736034
17 A se vedea Gheorghe Uglean, Drept constituţional şi instituţii politice, vol. II, Ed. Fundaţiei „România de mâine”,
Bucureşti, 2007, p. 22. Preluând expresia lui Erich Fromm, din Frica de libertate, Editura Teora, 1998, p. 67, admite că există o fundamentală deosebire între
a avea autoritate şi a fi o autoritate. Cel care este, prin el însuşi, o autoritate, va şi avea autoritate, în mod cu totul firesc. Dimpotrivă, cel care, având
autoritate, nu poate să o şi impună prin personalitatea sa, se rezumă la aspectul formal al acestei autorităţi.
18 Corneliu Manda et alii, op cit., p. 43.
Disoluţia regimurilor totalitariste din statele Europei centrală şi de est, precum şi din Portugalia, Spania,
Grecia, ca şi noul proces de democratizare au reprezentat momente nodale pentru adoptarea ideii de
ombudsman. De asemenea, instituţia Ombudsmanului a cunoscut noi trepte ale evoluţiei, ca o reacţie a introducerii
unor noi state în cadrul Consiliului Europei, prin combinarea celor două concepte de stat de drept şi drepturile
omului. În acest moment, 26 din cele 28 de state membre ale UE au înfiinţat instituţii naţionale de tip ombudsman. În
celelalte două state există astfel de instituţii la nivel regional.
Chiar şi Uniunea Europeană a înfiinţat o instituţie specializată în promovarea şi protejarea drepturilor omului, Ombudsmanul
European.
La nivelul Consiliului Europei, 45 din cele 47 de state membre au înfiinţat ombudsmani naţionali sau cel puţin regionali. La o scară
internaţională, apreciem că 40.62% din statele membre ale Institutului Internaţional al Ombudsmanilor sunt membre al Consiliului
Europei.
Deoarece fiecare ţară are sistemul politico-juridic propriu, instituţia ombudsmanului diferă nuanţat, impunându-se,
astfel, un set de criterii de clasificare şi descriere a funcţiei. Un prim criteriu al clasificarii instituţiei ombudsmanului
vizează autoritatea de care este desemnată20.
În acestă categorie, sunt cuprinse două tipuri de ombudsman- cei publici şi respectiv cei privaţi.
Ombudsmanii publici sunt desemnaţi de către o autoritate publică, însă există şi ombudsmani privaţi21 care sunt desemnaţi de societăţi
bancare, de conducerile unor universitaţi sau înterprinderi, ombudsmani pentru mass-media etc.
Particularitatea ombudsmanilor privaţi constă însă în faptul că nu au o natură juridică, ci realizează o activitate de mediere între cele două
părţi contractante
În schimb ombudsmanii publici fiind numiţi fie de autorităţile legiuitoare, fie de autorităţile executive,
beneficiază de putere juridică. Un factor esenţial pentru a deosebi un ombudsman ca fiind parlamentar sau
executiv îl constituie sursele de finanţare ale instituţiei, întrucât bugetul destinat ombudsmanului nu trebuie
să fie alocat de autorităţile pe cale le controlează, însă, în cazul ombudsmanului parlamentar, această finanţare este făcută de
către Parlament.
Un al doilea criteriu esenţial în clasificarea ombudsmanilor îl constituie numărul persoanelor care compun instituţia 22.
instituţia ombudsmanului poate fi unipersonală sau pluripersonală. Instituţia
În raport cu acesta,
clasică a ombudsmanului este unipersonală, aşa cum a fost concepută iniţial în Suedia şi adoptată şi în alte state.
Fie că legea îi oferă ombudsmanului ajutorul unuia sau mai multor adjuncţi,colaboratori sau delegaţi, fie că nu, instituţia
ombudsamnului, sub această formă, este unipersonală.
Instituţia ombudsmanului pluripersonal nu presupune un număr mare sau mic de angajaţi, aşa cum, în statele în care
funcţionează un ombudsman parlamentar şi mai mulţi ombudsmani specializaţi în anumite domenii, identificăm instituţii
diferite, şi nu o formă a ombudsmanului pluripersonal.
O instituţie pluripersonală este instituţia Justiţiei-ombudsmanului, formată din patru ombudsmani, aleşi pe o perioada de 4 ani: unul dintre ei
este responsabil pentru administraţiainstituţiei şi decide asupra orientării principale a activităţii acesteia.Un alt criteriu de clasificare a
ombudsmanilor se referă la gradul de specializare a competenţelor sale.
În acest sens, există ombudsmani cu specializări generale şi ombudsmani cu specializări exprese23. În Suedia, de exemplu, Riksdagul24
desemnează patru ombudsmani care sunt abilitaţi săprimească plângerile cetăţenilor ale căror drepturi au fost încălcate de către funcţionari,
dar şi ombudsmani care au atribuţii şi competenţe speciale, pe care le vom înregistra infra.
1.2. Variante generice ale noţiunii de Ombudsman
51
5


tel 0721736034
În sensul extins, mecanismul de tip Ombudsman, atât din sectorul public, cât şi din cel privat, este generat pentru a soluţiona
disfuncţiile sau neînţelegerile ce apar între un furnizor de bunuri şiservicii (guvern, instituţie, industrie, companie etc.) şi
beneficiarul acelor bunuri/servicii (membru al societăţii, client etc.) sau un angajat al furnizorului 25. Deşi fiecare adaptare a
instituţiei Ombudsmanului pentru sectorul public duce la alterări ale acesteia, fiecare variantă este o încercare a guvernului, a
unei instituţii sau a unei companii de a rezolva problemele legale şi administrative întâlnite de membrii societăţii, de angajaţi sau
clienţi în conflictele lor cu birocraţia din sectorul privat sau guvern.
19 A se vedea Kenneth Culp Davis, Administrative Law, St. Paul: Publishing Company, 1951, p. 14 şi urm.
20 Ibidem, p. 61.
21 Exemple de ombudsmani privaţi: Apărătorul drepturilor universitare Ohio/ Princetown/ New Jersey; Organizaţia
Ombusmanilor pentru ştiri, Ombudsmani de înterprindere de la companii ca General Motors, Ford, American Airline;
Constantin Brânzan, Avocatul poporului.O instituţie la dispoziţia cetăţeanului, Editura Juridică, Bucureşti, 2001, p.
Radiografia funcţională a ombudsmanului din sectorul public, precum şi ale mecanismelor de tip
ombudsman din sectorul privat cunoaşte următoarele determinante:
1) Ombudsmanul legislativ din sectorul public este:
a) Stabilit de un guvern naţional, subnaţional sau municipal;
b) Numit şi răspunzător în faţa segmentului legislativ al guvernului;
c) Consacrat prin prevederi constituţionale şi/sau legislaţie;
d) Cu jurisdicţie asupra legalităţii şi corectitudinii administraţiei guvernamentale într-un număr
mare de departamente, agenţii şi corporaţii statale.
2) Ombudsmanul executiv din sectorul public este:
b) Numit de ramura executivă a guvernului şi răspunzător în faţa ramurii executive şi/saulegislative;
c) Consacrat prin prevederi constituţionale, legislaţie sau un act executiv;
d) Cu jurisdicţie asupra legalităţii şi corectitudinii administraţiei guvernamentale într-un numărmare de departamente, agenţii
şi corporaţii statale.
3) Ombudsmanul hibrid din sectorul public (pentru drepturile omului, anticorupţie, codul
privind funcţia publică, securităţii etc.) este:
b) Numit şi răspunzător în faţa ramurii executive sau legislative a guvernului;
c) Consacrat prin prevederi constituţionale, legislaţie sau acte executive;
d) Mandatat expres pentru analizarea plângerilor privind drepturile omului, corupţie etc.
împotriva administraţiei guvernamentale, în plus faţă de monitorizarea corectitudinii şi legalităţii
generale a administraţiei;
e) Cu jurisdicţie asupra mai multor departamente, agenţii şi corporaţii statale;
f) Câţiva ombudsmani pentru drepturile omului pot să primească şi plângeri privitoare la încălcări ale drepturilor omului din
sectorul privat.
4) Ombudsmanul legislativ sau executiv din sectorul public cu jurisdicţie obiectivă
limitată( ombudsmanul specializat pe un singur sector, un singur scop sau specialitate) este:
b) Numit şi răspunzător în faţa ramurii executive şi/sau legislative a guvernului;
c) Consacrat prin prevederi constituţionale, legislaţie sau acte executive;
d) Are jurisdicţie numai asupra unei singure ramuri din domeniul respectării drepturilor omului – drepturile copilului,
prevenirea discriminării (pe bază de gen, minorităţi etnice, dizabilităţi), limba oficială, viaţă privată, libertatea informării,
poliţie, forţele de apărare.
5) Ombudsmanul organizaţional executiv creat de către departamentele guvernamentale,
52
5


tel 0721736034
corporaţii de stat sau agenţii, pentru soluţionarea plângerilor interne şi/sau externe este:
a) Stabilit de un departament al guvernului, agenţie sau corporaţii de stat la un nivel naţional
sau subnaţional al guvernului;
b) Numit şi răspunzător în faţa ministrului, a şefului de departament sau a unui alt oficial;
c) Consacrat în mod normal printr-un instrument intern al departamentului guvernamental şi
ocazional prin legislaţie;
d) Mecanismul plângerilor este (i) extern: pentru membrii publicului care au venit în contact cu
departamentul şi/sau (ii) intern: pentru angajaţii departamentului sau agenţiei (ombudsmanul de la locul de muncă).
6) Ombudsmanul hibrid pentru sectorul public/privat pentru o industrie anume sau un sector
creat prin legislaţie pentru a soluţiona plângerile înaintate de către clienţi este:
a) Stabilit de către un guvern naţional sau subnaţional;
b) Numit şi răspunzător faţă de ramura executivă sau legislativă a guvernului sau faţă de o entitate juridică separată;
c) Consacrat prin legislaţie;
d) Cu jurisdicţie asupra unui singur sector de servicii – bănci, a unei singure industrii sau instituţii financiare, servicii legale.
22 Ibidem. p. 81.
23A se vedea Ioan Muraru, Avocatul poporului-instituţie de tip ombudsman, Editura Ch. Beck, Bucureşti, 2004, p.370
24 Riksdagul este denumirea suedeză pentru Parlament.
25 A se vedea M.A. Marshall şi L.C. Reif, The Ombudsman: Maladministration and Alternative Dispute Resolution
(1995)34 Alberta Law Rev, pp. 225-238.
7) Ombudsmanul pentru autoreglementare pentru o anumită industrie sau sector de servicii creat de industria
respectivă sau sectorul de servicii pentru a soluţiona plângerile înaintate de clienţi este:
a) Ombudsmanul pentru o anumită industrie sau sector de servicii stabilit de industria respectivă sau sectorul de servicii
acţionând colectiv(bănci, companii de asigurări);
b) Stabilit printr-un acord al industriei, adesea prin crearea unei entităţi juridice umbrella (corporaţii nonprofit, fundaţii,
comisii) şi finanţate de industrie;
c) Trebuie numit şi, totodată, să raporteze unui organism din organizaţia umbrelă ce conţine un număr, preferabil o majoritate,
din membrii din afara industriei (consiliul de directori al corporaţiei sau fundaţiei);
d) Preia plângeri de la membri ai industriei/sectorului de servicii sau clienţi ce participă în schemă.
8) Ombudsmanul organizaţional creat de instituţii şi corporaţii din sectorul privat este:
a) Stabilit de către o instituţie sau companie, ziar sau o corporaţie ce oferă bunuri/servicii, universitate, colegiu;
b) Numit şi răspunzător în faţa executivului sau administraţiei instituţiei/companiei (comitetul de audit, consiliul de directori,
şeful executiv, redactorul şef);
c) Consacrat prin instrumente legale sau prin elemente de politică internă a
instituţiei/companiei;
d) Cu jurisdicţie asupra plângerilor interne sau externe de la locul de muncă înaintate de
studenţi, clienţi etc. împotriva instituţiei sau companiei.
9) Organizaţia internaţională a Ombudsmanului de la locul de muncă este:
a) Stabilit de către o organizaţie internaţională;
b) Stabilit conform instrumentului intern al organizaţiei internaţionale;
c) Numit şi răspunzător faţă de secretarul general sau secretar general adjunct al organizaţiei internaţionale;
d) Prezintă un mecanism intern de primire a plângerilor din partea angajaţilor organizaţiei internaţionale, pe probleme legate
de angajări.
10) Ombudsmanul clasic de la nivelul guvernării internaţionale sau supranaţionale 26 este:
a) Stabilit de către o organizaţie internaţională sau supranaţională;
b) Numit şi răspunzător faţă de ramura legislativă a organizaţiei internaţionale;
53
5


tel 0721736034
c) Consacrat printr-un tratat constitutiv şi/sau un instrument legal intern şi formal al organizaţiei internaţionale;
d) Primeşte plângeri de la persoane din exteriorul organizaţiei ce au fost afectate de activităţile
organizaţiei (şi pot, de asemenea, primi plângeri din partea angajaţilor organizaţiei).
1.3. Ombudsmanul din sectorul public cu competenţă specializată pe anumite domenii
În sectorul public, se înregistrează ombudsmani cu competenţă în prevenirea discriminării şi oportunităţile legale, numai
asupra unui singur sector/domeniu, cum ar fi poliţie, forţe armate, facilităţi corecţionale, serviciile de sănătate, copii, protecţia
minorităţilor, informaţii, dreptul la viaţa privată, limba oficială şi probleme ale consumatorilor. Aceştia sunt numiţi
ombudsmani specializaţi, care acţionează într-un singur sector sau un singur scop. Un ombudsman specializat poate fi numit
de către legislativ sau de către executiv. De exemplu, chiar şi în Suedia, care are o lungă tradiţie privind instituţia
ombudsmanului parlamentar, ombudsmanii specializaţi sunt numiţi de către executiv, având puteri juridice diferite 27.
În linii generale, anumiţi ombudsmani specializaţi nu au putere de investigare, în timp ce alţii au
aceste puteri, o parte din ei putând lua decizii importante sau chiar să impună sancţiuni.
Ombudsmanii cu scop unic au, adeseori, alte funcţii, cum ar fi educaţia sau susţinerea unei reforme legislative. Dacă un
ombudsman general acţionează în acelaşi domeniu cu un ombudsman specializat, primul poate avea puterea de a investiga pe
cel din urmă. Ombudsmanii cu scop unic, ce ţine de un anumit subiect/domeniu, pot acţiona numai asupra a unul sau două
departamente guvernamentale. Astfel, se impune ca acesţia să fie mereu vigilenţi, spre a evita blocajul organizaţional ce ar
rezulta din asocierea strânsă cu publicul ţintă şi organizaţia ce sunt subiecte ale jurisdicţiei lor.
Un ombudsman ce activează într-un singur sector trebuie diferenţiat de situaţia în care un ombudsman cu competenţe generale
este numit prin statut sau decide, în mod unilateral, să numească un ombudsman adjunct în interiorul instituţiei, răspunzătoare
pentru plângerile ce vin dintr-un singur sector. De exemplu, Defensor del Pueblo regional din Andalusia, Spania, este
împuternicit printr-un statut regional pentru protecţia copiilor şi tinerilor să numească un adjunct
Defensor del Menor – Apărător al minorilor, care este responsabil cu primirea plângerilor ce vizează minorii. În contrast, un
ombudsman specializat are propriul cadru legal care prezintă puterile ombudsmanului şi stabileşte instituţia ca o entitate de
sine stătătoare.
Unicul exemplu care poate fi menţionat aici este Ombudsmanul European al Uniunii Europene
26
A se vedea P. Nobel, The Swedish Ombusdman against ethnic discrimination din F. Matscher, ed. Ombudsman in
27
Europe – The institution, Kehl: N.P. Engel, 1994.
Pro şi contra diversificării ombudsmanilor

Există argumente pro şi contra stabilirii unor ombudsmani pentru un singur sector, în opoziţie cu
un ombudsman naţional(sau provincial etc.) cu puteri depline.
Fundamentarea unor instituţii de tip ombudsman pentru un singur sector reprezintă o demonstraţie a intenţiei serioase a
guvernului de a optimiza protecţia persoanelor ce intră sub incidenţa acelui domeniu. Stabilirea unui ombudsman
pentru un singur sector impune, de asemenea, realizarea unei expertize specializate pentru domeniul respectiv.
Ombudsmanii dintr-un singur sector pot avea o arie mai limitată a funcţiilor decât cea a unui ombudsman general, în mod expres dacă
ombudsmanii specializaţi se confruntă cu aspecte ce privesc drepturile omului. Cu toate acestea, câţiva ombudsmani generali au
criticat intenţia stabilirii unor ombudsmani dintr-un singur sector în jurisdicţia lor, argumentând că acest lucru va afecta instituţia
lor sau va genera confuzie în cadrul populaţiei28
Un alt argument adus de ombudsmani a fost că, într-o perioadă de tranziţie şi insecuritate financiară, ar fi mai raţional să se
concentreze toate resursele disponibile asupra birourilor deja existente ale ombudsmanilor naţionali şi, acolo unde este cazul, să se
numească adjuncţi pentru a se ocupa de probleme specifice29.
Cu toate acestea, instituţiile de tip Ombudsman pentru un singur sector proliferează, în special în ţările dezvoltate,
posesoare de resurse financiare prin care pot susţine mai mult de un ombudsman.
54
5


tel 0721736034
În opoziţie, un număr crescând de ţări din America Latină, Europa şi Africa îşi numesc ombudsmani hibrizi ai
drepturilor omului şi sunt mai susceptibile pentru crearea unor adjuncţi sau departamente ce se orientează asupra
problemelor legate de drepturile fundamentale.
În zona protecţiei drepturilor omului, există ombudsmani pentru un singur sector, cu jurisdicţie asupra discriminării (pe
bază de gen, dizabilităţi, orientare sexuală etc.), protecţiei minorităţilor şidrepturilor şi nevoilor copiilor 30. Alţi
ombudsmani pentru un singur sector pot, de asemenea, să joace un rol în protecţia drepturilor omului, din moment ce
problemele legate de acestea pot să apară în strânsă corelaţie cu plângerile depuse, cum ar fi ombudsmanul pentru armată,
poliţie, libertatea informaţiei şi a dreptului la viaţă privată, servicii medicale. Deşi ombudsmanii pentru un singur sector
ce lucrează în domeniul drepturilor omului pot fi identificaţi adesea la nivel naţional, întâlnim exemple de acest fel la nivelul
subnaţional sau municipal al guvernării.
Indiferent de conceptiile pro sau contra in decembrie 2020 ADUNAREA GENERALA O.N.U. a transat definitiv
pledand prin rezolutie ONU EXTINDERE INSTITUTIILOR DE TIP OMBUDSMAN EXISTENTE SAU
CREAREA ALTOR INSTITUTII TIP OMBUDSMAN PE LANGA CELELALTE EXISTENTE, in scopul
supravegherii alicarii legilor buna administrare si respectarea dreptuilor si libertatilor fundamentale ale omului :
Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, prin Rezoluția 75/186 adoptată de Adunarea Generală la
16 decembrie 2020 privind Rolul instituțiilor Ombudsmanului și Mediatorului în promovarea și protecția
drepturilor omului, bunei guvernări și statului de drept a stabilit ca:
Extras Rezoluția 75/186/16 decembrie 2020 O.N.U Adunarea Generală “
“ Încurajează ferm statele membre:

a) Să ia în considerare crearea sau consolidarea instituțiilor Ombudsmanului și Mediatorului independente și
autonome, la nivel național și, după caz, la nivel regional sau local, în concordanță cu principiile privind protecția și
promovarea instituției Ombudsmanului (Principiile de la Veneția), fie ca instituții naționale pentru drepturile
omului, fie alături de acestea;
b) Crearea cadrului constituțional și legislativ necesar pentru instituțiile Ombudsmanului și Mediatorului,
precum și acordarea sprijinului și protecției statului, alocarea financiară adecvată pentru personal și alte nevoi
bugetare, un mandat larg care să cuprindă toate serviciile publice, conferirea atribuțiilor care să asigure
instrumentele de care au nevoie pentru a selecta problemele, pentru a rezolva cazurile de administrare defectuoasă,
pentru a investiga serios și pentru a comunica rezultatele, precum și toate celelalte mijloace adecvate care să asigure
exercitarea eficientă și independentă a mandatului lor și consolidarea legitimității și credibilității acțiunilor lor, ca
mecanisme pentru promovarea și protecția drepturilor omului, promovarea bunei guvernări și a respectării statului
de drept;
(d) Să prevadă clar mandatul instituțiilor Ombudsmanului și Mediatorului, acolo unde există, pentru a permite
prevenirea și soluționarea adecvată a oricăror inechități și cazuri de administrare defectuoasă și promovarea și protecția
drepturilor omului și să raporteze cu privire la activitățile lor, după cum este adecvat, atât în general, cât și pe probleme
specifice;
(e) Să ia măsuri pentru a se asigura că există o protecție adecvată pentru instituțiile Ombudsmanului și
Mediatorului, acolo unde există, împotriva constrângerilor, represaliilor, intimidării sau amenințărilor, inclusiv din
partea altor autorități, și că aceste fapte sunt cercetate prompt și în mod corespunzător iar autorii sunt trași la
răspundere;
(f) Să acorde atenția cuvenită principiilor referitoare la statutul instituțiilor naționale pentru promovarea și protecția
drepturilor omului (Principiile de la Paris) 9 atunci când atribuie instituțiilor Ombudsmanului și Mediatorului rolul de
mecanism național de prevenire și de mecanism național de monitorizare;
55
5


tel 0721736034
(g) Să dezvolte și să desfășoare, după caz, activități de sensibilizare la nivel național, în colaborare cu toate părțile
interesate relevante, pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la rolul important al instituțiilor Ombudsmanului și
Mediatorului;
(h) Să împărtășească și să facă schimb de bune practici în ceea ce privește activitatea și funcționarea instituțiilor
Ombudsmanului și Mediatorului, în colaborare cu Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului,
cu Institutul Internațional al Ombudsmanului și cu alte organizații ale Ombudsmanului internaționale și regionale;
3. Recunoaște că, în conformitate cu Declarația de la Viena și cu Programul de Acțiune, este dreptul fiecărui
stat să aleagă cadrul instituțiilor naționale, inclusiv al Ombudsmanului și Mediatorului, care este cel mai
potrivit pentru nevoile sale specifice la nivel național, pentru a promova drepturile omului în
conformitate cu instrumentele internaționale privind drepturile omului;
https://avp.ro/wp-content/uploads/2021/01/rolul-ombudsmanului-RO-2.pdf
1.3.2. Ombudsmanul ca mecanism al responsabilităţii democratice

Instituţiile clasice şi hibride de tip ombudsman pot acţiona ca mecanisme ale responsabilităţii democratice, promovând astfel
dezvoltarea de acest fel într-un stat, putând fi considerate instituţii cu responsabilitate orizontală în guvernările democratice.
Începând cu anii 90, conceptul bunei guvernări a fost adoptat de organizaţiile internaţionale şi statele ce ofereau asistenţă, ca
un standard ce ar trebui să fie îndeplinit de către statele ce primeau asistenţă. Ombudsmanul pentru drepturile omului
îmbunătăţeşte responsabilitatea orizontală legală, constituţională şi administrativă a guvernului, prin analizarea imparţială şi
obiectivă a comportamentului administraţiei publice, prin recomandarea unor schimbări în legislaţie, politică sau practică,
când se descoperă o administrare ilegală sau improprie; el raportează rezultatele legislativului şi publicului, în alte ţări având şi
puteri mai extinse, cum ar fi aceea de acţiune în justiţie. Ombudsmanii ce au ca obiect anticorupţia şi codul funcţiei de
conducere pot furniza o responsabilitate legală, administrativă şi financiară cu interes pentru folosirea greşită a fondurilor
publice, pentru conflicte de interes, fraudă etc. Diferitele instituţii de tip ombudsman au scopuri diferite.
Instituţiile de tip Ombudsman permit cetăţenilor să înainteze plângeri, în cazurile în care guvernul nu a acţionat într-un
mod legal ori a acţionat nedrept, având ca rezultat investigarea imparţială a conduitei şi poate suporta critici pentru
acţiunile sale sau, în funcţie de caz, şi consecinţe mai puternice.
Rolul ombudsmanilor într-o guvernare democratică, incluzând aici conceptualizarea lor ca mecanisme de
augmentare a responsabilităţii verticale şi orizontale, interferează cu conceptul de bună administrare.
Buna administrare vizează, adesea, acele state în curs de dezvoltare, care au nevoie să obţină asistenţă tehnică, sau acele
state ce se află într-o fază postconflictuală, de instaurare a păcii. În cercurile internaţionale de dezvoltare, noţiunea de bună
administrare a rezultat din limitările creşterilor economice ale programelor structurale de ajustare, din nevoia de reformare
a statelor ce ieşeau din comunism şi din succesul intervenţiei statelor din Asia de est în susţinerea creşterii economice31.
Conceptul de buna guvernare a fost adoptat de Banca Mondială în 1989 pentru a denumi încercarea unei puteri
politice de a rezolva problemele unei naţiuni şi buna administrare se referee la un serviciu public eficient, un sistem
juridic de încredere şi o administraţie ce este răspunzătoarefaţă de publicul său 32. În 1992, Banca Mondială a definit
buna administrare ca modul în care puterea este exercitată în managementul resurselor economice şi sociale ale unei ţări
pentru dezvoltare. Realitatea demonstrează că există o conexiune evidentă între democraţie şi buna administrare, prima
fiind o premisă a exercitării extinse a conceptului de bună administrare. Protecţia drepturiloromului se găseşte adesea
inclusă în conceptul bunei guvernări33, acestea fiind tratate în moduri fie ambigue, fie vagi, ca unul din mijloacele necesare
pentru îmbunătăţirea dezvoltării.
56
5


tel 0721736034
Însă, din perspective morale şi legale, drepturile omului trebuie să fie considerate ca problemă esenţială şi distinctă pentru
orice stat, indiferent de stadiul dezvoltării sale. Rolul ombudsmanului în construirea unei bune guvernări este
recunoscut în mod expres la nivel naţional, în câteva state, în constituţii şi în legile ce privesc ombudsmanii hibrizi.
Astfel, în Bosnia şi Herţegovina, noua legislaţie ce priveşte ombudsmanul naţional pentru drepturile omului include
promovarea bunei guvernări ca unul din obiectivele instituţiei 34. În Uganda, Constituţia din 1995 şi Actul
inspectoratului guvernului, reconfigurează inspectoratul ca un ombudsman cu funcţii de anticorupţie şi
implementarea codului privind funcţiile de conducere. Ombudsmanii clasici, hibrizi sau specializaţi, dintr-un stat
pot promova buna administrare. Aşa cum spunea Bience Gawanas35, fostul ombudsman din Namibia,
rolul ombudsmanului presupune asumarea unei dimensiuni mai largi, prin faptul că el sau ea este aşteptat să apere
dreptul oamenilor la o bună guvernare şi să fie apărătorul drepturilor omului şi ale cetăţeanului. Ombudsmanii clasici
şi hibrizi sprijină construirea unei bune guvernări în administraţia publică prin munca pe care o depun pentru îmbunătăţirea
elementelor de bază, ca participarea publică la guvernare, transparenţa administraţiei publice, responsabilitatea autorităţilor
publice faţă de popor şi corectitudinea în administraţie.
Participarea publică presupune solicitarea către public de a se implica, exprimând opinii asupra acţiunilor de guvern
propuse, precum şi manifestând reacţii asupra acţiunilor de guvern deja întreprinse. Participarea efectivă la guvernare
presupune, inter alia, accesul la instanţe şi instituţii ale guvernului, informaţii şi existenţa unor agenţii, unde membrii
publicului pot avansa plângeri împotriva guvernului şi pot obţine răspunsuri la acestea. Transparenţa, în contextul
administraţiei publice, include: înţelegerea procesului prin care organismele publice iau decizii transparente, motivele
acestor decizii şi disponibilitatea publică a informaţiilor pe care sunt bazate aceste decizii.
Un guvern transparent şi administraţia sa furnizează informaţii publice optime asupra acţiunilor proprii, prin mijloace
precum publicaţii, accesul la legi şi mecanisme procedurale pentru revizuirea comportamentului guvernului, ce includ
revizuirea juridică şi diferite mecanisme de responsabilitate orizontală.
Răspunderea poate fi admisă ca responsabilitatea pentru performanţele unei instituţii, sarcini sau îndatoriri, nefiind un
concept legal, în totalitate, ci referindu-se la standarde de conduită de natură etică, instituţională şi legală. Răspunderea
presupune stabilirea unor căi sau forme de responsabilizare adecvate între guvern şi public, reguli pentru o procedură
corectă, comunicarea deciziilor şi motivelor pe care este bazată o decizie.
32 A se vedea D.Gillies, Human rights, Democracy and Development, Montreal: Centrul Internaţional pentru Drepturile Omului şi
Dezvoltare democratică, 1993.
33 Secretarul General al ONU a declarat că în ultimii ani, drepturile omului au început să fie percepute ca un element
integrant al bunei guvernări, într-o manieră crescândă, în Raportul anual al Secretarului General asupra activităţii
organizaţiei, 1997.
34 Law on the human rights ombudsman of Bosnia and Herzegovina, Gazeta oficială BaH, 32/2000 şi 19/2002
35A se vedea Bience Gawanas, Our Common Work: Fairness, Dignity and Human rights, Ed. International Ombudsman
Institute, University of Alberta, 2000.
Instituţia Avocatului Poporului în România

Deşi prevăzută în Constituţia României încă din anul 1991, Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi
funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului58, care stabileşte limitele în care îşi poate exercita atribuţiile, aşa cum se
dispune în art. 56 din Constituţie, a fost adoptată, cu o întârziere de peste 5 ani, de Camera Deputaţilor şi Senat în
şedinţă comună, în data de 21 februarie 199759. Ulterior, pentru a se putea stabili structura organizatorică a instituţiei
Avocatul Poporului, la data de 29 octombrie 1997, a fost aprobat, de către Biroul permanent al Senatului, Regulamentul de
organizare şi funcţionare a instituţiei Avocatul Poporului60,. În urma adoptării şi publicării actelor normative necesare
57
5


tel 0721736034
funcţionării instituţiei, s-a demarat organizarea şi, respectiv, începerea activităţii instituţiei; însă, din lipsa
unui spaţiu adecvat pentru o bună funcţionare, instituţia şi-a putut începe activitatea, în condiţii în
principiu adecvate, abia în luna ianuarie 1999.Legea privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul
Poporului, stabileşte, în chiar primul articol, competenţele instituţiei. Astfel, se prevede că instituţia are drept scop apărarea
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în raporturile acestora cu autorităţile publice.
Avocatul Poporului nu se substituie autorităţilor publice, or, este cunoscut că acest gen de litigii este dat spre competentă
soluţionare autorităţii judecătoreşti. De asemenea, în spiritul aceluiaşi articol, Avocatul Poporului nu poate efectua acte de
urmărire penală, deoarece acestea sunt domeniul de soluţionare de către organele de cercetare penală din Ministerul de
Interne sau Ministerul Public, după caz.
Însă, potrivit art. 18 din lege, în situaţiile în care Avocatul Poporului constată că soluţionarea cererii cu care a fost sesizat
este de competenţa Ministerului Public, se află pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau are ca obiect erori judiciare, el îl va
sesiza pe procurorul general sau Consiliul Superior al Magistraturii, care sunt obligaţi să comunice concluziile la care s-a
ajuns şi măsurile luate. Aşadar, chiar dacă Avocatul Poporului nu se poate substitui autorităţilor publice, potrivit art. 2 alin.
(2) din lege, acesta are totuşi posibilitatea sesizării autorităţilor competente, care sunt obligate să comunice concluziile la
care s-a ajuns şi măsurile luate.
În acelaşi sens, deosebit de importantă este prevederea art. 25 alin. (2), care dispune că, dacă
Avocatul Poporului constată, cu prilejul cercetărilor întreprinse, lacune în legislaţie sau cazuri grave de corupţie ori de
nerespectare a legilor ţării, va prezenta un raport, conţinând cele constatate, preşedinţilor celor două camere ale
Parlamentului sau, după caz, primului-ministru.
Chiar şi în aceste situaţii deosebite, în care Avocatul Poporului nu se poate substitui, potrivit art. 2 alin. (2) din lege,
autorităţilor publice competente să soluţioneze astfel de fapte, acesta are, totuşi, obligaţia să le sesizeze preşedinţilor celor
două camere ale Parlamentului sau primului-ministru, după caz.
Totuşi, în scopul soluţionării corecte a cererilor cu care a fost sesizat, Avocatul Poporului are posibilitatea să efectueze
anchete proprii, să ceară autorităţilor administraţiei publice orice informaţii sau documente necesare anchetei, să audieze şi
să ia declaraţii de la conducătorii autorităţilor administraţiei publice şi de la orice funcţionar care poate da informaţiile
necesare soluţionării cererii ( art. 21 alin. (1) din lege ).
De asemenea, în acelaşi scop, Avocatul Poporului are acces la documentele secrete deţinute de autorităţile publice, în
măsura în care le consideră necesare pentru soluţionarea plângerilor care i sau adresat, cu obligaţia legală şi subsidiară de a
nu divulga sau face publice informaţiile sau documentele secrete la care a avut acces, obligaţia extinzându-se şi asupra
adjuncţilor şi a personalului instituţiei ( art. 19 din lege).
În concluzie, chiar dacă Avocatul Poporului, în activitatea sa, nu se substituie autorităţilor publice, acesta are, totuşi, la
dispoziţie posibilităţi extinse pentru efectuarea anchetelor proprii, în scopul soluţionării legale a plângerilor cu care a fost
sesizat, însă este necesar ca acestea să se înscrie în sfera de competenţă prevăzută de legea de organizare şi funcţionare a
instituţiei.
Deşi instituţia Avocatul Poporului are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în raporturile acestora cu
autorităţile publice( de unde s-ar putea deduce că intră în sfera de competenţă raporturile cetăţenilor cu autorităţile publice
în totalitatea lor), prin art. 15 alin. (2) şi (4), se limitează sfera de competenţă a instituţiei, excluzându-se plângerile
anonime sau care au ca obiect încălcări ale drepturilor cetăţeneşti mai vechi de un an de la data la care persoana a luat la
cunoştinţă de faptele care fac obiectul plângerii, precum şi petiţiile care au ca obiect anumite autorităţi publice.
Astfel, art. 14 alin. (2) dispune că nu pot fi luate în considerare plângerile anonime sau cele îndreptate împotriva unor
încălcări ale drepturilor cetăţeneşti mai vechi de un an de la data la care persoana în cauză a luat cunoştinţă despre faptele
care fac obiectul plângerii.
Dacă, în cazul plângerilor anonime, este normal ca acestea să nu fie luate în considerare, în privinţa petiţiilor care au ca
obiect încălcări ale drepturilor cetăţeneşti mai vechi de un an, considerăm că restrângerea adoptată de legiuitor este severă,
58
5


tel 0721736034
ţinând cont că instituţia Avocatul Poporului este o instituţie nou creată în România iar cetăţenii nu cunosc foarte bine care
sunt competenţele acesteia.
De asemenea, art. 15 alin. (4) dispune că Nu fac obiectul instituţiei Avocatul Poporului şi vor fi respinse fără motivare
cererile privind actele emise de Camera Deputaţilor, de Senat sau de Parlament, actele şi faptele deputaţilor şi
senatorilor, ale Preşedintelui României şi ale Guvernului, precum şi ale Curţii Constituţionale, ale preşedintelui
Consiliului Legislativ şi ale autorităţii judecătoreşti. Aşadar, de la regula generală, instituită de art. 1 din Legea nr.
35/1997, prin care instituţia Avocatul Poporului are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în raporturile
acestora cu autorităţile publice, prin art. 15 alin. (4), se instituie excepţia de la această regulă, şi anume, se scot din sfera de
competenţă conferită instituţiei, anumite autorităţi publice limitativ determinate, precum Parlamentul cu cele două camere,
Senatul şi Camera Deputaţilor, Guvernul, Autoritatea Judecătorească şi Curtea Constituţională, Preşedintele României şi
preşedintele Consiliului Legislativ. Însă acelaşi alineat cuprinde şi excepţia la prevederile lui, respectiv legile şi
ordonanţele, care pot face obiectul instituţiei Avocatul Poporului.
Deci, în urma analizei textului de mai sus, se poate observa că mai rămân în sfera de competenţă a Avocatului Poporului,
aşa cum se poate deduce şi din textul art. 21 alin. (2), doar autorităţile administraţiei publice. Totodată, trebuie menţionat
că, în accepţiunea textului art. 15 alin. (4), în cazul Curţii Constituţionale, sunt exceptate doar actele care emană în calitatea
ei de autoritate de jurisdicţie Constituţională (art. 1 din Legea nr. 47/1992), în speţă Deciziile luate de Curtea
Constituţională. În acest spirit, considerăm că actele ce nu au un astfel de caracter pot face obiectul activităţii instituţiei
Avocatul Poporului. Putem exemplifica, aici, actele de destituire din diverse funcţii.
În cazul autorităţii judecătoreşti, de asemenea, sunt exceptate actele care sunt emise în calitatea ei de autoritate publică, cu
menţiunea, prevăzută de art. 18 din Legea nr. 35/1997, republicată, ca, în cazul în care Avocatul Poporului constată că
soluţionarea cererii cu care a fost sesizat este de competenţa Ministerului Public, se află pe rolul unei instanţe judecătoreşti
sau are ca obiect erori judiciare, el îl va sesiza pe ministrului justitiei, Ministerului Public sau preşedintelui instanţei de
judecată, potrivit competenţei acestora, care sunt obligaţi să comunice concluziile la care s-a ajuns şi măsurile luate.
În acelaşi timp, în cazul Consiliului Legislativ, constituie excepţii doar actele şi faptele preşedintelui, nu şi celelalte acte
administrative ce emană de la acest for, textul de lege referindu-se strict la ,,preşedintele Consiliului Legislativ”, aceeaşi
remarcă fiind făcută şi pentru Preşedintele României.
Referitor la Puterea Legislativă, deoarece sunt enumerate Camera Deputaţilor, Senatul, Parlamentul, considerăm că nu pot
face obiectul instituţiei Avocatul Poporului actele sau faptele administrative, cu excepţia celor luate de persoanele cu
funcţii de conducere din aparatul administrativ al Parlamentului sau Camerei Deputaţilor sau Senatului, însă fără a avea
calitatea de deputat sau senator, spre exemplu decizii de destituire din diverse funcţii.
Aceleaşi concluzii se pot configura şi în ceea ce priveşte Guvernul, cu menţiunea că, potrivit art. 107 din Constituţie, actele
Guvernului sunt hotărârile şi ordonanţele, ceea ce înseamnă că restul actelor emise pot face obiectul instituţiei Avocatul
Poporului.
De remarcat este faptul că, pe lângă autorităţile administraţiei publice, prin art. 28 care dispune că prevederile Legii nr.
35/1997, republicată, se aplică şi actelor administrative ale regiilor autonome, introducându-se, astfel, în sfera de
competenţă a instituţiei Avocatul Poporului şi regiile autonome care, după cum se ştie, nu pot fi considerate autorităţi
publice, acestea situându-se în sfera comercialului, având un scop lucrativ şi, în general, prin activitatea acestora se
urmăreşte obţinerea unui profit.
Însă, deoarece regiile autonome sunt în administrarea statului, acestea regăsindu-se cu precădere în domenii de interes
naţional, s-a considerat necesar ca şi acestea să fie incluse în sfera de competenţă a instituţiei Avocatul Poporului,
bineînţeles cu raportare strictă la actele administrative emise de acestea.
Până în acest stadiu, am evidenţiat care sunt condiţiile în care Avocatul Poporului poate demara cercetările, şi anume la
plângerea prealabilă a cetăţenilor sau, în cazul sesizării din oficiu, autorităţile publice împotriva cărora pot fi luate în
considerare plângerile.
Pentru o descriere exhaustivă a acestei instituţii, vom analiza succint care este finalitatea acţiunilor Avocatului Poporului,
în cazul în care constată că plângerea cu care a fost sesizat este întemeiată. Aceasta este fixată de prevederile art. 21 alin.
59
6


tel 0721736034
(1) din lege, unde se dispune că, în exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului emite recomandări care nu pot fi supuse
controlului parlamentar şi nici controlului judecătoresc, aşadar prevederile art. 2 alin. (1) care consacră independenţa
Avocatului Poporului faţă de orice autoritate publică sunt întărite de prevederile art. 21 alin. (1).
De remarcat este faptul că recomandările pot conţine sesizarea autorităţilor administraţiei publice asupra ilegalităţii actelor
sau faptelor administrative (art. 21 alin. (2) din lege), ori solicitarea autorităţilor administraţiei publice care au încălcat
drepturile sau libertăţile persoanei lezate de a reforma sau revoca actul administrativ şi a repara pagubele produse, precum
şi de a repune persoana lezată în situaţia anterioară (art. 23 alin. (1) din lege). Recomandările emise de Avocatul Poporului
au un caracter obligatoriu pentru autorităţile publice în cauză, prevăzut de art. 23 alin. (2), care dispune că autorităţile
publice vor lua de îndată măsurile necesare pentru înlăturarea ilegalităţilor constatate, pentru repararea pagubelor şi
înlăturarea cauzelor care au generat sau favorizat încălcarea drepturilor persoanei lezate şi vor informa despre aceasta pe
Avocatul Poporului.
În cazul nerespectării, de către autorităţile publice în cauză, a recomandărilor emise de Avocatul Poporului, trebuie arătat
că acesta nu are la dispoziţie sancţiuni sau măsuri coercitive, însă, pe lângă utilizarea căilor ierarhic superioare, poate
publica în mijloacele de informare în masă concluziile la care a ajuns, cu consimţământul persoanei sau al persoanelor
interesate şi cu respectarea prevederilor art. 19 privind informaţiile şi documentele secrete (art. 26 alin. (1) din lege). De
asemenea, trebuie menţionat că, potrivit articolului 14 alin. (2) din lege, cererile pot fi adresate de orice persoană fizică,
fără deosebire de cetăţenie, vârstă, sex, apartenenţă politică sau convingeri religioase.
Aşadar, este de remarcat faptul că, pe lângă nediscriminarea cetăţenilor după reperele amintite, cererile pot fi adresate şi de
persoanele străine, sau de către grupuri de persoane, cu menţiunea că acestea este necesar să nu fie organizaţi în vreo
asociaţie sau altă formă de asociere care ar presupune să aibă personalitate juridică.
Organizarea instituţiei Avocatul Poporului în România

Experienţa acumulată, dar şi raportarea la exigenţele Ombudsmanului European au implicat unele modificări
constituţionale. Astfel, în anul 2003 Parlamentul României, ca putere constituantă, a adus unele perfecţionări
vizând: stabilirea dreptului Avocatului Poporului de a sesiza Curtea Constituţională să se pronunţe asupra
constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, înscrierea dreptului Avocatului Poporului de a ridica
direct, în faţa Curţii Constituţionale, excepţii de neconstituţionalitate, stabilirea de adjuncţi specializaţi pe
domenii de activitate, alegerea Avocatului Poporului, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului,
pentru un mandat de 5 ani. Acestea sunt măsuri care au şlefuit şi întărit autonomia instituţiei.
Perfecţionări remarcabile s-au adus şi legii organice a instituţiei: s-a stabilit obligaţia comunicării de puncte de
vedere Curţii Constituţionale în procesele care privesc drepturile omului, s-a creat posibilitatea înfiinţării de
birouri teritoriale (14 la număr, pe criteriul teritorial al Curţilor de Apel), s-a creat o autoritate distinctă pentru
supravegherea activităţii în domeniul protecţiei datelor personale( aliniindu-ne, astfel, la legislaţia europeană în
domeniu), s-au detaliat dispoziţiile 63 constituţionale privind adjuncţii Avocatului Poporului, s-au completat şi
îmbunătăţit regulile privind statutul personalului şi cele financiare.
Experienţa instituţiei şi eficienţa sa actuală demonstrează că deciziile acesteia nu se pot fundamenta pe puterea de
represiune, pe puterea sancţionatorie, deoarece esenţializează dialogul, spiritul mediator şi pacifist, cu atât mai mult, cu cât
într-o democraţie constituţională, fondată pe clasicul principiu al separaţiei şi echilibrului puterilor (principiu înscris de
60
6


tel 0721736034
altfel în art. 1 al Constituţiei), Avocatul Poporului este şi trebuie să rămână autoritatea care să faciliteze echilibrul nu numai
între puterile publice, ci şi între acestea şi societate61.
În aplicarea art.55 din Constituţie şi conform dispoziţiilor articolului 15, alineatul (4) din Legea nr. 35/1997, republicată,
Avocatul Poporului nu îşi poate extinde atribuţiile asupra Ministerului Public şi asupra justiţiei, ci poate doar să sesizeze, în
legătură cu problema ivită, pe ministrul justiţiei, Ministerul Public sau pe preşedintele instanţei de judecată, după caz, care
sunt obligaţi să îi comunice măsurile luate. Pe cale de consecinţă, prin noţiunea de ,,autorităţi publice, la care se referă
articolul 1 din lege, trebuie să înţelegem, de lege lata, doar autorităţile administraţiei publice. Deşi, din dispoziţiile legale,
nu rezultă că ar exista raporturi între Avocatul Poporului şi justiţie, considerăm că, de lege ferenda, astfel de raporturi ar
putea fi reglementate.
Astfel, nicio dispoziţie constituţională nu interzice Avocatului Poporului de a apăra drepturile şi libertăţile
cetăţenilor în raport cu justiţia, interdicţie prevăzută în mod expres în mai multe constituţii ale mai multor state,
evident, într-o modalitate sau alta. Organizarea şi funcţionarea făcute prin lege organică şi exercitarea atribuţiilor
în limitelegale nu pot deroga de la scopul prevăzut în dispoziţiile constituţionale neprohibitive, referitoare la
raporturile juridice ale Avocatului Poporului cu autorităţile publice(inclusiv, deci, cu justiţia).
Cu alte cuvinte, faţă de prevederile Constituţiei, Legea nr.35/1997 republicată ar trebui să cuprindă şi atribuţii de
supraveghere a modului de desfăşurare a procedurilor în faţa instanţelor judecătoreşti şi numai dacă, în
desfăşurarea acestor proceduri, s-au produs încălcări ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Asemenea atribuţii
există, aşa cum deja s-a examinat, în alte sisteme constituţionale cu mare tradiţie în domeniu şi care, de aceea, nu ar
putea fi ignorate. Cât priveşte limitele atribuţiilor Avocatului Poporului, aceasta este o problemă care se poate
soluţiona, în lumina prevederilor Art. 6 din Convenţia Europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, precum şi a jurisprudenţei Curţii Europene a drepturilor omului. Însă, dacă aceste argumente ar
putea fi combătute, există un altul care greu ar putea fi înlăturat, şi anume prevederile Art. 6 din Convenţia
Europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care este aplicabilă în sistemul nostru de
drept, în condiţiile Art. 20 din Constituţie şi pe baza Legii nr. 30/1994 de ratificare a acestor convenţii. Conform
Art. 6 din Convenţie, orice persoană are dreptul să îi fie examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen
rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit de lege.
Şi în România este posibilă încălcarea acestui text de însăşi autoritatea judecătorească, iar soluţiile de sancţionare a
judecătorilor, dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii şi pentru tergiversarea soluţionării proceselor, sunt o
demonstraţie în acest sens. Intervenţia Consiliului Superior al Magistraturii nu înlătură încălcarea Art.6 din
Convenţie şi nu elimină astfel necesitatea intervenţiei Avocatului Poporului, pentru că, printr-o asemenea
tergiversare se ajunge, cel puţin, la încălcarea unui principiu al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, şi anume
egalitatea în drepturi, prevăzută de Art.16 din Constituţie. O astfel de încălcare nu este examinată de nicio instituţie
din România, iar consecinţele, uneori, sunt şi de ordin pecuniar.62
Textul Constituţiei României precizează că Avocatul Poporului apără ,,drepturile şi libertăţile cetăţenilor`` 63. Aceasta
înseamnă că protecţia oferită de Avocatul Poporului se referă la totalitatea drepturilor cuprinse în Constituţie şi în
alte legi. Introducerea Avocatului Poporului cu rol de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanei în cadrul juridic
românesc permite ca cererile formulate de cei lezaţi de către autorităţile administraţiei publice să cunoască cel puţin trei căi
de soluţionare, fără ca între acestea să se fi stabilit vreo ordine ierarhică. Aceste trei opţiuni, la îndemâna oricărei persoane,
sunt: procedura administrativ-ierarhică, procedura necontencioasă în faţa Avocatului Poporului şi procedura contencioasă
în faţa instanţelor judecătoreşti. Apare deci evident faptul că, în dreptul românesc, s-a instituit un sistem complex şi eficient
de garanţii juridice pentru protecţia persoanei, iar Avocatul Poporului constituie una din acestea, al cărei rol concret nu
poate decât să crească odată cu intensificarea activităţii sale. Structura sa organizatorică presupune existenţa unor organe
de conducere – Avocatul Poporului ajutat de adjuncţii şi consilierii săi – şi a unor organe de executare a atribuţiilor
specifice, servicii generale – departamentele de specialitate, secretariatul general şi direcţia pentru relaţiile cu instituţiile
statului, cu societatea civilă şi de relaţii externe.
61
6


tel 0721736034
Funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului a fost concepută de legiuitorul român de o manieră ce presupune cu necesitate
participarea efectivă a acestuia în etapele sale esenţiale, aspectele de pură executare a atribuţiilor fiind realizate autonom de
organele executive.
Desfăşurarea procedurilor în faţa Avocatului Poporului

Daca sin sesizari rezultă necesitatea unei anchete proprii, Avocatul Poporului este singurul care poate decide în
consecinţă. În hotărârea luată, el trebuie să indice faptele şi documentele ce urmează a fi supuse anchetei, autoritatea
administrative căreia îi aparţin, motivarea demersului său prin rezumarea cererii primite şi, în final, persoanele care vor
efectua ancheta din împuternicirea sa (art.40 din Regulament). În efectuarea acestei anchete, împuterniciţii Avocatului
Poporului pot să audieze şi să ia declaraţii de la orice funcţionar public al autorităţii indicate în decizia acestuia, inclusiv de
la conducătorii ei, precum şi de la orice persoană ce ar putea furniza informaţii utile. Concluziile anchetei vor fi incluse în
referatul întocmit de titularul lucrării şi înaintat Avocatului Poporului. Avocatul Poporului îşi poate desfăşura activitatea şi
în afara sediului instituţiei. Astfel, el poateintra în sediul oricărei autorităţi publice, cu acordul conducerii administrative a
acesteia sau, la nevoie, cu concursul Ministerului Public.
A se vedea Irina Moroianu Zlătescu, Constitutional Law in Romania, Ed. Kluwer, London, 2013, p. 96 şi urm.
61
A se vedea Gheorghe Iancu, Avocatul poporului şi justiţia, în Revista de Drept public nr.1/2002, Ed. C.H.Beck,
62
Bucureşti 2002, p.118.
El poate efectua inspecţii în penitenciare, în alte locuri de detenţie sau reeducare sau în incinta unităţilor militare şi poate
avea discuţii cu oricare din persoanele aflate acolo (art. 44 şi 45 din Regulament).
Această parte a activităţii sale este cea în cadrul căreia este de presupus că Avocatul Poporului constată stările de lucruri
care pot conduce la autosesizarea sa. Procedura declanşată din oficiu urmează acelaşi curs ca şi cea la cerere.
În cazul în care cererea a fost soluţionată pe cale amiabilă sau temeiurile pentru care a fost formulată au încetat, Avocatul
Poporului poate întrerupe efectuarea anchetei proprii, ceea ce însă va pune capăt şi cursului cererii şi întregii proceduri în
faţa acestei instituţii. Încetarea procedurii va fi adusă la cunoştinţa petiţionarului (art. 41 din Regulament).
În finalul procedurii, intervenţia Avocatului Poporului este indispensabilă din două puncte de vedere. În primul rând,
finalizarea procedurii presupune încunoştiinţarea persoanei lezate de rezultatul demersului său şi sensibilizarea autorităţii
administraţiei publice cu privire la o eventuală îmbunătăţire a activităţii sale. În al doilea rând, mai general, fiecare
procedură individuală ajută instituţia Avocatul Poporului în îndeplinirea menirii sale, anume aceea de a contribui, în mod
activ, la eliminarea unor fenomene care parazitează orice administraţie, prin evidenţierea modalităţilor lor de manifestare şi
propunerea de soluţii corecte.
OMBUDSMANUL EUROPEAN
Încă de la înfiinţarea sa, Ombudsmanul European a apărut ca o modalitate a controlului parlamentar asupra executivului –
în vechea tradiţie constituţională nordică –, precum şi ca un gardian independent al drepturilor cetăţenilor 38.
În primele luni, ombudsmanul a fost obligat să adopte un profil atenuat, din cauza noutăţii instituţiei şi a controverselor ce
au marcat crearea sa. Urmând strict litera Tratatelor şi statutelor ce îi defineau funcţiile. În primul său raport, înaintat după
câteva luni de activitate, a declarat, în mod clar, că el nu ar soluţiona problemele politice, dar ar evalua admisibilitatea
plângerilor şi le-ar studia cu atenţie. De asemenea, a specificat că nu intenţiona să-şi restrângă misiunea numai la cazuri de
administrare defectuoasă39, conferindu-şi o dublă misiune – atât implementarea drepturilor cetăţenilor la toate nivelele de
guvernare a Uniunii, cât şi transparenţa în activităţile instituţiilor şi organismelor Comunităţii, adică a subliniat intenţia sa
de a-şi asuma dublul rol jucat de către ombudsmanul din tradiţia nordică – să-i sprijine pe cetăţeni în problemele acestora
cu administraţia şi să promoveze, din proprie iniţiativă, principiile transparenţei şi responsabilităţii inerente pentru
62
6


tel 0721736034
conceptul de practici pentru o bună administrare. Din acel moment, a declarat, în mod constant şi repetat, că obiectivul său
era nu numai de a rezolva anumite probleme, ci şi de a contribui la consolidarea unei administraţii deschise, democratice
şi responsabile .
instituţia Ombudsmanului European a fost garanţia respectării drepturilor individului, în condiţiile mixajului evident al
sistemului administrativ, îndeplinind o funcţie de mediere, paralel cu cea de educare a cetăţeanului în relaţiile sale cu
birocraţia, de protecţie a lui, impunând-o ca o autoritate de facto40.
Astazi Ombudsmanii naţionali de la nivelul Europei sunt constituiţi în Reţeaua Europeană a Ombudsmanilor (European
Network of Ombudsmen), fiind compusă din mai mult de 90 de birouri, existente în 32 de ţări europene. Reţeaua Europeană a
Ombudsmanilor s-a înfiinţat în anul 1996 şi începând cu acel moment, s-a dezvoltat ca un puternic şi eficient instrument de
colaborare pentru ombudsmani şi personalul din cadrul birourilor, fiind privită ca un mecanism oportun în cooperarea şi
soluţionarea cazurilor înaintate, dat fiind faptul că, de o importanţă deosebită pentru Ombudsmanul European, libertatea de a
se ocupa cu promptitudine şi eficacitate de plângerile care intră în competenţa sa este esenţială. Externalizarea activităţilor
desfăşurate, diseminarea experienţelor şi a practicii sunt concretizate în cadrul seminarelor şi întâlnirilor, al corespondenţei
electronice periodice sau al forumurilor de discuţii. Ombudsmanii naţionali şi organismele similar din cadrul Reţelei au numit,
fiecare, o persoană de legătură care să îndeplinească rolul de contact pentru ceilalţi membri ai acesteia. Reţeaua Europeană a
Ombudsmanilor cuprinde atât ombudsmani naţionali, cât şi ombudsmani regionali, precum şi organisme similare din statele
membre sau din alte state din Europa. Această extensie a nstituţiilor care se ocupă de promovarea şi protejarea drepturilor
omului prin mijloace necontencioase, şi în structurile administrative ale statelor europene care nu sunt membre ale UE
demonstrează că, în îndeplinirea idealului de bună administrare, autorităţile publice admit că respectarea drepturilor cetăţenilor
este cel mai important obiectiv.
39 A se vedea Ioan Alexandru, Drept Administrativ în Uniunea Europeană, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2006, p. 84.
40 A se vedea Raluca Beşteliu, Drept internaţional public, volumul I, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 101.
41 A se vedea Antonie Iorgovan, Tratat de Drept Administrativ, vol I, Editura Nemira, Bucureşti, 2002, p. 74.
În afară de Reţeaua Europeană a Ombudsmanilor, mai pot fi întâlnite şi alte asocieri ale ombudsmanilor, în funcţie de
specificul activităţilor sau în funcţie de zona din care provin, astfel:
Asociaţia ombudsmanilor şi mediatorilor francofoni67 este o asociaţie fără scop lucrativ, ce joacă un rol esenţial în
promovarea şi consolidarea acestui tip de instituţii. Lamomentul înfiinţării sale, din cele 52 de state şi guverne vorbitoare
de limba franceză, numai 15 avea reglementată o astfel de instituţie. Astăzi, mai mult de 30 de ţări au adoptat-o. Asociaţia
are ca rol principal promovarea rolului Ombudsmanului în tările francofone şi încurajarea dezvoltării unor instituţii
independente de mediere în spaţiul vorbitor de limba franceză.
Institutul European al Ombudsmanului68 este o asociaţie ştiinţifică, constituită cu scopul de a aborda ştiinţific
problemele legate de drepturile omului, protecţia cetăţenilor şi instituţiile ombudsmanilor. Începuturile acesteia datează din
1982, când a fost înfiinţată la Innsbruck, denumirea iniţială fiind Academia Europeană a Ombudsmanului.
Institutul Internaţional al Ombudsmanului69, înfiinţat în 1978, este singura organizaţie globală pentru cooperare între
mai mult de 150 de instituţii de tip ombudsman. Pe lângă conferinţele periodice, Institutul organizează şi schimburi de
informaţii regionale şi internaţionale. Acesta este dispus pe regiuni, astfel: Africa, Asia, Australasia&Pacific, Europa,
Caraibe şi America Latină şi America de Nord. Institutul are 3 limbi de lucru, engleză, franceză şi spaniolă.
Reţeaua ombudsmanilor pentru copii din Europa de Sud-Est(CRONSEE)70 este o reţea informală a instituţiilor pentru
drepturile copiilor independente, care a fost înfiinţată şi funcţionează la nivel naţional, regional sau local, în statele din sud-
estul Europei. Scopul CRONSEE este Acela de a contribui la protecţia şi promovarea drepturilor copiilor la nivel naţional
şi internaţional, prin facilitarea schimbului de experienţă şi diseminarea informaţiilor, prin colaborare şi prin adoptarea şi
publicarea unor declaraţii comune referitoare la drepturile copiilor.
Analizând competenţele si atribuţiile ce intră în sarcina ombudsmanilor de la nivelul ţărilor membre din Reţeaua
Europeană a Ombudsmanilor, admitem că protejarea drepturilor omului, a libertăţilor fundamentale şi a oricăror forme de
discriminare faţă de cetăţeni reprezintă punctele comune ce constituie misiunea ombudsmanilor naţionali. Un alt aspect
63
6


tel 0721736034
relevant îl constituie faptul că, pentru majoritatea ombudsmanilor naţionali, modelul de organizare şi formare a instituţiei îl
constituie cel al primului ombudsman din Suedia, împrumutând de la acesta şi o parte din ideile şi scopurile pentru care a
fost înfiinţat, dar dezvoltate, individualizate pe parcurs, în funcţie de specificul fiecărei ţări şi de problemele cucare se
confruntă cetăţenii în raporturile lor cu autorităţile publice.
Realitatea de fapt din Europa actuală, revelată prin prezenţa activă a instituţiilor de tip Ombudsman, demonstrează că,
practic, acestea au căpătat un caracter universal, fiind mijloacele necontencioase de promovare şi protecţie a drepturilor
omului.
Operaţionalizând o sinteză a formelor de organizare şi de manifestare a ombudsmanilor naţionali din Europa, membri în
Reţeaua Europeana a Ombudsmanilor, se observă faptul că majoritatea sunt numiţi de Parlamentul statului din care fac
parte şi sunt nomenclaturizaţi în funcţie de opţiunile naţionale. O excepţie o constituie ombudsmanii numiţi de către
preşedinte(de exemplu, în Franţa şi Irlanda) sau la propunerea reginei (Marea Britanie). Numirea în funcţie a persoanelor
desemnate a exercita atribuţiile ombudsmanului naţional se realizează pentru perioade diferite, cuprinse între 5 şi 7 ani.
În majoritatea statelor, ombudsmanul este ajutat de unul sau mai mulţi adjuncţi, în funcţiile de complexitatea sarcinilor
care îi intră în sfera de atribuţii. În acest sens, în analizele efectuate supra, am identificat şi practica numirii unui
adjunct(sau mai multora) pe probleme specifice, cum ar fi drepturilor copilului, pentru populaţia romani (de exemplu, în
Grecia), pentru cei ale căror drepturi au fost încălcate în cadrul sistemului sanitar (de exemplu, Marea Britanie), dar şi
pentru cei care sunt încarceraţi sau privaţi de libertate dintr-un motiv sau altul, ca urmare a implementării Mecanismului
Naţional de Prevenire a Torturii.
În privinţa dimensiunii competenţelor, observăm că, din ombudsmani membri ai Reţelei europene analizaţi de noi, un
număr redus are în competenţă şi investigarea judecătorilor şi sesizarea cu privire la abaterile disciplinare ale acestora,
săvârşite în procesul de exercitare a atribuţiilor ce le revin. Remarcăm, de asemenea, că la unul din ombudsmani există
iniţiativa de realizare a unui forum pentru depunerea unei petiţii publice, la care să contribuie toţi cei care se consideră
lezaţi în problema supusă atenţiei pe acest canal de comunicare.
67 http://www.aomf-ombudsman-francophonie.org.
68 www.eoi.at.
69 www.theioi.org.
Ca obligaţii generale şi comune, constatăm că, pentru toţi combudsmanii înregistraţi supra se impune îndatorirea de a
prezenta anual un raport Parlamentului, privitor la activitatea desfăşurată pe parcursul anului respectiv, în probleme legate
de respectarea drepturilor omului de către autorităţile publice. De asemenea, în afară de prezentarea raportului anual,
ombudsmanul membru al Reţelei nu primeşte ordine sau recomandări de la nicio autoritate, fiind o instituţie independentă.
O altă trăsătură comună ce apare la majoritatea ombudsmanilor din Reţea este reprezentată de instituirea Mecanismului
Naţional de Prevenire a Torturii, implementat ca urmare a ratificării Protocolului Opţional la Convenţia împotriva torturii
şi a altor tratamente crude, inumane sau degradante, adoptată de Adunarea Organizaţiei Naţiunilor Unite de la New York,
la 18 decembrie 2002.
Carateristicile Ombudsmanul European

1. Ombudsmanul European este un organ unipersonal, având natura juridică de împuternicit cu
atribuţii precise al Parlamentului European, care îl numeşte pentru un mandat de 5 ani, ce poate fi reînnoit fără restricţii. El
îşi exercită atribuţiile în deplină independenţă, în interesul general al
Comunităţilor şi în interesul cetăţenilor Uniunii Europene. Pentru a-şi putea îndeplini misiunea,
Ombudsmanul European dispune de un secretariat, care este o adevărată organizaţie. El este asistat de 30 de persoane
calificate (jurişti, administratori, secretare etc.)..
Ombudsmanul European. Reglementarea legală
64
6


tel 0721736034
Ombudsmanul European are ca obiectiv principal realizarea transparenţei administrative unionale, concretizată prin
realizarea unor anchete proprii în cazurile deduse;44 statutul şi condiţiile generale de exercitare a atribuţiilor sunt stabilite de
Parlamentul european, cu avizul Comisiei şi aprobarea Consiliului, votată de acesta cu majoritate calificată. 45
La textul din tratatele invocate, se adaugă următoarele reglementări, prin care se asigură funcţionarea specifică a
Ombudsmanului European:
Decizia nr. 94/262 a Parlamentului European privind statutul şi condiţiile generale de exercitare a funcţiilor
mediatorului;46
În iunie 2008, s-a modificat statutul Ombudsmanului European, noile regulementări acordând acestuia acces deplin la
documentele Uniunii Europene în cadrul anchetelor lui, clarificând regulile privind mărturiile funcţionarilor care nu depun
declaraţii nici ca persoană fizică, nici în cadrul unei anchete, ci ca funcţionar responsabil de un anumit dosar şi recunosc
necesitatea ca Ombudsmanul European să colaboreze cu instituţiile naţionale pentru promovarea şi protecţia drepturilor
fundamentale.47
Decizia Ombudsmanului European cu privire la adoptarea dispoziţiilor de executare, adoptată la 8 iulie 2002, care
reglementează funcţionarea internă a funcţiei Mediatorului şi care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003. Dreptul de a se
adresa cu plângere Mediatorului este prevăzut în textul Constituţiei art. I-10 la Titlul II „Drepturile Fundamentale şi
Cetăţenia Uniunii” şi în Carta drepturilor fundamentale art. II-103.48
Codul european de bună conduită administrativă.
Misiunea49
Ombudsmanului European este apărarea persoanelor în cazurile de proastă administrare în activitatea instituţiilor şi
organelor comunitare, cu excepţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în ceea ce priveşte activitatea jurisdicţională.
3. Principalele mijloace de acţiune ale Ombudsmanul European sunt:
a. Raportul anual, susţinut în faţa Parlamentului European, în care prezintă rezultatele anchetelor sale, şi care conţine date
privitoare la petiţiile soluţionate de către Ombudsman, diferitele probleme cu care s-a confruntat în exercitarea
competenţelor sale. Raportul se publică pentru a fi accesibil oricărei persoane. 50
49 Condiţiile generale de exercitare a funcţiei au fost stabilite prin Decizia nr. 94/262 din 9 martie 1994 a Parlamentului – J. Of. L 113/15 din 4 mai 1994.
50 A se vedea Gheorghe Iancu, Avocatul Poporului, 2004, p. 21.
b. Raportul special, care se transmite la sfârşitul anchetei Parlamentului European şi instituţiei sau organului comunitar
reclamat şi care poate conţine recomandări de natură a elimina cazul de proastă administrare şi de a da satisfacţie
reclamantului. 51
Ombudsmanul stabileşte un raport conţinând recomandări, dacă estimează că:
- este posibil ca instituţia să elimine cazul de proastă administrare;
- cazul de proastă administrare are implicaţii generale.
În termen de 3 luni, se impune ca instituţia respectivă să trimită opinia sa circumstanţială Ombudsmanului European;
aceasta poate consta în a accepta decizia ombudsmanului şi a detalia măsurile luate pentru punerea în practică a
recomandărilor.
Dacă ombudsmanul analizează şi admite că opinia nu este satisfăcătoare, poate trimite un raport special Parlamentului
European, pentru cazul de proastă administrare. El trimite un exemplar al raportului petentului şi instituţiei în cauza 52.
Raportul anual şi raportul special pot conţine recomandări, iar Comisia de petiţii a Parlamentului este responsabilă de
redactarea raportului asupra activităţii Ombudsmanului. Aceste rapoarte sunt apoi dezbătute şi adoptate în plen. Raportul
este tradus în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.53
c. Anchetele sunt modalitatea prin care se stabileşte starea de fapt, ce ar putea reprezenta un caz
de proastă administrare, în cadrul cărora are dreptul să solicite instituţiilor şi organelor comunitare orice informaţii sau
documente necesare clarificării situaţiei şi să audieze funcţionarii sau agenţii ce aparţin acestora; 54
65
6


tel 0721736034
În termenii praxisului comun, Ombudsmanul European desfăşoară anchete pe baza sesizărilor primite, dar poate desfăşura
şi anchete din propria iniţiativă; capacitatea de a recurge la o anchetă din proprie iniţiativă permite Ombudsmanului să
analizeze un caz de proastă administrare, precizat într-o plângere, chiar dacă ea este făcută de o persoană neabilitată să
sesizeze Ombudsmanul.55
d. Comentariile critice pot fi formulate dacă se estimează că:
- nu este posibil pentru instituţia în cauză să elimine cazul de proastă administrare;
- cazul de proastă administrare are implicaţii generale.56
Extras
- sursa: “Institutia Ombudsmanului” la nivel European GRIGORE ALEXANDRU JIANU Ed. IRDO 2013
66

ADL 3 Mai 2022 Digital Sign

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ADL 3 Mai 2022 Digital Sign

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

ANGHELUS Semnat digital de

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

Capitolul 1 Înființarea Autorității Române de Supraveghere a Aplicării Legilor, (A.R.S.A.L)

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

Capitolul 2 Înființarea funcției publice de ombudsman operativ in Romania - Avocatul de

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

Capitolul 3 Organizarea şi funcţionarea Autorității Române de Supraveghere a Aplicării

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

Capitolul 4 Organizarea și personalul

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

fișei postului de ombudsman operativ, de anchetă, control și supraveghere a respectării legilor

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

Operativ al A.R.S.A.L. care se da în urma sesizării și pronunțării Comisiei de control și

Capitolul 6 Norme de procedură specială specifice domeniului activităților de sezizare,

Secțiunea nr. 1 Sesizarea și înregistrarea lucrărilor

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

Secțiunea a - II-a Supravegherea aplicării legilor. Acte de control și Raportul de Constatare

Art. 10 (1) În urma primirii și înregistrării sesizării de către funcționarul de serviciu

Secțiunea a III-a Raportul de expertiza, constatare și sancționare (R.E.C.S.)

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

Art. 11 (1) În activitățile procedurale avocații de drepturi și libertăți (ADL) finalizează

Secțiunea a IV-a Conținutul Raportului de Expertiză, Constatare și Sancționare. Efecte și

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

Secțiunea a -V-a Sezizarea din oficiu a altor autorități

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

Capitolul 4. Procedura obligatorie a contestației prealabile.

Secțiunea I - Etapa procedurii prealabile. Contestația prealabilă

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

Art.14 (1) Contestațiile împotriva Rapoartelor de Expertiza, Constatare și Sancțiune ale

Capitolul 5. Judecată în fața instanței de fond

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

înscrisurilor anexate la sesizarea depusă la A.R.S.A.L. Tribunalul competent judecă în complet de 2

Capitolul 6. Judecata în fața instanței de Apel la secția de contencios administrativ

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

Capitolul 7. Executarea silită

Capitolul 8 Sancțiunile procedurale in materia contenciosului contravențional. Ierarhizarea

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

Secțiunea a II a- Cauze Minore

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

Secțiunea a -II -a - Cauze Medii

Secțiunea a -III -a - Cauze Majore

JUS * BONA-FIDES * LEX

Av. ION GABRIEL ANGHELUS

Capitolul 9 Contraventii speciale

Art. 22 Înfrângerea drepturilor și libertăților fundamentale