Metode de retracție a caninilor în terapia ortodontică fixă

Decizia asupra tratamentului extracțional se impune atunci când spațiul necesar alinierii
dinților nu se poate obține prin metode conservative, iar gradul de protruzie și/sau înghesuire a
dinților impune acest lucru. Dinții cel mai frecvent extrași în scop ortodontic sunt premolarii ½,
în functie de malocluzia dentară prezentă, profilul pacientului, leziunile odontale etc.
Retracția caninului în breșa rezultată în urma extracției pm1 se realizează printr-o mișcare
spre posterior, care va permite ulterior retracția grupului frontal, și printr-o mișcare spre lateral,
care va mări distanța intercanină.
Orice miscare ortodontica se obtine datorita elongarii fibrelor periodontale situate la
nivelul punctului de aplicare a fortei si compresiunea acestora pe partea opusa. Osteoclastele sunt
responsabile de resorbtia osului alveolar in zona de compresiune, in timp ce in zona de tractiune,
au loc fenomene de apozitie osoasa si de fibre de colagen sub actiunea osteoblastelor si
fibroblastelor.
Clinic, aceasta perioada se carcaterizeaza prin aparitia unei dureri dentare moderate, dar
fara miscare ortodontica. Aproximativ la 2 zile de la aplicarea fortei, osteoclastele si
osteoblastele incep procesele de remodelare osoasa, urmate de deplasare dentara. In functie de
marimea suprafetei radiculare variaza si forta necesara deplasarii dentare. Dupa Ricketts sunt
necesare 75 g forta pt a produce distalizarea caninului, cu o medie de 1, 23 mm/luna.
*tabelul
O forta excesiva va determina incetinirea circulatiei sanguine, cu aparitia hipoxiei, a
necrozei aseptice, si a fenomenelor de hialinizare. Cu cat forta aplicata este mai mare cu atat mai
incet se va produce deplasarea dentara, datorita zonelor de hialinizare.
Pentru distalizarea caninului este nevoie de un bun control al ancorajului. Acesta poate fi
-moderat (b. Nance, Viaro Nance, TPA Goshgarian, Arc lingual),
-maxim – arcul cromozomial, Transpalanance = bara transpalatinala si butonul Nance) si
- ancoraj absolut sau scheletal- miniimplante.
Potrivit lui Burstone, mecanica de distalizare a caninului este caracterizata de :
-momentul aplicat,
-deflectia arcului principal, si
-forta maxima suportata de arc, fara aparitia deformarii permanente.
Distalizarea caninului respectiv închiderea breșei postextracționale se poate realiza cu
ajutorul:
- power chains
- coils spring,
- loops,
- power arms,
- retroligatures(lacebacks).

Power chains- sunt alcatuite din polimeri de cauciuc sintetic, cu o mare capacitate de
deformare. Datorita uretanului din compozitie, dezvolta o forta care tinde sa descreasca cu
timpul, astfel incat dupa 24 h de la aplicare se pierde 50% din forta exercitata. Perioada de timp
in care sunt active in cavitatea bucala este intre 30-40 zile, dar studii clinice recente au aratat
faptul ca datorita absobtiei salivei si fortelor de masticatie, sufera o distructie la nivel molecular
mai devreme de acest interval. Cadenetele elastice nu sunt indicate pentru inchiderea spatiilor
mari postextractionale, intrucat provoaca versiunea dintilor limitanti spre bresa, in schimb se
recomanda folosirea lor pt inchiderea spatiilor de mici dimensiuni si pt a evita redeschiderea lor
in etapele finale de tratament.
În funcție de distanța dintre ochiuri, power chains pot fi :
-continuous chain (arcada inferioară)
-short chain (arcada inferioară)
-long chain (arcada superioară)
-extra long chain.
Cadenetele elastice pot fi folosite pentru retracția unui canin ectopic în combinație cu un
arc secundar, de la C-Mol, alinierea și nivelarea realizându-se în același timp cu un arc principal
de Ni-Ti. În acest fel se evită mișcarea de intruzie a IL, care ar fi posibilă în cazul în care caninul
s-ar prinde de la început în arc. Metoda are ca dezavantaj tipping nedorit al coroanei caninului.
*Atunci cand este plasată de la molar la molar, cadeneta elastică este utilă pentru
închiderea spațiilor restante, retroclinarea segmentului anterior și închiderea ocluziei în zona
anterioară – atenție în folosirea sa la pacienții cu deep-bite!
Pentru a evita apariția modificărilor de torque și a fenomenului de roller-coaster
(adâncirea curbei Spee), închiderea spațiilor cu cadentele elastice trebuie sa se facă pe arcuri
rigide rectangulare de oțel.
Ca alternativă la power chains, retractia caninului se poate face cu closed coils-spring-
uri. Modul de acțiune al acestora constă în faptul că în timp ce sunt deformate, înmagazinează
energie, care este apoi eliberată lent și continuu, în mod fiziologic, pentru o perioadă mai lungă
de timp, deci nu necesită înlocuirea lor la fiecare control. În ceea ce privește materialul din care
sunt constituite, acesta poate fi oțel inoxidabil sau aliaj de nichel-titan. Astăzi este acceptată
ideea că cele de Ni-Ti sunt mai favorabile, deoarece sunt mai reziliente, își păstrează
flexibilitatea o perioadă mai mare de timp, deci și capacitatea de a fi active, în comparație cu
coil-springurile din oțel, care dezvolță o forță inițială mai mare tradusă prin discomfort pentru
pacient, și de asemenea suferă deformare mai mare.
Au fost efectuate studii în ceea ce privește procentul de degradare a forței exercitate în
funcție de material. Astfel, după imersarea lor pt 24 h în salivă la 37 grade, s-a demonstrat faptul
că cele din oțel inoxidabil suferă o degradare în procent de 17%, coil-spring-urile de Co-Cr- in
masura de 10% și cele din Nichel-Titan doar 3%.
Ca recomandări de folosire a coil-springurilor, enumerăm:
- Închiderea spațiilor să se facă pe arcuri rigide de oțel
- Cu cât diametrul interior al coil-spring-ului este mai mare, cu atât forța e mai constantă și
deplasarea mai importantă
- Cu cât contactul dintre coil-spring și arcul principal este mai mic, cu atât deplasarea va fi
mai eficientă
- Pentru a evita rotația și versiunea caninului, coil-spring-ul se atașează la aripioara distală
a bracket-ului, iar cea meziala va fi ligaturată cu o ligatură metalică.
 Închiderea spațiilor poate fi efectuată combinând eficient power chains cu open coil-
springs, datorita forțelor de tracțiune, respectiv de împingere care se dezvoltă. Ca metodă de
precauție, bracketii dinților limitanți între care se aplica open coil-spring-ul, se vor ligatura,
pentru a evita deplasarea lor.
Închiderea spațiilor se poate face si cu bucle de închidere încorporate în arc (îndoituri de
ordin 2), care exercită o forță constantă și continuă. O buclă este formată dintr-o bază, care
poate fi dreaptă sau curbată și două brațe verticale/longitudinale. Lungimea brațelor buclei
determină mărimea forței, astfel cu cât bucla este mai “înaltă”, cu atat forța excercitată este
mai mica. Înălțimea brațelor poate fi între 5-7 mm, în funcție de înălțimea fundului de sac V.
O creștere a înălțimii cu 2 mm, scade forța cu până la 50%. Buclele pot fi verticale,
orizontale, mixte și închise sau deschise.
Buclele orizontale au o acțiune mecanică exprimată în plan vertical, fiind ideale pentru
deplasări în sens M-D (închiderea spațiilor).
Buclele verticale au o acțiune în plan orizontal, fiind utile în mișcările de
intruzie/extruzie.
Ca principii de acțiune a buclelor, enumeram:
- Buclele își exprimă mai eficient acțiunea de închidere a spațiilor, atunci când sunt
activate prin închidere decât prin deschiderea lor – closed loops, datorită tendinței de a
reveni la forma inițială, închisă.
- Buclele acțiunează mai bine atunci când forma lor este perpendiculară față de mișcarea
pe care trebuie sa o realizeze
- Forța exercitată de buclă este invers proporțională cu lungimea sa. Astfel, atunci când se
dorește o forță mică, se pot încorpora helixuri, care vor crește lungimea, deci
flexibilitatea buclei.
De remarcat faptul că închiderea spațiilor cu bucle de închidere necesită un control extra
în ceea ce privește înclinarea și rotația dinților, care vor fi contracare prin îndoituri anti-
tipping și anti-rotațional – toe-in și anti-Spee.
Pentru distalizarea caninilor și retracția segmentului anterior, se folosesc:
- Closed „I” loop
- Closed „T”loop
- Rickets loop
- Bull or Keyhole loop (bucla in gaura de cheie)
- DKL (double key loop)
Materialul de elecție pentru arcurile în care se încorporează bucle este TMA, care are un
modul de elasticitate mai mic decât oțelul inoxidabil și aproximativ de două ori mai mare
decât aliajul de Ni-Ti. Dezavantajele folosirii arcurilor din TMA:
- dificil de îndoit,
- preț de cost ridicat,
- dificultate în ceea ce privește controlul torque-ului în zona anterioară.
 Distalizarea caninului se poate face utilizând forțe paralele, simultane, V si P/L, unde se
va aplica un buton. Se pot utiliza closed coils spring pe o parte și cadenete pe cealaltă parte.
Metoda are ca avantaj faptul că se diminuă rotația și tippingul caninului.
Retracția caninului se poate face și cu power arms. Acestea sunt accesorii atașate/sudate
la un buton aplicat spre marginea gingivală a caninului. Au forma literei “C”, sau alt design,
fiind conformate dintr-un arc rectangular pe secțiune. Biomecanica folosită constă în faptul că
prin plasarea lor cât mai aproape de centrul de rezistență al dintelui, deplasarea acestuia se va
face într-o manieră corporeală (bodily movement). Forța se aplică prin intermediul cadenetelor
elastice sau coil-spring-urilor.
Atunci când distalizarea caninului s-a realizat într-o etapă anterioară, pentru retracția
incisivilor și închiderea spațiului distal de IL, se poate folosi Utility retraction archwire. Acest
arc permite și realizarea intruziei incisivilor (printr-o îndoitură în unghi orientate spre ocluzal)
care de obicei precede retractia frontului. Arcul poate fi aplicat în dentiția mixtă sau permanentă,
în general la arcada maxilară, dar și la cea mandibulară. Activarea se face prin extensia arcului
3-5 mm distal de molar, urmată de îndoirea sa cu cleștele de Cinch-Back.
“Mass retraction” implică mecanică de alunecare (sliding mechanics), și folosește lacebacks
(retroligatures). A fost propusă de McLaughlin, Bennett și Trevisi, care sugerează pentru
această mecanică de închidere a spațiilor, utilizarea unui arc de oțel de 0.019’’x 0.025’’,
prevăzute cu hook-uri și bracketi cu slot de 0.22’’, pentru un bun control al torque-ului și a
overbite-ului. Distanța dintre hook-uri este de 36-38 mm la arcada superioară și 26-28 mm la
arcada inferioară. Conform tehnicii MBT, tie-back-ul format dintr-o ligatură metalică și una
elastomerică, poate fi plasat cu aceasta din urmă distal, pe cârligul tubușorului sau inelului de pe
Mol 1/2, sau mezial, pe hook-ul de pe arc. În ambele cazuri, activarea se face prin întinderea
modului astfel încât să-și dubleze lungimea inițială. Tie-back-ul se schimbă periodic, la 4-6
săptămâni. Uneori pot fi folosite pentru o forță mai mare, două module elastomerice.
Atunci când spațiul de închis este mare sau posibilitatea pacientului de a se prezenta la
controale este redusa, activarea se face folosind Ni-Ti closed coils-springs.
Porțiunea distală a arcului rectangular poate fi rotunjită și apoi finisată cu o banda abrazivă
fină, pentru a atenua fricțiunea și a favoriza alunecarea, urmând ca excesul de arc să fie
îndepărtat la fiecare control.

Studiul 1. Rata de distalizare a caninului superior utilizand bracketi autoligat vs

conventionali edgewise
Obiectiv: sa compare rata de distalizare a CS de pe o parte cu br. Autolig., fata de CS de cealalta
parte, pe care s-a colat un br. Conventional edgewise
Material si metoda: In studiu au fost inclusi 43 de pacienti, care au avut nevoie de extractia
premolarilor superiori. Ca bracketi autolig. pe o parte s-au folosit cei de la Damon3 si Smart
Clip, si de cealalta parte un bracket conventional. Distalizarea caninilor s-a facut pe un arc de
0.018 de SS cu medium Sentalloy retraction spring, cu o forta de 150 g de fiecare parte. Datele
au fost analizate utilizand t-test.
Rezultate: Media deplasarii pe o perioada de 28 de zile a fost de 1.17 mm pt. bracktul
conventional, pentru br. Autolig. Damon de 0.9 mm, si pt Smart Clip de 1.10 mm. Deci diferenta
a fost seminificativa statistic intre cele 2 categ de bracketi.
Concluzie: Retractia caninului cu bracket conv. a fost mai mare si mai rapida fata de caninul
contralateral, probabil datorita latimii mai inguste a bracketului autolig.
- Este interesant ca am gasit un studiu asemanator, care rastoarna concluzia primului, dar
acest al doilea studiu a fost realizat pe modele de studiu, (probabil pe electrodont), in care
tot asa s-a comparat retractia caninului superior cu br conv si respectiv autolig. S-a folosit
pt distalizare power chain, cu o forta tot de 150 g si au fost luate in considerare 4
intervale de timp: T0 initial, T1 la 4 sapt, T2 la 8 sapt si T3 la 12 sapt. Studiul a evaluat in
plus fata de celalalt, pierderea de ancoraj la nivelul molarilor primi superiori si rotatia
caninilor.
-Rezultatele au relevat faptul ca nu a existat o diferenta semnificativa din punct de
vedere statistic (p>0,05) intre deplasarea distala a caninilor cu cele doua categorii de
bracketi, de asemenea pierderea de ancoraj a fost similara la cele doua grupuri, dar
rotatia caninilor pe care au fost colati br autolig a fost mai mica.

Studiul 2. Distalizarea rapida a caninului folosind “distraction” of the periodontal

ligament

Procedeul este similar celui de Rapid Palatal Expansion- expansiune palatina

rapida si poate fi obtinut in 3 saptamani prin aceasta tehnica.
Obiectivul a fost observarea efectelor asupra tesuturilor dentoalveolare la maxilar
si la mandibula si s-au folosit bone-distractors semirigide. Studiul s-a realizat la 43
pacienti cu extractii de Premolari 1, cu varsta medie de 16,7 ani. Pm 2 si Molarii 1 au fost
folositi ca unitati de ancoraj. Au fost realizate modele de studio, fotografii, telerx de
profil inainte, dupa tratament si dupa o perioada de consolidare. De asemenea s-au
analizat rx periapicale ale caninilor si unitatilor de ancoraj inainte si dupa procedeu.
Metoda: Distractoarele osoase au fost activate 0,25 mm de 3 ori pe zi, iar
distalizarea dorita a caninilor s-a obtinut in 3 sapt.
Rezultate: Caninii superiori s-au distalizat in medie 5,76 mm, cu un tipping distal
de 11.47 grade. Media distalizarii pt caninii mandibulari a fost de 3,5 mm, cu o inclinare
distala de 7,16 grade, deci mai putin decat in arcada superioara. Molarii primi maxilari s-
au mezializat 0,56 mm si s-au extrudat 0,64 mm, in vreme ce molarii 1 inferiori nu au
suferit pierdere de ancoraj.

Studiul 3. Resorbtia radacinilor incisivilor la pacientii tratati in 2 etape (retractia

caninului) si apoi a frontului respectiv a celor la care s-a folosit retractia en-masse
prin mecanica de alunecare
In studiu au fost inclusi 52 de pacienti care au indeplinit urmatoarele criterii de selectie:
lipsa dovezilor de resorbtii radiculare pe OPT-urile pretratament, absenta traumatismelor
dentare in antecedente, lipsa delaceratiilor radiculare ale incisivilor, si formarea completa
a radacinii la inceputul tratamentului. Cazurile incluse in lot au prezentat extractia celor 4
premolari primi, iar inchiderea spatiului s-a facut utizand ancoraj moderat. Scurtarea
radacinilor incisivilor a fost examinata pe radiografii panoramice inainte si dupa
inchiderea spatiilor.
Rezultatele au relevat faptul ca nu au existat diferente in ceea priveste resorbtia
radiculara a incisivilor intre cele 2 grupuri examinate, dar ca aceasta a existat si a fost in
medie de 0,43 mm la ICS comparativ cu 0,23 mm la ICI, respectiv o resorbtie radiculara
de 0.58 mm la ILS, pe cand la ILI s-a observant o scurtare a radacinii de 0.22 mm, deci
mai accentuat la arcada superioara decat la cea inferioara.