Arcul extraoral

Macarenco Maxim 209 (2)

Tracţiunile extra-orale maxilare dezvoltă forţe antero-posterioare sau postero-
anterioare puternice, care pot modifica semnificativ activitatea suturilor
perimaxilare.
Forţele extra-orale sunt reprezentate de dispozitive care au punct de sprijin în
afara cavităţii orale.
Intensitatea fortei


Unii autori recomandă ca tratamentul să înceapă cu forţe uşoare, bine
tolerate şi ulterior să fie crescută treptat intensitatea acestora.

Dupa Ackerman, forţa optimă se situează între 500-1400g şi forţele
de 1500g exercitate pe fiecare parte, intermitent, produc o intruzie a
dinţilor şi chiar un recul a maxilarului superior după Damon.

După Hass, forţele de 1500-2500g sunt necesare pentru obţinerea
deplasărilor ortopedice distale ale dinţilor şi ale maxilarelor.
 
Punctul de aplicare a forţei


Posibilităţile de localizare sunt:


fie pe un arc în sectorul incisivo-canin;


fie pe un tubuşor sudat pe inelul molarului de ancoraj.


Acţiunea se exercită numai pe dintele de ancoraj sau pe
ansamblul arcadei, dacă au fost inelaţi mai mulţi dinţi şi dacă
arcul a fost fixat la acestea.

 Durata de aplicare a forţei

 Pentru întarirea ancorajului durata de purtare este de 10 ore pe zi;

 Pentru deplasări active dentare, durata de acţiune este de 12-14 ore pe zi.
 Pentru menţinerea spaţiului în arcadă, durata de purtare este de 8 ore pe
zi;

Direcţia forţei aplicate pe braţele extra-orale poate să fie:

1.Tracţiune joasă sau cervicală, direcţia forţei extra-orale este dirijată înapoi,
de sus în jos, sub planul de ocluzie. Se foloseşte o bandă în regiunea
cervicală.
Efectele tracţiunii sunt: extruzia molarilor concomitent cu scurtarea
braţelor externe ale arcului şi orientarea lui în sus;

deplasarea distală a molarilor;

redresarea în sus a planului palatin;

Rotaţia posterioară a mandibulei, cu deschiderea ocluziei şi ameliorarea
supraocluziei;

frînarea creşterii maxilarului superior în timp ce mandibula se dezvoltă
normal.

Indicaţii:

Anomalii de clasa II/1, II/2 sau cînd dorim să obţinem o rotaţie
mandibulară.


2.Tracţiunea orizontală are ca efect principal o acţiune de distalizare, ce
creşte odată cu scurtarea braţelor externe şi o componentă de rotaţie ce se
modifică în funcţie de angulaţia braţelor externe.

Indicaţii:

distalizarea molarilor, fără modificarea dimensiunii verticale faciale.


3. Tracţiune verticală sau înaltă are ca efect intruzia molarior, ce se
accentuează simultan cu reducerea braţelor externe şi orientarea lor
în jos, acţiunea de distalizare fiind nulă.


Produce o modificare de orientare a creşterii maxilarului superior şi o
rotaţie anterioară a mandibulei.

Indicaţii:

Anomalii de clasa a II-a cu exces vertical anterior cu sau fără beanţă
incisivă.
Arcul facial (elementul metalic de transfer al
forţei):
 este compus din două arcuri unite la extremitatea
anterioară a curbei întrun punct sau printr-o
suprafaţă.
 arcul intraoral: realizat din inox cu diametrul 1-1,5
mm, culisează în tubuşorul aflat la nivelul:
a. inelul de pe m I permanent sau m II
b. masa acrilică din zona laterală a unui activator
c. tubuşorul din blocul sau gutiera totală maxilară
Pentru asigurarea stabilităţii arcului în tubuşor,
este prevăzut cu un stop care poate fi o buclă în
forma literii U.
!!! Arcul nu are nici un contact cu arcada
dentară. El urmează la distanţă cursul acesteia, în
regiunea frontală avînd pînă la incisivi 5-8 mm,
fără a tensiona buzele.
 Arcul facial (elementul metalic de transfer al forţei):
arcul extraoral: reprezintă partea externă a arcului facial care va
conexiona cu banda cervicală sau capelina printr-un cirlig, prin
intermediul unei benzi de plastic cu mai multe orificii, cu sursa de
forţă: inele, benzi elastice sau arcuri.
 Este confecţionat din inox cu diametrul 1,5 – 2 mm.
 Urmează linia comisurii labiale şi convexitatea obrazului fără a stabili
contact.
 Raportat la planul ocluzal poate fi paralel, sub sau deasupra planului
de ocluzie.
Raportul dintre lungimea arcului extraoral şi intraoral:
 Mediu – L arc e – oral = L arc i - oral
 Scurt – L arc e – oral < L arc i - oral
 Lung – L arc e – oral > L arc i - oral
Principiul de funcţionare al headgear - ului:

Benzile, inelele elastice sau arcurile generează o forţă care se va

transmite la punctul intraoral.
Se bazează pe fenomenul de sumare a celor 2 forţe care vor da o
rezultantă.
În funcţie de caz, headgear – ul poate acţiona simetric sau asimetric
obţinerea acţiunii asimetrice se realizează prin prelungirea arcului
extern sau prin îndepărtarea braţului
 Concluzie

Folosirea aparatelor extraorale poate avea o influenză

benefică în tratamentul ortodontic – ortopedic, în special atunci
cînd este necesară o reorientare a relaţiilor maxilare. Rezultate
mai bune se pot obţine în cazul în care tratamentul începe
înainte de erupţia tuturor dinţilor permanenţi, dar cu un control
riguros al mărimii direcţiei şi duratei de acţiune a forţelor
extraorale

Multumesc pentru atentie