Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ROMÂNEASCĂ
Coordonatori ştiinţifici:
Conf.univ.dr. Alexandru Amititeloaie
Asist. Univ.Năvodariu Tania
Creangă Florin Arcadie
Universitatea „George Bacovia” Bacău
Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice și Administrative
Specializarea Drept
ABSTRACT
Keywords
Refugiat, protecția refugiatului, drepturi si obligațiile refugiaților, încetarea formei de
protecție, relocare
Introducere
Conform Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948, ”orice persoană are dreptul
să se mute și să trăiască în interiorul granițelor oricărui stat” [1], însă refugiatul este individul care
migrează către o altă țară, alta decât cea de origine din cauza unor temeri legate de persecuție,
sclavie, cercuri politice sau oprinii și orientări cu privire la rasă, religie, naționalitate sau care fac
calitatea de apartenență a unui grup având propriile convicțiuni. Forma de protecție este instituită
atunci când există situații care atentează la viața proprie a imigrantului.
Pe plan internațional, sediul materiei privind dispozițiile statutului de refugiat sunt cuprinse
în Convenția din 1957 și Protocolul din 1967, iar la nivel european,situația refugiațiolor este
reglementată în Convențtia europeană a drepturilor omului, Art 3 și în Carta drepturilor
fundamentale în Uniunea Europeană Art 18, Art 19.
În România, pe lângă statutul de refugiat, prevăzut în Convenția de la Geneva 1951, se mai
poate conferi și o protecție complementară în situația în care migrantul a solicitat azil, dar nu
îndeplinește condițiile de obținere a statutului de refugiat și nici nu poate fi expulzat în țara de
origine deoarece există riscul ca viața să-i fie pusă în pericol.
Statutul juridic în România cu o formă de protecție, este reglementat de Legea 112/2006
privind azilul în România, iar integrarea acestora se face prin Ordonanța 44/2004 privind integrarea
socială a străinilor care au dobândit o formă de protecție în România. [2]