6.1 Noțiunea și criteriile de clasificare a ambalajelor în entitățile de comerț.

Realizarea valorii mărfurilor, respectiv transformarea lor în bani este condiționată de

păstrarea calităților inițiale ale acestora, reducerea la maximum a pierderilor în stadiul
păstrării sau circulației . Pe lângă scopul principal de a proteja bunurile și de a înlesni
operațiunile de manipulare și transport, ambalajele îndeplinesc și o altă funcție importantă -
acea de prezentare estetică a mărfurilor în vederea comercializării. Deci, ambalajele sunt
mijloacele materiale folosite în scopul protecției bunurilor (mărfurilor) împotriva agenților
naturali, pentru evitarea deteriorării și a conservării pe timpul transportului, a manipulării,
depozitării, precum și menținerii proprietăților în vederea utilizării lor.
Deoarece ambalajele condiționează realizarea mărfurilor, tipul lor, precum și
modalitățile de ambalare sunt prevăzute în contractele de livrare încheiate între furnizori și
clienți.
Marea varietate a ambalajelor și caracteristicile unora dintre ele, face necesară
clasificarea lor după mai multe criterii și anume:
1. În funcție de scopul pe care îl îndeplinesc, modalitatea de facturare și respectiv
decontare:
a) ambalaje de transport, care asigură protecția mărfurilor pe durata transportului,
depozitării și manipulării, de regulă facturate distinct;
b) ambalaje de livrare utilizate pentru prezentarea, comercializarea produselor și
mărfurilor, de regulă incluse în prețul mărfii.
2. După natura și modul de circulație:
a) ambalaje de transport de natura mijloacelor fixe și a obiectelor de mică valoare și scurtă
durată, de exemplu containere, butoaie de capacitate mare, cisterne etc,;
b) ambalaje de circulație, care se livrează clientului odată cu marfa și care nu se pot
încadra în prima categorie, de exemplu lăzi, cutii, borcane;
c) ambalaje de prezentare (preambalare), care servesc la conservarea și prezentarea
estetică și atractivă a unor feluri de mărfuri, precum și la realizarea comerțului prin autoservire;
d) materiale auxiliare pentru ambalare, cum ar fi pungile, hârtia, cartonul, sfoara etc,, a căror
valoare de regulă se cuprinde în cheltuielile de distribuire.
3. După posibilitatea recuperării lor sau posibilitățile de folosire, ambalajele se grupează
în:
a) ambalaje recuperabile (refolosibile), care nu se consumă într-un singur proces de
livrare aprovizionare, ci se pot utiliza până la completa lor deteriorare;
b) ambalaje nerecuperabile (nerefolosibile), care nu se pot folosi decât o singură dată
(cutii metalice de conserve, butelii din plastic, unele lădițe, etc.), dar se pot valorifica în calitate
de deșeuri.
4. După natura materialului din care sunt confecționate ambalajele pot fi:
- din lemn;
- metale;
- mase plastice;
- fire naturale sau sintetice etc.
Acest criteriu determină numărul de cicluri ale ambalajului, precum și cotele de
restituire.
5. După proveniența lor ambalajele pol fi:
a) indigene;
b) din import.
În etapa actuală, în țara noastră se includ în prețul mărfurilor atât ambalajele care se vând
împreună cu marfa cumpărătorului (exemplu: ambalaje folosite la vânzarea televizoarelor,
frigiderelor, mașinilor de spălat, a unor obiecte de porțelan sau de sticlă etc.), cât și cele care nu
se vând cumpărătorului și nici nu se mai pof refolosi pentru ambalarea aceleiași mărfi (lădițe
pentru unt, cutii pentru bomboane, etc,) dar se pot valorifica după golire.