Modernismul

Este un curent literar inițiat la noi în 1919 de Eugen Lovinescu, a cărui doctrină pornește de la
ideea că există “un spirit al veacului” care impune procesul de sincronizare a literaturii române
cu literatura europeană, cunoscut și ca principiul sincronismului .Ideea de la care pornește Eugen
Lovinescu este aceea că civilizațiile mai puțin dezvoltate sunt influențate de cele avansate, mai
întâi prin imitația civilizației superioare, teoria imitației emisă de francezul Gabriel Tarde , iar
după implantare prin stimularea creării unui fond literar propriu .De aceea, teoria formelor fără
fond susținută de Titu Maiorescu este acceptată și de Lovinescu, dar acesta consideră că formele
pot să-și creeze uneori fondul.
Primul obiectiv al modernismului a fost promovarea tinerilor scriitori și imprimarea unui
tendințe moderniste în evoluția literaturii române, deziderat împlinit prin lansarea unor nume ce
vor deveni de prestigiu pentru literatura română: Liviu Rebreanu, Ion Barbu, Camil Petrescu,
Hortensia Papadat-Bengescu, Tudor Vianu, Ilarie Voronca, George Călinescu, Vladimir Streinu
ș. a.
În vederea modernizării literaturii române, Eugen Lovinescu trasează câteva direcții noi pe care
să se înscrie operele literare:
-tematica operelor literare să fie inspirată din viața citadină și nu din cea rurală: “a întoarce
spatele orașului pentru a privi numai la sat înseamnă a proceda reacționar”
-evoluția prozei de la liric la epic și a poeziei de la epic la liric
-crearea romanului obiectiv și a romanului de analiză psihologică
-intelectualizarea prozei și a poeziei – ilustrarea în operele literare a unor idei filosofice profunde
-Crearea intelectualului, ca personaj al operei literare

Teme ale creației lirice:

I.Poezia filozofică cuprinde mai multe subteme :
1)Poezia autodefinirii:
a)Ideea că omenirea este dominată de manifestări contradictorii “ruga de vecernie”
b)Omul este plămădit din materie și spirit: “portret”, “nehotărâri”, “binecuvântare”
c) omul este totuși o fire angelică, pură, o creație divină “Denie cu clopote”
2)Arta poetica:
a)Cuvântul este omnipotent, atotputernic, esența universului, crez poetic încărcat de arta
creatoare “rugă de seară”
b) omagiul adus opere literare, cărții, creație spirituale “Ex Libris”
c) elogiul adus pe poeziei, stihiilor “Dor dur” “Din drum”
d)estetica urâtului (maniera literară în care mult inovația stilistică argheziană constă în
revalorificarea cuvintelor, dându-le noi sensuri, cu ideea că acestea sunt atotputernice, pot
schimba esența universului) “ Fori de mucigai”, “Testament”
3)Viziunea asupra morții
a) spaima de moarte “Duhovniceasca”
b) moartea este un joc “De-a v-ați ascuns”

II. Lirica existențială “cuvinte potrivite”, “poeme noi”, “silabe”, “nopți”

III. Poezia iubirii

a)Iubirea este un sentiment prostesc “melancolie”, “căutare”, “creion”
b)Iubire este starea superioară a imaginarii celor ce se iubesc “Psalmul de taină”
c)Iubita – soție “mireasă”, “căsnicie”

IV. Poezia socială

a)Ilustrează scârbosul, putreziciunea vieții omenești “Ion Ion”
b)Lumea mahalalei citadine: a pungașilor, a ucigașilor, a pușcăriașilor “poarta neagră” “doi
flămânzi” “generații” “ceasul de apoi”

V.Poezia jocului, a boabei și a fărâmei “un plop uscat” “horă în grădină“ “vaca lui Dumnezeu”

VI.Poezia peisajului “târziu de toamnă”

VII.Poezia inscripțiilor “inscripție pe o ușă”