2.25.

Vorbirea directă şi vorbirea indirectă

Pentru a prezenta într-un text cuvintele cuiva, avem la dispoziţie două posibilităţi: vorbirea directă şi
vorbirea indirectă.
Vorbirea directă redă cuvintele cuiva exact aşa cum au fost pronunţate. În general, este introdusă cu
semnul două puncte şi cu linia de dialog:
Mario mi chiese: – Mi telefonerai?
De asemenea, poate fi pusă între ghilimele:
Mario mi chiese: “Mi telefonerai?”

Vorbirea indirectă reproduce cuvintele cuiva nu textual, ci indirect, subordonându-le unui verb
declarativ (dire, dichiarare, affermare, sostenere, chiedere, domandare, rispondere etc.) sau de comandă
(ordinare, prescrivere, comandare etc.):
Mario mi chiese se gli avrei telefonato.

În trecerea de la vorbirea directă la vorbirea indirectă, trebuie să avem în vedere că:

– Propoziţiile enunţiative, potenţiale şi volitive se transformă în propoziţii subordonate completive

directe:
Vorbirea directă Vorbirea indirectă
Mario mi ha detto: “Non ho voglia di studiare”. Mario mi ha detto che non aveva voglia di studiare.

– Propoziţiile interogative directe devin propoziţii subordonate interogative indirecte:

Vorbirea directă Vorbirea indirectă
Mario mi chiede: “Hai visto il mio quaderno?” Mario mi chiede se ho visto il suo quaderno.

– Când verbul regent este la persoana a III-a, pronumele (personale şi posesive) şi verbele la persoana I
şi a II-a trec la persoana a III-a:
Vorbirea directă Vorbirea indirectă
Mario dice: “Il libro è mio”. Mario mi dice che il libro è suo.

În unele cazuri avem trecerea de la persoana a II-a la persoana I:

Vorbirea directă Vorbirea indirectă
Mario mi chiede: “Hai vinto tu?” Mario mi chiede se ho vinto io.

– Alte modificări, referitoare la adjectivele demonstrative, la adverbele de timp şi de loc şi la verbul

venire:
Vorbirea directă Vorbirea indirectă
questo, questa quello, quella
costui quegli
ora allora
oggi quel giorno
domani il giorno dopo
ieri il giorno prima
qui, qua lì, là
venire andare

Ho detto a Mario: “Arriverò domani”. Ho detto a Mario che sarei arrivato il giorno dopo.
Mario mi dice: “Ti aspetto qui”. Mario mi dice che mi aspetta lì.
Mario mi dice: “Vieni a casa mia”. Mario mi dice di andare a casa sua.
 – Când verbul din propoziţia regentă este la trecut, modurile şi timpurile verbale se schimbă conform
următoarelor reguli:
dacă în vorbirea directă avem: în vorbirea indirectă avem:
– indicativ prezent sau imperfect – indicativ imperfect
Mario disse: “Sono stanco”. Mario disse che era stanco.
Mario disse: “Ero stanco”. Mario disse che era stanco.

– indicativ perfect simplu sau compus – indicativ mai mult ca perfect

Mario disse: “Sono stato bocciato”. Mario disse che era stato bocciato.

– viitor simplu – condiţional trecut

Mario disse: “Me ne andrò”. Mario disse che se ne sarebbe andato.

– viitor anterior – conjunctiv mai mult ca perfect

L’allenatore disse: “Quando sarete allenati L’allenatore disse che quando si fossero allenati
potrete riposare”. avrebbero potuto riposare.

– imperativ – conjunctiv imperfect sau infinitiv prezent

Mario ordinò: “Andatevene!” Mario ordinò che se ne andassero.
Mario ordinò di andarsene.

– Dacă vorbirea directă conţine o întrebare, când verbul din propoziţia regentă este la trecut, modurile şi
timpurile verbale se schimbă conform următoarelor reguli:
dacă în vorbirea directă avem: în vorbirea indirectă avem:
– indicativ prezent – conjunctiv imperfect
Mario mi chiese: “Tu studi?” Mario mi chiese se io studiassi.

– indicativ trecut – conjunctiv mai mult ca perfect

Mario mi chiese: “Tu hai studiato?” Mario mi chiese se io avessi studiato.

– Dacă în vorbirea directă verbul din propoziţia regentă este la prezent sau la viitor, nu au loc modificări
în ce priveşte modurile şi timpurile verbale:
Vorbirea directă Vorbirea indirectă
Mario mi dice: “Studio”. Mario mi dice che studia.
Mario mi dirà: “Studiavo”. Mario mi dirà che studiava.