Mă nă stireanu Denisa

An III, Seria A, Grupa 2

REACȚ II EMOȚ IONALE LA PIERDERE; DOLIUL

Doliul este un răspuns natural și universal la pierderea unei persoane dragi. Experiența

durerii nu este o stare, ci un proces. Majoritatea persoanelor se recuperează în mod adecvat
într-un an de la pierdere; cu toate acestea, unii indivizi experimentează o extindere a
procesului standard de doliu. Această afecțiune a fost identificată ca durere complicată sau
tulburare de durere prelungită și rezultă din eșecul de a trece de la durerea acută la durerea
integrată. (1)
Simptomele durerii acute includ lacrimi, tristețe și insomnie și de obicei nu necesită
tratament. Durerea intensă din cauza pierderii unei persoane semnificative poate declanșa
debutul acut al infarctului miocardic (IM). Impactul poate fi mai mare cu riscul
cardiovascular. Durerea complicată are simptome prelungite de emoții dureroase și durere de
mai bine de un an. Durerea complicată a mai fost denumită „tulburare de doliu prelungită,
„tulburare de doliu complexă persistentă”, „doliu patologic” și „doliu traumatic”.  Atât ICD-
11, cât și DSM-5 au aprobat diagnostice de „tulburare de durere prelungită”. Toate aceste
condiții descriu durere intensă, afectată și prelungită. Pacienții manifestă o preocupare față de
decedat și simt goliciune interioară, lipsă de interes pentru viață și dorm prost. Există o
corelație între durerea complicată și sindromul coronarian acut (SCA). S-a estimat că 7-10%
dintre cei îndoliați nu se adaptează la pierdere și, la rândul lor, dezvoltă durere complicată. 
(2)
„Doliu se dovedește a fi un loc pe care niciunul dintre noi nu-l cunoaște până când îl
ajungem... Nici nu putem ști înaintea faptului... absența nesfârșită care urmează, vidul, chiar
opusul sensului, succesiunea necruțătoare de momente în care vom se confruntă cu
experiența lipsei de sens”. (3)
Pierderea unei persoane dragi duce, de obicei, la durere acută caracterizată prin dor și dor,
scăderea interesului pentru activitățile în desfășurare și gânduri frecvente la decedat. Pentru
majoritatea, durerea acută evoluează în mod natural într-o stare de durere integrată, în care
persoana îndoliată este capabilă să se angajeze din nou în activitățile de zi cu zi și să găsească
interes sau plăcere. Cu toate acestea, aproximativ 7% dintre adulții în vârstă îndoliați vor
dezvolta starea de sănătate mintală de Durere Complicată (CG). În CG, mișcarea de la durerea
acută la cea integrată este deraiată, iar simptomele durerii rămân severe și dăunătoare. (2)
Un alt aspect al doliului este procesul de a învinge acest proces de boală, depresiune
sufletească cauzat de pierderea ființei iubite. Acest proces a fost de unii împărțit în mai multe
faze. (4) Originea modelului de durere în cinci etape poate fi urmărită în lucrarea lui Kübler-
Ross (1969) „Despre moarte și a muri” . În această carte, Kübler-Ross a detaliat observațiile
ei din interviurile pe care le-a efectuat cu pacienții care mureau de o boală terminală.(6)
Premisa fundamentală a lui Kübler-Ross a fost că durerea se manifestă prin cinci etape:
1. Negare și Izolare
2. Furie
3. Negociere

1
Mă nă stireanu Denisa
An III, Seria A, Grupa 2

REACȚ II EMOȚ IONALE LA PIERDERE; DOLIUL

4. Depresie
5. Acceptare
De asemenea, se pot descrie anumiți factori care cresc riscul după doliu:
o Circumstanțele traumatice,  cum ar fi moartea unui soț sau a unui copil, moartea unui
părinte în copilărie sau adolescență, decese subite, neașteptate și premature (în special
dacă sunt asociate cu circumstanțe îngrozitoare), decese multiple (în special dezastre),
decese prin crimă sau omucidere.
o Persoanele vulnerabile,  cum ar fi cei cu stima de sine scazuta, incredere scazuta in
ceilalti, tulburari psihice anterioare, amenintari sau tentative de sinucidere anterioare
si/sau familii absente sau neajutorate au mai multe sanse de a prezenta simptome
crescute.
Acești factori includ, de asemenea, în mod specific un atașament ambivalent față de
persoanele decedate, atașamentul dependent sau interdependent față de persoana decedată,
atașamentul nesigur față de părinți în copilărie (în special frica învățată sau neputința
învățată). (5)
Stresul cauzat de durere poate duce la hipertensiune arterială, tahicardie și niveluri crescute
de cortizol. Poate perturba plăcile pline de colesterol care căptușesc arterele coronare și
îngustează vasele de sânge. Aceste modificări pot crește riscul de infarct miocardic. Nivelurile
crescute de stres duc la creșterea catecolaminei, care crește agregarea trombocitelor. Dacă o
placă se rupe, trombocitele formează un cheag de sânge deasupra plăcii rupte care
obstrucționează alimentarea cu sânge. (5)
De asemenea, modificările pe diferite planuri ale sferei emoționale, dar și fizice vor fi
exprimate în următoarele rânduri:
Reacții de durere obișnuite: Reacțiile la pierdere se numesc reacții de durere și variază de la
o persoană la alta și în cadrul aceleiași persoane în timp. Reacțiile de durere duc la simptome
somatice și psihologice complexe.
Sentimente: Persoana care experimentează o pierdere poate avea o serie de sentimente,
inclusiv șoc, amorțeală, tristețe, negare, furie, vinovăție, neputință, depresie și dor. O persoană
poate plânge fără motiv.
Gânduri: Durerea poate provoca sentimente de neîncredere, confuzie, dificultăți de
concentrare, preocupare și halucinații.
Senzații fizice: Durerea poate provoca senzații fizice, cum ar fi senzații de strângere și
greutate în piept sau gât, greață sau tulburări de stomac, amețeli, dureri de cap, amorțeală,
slăbiciune musculară, tensiune sau oboseală. Va face persoana vulnerabilă la boală.
Comportamente:  Dificultate la somn, pierderea interesului pentru activitățile zilnice și
devenirea mai agresivă sau iritabilă. 
Simptome somatice:  constrângere și sufocare în piept, dificultăți de respirație, suferință
abdominală, scăderea puterii musculare și letargie.

2
Mă nă stireanu Denisa
An III, Seria A, Grupa 2

REACȚ II EMOȚ IONALE LA PIERDERE; DOLIUL

Simptome psihologice:  vinovăție, furie, ostilitate, neliniște, incapacitate de concentrare,

lipsă de capacitate de a iniția și menține un tipar organizat de activități.
Cardiomiopatie Takosubo: dureri în piept și dificultăți de respirație după stres sever
(emoțional sau fizic), modificări ECG care imită atacul de cord fără ocluzie a arterei coronare,
anomalii de mișcare ale ventriculului stâng și balonare a ventriculului stâng. (7)
Din punct de vedere al complicațiilor, putem vorbi despre complicații fizice, tulburări
psihosomatice specifice și nespecifice:
Complicații fizice:
 Deteriorarea sistemului de răspuns imunitar
 Creșterea activității corticosuprarenale
 Creșterea prolactinei serice și creșterea hormonului de creștere seric. 
 Creșterea mortalității prin boli de inimă (în special la văduvii în vârstă)
Tulburări psihosomatice:
Psihiatric (nespecific):
 Depresie (cu sau fără risc de sinucidere)
 Anxietate 
 Tulburări de panică
 Alte tulburări psihice
Psihiatric (specific):
 Tulburări de stres posttraumatic
 Durere cronică
 Durere întârziată sau inhibată

Un alt studiu publicat în PubMed, indică apariția sentimentelor de vinovăție rușine și mândrie
post-pierdere, astfel că:

Auto-învinovățirea după deces a fost implicată în dezvoltarea psihopatologiei post-

 
pierdere. Cu toate acestea, studiile anterioare nu au făcut distincție între emoțiile de rușine și
vinovăție. Acest studiu a examinat asocierile transversale dintre rușinea legată de doliu,
vinovăția legată de doliu și două tulburări mintale care apar în mod obișnuit după doliu:
durerea complicată și depresia. În plus, analizele exploratorii au examinat asocierile dintre
mândria legată de doliu și psihopatologia post-pierdere.

Metode: Participanții au inclus 92 de adulți îndoliați care au suferit moartea unui membru al

familiei cu cel puțin un an înainte de studiu. Participanții au completat măsuri de auto-
3
Mă nă stireanu Denisa
An III, Seria A, Grupa 2

REACȚ II EMOȚ IONALE LA PIERDERE; DOLIUL

raportare ale simptomelor complicate de durere, simptome de depresie, rușine, vinovăție și

mândrie.

Rezultate: Rușinea și vinovăția au fost corelate pozitiv cu simptome complicate de durere și

depresie. Când a controlat variația lor comună, doar rușinea a rămas un predictor semnificativ
al psihopatologiei post-pierdere. Analizele ulterioare au indicat că efectul vinovăției asupra
psihopatologiei depindea de nivelul de rușine și invers. La rușine scăzută, vinovăția a prezis
psihopatologie; totuși vinovăția nu a prezis psihopatologie la rușine moderată până la
mare. La vinovăție scăzută până la moderată, rușinea a prezis psihopatologie; totuși rușinea nu
a prezis psihopatologia la vinovăție ridicată. Mândria a prezis negativ simptomele depresiei,
dar nu și simptomele de durere complicate, atunci când controlam rușinea și vinovăția. (9)

În concluzie, fiecare individ trăiește doliul în modul său particular. Individul depășește
pierderea odată cu trecerea timpului și cu suportul celor din jur, acceptă pierdera și
dobândește un nou înțeles asupra identității sale și a vieții. De asemenea, în cazurile
complicate, un specialist poate ajuta individul să se insereze în viața obișnuita, cu tot ce
presupune aceasta. (10)

4
Mă nă stireanu Denisa
An III, Seria A, Grupa 2

REACȚ II EMOȚ IONALE LA PIERDERE; DOLIUL

BIBLIOGRAFIE:

1. Mughal, Saba, et al. “Grief Reaction.” StatPearls, StatPearls Publishing, 24 March

2022.
2. Shear, M Katherine și colab. „Doliu și durere complicată.” Rapoarte curente de
psihiatrie vol. 15,11 (2013): 406. doi:10.1007/s11920-013-0406-z
3.  Didion J. Anul gândirii magice. New York: AA Knopf; 2005. [ Google Scholar ] 
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Doliu
5. Avis, Kate Anne și colab. „Etapele durerii prezentate pe internet: o analiză sistematică
și o evaluare critică.” Frontiere în psihologie vol. 12 772696. 2 Dec. 2021,
doi:10.3389/fpsyg.2021.772696
6. Kübler-Ross E. (1969). Despre moarte și moarte. New York, NY:
Macmillan. [ Google Scholar ]
7. Bonanno, George A et al. “Resilience to loss and chronic grief: a prospective study
from preloss to 18-months postloss.” Journal of personality and social
psychology vol. 83,5 (2002): 1150-64. doi:10.1037//0022-3514.83.5.1150
8. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507832/
9. LeBlanc, Nicole J et al. “Shame, guilt, and pride after loss: Exploring the relationship
between moral emotions and psychopathology in bereaved adults.” Journal of
affective disorders vol. 263 (2020): 405-412. doi:10.1016/j.jad.2019.11.164
10. https://psihiatriebucuresti.ro/reactia-de-doliu/