UNIVERSITATEA NATIONALA DE MUZICA BUCURESTI

FACULTATEA DE INTERPRETARE MUZICALA

Pedagogie

Examen

STUDENT: Rizac Laurentiu, FIM, Anul II, Grupa 4a

Bucuresti 2021-2022
1 . Modelul interactiv – un avantaj este faptul ca evită centrarea exagerată numai pe predare ,fiind mai
usor de urmarit lectia , totul este mai dinamic, profesorul de asemenea poate interactiona cu fiecare
elev in parte in functie de nevoile sale si nivelul lui , creşte gradul de activism şi de implicare a elevului la
activitate, de la simplu receptor la participant activ , de asemenea interactivitatea presupune şi o
atitudine pozitivă faţă de relaţiile umane, faţă de importanţa muncii în echipăşi o deschidere faţă de
cooperare, o atitudine de susţinere a ideilor apărute prin colaborarea cu ceilalţi . Ca dezavantaj ar fi
capacitatea versatila de care trebuie sa dea dovada profesorul deoarece rolurile cadrului didactic se
diversifică, se îmbogăţesc, astfel că el devine “animator”, “consilier”, “moderator” sau participant alături
de elevii săi la soluţionarea problemelor, chiar membru în echipele de lucru ,ceea ce este foarte obositor
, dar de asemenea exista posibilitatea ca un elev sa nu poata tina pasul cu colegii lui , ceea ce inseamna
ca are nevoie de o atentie suplimentara , si totodata si un effort suplimentar , iar ca ultim dezavantaj ar
fi ca exista posibilitatea ca unul dintre elevi sa fie mai activ decat altul , rezultand ca nu vor avea toti
aceeasi contributie.

2. Metoda brainstorming-ului ,care se refera la emiterea unui număr cât mai mare de idei, cât mai
variate , ar putea fii folosit spre exemplu la materia forme muzicale , deoarece fiecare elev/student
poate percepe piesa respectiva intr-un anume fel ,gasind o interpretare diferita , avand o viziune diferita
despre un motiv , fraza , submotiv , piesa interpretata sa transmita in final altceva. Un avantaj este
faptul ca fiecare student / elev este liber sa se exprime prin prisma lui , dezvoltand aceasta capacitate de
a interpreta in mod unic o piesa cu o anume sensibilitate. In schimb un dezavantaj este in sine numarul
imens de posiblilitati de a canta , deoarece gasirea celei mai bune solutii este relativa si poate dura ore
intregi , intrucat felul in care un muzician canta este foarte subiectiv , legat de ceea ce simte el .

4.

a) Alte două activități de învățare care ar putea contribui la construirea competenței specifice si
generale prezentate sunt invatarea notatiilor specifice de baza pentru operarea cu elemente de scris-
citit și limbaj muzical , precum si invatarea gamei Do major si la minor , dar si invatarea notelor pe
portativ in cheia sol pentru a putea reprezenta grafic inaltimea Sonora dintr-o piesa

b) Cele 4 componente specifice unei competențe sunt Cunostinte, Abilitati , Aptitudini , Atitudini.

Aptitudini – Aceasta componenta se refera la capacitatea unui elev de a putea auzi anumite
fragmente de piese în Do major și la minor cu o mai mare usurinta fata de alt elev , lucru care este nativ.
De acest talent nu beneficiaza oricine deci ceilalti elevi nu trebuie sa fie desconsiderati daca le este mai
greu sa faca asa ceva.

Abilitati – Ne referim strict la ce anume poate face un elev : sa recunoasca notele de pe portativ , sa
recunoasca inaltimi sonore pentru transcrierea pieselor in la minor si do major etc.|
Atitudini – Este vorba de felul de abordare a unui professor , de ex : ( in cazul in care un elev se descurca
mai greu la partea de dictat ( recunoasterea si scrierea unor piese in do major si la minor ) comparativ
cu un coleg de-al lui care are abilitatea de a auzi cu usurinta , profesorul trebuie s ail sustina moral
pentru a continua , si sa-l ajute in cazul in care el considera cu anumite exercitii pentru a-si putea
dezvolta auzul.

Cunostinte – In aceasta categorie se incadreaza tot ce stie elevul , anume partile teoretice , sa stie
limbajul muzical (scris) , notele de pe portativ , acorduri , game etc.

((((((b) Cele patru componente sunt Componente cognitive , afective , sociale si senzorio-motorii .

Asadar componenta cognitiva se refera la metacunostinte si cunostinte care pot fi procedurale si

anume stabilirea unor reguli ,principii , legi privind utilizarea notației înălțimilor sunetelor în lecturarea și
scrierea unor fragmente de piese în Do major și la minor , de exemplu invatarea gamelor do major si la
minor pentru o usoara manipulare a piesei respective , devenind mai deductibil ce anume trebuie sa scrie
elevul.

A doua componenta , cea afectiva , se refera la atitudini , motivatii , fata de elev , profesorul sustinandu-I
la o eventuala etapa la care intampina dificultati , ridicandu-I moralul ,motivandu-l sa continue.

Componenta sociala se refera la interactiunea intre elevi si professor , care este extrem de importanta
deoarece el este cel care ii indruma pe tot parcursul invatarii , relatia inter-umana favorizand foarte
mult studiul. ))))))

c) Pentru lecturarea și scrierea unor fragmente de piese în Do major și la minor , o forma clasica de
testare este chiar dictatul , in care profesorul canta la pian piesa respectiva (in do major sau la
minor) ,iar elevul trebuie sa scrie masura in care este piesa /fragmentul , masura , tonalitatea ,si valorile
de durata. Totodata aici se incadreaza si utilizarea notației înălțimilor sunetelor , deoarece ca elevul sa
poata realiza dictatul trebuie sa stie sa reprezinte pe portativ grafic notele in raport cu nota pe care o
aude (ca inaltime Sonora).

3.

În 1956, Benjamin Bloom a scris primul volum al taxonomiei obiectivelor educaţionale :

domeniul cognitiv, iar descrierea sa a proceselor gândirii ierarhizate pe şase niveluri a fost de atunci
adaptată şi utilizată la scară largă, în nenumărate contexte.

Anderson susţine că în aproape toate activităţile de învăţare complexe sunt implicate mai multe
capacităţi cognitive diferite. Ca orice model teoretic, taxonomia lui Bloom are punctele sale forte şi
slabe. Cel mai important punct forte al său este acela că a abordat un subiect foarte important, al
domeniului cognitiv, şi a elaborat o structură care poate fi utilizată de cadre didactice. Pe de altă parte,
după cum poate spune oricine care a lucrat cu un grup de pedagogi pentru a clasifica o serie de întrebări
şi activităţi de învăţare după taxonomia lui Bloom, nu prea există consens cu privire la ce înseamnă
termeni în aparenţă foarte clari precum „analiză” sau „evaluare”. În plus, atâtea activităţi care merită a fi
desfăşurate, cum ar fi problemele complexe autentice, din viața reală, sau proiectele nu pot fi clasificate
după taxonomie şi numai încercarea de a le clasifica astfel le-ar diminua potenţialul de oportunităţi de
învăţare.

Dimensiunea proceselor cognitive a taxonomiei lui Bloom revizuită are, ca şi cea originală, şase
capacităţi. Acestea sunt de la cea mai simplă până la cea mai complexă: reamintirea, înţelegerea,
aplicarea, analizarea, evaluarea şi crearea. Reamintirea constă în recunoaşterea şi „rechemarea”
informaţiilor relevante din memoria pe termen lung , de exemplu , la o noua lectie despre acorduri de
septima (tetrasonuri) sa le reamintim in faza initiala de acordurile simple (trisonuri) predate anterior ,
pentru a fi mult mai usor . Înţelegerea este abilitatea de a forma propiul înţeles pe baza materialelor
educaţionale, precum lectura şi explicaţiile profesorului . Subcategoriile acestui proces includ
interpretarea, exemplificarea, clasificarea, rezumarea, deducerea, compararea şi explicarea. Cel de-al
treilea proces, aplicarea, se referă la utilizarea unui procedeu învăţat într-o situaţie familiară sau una
nouă , de exemplu , la lectia curenta ( tetrasonuri) se foloseste ca inceput lectia precedenta de trisonuri ,
pentru ca la constructia de 3 sunete , se mai adauga septima , care poate fi mare , mica sau micsorata
deupa caz. Următorul proces este analizarea, care constă în descompunerea cunoştinţelor în părţi şi
considerarea relaţiei dintre părţi şi structura generală. Elevii analizează prin diferenţiere, organizare şi
atribuire , asadar diferentiaza acordurile de 4 sunete cu cele deja invatate anterior de 3 sunete pentru a
le fi mult mai usor in crearea acordurilor respective. Evaluarea, care reprezintă ultimul nivel al
taxonomiei originale, este al cincelea dintre cele şase procese în versiunea revizuită. Ea include
verificarea şi critica . Crearea, un proces care nu a fost inclus în prima taxonomie, se află pe nivelul cel
mai de sus al noii versiuni. Această abilitate implică combinarea unor lucruri existente pentru a face ceva
nou. Pentru a îndeplini sarcini creatoare, cei care învaţă generează, planifică şi produc.

Asadar, tinand cont de relația dintre predare-învățare-evaluare , care este de fapt introdusa de
aceste procese prezentate anterior , reamintirea, înţelegerea, aplicarea, analizarea, evaluarea şi crearea
,putem spune ca aceasta taxonomie creata de Bloom este foarte benefica , deaorece in cazul de fata
( acorduri) este mult mai usor sa pleci de la ceva invatat anterior , la care sa adaugi ceva nou , sa intelegi
procesul , apoi sa aplici acel element nou ( septima ) , sa analizezi ulterior ce a rezultat folosind anumiti
parametrii (intervalele intre notele acordului) , sa te evalueze apoi profesorul tau , sau chiar o auto
evaluare cu o schema bazata pe intervale ,in care poti vedea daca ce ai scris este corect , iar in final
crearea de noi acorduri , care se refera la obiectivul lectiei de zi.