Universitatea Petrol si Gaze Ploiesti

Decalaje economice in lumea contemporana

Proiect macroeconomie

Facultatea de stiinte economice

Specializarea: Finante si banci
Licenta anul I grupa 50518
Student: Adrian Barbu
Prof. Doctor-Universitar: Cristu Alice
 Universitatea Petrol si Gaze Ploiesti

Cuprins
1. Introducere

1.2 Definitii

2. Decalaje economice
2.2 Marea foamete din China

2.3 Criza din 2008

2.4 Pandemia Covid

3. Concluzii
 Universitatea Petrol si Gaze Ploiesti

Introducere

De-a lungul secolelor dezvoltarea societatilor a fost inegala. Diferite comunitati si

au disputat rolul si statutul de ,,centru’’(politic. militar, comercial, financiar) sau de
putere dominanta la nivel local, regional sau mondial. Istoria ne arata ca nu a
existat o ,,reteta’’ a succesului, iar in acest sens diversi factori au contribuit, in
dozaje diferite, la dinamica societatilor printre care amintim: pozitia geografica,
contextul geopolitic, forta demografica, acumularea bogatiei, calitatea elitelor
conducatoare, sistemele de valori, organizarea pe timp de pace si de razboi,
aplicarea inventiilor si a inovatiilor, infrastructurile economice si sociale, etc.
Acesti factori si altii au modelat evolutia istorica si pot explica succesul sau esecul
societatilor, pot explica de ce au crescut sau decazut imperiile militare, politice sau
comerciale, societatile, comunitatile.

Dezvoltarea societatilor si popoarelor s-a produs gradual, pe masura aparitiei

conditiilor si factorilor favorizanti. Primele zone dezvoltate, consemnate de istorie,
s-au format acolo unde s-au intrunit conditii economice, politice, culturale, sociale,
militare, favorabile pe acea vreme.

Decalaj economic =  expresie prin care se desemneaza diferentele cantitative si

calitative existente intre nivelurile de dezvoltare economica a diferitelor state.

Dezvoltare economica= dacă, în decursul unei perioade, o ţară, prin fenomenele şi

procesele care formează economia sa naţională, realizează, în felul său specific,
transformări (cantitative, structurale şi calitative) care, în ansamblul lor, o fac să
avanseze economic, să asigure condiţii mai bune de existenţă şi să conserve sau să
amelioreze mediul, înseamnă că s-a dezvoltat economic, a realizat dezvoltarea
economică.
 Universitatea Petrol si Gaze Ploiesti

Decalaje economice

Marea foamete din China

Marea foamete din China a inceput odata cu ,,Marele salt înainte’’.

Partidul Comunist Chinez a introdus schimbări drastice în politica agricolă în timpul Marelui Salt Înainte,
interzicând proprietatea agricolă privată.

În timpul Marelui Salt Înainte, agricultura a fost organizată în comune populare, iar cultivarea terenurilor
private a fost interzisă. Economia agricolă a fost planificată la nivel central, iar liderii regionali ai
partidului au primit cote de producție pentru comunele aflate sub controlul lor. Producția acestora a fost
apoi însușită de stat și distribuită la discreția acestuia. În 2008, fostul redactor-șef adjunct al Yanhuang
Chunqiu și scriitor Yang Jisheng avea să rezume perspectiva sa asupra efectului obiectivelor de producție
ca fiind o incapacitate a ofertei de a fi redirecționată acolo unde era cea mai mare cerere:

În Xinyang, oamenii au murit de foame la ușile depozitelor de cereale. În timp ce mureau, strigau:
„Partidul Comunist, președinte Mao, salvați-ne”. Dacă depozitele de grâne din Henan și Hebei ar fi fost
deschise, nu ar fi fost nevoie să moară nimeni. În timp ce oamenii mureau în număr mare în jurul lor,
oficialii nu s-au gândit să-i salveze. Singura lor preocupare era cum să îndeplinească livrarea de
cereale.

Odată cu colectivizarea, guvernul central a decretat mai multe schimbări în tehnicile agricole, care aveau
să se bazeze pe ideile agronomului rus Trofim Lysenko, discreditat ulterior. Una dintre aceste idei a fost
plantarea strânsă, prin care densitatea răsadurilor a fost la început triplată și apoi dublată din nou. Teoria
era că plantele din aceeași specie nu ar fi concurat între ele. În ciclurile naturale, acestea concurau pe
deplin, ceea ce, de fapt, a împiedicat creșterea și a dus la producții mai mici.

O altă politică cunoscută sub numele de „arat în adâncime” s-a bazat pe ideile colegului lui Lysenko,
Terentiy Maltsev, care i-a încurajat pe țăranii din China să renunțe la adâncimea normală de arat de 15-20
de centimetri și, în schimb, să sape adânc în sol (1 până la 2 picioare chinezești sau 33 până la 66 cm).
Teoria aratului adânc susținea că solul cel mai fertil se află la adâncimea pământului, iar aratul neobișnuit
de adânc ar permite o creștere foarte puternică a rădăcinilor. Deși aratul adânc poate crește randamentul în
anumite contexte, se consideră, în general, că această politică a împiedicat randamentul în China.

În cadrul campaniei „Patru dăunători”, cetățenii au fost chemați să distrugă țânțarii, șobolanii, muștele și
vrăbiile. Eradicarea în masă a păsărilor a dus la o creștere a populației de insecte care mănâncă culturile,
care nu aveau prădători fără păsări.

Începând cu 1957, Partidul Comunist Chinez a început să raporteze o producție excesivă de cereale din
cauza presiunii exercitate de superiori. Cu toate acestea, producția reală de cereale pe întreg teritoriul
Chinei a fost în scădere din 1957 până în 1961. De exemplu:

Această serie de evenimente a dus la o „iluzie a supraabundenței” (浮夸风), iar Partidul a crezut că are un
exces de cereale. Dimpotrivă, randamentul culturilor a fost mai mic decât media. De exemplu, Beijingul
credea că „în 1960, grânarele de stat vor avea 50 de miliarde de jin de cereale”, când în realitate acestea
conțineau 12,7 miliarde de jin. Efectele iluziei de supraabundență au fost semnificative, ceea ce i-a
 Universitatea Petrol si Gaze Ploiesti

determinat pe unii istorici să susțină că aceasta a fost cauza principală a unei mari părți a foametei din
întreaga Chină. Yang Dali a susținut că au existat trei consecințe principale ale iluziei de supraabundență:

În primul rând, a determinat planificatorii să transfere terenurile de la cereale la culturi economice, cum
ar fi bumbacul, trestia de zahăr și sfecla de zahăr, și să redirecționeze un număr mare de muncitori
agricoli către sectoarele industriale, alimentând cererea statului pentru cereale procurate din mediul
rural. În al doilea rând, a determinat conducerea chineză, în special pe Zhou Enlai, să accelereze
exporturile de cereale pentru a obține mai multe valute străine pentru a cumpăra bunurile de capital
necesare pentru industrializare. În cele din urmă, iluzia supraabundenței a făcut ca adoptarea cantinelor
comunale să pară rațională la acea vreme. Toate aceste schimbări au contribuit, desigur, la epuizarea
rapidă a rezervelor de cereale.

Producția de fier și oțel a fost identificată ca o cerință cheie pentru progresul economic, iar milioane de
țărani au fost îndepărtați de la munca agricolă pentru a se alătura forței de muncă din domeniul producției
de fier și oțel. O mare parte din fierul produs de populația țărănească a sfârșit prin a fi prea slab pentru a
putea fi utilizat în scopuri comerciale.

Dezastre naturale

În 1958, a avut loc o inundație regională notabilă a râului Galben, care a afectat o parte a provinciei
Henan și a provinciei Shandong. A fost raportată ca fiind cea mai gravă inundație a Râului Galben din
1933 încoace. În iulie 1958, inundația râului Galben a afectat 741.000 de persoane din 1708 sate și a
inundat peste 3,04 milioane de mu (peste jumătate de milion de acri) de terenuri cultivate. Cel mai mare
torent al inundației a fost dirijat fără probleme în Marea Bohai la 27 iulie, iar guvernul a declarat „victoria
asupra inundației” după ce a trimis o echipă de salvare de peste 2 milioane de persoane. Purtătorul de
cuvânt al Centrului de prevenire a inundațiilor al guvernului chinez a declarat la 27 iulie 1958

Dar guvernul a fost încurajat să raporteze succesele și să ascundă eșecurile. Deoarece celor 2 milioane de
muncitori agricoli din cele două provincii li s-a ordonat să plece de pe câmpuri pentru a servi ca echipă de
salvare și reparau malurile râului în loc să se ocupe de câmpurile lor, „culturile sunt neglijate și o mare
parte din recoltă este lăsată să putrezească pe câmpuri”. Pe de altă parte, istoricul Frank Dikötter a
susținut că majoritatea inundațiilor din timpul foametei nu s-au datorat unor condiții meteorologice
neobișnuite, ci unor lucrări de irigații masive, prost planificate și prost executate, care făceau parte din
Marele Salt Înainte. În această perioadă, încurajați de Mao Zedong, oamenii din China construiau un
număr mare de baraje și mii de kilometri de noi canale de irigații în încercarea de a muta apa din zonele
umede în zonele care se confruntau cu seceta. Unele dintre lucrări, cum ar fi Canalul Steagul Roșu, au
avut contribuții pozitive la irigații, dar cercetătorii au subliniat că proiectul masiv de construcții hidraulice
a dus la numeroase decese din cauza foametei, a epidemiilor și a înecului, ceea ce a contribuit la foamete.

Cu toate acestea, au existat dezacorduri cu privire la importanța secetei și a inundațiilor în provocarea

Marii Foamete. Conform datelor publicate de Academia chineză de științe meteorologice (中国气象科学
研究院), seceta din 1960 nu a fost neobișnuită, iar gravitatea sa a fost considerată doar „ușoară” în
comparație cu cea din alți ani – a fost mai puțin gravă decât cele din 1955, 1963, 1965-1967 și așa mai
departe. Mai mult, Yang Jisheng, care a fost un jurnalist de rang înalt de la Agenția de știri Xinhua,
relatează că Xue Muqiao, pe atunci șef al Biroului Național de Statistică al Chinei, a declarat în 1958:
„Noi dăm orice cifră pe care o dorește nivelul superior” pentru a supraestima dezastrele naturale și pentru
 Universitatea Petrol si Gaze Ploiesti

a elibera responsabilitatea oficială pentru decesele cauzate de foamete. Yang a susținut că a investigat alte
surse, inclusiv o arhivă neguvernamentală de date meteorologice de la 350 de stații meteorologice din
China, iar secetele, inundațiile și temperaturile din perioada 1958-1961 s-au încadrat în tiparele tipice
pentru China. Potrivit lui Basil Ashton:

În 1958, în timpul vizitelor în provincia Henan, Mao a observat ceea ce oficialii locali susțineau a fi
creșteri ale randamentului culturilor de la o mie până la trei mii de procente, obținute, se presupune, în
urma unor campanii masive de 24 de ore organizate de oficiali, pe care aceștia le numeau „lansări
sputnik”. Dar cifrele erau false, la fel ca și câmpurile pe care Mao le-a observat, care fuseseră pregătite cu
grijă înainte de vizita lui Mao de către oficialii locali, care au scos lăstari de cereale din diferite câmpuri și
i-au transplantat cu grijă într-un câmp pregătit special pentru Mao, care părea să aibă o recoltă
excepțională: 122

Oficialii locali au fost prinși în capcană de aceste demonstrații false adresate lui Mao și i-au îndemnat pe
țărani să atingă obiective de neatins, prin „arat adânc și plantat aproape”, printre alte tehnici. Acest lucru a
sfârșit prin a înrăutăți mult situația; recolta a eșuat complet, lăsând câmpuri sterile. Nimeni nu era în
măsură să conteste ideile lui Mao ca fiind incorecte, așa că țăranii au făcut eforturi extreme pentru a
menține șarada; unii au cultivat răsaduri în așternuturi și haine și, după ce răsadurile au încolțit rapid, le-
au „plantat” în câmpuri – așternuturile făceau ca plantele să pară înalte și sănătoase: 122

În decembrie 1978, Deng Xiaoping a devenit noul lider suprem al Chinei și a lansat programul istoric de
reforme și deschidere, care a schimbat fundamental sistemul agricol și industrial din China. 

Marea criza din 2008

Marea criza din 2008

Profesorul Nicolae Ţăran, unul din cei mai avizaţi economişti din vestul ţării, vorbeşte despre cum a
traversat România criză economică din 2008.
Ultima mare criză economică mondială a pornit din Statele Unite ale Americii, în data de 15 septembrie
2008, odată cu falimentrul băncii de investiţii Lehman Brothers, care avea active în valoare de aproape
640 de miliarde de dolari. Panica s-a răspândit rapid pe burse. Primul stat falit a fost Islanda, care a
capotat chiar în toamna anului 2008, din cauza problemelor bancare, iar din 2009 s-a declanşat tragedia
greacă. De la ce a pornit criza, ne aminteste economistul Nicolae Ţăran.    „Criza din 2008 a fost
predictibilă. S-a datorat faptului că sistemul bancar s-a blocat, pur şi simplu. În sectorul imobiliar s-au
acumulat foarte multe datorii care au devenit nesustenabile, foarte mulţi oameni nu şi-au mai putut plăti
ratele pentru creditele imobiliare. Şi atunci, două bănci mari din SUA, din sectorul imobiliar, s-au
prăbuşit. Ele au atras ca în cazul efectului domino şi alte falimente. Pierderile din sistemul bancar din acel
moment au fost imense. În jur de şapte mii de miliarde de dolari. Evident că această prăbuşire a
sistemului financiar a generat lipsa de lichiditate. S-a blocat toată economia. Fără bani economia reală nu
poate funcţiona”, a spus Nicolae Ţăran.  "Cursul de schimb s-a menţinut la limite acceptabile"   La scurt
timp după ce valul crizei a trecut oceanul, au aparut şi în România primele semne ale crizei. Mai multe
uzine şi fabrici şi-au încetat temporar producţia sau au trecut la concedieri, din cauza scăderii comenzilor.
“În acea perioadă au venit foarte multe investiţii străine, s-au construit foarte multe spaţii de birouri, au
venit companii, a fost o privatizare anterioară, atunci în România s-a injectat foarte mult capital. În
momentul în care ne-am blocat, aceste companii străine şi-au retras comenzile, iar noi ne-am trezit cu un
 Universitatea Petrol si Gaze Ploiesti

şomaj foarte mare şi cu un consum care nu a avut acoperire. Soluţia atunci a fost să ne împrumutăm din
exterior cu 10 miliarde de euro, dar aceşti bani nu au fost folsiţi pentru creştere economică, ci au intrat în
rezerva valutară a BNR şi cu această rezervă valutară cursul de schimb s-a menţinut la limite acceptabile
şi atunci capitalul străin a revenit în România”, a mai spus Nicolae Ţăran. "Din 2011 am început să ne
revenim"   Prăbuşirea s-a produs în tara noastra după o perioadă de creştere economica. Au urmat măsuri
de austeritate, s-au tăiat salariile bugetarilor cu 25% şi s-a majoraat TVA-ul de la 19% la 24%. Criza a
durat cam doi ani. “Criza a durat cam până prin 2010. Noi, din 2011 am început să ne revenim, a fost o
creştere lentă cu vreo 2 la sută. Am pierdut în 2009-2010 în total 9 procente. Noi am avut un alt statut.
Creşterea fenomenală în România a fost asigurată cu lichidităţi provenite din Occident, din UE. Nu de la
BNR. Băncile care au dat credite nu erau româneşti, erau sucursale ale unor bănci străine. A trecut relativ
uşor din două motive. Unu, pentru că nu aveam o datorie publică atât de mare. Datoria publică în acel
moment era în jur de 14 la sută din PIB, destul de mică. Şi era în valoare de aproximativ 15 miliarde de
euro, dacă nu mă înşel. În prezent datoria publică a urcat la aproximativ 35 la sută din PIB, asta înseamnă
70 de miliarde de euro. Datoria publică nu mai este neglijabilă”, a mai spus Nicolae Ţăran. Şi în America
s-a rezolvat relativ uşor criza din 2008. „Criza a fost rezolvată, pentru prima dată în istorie prin injecţii
masive de monedă în sistemul bancar. Băncile au fost salvate, în sensul că pierderile au fost acoperite prin
emisiune monetară, iar acţiunile acestor bănci au fost preluate de FED, Banca Centrală Americană, care
ulterior a încercat să le vândă pe piaţă. Reluarea după criza din 2008 a fost mai uşoară. A putut fi evitată
contracţia şi mai puternică a economiei datorită acestor emisiuni monetare injectate în sistemul bancar”, a
mai spus Ţăran.

Pandemia Covid
Există încă multe incertitudini cu privire la pandemia COVID-19: despre amploarea răspândirii sale,
severitatea sa în diferite țări, durata focarului și dacă un declin inițial ar putea fi urmat de o recurență. Dar
unele lucruri sunt deja sigure: știm că impactul economic al acestei pandemii este deja imens, reducând
tot ceea ce am experimentat în memoria vie. Șocul actual al economiei globale este cu siguranță mult mai
mare decât cel al crizei financiare globale din 2008 și este probabil să fie mai sever decât Marea
Depresiune. Chiar și cele două războaie mondiale ale secolului al XX-lea, deși au perturbat lanțurile de
aprovizionare și au devastat infrastructura fizică și populațiile, nu au implicat restricții privind mobilitatea
și activitatea economică care sunt în vigoare în majoritatea țărilor de astăzi. Prin urmare, aceasta este o
provocare globală fără precedent și necesită răspunsuri fără precedent.

Acest impact economic foarte grav nu provine în mare parte din pandemie în sine, ci din măsurile
adoptate în întreaga lume pentru a o controla, care au variat de la restricții relativ ușoare la mobilitate și
adunări publice până la blocări complete (și blocaje) care au adus la o oprire a majorității activității
economice. Acest lucru a însemnat un atac simultan asupra cererii și ofertei. În timpul blocărilor, oamenii
(în special cei fără contracte formale de muncă) sunt lipsiți de venituri, iar șomajul crește drastic,
provocând scăderi uriașe ale cererii de consum, care va continua în perioada de după ridicarea blocării. În
același timp, producția și distribuția sunt oprite pentru toate produsele și serviciile, cu excepția celor
esențiale - și chiar și pentru aceste sectoare, aprovizionarea este grav afectată din cauza problemelor de
implementare și a atenției inadecvate legăturilor de intrare-ieșire care permit producția și distribuția.
Crizele regionale și globale anterioare nu au implicat această aproape încetare a întregii activități
economice. Combinația mortală de prăbușiri atât a cererii, cât și a ofertei este motivul pentru care acest
timp este cu adevărat diferit și trebuie tratat diferit.
 Universitatea Petrol si Gaze Ploiesti

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat infecția COVID19 pandemie, clasificând-o drept
urgență la nivel internațional în domeniul sănătății publice. Aceasta este o criză a sistemului de sănătate şi
socio-economică, care necesită răspunsuri la mai multe nivele, în cadrul tuturor sectoarelor societății
noastre

pandemia și chiar criza economică masivă pe care a adus-o în urma sa, ar putea aduce, de asemenea,
unele schimbări de atitudine care indică un viitor mai plin de speranță. Trei aspecte ale acestui lucru
merită comentate.

Primul este recunoașterea naturii esențiale și a semnificației sociale a muncii de îngrijire și a respectului și
demnității sporite acordate lucrătorilor îngrijitori plătiți și neplătiți. Acest lucru ar putea duce la creșterea
numărului de lucrători îngrijitori plătiți, oferirea de formare profesională necesară pentru aceștia din
cauza unei mai mari aprecieri a competențelor implicate în această muncă și oferirea acestor lucrători o
remunerație mai bună, o protecție legală și socială mai mare și o mai mare demnitate.

În al doilea rând, realizarea mai largă în rândul publicului a posibilității reale că pot apărea evenimente de
neconceput și a unor procese de neînchipuit de îngrozitoare pot fi declanșate de modurile noastre de viață,
de asemenea, poate aduce acasă realitatea schimbărilor climatice și a dezastrelor pe care le va aduce în
urma sa. Acest lucru ar putea face mai mulți oameni conștienți de nevoia de a schimba modul în care
trăim, producem și consumăm, înainte de a fi prea târziu. Unele dintre aspectele mai puțin raționale ale
lanțurilor de aprovizionare globale, în special în industria alimentară multinațională (care a încurajat
produsele dintr-o parte a lumii să fie expediate în altă parte a lumii pentru procesare, înainte de a reveni în
locuri apropiate de origine pentru a fi consumat), va fi pus la îndoială și ar putea să scadă în semnificație.
Ar putea urma alte schimbări în stilul de viață și în modelele de consum și distribuție.

În cele din urmă, la un nivel mai filozofic, amenințările existențiale, cum ar fi pandemiile, încurajează
mai multă recunoaștere a lucrurilor care contează cu adevărat în existența umană: o bună sănătate,
capacitatea de a comunica și interacționa cu alți oameni și participarea la procesele creative care aduc
bucurie și satisfacție. Aceste realizări ar putea încuraja primii pași către schimbări civilizaționale care duc
la reorganizarea societăților noastre. Există o oportunitate de a ne îndepărta de ipotezele dominante despre
maximizarea utilității individualiste și motivul profitului către cadre sociale mai îngrijitoare și mai
cooperante.

Concluzii

Deseori tindem sa credem ca deciziile din viata noastra de zi cu zi sunt

insignifiante in raport cu lumea in care traim. Adevarul este ca indiferent de vointa
fiecarui individ, cu totii avem aceeasi natura umana, conditionata de aceleasi nevoi
de existenta. Pe acest lucru se bazeaza sistemul actual de civilizatie.

Economia, managementul si politica sunt fundamente sustinatoare ale acestui

sistem si totusi, nu au rol definitoriu in calitatea vietii oamenilor. Scopul lor este
acela de a studia deciziile si dorintele noastre ca pe un tot unitar, un ansamblu de
indicatori usor de gestionat, meniti sa pastreze echilibrul si normalitatea. Acest
 Universitatea Petrol si Gaze Ploiesti

lucru nu este intotdeauna posibil. Omul, prin esenta sa, nu poate fi definit ca o
constanta. Ciclul dezvoltarii umane este finit insa dezvoltarea umanitatii nu.

Este firesc ca noutatea, privita ca o variabila generala aleatoare sa provoace uneori

erori la nivelul uneia sau chiar tuturor claselor sociale. Important este felul in care
oamenii reactioneaza la acestea si extrag asa zisele inadvertente, apeland ulterior la
metode bine calculate in scopul perfectionarii sistemului actual si previzionarii
viitoarelor ,,catastrofe’’. Prin urmare, decalajele economice sunt de neevitat.

Totusi, incompetenta organelor de conducere cat si a expertilor in domeniu

(economic, politic si managerial), asa cum au fost prezentate in cele 3 cazuri, pot
cauza adevarate dezastre globale, in care oamenii sa isi piarda cariera, locuinta sau
chiar viata.

Trebuie sa privim viata ca pe o intreprindere a celor alaturi de care coexistam, sa

fim responsabili, informati si sa actionam conform definitiei economiei: sa ne
utilizam resursele in scopul atingerii satisfactiei maxime.

Bibliografie
China

https://www.descopera.ro/cultura/9426362-marea-foamete-din-china

https://www.trenfo.com/ro/istorie/evenimente-importante/marea-foamete-din-china

Criza din 2008

https://adevarul.ro/locale/timisoara/cum-traversat-romania-marea-criza-economica-2008-solutia-
atunci-fost-imprumutam-exterior-10-miliarde-euro-1_5e9dc3845163ec4271f0ac04/index.html

https://filmehd.se/inside-job-inside-job-adevarul-despre-criza-2010-filme-online.html

Pandemie

https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_dialogue/---act_emp/documents/publication/
wcms_748499.pdf

https://council.science/ro/current/blog/the-pandemic-and-the-global-economy/
Universitatea Petrol si Gaze Ploiesti