3.3.

Termenul de acceptare a ofertei

Termenul pentru acceptarea ofertei depinde de faptul dacă oferta a fost:

a) Adresată unei persoane prezente – acceptarea poate fi doar pe loc
(art.1036 alin.1 Cc).
Se aplică şi când oferta este făcută de la om la om instantaneu prin telefon
sau alte mijloace de comunicaţie instantanee (live chat, audiovideo comunicare
online, Skype etc).
b) Adresată unei persoane absente, care nu se află în acelaşi loc şi este
transmisă prin poştă, curier, telegraf, e-mail, etc.:
1. Dacă ofertantul a stabilit un termen pentru acceptare – acceptarea poate fi
făcută doar în termen (art.1037 Cc) sub sancţiunea caducităţii ofertei (art.1034 Cc);
2. Dacă oferta nu conţine un termen de acceptare sau este nejustificat de mic
– poate fi acceptată doar pînă în momentul în care ofertantul se poate aştepta, în
condiţii normale, avînd în vedere mijloacele de comunicare folosite de ofertant, la
parvenirea răspunsului. Art.1036 alin.2 Cc.

3.4. Acceptarea tardivă

Acceptarea este tardivă atunci când nu parvine în termenu stabilit sau

parvine cu depăşirea lui.
Dacă acceptul parvine tardiv la ofertant, acesta este o nouă ofertă (art.1039
alin.1 Cc).
Excepţie:
Acceptul tardiv produce efecte dacă ofertantul comunică neîntârziat
acceptantului că o consideră în termen (art. 1040 alin.1 Cc).
În acest caz, contractul se consideră încheiat din momentul când acceptarea
tardivă a parvenit ofertantului, nu din momentul când notificarea privind
comunicarea despre calificarea acceptului în termen a ajuns la acceptant (art.1040
alin.1 Cc).
Dacă acceptul a fost expediat în termen, dar a ajuns cu întârziere din cauze
ce nu depind de voinţa acceptantului (forţa majoră, greva lucrătorilor serviciilor
poştale) (art.1040 alin.2 Cc):
– el este tardiv numai dacă ofertantul comunică imediat faptul întârzierii.

3.5. Revocarea acceptării (art.1034 Cc)

Revocarea acceptării este guvernată de aceleasi reguli ca şi revocarea ofertei.
Legiuitorul stabilește că acceptarea ofertei se consideră revocată dacă înștiinţarea
despre revocare parvine ofertantului înaintea acceptării sau concomitent cu ea.
Totodată, spre deosebire de ofertă, unde legiuitorul a reglementat oferta
irevocabilă, în cazul acceptării nu poate fi pusă o asemenea problemă, deoarece,
din moment ce acceptarea ajunge la ofertant, contractul se consideră încheiat, iar o
eventuală revocare nu ar fi posibilă, părţile intrând pe teritoriul forţei obligatorii a
contractului, care poate fi modificat sau rezolvit numai în conformitate cu clauzele
sale ori prin acordul părţilor dacă legea nu prevede altfel. Din aceste considerente,
acceptarea nu poate fi revocată nici atunci când, în virtutea ofertei, a practicii
stabilite între părți și a uzanțelor, acceptantul poate să-și manifeste consimțământul
prin săvârșirea unor acțiuni fără notificarea ofertantului. in moment ce a săvârşit
aceste acţiuni, contractul se consideră încheiat, acceptarea producând efecte din
momentul săvârşirii acţiunilor. Deci, din moment ce acceptarea a ajuns la ofertant
sau acceptantul a săvârşit acţiunile necesare pentru manifestarea consimţământului
său fără notificarea ofertantului, nu poate fi pusă problema revocării ei, ci doar
problema rezilierii contractului deja incheiat. Eventuala răspundere a acceptantului
va avea o natură contractuală, acesta fiind obligat să repare prejudiciul cauzat
pentru neexecutarea obligaliilor sale contractuale.
Lipsa efectului obligaţional permite persoanei să revină asupra voinţei sale
exprimate, printr-o manifestare de voinţă nouă, care va trebui exteriorizată în
condiţii de valabilitate, fie raportată la condiţiile de valabilitate ale actului juridic,
fie la principiul simetriei formei. În concordanţă cu regulile privind recepţia ofertei
sau a acceptării, ceea ce contează este ca retragerea să ajungă la destinatar, chiar
dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea. De exemplu, contractul nu se va considera
încheiat dacă acceptarea şi retragerea ei au ajuns concomitent la ofertant, dar acesta
ia cunoştinţă doar de acceptare.
Destinatarul ofertei este în drept să revoce acceptarea ofertei.
Revocarea acceptării ofertei produce efecte dacă:
- înștiințarea despre revocare parvine ofertantului înaintea acceptării sau
concomitent cu ea.

4. Momentul și locul încheierii contractului

Determinarea momentului încheierii contractului se face în funcţie de

încheierea contractului:
1. între prezenţi (ofertantul şi acceptantul se află față în față sau în situații
similare, adică prin telefon sau alte mijloace de comunicaţie instantanee (live chat,
audiovideo comunicare online, Skype etc) – momentul este acela în care ofertantul
şi acceptantul cad de acord asupra încheierii contractului (art.1047 alin.1 Cc);
2. între absenţi – oferta se trimite prin poștă, curier, telegraf, e-mail, etc.,
dar și în cazul în care între ofertă și acceptare trece un interval de timp.
Dificultatea determinării momentului încheierii contractului constă în faptul
că momentul manifestării voinței de acceptare a destinatarului ofertei nu coincide
cu acela al cunoașterii acceptării de către ofertant.
În aces caz se impune necesitatea analizei sistemelor care stau la bază
momentului încheierii contractului.
Sistemele care stau la baza încheierii contractului între absenţi:
a) Emisiunii (declaraţiunii):
- contractul se consideră încheiat din momentul acceptării ofertei chiar dacă
nu a comunicat acceptarea sa ofertantului.
Exemplu:
1) acceptarea tacită a mandatului, dacă rezultă din actele sau din tăcerea
mandatarului(art.1473 Cc);
 2) momentul săvârşirii acţiunii (art. 1042 alin. 2 Cc).
Critica sistemului:
Nu se poate stabili cu siguranţă momentul încheierii contractului;
Nu oferă nicio certitudine, deoarece înainte de a fi expediată acceptarea către
ofertant acceptantul poate reveni oricând. Acceptantul ar putea solicita despagubiri
fără ca ofertantul să cunoască că contractul a fost încheiat.
b) Expedierea acceptului (mail-box theory) (dr.american, englez,
Japonia):
– momentul încheierii contractului este cel în care acceptantul a expediat
răspunsul său afirmativ (scrisoare, telegramă), chiar dacă nu a ajuns la cunoştinţa
ofertantului.
Neajunsurile:
Ofertantul ia cunoştinţă de încheierea contractului mai târziu când primeşte
corespondenţa privind acceptarea ofertei.
Riscul: implică răspunderea ofertantului pentru executarea cu întârziere a
obligaţiilor contractuale. Este inechitabil, injust, deoarece nu are de unde să
cunoască că acceptantul a expediat acceptul la ofertă.
c) Recepţiei acceptării de către ofertant:
– momentul încheierii contractului este cel în care răspunsul a ajuns la
ofertant, indiferent de faptul dacă ofertantul a luat sau nu cunoştinţă de conţinutul
lui.
Este consacrat la art.18 pct.2 Conv. ONU asupra contractelor de vânzare
internaţională de mărfuri (Viena, 1980), ratif.Hot.Parlam. nr.115 din 20 mai 1994.
Dezavantajul:
Contractul se consideră încheiat, deşi ofertantul nu cunoaşte că a avut loc
acceptarea.
Depăşirea dezavantajului:
Primirea acceptului marchează însăşi cunoaşterea ei de ofertant. Prudenţa şi
diligenţa persoanei care primeşte şi citeşte corespondenţa.
Efectul primirii corespondenţei:
- operează prezumţia că ofertantul a luat cunoştinţă de accept.
d) Sisetmul informării:
– ofertantul ia cunoştinţă de acceptare.
Dezavantajul:
Există posibilitatea liberului arbitru din partea ofertantului, care pentru a
evita încheierea contractului, nu deschide corespondenţa primită de la acceptant.
Sistemele care stau la baza încheierii contractului în Codul civil
Sistemul recepţiei:
Regula generală aplicată doar contractelor consensuale (art.1027 alin.1).
Contractele reale – momentul transmiterii bunului.
Contractele solemne – momentul îndeplinirii condiţiilor de formă (art.1028
Cc și art.316 Cc).
Importanţa cunoaşterii momentului încheierii contractului

- Se stabileşte capacitatea părţilor de a contracta;

 - Se constată cauzele de nulitate, existenţa viciilor de consimţământ;
- Se produc efectele nulităţii (art.331 alin.1 Cc – încetarea cu efect
retroactiv din momentul încheierii);
- Se produc efectele rezoluţiunii, contractul încetează cu efect retroactiv
din momentul încheierii;
- Se stabilete legea aplicabilă în caz de conflic de legi (art.7 alin.4,5
Cc);
- Se produc efectele contractului, dacă legea sau părţile nu prevăd un alt
termen;
- Începe curgerea anumitor termeni convenţionali sau legali
(prescripţia);
- Dreptul internaţional privat, dacă contractul conţine elemente de
extranietate;
- Momentul încheierii contractului determină şi locul încheierii lui.
Locul încheierii contractului – acel unde s-a realizat acordul de voinţă a părților.
Între prezenţi – locul aflării părţilor;
Prin corespondenţă, telefon sau alte mijloace – domiciliul sau sediul ofertantului
(art.1047 alin.2 Cc), dacă în contract nu este indicat locul încheierii.
Contractele solemne – locul îndeplinirii condiţiilor de formă.
Contractele reale – locul remiterii lucrului.
Locul încheierii – locul executării obligaţiilor (art.859 Cc)
Uneori obligaţiile se execută la locul încheierii contractului, exemplu: cumpărarea
din magazine a produselor alimentare.
Locul încheierii contractului nu coincide cu locul executării obligaţiilor,
exemplu: acţiunea de apărare a drepturilor consumatorilor poate fi intentată şi în
instanţa de la domiciliul reclamantului sau în instanţa de la locul încheierii sau
executării obligaţiilor (art.39 alin.10 CPC).
Importanţa cunoaşterii locului încheierii contractului – dreptul internaţional
privat
Se determină legea aplicabilă în caz de conflict de legi dacă contractul conţine
elemente de extranietate;
Se determină instanţa competentă să soluţioneze litigiul (art.39 alin.10 CPC).

5. Încheierea contractului la licitație

Încheierea contractului la licitaţie comportă anumite particularităţi cu caracter

derogator de la regulile generale care guvernează incheierea contractelor. La
licitație contractul se încheie prin adjudecare. O ofertă se stinge de îndată ce este
emisă o supraofertă sau licitaţia se închide fară ca adjudecarea să fie atribuită.
În principiu, la licitaţie poate fi încheiat orice contract dacă acest fapt nu
contravine naturii lui. De exemplu, încheierea contractului de donaţie la licitaţie
contravine naturii sale juridice. De asemenea, la licitaţie nu ar putea fi incheiat
contractul de societate civilă.
Încheierea contractelor la licitaţie poate fi benevolă sau obligatorie. Participanţii la
circuitul civil pot recurge în mod liber la acest procedeu de încheiere a
contractului. Astfel, Codul civil prevede posibilitatea încheierii la licitatie a
contractului de vănzare-cumpărare. Totodată, în virtutea anumitor prevederi
imperative ale legii, încheierea contractului la licitatie este obligatorie.
Astfel, din prevederile art. 77 alin. (5) din Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind
administratia publică localăl, înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în
locațiune a bunurilor proprietate a unitătii administrativ-teritoriale se fac prin
licitatie publică, organizată în conditiile legii, cu exceptia cazurilor stabilite expres
de lege. Codul de executare al Republicii Moldova reglementează procedura de
desfăşurare a licitaţiei în cazul vânzării silite a bunurilor debitorului (art. 125-
143). La fel, Codul fiscal al Republicii Moldova reglementează procedura
executării silite a obligaţiilor fiscale. Astfel, reieşind din prevederile art. 203 alin.
(1) din Codul fiscal, comercializarea bunurilor sechestrate se efectuează la licitaţie.
Art. 203 alin.(4) din Codul fiscal prevede că bunurile sechestrate se
comercializează la licitaţia cu strigare. Dacă la licitaţia cu strigare nu s-a înscris
nici un participant sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, organul fiscal,
în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de înscriere la licitaţia la
care nu s-a înscris nici un participant sau de la efectuarea licitaţiei, va anunţa o
licitaţie cu reducere. Capitolul 10 din Titlul V al Codului fiscal (art. 208-213)
reglementează procedura desfăşurării licitaţiilor pentru comercializarea bunurilor
sechestrate.
Licitaţiile pot fi deschise şi închise. La licitaţiile deschise poate participa orice
persoană interesată, iar la licitaţiile închise pot participa doar persoanele invitate
special. De regulă, licitaţiile închise se organizează pentru a nu admite participarea
societăţilor comerciale care nu dispun de o reputaţie profesională corespunzătoare
şi de resurse umane şi materiale suficiente pentru a destăşura o anumită activitate
sau a procura anumite bunuri.
Încheierea contractului la licitaţie presupune trei etape:
a) anterioară desfăşurărh licitaţiei;
b) de desfăşurare propriu-zisă a licitației;
c) post licitație.
La etapa anterioară desfăşuraririi licitației, au loc activități organizatorice menite să
asigure buna organizare şi desfăşurare a licitaţiei. Aceste activităţi sunt precedate
de luarea deciziei privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiei.
În cazul organizării licitaţiilor în scop de privatizare, decizia privind expunerea la
licitaţie a bunurilor este luată de organele abilitate cu aceste atribuţii prin lege, şi
anume Agenţia Proprietăţii Publice de pe lângă Ministerul Economiei şi
Comerţului în cazul privatizării bunurilor proprietate publică a statului; autorităţile
administraţiei publice ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul intăi şi de
nivelul al doilea în cazul proprietăţii unităţilor administrativ-teritoriale; organele de
conducere ale societăţilor comerciale, intreprinderilor de stat/municipale, în baza
autorizaţiei autorităţilor administraţiei publice respective, în cazul selectării sau
comercializării către locatari a activelor neutilizate ale întreprinderilor. Licitaţiile
sunt organizate de autorităţile abilitate, care au dreptul de a îşi delega, în bază de
contract, către alte perşoane juridice atribuţiile de organizare a licitaţiilor.
În cazul organizării licitaţiilor în scopul valorificării masei debitoare în procesul de
insolvabililate, decizia este luată de comitetul creditorilor sau de adunarea
creditorilor, după caz (art.117 alin. (1) din Legea insolvabilităţii).
În cazul organizării licitaţiilor în scopul comercializării bunurilor sechestrate în
procedura de executare silită a obligaliilor fiscale, decizia de organizare şi
desfăşurare se ia de către organul fiscal. În procedura de urmărire a bunurilor
debitorului conform Codului de executare, decizia se ia de către executorul
judecătoresc (art. 128 alin. (1)). Ulterior, în baza deciziei respective, are loc
constituirea unei comisii de licitaţie, care se ocupă nemijlocit cu organizarea şi
desfăşurarea licitaţiei. În cazul valorificădi masei debitoare şi vânzării bunurilor de
către executorul judecătoresc, responsabil de organizarea şi desfăşurarea licitaţiei
este lichidatorul, respectiv executorul judecătoresc. in cadrul acestei etape,
urmează să fie publicat un anunţ despre data şi locul desfăşurării Publicarea
anunţului are loc cu cel puţin 15 zile Inainte de data desfăşurării ei. Organizatorul
licitaţiei urmează să publice un comunicat informativ cu privire la desfăşurarea
licitatiei, prin care aduce la cunoştinţă publicului locul desfăşurării. În cazul
licitaţiilor organizate în scop de privatizare, vânzătorul va publica cu cel puţin 15
zile Inainte de începerea licitaţiei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi,
după caz, în presa locală un comunicat informativ privind desfăşurarea licitaţiei
(pct. 11 din Regulamentul privind licitaţiile cu strigare şi cu reducere). La fel, în
cazul licitaţiilor organizate în vederea comercializării bunurilor sechestrate de
organele fiscale, licitaţia urmează să aibă loc la cel puţin 15 zile de la data
publicării comunicatului informativ în Monitorul Oficial al Republicii Moldova
(art. 209 alin. (6) din Codul fiscal, art. 129 alin. (3) din Codul de executare).
Licitaţia va avea loc la cel puţin 15 zile de Ia data anunţkii organizării ei, iar,
conform art. 118 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, licitaţia se va desfăşura în
decursul a 15 zile de la data publicării anunţului despre organizarea ei.
Sursele financiare pentru organizarea licitaţiilor provin din taxa de participare la
licitaţie, nerambursabilă, care se transferă la contul organizatorului licitaţiei. Taxa
de participare la licitaţie urmează a fi delimitată de acont, care reprezintă o sumă
de bani achitată de către participantul la licitaţie, a cărei mărime se determină
printr-o cotă procentuală, raportată la preţul bunurilor scoase la licitaţie. Spre
deosebire de taxa de participare la licitaţie, acontul se restituie participanţilor care
nu au avut câştig de cauză. Acontul câştigătorului este inclus în preţul bunului
procurat. Căştigătorului la licitaţie care nu doreşte să încheie contract nu i se
restituie acontul. În acest caz, acontul se aseamănă cu arvuna.
Desfăşurarea licitatiei. Licitatia este condusă de un licitant, desemnat organizatorul
de organizatorul licitației pe bază de contract, sau de persoana juridică care
exercită atribuțiile de organizator al licitației, dacă acest drept este prevăzut de
contractul în al cărui temei au fost delegate aceste atribuții.
Licitațiile pot fi de două feluri: cu strigare şi cu reducere. Licitaţia cu strigare se
caracterizează prin faptul că licitantul anuntă preţul de pomire şi pasul licitării,
adică suma cu care va creşte pretul la fiecare ridicare de mână, astfel încât, pornind
de la un pret anumit, se urmăreşte obţinerea unui prel mai mare. De exemplu,
conform art. 118 alin.(9) din Legea insolvabilitătii, licitatia este condusă
delicitator, în persoana lichidatorului, sau, după caz, de o persoană desemnată în
bază de coniract. Licitarea fiecărui lot de bunuri la licitaţia cu strigare incepe cu
anunţarea de către licitator a prețului inițial şi a pasului de ridicare a preţului. Cel
care acceptă preţul ridică biletul de participant participanti potpretinde la lot
propunănd un preţ mai mare cu unuI sau cu mai mulţi paşi de ridicare. Dacă
nimeni nu oferă un preţ mai mare decât cel acceptat, strigat de 3 ori de către
licitator, acesta anunţă cu o lovitură de ciocan adjudecarea lotului. Prevederi
similare există şi în Regulamentul privind licitatiile cu strigare şi cu reducere (pct.
22).
Licitaţia cu reducere se caracterizează prin faptul că licitantut anunţă preţul de
pomire şi pasul reducerii, adică suma cu care se va micşora preţul la fiecare
ridicare de mână, astfel încât, pornind de la un preţ anumit, se urmăreşte
comercializarea bunului chiar la un preț mai mic decât preţul de pornire. De regulă,
la licitaţia cu reducere se scot bunurile nesolicitate la licitaţiile cu strigare. Astfel,
conform pct. 23 din Regulamentul privind licitaliile cu strigare şi cu reducere,
bunurile nesolicitate ladouă licitaţii cu strigare, la decizia comisiei, pot fi expuse la
licitaţia cu reducere. Preţul iniţial deexpunere la licitaţia cu reducere se stabileşte
de vânzător, as«el incăt să nu fie mai mic decăt preţul iniţial indicat în comunicatul
informativ de vânzare a bunului la ultimul concurs sau la ultima licitaţie custrigare.
La fel, din prevederile art. 120 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, în cazul în care
licitaţia strigare repetată nu a avut loc, lichidatorul dispune imediat ca bunurile
iesolicitate la licitaţia cu strigare să fie scoase la cu reducere.
Din prevederile art. 120 alin. (2), (3), (4) şi (5) din Legea insolvabilităţii rezultă că
licitatorul începe licitaţia fiecărui lot cu anunţarea preţului maxim, care va fi preţul
iniţial de la licitalia cu strigare repetată, şi a pasului de reducere a preţului. Pasul
reducerii nu poate fi mai mare de 5% din preţul maxim. Dacă preţul redus a fost
strigat de 3 ori şi nici un participant nu şi-a exprimat dorinţa de a cumpăra lotul,
licitatorul reduce preţul cu incă un pas, declarând de fiecare dată preţul nou.
Licitatorul va reduce preţul până cănd unul dintre participanţi va fi de acord cu
preţul propus. Licitatorul îi va cere să confirme oferta şi să numească suma pentru
care este de acord să cumpere lotul. in caz de confirrnare, licitatorul strigă preţul de
3 ori, anunţând cu o lovitură de ciocan adjudecarea lotului. Dacă un alt participant
doreşte să cumpere lotul, acesta are dreptul să ridice preţul cu un pas sau cu mai
mulţi paşi, declarându-şi intenţia în timpul repetării preţului, pănă la lovitura de
ciocan, şi îşi va confirma oferta ridicând biletul de participant. in acest caz, licitaţia
cu reducere trece în licitaţie cu strigare. Reducerea preţului va continua până sc
ajunge la zero, după care lotul se scoate de la licitaţie. Comitetul creditorilor sau,
după caz, adunarca creditorilor poate stabili pentru unele loturi scoase la licitaţie
cu reducere limita la care poate fi redus preţul. Prevederi similare există şi în pct.
24, 25 şi 26 din Regulamentul privind licitaţiile cu strigare şi cu reducere, în art.
203 alin. (4) din Codul fiscal, în art. 140 alin. (2) din Codul de executare. ln cazul
propunerilor de majorare a preţului, licitaţia cu reducere se transformă în licitaţie
cu strigare.
Etapa post-licitație se caracterizează prin semnarea procesului-verbal al licitației și
achitarea prețului. În anumite cazuri se încheie și contractul în baza procesului
verbal al licitației.
Licitarea bunului este reluată în cadrul aceleiaşi condiții.
În cazul licitațiilor nule din motivul că nici unul dintre participanți nu și-a
manifestat dorința de a procura bunul sau că bunul a fost scos de la licitaţie, se
incheie proces-verbal al licitaţiel nule.
În cazul licitației nule din motivul scoaterii bunului de la licitație ca rezultat al
acțiunilor neconforme ale participanţilor, acontul se restituie numai participanţilor
care nu au contribuit prin acţiunile lor la scoaterea de la licitaţie a bunului.
În cazul în care refuză sau renunță să încheie contract, adjudecatarul pierde dreptul
de restituire a acontului. Ulterior, în decursul unei anumite perioade (pe parcursul a
20 de zile după semnarea procesului-verbal în cazul privatizării la licitație cu
strigare, a 7 zile în cazul privatizării la licitalie cu reducere şi a 10 zile în cazul
insolvabilitălii (art. 118 alin. (12) din Legea insolvabilită(iii), cumpărătorul achită
prejul bunului adjudecat.
În cazul neachitării în termen, vănzătorul are dreptul să anuleze rezultatele licitaţiei
prin emitere a unui ordin, iar în cazul bunurilor proprietate a unităţilor
administrativ-teritoriale, prin adoptarea unei decizii, ale căror copii se remit
cumpărătorului. În astfel de cazuri, acontul nu se restituie (pct. 34 din
Regulamentul privind licitaţiile cu strigare şi cu reducere). Participanţilor
necâştigători li se restituie acontul.

6. Încheierea contractului prin mijloace electronice

Datorită dezvoltării şi extinderii tehnologiei informațiilor, au fost create noi tehnici

de încheiere a contractelor, bazate pe mijloace electronice de comunicare la
distanţă. Multitudinea şi varietatea contractelor apărute în practică au condus la
extinderea sferei contractelor încheiate între absenți. Iată de ce a apărut necesitatea
elaborării unui cadru legislativ adecvat care să reglementeze încheierea
contractelor între absenţi prin intermediul mijloacelor electronice.
În acest sens, la nivelul Uniunii Europene a fost adoptată Directiva Parlamentului
European şi a Consiliului 2000/31/CE din 8 iulie 2000 privind anumite aspecte
juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului
electronic, pe piaţa intenă.
În doctrina de specialitate, s-a pus problema preciziei terminologice şi a delimitării
contractului incheiat prin mijloace electronice de contractul incheiat în formă
electronică şi de contractul electronic. Astfel, se menţionează că noţiunea contract
încheiat prin mijloace electronice reprezintă genul, iar celelalte noţiuni, specii ale
genului, deoarece se includ în prima noţiune. Contractul în formă electronică este
încheiat prin mijloace electronice de prelucrare a informaţiei şi poate fi probat prin
atare mijloace. Totodată, nu am putea considera că, în afară de forma verbală şi
scrisă (în sens larg) a actului juridic civil, există şi formă electronică. Astfel, din
prevederile art. 19, alin. (5) din Legea privind comertul electronic, după puterea
doveditoare, contractul electronic echivalează cu contractu întocmit în formă
scrisă.
Noţiunea de contract electronic este improprie, deoarece nu reprezintă o nouă
specie de contract. Astfel, incheierea anumitor contracte prin mijloace electronice
nu ne permite să afirmăm că ar exista contracte electronice.
În fond, incheierea contractelor prin mijloace electronice nu reprezintă altceva
decăt încheierea contractelor între absenţi prin intermediul unor mijloace tehnice
moderne.
Nu orice contract poate fi încheiat sub formă de contract electronic. Astfel, reieşind
din prevederile art. 19 alin. (6) din Legea privind comerţul electronic, sub formă de
contract electronic nu pot fl incheiate: a) contracte în a căror bază apar sau se
transmit drepturile de proprietate asupra bunurilor imobile, cu excepţia contractelor
de locaţiune sau de arendă; b) contracte a căror încheiere necesită, conform
legislaţiei, participarea instanțelor de judecată, autorităţilor administraţiei publice
sau demnitarilor publici; c) contractele de fidejusiune şi de gaj al valorilor
mobiliare, executate de persoane care acţionează în scopuri nelegate de activitatea
lor comercială; d) contractele reglementate de dreptul familial sau dreptul
succesoral. Mecanismul încheieril contractului în formă electronică, reglementat în
art. 18-22 din Legea privind comertul electronic, presupune intâlnirea, pe deplin
concordantă, a unei oferte de a contracta cu acceptarea ei.
Specificul încheierii contractul electronic constă în faptul că atât oferta, cât și
acceptarea eu sunt documente electronice.
Oferta este un document electronic prin care o persoană propune încheierea unui
contract și expediază altor persoane textul contractului. Oferta este valabilă în
termenul indicat în ea. Oferta poate fi retrasă până la momentul primirii de către
expeditorul ei a acceptării. Retragerea ofertei se face prin expedierea către
destinatar a înștiințării privind retragerea ei, în formă de document electronic, în
care trebuie să se indice cauzele retragerii.
Acceptarea reprezintă un document electronic prin care o persoană îşi exprimă
acordul de a încheia contract cu respectarea condiţiilor propuse în ofertă.
Acceptarea va conţine textul contractului propus de către ofertant, fără modificarea
clauzelor lui. În cazul în care ofertantului i se trimite acceptarea cu clauzele
contractului modificate, o astfel de acceptare se consideră o nouă ofertă. Oferta şi
acceptarea sunt guvernate de normele generale ale actelor legislative cu privire la
încheierea contractelor, precum şi cu privirc la documentele electronice.
Părți ale contractului electronic sunt: agentul comertulur electroar, pe de o parte, şi
cumpărătorul şi/sau beneficiarul, de altă parte (art. 19 in. (2) din Legea privind
comerţul electronic). Potrivit art. 11 alin. (1) din această lege, agentul comerţului
electronic este obligat să asigum celorlalți subiecți ai comerțului electronic şi
organelor de control ale statului accesul la informația autentică despre sine în
forrnă electronică.
Informația va cuprinde:
a) denumirea completă şi forma de organizare juridică, persoanei juridice; numele
şi prenumele, în cazul persoanei fizice inregistrate în calitate de întreprinzător
individual;
b) datele cu privire la înregistrarea de stat, codul fiscal al persoanei juridice sau al
intreprinzătorului individual;
c) adresa juridică, adresa de poştă electronică a persoanei, numărul, telefonului de
contact;
d) numărul şi termenul de valabilitate al licenţei sau autorizaţiei cazul în care,
pentru efectuarea activităţii, este necesară licenţă sau autorizaţie), precum şi
denumirea autorităţii administraţiei publice care a eliberat licența sau autorizaţia;
e) datele privind condițiile expedierii, preţurile bunurilor destinate vânzării, tarifele
lucrărilor sau ale serviciilor;
f) preţurile bunurilor, tarifele lucrărilor sau serviciilor, care trebuie indicate cu
precizarea reducerilor, includerii sau neincluderii în prețuri şi tarife a impozitelor;
g) date despre includerea sau neincluderea în prețuri şi tarife a cheltuielilor de
livrarc şi/sau altor cheltuieli, precum şi valoarea acestora, după caz;
h) alte date ce urmează a fi prezentate în conformitate cu contractul dintre părţi şi
cu actele legislative sau la decizia agenţilor comerţului electronic.
Obiect al comerţului electronic îl constituie bunurile, lucrările sau serviciile (art. 8
alin. (1) din Legea privind comerţul electronic).
Momentul şi locul încheierii contractului electronic
Reieşind din prevederile art. 21 alin. (4) al Legii privind comerţul electronic,
contractul electronic se consideră incheiat din momentul când partea care a
expediat oferta a primit acceptarea ei, expediată de cealaltă parte, dacă contractul
electronic nu prevede altfel. De asemenea, art. 21 alin.(5) al aceleaşi legi
menţionează că loc al incheierii contractului electronic se consideră cel în care se
află agentul comerţului electronic, dacă contractul electronic nu prevede altfel.