Sunteți pe pagina 1din 26

FORME DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE INVATAMANT

LECTIA
FORMA DE BAZA

Acatrinei Rebeca-Daniela Golea Roberta Cristina


Cuprins
Definitia lectiei..............................................................................................4
Forma de baza a lectiei...............................................................................5
Forma de organizare a procesului de învăţământ..............................6
Concepţia lui J.F. Herbart .........................................................................8
Alte metode de desfasurare a lectiei......................................................10
Strategii didactice .......................................................................................15
Avantajele si dezavantajele lectiei..........................................................23
Activități.......................................................................................................25
“Lectia reprezinta o modalitate
fundamentala de organizare a
activitatii didactice. In acest
context ea ramane forma de baza
principala, dominanta, la nivelul
procesului de invatamant"

(Cerghit, Ioan)
Miron Ionescu susține că forma de bază a lecției:
Forma de organizare a procesului de
învăţământ reprezintă interacţiunea dintre
activitatea de predare şi cea de învăţare.
Acestea se concentrează în jurul relaţiei
profesor-elevi, deoarece funcţia fundamentală a
formei de organizare a procesului de învăţământ
este imprimarea unui sens unic activităţii
profesorului şi elevilor.
În concepţia lui J.F. Herbart

Procesul de învăţământ trebuie să parcurgă patru etape sau


trepte: claritatea, asociaţia, sistemul şi metoda, care stabileau o
anumită ordine în desfăşurarea lecţiei începând cu pregătirea şi
continuând cu tratarea, asocierea, generalizarea şi terminând cu
aplicarea.
Claritatea ideilor înseamnă “punerea în temă”, adică pregătirea
elevilor pentru asimilarea noilor cunoștințe.

Asocierea se referă la legarea reprezentărilor noi de cele vechi,


la predarea profesorului.

Sistemul avea în vedere scoaterea în evidenţă a ideilor principale


a legăturilor lor pentru a se ajunge la definiţii,legi, principii.

Metoda însemna aplicarea generalizărilor la aspecte noi, concrete


Profesorul împarte sarcini de lucru elevilor să rezolve
individual sau pe echipă anumite teme alese de ei, acesta
având si rolulde consultant. De exemplu putem avem materii
obligatorii sau la alegere.
Reprezintă organizarea învățământului în funcție de capacitatea
intelectuală a elevilor. Fiecare elev dispune de o intelectualitate
diferită, astfel clasa Terman propune cinci categorii de clase:
pentru copii înzestraţi, deştepţi, normali, înceţi şi cazuri speciale.
• Tutorele de la clasă pregătește diferite tipuri de fișe (de
recuperare, de dezvoltare, de exercțiu și de instruire), pentru
a putesa fi prezentate și a putea fi notate de fiecare elev în
parte.
Susține un învățământ care are la bază diverse interese
ale elevilor de a învăța anumite subiecte cum ar fi: nutriție,
economie, muncă, odihnă și multe altele.
Sunt instrumentele de realizare
a obiectivelor pedagogice și a
conținuturilor, sunt dependente de
obiective cât și de nivelul elevilor,
de conoștințele lor anterioare .
Activități frontale
Moduri de
organizare a
activității didactice Activități de grup
(în funcție de
maniera de
desfășurare)
Activități individuale
Cuprind: lectia,
seminarul, laboratorul,
activitățile în cabinetele
pe specialități, vizita,
excursia, spectacolul.
• fiecare primește în mod
egal aceeași temă
• profesorul are principala
activitate de a dirija și a
transmite informatiile
sale unei clase întregi
• elevii execută sarcinile
într-un mod colectiv dar
totodată urmărind un
rezultat individual.
• cuprind consultatii,
meditații, concursuri și
dezbateri scolare
• reprezintă studiul
individual precum
temele de acasă, studiul
în bibliotecă, lectura în
bibliotecă, proiecte,
referate, etc.

S-ar putea să vă placă și