2.

6 Contabilitatea analitică a mărfurilor în locurile de păstrare și în

contabilitate

În abordarea metodelor de evidenţă operativă şi analitică a stocurilor de mărfuri trebuie

avut în vedere conceptul de gestiune. În accepţiunea economică, “gestiunea reprezintă totalitatea
valorilor (materiale sau băneşti) încredinţate unei persoane, care are obligaţia primirii, păstrării şi
eliberării lor, în conformitate cu sarcinile unităţii în care funcţionează şi cu legislaţia economică
în vigoare.

Din acest punct de vedere, gestiunea este un compartiment specializat, o subdiviziune a unităţii
patrimoniale. Din punct de vedere juridic, “gestiunea reprezintă totalitatea operaţiilor de primire,
păstrare şi eliberare a bunurilor materiale sau valorilor băneşti, îndeplinite de angajatul unei
organizaţii, în cadrul atribuţiunilor sale de serviciu”.

În cadrul unităţilor patrimoniale, organizarea gestiunilor de mărfuri este influenţată de o

serie de factori dintre care cei mai importanţi sunt:

 volumul operaţiunilor de primire-predare dintr-o perioadă de timp dată constituie

principalul criteriu în funcţie de care se stabileşte numărul de gestiuni dintr-o unitate
patrimonială. Astfel, într-o unitate patrimonială de dimensiuni reduse poate fi înfiinţată o
singură gestiune pentru toate mărfurile pe care le deţine, în timp ce într-o unitate
patrimonială de dimensiuni mari este necesar să se înfiinţeze gestiuni specializate pe
principalele categorii de mărfuri;
 volumul, suprafaţa şi amplasamentul spaţiului de depozitare constituie un alt criteriu în
raport de care se pot înfiinţa depozite centrale sau generale care deservesc întreaga
unitate patrimonială sau depozite de repartizare care deservesc, de regulă, unităţi
operative proprii.

Indiferent de criteriul ales, gestiunile de mărfuri trebuie astfel organizate încât pentru fiecare
categorie de stoc a cărui evidenţă contabilă se realizează cu ajutorul unui cont distinct, aceasta să
poată fi identificată faptic şi spaţial. Această restricţie este impusă de necesitatea creării
condiţiilor pentru facilitatea controlului gestionar, respectiv, a concordanţei dintre soldurile
scriptice ale conturilor contabile de stocuri şi valoarea stocurilor faptice constatate cu ocazia
inventarierilor anuale.

Pentru facilitarea controlului gestionar al bunurilor stocabile se utilizează următoarele metode de

evidenţă operativă şi analitică a gestiunilor de mărfuri:
  metoda cantitativ-valorică;
 metoda operativ-contabilă sau pe solduri;
 metoda centralizatoarelor de intrare-ieşire;
 metoda global-valorică.

Ultima metodă enunţată se practică de către unităţile comerciale cu amănuntul.

În unităţile comerciale cu ridicata se practică o contabilitate analitică pe sortimente de mărfuri

folosind, de regulă, metoda cantitativ-valorică.

Metoda cantitativ-valorică (pe fişe de conturi analitice), în forma sa clasică, constă în ţinerea

evidenţei cantitative pe categorii de bunuri materiale la locul de depozitare, iar la contabilitate a
evidenţei cantitativ-valorice.

La locul de depozitare a bunurilor se primesc documentele privind intrările şi ieşirile de bunuri.

Aceste documente se înregistrează cantitativ în “Fişa de magazie”. Ulterior documentele sunt
predate la contabilitate pe bază de borderou semnat de gestionar şi de reprezentantul
compartimentului de contabilitate.

La compartimentul contabilităţii gestiunii stocurilor se realizează o verificare a exactităţii şi

oportunităţii înregistrărilor din fişele de magazie. Apoi se realizează evaluarea cantităţilor
consemnate de gestionar ţinând cont de metodele de evaluare acceptate de legislaţie şi adaptate
de unitatea patrimonială. Pentru fiecare element stocabil se deschide câte o “Fişă de cont analitic
pentru valori materiale” în care se face înregistrarea cantitativ şi valoric pentru fiecare intrare sau
ieşire din stoc.

Concomitent cu înregistrarea fiecărui document de intrare sau ieşire, în “Fişa de cont analitic
pentru valori materiale” se pot întocmi situaţii centralizatoare, cum sunt: “Situaţia stocurilor
intrate” şi “Situaţia stocurilor ieşite”. Aceste situaţii stau la baza înregistrărilor în contabilitate
deoarece în documente intrările şi ieşirile sunt grupate pe conturi corespondente ale conturilor de
stocuri.

Controlul gestionar-contabil al stocurilor, în situaţia metodei cantitativ-valorice, se realizează

prin:

 confruntarea datelor cantitative din “Fişele de magazie” cu datele similare din “Fişele

de cont analitic pentru valori materiale”;
  concordanţa datelor valorice din “Fişele de cont analitic pentru valori materiale” cu
totalurile balanţelor analitice de verificare a conturilor de stocuri.

Metoda cantitativ-valorică prezintă avantajul că poate furniza în orice moment date cu privire

la existenţa şi mişcarea stocurilor. Principalul inconvenient al acestei metode este volumul mare
de muncă deoarece înregistrarea mişcărilor cantitative de bunuri se face atât la locurile de
depozitare, cât şi la contabilitate.

Versiunea simplificată a metodei cantitativ-valorice constă în comasarea evidenţei operative de

la locurile de depozitare cu evidenţa analitică a elementelor stocabile de la compartimentul
contabilitate. Astfel, “Fişa de magazie” este înlocuită la locul de depozitare cu “Fişa de cont
analitic pentru valori materiale” pentru fiecare element stocabil în parte.

Această versiune este denumită metoda valorică la locul de depozitare. Principalul avantaj al
acestei versiuni este faptul că furnizează operativ date cu privire la situaţia stocurilor
concomitent cu reducerea volumului de muncă.

Metoda operativ-contabilă (pe solduri) implică ţinerea la locul de depozitare a evidenţei

operative cantitativ pe categorii. La contabilitate se ţine evidenţa valorică desfăşurată pe gestiuni,
iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri.

Gestionarul înregistrează documentele justificative cu privire la stocuri în “Fişa de magazie” care

este vizată de contabilul şef. Astfel, după fiecare operaţiune se poate determina stocul cantitativ.

Serviciul contabilitate verifică înregistrările din “Fişele de magazie” şi preia documentele

respective împreună cu borderourile întocmite de către gestionar, separat pentru bunurile intrate
şi pentru cele ieşite, înscriind preţul şi calculând valoarea lor.

Totalurile valorice stabilite sunt înscrise în “Fişa centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupe de
stocuri” întocmită separat pentru intrări şi pentru ieşiri.

Concordanţa dintre stocurile înregistrate cantitativ în “Fişele de magazie” şi datele valorice din
“Fişa centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupe de mărfuri” se realizează cu ajutorul
documentului denumit “Registrul stocurilor”. Acest registru se deschide anual la compartimentul
contabilităţii gestiunii stocurilor.
La sfârşitul fiecărei luni, stocurile din “Fişele de magazie” se înscriu în “Registrul stocurilor”.
Aceste stocuri se evaluează în conformitate cu metodele de evaluare adoptate de unitatea
patrimonială la intrarea şi la ieşirea din patrimoniu a stocurilor.

Pentru fiecare grupă de elemente stocate, stocul valoric din “Registrul stocurilor” trebuie să fie
egal cu soldul din “Fişa centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupe de stocuri”. În caz de
neconcordanţă, se verifică operaţiile la grupa respectivă de bunuri.

Metoda operativ-contabilă prezintă avantajul că se poate utiliza în cazul aplicaţiilor

computerizate în cadrul cărora existenţa şi mişcările cantitative ale stocurilor sunt urmărite
operativ, iar cele valorice sunt urmărite periodic, cu ocazia înregistrărilor în contabilitatea
gestiunii stocurilor.

Metoda global-valorică se realizează prin ţinerea evidenţei stocurilor numai valoric, atât la
nivelul gestiunii operative, cât şi în contabilitate. Această metodă este utilizată pentru evidenţa
mărfurilor şi ambalajelor aflate în unităţile de desfacere cu amănuntul.

În aplicarea metodei global-valorice, evidenţa operativă la locurile de depozitare nu se face cu

ajutorul “Fişelor de magazie”, ci se realizează cu ajutorul “Raportului de gestiune”. În acesta
sunt înregistrate valoric intrările şi ieşirile din fiecare zi, pe baza documentelor justificative. La
sfârşitul fiecărei zile se stabileşte soldul valoric.