În discuția despre implicațiile personale și sociale ale ale avortului, e nevoie să luăm în
considerare 2 aspecte:
2. Fiecare ființă umană are dreptul de a dispune de sine însăși așa cum consideră
potrivit.
După ce Constituţia României, în art. 26 alin. (2), prevede că "Persoana fizică are dreptul
să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau
bunele moravuri", Codul civil român a preluat acelaşi text, cu valoare de principiu în ceea ce
priveşte drepturile personalităţii, în art. 60, care poartă denumirea marginală "Dreptul de a
dispune de sine însuşi", după principiul inviolabilităţii fiinţei umane.(https://lege5.ro/)
Dreptul de a dispune de corpul său ori libertatea corporală este un drept fundamental care
se include în categoria drepturilor civile, însă nu este un drept de primă generaţie, aşa cum
sunt dreptul la viaţă şi o serie de drepturi politice, ci este un drept progresist, de a treia
generaţie, care, prin includerea sa în Constituţie şi Codul civil, a dobândit o recunoaştere
oficială.
Fiind unul dintre cele mai sensibile subiecte din societatea contemporană, avortul are
atât susținători puternici, cât și detractori.
Iată câteva dintre argumentele ambelor părți:
1. Aproape toate avorturile au loc în primul trimestru, atunci când un făt este atașat de
placentă și cordonul ombilical de mamă. Ca atare, sănătatea sa depinde de sănătatea
ei și nu poate fi privit ca o entitate separată, deoarece nu poate exista în afara
pântecului femeii.
2. Conceptul de persoană este diferit de conceptul de viață umană. Viața umană are loc
la concepție, dar ovulele fertilizate utilizate pentru fertilizarea in vitro sunt, de
asemenea, vieți umane, iar cele neimplantate sunt aruncate în mod obișnuit. Este
aceasta o crimă și, dacă nu, atunci cum este o crimă avortul?
3. Adopția nu este o alternativă la avort, deoarece rămâne alegerea femeii dacă își dă
sau nu copilul pentru adopție. Statisticile arată că foarte puține femei care dau naștere
aleg să renunțe la copii.
4. Avortul este o procedură medicală sigură. Marea majoritate a femeilor care fac avort
o fac în primul trimestru de sarcină. Avorturile medicale prezintă un risc foarte scăzut
de complicații grave și nu afectează sănătatea unei femei sau capacitatea viitoare de
a rămâne însărcinată sau de a naște.
5. În cazul violului sau al incestului, forțarea unei femei rămase însărcinată prin acest act
violent să păstreze sarcina ar cauza victimei traume psihologice suplimentare.
6. Avortul nu este folosit ca formă de contracepție. Sarcina poate apărea chiar și în cazul
utilizării contraceptivelor. Puține dintre femeile care decid un avort nu folosesc nicio
formă de control al nașterilor și acest lucru se datorează mai mult neglijenței
individuale decât faptului că au la dispoziție opțiunea avortului.
7. Capacitatea unei femei de a deține controlul asupra corpului său este esențială pentru
drepturile civile. Dacă o vom priva de alegerea reproductivă vom păși pe o pantă
alunecoasă. Cât ar fi de la a forța o femeie să continue o sarcină nedorită până la
forțarea unei femei să utilizeze obligatoriu contracepția sau să fie supusă sterilizării?
8. Adolescenții care devin mame au perspective triste pentru viitor. Este mult mai
probabil să părăsească școala, să primească îngrijire prenatală inadecvată, sau să
dezvolte probleme de sănătate mintală.
9. Ca orice altă situație dificilă, avortul creează stres. Cu toate acestea, Asociația
Psihologică Americană a constatat însă că stresul cel mai mare era înainte de avort
și că nu existau dovezi ale sindromului post-avort.
În concluzie,
DA,
– Oricum am pune problema, avortul poate fi cosiderat o crimă, în sensul în care o viață este
oprită din decizia altcuiva. Considerăm aici și perspectiva religioasă, conform căreia orice
nouă viață reprezintă un dar de la Dumnezeu, prin urmare este sacră.
– Orice avort poate pune în pericol șansele femeii de a mai avea copii pe viitor.
– Femeile care recurg la avort pot ramane cu sechele profunde, atât fizice, cât și psihice –
depresii, amintiri traumatizante, teama de a mai rămâne însărcinată.
DAR
– Există momente în viața unei femei în care din varii motive o sarcină este foarte dificil, dacă
nu imposibil, de dus până la capăt. Poate fi vorba de o boală sau un tratament medicamentos,
de un partener nepotrivit, de impactul pe care l-ar avea această decizie asupra vieții și carierei
sale. Este firesc, în aceste condiții, să aibă liberatea de a-și decide viitorul.
– În final, chiar dacă sună cinic, femeia este cea care suportă atât consecințele sarcinii, cât
și pe cele ale întreruperii acesteia. Este posibil să nu se considere încă cpapabilă să renunțe
la viața sa de până atunci, la carieră, să nu se considere destul de pregătită și în siguranță
să se dedice și să crească un copil, ba chiar să nu vrea să-și strice silueta.
– Dacă o femeie se simte nepregatită să aibă un copil, dar este obligată să-l păstreze, este
foarte posibil să se transforme într-o mamă nefericită, în stare să-i reproșeze micuțului
presupusa ratare a vieții sale.
Referințe suplimentare