Sunteți pe pagina 1din 12

MODERNIZAREA SOCIALA SI

CALITATEA VIETII
CUPRINS

I.Introducere___________________________________________________3
II.Problema poluarii si depoluarii mediului ambiant____________________6
III.Nivelul de viata.Saracia________________________________________8
IV.Modul si stilul de viata________________________________________ 10
V.Concluzii____________________________________________________11
VI.Bibliografie_________________________________________________12

2
I.INTRODUCERE

Conceptul de calitate a vietii este relativ nou in vocabularul stiintelor socio-umane,el


dobandindu-si cetatenia abia in a doua jumatate a secolului XX,cand a patruns deja adanc nu
numai in terminologia,dar si in tematica majora a numitelor discipline.Cel care a asezat
termenul de calitate a vietii in focarul unor preocupari teoretice si sistematice,legate totodata
de cercetarea viitorului societatii omenesti , a fost omul de stiinta francez Bertrand de
Jouvenel,in 1958.Acest autor avea urmatoarele idei de baza : calitatea vietii priveste modul de
,,amenajare a existentei umane” iar cresterea economica poate si trebuie sa duca la amenitate-
caracterul agreabil,atractiv al conditiilor de existenta.
Un prim domeniu special in care s-a pus problema calitatii vietii l-a constituit cel legat de
degradarea mediului ambiant , de poluarea tehnologica a acestuia , ca rezultat al revolutiei
tehnico-stiintifice si al cresterii economice intemeiate pe aceasta.

3
II.PROBLEMA POLUARII SI DEPOLUARII MEDIULUI AMBIANT

Poluarea mediului a inceput sa capete semne alarmante si vizibile in timpul primelor


decenii de dupa cel de al doilea razboi mondial,avand la origine mai multe fenomene cum ar fi:
“smog-ul„ –amestecul de ceata si fum,care a facut irespirabil aerul unor mari aglomerari
industrial-urbane; dejectiile industriale , care au infectat importante cursuri de apa
(vietuitoarele pierind din ele); ploile acide,ce au atacat si distrus padurile iar ca urmare a
transformarii impuse de cresterea industriala , o seama de specii de plante si animale au inceput
sa dispara.Astfel , s-a pus problema : la ce este buna cresterea economica , la ce serveste
belsugul de bunuri de consum si intreaga industrie a distractiilor ,daca aerul numai poate fi
respirat , daca apa nu mai poate fi bauta , daca poluarea mediului se rasfrange asupra societatii
si submineaza sanatatea , scurteaza viata oamenilor ?
Odata cu dezvolatrea tehnologica fara precedent a crescut enorm si puterea omului de a
transforma , de a-si “supune„ natura si a fost lansata o provocare la care raspunsul l-a dat
constituirea si consolidarea constiintei ecologice.In opozitie cu evolutionismul secolului al
XIX-lea,care alimenta convingerea omnipotentei omului (a societatii) in raport cu natura , s-a
infiripat treptat noua convingere ca natura trebuie protejata si conservata,ca ea nu poate fi
tratata ca un inamic ce trebuie ,,supus” , ci mai curand ca un partener care se cuvine
respectat,deoarece trebuie pastrat echilibrul dintre societate si natura.
Istoria planetei noastre a cunoscut mai multe ere de glaciatiuni , in care regiuni intinse au
devenit-nu din cauza unor actiuni omenesti-improprii pentru viata umana si a majoritatii
vietuitoarelor.Eruptiile vulcanice si cutremurele periodice au distrus si mai pot distruge
asezarile omenesti , fara ca omul sa le fi provocat in vreun fel si fara ca omul sa poata face

4
ceva impotriva lor. Este sigur insa , ca echilibrul dintre natura si societate este amenintat si de
actiunea umana, cu precadere in societatile moderne, modificand mediul natural ambiant.
Societatile agrare, traditionale au transformat si ele , in felul lor , natura : pentru a se
putea practica agricultura au fost defrisate paduri , s-au secat mlastini , s-a schimbat, intr-o
masura , chiar clima unor intinse regiuni. Practicarea pe scara larga a agriculturii extensive a
redus substantial , in tarile civilizate , suprafata impadurita , a ingradit mult arealul de existenta
al faunei “salbatice” , a sporit in schimb numarul si varietatea animalelor domestice. In cadrul
acestor societati , agrare traditionale , pentru majoritatea populatiei problema vitala era
asigurarea hranei zilnice . Aceste societati nu s-au eliberat niciodata de spectrul foametei
cronice si nici de amenintarea epidemiilor care le-au decimat periodic. Conditiile igienico-
sanitare , conditiile de locuit de la sate erau mizere analfabetismul caracteriza totdeauna
majoritatea populatiei ; durata medie a vietii nu depasea 30 de ani.In asemenea conditii , in
ciuda ,, apropierii de natura” a taranului traditional , calitatea vietii nu putea fi decat precara .
Relatiile dintre societate si natura se schimba o data cu declansarea si desfasurarea
procesului de modernizare a structurilor sociale. Industrialismul intemeiat pe marea productie
mecanica , de fabrica , folosind la inceput energia aburului , mai apoi si pe aceea a electricitatii
a ridicat considerabil productivitatea muncii , a creat treptat infrastructura necesara pentru
imbunatatirea generala a conditiilor existentei umane . Noile proportii ale productiei
industriale,anumite aspecte calitative ale acesteia,cum ar fi intensa chimizare,precum si
producerea si folosirea ca materii prime a unor materiale sintetice,artificiale,au devenit factori
ce au agresat mediul natural ,producand cresterea mortalitatii si morbiditatii.
Problemele ridicate de poluarea mediului prin activitatile umane sunt grave,dar nu de
nerezolvat , solutia constand in utilizarea posibilitatilor pe care insasi dezvoltarea tehnologica
si stiintifica le ofera pentru combaterea poluarii.Asemenea posibilitati exista sau pot fi
elaborate;problema consta, de regula, in aceea ca aplicarea lor pretinde investitii
suplimentare,mareste costurile de productie.Se ivesc deci contradictii intre interesele unor
agenti economici de a-si mentine cheltuielile de productie la un nivel cat mai scazut,spre a-si
asigura profituri cat mai mari.pe de-o parte,si colectivitatile sociale,interesate in combaterea ,
respectiv prevenirea poluarii mediului si consecintele acesteia,pe de alta parte.Sistemul
masurilor de combatere a poluarii exista insa si se amplifica,iar acolo unde a fost aplicat
consecvent,sub controlul fortei publice , a dat rezultate importante:in

5
Anglia,Germania,Franta,multe surse de grava poluare au fost lichidate , intinse regiuni au fost
efectiv depoluate in ultimele decenii.Ruhrul si Elba , rauri ce strabat zone dintre cele mai intens
industrializate din Germania si care, in urma cu douazeci de ani,din cauza gravei lor poluari ,
erau considerate ,,moarte”,au redevenit astazi ,,vii”,cu apa limpede si potabila in care se pot
iarasi pescui somoni.
Subordonand totul cerintelor industrializarii fortate,urmarind doar indicii cantitativi ai
cresterii economice si putandu-si totodata permite totul,statul ,,socialist” a neglijat masurile de
protectie a mediului si a oamenilor.Asa se face ca zona orasului Baia Mare si cea a orasului
Copsa Mica se afla astazi printre cele mai poluate din Europa, cu efecte deosebit de nocive
asupra sanatatii populatiei.

III.NIVELUL DE VIATA.SARACIA

Nivelul de viata mediu al unei tari se masoara ,de regula,printr-un indicator


economic:produsul intern brut (PIB),care in tarile bogate se ridica la mai multe mii de dolari
lunar pe cap de locuitor iar in cele sarace la cateva zeci de dolari.Nivelul de viata inseamna
venituri totale,mai précis ce si cat se poate cumpara (bunuri si servicii calculabile in bani)

,dupa cum explica Jean Fourastié.


Ceea ce reprezinta importanta pentru nivelul de trai este repartizarea veniturilor pentru
satisfacerea diferitelor categorii de trebuinte:ce parte din total se cheltuieste pentru trebuintele
primare (alimentatie),cele secundare(produse industriale,imbracaminte,locuinta si
echipamentul acesteia,circulatie,etc) si cele tertiare (servicii de tot felul,timp liber,cultura
,refacere si distractie,etc.).Nevoia de a cheltui cea mai mare parte a veniturilor pentru
satisfacerea trebuintelor primare indica un nivel de viata scazut.Cu cat mai ridicat este
procentul de venituri alocabil pentru satisfacerea trebuintelor secundare si tertiare,cu atat
nivelul de viata este mai ridicat si ,implicit ,calitatea vietii este mai buna.O asemenea raportare
a nivelului de viata la strructura trebuintelor este specifica ,dupa Jean Fourastié,societatilor
moderne,industriale.Pana la construirea acesteia,deci pana in secolul al XIX-lea in tarile cele

6
mai dezvoltate si secolul XX in cele subdezvoltate , ,,nivelul de viata a ramas vegetativ in
intreaga lume si la scara maselor de muncitori si tarani.”Atunci saracia caracteriza majoritatea
populatiei masata la baza piramidei sociale,doar straturile medii si , mai ales, superioare fiind
scutite de ea . Societatea moderna a rezolvat in linii mari ( in tarile dezvoltate) problema
alimentatiei pentru majoritatea populatiei ; in aceasta societate , accentul s-a deplasat pe
satisfacerea in masa a trebuintelor secundare, iar in societatea postmoderna accentual se
deplaseaza din nou , el cazand acum pe satisfacerea trebuintelor tertiare , de servicii . In toate
tarile dezvoltate , saracia caracterizeaza situatia unor categorii sociale destul de conturate:
somerii,oamenii in varsta fara pensie sau cu pensii mici,personae handicapate,copii orfani,etc.
Printr-un oarecare consens,cercetatorii acestei problematici disting doua genuri sau trepte
ale saraciei : cea absoluta si cea relativa. Peter Townsend foloseste pentru aceeasi distinctie
expresiile de saracie totala si partiala. Temeiul acestei distinctii il constituie stabilirea a doua
nivele . Primul este cel al ,,minimului de subzistenta” , insemnand ,, minimul de resurse
necesare unui om sau unei familii pentru a-si procura suficienta mancare,pentru mentinerea
sanatatii fizice”,deci pentru simpla supravietuire, iar cel de al doilea nuvel este cel al
,,minimului social” , insemnand resursele necesare pentru satisfacerea trebuintelor. Cei ce
traiesc sub minimul de subzistenta se afla in conditia saraciei totale sau absolute , iar cei ce
traiesc sub nivelul minimului social se afla in conditia saraciei partiale sau relative.Aici
trebuie subliniat faptul ca insasi notiunea de saracie totala sau absoluta este si ea , in sens
sociologic, relativa.Chiar nevoile de alimentatie,accentueaza Peter Townsend, nu pot fi
definite, in chip abstract, pentru toate imprejurarile sociale, ci sunt in mare masura dependente
de conditiile sociale si ocupationale in care ele se manifesta.Standardul minim al nevoilor de
alimentatie este altul in societatea industriala decat in cea preindustriala, altul in societatile
dezvoltate de astazi decat in cele subdezvoltate, altul in diferite regiuni ale aceleiasi tari, altul si
altul la oameni cu ocupatii si moduri de viata diferite,etc.Din acelasi motiv, in cele din urma,
insasi distinctia dintre saracia absoluta si cea relativa este relativa, minimul de subzistenta fiind
si el ,, social “.
Saracia unei parti din populatie,respectiv atenuarea saraciei depind ,alaturi de nivelul
veniturilor directe,de structurile protectiei sociale instalate intr-o societate si de modul de
functionare a acestora.Societatea poate proteja , intr-o mai mica sau mai mare masura,

7
categoriile sociale dezavantajate sau cu risc de pauperizare , alocand pentru acestea fondurile
necesare si punand in functiune un sistem de institutii corespunzatoare.
Formele de privatiune mai sus mentionate – saracia de diferite grade – au consecinte
evident negative asupra calitatii vietii categoriilor sociale si indivizilor afectati.Aceste
consecinte negative nu se restrang doar la cei direct afectati, ci se rasfrang , intr-un fel oarecare
, in mod nefavorabil asupra intregii societati.Este vorba despre faptul ca privatiunile si
pauperismul se constituie –alaturi de alte cause – in factori de dezintegrare sociala : genereaza
comportamente antisociale , favorizeaza alcoolismul si consumul de droguri ,alimenteaza
infractionalitatea si criminalitatea.Luand aceste aspecte in considerare, apare cu toata claritatea
ca optimizarea sistemului de protectie sociala – indiferent de forma concreta in care aceasta
urmeaza a se realiza – este importanta nu numai sub aspect caritabil , ci si in interesul bine
conceput al societatii in ansamblu si al tuturor compartimentelor sale.
In concluzie, un nivel de viata foarte ridicat,asigurat prin venituri foarte mari , nu
inseamna automat o calitate foarte buna a vietii, dar un nivel de viata foarte
scazut,saracia,privarea de cele necesare unei vieti indestulate la nivelul mediu inseamna cu
siguranta frustrarea de o viata buna, calitativ corespunzatoare.

IV.MODUL SI STILUL DE VIATA

Orice mod de viata , subliniaza Victor Scardigli , este produsul unei anumite istorii ,
reflexul culturii si traditiilor comunitatii sociale pe care o cercetam , dar si reflexul modului de
productie , a naturii activitatilor economice practicate de comunitatea respectiva.Acelasi autor
ofera ,, o definitie socio- economica a modului de viata” , considerat ca ,,maniera in care
membrii unui grup isi organizeaza activitatile cotidiene si cele de-a lungul ciclului lor de viata ,
in functie de modul de productie care le impune cadrul economic , spatial si institutional”.Pe
temeiul acestei definitii si in accord cu datele cercetarii sale asupra ,, modurilor de viata (vest)
europene” , autorul construieste o tipologie in cinci trepte , la baza careia se afla societatea
preponderant rurala , iar la extremitatea opusa – cea mai intens industrializata societate a

8
contemporaneitatii , societatea post-industriala , cu modul de viata specific ,intre cele doua
extreme situandu-se trei trepte de tranzitie.
Intr-adevar, modul de viata este caracteristic fiecarui tip de societate.Exista un mod de
viata specific societatii traditional-agrare , un mode de viata industrial –urban si unul – ce
prinde contur in zilele noastre – specific societatii postindustriale.Caracteristicile acestor
moduri de viata se regasesc in toate tarile , la toate popoarele al caror sistem social se
incadreaza in modelele respective , cu deosebiri relativ mici , de ordin secundar , de la o tara la
alta.In cadrul aceluiasi tip de societate insa , modul de viata sufera modificari in functie de
stadiul sau gradul de dezvoltare al societatii respective.
Modul de viata depinde de natura activitatilor economice fundamentale si a activitatilor
sociale intemeiate pe si legate de acestea, dar include toate activitatile omenesti , toate sferele
vietii sociale. El cuprinde , deopotriva , modul in care oamenii isi produc mijloacele de
existenta , dar si modul in care le folosesc pe acestea , modul in care isi realizeaza viata ca
membri ai unei anumite societati.
Ca si in cazul conceptului de nivel de viata , se poate vorbi despre modul de trai mediu
al unui tip de societate , intr-un stadiu dat al dezvoltarii acesteia.Dar modul de trai mediu – ca
si nivelul de trai mediu – este , in fond , o abstractiune. In orice societate ierarhic structurata
( dupa criteriul veniturilor , al puterii , al ocupatiei , al prestigiului , al gradului de cultura )
fiecare grup social distinct va avea , fireste, modul sau propriu si specific de viata. Pornind de
la indivizi si familii , studiul sociologic are tocmai sarcina de a determina caracteristicile
modurilor de viata specifice ale pricipalelor diviziuni macrogrupale din societatea data , in
cadrul unor coordonate spatio-temporale concrete.
Principalii indicatori ai modului de viata ar fi cam urmatorii :
-natura muncii(ocupatiei,profesiunii ) si durata ei;
-invatamantul , calificarea profesionla si accesibilitatea formelor acestora;
-rezidenta si circulatia ( timpul afectat si mijloacele de locomotie disponibile si
utilizate de la locuinta la locul de munca si la alte localizari ale activitatilor sociale );
-locuinta(metru patrat/persoana) si echipamentul acesteia ( gradul de confort);
- conditiile de igiena si asistenta sanitara ( accesibilitatea acestora);
-mijloacele de comunicare si telecomunicare;
-informatia si cultura;

9
-timpul liber ( durata si modul de folosire a acestuia).

Modul de viata poate fi studiat , de asemenea, si prin raportarea sa la un singur sau la


cateva produse industriale din dotarea gospodariilor familiale , de pilda, numarul de aparate
telefonice , de aparate de televiziune, de automobile , de calculatoare personale si conexiuni la
internet la o mie de locuitori sau la un grup determinat prin anumiti parametric sociali.O
asemenea investigatie poate fi relevanta pentru caracterizarea gradului de modernitate, de
implementare a modului de viata industrial-urban , respectiv postindustrial.
Dupa cum rezulta , din toate acestea , am putea spune ca modul de viata este strans legat
de nivelul de trai al indivizilor , familiilor sau grupurilor sociale.Printre indicatorii modului de
viata nu se poate sa nu includem bunuri materiale de consum , echipamente casnice-
gospodaresti a caror posesie depinde de cuantumul veniturilor.Asadar, modul de trai indica pe
ce se cheltuie veniturile.Daca in cazul modului de viata traditional –agrar cheltuielile pentru
nevoile primare, de alimentatie , erau preponderente , in cadrul modului de viata urban , cum
arata Fourastie, intervine saturatia de produse primare , centrul de greutate al cheltuielilor din
bugetele familiale deplasandu-se pe produse industriale care satisfac necesitati secundare.In
cazul noului industrialism specific contemporaneitatii , al societatii postindustriale , acest
centru de greutate tinde sa se deplaseze mai departe , pe trebuintele de servicii.
Straduinta de modernizare a structurilor economico-sociale ale Romaniei , de construire a
unei societati industriale , democratic- pluraliste , cu economie de piata , implica ridicarea
nivelului de viata si modului de viata inspre cele specifice tarilor dezvoltate.Pentru aceasta
insa, este nevoie de o economie prospera , de o productivitate a muncii de acelasi ordin cu a
societatilor avansate.
Modul de viata al oricarei societati include si o seama de elemente greu cuantificabile ,
legate de organizarea institutionala, social-politica a societatii : viata statala dictatoriala sau
democratic-pluralista , cu respectarea sau nerespectarea drepturilor omului , posibilitatea sau
imposibilitatea individului de a participa la conducerea si controlul activitatii sociale
(respectiv gradul posibilitatilor sale de participare).
In stransa legatura cu notiunea de ,, mod de viata” se afla conceptual de ,,stil de viata”,
care a fost introdus in sociologia moderna de catre Max Weber.Stilul de viata este modul de
reactie al subiectului uman la conditiile sale de existenta , dar individual uman , cu toata

10
unicitatea lui , fiind fiinta sociala , poarta totodata pecetea apartenentei sale la diferite grupuri
micro- si macrosociale.
Una dintre manifestarile sociologic relevante ale stilului de viata este gustul , care difera in
functie de structura macrogrupala a societatii.Astfel , stilul de viata este personal si social
totodata. El tine de calitatea buna a vietii , atunci cand il caracterizeaza independenta,
orientarea spre valori autentice , creativitatea si nu in ultimul rand , bunul gust.
V.CONCLUZII

Ca un rezumat al tuturor celor mentionate , viata de calitate buna depinde de un ansamblu de


factori :
-un mediu nepoluat , prielnic vietii sanatoase a omului;
-un nivel de viata ridicat , care presupune satisfacerea completa a nevoilor alimentatiei calitativ
bune precum si asigurarea belsugului de produse industriale de buna calitate si a serviciilor
complete;
-un mod de viata in pas cu modernizarea continua a conditiilor tehnologice , economice si
social-politice ale vietii sociale;
-un stil de viata corespunzator autorealizarii creative a persoanei umane.

11
VI.BIBLIOGRAFIE

• Roth , Andrei , Modernitate si modernizare sociala , Iasi , Editura Polirom , 2002 .

12