.

Proiect de cercetare-acţiune: „Eşecul şcolar”

1) TEMA: EŞECUL ŞCOLAR

2) IPOTEZA:
 Copilul cu nevoile sale concret-individuale este produsul şcolii şi,
pentru ca el să ajungă la reuşita şcolară, trebuie să beneficieze de o
şcoală, ea însăşi reuşită ca instituţie educativă;
3) OBIECTIVELE PROIECTULUI:
 Cunoaşterea opiniilor părinţilor privind educaţia copilului în familie şi
şcoală.
 Cunoaşterea opiniilor elevilor faţă de propria lor activitate.
 Cunoaşterea opiniilor profesorilor privind cauzele eşecului şcolar.
 Urmărirea concordanţei dintre opiniile formulate de părinţi, elevi şi
profesori privind activitatea şcolară, respectiv eşecul şcolar.
 Determinarea cauzelor obiective şi subiective ale eşecului şcolar atât
în ciclul gimnazial cât şi în cel primar.
 Elaborarea, pe baza concluziilor obţinute, a unui program concret
pentru prevenirea şi diminuarea eşecului şcolar la nivelul şcolii.
4) EŞALONAREA PE ETAPE:
1) Studiul şi documentarea psiho-pedagogică privind “Eşecul şcolar”.
2) Investigarea opiniilor elevilor, părinţilor şi profesorilor.
3) Centralizarea opiniilor şi elaborarea concluziilor.
4) Întocmirea şi realizarea programului de acţiuni.

5) MODALITĂŢI DE VALORIFICARE:
1) În activitatea comisiilor metodice din şcoală.
2) Utilizarea chestionarelor pentru alte activităţi şcolare.
3) Utilizarea rezultatelor în activitatea cu familiile elevilor.
6) CALENDARUL CECETĂRII: parcursul unui an şcolar.
7) DESCRIEREA EŞANTIONULUI:
 25 cadre didactice;
  50 părinţi;
 50 elevi.

INSTRUMENTE DE CERCETARE

A. Chestionar pentru profesori

Pentru a ajunge la reuşita şcolară, elevul trebuie să beneficieze de o şcoală,
ea însăşi reuşită ca instituţie educativă, iar aceasta, la rândul ei , nu poate fi decât
produsul unei reforme reuşite.
Pentru a ne ajuta în activitatea noastră de cercetare a cauzelor nereuşitei
şcolare, vă rugăm să răspundeţi cu toată sinceritatea la următoarele întrebări:
1. Care este motivaţia asumării rolului de dascăl pe care îl aveţi?
2. Ce numiţi dumneavoastră „insucces şcolar?
3. Care sunt, după părerea dumneavoastră, cauzele insuccesului şcolar?
4. În ce măsură motivaţia pentru anumite obiecte corespunde capacităţii
elevului?
5. Cum vă explicaţi faptul că, deşi inteligenţi, există elevi care nu învaţă bine?
6. Ce raporturi sunt între dumneavoastră şi elevii dumneavoastră?
7. Aţi observat în clasa dumneavoastră stări afective de anxietate? Care este
cauza lor?
8. Ce discutaţi cu profesorii care predau la clasa dumneavoastră?
9. De ce trebuie să existe în şcoală o unitate de acţiune şi de voinţă a tuturor
cadrelor didactice la toate clasele şi asupra tuturor elevilor?
10. Apreciaţi cu obiectivitate elevii? Care sunt efectele sub / supra aprecierii
elevilor?
11. Cum procedaţi când un elev este nemulţumit de nota acordată?
12. Ce înseamnă pentru dumneavoastră un elev „leneş”?
13. Ce dificultăţi întâmpină elevii în pregătirea temelor pentru acasă la disciplina
dumneavoastră?
14. Care sunt mijloacele de stimulare sau de pedepsire pe care le utilizaţi şi ce
efecte au asupra elevilor?
15. Cunoaşteţi vreo deficienţă „didactogenă” a elevilor?
16. Doi-trei elevi v-au oferit flori. De ce au făcut-o fiecare?
17. Ce v-a impresionat mai mult în vizitele pe care le-aţi făcut la domiciliul
elevilor?
18. Ce credeţi despre eficienţa consultaţiilor pedagogice acordate părinţilor?
19. Ce soluţii puteţi denumi pentru preîntâmpinarea şi / sau diminuarea
insuccesului şcolar?

B. Chestionar pentru părinţi

1. Ce părere aveţi despre expresia „Învăţăm pentru viaţă, nu pentru şcoală!”
(Seneca)?
2. Cine se ocupă mai mult în familia dumneavoastră de controlul copiilor şi
cum?
3. Ce raporturi există între dumneavoastră şi copii?
4. Aveţi obiceiul să discutaţi în familie despre educaţia copilului?
5. Ce climat domină în familia dumneavoastră?
6. De ce condiţii materiale dispune familia dumneavoastră?
7. Copilul îşi face lecţiile cu interes sau are nevoie să fie stimulat?
8. La ce obiect învaţă mai uşor copilul dumneavoastră şi la care întâmpină
dificultăţi mai mari? Cum explicaţi?
9. Cum apreciaţi starea sănătăţii copilului dumneavoastră?
10. Care sunt ocupaţiile preferate ale copilului dumneavoastră?
11. Cât de des luaţi legătura cu dirigintele / învăţătorul?

C. Chestionar pentru elevi

1. Ce părere ai de proverbul „Ai carte, ai parte”?
2. Ce atitudine manifestă familia faţă de activitatea ta şcolară?
3. Există înţelegere în familia ta?
 4. Cum te împaci cu fraţii tăi?
5. Ce înseamnă pentru tine succesul sau insuccesul şcolar?
6. Ce obiecte de învăţământ îţi plac mai mult?
7. Ce te împiedică să progresezi la învăţătură?
8. Te supără o observaţie, chiar dacă este justă?
9. Ce activităţi te atrag mai mult în şcoală, acasă, în timpul liber?
10. Te preocupă problema idealului în viaţă?

PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

a) asupra chestionarului adresat elevilor

Chestionarul a avut drept scop evidenţierea factorilor determinanţi ai
eşecului şcolar pe un eşantion de 50 de elevi. Cea mai mare parte din aceşti elevi sunt
conştienţi de necesitatea pregătirii şcolare.
Un număr de întrebări a vizat dezvăluirea condiţiilor socio-familiale ale
elevilor. Răspunsurile au relevat, în cea mai mare parte, o atitudine corectă a familiei
faţă de activitatea şcolară, existenţa unor relaţii de bună colaborare cu actul
educaţional şi de relaţii normale între fraţi.
Un alt grup de întrebări a urmărit să reliefeze factorii pedagogici şi cei
psihologici ai eşecului şcolar. În determinarea preferinţelor, opţiunilor elevilor, un rol
hotărâtor îl au factorii pedagogici. Un lucru deosebit de semnificativ este faptul că
elevii înscriu pe lista preferinţelor chiar şi acele obiecte la care, de regulă, obţin note
mai puţin bune. Eliminând unele opţiuni subiective, se desprind chiar o serie de cauze
ale eşecului şcolar.
Analiza de ansamblu a cauzelor eşecului şcolar situează pe primul plan
factorii pedagogici (în proporţie de 50% - nu înţeleg explicaţiile profesorului, nu le
place să înveţe), urmaţi de cei psihologici (în proporţie de 35% - posibilităţi
intelectuale limitate, nu au voinţă) şi socio-familiali ( în proporţie de 15% - se joacă
prea mult, urmăresc multe emisiuni TV etc.) –Figurile 4, 5, 6.
Fig 4

Fig.5
Număr de elevi Factori pedagogici Factori psihologici Factori socio - familiali

50 25 18 7
Fig.6
Din toate cele arătate se desprinde o concluzie şi anume: este nevoie, în
primul rând, de o cunoaştere cât mai reală a situaţiilor din familiile de unde provin
elevii. De asemenea, este nevoie ca şcoala, prin toate potenţele sale educative, să
găsească din timp cauzele care pot conduce la eşec şcolar pentru unii dintre elevii ei.
b) asupra chestionarelor adresate părinţilor
Chestionarul adresat părinţilor ai căror copii înregistrează o situaţie de
eşec şcolar evidenţiază în bună parte cauzele acestuia. O bună parte din părinţi nu
realizează semnificaţia şcolii pentru viitorul copilului. Astfel, 35% pun în prim plan
factorii pedagogici, 20% factorii psihologici, 45% factorii socio-familiali.
În alte familii există un climat social favorabil, raporturi normale cu copiii,
de preocupare pentru îndrumarea şi controlul acestora. Cea mai mare parte a
familiilor au o situaţie materială bună, ceea ce contribuie la dezvoltarea armonioasă a
copiilor. Părinţii sunt interesaţi de situaţia şcolară a copiilor şi sunt interesaţi de
viitorul lor, discută frecvent cu diriginţii şi cu ceilalţi profesori.
Aceşti părinţi chestionaţi nu întâmpină greutăţi pe plan educativ iar puţinii
care o fac trebuie să li se acorde o educaţie atentă şi să fie antrenaţi mai mult în viaţa
şcolară (Figurile 7, 8, 9 ).

Fig.7
 Fig.8

Numărul părinţilor Factori pedagogici Factori psihologici Factori socio - familiali

50 18 10 22

Fig.9

c) asupra chestionarelor adresate profesorilor

În realizarea chestionarelor au fost antrenaţi un număr de 25 profesori ai
şcolii. În chestionar au fost formulate un număr de 19 de întrebări care au încercat să
descopere factorii determinanţi ai reuşitei şcolare şi soluţii concrete privind
preîntâmpinarea şi / sau diminuarea insuccesului şcolar.
Motivaţia afectivă a asumării rolului de dascăl s-a dovedit a fi majoritară.
Din cele patru coordonate ale insuccesului şcolar, atenţia profesorilor se centrează
asupra rămânerii în urmă la învăţătură, acordând mai mică atenţie sau ignorând
celelalte (abandonul şcolar).
Răspunsurile la câteva întrebări au reliefat faptul că, pe primul loc al
cauzelor insucesului şcolar se situează factori pedagogici (în proporţie de 40%) şi nu
cei socio-familiali (în proporţie de 29%) sau cei psihologici ( în proporţie de 31%).
Următoarele răspunsuri au dezvăluit nereuşitele factorilor pedagogici precum şi
relaţia factori pedagogici – factori socio-familiali. Astfel, raportul profesor – elev este
caracterizat de afectivitate în mică măsură; mai puţin de jumătate din cei chestionaţi
consideră că nu este necesară unitatea colectivului de cadre didactice; o bună parte nu
cunosc date despre activitatea extraşcolară şi etrafamilială a elevului; mulţi profesori
numesc „soluţii” pentru preîntâmpinarea eşecului şcolar, activităţi care fac parte din
apanajul muncii didactice de zi cu zi (Figurile 10, 11, 12).

Fig.10
 Fig.11

Număr de profesori Factori pedagogici Factori psihologici Factori socio - familiali

25 10 8 7

Fig.12

Este îmbucurător faptul că profesorii nu remarcă stări de anxietate la elev

decât în cazuri rare (cauze familiale), că ei cunosc efectele dăunătoare ale unei
aprecieri denaturate, că folosesc mijloace de stimulare a elevilor şi de disciplinare a
clasei, că cea mai mare parte consideră că unitatea colectivului este cheia succesului
şcolar, că ei cunosc condiţiile socio-familiale şi de habitat interior, că ei consideră
binevenite consultaţiile pedagogice acordate părinţilor.
Au fost formulate mai multe propuneri privind preîntâmpinarea şi / sau
diminuare insuccesului şcolar, dintre care semnalăm: supravegherea atentă a elevului
pentru depistarea precoce a condiţiilor nefavorabile de climat familial sau de grup,
metode moderne de predare, prezenţa în şcoală a consilierului, creşterea eficienţei
acţiunilor de orientare şcolară şi profesională, interdisciplinaritate etc.
 PROGRAM DE INTERVENŢIE

Activitatea de preîntâmpinare a eşecului şcolar este extrem de complexă.

În realizarea ei este necesară o coordonare eficientă a tuturor factorilor educaţionali în
care, desigur, şcoala şi familia deţin prioritatea. Şi, pentru ca şcoala să-şi
îndeplinească menirea ei, trebuie să fie slujită de oameni nu numai cu o temeinică
pregătire ştiinţifică şi psiho-pedagogică, ci şi dornici să aplice în practică cunoştinţele
profesionale. În acest scop se propune:
Pentru elevi:
Obiective:
– Creşterea încrederii în sine a copilului prin îmbunătăţirea imaginii de sine;
– Stimularea motivaţiei copilului pentru învăţare.
Acţiuni
– Întâlniri între elevi de clase, niveluri diferite în vederea împărtăşirii din
experienţa privind modalităţile şi condiţiile de învăţare în familie
(trimestrial);
– Realizarea unui program de consultanţă cu elevii ce dovedesc lacune în
cunoaştere (săptămânal);
– Dezbateri pe tema „Succesul şcolar asigură reuşita în viaţă?” (trimestrial).
Pentru părinţi:
Obiective:
– Sensibilizarea familiei în privinţa relaţiei cu şcoala;
– Ridicarea standardului de civism al familiei din circumscripţia şcolară.
Acţiuni:
– Iniţierea unui curs de educaţie a părinţilor cu copii-problemă (trimestrial);
– Oferirea unui plus de competenţă psiho-pedagogică prin consiliere
permanentă în cadrul Cabinetului interşcolar de asistenţă psiho-pedagogică
(permanent);
– Întâlniri cu medici şi psihiatri pe tema: „Modificări fizice şi psihice în viaţa
copilului” (trimestrial);
– Dezbateri în colectivele de părinţi pe clase cu tema „Familia – o instituţie cu
rol fundamental în viaţa copilului”.
Pentru profesori:
Obiective:
– Cunoaşterea psiho-comportamentală a preadolescentului;
Acţiuni:
– Modalităţi de cunoaştere psiho-pedagogică a puberului. Program de
colaborare cu Casa Corpului Didactic Botoşani (lunar);
– Schimb de experienţă între cadrele didactice pe tema „Empatia şi relaţia
profesor – elev”;
– Dezbateri pe marginea cercetării privind cauzele favorizante ale eşecului
şcolar;
– Intensificarea vizitelor la domiciliul elevilor.

EVALUAREA PROGRAMULUI - se va realiza în două modalităţi:

– O evaluare informală, continuă – ca parte integrantă a acţiunilor din
program (discuţii, aprecieri, sugestii);
– O evaluare formală – chestionar aplicat celor trei categorii de subiecţi (elevi,
părinţi, profesori) conţinând întrebări explicite privitoare la eficienţa
programului oferit. Această evaluare are drept scop o eventuală reluare a
programului pentru anul şcolar următor, în condiţii îmbunătăţite.

Institutor,
Daniela Orăşanu
Sc. cu clasele I-VIII Nr.7,,Octav Băncila”
Botosani