Analiza what-if

Analiza what-if este o modalitate de a genera şi vizualiza un tabel de date care ne arată, în
cadrul aceleiaşi foi de calcul, schimbarea rezultatelor din celulele care au formule, în urma
schimbării valorii datelor din formulele respective. Analiza what-if constituie o cale rapidă de
a calcula versiuni multiple pentru aceeaşi formulă de calcul. Mediul Excel permite două tipuri
de analiză what-if – cu o variabilă şi cu două variabile.

Analiza what-if cu o variabilă o putem "exersa" prin urmărirea modului în care se schimbă
suma coeficienţilor de actualizare la schimbarea costului capitalului (dobânda la împrumutul
bancar), considerând constant numărul anilor de amortizare a investiţiei. Suma coeficienţilor
de actualizare este calculată cu formula:
n
1
∑ (1 + c )
1
n

unde n este numărul anilor de amortizare a investiţiei şi c costul capitalului. Analiza what-if
cu o variabilă se poate face în două feluri: "pe rânduri" şi "pe coloane".

Rezolvarea "pe coloane" este astfel:

• Datele de intrare (n şi c) se pun pe o coloană – fig.125 (stânga);
• Formula de calcul trebuie să facă referire la o celulă "de intrare" – fig.125 (dreapta);
• Într-o coloană, se introduc toate datele care vor substitui valoarea din celula "de
intrare" (celulele A5 ... A10) – fig.126 (stânga);
• Se selectează blocul de celule cu formula şi datele de substituţie – fig.126 (dreapta);
• Se accesează itemul Data şi se alege opţiunea Table... – fig.127 (stânga);
• Se introduce adresa celulei "de intrare" în Column input cell: – fig.127 (dreapta).
• În dreptul fiecărui c tabelul redă suma coeficienţilor de actualizare. La modificarea
datelor din celula A2 se modifică numai rezultatul din celula B4 – fig.128.

Fig.125. Datele de intrare (stânga) şi formula de calcul (dreapta)

– 86 –
 Fig.126. Introducerea datelor de substituţie (stânga); selectarea datelor şi a formulei (dreapta)

Fig.127. Alegerea opţiunilor (stânga) şi specificarea adresei celulei "de intrare" (dreapta)

Fig.128. Tabelul cu date (stânga); la schimbarea dobânzii din A2 se schimbă doar rezultatul din B4 (dreapta)

Analiza what-if cu două variabile se face în mod analog, cu singura deosebire că datele care
urmează a înlocui cele două celule "de intrare" vor fi aranjate astfel: o serie de date vor fi pe
un rând iar cealaltă serie pe o coloană.

– 87 –
Analiza what-if cu două variabile o putem "exersa" pe o expresie matematică cu două
variabile de tipul x2 + y2.

Rezolvarea se face astfel:

• Se introduce formula de calcul care în acest caz trebuie să facă referire la două celule
"de intrare" – fig.129 (stânga);
• În aceeaşi coloană cu formula se introduc toate datele care vor substitui valoarea din
celula "de intrare" A1 (celulele A2 ... A10) – fig.129 (dreapta);
• În acealaşi rând cu formula se introduc toate datele care vor substitui valoarea din
celula "de intrare" B1 (celulele B2 ... F2) – fig.130 (stânga);
• Se selectează blocul de celule cu formula şi datele de substituţie – fig.130 (dreapta);
• Se accesează itemul Data şi se alege opţiunea Table... – fig.131 (stânga);
• Se introduc adresele celulelor "de intrare" în câmpurile Column input cell: şi Row
input cell: – fig.131 (dreapta).
• În dreptul fiecărui combinaţii x, y tabelul redă suma lor la pătrat – fig.132.

Fig.129. Introducerea formulei (stânga) şi introducerea primei serii cu date de substituţie (dreapta)

Fig.130. Introducerea seriei a doua cu date de substituţie (stânga) şi selecţia întregului bloc de celule (dreapta)

– 88 –
 Fig.131. Alegerea opţiunilor (stânga) şi specificarea adresei celulelor din care se substituie datele (dreapta)

Fig.132. Tabelul cu date – în dreptul fiecărei combinaţii x,y apare suma lor la pătrat

Analiza what-if este utilizată şi la elaborarea scenariilor care, la rândul lor îşi găsesc utilitate
în previziuni, cel mai adesea de natură economică. Un scenariu este un set de valori pe care
mediul Excel le stochează şi le poate substitui automat.

De exemplu, la întocmirea unui plan de afaceri, nefiind sigură valoarea cifrei de afaceri sau
cea a costului capitalului (fenomene prezente în economiile ţărilor în tranziţie), se pot
imagina situaţii favorabile şi nefavorabile.

Pentru compararea scenariilor se poate elabora apoi un raport care le sintetizează în aceeaşi
foaie de calcul. Raportul se poate concepe astfel încât să alăture scenariile unul lângă celălalt
sau să le condenseze într-un tabel pivot (aşa cum s-a prezentat în pag. 82-84). Concluziile
astfel obţinute pot sta la baza deciziei favorabile sau de respingere a investiţiei.

– 89 –