Proiect Bovine

Tofan Teodor Norme de protectie a muncii
Proiect Uia II:
Student: Tofan Teodor

Grupa: CEPA 8LF442
An: III
1
Tofan Teodor Bibliografie
Cuprins
Capitolul 1: ANALIZA COMPARATIVĂ PRIVIND ANIMALELE DE PROVENIENȚĂ..................................................4
1.1 Clasificarea raselor de taurine.................................................................................................................4
1.1.1 Rasele locale.....................................................................................................................................4
1.1.2 Rasele perfecţionate.........................................................................................................................5
1.1.3. Rasele importate.............................................................................................................................7
1.2 Clasificarea raselor de bubaline...............................................................................................................9
Capitolul 2: CARACTERISTICILE FIZICE, CHIMICE ȘI ORGANOLEPTICE ALE LAPTELUI........................................11
2.1. Generalități, terminologie....................................................................................................................11
2.2. Compoziţia chimică a laptelui...........................................................................................................11
2.2.2. Lipide.............................................................................................................................................12
2.2.3.Glucide............................................................................................................................................13
2.2.4.Vitamine.........................................................................................................................................13
2.2.5. Substanţe minerale........................................................................................................................14
2.2.6. Enzime...........................................................................................................................................14
2.3. Proprietăţile fizice ale laptelui..............................................................................................................15
2.4. Caracteristicile organoleptice ale laptelui.............................................................................................16
Capitolul 3 : ANALIZA COMPARATIVĂ A TEHNICILOR ŞI TEHNOLOGIILOR DE PASTEURIZARE.........................17
3.1. Generalităţi...........................................................................................................................................17
3.2. Tipuri de pasteurizatoare.....................................................................................................................18
3.2.1. Pasteurizatorul cu palete...............................................................................................................18
3.2.2. Pasteurizatorul de tip vană............................................................................................................18
3.2.3. Pasteurizatorul cu tobă..................................................................................................................19
3.2.4. Pasteurizatorul cu plăci..................................................................................................................20
Capitolul IV : ADOPTAREA TEHNOLOGIEI DE PROCESARE A LAPTELUI IMPUS PRIN TEMA DE PROIECT.........22
4.1. Tehnologia laptelui de consum.............................................................................................................22
4.1.1. Recepţia cantitativă şi calitativă a laptelui materie primă.............................................................22
4.1.2. Curăţirea şi filtrarea laptelui..........................................................................................................23
4.1.3. Normalizarea.................................................................................................................................24
4.1.4. Igienizarea (pasteurizarea) laptelui...............................................................................................25
4.1.5.Dezodorizare..................................................................................................................................25
4.1.6. Omogenizarea...............................................................................................................................25
CAPITOLUL V : ECHIPAMENTE.........................................................................................................................27
5.1 Recepția cantitativă și calitativă:...........................................................................................................27
5.1.1.Instalație de măsurare volumetrică a laptelui:...............................................................................28
5.1.2.Lactostar Funke Gerber..................................................................................................................29
5.1.3.Vana de răcire a laptelui:................................................................................................................30
5.1.4.Separator Centrifugal Tehnoplast 1000..........................................................................................33
5.1.6.Omogenizator de lapte GJJ.............................................................................................................39
5.1.7.Dezodorizator.................................................................................................................................41
Capitolul VI:NORME DE PROTECŢIE A MUNCII, P.S.I. ŞI IGIENĂ.......................................................................45
6.1.Norme de protecţia muncii cu caracter general....................................................................................45
6.1.1.Măsuri de protecţie muncii în sectorul producerii laptelui.............................................................46
6.1.2.Măsuri de protecţia muncii în lăptării.............................................................................................46
6.1.3.Masuri specifice in sectorul de pasteurizare..................................................................................47
6.1.4.Masuri specifice la curatitoarele centrifugale.................................................................................47
6.1.5.Măsuri de protecţia muncii la folosirea separatoarelor de lapte....................................................48
6.1.6.Masuri specifice la operatiunile de depozitare şi transport............................................................48
6.1.7.Masuri igienico-sanitare privind proiectarea si construirea fabricii................................................50
6.1.8.Igiena incaperilor social-sanitare....................................................................................................50
6.1.9.Igiena personalului.........................................................................................................................50
6.1.10.Igiena sectiilor de productie.........................................................................................................51
6.1.11. Igiena utilajelor, ustensilelor de lucru si a ambalajelor................................................................51
6.1.12.Igiena mijloacelor de transport....................................................................................................52
6.1.13.Igiena utilajelor, a ustensilelor de lucru si a ambalajelor..............................................................52
6.1.14.Igiena mijloacelor de transport....................................................................................................53
6.1.15.Potecţia muncii la efectuarea analizelor laptelui..........................................................................53
6.2.Norme de prevenire si stingere a incendiilor.........................................................................................54
BIBLIOGRAFIE:.................................................................................................................................................55
3
Memoriu Justificativ
Tema proiectului : Să se proiecteze o secţie de pasteurizare a laptelui de vacă şi bivoliţă având o
capacitate de 1000 de litri pe oră. Conţinutul final de grăsime al laptelui va fi 3.5 %. Separarea
grăsimii se va realiza centrifugal. Laptele pasteurizat va fi utilizat pentru consum.
Cele mai vechi informaţii despre producţia de lapte şi prelucrarea laptelui se referă la laptele
de vacă. Ele ar proveni de la sumerieni, un popor indogermanic, care prin anii 5000-4000 I.H. s-au
stabilit în Mesopotania, venind din podişul Iranului. Săpăturile arheologice au scos la iveală pe
zidurile templului zeiţei Nin-Hor-Sag (protectoarea turmelor), desene care reprezintă scene de
mulgere a laptelui. Vacile apar de statură mijlocie cu coarne scurte. Mulgerea se face prin partea
dinapoi că la o, în timp ce viţelul era în faţă şi avea o botniţă. Vasul de muls pare confecţionat din
pământ ars, având formă unei sticle. Desenul mai cuprinde patru personaje mânuind diferite vase :
una toarnă laptele muls cu ajutorul unei pâlnii într-un vas mai mare, pe care-l ţine o a două
persoană ; celelalte două persoane sunt ocupate pe lângă un alt vas mare asemănător unei oale de lut
în care se presupune că se păstra untul bătut într-o putină de lemn.
Prelucrarea laptelui mai este semnalată în perioada 500-100 I.H. la sciti, traci, germani şi tătari
care prelucrau laptele de iapă ; la popoarele semite laptele era obţinut de la oi şi capre. Prelucrarea
laptelui în unt este atestată în literatura indiană. Untul era folosit la indieni că aliment spre deosebire
de greci şi români care-l utilizau numai că unguent. Egiptenii foloseau untul şi smântână că aliment.
Laptele şi brânzeturile constituiau produse importante la greci şi români ; în Roma şi Atena existau
pieţe pentru vânzarea produselor lactate. Laptele de vacă era mai puţin utilizat în Grecia unde se
consumă lapte şi brânzeturi de capra iar în Italia de oaie. În vechea Romã, la casele mari pe lângă
bucătărie există o încăpere pentru prepararea brânzeturilor, care erau păstrate la răcoare, în beciuri
speciale. Se cunoştea şi brânză opărită, pentru obţinerea acestui produs topindu-se caşul în apă
fiartă, apoi fiind pus în forme şi sărat. Formă brânzeturilor era foarte variată : de la cărămidă la cea
cilindrică. Alte brânzeturi erau presate în forme de lemn cu diferite modele ce amintesc păpuşile de
cas de la noi. De asemenea existau diferite sortimente de brânză afumată. Tradiţia preparării de
produse lactate a stat iniţial la baza înfiinţării unor unităţi de prelucrare meşteşugărească, iar astăzi
există o industrie a laptelui modernă, că o producţie diversificată, dezvoltată în toate regiunile ţării.
Capitolul 1: ANALIZA COMPARATIVĂ PRIVIND ANIMALELE DE

PROVENIENȚĂ
1.1 Clasificarea raselor de taurine
Cele mai vechi rase de taurine care au existat pe teritoriul ţării noastre, sunt rasele de taurine locale,
adaptate la condiţiile de mediu natural şi artificial din ţara noastră. Rasele perfecţionate de taurine de
pe teritoriul ţării noastre sunt de 2 categorii: unele s-au format şi dezvoltat pe teritoriul ţării noastre
în decursul anilor, iar altele le-am importat şi le creştem în ferme cu vaci din import.
1.1.1 Rasele locale
1.1.1.1 Rasa Sură de stepă
Fig. 1.1. Rasa Sură de stepă

Până la sfârşitul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea taurinele din rasa Sură de stepă populau
întregul teritoriu al ţării noastre, cu excepţia Munţilor Carpaţi, unde se creştea rasa de munte.
Caracteristicile zooeconomice principale ale acestei rase sunt: în primul rând munca, în al doilea
rând carnea, iar în al treilea rând producţia de lapte.
Principalul character de exterior al acestei rase este culoarea părului, care este sură uniformă
(argintie) cu noante ale culorii de la alb până la sur închis. Greutatea corporală variază de la 350-450
kg. Această greutate corporală este în raport direct cu condiţiile de furajare, adăpostire şi îngrijire a
vacilor.Producţia de lapte a acestor vaci în condiţii optime de furajare şi întreţinere, este între 1200-
1800 l lapte. Procentul de grăsime din lapte este de 4,5-4,6 % grăsime, iar durata lactaţiei variază de
la 180 la 260 zile de lactatie.
1.1.1.2 Rasa de munte
Aria geografică de răspândire a rasei de munte se întinde pe toată culmea muntoasă a lanţului
carpatic răsăritean şi sudic, începând de la Turnu-Severin şi până la Munţii Neamţului, precum şi în
Munţii Apuseni. Pe toată aria ei geografică, rasa de munte a fost supusă (mai ales după cel de-al
doilea război mondial) acţiunii de ameliorare prin încrucişarea ei cu tauri din rasele Brună, Schwyz
şi Jersey, obţinându-se rezultate productive satisfăcătoare.
Vacile din această rasă se caracterizează printr-o talie mică (116-120 cm). Greutate corporală redusă
(330-350 kg), culoarea părului este vânătă-brună sau vânătă-plumburie. Ugerul este bine dezvoltat,
sfârcurile sunt bine distantate între ele, iar pielea de pe uger este fină. Taurinele din rasa de munte
folosesc mai bine şi mai economic furajele consummate decât taurinele din rasa Sură de stepă. Sub
5
raportul productivităţii, vaca de munte este recunoscută ca o vacă de lapte mai bună decât Sura de
stepă. Producţia medie de lapte pe o lactaţie în gospodăriile individuale este de 1200-1400 l lapte cu
un procent de 4,4-4,5 % grăsime. De la unele vaci se obţin în perioada maximă a lactaţiei câte 10-12
l lapte pe zi.
1.1.2 Rasele perfecţionate
1.1.2.1 Rasa Bălţată românească
Fig. 1.2. Rasa Bălţată românească
Aşa după cum arată numele, această rasă s-a format pe teritoriul ţării noastre, în condiţiile de mediu
natural şi artificial care i-au fost oferite. Ea s-a format prin încrucişarea de absorbţie a vacilor locale
din rasa Sură de stepă cu tauri de rasă Simmental, proces care durează de peste un secol.
Greutatea corporală a vacilor este în medie de 520-650 kg. Abdomenul lor este voluminous,
membrele potrivit de lungi, solide, cu osatura puternică, ugerul este mare, bine aşezat, elastic şi
acoperit cu piele fină şi cu puf fin şi rar pe el. Ugerul are o formă globuloasă şi este bine prins de
corp. Producţia de lapte care se obţine de la această rasă corespunde scopului urmărit în creşterea
vacilor. În fermele cu condiţii optime de furajare şi întreţinere producţia medie este de 2000-3000 l
lapte pe cap de vacă, cu un procent de 3,7-3,8% grăsime. Una din calităţile importante ale rasei este
şi aceea că ea se adaptează cu uşurinţă în toate regiunile de la noi din ţară, inclusiv cele de stepă,
dacă condiţiile de mediu artificial (furaje, adăpostire şi îngrijire) sunt corespunzătoare.
1.1.2.2. Rasa brună de Maramureş
Fig. 1.3. Rasa brună de Maramureş

Această rasă poartă numele de rasă Brună de Maramureş, datorită faptului că ea a luat naştere pe
teritoriul Maramureşului. Ea s-a format în ultimele 8-9 decenii, prin încrucişarea de absorbţie a
vacilor locale din rasa de munte şi rasa Sură de stepă cu tauri Schwyz, importaţi din Elveţia,
Germania şi Austria.
Măsurătorile biometrice indică o înălţime a vacilor de 125-129 cm, lungimea corpului 145-151 cm,
iar perimetrul toracic 177-185 cm. Greutatea vacilor este de 500-550 kg. Vacile brune prezintă un
temperament vioi, o constituţie robustă spre fină, un character docil şi blând. Abdomenul vacilor
este voluminous, ugerul este mare şi globulos, cu sfârcuri normale, bine dezvoltate şi bine
îndepărtate între ele, cu venele superficial ale ugerului şi abdomenului flexuase şi bine evidenţiate.
Producţia de lapte a vacilor în condiţii optime de furajare şi întreţinere variază între 2400-2600 l
lapte cu 3,7-3,9 % grăsime. Una din calităţile rasei Brune este şi aceea că ea se întreţine mai uşor ca
celelalte rase, foloseşte mai bine furajele consummate, ceea ce face ca vacile să fie aproape în
permanenţă în bună stare de întreţinere.
1.1.2.3. Rasa Pinzgau
Fig. 1.4. Rasa Pinzgau

Pinzgaul de Transilvania şi cel din Bucovina s-a format în ultimele 13-14 decenii prin încrucişarea
de absorbţie a vacilor locale din rasa Sură de stepă şi rasa de munte cu tauri de rasa Pinzgau aduşi
din Austria. Între Pinzgaul format şi crescut în Transilvania şi cel din Bucovina există unele
diferenţe. Astfel Pinzgaul din Transilvania are o talie mai mare, este mai svelt şi prezintă o repartiţie
a culorilor părului (albă şi roşie) tipice rasei din regiunile de munte.
Această rasă are o înălţime de 125-135 cm şi o greutate corporală de 450-600 kg. Abdomenul este
voluminos, iar ugerul este mare, cu sfârcuri mari şi cărnoase, normal îndepărtate între ele, care se
pretează bine la mulsul mecanic. Producţia de lapte variază în limite destul de mari, în condiţii
optime de furajare şi întreţinere producţia medie este de 2500-3200 l lapte, cu 3,7-3,9 % grăsime.
1.1.2.4. Rasa Roşie de lapte
Este originară din Rusia, în România, rasa Roşie de lapte a fost crescută pentru producţia ridicată de
lapte şi pentru ameliorarea Surei de stepă locale, varietatea moldovenească şi dobrogeană, fapt care
a contribuit la formarea a două tipuri puţin diferite ale rasei. Acest lucru a determinat pe unii
cercetători să o descrie sub forma a două rase deosebite: rasa Roşie de stepă şi rasa Roşie
dobrogeană. Factorii principali care au contribuit la diferenţierea celor două tipuri ale rasei au fost:
7
cele două varietăţi ale rasei Sure de stepă pe care le-a ameliorat, alte încrucişări locale, precum şi
condiţiile de mediu natural şi artificial sub influenţa cărora s-au format.
Producţia de lapte pe cap de vacă variază în funcţie de calitatea materialului, de gradul de
ameliorare, de condiţiile de furajare, adăpostire şi îngrijire, de la 2500-3500 l lapte cu 3,5-3,8 %
grăsime. În condiţii optime de furajare şi întreţinere pentru aceste vaci, s-au obţinut producţii între
3500-4000 l lapte cu 3,5-3,8 % grăsime.
1.1.3. Rasele importate
1.1.3.1. Rasa Holstein sau Olandeză
Fig.1.5 Rasa Holstein

Rasa Holstein este cunoscută şi sub numele de Friza (Friesland). Ea se creşte pe toate continentele şi
în majoritatea ţărilor din lume cu creştere avansată de taurine. Sub raportul însuşirilor morfologice şi
productive vacile din rasa Holstein se încadrează, în primul rând în tipul pentru lapte şi numai în al
doilea rând în tipul pentru carne. Rasa Holstein este socotită că una dintre cele mai bune rase pentru
lapte. Ea are o conformaţie corporală frumoasă, armonioasă, cu un ansamblu al regiunilor corporale
bine proporţionat, cu linia superioară a trunchiului dreaptă şi orizontală, uneori uşor oblică.
Măsurătorile biometrice arată o înălţime de 133-135 cm. Greutatea corporală a vacilor este de 500-
600 kg. Abdomenul este voluminous, iar ugerul este globules, mare, correct conformat şi bine
dezvoltat, sfârcurile sunt simetrice şi bine dezvoltate, cu venele mamare şi abdominal subcutanate
proeminente şi flexuoase. Membrele sunt potrivit de lungi , sucative, fine şi puternice. Producţia de
lapte care se obţine de la vacile Holstein în condiţii optime de furajare şi întreţinere, este de 4500-
5000 l lapte, cu peste 3,5-4 % grăsime.
1.1.3.2. Rasa Jersey
Fig. 1.6. Rasa Jersey

Această rasă este originară din insula Jersey (Anglia), situată în Canalul Mânecii de unde s-a
răspândit în multe ţări din Europa şi din lume. Rasa Jersey este una din cele mai vechi rase de lapte,
iar datorită procentului mare de grăsime din lapte ea a mai fost numită şi "rasa de unt".
Caracteristicile ei din punct de vedere economic pot fi rezumate astfel: un randament ridicat de lapte
pe kilogram greutate vie, un randament ridicat de materie grasă, un consum redus de furaje, o
maturitate precoce şi o longevitate remarcabilă.
Rasa Jersey are o conformaţie corporală tipică vacii de lapte, cu un cap uscăţiv şi fin, cu un corp cu
profiluri unghiuloase. Înălţimea vacilor este de 120 cm, iar greutatea corporală de 370-400 kg.
Abdomenul este voluminos cu un uger mare în raport cu dimensiunile ei corporale, sfârcurile sunt
mici şi bine îndepărtate între ele, iar membrele au un schelet fin. Vaca Jersey se aclimatizează cu
uşurinţă la noile condiţii de viaţă în care este pusă să trăiască şi să producă, dă producţii ridicate de
lapte cu un procent mare de grăsime, foloseşte foarte bine pentru producţie furajele pe care le
consumă, posedă o longevitate remarcabilă şi da producţii ridicate până la ultima lactatie. Producţia
de lapte a vacilor de rasă Jersey, în condiţii optime de furajare şi întreţinere, este de 3000-4000 l
lapte cu 5,5-6,5 % grăsime.
Comparatie intre rasele de taurine
Rase de taurine Productia de lapte (l) Cantitatea de grasime

intr-un litru de lapte (%)
Rasa Sura de stepa 1200-1800 4,5-4,6
Rasa de munte 1200-1400 4,4-4,5
Rasa Baltata 2000-3000 3,7-3,8
romaneasca
Rasa bruna de 2400-2600 3,7-3,9
Maramures
Rasa Pinzgau 2500-3200 3,7-3,9
Rasa Rosie de lapte 2500-3500 3,5-3,8
Rasa Holstein 4500-5000 3,5-4
Rasa Jersey 3000-4000 5,5-6,5
1.2 Clasificarea raselor de bubaline

1.2.1. Bivolul de baltă
Este răspândit în sud-estul Chinei, către vest în Vietnam, Laos, Campucia, Thailanda, Birmania,
Nepal şi Sri Lanka, iar către sud în Malaezia, Indonezia şi Filipine şi în statul Mdras din India. Acest
tip ajunge până la 62 milioane, reprezentând 39% din totalul mondial, la care se adaugă şi efectivele
de bivoli din Australia, Brazilia, Trinidad. Se caracterizează printr-o dezvoltare corporală masivă,
talie la femele de 120-130 cm şi masa corporală de 300-500 kg. Capul este mare cu profil convex şi
frunte îngustă, coarnele cu o lungime medie de 60-65 cm. Culoarea caracteristică sur închis sau sur
gresie, cu unele particularităţi pe cap şi membre. Părul de acoperire variază în funcţie de anotimp,
populaţie, vârstă, condiţii de întreţinere. Durata lactaţiei variază între 210-248 zile cu o producţie de
lapte între 230-870 kg, conţinut de grăsime de 7-11%. Datorită condiţiilor diferite de creştere se
remarcă o varietate apreciabilă a populaţiilor existente.
1.2.2. Rasa Surti (Surati)
Provine din regiunea Chorottar, de unde a fost extins în celelalte state ale Indiei şi în ţări din vestul
acesteia. În general prezintă culoarea neagră, sau roşcată, prezintă particularităţi de culoare.
9
Coarnele sunt de lungime medie, plate, cu ondulaţii transversale şi în formă de secară. Este exploatat
pentru lapte, realizează producţii de 1300-1700 kg, cu 7.5-10% conţinut în grăsime.
1.2.3. Bivolul riveran comun din Orientul Apropiat
Bivolul “deşi” în funcţie de ţară şi de zonă realizează o dezvoltare corporală de gabarit mediu în
teritoriile de joasă altitudine cu o masă corporală la femele de 400-600 kg, aspectele cu privire la
talie variază în acelaşi mod, 139-143 cm. Culoarea robei este neagră sau cenuşiu închis, cu
particularităţi de culoare destul de frecvente pe cap, pe membre, pe coadă, animalele albe sunt destul
de rare. Coarnele sunt de lungime mijlocie, cu formă de secară, sau semicirculare, îndreptate spre
înapoi şi apoi în sus, trunchiul este masiv, lung, larg şi adânc. Prezintă însuşiri bune pentru muls.
Bivolul riveran comun este crescut pentru toate cele trei tipuri de producţie, pe care este capabil să
le realizeze, dar direcţia principală este cea pentru lapte. Ajunge până la o cantitate de 1000 l pe
lactaţie şi cu un conţinut de grăsime de 7.5-9%, turmele întreţinute în condiţii bune realizează
producţii medii anuale de lapte de 1800-2000 kg şi chiar 2500 l (Iran şi Irak).
1.2.4. Bivolul riveran comun European
Este răspândit în Europa în toată Peninsula Balcanică, până în podişul Transilvaniei din România şi
câmpia de sud a Ungariei, la care se mai adaugă un efectiv apreciabil crescut în Italia. Bubalinele
din Grecia, Albania şi Iugoslavia se remarcă print-o talie şi masă corporală mai mică, faţă de cele
din Italia, Bulgaria şi România care în general sunt mai mari. Culoarea este neagră, cu nuanţe de
negru cenuşiu, negru cafeniu, cu particularităţi de culoare destul de frecvente. Dezvoltarea corporală
este variabilă, cu valori care diferă de la o ţară la alta, principala direcţie este cea de lapte şi
secundar cea de carne, iar cea de tracţiune este o producţie suplimentară. Există indivizi care pot să
ajungă la producţii de peste 1600-1800 kg lapte şi un conţinut mediu în grăsime până la 13%,
aspecte care subliniază resursele şi posibilităţile de îmbunătăţire în perspectivă a acestor populaţii.
Pentru producţia de carne şi pentru tracţiune este mai puţin utilizată.
1.2.5. Rasa de bubaline românească
Fig. 1.7 Rasa de bubaline românească

Bivolul românesc îşi are originea în bivolul sălbatic indian (Bubalus arni), respectiv în cel domestic
- bivolul comun (Bubalus microceros). Sub raport genetic şi ecologic aparţine tipului de râu,
respectiv bivolului riveran comun (mediteranean). Bubalinele româneşti în general se caracterizează
prin dezvoltare corporală relativ mică (greutatea la bivoliţe 460 kg şi talia 132 cm), făptura masivă
(154%), format corporal scurt (107%), cadru corporal satisfăcător (1.85 m²), dimorfism sexual puţin
pronunţat şi conformaţie nearmonioasă. Capul este mare, cu direcţie orizontală, cu fruntea scurtă şi
bombată, faţa este lungă şi îngustă, coarnele groase, semilunare, orientate înapoi, cu lungimea de 40-
60 cm. Gâtul este scurt, larg şi adânc, cu linia superioară lăsată în zona spinării, ascendentă spre
crupă şi teşită spre baza cozii. Crupa prezintă un aspect unghiulos, scurtă, largă la şolduri, dar
strâmptă la ischii. Coada este prinsă jos şi înfundată, iar toracele descins (53-54%), abdomenul este
foarte mare şi ugerul de mărime mijlocie, globulos şi conic, aproape simetric şi cu mameloane
subţiri. Membrele sunt groase şi cu ongloane mari şi depărtate. Pielea este groasă, afânată şi
pigmentată, părul este gros şi lung, rar pe regiunile superioare ale trunchiului şi mai des pe frunte,
ganaşe, coaste şi membre.
Producţia de lapte prezintă o medie de 1100 kg, cu o durată a lactaţiei de 8-9 luni, cu variaţii în
funcţie de calitatea materialului genetic şi condiţiile de creştere. Laptele de bivoliţă este bogat în
substanţă uscată (17.0-18.5%), grăsime (7.2-9.9%), cu o medie de 7.5%, proteine (3.8-4.5%),
lactoza 4.1% şi săruri minerale (0.7%).
Comparatie intre rasele de bubaline
Rase de bubaline Productia de lapte (kg) Cantitatea de grasime intr-un litru

de lapte (%)
Bivolul de baltă 230-870 7-11
Rasa Surti 1300-1700 7,5-10
Bivolul riveran comun din 1800-2000 7,5-9
Orientul Apropiat
Bivolul riveran comun European 1600–1800 10

Bivolul românesc 1100 7,5
Capitolul 2: CARACTERISTICILE FIZICE, CHIMICE ȘI ORGANOLEPTICE

ALE LAPTELUI
2.1. Generalități, terminologie
În alimentația umană, laptele ocupă un loc important deoarece conține toate principiile nutritive
indispensabile organismului, în raporturi cantitative optime și sub forme ușor digerabile. Laptele
poate avea diferite denumiri în funcție de compoziție, calitate, procedeele specific de tratare, precum
și de calitatea sa igienico-sanitară. Laptele definit după compoziție poate fi: integral (din care nu s-
au scos și nu s-au adăugat componenți) ; smântânit (căruia i s-a extras grăsimea) ; și parțial
smântânit ( din care s-a extras numai o parte din grăsimea laptelui integral).
Din punct de vedere al normelor igienico-sanitare, laptele poate fi : igienic (cu un conţinut redus de
microorganism, fără germeni patogeni, răcit şi transportat imediat după mulgere, la locul de
prelucrare) ; alterat (provenit de la animale bolnave sau în compoziţia căruia a intervenit deja
descompunerea anumitor componente) şi patogen (cu un conţinut ridicat de agenţi patogeni
dăunători sănătăţii oamenilor sau altor animale).
2.2. Compoziţia chimică a laptelui
Laptele are o compoziţie chimică variabilă în funcţie de specie, rasă, individ, luna de lactaţie,
condiţiile de hrănire, îngrijire şi chiar de factorii pedoclimatici în care sunt înglobate proteine,
grăsimi, glucide, vitamie, substanţe minerale, pigmenţi, elemente figurate, anticorpi şi gaze. Laptele
de bivoliţă comparativ cu laptele de vacă, prezintă un conţinut ridicat de S.U. (peste 18%) grăsime şi
cazeină. Pentru laptele de bivoliţă, raportul proteină/grăsime este mai redus (0.547) comparativ cu
11
laptele de vacă (0.850-0.900), proporţia de cazeină faţă de proteinele totale este mai mare (77.84%
faţă de max. 75%). Întrucât glanda mamară este un organ de sinteză, calitatea laptelui este
influenţată în principal genetic şi în mai mică măsură prin furajare atunci când raţia este echilibrată.
Conţinutul crescut în substanţă uscată al laptelui de bivoliţă faţă de laptele uman este influenţat de
procentul mai mare de proteină şi grăsime. Glucidele au o valoare biologică ridicată datorită
desfacerii lactozei în cele două monozaharide direct asimilabile, respectiv glucoza şi galactoza, iar
prin formarea acidului lactic este solubilizat calciul şi se favorizează calciul în organism. Lactoza
conferă laptelui gust plăcut, dulceag iar prin descompunerea ei rezultă cele două monoglucide care
sunt mai puţin stabile decât zaharoza sau alte zaharuri.
2.2.1. Proteinele din lapte şi particularităţile lor
În laptele normal de vacă se găsesc 3,3 % proteine, respectiv 2,7 % cazeină, 0,4-0,5 % albumină şi
0,1-0,2 % globulină. Proteinele din lapte sunt considerate de o valoare biologică superioară datorită
conţinutului în aminoacizi esenţiali nu numai în cantităţi suficiente, dar şi într-un raport optim
pentru activitatea vitală a organismului. Proteinele din lapte au un grad înalt de asimilare (95-97 %)
şi se metabolizează de 3-4 ori mai repede ca proteinele pâinii, iar folosite în raţie cu alte proteine de
origine vegetală, stimulează digestia şi asimilarea acestora. Cazeina este o proteină specifică numai
laptelui. În laptele de vacă ea reprezintă circa 4/5 din totalul de proteine, asemenea lapte fiind numit
lapte cazeinic. Laptele cazeinic este secretat de mamiferele ierbivore cu copită despicată (vaca, oaia,
capra, bivoliţa, etc.). În laptele animalelor ierbivore raportul dintre cazeină şi proteinele serice este
de aproximativ 1:1, acest lapte este denumit lapte albuminic.
Cazeina este o proteină heterogenă, fiind formată din mai multe fracţiuni, care se deosebesc între ele
atât după compoziţia chimică, cât şi după proprietăţile tehnologice. Proteinele serice- lactoalbumina
şi lactoglobulina. Aceste proteine din laptele de vacă constituie 15-22 % din totalul de proteine.
Proteinele serice se caracterizează printr-o valoare nutritivă şi biologică ridicată având indexul
nutritiv – 1, pe când cazeina are indexul -0,8. Ele nu precipită sub acţiunea cheagului şi a acizilor la
coagularea cazeinei, rămănând în zer, de aceea au şi căpătat denumirea de serice. Ca şi cazeina,
proteinele serice sunt nişte proteine heterogene compuse din mai multe fracţiuni, care se deosebesc
între ele după conţinutul în aminoacizi şi unele proprietăţi fizice şi tehnologice.
2.2.2. Lipide
Lipidele din lapte sunt trigliceride, fosfolipide şi steridele. Acestea se află în stare de emulsie
globulară ce pot fi sferice sau elipsoide şi au un diametru de 2-10 microni. Lipidele sunt cele mai
variabile componente ale substanţei uscate din lapte. Schematic structura lipidelor din lapte poate fi
reprezentată în felul următor :
Lipide simple
- gliceride (98 – 99 %)
- steroide (0,25 – 0,40 %)
Lipide complexe (fosfatide) 0,2 – 1 %
- lecitina
- cefalina
- sfingomielin
Masa principală a lipidelor din lapte, după cum se vede din schemă, este reprezentată de gliceride
sau grăsimi propriu-zise. Din punct de vedere chimic grăsimea propriu-zisă reprezintă un amestec de
esteri ai acizilor graşi cu glicerină. Masa principală a gliceridelor o constituie trigliceridele (98-
99%), digliceridele reprezentând 0,2-0,5 % şi monogliceridele (0,02%). Grăsimile lactate se
caracterizează printr-un conţinut foarte variat de acizi graşi, ceea ce conferă particularităţi nutritive
şi tehnologice specifice. Conţinutul de acizi graşi volatili în grăsimea lactată este cu mult superioară
(7-8 %) conţinutului acestora în alte grăsimi (1%). Acestea pe de o parte, conferă în combinaţie cu
alţi acizi, aromă grăsimii lactate, iar pe de altă parte, cei formaţi în procesul de hidroliză, pot
provoca produselor lactate defecte de gust şi miros.
Grăsimea este unul dintre cei mai importanţi componenţi ai laptelui de bivoliţă în ceea ce priveşte
proprietăţile organoleptice dar şi sub aspect nutritiv şi economic, prezintă valori minime în prima
lună de lactaţie şi maxime spre sfârşitul acesteia, iar în comparaţie cu celelalte tipuri de lapte
prezintă valorile cele mai mari fiind cuprinse între 5.1-9.0%. Conţinutul de colesterol şi fosfolipide
este mai scăzut la laptele de bivoliţă comparativ cu cel de vacă (0.021-0.032 g/100g pentru
fosfolipide şi de 0.004-0.015 g/100g pentru colesterol). În mod distinct în laptele de bivoliţă
grăsimea se găseşte în proporţie de 7.8% dar există exemplare care au până la 12% grăsime.
Gliceridele din laptele de bivoliţă sunt esteri ai acizilor graşi cu glicerină şi pot fi simple când
radicalii acizi din molecula gliceridei sunt identici şi mixte când radicalii sunt diferiţi. De asemenea
pot fi saturate şi nesaturate. Procentul cel mai mare îl reprezintă gliceridele trisaturate. Grăsimea din
laptele de bivoliţă are un punct de topire mai mare decât cea a laptelui de vacă, datorită proporţiei
sale mai mari în acizi graşi saturaţi (77:23, saturaţi:nesaturaţi). Fosfolipidele şi colesterolul sunt mai
reduse în laptele de bivoliţă. Acesta prezintă în schimb o mai mare rezistenţă la oxidare.
2.2.3.Glucide
În lapte, glucidele sunt reprezentate de dizaharide (lactoză), monozaharide (glucoză şi galactoză) şi
aminozaharide, care se pot găsi sub formă liberă sau legate de proteine, lipide sau folsfati.
Fracţiunea majoritară a glucidelor o reprezintă lactoza, un dizaharid specific numai laptelui, căruia îi
conferă gustul dulceag. Este formată dintr-o moleculă de glucoză şi una de galactoză, se sintetizează
în ugerul animalului, are însuşiri optice active şi reducătoare. Conţinutul de lactoză în laptele normal
este de 4,5-4,8 % şi este mai redus în laptele colostral, spre sfârşitul lactaţiei şi în cazuri
deinflamatie a ugerului. Lactoza are o importanţă majoră în fiziologia digestiei, ea fiind unicul
glucid primit cu hrană de către organismul nou-născutului. Sub acţiunea lactazei, lactoza se
descompune în glucoză şi galactoză – substanţe absolute necesare în fiziologia creierului şi a
ţesutului nervos. Lactoza contribuie la o asimilare mai bună a calciului de către organism şi previne
instalarea rahitismului. Determinarea glucidelor din lapte atestă starea de sănătate a ugerului vacii,
ştiind că la vacile cu ugerul bolnav conţinutul de lactoză din lapte este scăzut.
2.2.4.Vitamine
Acestea reprezintă substanţe de origine neproteică de o importanţă biologică majoră, catalizând
procesele metabolice din organismul viu. Laptele este un produs alimentar ce conţine toate
vitaminele cunoscute până în prezent, el fiind o sursă importantă de vitamine pentru om. Vitaminele
pot fi liposolubile (A, D, E, F, K) şi hidrosolubile (B, C). Vitamina A se sintetizează în organismul
omului şi a animalului din provitamina A, care este carotenul. Sursa principală de caroten sunt
furajele administrate. Această provitamină are culoare galbenă şi imprimă laptelui şi produselor
lactate bogate în grăsimi o culoare plăcut gălbuie. Furajele verzi sunt mai bogate în caroten, de
13
aceea laptele şi produsele lactate fabricate din laptele produs vara sunt mai bogate în caroten şi au o
culoare galbenă mai pronunţată.
Vitaminele din complexul D (D1, D2, D3, D4, D5). Aceste vitamine au rol antirahitic, stimulând
absorbţia de către organism a calciului şi fosforului. Laptele este o sursă săracă de vitamina D pentru
organismul uman. Această vitamină se sintetizează în organismul animalelor sub acţiunea razelor
ultraviolete, de aceea este foarte important ca animalele să se găsească cât mai mult la aer liber.
Conţinutul de vitamina D este influenţat şi de raţia alimentară, laptele obţinut vara având un conţinut
mai mare în această vitamină. Conţinutul de vitamina E în lapte este influenţat de conţinutul acestuia
în furajele administrate. Este o vitamină rezistentă la încălzire uşoară, dar se descompune la
temperaturi înalte. Vitamina F participă la metabolismul lipidelor în organism stimulând eliminarea
surplusului de colesterol, şi deci, prevenind apariţia aterosclerozei. Laptele este o sursă importantă
de vitamina F pentru organismul uman : 1 kg lapte satisface cca 40% din necesarul zilnic în această
vitamină. Laptele este o sursă neînsemnată de vitamina K pentru om, necesarul în această vitamină
fiind satisfăcut prin sinteza ei de către microflora tubului digestiv.
Vitaminele grupei B includ cca 20 de vitamine, care au un rol important pentru activitatea
organismului viu. Laptele este un produs alimentar bogat în această grupă de vitamine, ceea ce este
condiţionat de faptul că vitaminele din grupa B se sintetizează de către microflora rumenului şi de
celulele glandei mamare. Condiţia principală a procesului normal de sinteză a acestor vitamine este
prezenţa în raţia animalelor, în cantităţi suficiente, a furajelor fibroase şi a cobaltului pentru sinteză
vitaminei B12. Vitamina C sau acidul ascorbic se sintetizează în organism de către microflora
tubului digestiv. Conţinutul acestei vitamine în lapte este influenţat de mai mulţi factori – specie,
anotimp etc. Este una din cele mai instabile vitamine – din conţinutul iniţial. În procesul de
pasteurizare şi concentrare a laptelui se distrug cca 20-30 %, la sterilizare cca 50 % din conţinutul de
vitamina C al laptelui materie primă.
2.2.5. Substanţe minerale
Acestea sunt formate din numeroase formaţiuni de macro şi microelemente. Printre principalele
macroelemente amintim : Ca, P, K, Na, Cl, Mg şi S iar ca microelemnte cităm: Fe, Cu, Li, Va, Str,
Cr etc conţinutul de substanţe minerale ridicând valoarea nutritivă a laptelui iar Ca şi P având un rol
important în procesul de coagulare. Menţionăm că laptele cu un conţinut redus în săruri de calciu
coagulează greu sau nu coagulează. Laptele obţinut de la animalele sănătoase, în condiţii optime de
alimentaţie, conţine toate substanţele minerale necesare pentru funcţiile vitale ale organismului atât
în creştere cât şi adult. În lapte au fost depistate peste 80 de elemente, care formează peste 30 de
săruri organice şi anorganice – cazeinati, fosfaţi, citraţi, cloruri, etc. Substanţele saline din lapte se
găsesc în stare coloidală, moleculară sau ionică.
Cantitatea de substanţe minerale din lapte se determină prin calcinarea probei medii la temperaturi
de 550-600 oC. Astfel se stabileşte cantitatea de cenuşă, care constituie 0,7-0,8%. Conţinutul de
substanţe saline este însă puţin mai mare (0,9-1%), întrucât în procesul calcinării se produc unele
modificări şi anume, clorurile se volatilizează, iar fosforul din lecitină şi cazeina se transformă în
acid fosforic etc. Calciul şi fosforul constituie mai bine de jumătate din totalul de substanţe
minerale. Aceste elemente intră în componenţa complexului de fosfocazeinat de calciu, fosforul
constituind şi o parte componentă a complexului fosfolipidic din membrană globulei de grăsime.
Fierul, cuprul şi magneziul participă la formarea hemoglobinei, zincului, manganului şi intră în
componenţă unor enzime. Clorurile şi lactoza contribuie la stabilizarea presiunii osmotice şi a pH-
lui laptelui, de aceea cantitatea acestor doi componenţi este în raport invers. În tehnologia
produselor lactate un rol deosebit îl are calciul anorganic. El participă la formarea ‘‘punţilor de
calciu’’ dintre moleculele de cazeină în procesul de coagulare a laptelui sub acţiunea cheagului, de
aceea pentru obţinerea unui coagul dens, normal este necesar că în lapte-materie primă să se
găsească o cantitate optimă de calciu.
În laptele de bivoliţă principalele săruri minerale sunt: clorurile, fosfaţii, sodiu, calciu, magneziu,
citraţii de potasiu. În afară de acestea laptele de bivoliţă mai conţine şi cantităţi mici de: fier, cupru,
mangan, iod, şi zinc, precum şi urme de bariu, aluminiu, crom, cobalt, rubidiu, litiu, arsen, bor,
flour. Fosfaţii, citraţii, calciul şi magneziul se găsesc atât în soluţie cât şi sub formă coloidală, iar
potasiul sodiul şi clorul se găsesc sub formă de soluţie. Conţinutul total în lactoză în laptele de
bivoliţă la sfârşitul perioadei de lactaţie, dar şi în perioada colostrală este mai mare decât în restul
lactaţiei. Când activitatea de sinteză a glandei mamare se reduce, în laptele mastitic sau laptele
anormal fiziologic, conţinutul în lactoză scade şi creşte cantitatea de săruri minerale solubile în
special clorurile care au rolul de a se asigura echilibrul osmotic. Proporţia de substanţe saline în
laptele de bivoliţă este redusă, dar ele au o importanţă mare atât pentru nutriţie cât şi pentru unele
procese tehnologice.
2.2.6. Enzime
Enzimele din lapte sunt : peroxidaza, catalaza, fosfataza, alcalina, fosfataza acidă, lipaza, proteaza şi
lactoza. Prezenţa acestor enzime în lapte poate avea aplicabilitate practică astfel:
 peroxidaza este o enzima care se găseşte numai în lapte nefiind de origine mamară. Aceasta
este distrusă la temperaturi de peste 70 oC şi absenţa ei serveşte pentru controlul pasteurizării
laptelui;
 reductaza, este o enzimă de origine microbiană şi se foloseşte pe cale indirectă la

determinarea numărului de microorganisme din lapte. Prospeţimea laptelui se determină prin
prezenţa reductazei prin probă cu albastru de metil ;
 catalaza, este enzima secretată de microorganisme şi leucocite. Proprietatea catalazei este de

a descompune apa oxigenată în apă şi oxigen molecular şi prezenţa ei serveşte la aprecierea
stării de sănătate a ugerului în funcţie de cantitatea de oxigen degajată în lapte ;
 fosfatazele alcaline şi acide au origine mamară şi acestea sunt distruse prin încălzirea laptelui
la 83 oC timp de 13 minute. Lipsa fosfatazelor ajută la efectuarea controlului pasteurizării
joase şi mijlocii a laptelui ;
 lipoza este tot o enzimă de origine mamară însă aceasta poate fi produsă şi de către
microorganisme. Diferenţa între aceasta este dată de faptul că lipoza de origine mamară este
distrusă la temperatura de 70 oC, iar cea de origine microbiană se distruge numai la
temepratura de 80 oC ;
 proteaza şi lactoza sunt enzime tot de origine mamară cu deosebirea că proteaza poate fi de
origine microbiană şi aceasta contribuie la hidroliza proteinelor din brânzeturile tari în
peptane, polipeptide şi aminoacizi;
 pigmenţii din lapte pot fi grupaţi în pigmenţi endogeni, adică produşi în organismul animal
cum sunt : lactocromul şi riboflavină şi pigmenţi exogeni care provin din furaje cum sunt-
carotenul ;
15
 elementele figurate sunt : diferite celule epiteliale, leucocitele şi celule microbiene al căror
număr creşte în cazul în care ugerul este bolnav, când în compoziţia laptelui pot apărea
uneori şi hematii;
2.3. Proprietăţile fizice ale laptelui

Laptele este un sistem polidispers, ale cărui părţi componente se află în diverse grade de dispersie:
- în soluţie : lactoza, substanţe azotoase cu moleculă mică, săruri şi vitamine hidrosolubile
- în dispersie coloidală : substanţe proteice
- în emulsie : substanţa grasă, pigmenţi şi vitamine liposolubile
Toate acestea conferă laptelui o serie de proprietăţi fizice individuale, dintre care cele mai
importante sunt : densitatea laptelui, vâscozitatea, căldură specifică, temperatura de fierbere,
temperatura de congelare, conductivitatea termică, etc. Densitatea laptelui reprezintă raportul dintre
masă laptelui la temperatura de 20 oC şi masa aceluiaşi volum de apă distilată la temperatura de 4
o
C. Limitele normale de variaţie ale acestui indice sunt cuprinse între 1,027 şi 1,033 cu o valoare
medie de 1,029. Densitatea laptelui depinde de raportul ce există între concentraţia laptelui şi
substanţele solide negrase şi grăsimi ; ea variază direct proporţional cu conţinutul de proteine,
lactoză, săruri minerale şi invers proporţional cu conţinutul de grăsimi.
O puternică influenţă asupra densităţii o exercită temperatura, motiv pentru care acest indice se
determină numai în condiţii standard. Datorită faptului că densitatea variază gazele conţinute, ea se
măsoară numai după un interval de minimum două ore de la mulgere. De asemenea, densitatea
suferă modificări imediate în cazul laptelui falsificat. Vâscozitatea laptelui este mai mare decât a
apei pure, datorită substanţelor uscate şi grase conţinute. Valoarea ei este de 1,75-2,6 cP comparativ
cu cea a apei care este de 1 cP. Vâscozitatea laptelui variază în intervalul indicat în funcţie de
compoziţia chimică, stadiul de diviziune a moleculelor de grăsime, starea de hidratare a proteinelor,
temperatura, etc. Căldura specifică a laptelui are valoarea 3,85-3,9 J/gK. Acest indice are o
importantă deosebită pentru stabilirea necesarului de căldură atât în procesele de prelucrare cât şi în
calculul instalaţiilor de tratament termic în faza de proiectare.
Căldura specifică a laptelui variază în funcţie de:
- conţinutul de grăsime : scade pe măsură ce acesta creşte
- temperatura :creşte o dată cu mărirea acesteia
Temperatura de fierbere a laptelui este mai mare decât a apei, ea fiind de 100,5 oC datorită
substanţelor conţinute în lapte. Temperatura de congelare sau punctul crioscopic reprezintă
caracteristica fizică cu cea mai mare stabilitate. Valoarea ei este cuprinsă între -0,53 şi -0,58 oC.
Trecerea punctului de congelare deasupra temperaturii de -0,53 oC indică o falsificare a laptelui prin
adaos de apă. Conductivitatea termică, a unui produs, variază în funcţie de temperatură, fiind
influenţată şi de conţinutul de grăsime. Cunoaşterea conductivităţii termice este importantă pentru
corecta dimensionare sau exploatare a instalaţiilor de tratare termică a laptelui.
2.4. Caracteristicile organoleptice ale laptelui

La aprecierea indicilor organoleptici ai laptelui se iau în consideraţie următorii indici organoleptici -
culoarea, consistenţa, aspectul, mirosul şi gustul. Conform standardului în vigoare, indicii
organoleptici ai laptelui colectat trebuie să corespundă următoarelor cerinţe: culoare albă sau
albgălbuie, consistenţă fluidă, omogenă; aspect - lichid fluid opalescent, fară corpuri străine vizibile
şi fără sediment; miros şi gust plăcut, dulceag, specific numai laptelui, fară mirosuri şi gusturi
străine. Nu se admite aprecierea indicilor organoleptici în probele conservante.
- Gustul se apreciază numai în laptele obţinut de la animalele clinic sănătoase.
- Culoarea laptelui de vacă şi capră normal, integral, obţinut de la animale sănătoase este albă
cu nuanţă gălbuie, iar a celui de oaie şi bivoliţă este albă. Se apreciază culoarea laptelui la
lumină naturală, tumîndu-1 într-un vas de sticlă incoloră şi examinînd culoarea. Odată cu
culaorea se apreziază şi opacitatea. Laptele integral obţinut în condiţii optime este opac,
însuşire condiţionată de prezenţa grăsimii sub formă de emulsie sau suspenzie şi proteinelor,
care formează o soluţie coloidal- opacă.
- Consistenţa laptelui normal integral este fluidă, omogenă. Pentru aprecierea consistenţei
laptelui se toarnă într-un vas de sticlă (pe perete) incoloră, urmărindu-se fluiditatea şi
omogenitatea.
- Aspectul laptelui se apreciază odată cu consistenţa, examinîndu-se prezenţa sau lipsii în el a
unor corpuri străine, a sedimentelor sau a flocoanelor. Laptele normal integral prezintă un
lichid fluid, opalescent, fără corpuri străine vizibile.
- Mirosul laptelui se apreciază la deschiderea vasului cu lapte în care a fost transportat.
Laptele normal, obţinut în condiţii igienice corespunzătoare, are miros "'plăcut specific
numai laptelui. Aprecierea mirosului probelor medii în condiţii de laborator se face în felul
următor: probele închise cu dopuri fară miros (din vată, plută, etc) se încălzesc în baia de apă
pînă la 35°-40°C, se omogenizează atent şi la înlăturarea dopurilor se apreciază mirosul.
- Gustul laptelui normal, proaspăt muls, este plăcut, dulceag, specific numai laptelui. Se
apreciază gustul luînd în gură puţin lapte şi clătind cu el cavitatea bucală. în cazuri de litigiu
gustul şi mirosul laptelui se determină de către o comisie formată din cel puţin 3 specialişti.
Capitolul 3 : ANALIZA COMPARATIVĂ A TEHNICILOR ŞI

TEHNOLOGIILOR DE PASTEURIZARE
3.1. Generalităţi
Pasteurizarea se bazează pe efectul bactericid al căldurii şi constă în încălzirea şi menţinerea laptelui
la o anumită temperatură, o perioada bine determinată. Nivelul de temperatură atins, împreună cu
durata menţinerii determina efectul bactericid obţinut. Prin pasteurizare se urmăreşte distrugerea
formelor vegetative ale microorganismelor aflate în lapte. Ele sunt relative sensibile la ridicarea
temperaturii şi sunt distruse la temperaturi inferioare punctului de fierbere. Cele mai frecvente
regimuri practice de pasteurizare sunt :
- Pasteurizarea joasă, sau de durată, care constă în încălzirea laptelui la temperatura de 62-65
o
C cu menţinerea acestui nivel timp de 30 de minute
- Pasteurizarea înaltă la cca. 72 oC, urmată cu menţinerea acestei valori pe o durată redusă de
cca. 15 secunde. Acesta este regimul cel mai extins de pasteurizare a laptelui
- Pasteurizarea instantanee, care constă în încălzirea laptelui la 85-90 oC, urmată de o răcire
bruscă sub temperatura de 10 oC
Oricare ar fi regimul de pasteurizare aplicat, el trebuie să asigure distrugerea bacilului tuberculos
(Mycobacterium tuberculosis), care este cel mai termorezistent dintre toţi germenii patogeni prezenţi
în laptele crud. Randamentul bactericid al pasteurizării este dat de raportul dintre numărul de
microorganisme distruse şi numărul total de microorganisme aflate iniţial în lapte. Acest randament
17
trebuie să fie de minimum 99,9%. Temperaturile la care este supus laptele prin pasteurizare, produce
şi unele modificări al acestuia cum ar fi :
- Substanţele proteice încep să se denatureze la temperaturi de peste 65 oC
- Lactoza se descompune parţial la temperaturi mai mari de 70 oC, rezultând acid formic, cu
efecte asupra pH-ului laptelui
- Grăsimea din lapte îşi pierde proprietatea de separare spontană
- Enzimele sunt inactivate la temperaturi de peste 80 oC
- Vitaminele liposolubile rezistă la temperaturile de pasteurizare datorită acţiunii protectoare a
grăsimii, dar se constată pierderi masive ale vitaminei C
3.2. Tipuri de pasteurizatoare

3.2.1. Pasteurizatorul cu palete
Este alcătuit dintr-un recipient 1 în care se găsesc paletele profilate 2, fixate pe arborele de antrenare
vertical 3. Datorită formei recipientului şi a paletelor, laptele introdus în pasteurizator se dispune sub
formă unui parabolid în mişcare de rotaţie. Aburul utilizat ca agent termic este introdus prin
conducta 5 în spaţiul dintre recipientul interior şi peretele exterior al pasteurizatorului. Acesta
cedează căldură laptelui care se pasteurizează. Condensul rezultat se evacuează prin altă conductă 6.
Antrenarea paletelor se realizează prin angrenaj 7, de la un motor electric prin intermediul unei
transmisii mecanice demultiplicatoare.
Fig. 3.1 Pasteurizatorul cu palete

3.2.2. Pasteurizatorul de tip vană
Este folosit numai în cazul pasteurizării joase, având drept scop încălzirea laptelui la circa 35 oC în
vederea separării smântânii. El este alcătuit dintr-un rezervor 1 cu capacitatea de 200-1200 l,
înconjurat de mantaua 2 între care se introduce agentul termic constând din apă caldă sau abur.
Evacuarea apei sau a condensului se realizează prin conducta 3, în timp ce laptele părăseşte
rezervorul din conducta 4. Pentru îmbunătăţirea transferului de căldură, asupra masei de lapte
acţionează agitatorul cu palete 5. Faţă de pasteurizatorul cu palete, aceasta prezintă următoarele
dezavantaje : discontinuitatea pasteurizării, limitarea cantităţilor de lapte ce se pot prelucra,
posibilitatea apariţiei supraîncălzirilor locale şi costuri relativ ridicate în exploatare datorate
nerespectării căldurii pe parcursul procesului de lucru.
Fig. 3.2. Pasteurizatorul de tip vana

3.2.3. Pasteurizatorul cu tobă
Fig. 3.3. Pasteurizatorul cu toba

Acest tip de pasteurizator înlătura o parte din neajunsurile enumerate la cel de tip vană. Acesta are o
funcţionalitate similară aceluia cu palete, cu deosebirea că de această dată, rolul paletelor este
preluat de o tobă cu nervuri elicoidale care antrenează laptele în mişcare de rotaţie. Laptele se
introduce prin pâlnia 1 şi este ridicat prin spaţiul 2 de către tobă 3. Evacuarea să se face prin
conducta 4. De regulă, agentul termic necesar pasteurizării este aburul, care se introduce prin
conducta 5, condensul rezultat fiind evacuat prin racordul 6. Determinarea înălţimii teoretice şi a
vitezei unghiulare la ridicarea laptelui, atât în pasteurizatorul cu palete cât şi în cel cu tobă rezultă
din egalitatea lucrului mecanic necesar ridicării laptelui şi energia cinetică pe care laptele o are în
momentul pătrunderii în conducta de refulare.
3.2.4. Pasteurizatorul cu plăci
Este cel mai răspândit în industria prelucrătoare a laptelui deoarece oferă o paleta largă de avantaje
faţă de celelalte descrise până acum şi anume:
19
- Permite o riguroasă reglare a regimului de pasteurizare cu menţinerea constantă a acestuia
de-a lungul procesului
- Asigură o bună utilizare a energiei termice, datorită atât condiţiilor în care se realizează
schimbul de căldură cât şi datorită posibilităţilor de recuperare a acesteia
- Este foarte compact şi prezintă robusteţe în exploatare
- Permite o totală automatizare, realizându-se economie de timp şi forţă de muncă
- Nu necesită demontarea să pentru spălarea şi dezinfecţia să curentă
- Prin modificarea numărului de plăci, se poate interveni asupra capacităţii sale de lucru
Pasteurizatoarele moderne cu plăci sunt alcătuite din următoarele componente de baza: rezervor cu
nivel constant, pompe pentru lapte şi pentru apă, pasteurizatorul propriu-zis având incluse sectoare
pentru preîncălzire, pasteurizare, răcire cu apă şi răcire profundă, precum şi o serie de accesorii cum
ar fi sistemul de menţinere al temperaturii de pasteurizare, racorduri, conducte, robinete, dispozitive
de aerisire, elemente de reglare şi control a procesului de lucru. Pasteurizatorul se montează pe
suportul 1 prevăzut cu barele de ghidare şi susţinere 2. La extremităţi, este dotat cu o cutie de
racordare 3 şi un suport robust 4, prevăzut cu un orificiu filetat (sau mai multe) pentru presarea
ansamblului. Plăcile de lucru 5, prevăzute cu garnituri frofilate din cauciuc sunt strânse astfel cu
ajutorul plăcii de presiune 6, acţionate de către şurubul de strângere 7. Suportul pasteurizatorului se
confecţionează din oţel turnat protejat anticoroziv, sau din oţel inoxidabil. La unul din capete se află
o cutie de racordare, iar la celălalt un suport robust.
Fig. 3.4. Pasteurizatorul cu placi

Plăcile sunt similare celor utilizate în construcţia răcitoarelor. Unele modele prezintă formă unei
plăci de racordare sau de închidere, ar a uneia de lucru. Plăcile de racordare se aşează între pachetele
plăcilor de lucru care constituie şi sectoarele pasteurizatorului cu rolul de a permite legarea la
circuitele agenţilor termici. Construcţia acestora permite ataşarea coturilor sau ale altor tipuri de
racorduri. Sectoarele de menţinere cu plăci au construcţii şi dimensiuni similare cu celelalte sectoare
ale pasteurizatoarelor cu deosebirea că adâncimile canalelor ambutisate sunt de 60-80 mm şi
capacităţi de 15-25 l. Prin legarea lor în serie sau în paralel, creşte volumul şi se măreşte timpul de
trecere prin micşorarea bruscă a vitezei de circulaţie a laptelui. Sectoarele de menţinere tubulare au
rolul de a micşora mult viteza de curgere a laptelui pasteurizat, datorită diametrelor mari ale ţevilor
din care se confecţionează. În unele situaţii, aceste conducte se montează în ansamblul elementelor
de comandă, reglare şi control.
Capitolul IV : ADOPTAREA TEHNOLOGIEI DE PROCESARE A

LAPTELUI IMPUS PRIN TEMA DE PROIECT
4.1. Tehnologia laptelui de consum
Recepția cantitativă și calitativă a materiei prime
Răcire (4-6°C)
Curățare Filtrare
Centrifugare
Normalizare
Pasteurizare
Dezodorizare
Omogenizare Răcire(32-34°C)
Depozitare (2-8 oC) maxim 36 de ore
4.1.1. Recepţia cantitativă şi calitativă a laptelui materie primă

Măsurarea cantităţii de lapte la rampa fabricii, indiferent de mijloacele prin care se face (gravimetric
sau volumetric), interesează în primul rând desfăşurarea sub aspect cantitativ a procesului
tehnologic. Ţinând seama de ponderea importantă ce revine materiei prime în preţul de cost al
produsului, aparatură de măsurat şi control a cantităţilor de lapte intrate sau rezultate dintr-o fază sau
alta a procesului tehnologic are o deosebită importanţă în localizarea şi determinarea eventualelor
pierderi ce pot interveni pe parcurs. Măsurarea cantităţilor de lapte prin procedee gravimetrice are
avantajul că greutatea laptelui nu este influenţată de factorul temperatura, factor ce poate fi sursă
unor erori destul de importante în cazul metodelor volumetrice. Principalul neajuns al procedeelor
gravimetrice de determinare a cantităţilor de lapte prelucrate sau destinate prelucrării îl constituie în
primul rând costul ridicat al aparaturii şi caracterul discontinuu al acestor procedee, ţinând seama de
faptul că în fabricaţie se introduc tot mai mult procesele continue. Fabricarea laptelui de consum,
având loc prin excelenţă în flux continuu, măsurarea laptelui prin procedee gravimetrice în fabricile
respective a fost înlocuită prin procedee volumetrice. Procedeele volumetrice prezintă avantajul că
necesită aparatură de volum şi cost redus, care poate fi montată practic în orice punct al traseului
21
tehnologic, care permite un control permanent şi continuu, fără să afecteze în acelaşi timp
continuitatea procesului tehnologic.
În scopul evitării erorilor de măsurare, este însă necesar să se prevină pătrunderea aerului în
conductele de transport al laptelui, iar temperatura fluidului să nu depăşească 60 oC. Debitmetrele
aflate actualmente în uz, exploatate în condiţii corespunzătoare, asigura la un debit maxim de 15000
l/h o eroare maximă de 0,5%, ceea ce din punct de vedere practic este satisfăcător. Aspectul calitativ
al desfăşurării procesului tehnologic este urmărit prin determinarea pe parcursul întregului flux
tehnologic a principalilor indici fizico-chimici şi bacteriologici ai materiei prime şi produsului finit,
prin analize de laborator. Ţinând seama de rolul hotărâtor al calităţii materiei prime în ceea ce
priveşte obţinerea unui produs de bună calitate, o deosebită atenţie se acordă determinării calităţii şi
sortării materiei prime. Dat fiind că prin determinarea câtorva din indicii fizico-chimici şi
bacteriologici, se pot trage concluzii asupra calităţii laptelui- materie prima, numărul de analize de
efectuat este relativ redus, iar prin perfecţionarea continuă a metodelor de investigaţie s-a ajuns că
stabilirea calităţii materiei prime să necesite un timp scurt. Unul din indicii calitativi mai importanţi
care dau un indiciu asupra gradului de prospeţime al laptelui este aciditatea. În mod obişnuit,
aciditatea se determină prin titrarea cu o soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 n a 100 ml lapte, numărul
de mililitri de soluţie alcalină, folosită pentru neutralizarea acidităţii laptelui reprezentând numărul
de grade de aciditate Thorner a laptelui. Aciditatea maximă admisă pentru laptele destinat fabricării
laptelui de consum este de circa 20 oT. O aciditate mai ridicată ar atrage după sine coagularea
proteinelor în timpul tratamentului termic de igienizare. În cazul în care pentru igienizare se
foloseşte unul din procedeele de sterilizare descrise în capitolul anterior, aciditatea maximă admisă
se reduce 18 oT.
La prelucrarea unor cantităţi mari de lapte, este mai avantajoasă determinarea acidităţii active (pH).
În acest scop, au fost concepute şi construite aparate de determinare a pH-ului prin introducerea unei
sonde în bidonul sau cisternă cu lapte se permite o citire practic instantanee a acidităţii active a
laptelui. Cadranul aparatului este delimitat în zone colorate diferit, astfel încât după poziţia ce ocupă
acul indicator al aparatului într-una sau altă din zone, se poate stabili cu maximum de operativitate
calitatea laptelui. Această metodă permite economisirea unui volum considerabil de manoperă,
aparatură de laborator şi reactivi. Determinarea conţinutului de grăsime al laptelui se face în mod
curent prin metoda acidobutirometrica Gerber, care s-a impus fiind rapidă şi având o precizie
satisfăcătoare în condiţii industriale. Principalul neajuns al metodei îl constituie necesitatea folosirii
acidului sulfuric care trebuie manipulat cu o deosebită atenţie, pentru a nu da loc la accidente. În
condiţiile în care controlul cantitativ al procesului de producţie se desfăşoară prin procedee
volumetrice metoda Gerber, cu folosirea pipetei de lapte de 11 ml este adecvată, ţinând seama de
faptul că numărul de diviziuni citite pe butirometru reprezintă conţinutul de grăsime în grame la
litrul de lapte.
4.1.2. Curăţirea şi filtrarea laptelui
În prima fază a procesului tehnologic propriu-zis se urmăreşte îndepărtarea impurităţilor mecanice
pătrunse în lapte pe diferite căi. Eliminarea unor impurităţi cum sunt nisipul şi diferite corpuri tari
este impusă şi de necesitatea de a preveni uzura prematură a utilajelor sunt pompele,
rotoarele, galactometrelor. Aceste impurităţi sunt reţinute de obicei prin montarea unor site la
ştuţurile de evacoare a laptelui din bazinele de recepţie. Reţinerea impurităţilor mai fine se asigură
cu ajutorul unor filtre speciale. Eficientă filtrării crescând o dată cu scăderea vâscozităţii laptelui,
filtrele se plasează de obicei la ieşirea laptelui din sectorul de recuperare al aparatului de
pasteurizare. Procedeul cel mai eficace de eliminare a impurităţilor din lapte îl constituie însă,
curăţirea centrifugală. Efectul de curăţire se asigura prin separarea impurităţilor cu greutate specifică
diferită de cea a laptelui, sub acţiunea forţei centrifuge. În mod obişnuit, un curăţitor trebuie oprit
după 2-3 ore de funcţionare, pentru demontarea şi evacuarea mâlului acumulat în tobă. În această
situaţie, pentru a se asigura continuitatea desfăşurării procesului tehnologic se pune în funcţiune un
curatator suplimentar de rezervă.
Pentru a elimina acest neajuns, au fost construite curăţătoare cu evacuarea automată a mâlului, care
asigura evacuarea malului din timp în timp, pe măsură acumulării acestuia în tobă. Curatatoarele
moderne pot funcţiona şi cu lapte rece sau cu lapte preîncălzit din sectorul de recuperare al
aparatului de pasteurizare.
4.1.3. Normalizarea
În vederea asigurării unei calităţi şi valori alimentare constante ale laptelui de consum, conţinutul în
grăsime al acestuia este adus la o valoare constantă în funcţie de legislaţia în vigoare. Această
presupune reducerea conţinutului iniţial de grăsime din laptele de bivoliţă, cu ajutorul separatoarelor
centrifugale. În situaţia în care se dispune de cantităţi mari de lapte cu conţinut în grăsime uniform,
procesul de standardizare are loc prin reglarea corespunzătoare a separatorului în funcţie de
conţinutul în grăsime al laptelui. Cum însă practic, conţinutul în grăsime al laptelui intrat în
prelucrare variază în limite destul de largi în funcţie de ritmicitatea intrării laptelui în fabrică,
standardizarea conţinutului în grăsime se face în tancurile de depozitare a laptelui de consum. De
obicei se introduce în tanc o anumită cantitate de lapte integral (cu alte cuvinte conţinutul în grăsime
iniţial), la care se adaugă apoi cantitatea de lapte smântânit necesară, rezultată din calcul, pentru a se
atinge conţinutul în grăsime dorit. Calculul se efectuează printr-un bilanţ de materiale obişnuit sau
prin metodă pătratului lui Pearson.
Laptele de vacă are grăsimea de 4,1%, iar cel de bivoliţă are o grăsime de 7,8%. Iar laptele de
bivoliţă trebuie normalizat astfel încât amestecul dintre laptele de vacă şi cel de bivoliţă să aibe o
grăsime de 3,5%.
Fig.4.1.Patratul lui Pearson
În pãtratul lui Pearson se complecteazã datele astfel:

-sus, în stânga, continutul de grãsime cel mai mare, în acest 7,8%;
-jos, în stânga, continutul de grãsime mai mic, în acest caz 0,1% pentru laptele smântânit;
-în centru, cotinutul de grãsime la care dorim sã fie laptele normalizat, în acest exemplu 2,9%;
-sus, în dreapta, diferenta cifrelor pe diagonalã (2,9 – 0,1 = 2,8 );
23
-jos, în dreapta, diferenta cifrelor pe diagonalã (7,8 – 2,9 = 4,3 );
2,8 litri cu o grasime de 7,8% .................................................................4,3 litri cu o grasime de 0,1%
1000 de litri ...........................................................................................................................x
1000× 4,3
x= =1535,7 l
2,8
Pentru normalizarea a 1000 de litri de lapte de bivolita cu 2,9 % grasime este necesar sa se amestece
cu 1535,7 litri de lapte smantanit ( 0,1% grasime) si se obtin 2535,7 litri de lapte de bivolita
normalizat.
4.1.4. Igienizarea (pasteurizarea) laptelui
Procedeul de igienizare ales depinde de o serie de factori dintre care factorul economic este
precumpănitor. Cele mai răspândite procedee sunt pasteurizarea şi sterilizarea datorită eficienţei, cât
şi costurilor mai reduse pe care le implică în comparaţie cu celelalte procedee. Evident,
pasteurizarea este procedeul cel mai răspândit în zonele în care nu se pune problema păstrării
îndelungate a produsului din momentul fabricării şi până în momentul când ajunge la consumator.
Laptele pasteurizat presupune însă şi o înzestrare corespunzătoare a reţelei comerciale – în ceea ce
priveşte condiţiile de păstrare. Laptele sterilizat se impune în zonele de consum situate la distanţe
mari de fabricile producătoare sau acolo unde condiţiile climatice sunt deosebit de nefavorabile,
cum este cazul regiunilor tropicale sau a acelor regiuni care au un climat continental excesiv,
condiţii în care transportul şi păstrarea produsului implică cheltuieli importante sub aspectul
asigurării lanţului frigorific. Instalaţiile de pasteurizare a laptelui folosite în industrie sunt
schimbătoare de căldură în care laptele este încălzit la temperatura de pasteurizare cu ajutorul
aburului sau al apei calde. Instalaţiile folosite pentru pasteurizarea joasă sunt constituite din vane cu
o capacitate cuprinsă între 200 şi 1200 l, înconjurate de o manta în care se introduce fluidul purtător
de căldură (abur sau apă caldă). În scopul îmbunătăţirii transferului de căldură, este necesară
agitarea permanentă a masei de lapte, iar fluidul purtător de căldură este silit să circule printr-o
serpentină sudată de peretele exterior al recipientului.
Principalele dezavantaje ale acestui tip de instalaţii sunt următoarele: caracterul discontinuu al
operaţiei, limitarea cantităţilor de lapte şi produse ce se pot prelucra, riscul supraîncălzirilor locale
care duc la arderea laptelui pe pereţii recipientului şi costuri relativ ridicate în exploatare, datorită
lipsei posibilităţilor de recuperare a căldurii în cursul operaţiilor de încălzire şi răcire.
4.1.5.Dezodorizare
Este operația prin care se indepărtează din lapte unele substanțe volatile în scopul îmbunatațirii
calitaților senzoriale ale acestor produse.Dezodorizarea se realizeraza in instalații de dezodorizare.
4.1.6. Omogenizarea
Procedeele moderne de fabricare a laptelui de consum includ şi faza de omogenizare, prin care se
urmăreşte stabilizarea emulsiei de grăsime, evitându-se în acest fel separarea acesteia la suprafaţă
produsului, în timpul depozitării. Omogenizarea se realizează prin mărirea gradului de dispersare a
grăsimii, datorită reducerii dimensiunii globulelor de grăsime. În consecinţă, reducerea diametrului
globulei de grăsime atrage după sine o reducere corespunzătoare a vitezei de separare. Vâscozitatea
este un factor ce poate fi influenţat în mică măsură, în sensul că păstrarea laptelui la temperaturi
scăzute (4 oC) măreşte într-o oarecare măsură vâscozitatea acestuia, însă fără ca aceasta să poată
influenţa viteza de separare a globulelor de grăsime. În procesul de omogenizare diametrul
globulelor de grăsime se reduce de la 6 µ în medie la 0,5 -1 µ, cu alte cuvinte între 6 şi 12 ori, viteza
de separare a acestora scăzând în mod corespunzător între 36 şi 144 de ori. Ca urmare grăsimea din
laptele omogenizat nu se mai separă spontan la suprafaţa lichidului, chiar în condiţiile unei
depozitari relativ îndelungate. Eficienţa omogenizării se apreciază printr-un examen microscopic al
probelor de lapte înainte şi după omogenizare, făcându-se o numărătoare a globulelor de grăsime ce
depăşesc diametrul de 2 µ. Astfel indicele Farral este numărul de globule a căror diametru depăşeşte
2 µ într-un câmp de 100 µ2. În general, eficienţa omogenizării se consideră satisfăcătoare în cazul în
care indicele Farral este mai mic decât 10.
În standardul american (United States Public Service Standard) se consideră lapte omogenizat, acel
produs care după o depozitare de 48 de ore nu prezintă o separare vizibilă de grăsime. De asemenea,
acelaşi standard prevede ca procentul de grăsime al unei zecimi din cantitatea de lapte din recipient,
recoltată din stratul superior al produsului, să nu difere cu mai mult de 10 % de conţinutul de
grăsime al restului de lapte rămas în recipient. Diametrul globulelor de grăsime se micşorează ca
urmare a frecării acestora între ele în cursul procesului de laminare căruia laptele îi este supus în
momentul trecerii prin fantă (supapă de omogenizare). Frecarea între globulele de grăsime se
datorează vitezei diferite de deplasare a acestora în interiorul curentului de lichid. Particulele aflate
la marginea curentului au o viteză mai redusă decât cele ce se deplasează pe mijlocul curentului.
Frecarea globulelor de grăsime între ele creşte cu cât curentul de lapte este mai îngust şi cu
cât viteza de deplasare a acestuia este mai mare.
CAPITOLUL V : ECHIPAMENTE
5.1 Recepția cantitativă și calitativă:
Recepția cantitativă se poate determina prin metode gravimetrice sau volumetrice.
Măsurarea gravimetrică – cu ajutorul pod-basculei cu sarcină maximă de 30 de tone.
Platforma de cântărire este compusă din module de beton prefabricat cu diverse dimensiuni, fiind
posibilă realizarea oricărei lungimi de cântar între 8 m si 24 m. Spațiul median între module este de
1m și poate fi acoperit cu capace din beton. Celulele de cântarire sunt amplasate sub calea de rulare,
fiind astfel protejate mecanic. Transportul cântarului se efectuează cu un camion normal gabaritic.
Asamblarea modulelor se poate face cu o macara de maxim 12,5 t.
Avantaje:
-cu adevarat relocabil, greutatea totală nedepașind 20 t, modulele având lățimea de 1m
-încărcarea și descărcarea din camion se poate face numai cu un stivuitor de 3 tone
-conceptul modular permite extinderea ulterioara a lungimii cântarului
-aderența foarte bună a pneurilor pe beton
-permite instalarea pe suprafete de beton existente (drum betonat, asfaltat, fundații existente, fundații
tip cuva de la cântare mecanice, etc.)
-dilatări termice reduse
25
Fig 5.1. Pod electronic
Variante constructive
cod cantar lungime (m) capacitate (t) diviziune (kg)
PC-0840 8 40 10
PC-0940 9 40 10
PC-1260 12 60 20
PC-1460 13.5 60 20
PC-1560 15 60 20
PC-1580 15 80 20
PC-1660 16 60 20
PC-1680 16 80 20
PC-1860 18 60 20
PC-1880 18 80 20
Toate variantele au latimea standard de 3m.
Durata medie de utilizare: 18-20 ani .
Preț 15 000EUR
Măsurarea volumetrică – discontinuu, prin măsurarea volumului de lapte din bazinul de recepție cu
ajutorul unei tije gradate sau în flux continuu, cu un aparat de măsurare volumetrică (debit metru-
galactometru) – pentru evitarea erorilor de măsurare se previne pătrunderea aerului în conductele de
transport al laptelui. După recepție laptele poate fi trecut direct la prelucrare, iar în caz contrar se
răcește și se depozitează până la intrarea în fabricație, după ce în prealabil a fost supus curățirii.
5.1.1.Instalație de măsurare volumetrică a laptelui:

ICPIAF
Fig 5.2.Instalație măsurare volumetrică
Caracteristici: Asigura dezaerarea, filtrarea si masurarea volumetrica a laptelui receptionat.

Componente: pompa autoabsorbanta, filtre cu sita de inox, dezaerator, debitmetru pentru lapte,
panou de comanda
Pret : 13000 Euro
Recepția calitativa:Ținând seama de rolul hotărâtor al calității materiei prime în ceea ce privește
obținerea unui produs de calitate, o deosebită atenție se acordă determinării calității laptelui-materie
primă. Recepția calitativă constă în analiza organoleptică și examenul fizico-chimic și
microbiologic, prin analize de laborator. Examenul organoleptic al laptelui se va face pe o probă
medie, recoltată din ambele compartimente ale autocisternei de transport, determinându-se culoarea,
vâscozitatea, mirosul și gustul, pe baza analizei senzoriale. Indicii fizico-chimici și microbiologici
importanți pentru stabilirea calității laptelui materie primă sunt: aciditatea, conținutul de grăsime,
densitatea, temperatura, punctul crioscopic, respectiv numărul total de germeni aerobi (NTG) și
celulele somatice. De asemenea, se determină substanțele inhibitoare din laptele materie primă
(reziduuri de antibiotice). Aciditatea, conținutul de grăsime și densitatea se determină la recepția
laptelui în secția de prelucrare.
5.1.2.Lactostar Funke Gerber

Dimensiuni aparat 43x20x43 cm
Pret : 14000 Euro
27
Fig 5.3. Lactostar Funke Gerber

Analizorul de lapte model LACTOSTAR este capabil să întruneasca toate cerințele unui echipament
simplu, ieftin și care să poată analiza conținutul în proteine, lactoza, minerale s.a. sau determinare a
punctului crioscopic.
Este un instrument de analiza a laptelui cu sistem complet automat de spalare/umplere si calibrare
automată la punctul de zero.
Prezintă un mod de operare simplu, cu 5 butoane la tastatura, afișaj LCD. Documentarea completă
asupra rezultatelor măsurate este efectuată cu ajutorul unui ceas încorporat.Poate memora până la 20
de seturi de date de calibrare diferite.
Pot fi analizate diferite tipuri de lapte: ex., lapte gras, lapte degresat, smantana etc.Se poate trece de
la un produs la altul fără a fi nevoie de o noua calibrare.Este prevaăzut cu o interfață paralela pentru
conectare la o imprimantă comerciala normala. Se poate conecta la un PC prin intermediul unei
interfete seriale. In acest caz, rezultatele masurate pot fi furnizate cu informatii suplimentare (data,
ora, etc.). Datele inregistrate in acest fel pot fi apoi procesate cu programe adecvate. Mai mult,
datele de calibrare pot fi stocate sau procesate.
Aciditatea, conţinutul de grăsime şi densitatea se determină la recepţia laptelui în
secţia de prelucrare.
Aciditatea se determină prin titrarea cu o soluţie de hidroxid de sodiu 0.1N a 10 ml
lapte, numărul de mililitri de soluţie alcalină, folosită pentru neutralizarea acidităţii
laptelui, reprezentând numărul de grade de aciditate Thorner a laptelui. Aciditatea
maximă admisă pentru laptele materie primă este de 19 ° Thorner.
Densitatea laptelui - materie primă se determină prin metoda areometrică.
Densitatea reprezintă masa unității de volum la 20 °C,exprimată în g/cm3.Înainte de analiză proba se
aduce latemperatură și se omogenizează bine prin efectuarea a 8-10 răsturnări, cu precaușie pentru a
nu se produce spumă.În cazul laptelui de oaie cu un conținut mai ridicat de grăsime se recomandă
mai întâi încălzirea la 40 .
5.1.3.Vana de răcire a laptelui:

Producător PIM Bulgaria, distribuitor unic Valdo Invest Bucureṣti
Fig. 5.4. Vana de racire PIM
Sunt formate din vana de răcire propriu-zisă, executată din oṭel inoxidabil, motoreductor cu agitator
pentru palete, suportul agregatului de răcire, agregatul frigorific ce funcṭionează cu freon R22 ṣi
tabloul de comandă.
Capacitatea vanei de răcire este de 1000 l
Caracteristicile tehnice
Parametri Capacitatea
1000
Puterea instalată, kw 1,58
Tensiunea, v 220
Frecvenṭa, Hz 50
Dimensiuni, mm 2160 x 1380 x 1560
Greutatea, kg 690
Vana de racire ABM 1.0
Vanele de răcire lapte indeplinesc toate cerintele internaţionale privitoare la răcirea laptelui colectat
conform ISO 5708, clasificare II B.
Răcirea laptelui se face prin detentă directă, cu ajutorul vaporizatorului sistem "Temp Plate" ce
favorizează un schimb de caldură cu randament ridicat.
29
Agentul frigorific utilizat este freon R404A - ecologic.
Suprafaţa exterioară şi cea interioară a vanelor este foarte netedă datorită aplicării unui
procedeu special de şlefuire, astfel putându-se asigura o igienă perfectă.
In cursul procesului de răcire-stocare, temperatura laptelui poate fi verificată sistematic, fiind
afişată de un controler electronic montat pe capac.
Grupul frigorific asigură menţinerea laptelui la temperatura de 4 oC.
Capacitate intre 500 si 2000 l.
Fig. 5.5. Tanc de racire ABM 1.0
Caracteristici:
Durată de viață mai lungă
Consum redus de putere
Carcasă anticorozivă
Sistem de protecție împotriva înghețului încorporat
Unitate de condensare eficientă din punct de vedere energetic
O gamă largă de la - 500 litri la 10000 de litri
Modele de tanc de racire
3000- 5000- 10000-

Capacitate (Ltrs) 500 1000 2000 3000 5000 10000
Closed Closed Closed
Model ABM0.5 ABM1.0 ABM2.0 ABM3.0 ABM3.0 ABM5.0 ABM5.0 ABM10.0 ABM10.0
Width (mm) 1225 1465 1705 1705 2005 2005 2005 2005
Dimensiuni Height (mm) 1305 755 870 1405 1405 1605 1605 2205 2205
Length (mm) 658 940 940 1205 1205 1353 1353 1353 1353
Tanc de depozitare al laptelui MCT-10
Fig. 5.6. Tanc de depozitare al laptelui MCT-10
Rezervorul de răcire pentru lapte poate fi împărțit în rezervorul vertical de răcire a laptelui și în
rezervorul de răcire cu lapte orizontal în funcție de capacitatea rezervorului. Corpul rezervorului de
răcire a laptelui este fabricat din oțel inoxidabil 304 cu aspect bun și lustruit de linia de sudură. Cu
agitator la viteză de amestecare - 36 rpm. Cu material izolant pentru păstrarea temperaturii în
depozitul la rece.
Model Capacitate Putere motor Dimensiuni

MCT-10 10000 l 24 kw 5000 x 2600 x
2500 mm
5.1.4.Separator Centrifugal Tehnoplast 1000
Fig. 5.7.Separator Centrifugal Tehnoplast 1000
31
Separatoarele centrifugale asigură separarea smântânii din lapte, rezultând două subproduse: lapte
smântânit şi smântână. Separatoarele sunt executate în întregime din oţel inoxidabil special, pentru
a răspunde atât nevoilor clienţilor, cât şi normelor igienico-sanitare în vigoare.
Capacităţi :
• 500 l/h ; 1000 l/h ; 3000 l/h ; 5000 l/h ; 10000 l/h
Variante constructive :
• Ermetic - alimentarea separatorului se face în sistem închis, iar evacuarea laptelui se face sub
presiune. Are posibilitatea de standardizare a laptelui şi este cu sistem de autodescarcare a
reziduurilor
• Semiermetic - alimentarea separatorului se face în sistem semianchis. Descărcarea reziduurilor
poate fi făcută automat sau manual
• Deschis - alimentarea separatorului se face în sistem deschis, iar descărcarea reziduurilor, manual
Caracteristicile tehnice ale separatorului Tehnoplast 1000:
Parametri Capacitatea l/h
1000
Temperatura laptelui la intrare, οC 4...6
Temperatura de pasteurizare a laptelui, οC 72...76
Temperatura laptelui la ieṣire, οC 4...6
Agentul de ȋncălzire : apă caldă
-temperatura, οC min.85
-presiunea, bari 2...4
Agentul de răcire: apă de gheaṭă
-temperatura, οC 1...2
-presiunea, bari 2...4
Necesar de aer comprimat, Nm 3/h 0,01
Puterea instalată, kw 1,5
Dimensiuni: -lăṭime 1250 mm
-ȋnălṭime 2600 mm
-lungime 1050 mm
Separator centrifugal automat Peony PDSM
Fig. 5.8. Separator centrifugal automat Peony PDSM
Capacity 1000L/h
Greutate 371kg
Dimensiuni 930×750×1050 mm
Putere motor 7.5kW
Modelul separator PDSM-DN este folosit în principal pentru clarificarea și degresarea laptelui.
Când fabrica primește laptele proaspăt din fermă, în lapte se află niște impurități și praf sau păr fin
de animale, în primul rând are nevoie de separator de discuri pentru a se clarifica și apoi pentru
etapa de pasteurizare. Unele fabrici au nevoie de lapte degresat pentru a produce unt sau cremă.
Laptele și smântâna degresată sunt pompate prin pompe centripetale, iar nămolul este descărcat
automat și parțial.
Separator centrifugal PDSM

Capacitate Putere instalata Greutate Dimensiuni
Model
(L/h) (Kw) (Kg) L × W × H (mm)

PDSM1000-DN 1000 4 450 854 × 885 × 1118
PDSM3000-DN 3000 7.5 614 1120 × 850 × 1082
PDSM5000-DN 5000 15 1000 1270 × 1188 × 1560
33
PDSM10000-DN 10000 18.5 1250 1563 × 1382 × 1780
Fig. 5.9.Separator centrifugal PDSM

Este cea mai cunoscută metodă de pasteurizare industrială a laptelui.Ele sunt construite
din placi din oţel inoxidabile pe suprafaţă cărora sunt prevăzute canale.
Plăcile unite prin presare una peste altă,formând secţiuni separate pentru
anumite tipuri de căldura.Astfel,în primul sector de schimb termic agentul de încălzire
este apăfierbinte-abur,în al doilea sector laptele pasteurizat încălzeşte ce intra în pasteurizator,iar cel
de-al treilea sector apă cu gheaţă este agentul de răcire a laptelui pasteurizat.
Laptele este introdus în pasteurizatoarele cu placi cu ajutorul pompelor centrifuge,prin fiecare sector
prin care trece suferă o operaţie de tratament termic.
5.1.5.Schimbătoare de căldură cu plăci
Unitate de pasteurizare Inox Center
Fig. 5.10.Unitate de pasteurizare Inox Center
Capacitate de procesare: 1000 l / h, fabricat din otel inoxidabil AISI 304.

Apa calda: sistem de circulatie tip închis, fabricat din otel inoxidabil AISI 304, care acopera tot
corpul. Placile sunt fabricate din otel inoxidabil AISI 316 din otel inoxidabil.
Pompa de circulatie este de tip centrifugal, cu tub de expansiune, purjator de aer, manometru,
regulator de apa (stabilizeaza presiunea apei la aceeasi valoare).
Panou de comanda: complet automat, cu sistem de control, fabricat din otel inoxidabil AISI 304.
Robinet de abur: cu control proportional al supapei de comanda
Schimbator de caldura: corp fabricat din otel inoxidabil AISI 304 de calitate, cu carcasa din otel
inoxidabil AISI 316.
Capacitate de procesare 1000 Lt / h, in 5 etape. Temperatura de intrare a produsului : 4 ° C ,
temperatura pasteurizarea este de 90 ° C, iar temperatura de evacuare a produsului este de + 4 / + 45
° C.
Sasiul este construit din profile de otel inoxidabil: AISI 304.
Dimensiuni : 1500mm * 2000mm * 2100mm (h).
Greutate: 500 kg
Pasteurizator cu placi BR 16
Fig. 5.11. Pasteurizator cu placi BR 16
Parametrii tehnici: 5 ℃ → 65 ℃ (omogenizare) → 85 ℃ 95 ℃ (15S) → 5 ℃

Această unitate poate fi conectată cu separator, omogenizator, evaporator. Această unitate este
utilizată ca pasteurizator (utilizat în general în laptele proaspăt, băuturile din lapte, sucul, ceaiul,
alcoolul, înghețata etc.) și, de asemenea, pre-sterilizarea materialului în cazul producerii laptelui
pasteurizat.
35
Această mașină are caracteristici de recuperare ridicată a căldurii, costuri reduse de energie, un
design strict al construcției și o operare ușoară, o întreținere simplă.
Putere Greutat
Capacitat Dimensiuni
Model instalata e
e (mm)
(kw) (kg)
BR16-3-0.5 0.5 t/h 5.2 1200×1200×1500 790
BR16-3-1 1 t/h 5.2 1500×1500×1800 880
BR16-3-2 2 t/h 6 1800×2000×1800 980
Pasteurizatorul cu placi GL-PUT-15
Fig. 5.12.Pasteurizatorul cu placi GL-PUT-15
Nume GL-PUT-15
Capacitate l/h 2000
Temperatura de sterilizare °C 85-95
Consum de energie kw 10
Dimensiuni mm 3500*1900*1880
Procesul de sterilizare a pasteurizatorului nu numai că poate fi potrivit pentru produse comune, dar
poate satisface și cerințele speciale ale clienților, de exemplu: producția pe termen lung a produselor
cu granule sau vâscozitate medie și mare. Cum ar fi produsele din lapte, suc de fructe și smântână,
de lapte curat, de lapte curat, de viscozitate ridicată; Produse care conțin giber și granule de celuloză
mai mari, produse de aciditate ridicată. Produsele pot fi pasteurizate la o temperatură de 85 ~ 95 ° C.
Caracteristici principale: Greu de aglomerat, timp îndelungat de lucru; Control PLC cu funcționare
simplă și corectă; Ecran tactil care este direct și plin, sistem de curățare CIP cu auto-furnizare,
curățare ușoară, materiale fiabile cu rezistență ridicată la presiune; Cost scăzut de întreținere. Acesta
poate fi personalizat pentru a satisface individuale.
5.1.6.Omogenizator de lapte GJJ
Fig.5.13. Omogenizator de lapte GJJ
Sondele de omogenizare din seria GJJ sunt dispozitivele de omogenizare și emulsifiere pentru
materiale fixe lichide (lichid-lichid sau lichid-solid).,
Acest echipament poate fi utilizat pe scară largă în producția, cercetarea și dezvoltarea tehnică a
alimentelor, sucului, extractului de lapte, băuturilor, farmaciei, produselor chimice fine,
biotehnologiei și a altor domenii.
Multe tipuri de materiale, cum ar fi laptele, laptele de fasole sau sucul, pot fi omogenizate sub
presiune înaltă pentru a subțiri în mod substanțial bilele de grăsime din lichidul de suc de lapte, ceea
ce face ca produsele să fie ușor digerate și absorbite și să îmbunătățească comestibilitatea.
Specificatii tehnice
Tip GJJ-0.5/25
Capacitate 500 L/H
Putere instalata 4 Kw
Dimensiuni 1000×620×1000
Greutate 400kG
Omogenizator Voran
37
Fig. 5.14. Omogenizator Voran
-Capacitate 1100 l/h

-Putere 7,5 kW
-Lungime 1000 mm
-Lăţime 1300 mm
-Înălţime 1200 mm
-Greutate 230 kg
Omogenizator GJB1000-25
Fig. 5.15.Omogenizator GJB1000-25
Caracteristici:
1) Zgomot redus: Zgomotul transmisiei este mai mic decât zgomotul motorului. Indicatorul de
presiune este constant
2) Granularitatea de spargere este între 0,1 microni până la 0,2 microni și mărimea medie a acestora
este de 1 micron.
3) Toate supapele și pistoanele sunt realizate din material special, astfel încât acestea sunt durabile și
necostisitoare. Rulmentul este de asemenea durabil deoarece este fabricat din material special din
aliaj.
Tip GJB1000-25
Capacitate 1000
Greutate ( kg) 700
Dimensiuni (cm) 100X75X110
Putere instalata (Kw) 7.5
5.1.7.Dezodorizator
Fig. 5.16. Dezodorizator
Funcție: Se compune din degazator sub vid, pompă de vid și pompă centrifugală. Poate preveni
oxidarea și de asemenea, poate împiedica urcarea particulelor. Acest degazator folosește vidul la
temperaturi scăzute pentru a îndepărta aerul (oxigenul) din lapte si este ideal pentru păstrarea
calității produselor lactate.Degazatorul este complet automat si poate îndepărta gazul absorbit de
granulele de celuloză pentru a preveni plutirea superioară a granulelor și pentru a menține aspectul
bun al produsului.
Caracteristici dezodorizator
Model TQ-2-3-A
Capacitate 2000-3000 l
39
Consum 5.2kw.
Dimensiuni (L*W*H) 1200*1000*2500
Tabel final cu toate echipamentele
Model Poza Capacitat Consum Dimensiuni Greu Pret

e (l) (kw) (lungime x lățime x tate (lei)
înălțime) (kg)
Pod Electric 40 tone 7 8x3 6500 68224
PC-0840
Instalație de 1500 3,2 450×500×1500 350 59128

măsurare
volumetrică a
laptelui
ICPIAF
Lactostar 0,02 0,18 430x200x430 15,5 63676

Funke Gerber
3510
Vana de răcire 1000 1,58 2160x1380x1560 690 2600

a laptelui PIM
Vana de racire 1000 1,7 1225x755x940 815 3500

ABM 1.0
Tanc de 10000 2,54 5000x 2600x2500 7820 8287

depozitare al
laptelui MCT-
10
Separator 1000 1,5 1250x1050x2600 500 61532
Centrifugal
Tehnoplast
1000
Separator 1000 4 854×885×1118 450 70441

Centrifugal
PDSM1000-
DN
Separator 1000 7,5 930×750×1050 371 53621

centrifugal
automat Peony
PDSM
Unitate de 1000 5,5 1500x 2000x2100 500 28 383

pasteurizare
Inox Center
AISI 304
Pasteurizator 1000 5,2 1500×1500×1800 880 31679

cu placi BR16-
3-1
Pasteurizatoru 2000 10 3500x1900x1880 2300 43896

l cu placi GL-
PUT-15
41
Omogenizator 500 4 1000×620×1000 400 8 290
de lapte GJJ
Omogenizator 1100 7,5 1000x1300x1200 2300 13605

Voran
Omogenizator 1000 7,5 1000x750x1100 700 12435

GJB1000-25
Dezodorizator 2500 5,2 1200x1000x2500 1150 14508

TQ-2-3-A
Consum de putere total – 32,62 kw

Pret total – 316173 lei
Capitolul VI:NORME DE PROTECŢIE A MUNCII, P.S.I. ŞI IGIENĂ

Protecţia muncii face parte integrantă din procesul de muncă şi are ca scop asigurarea celor mai
bune condiţii de muncă, prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale. În timpul
desfăşurării procesului de producere şi prelucrare a laptelui în ferme se pot produce accidente şi
îmbolnăviri, ce periclitează sănătatea şi viaţa oamenilor care lucrează în acest sector. Pentru
prevenirea acestor accidente şi îmbolnăviri trebuie respecatate anumite reguli de protecţie muncii.
Punerea în aplicare a normelor de protecţia muncii în ferme cade în sarcina conducerii şi a
specialiştilor din unitatea respectivă. Aceştia au obligaţia să facă instructaje de protecţia muncii cu
tot personalul fermei şi să afişeze la locul de protecţie instrucţiunile şi măsurările respective. De
asemenea, fiecare lucrător din fermă va semna la angajare şi apoi periodic de luare la cunoştinţă în
fişa de instructaj pentru protecţia muncii. După aceasta fiecare este direct răspunzător de accidentele
cauzate din vina sa, prin nerespectarea normelor şi regulilor de protecţia muncii, pentru care au fost
instruiţi.
6.1.Norme de protecţia muncii cu caracter general

În întreprinderile de industrializare a laptelui se interzice:
-folosirea de piese, scule, dispozitive deteriorate sau în pericol iminent de deteriorare;
-stropirea sau spălarea pompei sau a tablourilor şi conductorilor electrici cu apă, existând pericol de
electrocutare;
-intervenţia la piesele şi subansamblurile maşinilor sau gresarea acestora în timpul funcţionării;
-executarea de improvizatii la instalatiile electrice, masini, dispozitive si aparate de masura si
control;
-folosirea pieselor aflate sub tensiune fara ca acestea sa fie protejate împotriva atingerii directe (cu
capace, aparatura. îngradiri, etc);
-punerea în functiune a masinilor si instalatiilor fara verificarea periodica a legaturii si functionarea
corespunzatoare 646c28g a tuturor utilajelor din dotare conform cartii tehnice;
-folosirea de conducte de abur si apa calda neizolate termic pentru a preveni pierderile de caldura si
accidentele de natura tehnica;
-exploatarea masinilor, instalatiilor, utilajelor fara cunoasterea perfecta a instructiunilor de
exploatare care trebuie afisate la fiecare loc de munca;
-prezentarea la locul de munca a personalului muncitor si tehnic, care nu poartă echipamentul sanitar
si de protectie conform normative lor în vigoare;
-mentinerea în functiune a pompelor, separatoarelor, altor utilaje, a instalatiilor la care se constata
zgomote suspecte;
-folosirea în activitatea de spalare si curatire interioara a tancurilor de depozitare, vanelor şi
cazanelor, a echipamentului care se foloseste si în alte sectoare de activitate;
-instalarea si înlaturarea aparatorilor de protectie în timpul functionarii;
-folosirea de flanse de îmbinare a conductelor care transporta abur, apa fierbinte si agenti frigorifici
fara ca acestea sa fie prevazute cu mansoane;
-folosirea de platforme si scari care nu sunt confectionate din tabla striata si prevazute cu rame de
metal;
-folosirea conductelor care transporta apa rece, calda, abur, amoniac etc., care nu sunt vopsite în
culorile conventional fundamentale (conform STAS 858970);
-amplasarea la distante mari a sistemelor de pornire si oprire a electromotoarelor, utilajelor si
instalatiilor;
-pastrarea în sectiile de producie de obiecte, ambalaje, piese, care sunt straine de acestea.
Efectuarea obligatorie de către întreg personalul fermei a examenului medical, atât la angajare cât şi
periodic, are cea mai mare importanţă, deoarece prin caracteristicile şi compoziţia lor produsele
43
lactate constituie un mediu foarte prielnic pentru înmulţirea microbilor, care cauzează diferite boli
contagioase şi toxiinfecţii. Controlul sănătăţii se face atât în scopul depistării lucrătorilor bolnavi,
cât şi pentru a se putea lua din timp măsuri de prevenire a răspândirii diferitelor boli contagioase.
Îmbrăcămintea de protecţie nu se va purta în afara orelor de lucru şi va fi bine întreţinută.
Îmbrăcămintea de protecţie se înmoaie în soluţie de sodă 2% şi se fierbe 30 de minute, apoi se spală
cu apă caldă şi săpun, se usucă şi se calcă. Menţinerea mâinilor în perfectă stare de curăţenie şi de
sănătate are o deosebită importanţă. După terminarea lucrului, acestea trebuie spălate cu apă caldă şi
săpun, dezinfectate cu soluţie de permanganat de potasiu sau alcool iodat 1% şi unse cu vaselină
neutră, pentru preîntâmpinarea apariţiei crăpăturilor, aspririi palmelor sau nodurilor mulgătorilor.
Medicul veterinar va efectua în mod obligatoriu, periodic, examenul sanitar al vacilor şi oilor pentru
depistarea îmbolnăvirilor acestora, în special de bruceloză, tuberculoză şi mamită. Se interzice cu
desăvârşire consumarea laptelui nefiert, acestea putând conţine microbi care cauzează diferite boli,
din care unele foarte grave.
6.1.1.Măsuri de protecţie muncii în sectorul producerii laptelui.
Principalele măsuri de protecţia muncii, care trebuie respectate cu stricteţe în sectorul producerii
laptelui, sunt următoarele:
-preîntâmpinarea acciditării de către animale, printr-o comportare blândă faţă de acestea şi prin
evitarea staţionării îngrijitorilor în locurile unde aceştia pot fi loviţi cu coarnele sau picioarele.
-legarea cozii înainte de muls, pentru că îngrijitorul muls, pentru ca îngrijitorul mulgător să nu fie
lovit cu aceasta.
-Evitarea opăririlor cu apă fiartă folosită la spălarea şi dezinfectarea ustensilelor de muls.
-Personalul care vine în contact cu instalaţiile de muls mecanic trebuie să cunoască binemodul de
funcţionare al acestora.
6.1.2.Măsuri de protecţia muncii în lăptării
Pentru evitarea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor personalului care lucrează în lăptării,
acestea trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:
-Lăptăria va avea asigurată iluminarea şi ventilaţia naturală şi artificială corespunzătoare,pentru a nu
dăuna sănătăţii personalului care lucrează acolo.
-Tavanele şi pereţii lăptăriei vor fi netezi, iar podeaua compactă, impermeabilă, netedă,
darnealunecoasă, pentru a fi curăţate şi spălate uşor.
-Gurile de canal vor fi bine închise cu plase de metal.
-Jgeaburile pentru scurgerea apelor rezultate de la prelucrare şi spălare vor fi acoperite etanş la
nivelul podelei.
-Cazanele cu încălzire directă vor fi bine izolate pentru eviatrea incendiilor.
-Instalaţia electrică va fi protejată impotriva apei, iar toate aparatele acţionate electric vor fi
prevăzute cu automate de protecţie şi vor fi bine izolate, pentru a nu provoca electrocutarea
personalului.
-Curăţarea, spălarea şi dezinfectarea utilajelor din lăptărie se va face luând aceleaşi măsuri de
precauţie ca şi în cazul ustensilelor de muls.
6.1.3.Masuri specifice in sectorul de pasteurizare
Se interzice:
-Montarea conductelor de legatura la mai mult de doua nivele si fara suporturi fixe care sa le asigure
stabilitate.
-Folosirea instalatiilor fara tablite indicatoare pentru fiecare circuit sau fara sageti indicatoare pe
manerele canalelor.
-Folosirea instalatiei mai mult de patru ore fara efectuarea spalarii cu apa si solutie chimica conform
normativelor in vigoare.
-Punerea in functiune a instalatiei fara a se face proba la placi si la conductele de apa rece.
-Punerea in functiune a instalatiei fara verificarea periodica a legaturii la nulul de protectie.
-Folosirea pieselor aflate sub tensiune fara ca acestea sa fie protejate impotriva atingerii directe.
-Stropirea sau spalarea pompelor, a tablourilor electrice cu apa, existand pericol de electrocutare.
-Parasirea locului de munca sau incredintarea instalatiei unor persoane neinstruite.
6.1.4.Masuri specifice la curatitoarele centrifugale
Se interzice:
-punerea în functiune fara: rotirea manuală a tobei după ansamblare, verificarea suruburilor de
fixare a separatorului, verificarea nivelului de ulei, verificarea modului de fixare a palniei de
alimentare, a se verifica dacă teava de curgere din carcasa nu este înfundata;
-pornirea separatorului fara umplerea prealabila a tobei cu apa;
-spalarea separatorului cu furtunul de apa;
-curatirea tobei separatorului mai devreme de trei ore de la functionare;
-utilizarea separatoarelor sau a curatitoarelor cu tobe descentrate.
6.1.5.Măsuri de protecţia muncii la folosirea separatoarelor de lapte
Întrucât toba separatorului se învârteşte cu o viteză de 6000-10000 rotaţii pe minut, nerespectarea
regulilor de îngrijire şi exploatarea a acestuia , poate provoca accidente foarte grave.
Evitarea accidentelor se poate realiza respectând următoarele norme de protecţia muncii:
-Separatorul trebuie să fie mai întâi fixat în poziţie perfect orizontală, verificată cu ajutorul nivelei şi
apoi va fi pus în funcţiune.
-Baia de ulei trebuie să fie umplută suficient.
-Toba trebuie să fie bine centrată, iar colectoarele să nu o atingă.
-Când se strânge toba, piuliţa de fixare se va strâge tare , până la refuz.
45
-La pornirea tobei, accelerarea se va face treptat, fără smucituri. Dacă transmisia se face princurea,
accelerarea se obţine prin trecerea curelei de pe şaiba de liber, pe şaiba de lucru, de trei până la cinci
ori, cu întreruperi de 1,5 până la 2 minute între ele. Numărul normal de rotaţii pe minut al tobei este
indicat în fişa separatorului.
-Este interzisă continuarea lucrului la separator din momentul observării unei trepidaţii sau a unui
zgomot aparte, cazuri în care se va opri imediat acţionarea separatorului, iar după oprirea învârtirii
tobei se vor lua măsuri pentru remediere.
-Frânarea tobei se va face treptat, fără bruscări, fiind interzisă frânarea cu mâna sau cu orice obiect.
-Utilizarea separatorului cu tobe necentarte este interzisă.
6.1.6.Masuri specifice la operatiunile de depozitare şi transport
Se interzice:
-lipsa instructiunilor specifice care trebuie afisate la fiecare loc de munca;
-folosirea de personal neinstruit si fara echipament corespunzator;
-distanta mai mica de 1 m intre două utilaje de transport ce se încarca sau se descarca cu produse
finite;
-circulatia in intreprindere a mijloacelor de transport cu viteza de peste 5 km/h.
La depozitarea produselor finite se interzice:
-stivuirea produselor finite fara a tine seama de forma geometrica si de rezistenaa
-ambalajului, de greutatea produsului, inaltimea nedepasind de 1,5 ori latura mica a bazei;
-depozitarea produselor sub tablourile electrice si sub automatele de pornire, in dreptul usilor de
acces;
-depozitarea si asezarea manuala a materialelor ambalate peste 3 m inaltime;
-ca latimea între stive sa fie mai mică de 1,5 m;
-atingerea instalaţiilor de iluminat în timpul depozitarii.
La depozitarea materialelor se interzice:
-stivuirea materialelor cu ambalaj deteriorat;
-depozitarea de materiale pe rafturi care nu au etichetă cu precizarea sarcinii maxime admise;
-formarea de stive cu ambalaje cu continuturi diferite sau de dimensiuni diferite; depozitarea
echipamentului de protectie si lucru în contact cu vapori de substante nocive, umezeală, rugina, etc..
La depozitarea şi manipularea materialelor inflamabile, explozive şi toxice se interzice:
-manipularea acestor materiale în alte locuri decat cele special destinate, marcate pe o rază de
minimum 100 m cu indicatoare de securitate;
-servirea mesei si fumatul în aceste locuri;
-spalarea echipamentului de lucru, a pieselor, a locului de munca cu substante usor inflamabile;
-depozitarea materialelor respective în sectiile de lucru;
-comunicarea depozitelor pentru substante inflamabile cu incaperile de lucru, fara usi metalice ce se
deschid la exterior inscripţionate "Pericol de foc";
-blocarea cailor de acces;
-transportul materialelor inflamabile în autovehicule nedotate cu echipament de stingere a
incendiilor;
-folosirea de recipiente cu substante lichide sau gazoase sub presiune fara capace de protectie la
ventile;
-transportarea recipientelor sub presiune cu alte gaze comprimate, grasimi, materiale inflamabile
fara inele de cauciuc, nevopsite în culoarea convenţională sau murdare de ulei;
-depozitarea recipientelor de oxigen în locuri improvizate, impreuna cu uleiuri sau grasimi;
-depozitarea substantelor inflamabile, explozibile in incaperi ce nu sunt prevazute cu instalatii
electrice antiexplozive, iar intrerupatoarele sunt amplasate gresit în interiorul depozitului.
6.1.7.Masuri igienico-sanitare privind proiectarea si construirea fabricii
La proiectarea unei intreprinderi de industrie alimentara se impune a se tine seama de legislatia
sanitara, de o serie de cerinte igienico-sanitare, care se refera la terenul destinat intreprinderii, la
amenajarea cladirilor în teren, la aprovizionarea cu apa, cu energie electrica, la încalzire, iluminare,
ventilatie, etc. La amplasarea fabricii este de preferat colaborarea cu alte intreprinderi, pentru a
realiza exploatarea în comun a surselor de retele energetice, alimentare cu apa, canalizare, drumuri
de acces si dotari social-culturale. Terenul pentru amplasare trebuie situat în afara zonelor puternic
locuite pentru a se putea deversa apele uzate, iar noxele emanate cer asigurarea unei zone de
protectie sanitara. În incinta unitatilor trebuie amenajate grupuri sanitare cu puncte de spalare, iar în
curte apa potabila pentru personalul auxiliar (soferi, manipulanti) care nu are acces în sectiile de
productie. La proiectarea salilor de productie trebuie avut în vedere realizarea fluxului tehnologic
astfel încat sa se evite contaminarile încrucisate produse de contactul materiilor prime cu produsele
finite de ambalajele murdare cu cele curate. Pentru intretinerea corespunzatoare 646c28g , tavanul,
peretii şi pardoseala trebuie sa fie din materiale corespunzatoare 646c28g , netoxice, netede ce sa
prezinte un grad de finisaj bun. Pentru tavane este indicat varul pentru pereti acoperirea cu faianta
alba reprezinta o solutie buna, iar pardoseala trebuie protejata cu gresie rezistenta la un grad de
uzura ridicat, la acizi şi baze trebuind să fie antiderapanta.
6.1.8.Igiena incaperilor social-sanitare
Se refera la vestiare cu spalatoare cu dusuri, grupuri sanitare. Vestiarele vor fi de tip filtru sanitar,
separate pe sexe si dimensionate la numărul cel mai mare de muncitori existent în schimbul
respectiv. Nu se amplasează deasupra spaţiilor de producţie sau a depozitelor de produse finite.
Vestiarele vor fi amenajate separat pentru barbati şi femei, fara a comunica între ele si vor cuprinde
spatii pentru haine de oras, spatii cu chiuvete si dusuri si spatii pentru echipamentul de lucru;
grupurile sanitare se amplasează la o distanţă maximă de 75 metri de cel mai îndepărtat loc de
munca. Încaperile social-sanitare vor fi deservite de personalul special instruit ce nu participa la
47
igienizarea sectiilor de productie. Se interzice intrarea în grupurile sanitare cu echipament sanitar de
productie.
6.1.9.Igiena personalului
Starea de sanatate si comportamentul igienic al persoanelor care lucrează în domeniul alimentar sunt
factori importanti în obtinerea unor produse de calitate, fara efecte nocive asupra consumatorilor.
Din aceasta cauza se impune respectarea unor cerinte cu privire la controlul medical la angajare si
periodic, igiena corporala si a echipamentului de protectie, precum si însusirea de catre angajati a
unor cunostinte si deprinderi igienice. Aceste norme sunt reglementate prin legislaţia sanitară în
vigoare. Orice persoană care urmează a fi angajata în sectorul alimentar trebuie supusa în prealabil
unui riguros examen medical, ce consta din:
-examinarea clinica completa;
-examen radiologic pulmonar;
-examen venerian şi serologic;
-examen coprobacteriologic, pentru depistarea starii de purtator al agentilor patogeni Schigella şi
Salmonella;
-examen parazitologic, pentru punerea în evidenta a bolilor parazitare.
După angajare, personalul are obligatia sa se supună examenului medical periodic, rezultatele
controlului se inscriu într-un carnet de sanatate care ramane la seful de sectie.
Se interzice accesul la lucru a:
-purtatorilor de microbi patogeni (febra tifoida);
-personalului cu fistule cronice purulente. conjunctivite purulente;
-bolnavilor de tuberculoza, de boli contagioase.
Respectarea regulilor de igiena sunt obligatorii deoarece în lipsa lor se pot produce contaminari ale
materiilor prime si ale materiilor si materialelor directe, indirecte si de ambalaj.
Normele obligatorii înainte de începerea lucrului sunt:
-depunerea hainelor cu care s-a venit la lucru în vestiare;
-trecerea prin baie sau dusuri pentru îmbaiere, spalare si dezinfecţtia mainilor;
-taierea unghiilor scurt, strangerea parului sub boneta;
-imbracarea echipamentului de protectie sanitara.
Conform legislatiei toti muncitorii din sectorul de industrializare a laptelui trebuie sa poarte în
timpul lucrului un echipament pentru protecţie sanitara a alimentelor, de culoare alba, compus din:
halat, sort, pantalon, boneta, basma, cizme de cauciuc ce se poartă în perfecta stare de curatenie.
Spalarea echipamentului se face prin fierbere cu apa si soda la spalatoria intreprinderii, interzicandu-
se spalarea acasa.
6.1.10.Igiena sectiilor de productie
Se refera la curatenia pardoselilor, peretilor si tavanelor precum si la curatarea, spalarea si
dezinfectia utilajelor si ustensilelor de lucru. Igiena tavanelor si peretilor se asigura prin varuire
periodica, înlaturarea prafului si a eventualelor pânze de păianjen. Curatenia pardoselilor se face cu
ajutorul periilor din material plastic de mai multe ori pe zi si consta in inlaturarea cu matura a
resturilor de materiale si transportului acestora în locuri special amenajate. În sectiile de productie,
după terminarea lucrului, dupa curatire si prespalare cu apa a pardoselii, se spala cu solutie calda cu
detergent, dupa care se spala din nou cu apa rece pentru îndepartarea detergentului. În sectiile unde
pe pardoseala pot fi resturi de grasime se foloseste detergent în solutie 5% si apa cu temperatura de
55-60°C.
6.1.11. Igiena utilajelor, ustensilelor de lucru si a ambalajelor
La fabricarea laptelui praf , curatirea si dezinfectia utilajelor asigura conditiile sanitare
corespunzatoare 646c28g în procesul de fabricatie pentru obtinerea unor produse de calitate.
Operatia de spalare trebuie sa asigure mai întai îndepartarea reziduurilor de pe diferitele suprafete,
iar dezinfectia trebuie sa asigure distrugerea germenilor patogeni si reducerea celor nepatogeni,
pentru a preîntampina aparitia unor defecte la branza sau contaminarea prin consumul acestor
produse.
Fazele spalarii si dezinfectarii sunt:
-demontarea unor utilaje ce necesita spalare;
-îndepartarea resturilor (materii grase) cu apa calda;
-spălarea propriu-zisă manuală sau mecanică;
-controlul solutiilor la spalare;
-îndepartarea urmelor de solutie prin spalare cu apa calda;
-clatirea cu apa rece potabila;
-controlul vizual şi de laborator.
Eficienta spalarii si dezinfectiei depinde de:
-calitatea solutiilor folosite;
-gradul de murdărire a ambalajelor;
-temperatura solutiilor folosite;
-starea de functionare a duzelor pentru solutii si seturilor de lichid;
-modul în care se face clatirea cu apa calda sau rece pentru îndepartarea solutiilor;
-gradul de pregătire al personalului;
-exigenta controlului tehnic de calitate.
49
Dezinfectia si deratizarea se execută pe cale chimică de personalul calificat în mod special
dezinsectia se face la sfarsitul fiecarei zile de munca după ce au fost evacuate toate produsele. Se
folosesc solutii apoase 1-2% spatiile fiind închise timp de 3-4 ore pentru ca insecticidul sa-si facă
efectul, după care se aeriseste bine; deratizarea se face pentru a împiedica patrunderea rozatoarelor
în sectia de productie. Preventiv, se astupa gaurile din pardoseala din jurul conductelor si
radiatoarelor, iar la subsoluri si la orificiile de ventilatie se va monta plasa metalica cu diametrul de
1 cm.
6.1.12.Igiena mijloacelor de transport
Mijloacele de transport necesita spalare, dezinfectie după fiecare transport si, de aceea, sectiile de
industrializare sunt dotate cu boxe si platforme, cu statii de spalare corespunzatoare . Masinile ce
transporta produsele finite, izotermele sau autofrigorificele se curata initial de materiale grosiere, se
spala cu apa calda cu detergenti prin frecare cu o matura din material plastic, mai întai pe pereti si
apoi pe pardoseala. Pentru îndepartarea detergentului se spala cu apa calda la 40-450C dupa care se
dezinfecteaza cu solutie de clorura de var sau hipoclorit de sodiu. Se clateste cu apa rece si se
îndepartează cu matura resturile de apa din interior.
6.1.13.Igiena utilajelor, a ustensilelor de lucru si a ambalajelor
-Se asigura dupa fiecare intrebuintare.
-Fazele spalarii si dezinfectarii sunt urmatoarele:
-Demontarea unor parti din instalatii sau utilaje care necesita spalare.
-Indepartarea resturilor(impuritatii, materii groase) cu apa calda(35-40 oC).
-Controlul solutiilor in timpul spalarii.
-Indepartarea urmelor de solutie prin spalare cu apa calda.
-Dezinfectarea cu solutii dezinfectante.
-Clatirea cu apa rece.
-Instalatiile de pasteurizare, imbuteliere, pompele de lapte se spala de obicei mecanic in circuit
continuu.
6.1.14.Igiena mijloacelor de transport
Mijloacele de transport pentru lapte necesita spalare, dezinfectie dupa fiecare transport. Cisternele
care transporta lapte vor fi clatite cu apa rece si calda pentru indepartarea resturilor(de lapte) din
interior si din canalele de scurgere. Spalarea se face in general mecanic cu pompa, in circuit inchis
folosind o solutie alcalina la temperatura de 60-70 oC/8-12 minute dupa care se clateste cu apa.
Dezinfectia se face prin aburire sau folosirea solutiei de clor urmata de clatire cu apa.
6.1.15.Potecţia muncii la efectuarea analizelor laptelui
O deosebită atenție se va da instruirii personalului în ceea ce privește manipularea reactivilor și
aparaturii, cu ajutorul cărora se efectuează diferitele analize și în special determinarea procentului de
grăsime din lapte și smântână. Substanțele toxice și nocive se țin încuiate în dulapuri speciale, în
borcane sausticle bine închise, etichetate cu inscripția „pericol de moarte”, în afară de numele
reactivului. Dintre reactivi, cel mai mare pericol îl prezintă acidul sulfuric, folosit la determinarea
grăsimii prin metoda Gerber, fiind absolute necesară respectarea următoarelor reguli la manipularea
acestuia:
Păstrarea acidului sulfuric se va face în sticle închise cu dop de sticlă, purtând pe ele o etichetă cu
inscripție vizibilă. La diluarea acidului concentrate, cu apă, se va turna acidul în apă, încet, și nu
invers. Manipularea acidului sulfuric se face purtând echipamenr special de protecție (ochelari, șort
și mănuși de cauciuc).
Măsurarea acidului sulfuric și turnarea în butirometre se vor face numai cu automate (pipete, Kipp)
de 10 ml sau pipete speciale prevăzute cu două bule de siguranță pentru evitarea pătrunderii acidului
în gura operatorului. Dopurile de cauciuc ale butirometrelor trebuie să fie corespunzătoare
dimensiunilor acestora, să le închidă etanș și să nu sară în timpul agitării butirometrelor. Pentru a
evita arsurile, în caz de explozie sau aruncarea dopului, butirometrul va fi înfășurat înainte de agitare
într-o cârpă udă sau, când determinarea grăsimii se face în masă, operațiunea se va efectua într-un
stativ special cu toc. Un alt pericol de accidentare îl poate constitui centrifuga care trebuie bine
fixată pe un postament stabil și perfect orizontal; toate centrifugele trebuie să aibă manta de
protecție. În cazul în care îmbrăcămintea sau părți ale corpului au venit în contact cu acid sulfuric,
trebuie să clătim aceste porțiuni cu un puternic jet de apă, după care presărăm bicarbonate de sodium
și clătim în continuare cu apă multă. Porțiunile de piele atinse se ung apoi cu vaselină albă. În cazul
arsurilor cu sodă caustică, locul arsurii se clătește cu multă apă, se spală apoi cu puțin oțet, se
clătește din nou ungându-se cu vaselină. Dacă pielea a venit în contact cu acidul azotic se va proceda
ca și în cazul acidului sulfuric. În toate unitățile trebuie să existe truse de prim ajutor, a căror cheie
va fi încredințată unor personae special instruite în acest scop. În caz de accident, în general,
acordarea primului ajutor se va face în conformitate cu instrucțiunile elaborate de Ministerul
Sănătății și de Crucea Roșie.
6.2.Norme de prevenire si stingere a incendiilor

Aceste norme prevad în principal urmatoarele:
-toate cladirile de productie vor fi prevazute cu hidranti de incendiu, interiori si exteriori, avand în
dotare materialele si mijloacele de prevenire a incendiilor;
unitatea va dispune de o instalatie de apa pentru stingerea incendiilor, separata de cea potabila si
industriala si va avea în permanenta asigurata o rezerva suficienta pentru cazurile de întrerupere a
alimentarii cu apa;
-curtea întreprinderii va fi nivelata si împartită în mod corespunzător, pentru a asigura un acces usor
la clădiri si a interveni rapid în caz de incendiu, în mijloacele de prevenire si stingere;
-personalul muncitor folosit la prevenirea si stingerea incendiilor trebuie sa cunoasca si sa aplice
întocmai normele, sa întretină în stare perfecta de functionare toate mijloacele de stingere, sa
mentină libere, curate si în bună stare căile de acces, culoarele, cladirile, si sa intervina imediat si
eficient la stingerea eventualelor incendii.
Ansamblul masurilor ce se prevad pentru asigurarea protectiei muncii se refera atât la perioada de
montaj, cat si la cea de exploatare a obiectivului, avand ca scop asigurarea celor mai bune conditii
de muncă, prevenirea accidentelor. Toate locurile de munca periculoase vor fi avertizate cat mai
sugestiv prin panouri sau afise care sa atraga atentia asupra eventualelor pericole. Se va prelucra cu
51
întreg personalul fabricii legislatia privind PSI. Masinile şi utilajele din industria alimentara sunt
masini de lucru destinate pentru efectuarea unor operatii diversificate in cadrul proceselor de
productie, in conformitate cu cerinţele tehnico-economice impuse fiecarei lucrări in parte.
Prin folosirea masinilor in executarea diverselor lucrari din cadrul procesele de productie din
industria alimentară, se asigură :
Marirea productivitatii muncii ;
Realizarea unor lucrări in termeni optimi şi de o calitate superioară ;
Reducerea costurilor pe tonă de produs ;
Inlocuirea muncii manuale cu munca de conducere a utilajului, respectiv reducerea efortului fizic.
BIBLIOGRAFIE:
[1] Dimitrie Lucescu,Cresterea vacilor de lapte,Editura CERBS,Bucuresti,1971
[2] Carol Csatlos, Oana Roxana Burlea, Masini si instalatii pentru produse de origine animala:
Masini si instalatii pentru prelucrarea laptelui Vol. I,Universitatea Transilvania din Brasov,1999
[3] Gr. Musteata, C. Banu,Industrializarea Laptelui,Editura Tehnica-Info,Chisinau,2001
[4] Aurelia Coroian,Cresterea bubalinelor pentru productia de lapte,Editura Bioflux,Cluj-
Napoca,2009
[5] Valentina A. Guzun, Tehnologia laptelui si a produselor lactate,Editura Civitas,Chisinau,1998

Proiect Bovine

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Bovine

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tofan Teodor Norme de protectie a muncii

Proiect Uia II:

Student: Tofan Teodor

Capitolul 1: ANALIZA COMPARATIVĂ PRIVIND ANIMALELE DE

Fig. 1.1. Rasa Sură de stepă

Fig. 1.3. Rasa brună de Maramureş

Fig. 1.4. Rasa Pinzgau

Fig.1.5 Rasa Holstein

Fig. 1.6. Rasa Jersey

Rase de taurine Productia de lapte (l) Cantitatea de grasime

1.2 Clasificarea raselor de bubaline

Fig. 1.7 Rasa de bubaline românească

Rase de bubaline Productia de lapte (kg) Cantitatea de grasime intr-un litru

Bivolul riveran comun European 1600–1800 10

Capitolul 2: CARACTERISTICILE FIZICE, CHIMICE ȘI ORGANOLEPTICE

 reductaza, este o enzimă de origine microbiană şi se foloseşte pe cale indirectă la

 catalaza, este enzima secretată de microorganisme şi leucocite. Proprietatea catalazei este de

2.3. Proprietăţile fizice ale laptelui

2.4. Caracteristicile organoleptice ale laptelui

Capitolul 3 : ANALIZA COMPARATIVĂ A TEHNICILOR ŞI

3.2. Tipuri de pasteurizatoare

Fig. 3.1 Pasteurizatorul cu palete

Fig. 3.2. Pasteurizatorul de tip vana

Fig. 3.3. Pasteurizatorul cu toba

Fig. 3.4. Pasteurizatorul cu placi

Capitolul IV : ADOPTAREA TEHNOLOGIEI DE PROCESARE A

Depozitare (2-8 oC) maxim 36 de ore

4.1.1. Recepţia cantitativă şi calitativă a laptelui materie primă

Fig.4.1.Patratul lui Pearson

În pãtratul lui Pearson se complecteazã datele astfel:

Fig 5.1. Pod electronic

5.1.1.Instalație de măsurare volumetrică a laptelui:

Fig 5.2.Instalație măsurare volumetrică

Caracteristici: Asigura dezaerarea, filtrarea si masurarea volumetrica a laptelui receptionat.

5.1.2.Lactostar Funke Gerber

Fig 5.3. Lactostar Funke Gerber

5.1.3.Vana de răcire a laptelui:

Fig. 5.4. Vana de racire PIM

Capacitatea vanei de răcire este de 1000 l

Puterea instalată, kw 1,58

Dimensiuni, mm 2160 x 1380 x 1560

Vana de racire ABM 1.0

Grupul frigorific asigură menţinerea laptelui la temperatura de 4 oC.

Capacitate intre 500 si 2000 l.

Fig. 5.5. Tanc de racire ABM 1.0

Durată de viață mai lungă

Consum redus de putere

Sistem de protecție împotriva înghețului încorporat

Unitate de condensare eficientă din punct de vedere energetic

O gamă largă de la - 500 litri la 10000 de litri

Modele de tanc de racire

3000- 5000- 10000-

Fig. 5.6. Tanc de depozitare al laptelui MCT-10

Model Capacitate Putere motor Dimensiuni

5.1.4.Separator Centrifugal Tehnoplast 1000

Fig. 5.7.Separator Centrifugal Tehnoplast 1000

Caracteristicile tehnice ale separatorului Tehnoplast 1000:

Parametri Capacitatea l/h

Temperatura laptelui la intrare, οC 4...6

Temperatura de pasteurizare a laptelui, οC 72...76

Temperatura laptelui la ieṣire, οC 4...6

Agentul de ȋncălzire : apă caldă

-presiunea, bari 2...4

Dimensiuni (LWH) 120010002500