25.02.

2014
Limbaj si comunicare
1. Limbaj si comunicare
Limba este un sistem de semne organizate riguros si determinat de scopul suprem al
comunicarii umane. Copilul se deprinde cu caracteristicile intuitive ale limbajului la varsta cand li se
formeaza primele abilitati de comunicare si pe care le va perfectiona si constientiza odata cu regimul
scolar, care utilizeaza functia meta-lingvistica si , prin aceasta, traduce in limbaj didactic o realitate
instrumentala abstracta .
Invatarea se intemeiaza pe achizitiile spontane din anii prescolaritatii, fara a realiza o
delimitare neta, deoarece toate conduitele copilului comporta un aspect innascut si unul dobandit,
fara a se putea stabili frontier dintre ele. Este firesc sa fie asa deoarece o achizitie noua se cladeste
pe un sistem de cunostinte si deprinderi sedimentat deja si nu pe un teren gol. Copilul vine la
gradinita cu o anumita competent lingvistica, garantie a integrarii sociale si conditie a dobandirii
performantei lingvistice.
Relatia dintre structura si sistem, dintre si intreg, impune organizarea materialului lingvistic
in functie de complexitatea minina sau maxima a acestuia. Logica structuralista evidentiata aici este
aproape de nepatruns pentru scolarul mic, caruia, ii este mai familiar limba vie, intemeiata pe
cunostintele de tip uzual. Asadar, in locul nivelurilor limbii organizate pe relatia simplu-complex,
sunet-silaba, cuvant-propozitie-text, se poate apela la o logica didactica determinata de sistemul de
achizitii ale copilului, la un anumit moment, ce consta in propozitie, cuvant, silaba, text. Astfel, logicii
structurale, ii va lua locul logica didactica. In aceasta viziune trebuie vazut volumul de cerinte aplicat
prescolarului si scolarului mic, care incearca sa inteleaga realitatea noua, ce o poate oferi un
educator nou, animat de dorinta asigurarii caracterului sistematic al actului didactic , a preciziei
comunicarii cu prescolarul, animat de raspunderea fata de formarea intelectuala a copilului.
In cazul invatarii limbii romane, sau a limbii materne in general, constientizarea e
determinate de gradul intelegerii de catre copil a limbii ca sistem de semen. Este important pentru
aceasta sa se ajunga la corelarea semnalului sonor (cuvantul rostit izolat sau in context) analizat
pana la unitatea minimal.
Abordarea fonetica confera un caracter mai putin arbitrar sarcinii de cunoastere a cuvintelor
scrise, oferindu-I copilului un cod riguros absolute necesar. Codurile pot fi la randul lor asociate cu
realitatea denotata. ( ex. Un oval gol semnifica o vocala ca sugestie a cavitatii bucale libere, in timp
ce, ovalul plin noteaza o consoana data fiind rostirea acestor doua sunete impreuna pentru a realiza
o silaba). Utilizand dreptunghiul segment oval, semnele de punctuatie, copilul va transfera
deprinderea de manuire a simbolurilor in plan operational, numit lectura fonetica, pe baza schemei
grafice, asigurandu-se activizarea procesului de invatar.
2. Invatarea in ciclul prescolar
Scopul acestui act este acela de a pregati copilul in vederea integrarii acestuia in normele
didactice ale clasei I. Odata cu sistematizarea grupelor de prescolari si reorganizarea
institutionalizata a grupei mari si a clasei pregatitoare se ajunge la anticamera clasei I. Pentru
aceasta, profesorul, trebuie sa dispuna de priceperea necesara de a utiliza metoda fonetica,
analitico-sistetica. Scenariul unei astfel de lectii nu difera de cel practicat in predarea sunetelor si
literelor corespunzatoare la clasa I, deci, se va incepe cu intuirea unui tablou pe baza caruia se vor
purta convorbiri, se vor formula, in propozitii, raspunsuri la intrebari, iar apoi profesoara va selecta si
separa o anumita propozitie, se vor separa apoi cuvintele, retinundu-se spre analiza doar cuvantul
care contine sunetul nou, dupa care se desparte cuvantul in silabe, iar silabele in sunete, intreaga
discutie axandu-se pe analiza sunetului nou.
In mod normal tot scenariul acesta poate fi rezumat la urmatoarea analiza:
- Compozitia ce consta dintr-o suma de propozitii carora le putem da un titlu.
- Propozitia- ca parte a propozitiei dar si ca insumare de cuvinte.
- Cuvantul
- Silaba ( cuvantul nu trebuie sa aibe mai mult de trei silabe)
- Analiza sunetelor, intai a vocalelor si apoi a consoanelor, insistandu-se in mod deosebit
asupra sunetului nou invatat.
Cat priveste structura evenimentelor unei astfel de lectii, se va insista mai mult asupra dirijarii
invatatrii ca statut de prefata a obtinerii performantei. Se va insista apoi asupra transferului
cunostintelor pe doua dimensiuni:
- interna- constand in asocierea cuvintelor noi invatate cu cele din zona altor discipline.
- Externa- cu iesirea spre viata sociala
In felul acesta delularea unei lectii este nu doar spectacolul artei didactice (incluzand aici si
elementele non-verbale), ci mai ales demonstratia unui act constient conceput cu grija de profesor.
Auxiliarele didactice trebuie, la randul lor, considerate ca mod de abordare a actului de predare
invatare a limbii romane in ciclul prescolar si in clasa pregatitoare. Ca urmare, este nevoie sa se
utilizeze ca instrument de lucru alfabetul decupat, care trebuie sa ocupe primul loc in ierarhia
mijloacelor de invatamant folosite la clasa. Se au in vedere familiarizarea copiilor cu structurile
lexical si fonetice, fundament pentru prezentarea literala in clasa I si initierea viitorului scolar in
programul de invatare a corespondentei sunet - litera prin exersarea unui sistem de semne dupa o
analiza atenta a posibilitatilor psiho-motrice ale copilului.
3. Textul in imagini
Textile literare, prelucrate in imagini, sunt suportul dialogurilor pe care educatoarea le va
realize cu copii in scopul conturarii contextului integral al unei povesti. Astfel spus, ceea ce mai tarziu
i se ofera scolarului, in cuprinsul unui manual propriu zis, incepand cu clasa I, in care lectiile se
bazeaza pe texte intrunind toate calitatile impuse de acest statut ( titlu, introducere, cuprins,
incheiere) este inlocuit, in gradinita, de imagine, deaceea se imita organizarea paginii de manual prin
mijloace accesibile prescolarului menite sa-i asigure viziunea intregului. Conform structurii operei
literare, cititorului i se infatiseaza o succesiune de segvente concretizate in imagini al caror contur
prezinta in partea de sus un intrand corespunzator alineatului. Pe baza imaginii se va provoca
dialogul adica convorbirea si in final realizarea povestirii. Se va respecta, prin derularea imaginilor,
succesiunea momentelor subiectului, realizandu-se in ansambl, mai apoi, intregul edificiu al
naratiunii. Textele literale trebuie reprezentate, intotdeauna, prin succesiunea fireasca a
momentelor naratiunii, devenind prin povestirea realizata de copii, un act de lectura cursiva. Alteori,
povestirea poate fi sustinuta de ilustratii, dispuse insa , intr-o alta ordine decat succesiunea fireasca
a momentelor subiectului, prescolarii fiind provocati sa participe astfel la o lectura problematizata.
In ambele situatii, obiectivul fundamental este acela al creierii unei imagini de ansamblu asupra unui
text literal, in ceea ce acesta inseamna compozitie, precum si realizarea suportului etapelor de
analiza pana la nivelul unitatilor minimale, sunet si silaba.
4. Propozitia
Odata cu constientizarea propozitiei este posibila sesizarea unitatilor de comunicare, care
sunt propozitiile. Central de interes al invatarii il constituie astfel formarea unor priceperi si
deprinderi de identificare, definire si transfer a unitatilor sintactice cu cea mai larga functionalitate,
propozitia.
Pentru identificarea propozitiei sunt preferate scene din povesti invederea asigurarii trecerii
de la text( compozitie) la propozitie. Se va realiza verbal o definitie fundamentala a propozitiei
enuntiativa- tot deanuna marcata cu punct, interogativa- marcata de intonatie si semnul intrebarii,
exclamativa- marcata tot prin intonatie si semnul exclamarii.
Se va da posibilitatea copiilor de a enunta in mod independent doua trei propozitii despre
o imagine intuita tinandu-se cont insa, de caracterul compositional al oricarei povesti. Pentru
aceasta se pot selecta secvente disparate, obligandu-i pe copii la restrictia maxima privind enuntul.
Se castiga astfel in exactitatea raportarii propozitiei la continutul desenului si de asigura functia
instrumentala a invatarii. Vom cauta, deasemenea, sa stabilim relatia dintr caracterul si semnul de
punctuatie aferent. Apeland la rostirea enunturilor care nu sunt nici exclamative nici interrogative,
cerandu-le elevilor sa consemneze fluxul rostirii cu semnul graphic de la sfarsit. Pentru a trece de la o
propozitie interogativa la cea enuntiativa se poate recurge la desene similare, diferentiate printr-un
detaliu care sa respecte intonatia si continutul raspunsului. Imaginile se vor constitui in puncte de
plecare in realizarea dialogului intrebare-raspuns.
Se propun jocul de perspicacitate in care de la propozitia intrebare se ajunge la propozitia
raspuns. Continutul fiecarei povestiri poate fi structurat pe trei niveluri in functie de gradul de
difiucultate al cerintelor si consecutive de dotarea intelectuala a prescolarilor. Astfel putem realiza
un nivel minimal al povestirii constand in transpunerea imaginii in cuvinte. In nivel mediu ce consta
in consemnarea simbolurilor corespunzatoare in raport cu continutul imaginii si cu titlul paginii
respective.
Nivelul maxim, in care, exemplificarea unitatilor lingvistice (sinctactice , lexical si fonetice) se
realizeaza potrivit simbolurilor propuse si modelelor de unitati de invatare.
5. Cuvantul
Se va incerca in activitatea didactica analiza structurii propozitiei la nivelul unitatilor imediat
urmatoare cuvintele. Pentru aceasta vom acorda o atentie deosebita in primul rand familiarizarii
copiilor cu simbolul utilizat pentru redarea cuvantului. Cel mai des symbol intrebuintat pentru
cuvant este dreptunghiul, din doua considerente:
-obiectul desemnat este incadrat in caseta care se reia in forma comprimata prin dreptunghi
-Structura cuvantului(silabe-sunete) reprezinta un tot ce trebuie delimitat intr-un perimetru strict,
scos din contextual cuvantului, in care silabele si sunetele isi pot pierde funtionaliateta in conditiile
in care unitatea de comunicare umana o constituie cuvantul si nu silaba sau sunetul
Odata familiarizati cu componenta enunturilor, copiii se vor putea antrena in sesizarea
structurii propozitiilor, stabilindu-se numarul cuvintelor si ordinea acestora in propozitie.
Prezentarea propozitiei din doua cuvinte face apel la o realitate morfologica, in masura sa limiteze
enunturile la acest numar de unitati lexical, verbale intranzitive( ex. Cocosul canta, pisica doarme,
etc.), in aceste cazuri sunt suficiente exemplele, comunicarea fiind completa chiar daca are doar
doua cuvinte. In lectiile urmatoare vom aduce in atentia copilului constructii cu verbe tranzitive care
cer un complement direct( ex bunicul citeste ziarul, bunica toarce lana, mama gateste mancare,
etc.). Putem observa ca, in cazul acestor propozitii, obiectul ( ziarul, mancarea, lana, etc..) pot fi
inlocuite cu cuvantul ceva.
Consolidarea deprinderii de a opera cu propozitiile alcatuite din doua- trei propozitii se
intemeiaza pe tehnica dialogului problematizat. Lectura imaginilor (ursuletul scrie, iepurasul prinde
fluturi, etc.) conduce prin paradoxul exprimarii la declansarea intrebarilor ( ursuletul scrie?) si la
formularea raspunsurilor corecte ( baiatul scrie.). Observam aici si pastrarea constanta a numarului
de cuvinte.
Titlul exercitiului joc Or fi doua, or fi trei, este construit dilemmatic invitant copiii la
atentie sporita pentru a sesiza caracterul fix al propozitiei din doua cuvinte, cand verbul este
intranzitiv, deci nu poate continua cu cuvantul ceva si deschiderea enuntului format din trei
cuvinte ca si in cazul verbului tranzitiv ce poate continua cu ceva si cu formarea unor enunturi din
trei cuvinte. Dupa formarea si intelegerea modalitatilor de exprimare sau de prezentare a imaginilor
pot fi realizate povestiri scurte, pe baza unor imagini dar cu respectarea stricta a topicii si a semnului
final de punctuatie. Aceasta activitate poate fi incheiata cu un grupaj de lectii menite sa recreeze
imaginea de ansamblu a compozitiei.
Copii vor fi solicitati sa creeze un text pe baza unor ilustratii operand cu simbolurile invatate
pentru porpozitie si cuvant. Activitatea independent se refera la realizarea unor expuneri orale, dup
ace in prealabil a fost intitulat tabloul si apoi la consemnarea prin simbolurile invatate a compozitiei
realizate. Momentele unor asftel de activitati vor fi dialogul general pe tema propusa, intuirea
ilustratiilor, formularea compozitiei in varianta orala, consemnarea cuvintelor care alcatuiesc
propozitiile prin dreptunghiul notate sub segmental lung cu semne de punctuatie, lectura
compozitiei grafice, aprecieri asupra activitatii copiilor.


4.03.2014
Bibliografie
Ioan Sabau si Florin Cioban- metodica educarii limbajului in invatamantul prescolar
Aebli Ans Didactica pedagogica e.d.p. 1973
Bascaiu Emilia- Prevenirea si corectarea tulburarilor de vorbire in gradinitele de copii
Berca Ion- Metodica predarii limbii romane e.d.p. 1964
Buzas Laszlo- Activitatea didactica pe grupe e.d.p 1976
Calmi Gizela- Cum sa facem exercitii grafice e.d.p. 1976
Robert Gagne Conditiile invatarii e.d.p. 1975
Gheisler Eric- Mijloace de educatie e.d.p. 1976
Landam Erica- Psihologia creativitatii e.d.p. 1979
Mateas Alexandra- Initiere in citit si scris in gradinita si scoala
Revista invatamantului primar nr.1 din 2000 pag. 90-96
Soba Siminca- Exercitiu grafic cat mai aproape de posibilitatile psiho-motorii ale prescolarilor
Revista invatamantului primar si prescolar- incepand cu 1990
Parvan Ion- Ne jucam cu creioane colorate e.d.p. RECOOP
Petrarcu Ruxandra- Dislexia, depistare, evaluare si diagnostic
Revista de pedagogie- nr 11, 1991

11.03.2014
Cuvantul, silaba, sunetul
1. Silaba
Avand in vedere ca baza vorbirii o constituie silaba, acestei activitatii de consolidare a
deprinderilor si de sesizare a structurii silabice a cuvintelor, I se acorda un numar mare de activitatii
pt a putea ajunge in cele din urma la generalizarii.
Activitatea de generalizare este corespunzatoarea unei sinteze de la propozitie la silaba. Pt
aceasta, conform activitatilor din grupe este nevoie de o intense activitate de familiarizare a copiilor
cu despartirea cuvintelor in silabe. Pentru inceput este nevoie sa prezentam cuvinte alcatuite doar
din doua silabe pt a nu creea confuzii intre cuvant si silaba, in cazul unitatilor lexicale monosilabice,
iar cuvintele trisilabice prezinta un coefficient ridicat de dificultate in analiza fonetica.
Tinand seama de faptul ca actul concret al comunicarii umane il constituie propozitia, ca
suport al ideilor si sentimentelor, iar silaba este unitatea functional a limbajului, se poate adopta o
notare asociativa alcatuita dintr un segment lung pt propozitie si un segment scurt pt silaba.
O atentie deosebita trebuie sa acordam analizei cuvantului alcatuit dintr o silaba. Pt a
intelege coincidenta silaba-cuvant. Activitatea de consolidare se realizeaza prin problematizare, fapt
anticipat de semnul exclamarii din titlu, invitandu-I pe copii la atentie marita. Capcanele perioadei le
pot constitui imaginea unor obiecte denotate prin 4 silabe, mai mult decar au intalnit pana atunci
asociate cu structura grafica a unor cuvinte; corn-o singura silaba, sapca- doua silabe.
Efortul de abstractizare se impune pe baza exercitiilor organizate in doua momente
deosebite: analiza cuvintelor si etichetarea acestora drept lungi sau scurte. Discutiile cu copii pot fi
structurate pe asocierea continutului imaginilor, exemplu- cui, randunica. Activitatea care incheie
analiza silabica a cuvantului trebuie sa fie mai bogata in exercitii initiate de educatoare remarcandu-
se coexistenta simbolurilor invatate si logica ierarhizarii acestora.
2. Sunetul
Particularitatile psihologice si intelectuale ale prescolarilor, in care nivelul de receptivitate,
mobilitatea in gandire, disponibilitatile analitice si sintetice ale copilului de 5-6 ani. Fondul de
achizitii realizat pana acum fac posibila a activitate apropriata de rigorile metodei fonetice,
analitico-sintetice cu proiectia catre suma de exigente ai invatarii citit-scrisului in clasa 1.
Conditiile activitatilor desfasurate de copii din grupa mare sau si clasa pregatitoare fac necesara
abordarea alcatuirii fonetice a cuvantului pana la unitatea minimal, fonemul, dar specializata in
vocala si consoana. In felul acesta putem spera la o analiza corecta a unitatii maximale(propozitia)
avand la baza cuvantul, silaba ce constituie edificiul lingvistic alcatuit din sunetul specializat: vocala si
consoana.
Un interes de o importanta deosebita in aceasta perioada il constituie dezvoltarea auzului
fonematic care presupune raportarea pronuntarii sunetului la parametrii standard al acestuia,
insistandu-se in mod deosebit asupra particularitatilor de rostire a copiilor, urmarind perseverant
depistarea si testarea abaterilor de la normele fonetice de pronuntie, eliminandu-se in felul acesta
posibilitatea unor pronuntii gresite, mai ales in clasa 1. Se va insista asupra particularitatilor de
rostire a sunetelor de catre copii urmarindu-se abaterile de la norma.
3. Vocalele
Divizarea unitatii ierarhic superioare sunetuluisilaba in elementele component devine posibila
numai dupa ce copiii au fost condusi in imitarea structurii acesteia, identificand silaba ei vor
descoperii ca nucleul ficarei silabe este vocala, dar care poate fi intalnita si independent in vorbire(a,
e, I, o, u pot comunica stari sufletesti in vreme ce o consoana singura nu are capacitatea de a alcatui
cuvinte si deci de a transmite o informative.
Consoanele devin satelitii vocalelor, subordonandu-se functionarea acesteia si realizandu-se
inventarul de fenomene ale unei limbii. Organizarea invatarii vocalelor urmeaza primul criteriu al
gradului de deschidere a gurii in momentul rostirii. Se evita astfel fenomenul de interferenta. Copiii
sunt tentati adesea sa le substituie reciproc, fapt refectat mai tarziu in scris sau sa le rosteasca
imprumutand caracteristici de la ambele vocale situandu-le la limita dintre semideschise si inchise.
Configuratia aceasta a continutului invatarii nu exclude asocierea prin contrast a perechilor de
sunete differentiate prin modul de deschidere, fapt pt care recomandam utilizarea unui exercitiu de
tipul, ru/ru, sos/sus. Pt a evidentia opozitiile -, o-u, e-i acestea trebuiesc prezentate numai dupa
asigurarea modelului de rostire pt un sunet numit si competenta fonetica. Daca sistemul focalic al
limbii romane nu ridica, in general, dificultatii clasificarea consoanelor mult mai numeroase include
rigori suplimentare. Potrivit locului de articulare putem evidentia 3 marii grupe: consoanele rostite
cu ajutorul buzelor si a dintilor, biabiale, labiodentare, dentalele, urmate de cele avand drept punct
de articulare cerul gurii sau palatul. In fuctie de gradul de deschidere sau sonoritate consoane se
impart in surde(p, c, t, j) sau sonorele(b, g, d, v).
In ceea ce priveste predarea propriu zisa a unei consoane este nevoie a avea in vedere
desprinderea acesteia dintr-un context fonic care sa ii scoata in evidenta cat mai convingator
trasaturile. De preferat este analiza interjectiilor. Onomatopeilor care prin definitie, reproduce
zgomote si sunete din natura,asociindu-le cu parametrii consoanei respective. Propunem in ordin
urmatoarele tipuri de onomatopee: hop, up, puf, buf, shhht, ssitul gastelor, gl-gl, fl-fl, toc,
tic-tac, zob, bzzzzz, bing-bang.
O a doua categorie de sugestii o constituie selectarea cuvintelor care prezinta drept initiala si
finala absoluta a aceluiasi sunet, exemplu: talent, surs, capac, prosop, noian, litoral, bob, cuc,
vaduv. Trebuie sa se evite alterarea sunetului tinta rostit intr-o relative izolare de context fonic.
Educarea exprimarii corecte a copiilor sub2
Se va urmari prin aceste activitatii educarea auzului fonematic a copiilor printr-o serie de
exercitii de pronuntare corecta a sunetelor limbii romane.
1. Educarea auzului 2.1.
Confuzia sunetelor auzite atunci cand sunt pronuntate in cuvinte diferite, este un fapt
obisnuit la copii mici, dar confuzie care dispare cu totul in timp, pe masura ce copiii se maturizeaza si
isi imbogatesc experienta perceptiva. Inainte de a incepe exercitiile de difentiere, educatoare
trebuie sa se ocupe de educarea auzului general, localizarea sunetelor, a zgomotelor, diferentierea
dintre sunete si zgomote, dintre vocile copiilor si vocile de adult, dintre vocea feminina si cea
masculina, identificarea unor instrumente muzicale dupa sunetele produse. Este important ca
aceasta activitate sa se desfasoare intotdeauna sub forma unor jocuri, sezatori in care ghicitorile se
refera la sunete, mici competitii in care premiile sa fie melodii scurte interpretate de un instrument
sau altul. Trebuie folosite cat mai mult povesti care anunta situatii sonore concrete cum ar fi
tropaitul calului lui Fat Frumos, mormaitul ursului, etc. Aceste sunete pot fi imitate verbal sau cu
ajutorul unor obiecte aflate la indemana, de exemplu: pietricelele care pot imita tropaitul calului.
Aceste tipuri de jocuri pot fi introduse ca parti componente ale activitatii de educare a
limbajului, ori ale activitatii muzicale sau pot fi prezentate si jucate in cadrul activitatilor de joc liber.
2. Pronuntarea corecta 2.3.
Observam adesea copii cu dificultatii de pronuntie, pronuntie gresita a unor sunete.
Pentru corectarea lor educatoarea poate initia fara a ignora rolul logopedului, unele
activitatii de pregatire si sustinere a emiterii si pronuntiei corecte a sunetelor. Acesta activitate se
refera la: gimnastica aparatului fonoarticulator(se poate realiza prin diverse actiunii: se poate
inventa jocul In oglinda, unul dintre copii este oglinda, altul este cel ce se uita la ea si face tot felul
de strambaturi, oglinda trebuie sa faca la fel, iar efortul pe care il depune este mult mai mare decat
in contextul unor simple exercitii.
3. Respiratia 2.2.
Rostirea vocalei poate fi exersata la activitatile muzicale si de educatie fizica, dar si in cazul altor
concursuri cum ar fi: suflarea lumanarilor, impingerea prin suflare a unor barcute.
Se pot inventa jocuri in care copilul inspira si apoi exprira pronuntand o vocala sau o
consoana exbazica, incercand sa deplaseze un fulg de hartie prin exercitiu de expiratie. Aceste
exercitii nu trebuiesc prelungite deoarece ii obosesc.
4. Emiterea si corectarea sunetelor 2.2.
Aceasta activitate se poate face intr-un context logopedic individual sau in grupuri mici in fata
oglinzii. Povestirile scurte constituie un bun prilej de exersare.
Ea trebuie sa aleaga pe aclea care ofera posibilitatea de a izola sunete sau grupuri de sunete
pe care copilul sa le poata repeta in aceasta privinta, onomatopeele sunt ideale. Oooo-exprimarea
mirarii, sss-liniste.. Micile dramatizari cu copii actori sau cu pausile pot servi aceluiasi scop. Se poate
infiinta clubul detectivilor de vorbe in care miciidetectivi isi propun sa exploreze cate un sunet, un
grup de sunete sau cuvinte. Educatoarea ii ajuta sad ea de sunetul cautat deosebindu-l de impostor,
sunete sau cuvinte incorrect rostite, cautandu-l pe s asa cum apare el in mediul clasei sau emis de
pameni, copiii controleaza felul in care trebuie pronuntat s la ce slujesc dintii, limba sau respiratia,
detectivii cauta urme ale sunetului in diferite cuvinte, ceea ce poate constitu un bun prilej de analiza
fonematica.
Structura limbajului copiilor de varsta prescolara si modalitate de dezvoltare a limbajului
prescolarilor. Vorbirea trebuie inteleasa ca pe o component a limbajului d.p.d.v psihologic. Limbajul
incluzand in sfera sa vorbirea, dar si mijloacele de comunicare nonverbal, cum ar fi: mimica, gestica
etc. Exista premise favorabile educarii limbajului la varsta timpurie, insusirea limbajului este un
process complex care incepe din primul an de viata al copilului si se infaptuieste prin comunicare
verbal cu adultul so sub influenta imprejurarilor concrete de viata si a relatiilor mereu no ice se
stabilesc intre copil si realitatea inconjuratoare, in mod firesc si necesar copilul trebuie sa
dobandeasca capacitatea de a formula in mod inteligibil dorintele de a exprima verbal bunurile sau
necazurile. In perioada prescolara cand copilul frecventeaza gradinita si cand influentele pe care le
exercita asupra copilului in mod dirijat, sistematic, creste mult preocuparea pt dezvoltarea vorbirii.
Dezvoltarea vorbirii copilului se realizeaza in mod treptat prin largirea relatiilor verbale cu cei
de sus sau cu cei din jur in conditiile manifestarii de catre copil a curiozitatii de cunoastere a
obiectelor, insusiri acestora pe de o parte, a atitudinii interogative referitoare la originea si cauza
unor fenomene, pe de alta parte, gandirea datoreaza mult acestor exersarii si structurii operationale
pe care le presupune insusirea limbajului. Fara dezvoltarea limbajului, fara dezvoltarea functiei sale
communicative, gandirea cursiva, logica nu poate sa dezvolte personalitatea copilului.
Limbajul nu este cauza gandirii, ci instrumental si suportul indispensabil al pragului ei. Daca
uneori se intampla o intarziere a unuia sau a celuilalt, actiunea lor reciproca restabileste rapid
echilibrul.
Saltul calitativ ce se produce in evolutia progreselor cognitive ale copilului de 5/6 ani se
explica prin evolutia vocabularului copilului, process care atinge nivelul de dezvoltare a limbajului
interior. In aceasta faza copilul este capabil sa realizeze operatii in plan mintal, iar dezvoltarea
gandirii prescolarilor se poate ridica la nivelul de operare cu unele notiuni. Comunicarea verbal
dobandeste noi calitati, pronuntia copilului se corecteaza, lexical devine mai bogat, propozitile
formulate de copii respecta tot mai mult regulile gramaticale.


18.03
Pentru copii limbajul devine nu numai instrument de comunicare a gandurilor, emotiilor,
dorintelor si intereselor ci si un mijloc de dobandire a noilor cunostinte.
Imposibilitatea de a comunica prin limbaj produce o adevarata stagnare in
dezvoltarea copilului, modifica relatiile lui cu oamenii din jur. Pana la sfarsirea vorbirii copilul ia
contact cu mediul mai ales prin actiunea directa a acestuia asupra organelor sale de simt. La varsta
prescolara, cand copilul incepe sa manuiasca limbajul cu mai multa usurinta, cunoasterea directa se
realizeaza la un nivel superior, insotita fiind de explicatiile, sublinierile si concluziile adultului.
Procesul organizat de instruire si educare, procesul de transmitere a cunostintelor
despre mediul inconjurator se realizeaza prin intermediul cuvantului care ii faciliteaza
cunoastereadenumirii lucrurilor si fenomenelor, a insusirilor lor, a provenientei si a legaturilor dintre
ele, in examinarea unui tablou, a unor ilustratii, in absenta fenomenelor inconjuratoare, sub directa
coordonare a invatatoarei, copilul trebui prins sa distringa esentialul, sa faca diferentieri si sa redea
prin cuvinte proprii cele observate. Numai asa se poate realiza trecerea treptata de la procesul
perceperii obiectelor la formarea imaginilor, ca apoi sa se ajunga la notiune. Intrebarile adresate
copiilor ii fac pe acestia sa gandeasca, sa analizeze, sa compare, sa clasifice sis a generalizeze
trasaturile commune lor. Cu cat limbajul copiilor va fi mai bogat cu atat mai usor isi vor insusi noile
cunostinte, le vor intelege si vor putea sa-si exprime gandurile, sentimentele. Pe de alta parte, cu cat
gandirea lor va fi mai dezvoltata cu atat mai usor isi vor imbogati limbajul, modalitatile de exprimare
verbal.

Latura fonetica a limbajului prescolarului
Procesul de asimilare a structurii sonore a limbajului nu se incheie la sfarsitul varstei
anteprescolare ci continua si la varsta prescolara, cand in mod practic, ei inregistreaza unele
perfectionari. Dificultatea de pronuntie exista mai ales la 3-4 ani cand sunetele din componenta
cuvintelor nu se distring inca cu usurinta. Sunt frecvente la aceasta varsta omisiunile (criu-scriu;
scoala-coala; zoc-joc) sau unele inversiuni (plocotel- clopotel). Astefel de fenomene dispar treptat
ca urmare a dezvoltarii aparatului fonator sub influienta actiunilor instructive-educative si nu
constituie un motiv de ingrijorare. Catre varsta de 6 ani insa apropae toti copii ajung sa pronunte
correct chiar sunetele cele mai dificile fara a le confunda unele cu altele. Dar, cand aceste
disfunctionalitati continua, este nevoie de interventia logopedului.

Aspectul lexical a limbajului prescolar
Sub aspect lexical, limbajul prescolarilor, inregistreaza progrese remarcabile in privinta nr de
cuvinte dar si in privinta dobandirii semnificatiei cuvintelor. Problema educarii limbajului sub aspect
lexical-semantic este de altfel problema fundamentala pe care atat gradinita si scoala trebuie sa le
aibe in vedere. De aceea imbogatirea vocabularului se realizeaza mai ales cu cuvintele cu continut
concret, deobicei cu substantive si verbe. Cuvintele abstracte se folosesc mai rar, iar cand sunt
utilizate copilul prescolar se refera de cele mai multe ori la aspectele fenomenului resprectiv, la ceea
ce l-a impresionat mai mult. Deaceea insusirea cuvintelor cu semnificatie correct inteleasa se
realizeaza pe baza materialului intuitiv, asociind insusirea cuvintelor cu perceperea directa a
obiectivelor sau situatiilor, ori manipuland materialul sau obiectul al carui denumire e invatata.
Legarea cuvintelor de obiecte sau fenomene, de o situatie concreta, trebuie completata prin
explicatii cu ajutorul unor cuvinte cu sens apropriat sau contrar. Sunt necesare apoi discutii,
intentionat provocate de educatoare, pentru a-i determina pe copii sa foloseasca cuvintele noi
invatate. Volumul si calitatea vocabularului activ a copilului sunt elemente de baza pe care se sprijina
instructia. Copilul trebuie si poate, in etapa dezvoltarii creativitatii si expresivitatii limbajului oral, sa
recepteze un text care I se citeste si I se povesteste si care sa lege intuitiv caracteristicile expressive
si estetice ale acestui text.
Pentru aceasta educatoarea va pune la dispozitia elevilor o serie de texte binealese pe care
le povesteste, le recit,a ori le povesteste, punand in evident coloratura acestora, frumusetea
versurilor expresibitatea dialogurilor. Pentru atingerea acestui scop, educatoarea va recurge la
urmatoarele mijloace simple, aplicabile chiar din momentul intrarii copilului in gradinita. Ea va
povesti si va citi zilnic celor mici o istorioara, o povest,e sau fragment dintr-o poveste, va citi sau
reciti zilnic copiilor poezii, va urmari ca cei mici sa asiste la piese de teatru specifice varstei.
Important in toate aceste imprejurari ca textile sa fie povestite, ori recitate cu foarte mare grija .
Utilizarea contextului in vedere imbogatirii vocabularului activ si pasiv
Copilul va putea sa-si imbogateasca vocabularul activ si pasiv pe baza experientei, a
activitatii sale si / sau a relatiilor cu ceilalti copii.invatarea cuvintelor noi de catre copii nu trebuie
fundamentata pe activitati formale de predare. Esential este ca educatoarea sa sesizeze momentele
propice pentru a aduce in discutie unul sau mai multe cuvinte si a verifica in ce masura copii cunosc
corespondentul in realitatea inconjuratoare sau, daca e vorba de cuvinte abstracte, in ce masura stiu
sa le utilizeze in context adecvate. La fel educatoarea, urmarind jocul copiilor poate introduce
diferite cuvinte, poate numi jucarii sau parti ale lor, poate utilize adjective, prepozitii , participand la
activitatea de joc, ori intervenind din cand in cand in aceasta activitate. Copilului nu I se impune sa
repete dupa educatoare, cuvantul nou introdus, nici sa repete explicatia, evitand astfel
transformarea ocaziei de invatare spontana in situatie de invatare structurata rigid. In functie de
constatarile facute asupra fiecarui prescolar in parte, prins in activitatea in care educatoarea va
repeata cuvintele respective, sau va intui cuvintele cu explicatia si ilustrarea concreta. Modalitatea
cea mai concreta de a crea contexte spontane de invatare este stabilirea unor raporturi de afectiune
si intre cadrul didactic si copii pe care ii are in grija. Ori de cate ori copilul intreaba, el trebuie sa
primeasca raspuns. Nu trebuie insa confundate intrebarile repetitive ale copilului de 3 ani, care,
dealtfel, sunt si ele un semn de maturizare, cu cele ale prescolarului invarsta de 5 ani sau mai mult,
care face eforturi constiente de invatare. Este intelep ca vocabularul copiilor sa fie imbogatit
utilizand resursele mediului ambient, facand permanent apel la explicatiile concrete, actionare.
Jocurile didactice
De cate ori e posibil contribuie la dezvltarea vocabularului, la formarea deprinderii de
exprimare orala (jocul- de-a gasi sau detectivii cu ochelari ).

Exercitiile lexiclale
Exercitiile lexiclale sunt apanajul unor activitati de invatare formala. Educatoarea le spune
copiilor: va voi citi ceva, dar am s alas la o parte un cuvant. Am sa ma opresc si am sa ridic putin
mana, ca sa stiti de unde lipseste cuvantul, apoi ascultati cu atentie si o sa imi spuneti ce lipseste.
Se pun imagini la vedere in care pot fi gasite cuvintele/ cuvantul ce lipseste. Imbogatirea
vocabularului nu seaman cu invatarea pe de rost a unor liste de cuvinte ca si cum acestea ar apartine
unei limbi straine. Vocabularul nu se poate imbogati decat in contextul si in stransa legatura cu
semnificatiile lui.
Aspectul gramatical al limbajului prescolarilor
Din punct de vedere gramatical varsta prescolara se caracterizeaza prin folosirea
neadecvata a formelor gramaticale. In cele mai frecvente situatii copilul prescolar extinde unele
scheme gramaticale dj insusite la situatii noi. De exemplu formele pt nominative si acuzativ sunt
utilizate in functie de genitive si dativ. Ei folosesc deobicei in construirea G si D formele specific
numelor proprii masculine ( Pisica lui Geta prinde soareci.)
Exprimarea copilului prescolar abunda in dezacorduri intre subiect si predicat. Unele dintre
cauze trebuie cautate in insuficienta analiza a raporturilor de corespondente intre actiune si
subiectul actiunii. Alta cauza a dezacordului in preluarea formei consta in intrebuintarea unor
fenomene lingvistice gresite ale antevorbitorului. Limbajul copiilor prescolari prezinta particularitati
si in ceea ce priveste topica, modificarea ordinii firesti a cuvintelor in propozitie si a propozitiilor in
fraza care sunt mult mai frecvente decat la adult. Aceste modificari topice sunt determinate de
ordinea fireasca a gandirii copilului ce provine fie dintr-o gandire insufficient organizata fie din
infiltrarea motivelor in gandire. Uneori copii gresesc folosind forma pronominala specifica pers. III,
pl. ca de exemplu : Capra le-a spus la iezisori sa nu deschida.
Foarte frecvent gasim greseli de concordanta a timpului. Acestea se datoreaza in mare parte
reprezentarilor despre timp a copiilor la aceasta varsta. In propozitiile simple timpurile sunt folosite
correct, dar in momentul in care copilul trebuie sa foloseasca mai multe timpuri intr-o fraza baza
logicii scurgerii timpului e neclara, dar pe baza unor exercitii repetate se pot atinge performante
insemnate (repovestit, etc.). Aglomeratia de conjuctii copulative da impresia ca vorbirea
prescolarului este continua dar, in realitate, ea este fragmentata, fapt evidentiat nu numai prin
intonatie si ci prin pauzele care separa propozitiile frazei respective.
In formarea pluralului subs, copii gresesc uneori chiar si atunci cand li se propun cuvinte
uzuale pe care in vorbirea curenta ei le pot folosi corect. Explicatia consta in aceea ca in momentul in
care li se cere copiilor sa formuleze pluralul in mintea lor interfereaza mai multe forme (haine-
haini). Pentru a-i obisnui pe copii cu o exprimare logica in vorbire este indicat a li se da exemple de
propozitii in care ordinea logica a cuvintelor este schimbata.
Pentru toate acestea educatoarea trebuie sa permina copilului sa vorbeasca si sa
povesteasca, sa-si puna gandurile si trairile in vorbe, sa-I permite copilului sa initieze el insusi relatia
verbal cu adultul sis a nu fie doar cel ce asteapta si primeste. Primul obiectiv al educatiei limbajului la
copii este acela de a-l face stapan pe mijloacele de comunicare verbala. Al doi-lea obiectiv este sa-l
invete cum sa utilizeze in mod coerent si corect aceste mijloace in viata concreta in vederea realizarii
acestor obiective copii vor fi pusi in fata diferitelor situatii concrete dar intotdeauna impreuna cu
educatoarea sau parintele. Pentru aceasta se vor organiza o serie de plimbari cu copii inafara
gradinitei, in parc, in cartier, la muzeu astfel copii intalnesc o multime de persoane, copii sau adulti,
trecatori sau oameni cu diverse meserii. Copii sunt pusi in situatii de simulare a diferitelor aspect
concrete ale vietii zilnice , pentru aceasta ei trebuie stimulati in jocurile de rol, in jocuri ca la
magazine, de-a doctorul.
Dupa ce vor intelege de ce trebuie sa comunicam, urmatorul pas va fi constientizarea
faptului ca unitatea principala prin care se realizeaza acest lucru este propozitia( cuv. Cu valoare de
propozitie.) la varsta mica interesul va fi centrat pe exprimarea coerenta intr-o propozitie complete.
Pentru a realiza acest lucru se poate organiza un joc didactic care, pe masura ce copii cresc, va fi
complicat. Se va incepe cu una sau doua activitati manuale, copii decupeaza din reviste imagini de
fiinte, de lucruri, de locuri, apoi le lipesc pe o bucata de carton sau foaie de hartie. Intr-o alta
varianta educatoarea pronunta predicatele iar copii spun subiectele lor.
Constructii de propozitie
Se porneste pe baza de imagini cu propozitia alcatuita numai din subiect si predicat utilizand
intrebarile cine, ce face, apoi poate extinde propozitia introducandu-se treptat cate o noua
intrebare, ce, unde, pe cine, pe ce. Ordinea intrebarilor e aleasa de educatoare. De exemplu se arata
imaginea unui iepure.
Se va urmari in permanenta corectitudinea propozitiilor din punct de vedere grammatical
vizandu-se in primul rand acordul.
Cuvinte si propozitii
Este vorba de intelegerea faptului ca prop. sunt alcatuite din cuv. care intr-o anumita
combinative formeaza propozitii. Un exercitiu ce poate fi utilizat pentru alcatuirea propozitiilor
consta in lipirea pe o foaie de hartie a unui desen reprezentant un animal, o anumita persoana care
indeplineste o actiune. Se discuta pe marginea acestor imagini. O alta modalitate de constructive a
propozitiilor aste aceea care poate fi denumita piatra in lac . corectarea sunetelor se face prin
interventii spontane fara a atrage elevilor atentia asupra aceluia ce nu pronunta correct sunetul in
cadrul activitatilor obisnuite atunci cand copilul respective raspunde la intrebari. El va fi apreciat in
totdeauna dupa continutul raspunsului, iar nu dupa corectitudinea exprimarii, dar defiecare data
educatoarea va oferi modelul de pronuntie corecta preluand si repetand raspunsul elevului. Una
dintre cele mai bune metode de corectare a pronuntiei copilului este vorbirea clara, inteligibila a
educatoarei pundandu-se accentul pe functionarea corecta a organelor fonoarticulatorii.

26.03.14
Natura si prezenta intrebarilor
Largirea sferelor sociale ale prescolarilor odata cu intrarea in institutia prescolara permite
imbogatirea implicita a experientei cognitive si aparitia primelor trebuinte intelectuale, concretizate
in avalansa de intrebari prin care prescolarul incearca sa identifice realitatea, sa o descifreze sub
raportul legaturilor sale cauzale. Intrebarile prescolarilor sunt adresate in primul rand adultilor
datorita autoritatii si increderiii pe care acestea le inspira copiilor. Intrebarile cele mai frecvente sunt
cele legate de o anumita problema a copilului, alta decat a altui copil de varsta sa. Intrebarile de tipul
ce, cine, cand, unde? Iar mai apoi de ce, pt ce corespund unei evolutii normale in doza intelectuala a
copilului prescolar menite sa I satisfaca curiozitatea cunoasterii. S-a calculate la copii de 5-5 anii o
medie de 42 de intrebari de zi. Raspunsurile primate de la adult determina o anumita stare
atitudinala, iar atunci cand nu primesc un raspuns la intrebare sau cand raspunsul nu este cel
asteptat, va repeta pana la nesfarsit pana va primi pe cel pe care si l doreste.
Prin descoperirea rolului intrebarii copilul gaseste mijlocul de a suplini lipsa de informare
proprie sau de a rezolva o situatie. S-a constatat ca uneori prescolarii mari pun intrebari chiar si
atunci cand pot singuri sa-si rezolze problemele in aceasta situatie, explicatia trebuie cautata in
dorinta copilului de a stabili relatii cu cei din jur. Intrebarile copiilor ofera adultilor posibilitatea de a
cunoaste interesele, inclinatiile, orientarea gandirii, aspectele relatiilor ce nu le sunt accesibile si
necesita intrebari si raspunsuri clare.
Cai si mijloace de dezvoltare a limbajului elevilor prescolari sub.3.
Dezvoltarea vorbirii sub aspect fonetic, lexical, semantic si grammatical se poate realize asa
cum prevede si programa prin lecturi dupa imagini, povesti, repovestiri, convorbiri, memorizari dar si
prin intermediul intregului program de activitate in gradinita.
Activitatile specific dezvoltarii vorbirii cu character liber sau obligatoriu cu caracter liber sau
obligatoriu se pot realize cu intreaga grupa sau individual avand in vedere particulari varstei generale
dar si cele individuale.
Lectura dupa imagini 3.1.
Prin intermediul acestora copiii au sarcina de a alcatui mici povestiri dupa imaginile
prezentate separate sau in succesiunea lor la prescolari mici aceasta cale se reduce, de fapt, doar la
denumirea elementelor cuprinse in imagini fara putinta de a sesiza legaturile dintre elementele
component ale imaginilor.
Treptat aceasta diferenta este depasita, copilul incepe sa vada o imagine globala cu legaturle
logice ale elementelor componente. Aceasta cale specifica de dezvoltare a vorbirii sporeste acuitatea
vizuala, dezvoltarea spiritului de observatie si gandirea cauzala.
Lectura dupa imagini reprezinta suportul material al intelegerii unei povesti, ofera copilului
posibilitatea de a vb adevea cu sine si de a impartasi impresii celorlalti. In aceasta perioada jocurile
didactice ocupa un rol important in procesul dezvoltarii prescolarului.
Povestirile(lipsa)

01.04.14
Structura metodica a activitatilor de memorizare sub.4.
Literatura pentru copii este imbogatita continuu cu creatii poetice specifice varstei
prescolare. Acestea ofera educatoarelor libertatea de a integra in procesul instructive educative
activitati de memorare care tin seama de varsta copiilor. De cele mai multe ori poezia constituie un
instrument miraculor, care actioneaza magic asupra sufletelor copiilor. De aceea activitatea de
memorizare ca mijloc de realizare a activitatii de dezvoltare a vorbirii este o activitatea de
comunicare si insusire de noi cunostinte pe baza celor receptate.
Um prim eveniment in desfasurarea activitatii de memorizare este captarea si mentinerea
continua a atentiei intregii grupe, caci aceasta este si un exercitiu ce stimuleaza dispozitia copiilor de
a invata, trezindu-le interesesul. Priceperea de a capta atentia copiilor se bazeaza pe cunoasterea
profunda a acestora pt a le putea oferi surpriza ce-i va atrage. In aceasta activitate se pot folosi
jucarii noi deosebite de cele pe care le au sau alte obiecte care prin natura lor sugereaza direct tema
poeziei. O eficienta deosebita o au: machetele, mulajele, ilustratii viu colorate, tablouri, diapozitii
care concretizeaza idei din poezie sau care corespund chiar continutului strofelor.
O ghicitoare care in dezlegarea ei contine tema poezie poate fi foarte eficienta pentru copii
mai mari caci in felul acesta reusim sa le concentram atentia asupra temei poeziei. In cazul predarii
poeziilor cu subiecte axate pe anumite evenimente se poarta scurte conversatii cu privire la
pregatirile care se fac in gradinita in asteptarea evenimentului si astfel motivatia invatarii s-a
dezvoltat de la sine. O scurta si atractiva naratiune spusa de educatoare sau prin intermediul unei
papusii manuita cu multa dibacie pe degete poate reprezenta un prilej prin care educatoarea
familiarizeaza copii cu continutul de idei al poeziei, cu cuvinte noi din text si cu limbajul poetic. Peste
acest moment nu trebuie sa se treaca prea usor nici sa fie neglijiat procedand direct la anuntarea
poeziei si recitarea ei.
Prin activitatile pregatitoare memorizarii se urmareste trezirea in constiinta copiilor a
dorintei de a invata poezii. Daca la grupele mici si mijlocii gasim mai usor motivatie printr-o simpla
formularehaideti s-o ajutam pe papusica sa invete o poezie cu cei mari e nevoie de multa abilitate
pentru a-I face sa-si deschida sufletul, acest lucru fiind posibil doar prin acele lucruri pe care
instinctiv le cred adevarate. Elevii invata mai efficient daca stiu de la inceput finalitatea acestei
activitatii. Enuntarea motivelor prin care comunicam copiilor ca vom invata o poezie e bine ca titlul si
autorul acesteia sa fie explicat si facut cunoscut prin termeni accesibili copiilor urmarind a le trezi
interesul inca de la inceput cu prv la ceea ce se va intampla pe parcursul activitatii. Sunt si situatii
contrare cand nu e bine sa informam pe copiii de la inceput indeosebi atunci cand dorim sa facem
familiarizarea cu continutul poeziei printr-o conversatie pe baza materialelor sau cand dorim sa
provocam o traire afectiva, puternica inca de la prima lectura a versurilor.
Reactualizarea structurilor anterioare invatate este o etapa pe care educatoare trb sa o
parcurga foarte pe scurt adresand copiilor doua trei intrebarii, iar continutul noii poezii sa fie ancorat
in experienta trecuta cum ar fi: observare, lectura dupa imagini, un cantec sau un joc.
Prezentarea optima a continutului activitatii cuprinde recitarea model a educatoarei care
implica claritate si expresivitate, recitare care obliga la respectarea pauzelor logice, la accentuarea
rimei si a ritmului adecvat continutului poeziei si la realizarea intonatiei necesare continutului. Daca
poezia este mai complexa trebuie realizate doua sau mai multe recitarii de aprofundare, moment in
care se introduc mimica si gestica ceruta de text. Se procedeaza astfel pentru ca la prima recitare
copilul trebuie sa se concentreze asupra a ceea ce aude si nu poate fi atent asupra miscarilor pe care
aceasta le face. Frumusetea versurilor armonizata cu expresivitatea unor gesture potrivite naste
bucuria jocului a carui traire de catre copil este bine facatoare si invioratoare. Uneori izvoreste in
copil dorinta de a recita poezia o data cu educatoarea.
Dupa aceste moment se trece apoi la dirijarea invatarii, moment in care vom aprecia
eforturile copiilor constienti fiind ca activiatea de memorare angajeaza un efort intellectual deosebit.
La inceput se repeta poezia cu cei care doresc, dar se va avea in vedere si copii care se exprima mai
greoi sau care sunt mai timizi. Recitarea in fata grupei le da incredere in fortele proprii, trb sa fim
atenti la copii deoarece in timpul recitarilor ei pot comite greseli de pronuntare sau de exprimare
dar care trebuiesc corectate imediat cu multa delicatete fara a provoca ilaritate in grupa in acest
fapt. Deseori ei sunt corectati de catre colegii lor care au tendinta de a se distra pe seama acestor
greseli lucru care trebuie imediat eliminat din comportamentul copiilor.
Pentru cei ce gresesc pronuntarea unui cuvant nou il vom repeta iar daca intelegerea lui este
tot imposibila il vom asocia imediat unui sinonim pentru a face astfel invatarea mai logica. Daca
avem o atitudine de dezaprobare fata de modul in care recita copilul pe acesta il vom inhiba, iar in
activitatile viitoare el va refuza sa mai iasa in fata grupei si sa recite poezia. Corectitudinea recitarii
de catre copil este o situatie de conexiune inversa dar care trebuie intarita printr-un gest aprobator
al educatoarei cu referire la modul cum a recitat si numai printr-un singur gest sau singur cuvant.
In aceasta etapa a invatarii trebuie sa fie enunturi verbale scurte de captare si control a
atentiei, enunturi de tipulurmariti cu atentie pe cel care recita, ascultati-va colegul. Pentru cei
care memoreaza mai usor o poezie nu vom repeta intregul vers ci vom astepta sa gaseasca singur
cuvantul care rimeaza cu cel al versului anterior. Deobicei ei retin primele doua versuri, cuvintele
care le plac si cele de la sfarsit. Cand poezia se preteaza putem organiza recitarea pe roluri, deoarece
au un efect corectiv mai bun. Recitarea colectiva poate stimul participarea active atuturor copiilor si
poate evita monotonia , dar nu trebuie sa constituie o modalitate de invatare, deoarece poate
conduce la memorare mecanica, iar copii nu pot fi observati si corectati asupra pronuntiei si
expresivitatii. De aceea e bine ca aceasta activitate sa fie realizata doar o singura data in cadrul unei
activitatii. Este bine ca prima recitare sa o faca cate un copil talentat, oferind atfel un model de
recitare la nivelul copiilor. Copiii stiu sa-si aprecieze colegii, lucru pe care il putem observa pe fetele
lor.
Incheierea activitatii are ca obiectiv fundamental fixarea celor invatate prin intrebarii asupra
titlului si autorului poeziei, apoi vom initia redarea unor miscarii imitative in concordanta cu
continutul poeziei, executarea unui cantec cu tematica asemanatoare, redarea unui desen la tabla
sau pe panouri sau a unor aspect din continutul poeziei care I-au impresionat. Comentarea mesajului
poeziei, redarea unei benzi pe care au fost inregistrate recitarii ale unor copiii, audierea si aprecierea
recitarii prin autocontrol mai ales la copiii care au devenit pasivi. Tot acum este momentul de a
realize analize corrective si individuale asupra modului in care au participat copii la realizarea
momentului de memorizare.
Prezentarea si memorarea poeziilor 4.3.,4.2
Poezia trebuie sa constituie o parte vitala a activitatii de dezvoltare a vocabularului si al
limbajului copiilor. Copiilor le place sunetul cuvintelor ritmate si rimate. Ei le invata foarte rapid,
precum si mici poezioare pe care le aud in diferite imprejurarii ceea ce influenteaza mult conduit
copiilor fata de poezie, fata de literatura in general, va fi in primul rand atitudinea educatoarei,
atunci cand citeste sau recita o poezie sau cand vb despre aceasta. Ea poate utilize versurile unei
poezii in orice moment al zilei; exista poezii care se refera la somn ori la trezirea din somn, la felul
cum trebuie sa te speli, sa mananci, sa te imbraci.
Pentru copii mici aceste poezii sunt excelente pentru a le cultiva capacitatea de a sesiza
ritmurile si rimele. Poezia nu necesita ocazii special pentru a fi spusa sau ascultata, daca este
pastrata numai pentru ocazii copiii vor fi fustrati de minunate experiente. Trebuie, insa, retinuta
ideea ca nu trebuie copii sa invete pe dinafara poezia, dar trebuie apreciati explicit atunci cand o fac.
Odata formate atitudinea pozitiva si motivatia puternica izvorata din placerea de a asculta o poezie
sau de a o recita.
Copiii vor retine, pentru inceput, micile poezii traditionale pentru cei mici care sunt de multe
ori incantatii. Mai tarziu, el va fi apt sa retina poezii ceva mai complicate, dar cu un continut ideatic,
dublat de o puternica incarcatura afectiva. Utilizand diferite prilejuri de a re-recita anumite poezii
exprimandu-si si bucuria de fiecare data cand le aude ea insasi, educatoarea ii va motiva treptat pe
copii sa retina versurile a.i ei sa se ofere singuri sa spuna 1-2 versuri chiar sa o ajute ori s-o corecteze
pe educatoare atunci cand ea va uita sau va gresi. Se poate institui in grupa chiar si ziua poeziei in
care orice copil care stie o poezie este chemat sa o spuna, in care recita educatoarea, ori un parinte
invitat sau un alt adult, copii mai mari din clasele din scoala. Copilul care nu stie, ori nu poate recita
vreun vers, poate sa aduca de acasa poezii scoate dintr-o carte de catre parintii, poezii care vor fi
citite de educatoare. El se va simti mandru de poezia lui, iar mai tarziu, poate va fi capabil s-o invete
si s-o spuna singur. Cu privire la continutul poeziilor se recomanda sa se renunte la practica generala
de a citi numai poezii destinate copiilor, nu este niciodata prea devreme sa i se citeasca copilului
poezii sau fragmente din alte poezii. Sunetul, ritmul, ritmul, fluxul cuvintelor, emotiile ce radiaza din
acestea pot fi percepute foarte bine de copiii.
Dramatizarea se poate face chiar de la grupa mica. Pentru acestea trebuie alese scurte poezii
cu o linie narativa clara. In timpul prezentarii acestora copiii vor fi incurajati sa intruchipeze un
personaj sau altul. Pentru inceput activitatea copiilor se poate limita la mimica.
Eficienta informative-formativa a poeziei
Prin activitatea de memorizare sunt exersate functiile memoriei si educarea calitatii ei.
Copilul pegatindu-se pentru procesul de educare in scoala. Vocabularul copiilor se nuanteaza prin
insusirea de expresii literare, de figurii poetice simple. Trebuie sa incredintam invatatorilor copii
sensibili la frumos, la muzicalitatea limbii materne. Imagini artistice simple dintr-o poezie, cuvinte
uzuale impletite intr-o comparative, intr-o personificare sau intr-o hiperbola deschid in mintea
copilului perspective unor sensuri noi.
Poezia ii ajuta pe copii sa dezvaluie frumusetea naturii in diferite anotimpuri, sa-si aproprie figure
legendare din istoria neamului sa inteleaga universal apropriat lui, dar si cel mai indepartat. Aspecte
de munca, caracteristici ale unor animale. Educatoarea trebuie sa ii deprinda pe copii cu memorarea
si reproducerea logica si voluntara a poeziilor cu efortul de a le reda nuantat si expresiv.
Nu trebuie admisa recitarea monotona, uniforma. O atentie deosebita trebuie acordata
pronuntarii clare, corecte si expresive a cuvintelor. La grupele mari, educatoarea poate recurge la
procedee variate pentru a-I determina pe copii sa inteleaga cum trebuie sa recite in functie de
continutul poeziei, dar prin activitatea de invatare a poeziilor se realizeaza sarcina de a dezvalui
copiilor frumusetea limbii noastre, muzicalitatea ei. Toate acestea prezinta premisele viitoarei
activitatii scolare. Cunoasterea propriu-zisa se realizeaza prin utilizarea unui limbaj adecvat, limbaj
specializat, bine stapanit in care termenii specifici au calitatea continutului semantic larg,
corespunzator informatiei pe care dorim sa o transmitem.
Stapanirea limbajului se impune de la prima treapta a moderarii, educatoarea fiind solicitata
in dubla calitate de formator al nucleului lingvistic din care se va dezvolta spiritul creator, dar si de
formator al familiilor mai putin instruit, in primul rand printr-o vorbire frumoasa si apoi prin
constientizarea copilului asupra respectului pentru cuvant. Rigorile gramaticale trebuie sa
materializeze raporturile logice dintre partile de vorbire, limba, in general, face posibila vehicularea
informatiei intr-o perspective ce se realizeaza printr-o adevarata cunoastere si intelegere a
fenomenelor in desfasurarea lor istorica


08.04.14
Dezvoltarea limbajului oral in vederea scolarizarii sub.5

Comunicarea intre copii in gradinita se realizeaza cu ajutorul limbajului care este o forma
specifica a activitatii umane, iar insusirea lui se realizeaza treptat din frageda copilarie(intai in familie
sau in cresa). Abia in gradinita copilul, sub influenta cerintelor proceselor de invatamant, isi va insusi
rapid diferitele aspecte ale limbii si va trece treptat de la limbajul situativ, specific varstei prescolare,
la limbajul contextual, ce-l ajuta pe copil sa depaseasca limitele experientei desprinzandu-se de
influenta momentului prezent.
Dezvoltarea vorbirii si invatarea corecta a limbajului constituie o preocupare permanenta a
gradinitei. In gradinite parcurgand cele 3 grupe, copiii dobandesc un nou bagaj de cunostinte iar
vorbirea devine mai bogata, mai clara, asigurand dezvoltarea intensa a gandirii. In felul acesta
intreaga experienta atesta utilitatea cultivarii limbajului oral in stransa legatura cu dezvoltarea
gandirii si prin efectuarea unor ample exercitii de pronuntie si de exprimare. Accentul principal va
cadea acum pe activitatea de comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderilor de exprimare
ordonata a gandurilor si de insusire treptata a structurii gramaticale a limbii. Pentru aceasta,
intreaga activitate educativa trebuie organizata in asa fel incat prescolarii sa fie stimulate sa
participe active la ele, atat verbal, cat si mental.
Formarea la copii a unei conduit verbale consta in:
- Dezvoltarea si imbogatirea vocabularului;
- Invatarea corecta a vocabularului;
- Formarea deprinderilor de invatare;
- Dezvoltarea capacitatii de a relata unele intamplari in legatura cu fiecare moment sau
eveniment trait;
- Cultivarea deprinderii de folosire a limbii;
- Cultivarea aptitudinilor de a vb frumos, de a folosi expresii sau constructii lingvistice
originale, de a-si nuanta limbajul.
Pentru realizarea acestor obiective, vor fi organizate diferite activitatii care vor asigura dezvoltarea
conduitei verbale a copilului si dezvoltarea limbajului expresiv, nuantat.
5.1. Una dintre modalitatile folosite inca din grupa mica este aceea a utilizarii exercitiilor-
jocuri verbale. Aceste exercitii, prin marea lor diversitate, prin variantele pe care le poate avea
fiecare dintre ele in parte si datorita faptului ca pot fi jucate de o grupa numeroasa sau de colective
mici si chiar individual, constituie un instrument didactic foarte maleabil. Dintre exercitiile joc
verbale fac parte mai ales exercitiile de pronuntare , de fixare sau corectare a sunetelor, de
formulare de cuvinte, de propozitii si fraze. Pentru insusirea corecta a sunetelor pot fi folosite
jocurile si exercitiile fizice in care intervin exclamatii onomatopeice(oac-oac, cip-cirip..) realizate
printr-o serie de jocuri pe care le putem numi: cine face asa, ce face asa, sarpele si albinuta..
De la sunete se poate trece apoi la formularea de cuvinte , despartiri in silabe, formulari de
propozitii cu scopul perfectionarii aspectului fonetic, al vorbirii prin exercitii jocuri ca: cu ce sunet
incepe cuvantul, cine stie mai multe cuvinte care incep cu sunetul a, ghiceste ce spun eu..
Aceste exercitii jocuri nu trebuie confundate cu jocurile didactice, ele trebuiesc luate ca
exercitii de vorbire pregatitoare a activitatilor comune si vor fi efectuate, de regula, in prima parte a
programului. Pentru a-I obisnui pe copii cu ritmul silabic al cuvintelor, sunt utile si exercitii jocuri
organizate sau realizate pe fondul unei ghicitori sau a unor versuri scurte, poezii ritmate ce sunt
repede invatate de copii si mai au calitatea de a le corecta anumite deficient de vorbire. In acest sens
va recomandam utilizarea cartii Luizei Carol intitulata exercitii, poezii pentru cei mai mici copii.
Tinand seama de specificul varstei si de dorinta arzatoare a copilului de a cunoaste vom utiliza si
creatiile populare de poezie si jocuri educative, care desfata copilul, dar in acelasi timp, le formeaza
notiunii noi imbogatindu-le vocabularul. Astfel pot fi utilizate versurile in care copilul invata partile
fetei(dansuri populare pentru copii).
5.2. O modalitate de lucru prin care le dezv. copiilor o conduit vb. eficienta este si folosirea
jocurilor de creatie cu subiecte din viata cotidiana. La aceste activitati copiii participa prin cuvinte,
expresii si dialoguri caracteristice. Jocul de creatie este imitarea si nu copierea vietii, iar prin joc
urmarim dezvoltarea fanteziei copiilor in special a fanteziei verbale. Pentru aceasta ei trb lasati sa
vorbeasca liber, sa improviseze propozitii, sa sustina un dialog, sa creeze imaginea jocurilor sale
combinand elemente vazute si traite, ceea ce i s-a citit sau povestit. In timpul jocului copii isi
insusesc si pronunta cuvinte noi interpreteaza roluri pe care le completeaza prin cuvinte proprii,
comunica intentiile lor, repartizeaza rolul obiectelor cu care se joaca si face observatii in legatura cu
conduit lor. In cadrul jocurilor de creatie, copiii vorbesc mult, discuta cu insufletire si cauta sa
inteleaga rolurile altora pentru a-si coordona actiunile proprii cu cele ale colegilor de joc. In felul
acestora li se dezvolta limbajul contextual si vorbirea expresiva.
O alta metoda folosita este convorbirea, considerata ca o activitate prin intermediul careia
se trece progresiv de la exercitii, si de la vb in propozitii scurte la exprimarea independenta in texte
din ce in ce mai complicate ca volum, expresii verbale si elemente gramaticale. Convorbirile
trebuiesc pregatite indelung, trebuiesc stabilite teme pentru convorbiri cum ar fi: jucariile si
pastrarea lor, pentru aceasta se vor efectua inainte o serie de exercitii si jocuri care sa ii faca pe
copiii sa-si insuseasca notiunea corecta de jucarie, notiunea de usor si greu(sau a raportului mare-
mic) si a diferitelor culorii. In acest sens, exercitiile joc intitulate cine este si ce este, elevii vor avea ca
sarcina sa denumeasca o jucarie, s-o descrie si ce jocuri pot fi facute cu ea. In exercitiile joc ca:
recunoaste jucaria, copii trebuie sa ghiceasca despre ce fel de jucarie e vb, dupa o scurta descriere
pe care o face educatoarea si care se va incheia cu intrebarea: recunosti jucaria?
Un alt mijloc de insusire a limbajului oral este acela al excursiilor si vizitelor organizate.
Dupa aceste activitatii se vor organiza convorbiri ca: ce ti-a placut in parc?, ce-ai vazut la magazine?,
timp in care copiii verbalizeaza tot ceea ce au invatat, au simtit si i-au impresionat. In cadrul
convorbirilor trebuie sa existe o bogatie de intrebarii pentru ca raspunsurile sa fie cat mai diverse.
Aceste activitatii pot fi organizate in toate momentele zilei, oferind posibilitatea copiilor de a repeta
cele invatate si de a-si exersa limbajul. Mai tarziu, in grupa mare, cand copilul vorbeste corect si a
dobandit o oarecare experienta de viata, se poate activiza vocabularul prin intelegerea sensurilor
unor cuvinte, cum sunt antonimele(amar-dulce, vesel-trist) sau sinonimele, diminutivalele, familii de
cuvinte.
Contributia cercului literal din gradinita la stimularea creativitatii
Pornind de la ideea ca se pot stimuli factorii intelectuali si motivationali afectivi se recomanda sa se
organizeze in gradinita un cerc literar potrivit posibilitatilor copiilor.
Obiectivele cercului literar ar trebui sa fie urmatoarele:
1. Receptarea mesajului transmis prin basme si povestiri;
2. Exploatarea calitatii literaturii pentru copii de a crea universuri imaginare;
3. Integrarea in lumea imaginara rpin mesajul transmis de basme si povestiri;
4. Dezvoltarea gustului pentru lectura prin reluarea unor texte din basme si povesti pentru a fi
mai bine intelese.
Cercul literar poate fi organizat in grupa si avand ca nucleu copii cei mai dotati si potentialul
imaginar cel mai mare precum si cu un material verbal bogat. Urmarindju-se prin acestea crearea
unui teren propice de exprimare libera. Pornind de la diferite cunostinte si cu scopul de a exploata
materialul verbal si de a-l imbogati cu noi valente se poate organiza in 3 etape jocul: Piatra in lac.
Pornind de la imaginea banala a unei pietre cazute in apa care straneste cercuri tulburand linistea
lacului se poate dovedi ca un cuvant ca aruncat provoaca in mintea copiilor o serie infinita de reactii
in lant
Strategia didactica trebuia sa ii duca pe copiii la reamintirea unor secvente din povestile
cunoscute si sa dea frau liber imaginatiei. La grupele marii copii pot fi lasati sa creeze anumite
povesti dupa propriile lor inchipuiri si imaginatii. Pt. a largi sfera obiectivelor propuse si pt a dezvolta
imaginatia creatoare a copiilor, fantezia lor, se poate organiza jocul: gresind povestea. Se poate lua
ca exercitiu povestea scufita rosie. Constatarile finale pot conduce la urmatoarele concluzii: aceea
ca jocul acesta literar are asupra copiilor o influenta terapeutica deosebita care il ajuta sa se
elibereze de anumite fixatii. Poate determina placerea de a hoinarii in continutul unor basme si
povesti. Servind aceluiasi scop sau obiectiv se pot organiza si alte jocuri asemanatoare cum ar fi:
povestile pe dos, ce se intampla dupa, salata de povesti ale caror rezultate dezvolta imaginatia
copiilor.
Pentru a le impulsiona gandirea si pentru a ajuta logica sa-si urmeze cursul normal se poate
face si legatura intre matematica si literatura. Pentru aceasta poate fi luata ca model de discutie
povestea lui H.C. Andersen, Ratusca cea urata.
Aceste exercitii pot fi organizate incepand cu grupa mica si continua cu invatarea liniei
melodice a unui cantec si duc la dezvoltarea constienta a unor procese psihice, de cele mai multe ori
aceste jocuri de alfabetizare muzicala se realizeaza pe o formula melodica de cantec care urmeaza a
fi invatat. La inceput vor fi folosite formule mai simple, apoi formule din ce in ce mai complexe
ajungandu-se la formula de cantec mai greu de invatat.


Cel mai eficient mijloc prin care copii iau contact cu lumea inconjuratoare, inteleg
evenimentele din jur si invata din ele este jocul. Jucandu-se, copilul exerseaza intelegerea prin
comunicare, isi dezvolta capacitatea de discriminare, imagineaza si formuleaza verbal atat realul cat
si imaginarul. In cadrul jocului adultul trebuie sa fie cel care valorifica intreaga bogatie de informatie,
precum si, calitatile formative ale jocului prin activitatea sa directa de sugerare, de stimulare a
gandirii. Oricine observa jocurile copiilor constata ca exista un moment in care jocul impotmoleste,
copii nu mai au idei si nu sunt capabili sa duca jocul mai departe cu tact si talent, va sti cand sa
intervina pt a starni din nou curiozitatea copiillor si entuziasmul lor pt a stimula participarea
intelectuala si verbal.
Cadrul didactic trebuie sa stie sa organizeze un joc de rol sau structurat. Jocul structurat se
bazeaza pe jocul spontan al copiilor dar ideile acestora sunt largite si adancite de catre educatoare.
Ea trebuie sa puna la dispozitia copiilor o serie de materiale care au rolul de a stimula jocul, de a
active imaginatia copiilor. Jocul structurat cere indeplinirea urmatoarelor conditii:
- Existenta unor materiale potrivite cu subiectul jocului;
- Un spatiu adecvat, unde copii sa se poata juca;
- Un timp suficient;
- Reguli care sa ofere securitatea jocului precum si cadrul unui comportament;
- Implicarea cadrului didactic prin participare, initiere de noi directii si interventii;
In vederea dezvoltarii comunicarii orale, educatoarea trb sa-si propuna si sa realizeze stimularea
vorbirii si audierea in toate tipurile de joc. Materiale didactice folosite trb sa fie diverse, legate de tot
ceea ce implica, de exemplu: intr-un joc de rol, jocurile de constructii trb sa dispuna de piese mari si
mici, echipamente pt apa si nisip, echipamente pt jocuri in aer liber, materiale naturale pt activitati
creative. Jocul de rol al copiilor sunt puternic influentate de mediul socio-cultural, de provenienta
copiilor, de rutine, precum si de modalitatile de vb si exprimare ale familiei si ale comunitatii de
origine. In jocul de rol copii trb lasati sa utilizeze limbajul care le este familiar, jucandu-se de-a
familia, copiii imita comportamentul si limbajul propiei familii dar educatoarea are menirea de a le
arata copiilor si alte forme de comportament, de vb si de limbaj ce trb utilizat. Jocul de rol este cel
mai indicat pt introducerea copiilor a unor conduite sociale, cum ar fi: salutul, prezentare unor pers.
necunoscute, etc. Prin aceste activitati ii vom ajuta pe copii sa capete incredere in ei pt a vb intr-o
situatie de grup. Ei trb deasemenea sa asculte atunci cand vb altii sau unul din membri guprului. Este
util ca in joc sa fie introduce poezioare, cantece.
Strategia jocului-conditie in reusita primei alfabetizarii sub. 6.
Jocul didactic angajeaza in activitatea de cunoastere cele mai importante procese psihice, cele
mai intime operatiiale acestora avand in acelasi timp un deosebit rol formativ, educativ. Jocul
didactic poate fi utilizat ca o tehnica atractiva de exploatare a realitatii, de exploatare a unor notiuni
abstracte pe cale mult mai accesibila, strategia jocului fiind in esenta o strategie euristica. Aici, elevii
se gasesc in situatia de actori, de protagonist si nu de spectator, ceea ce corespunde dinamismului
gandirii, imaginatiei si vietii lor afective.
Valoare principala a jocului rezita in faptul ca-I face pe elevii participanti direct interesati de propria
lor formare. In clasa pregatitoare, jocul reprezinta si o modalitate de asigurare a continuitatii intre
gradinita si scoala, de usurare a procesului adaptarii copiilor la specificul muncii scolare.
Introducerea jocului in structura lectiei constituie un mijloc de prevenire precum si de inlaturare a
oboselii, cunoscuta fiind capacitatea redusa de effort a micilor scolari. Menirea jocului este aceea de
a crea moment de destindere, de relaxare si de odihna, dar, pe acelasi fond general, de activitate
dominanta in fiecare lectie. Stim ca in buna masura, corectitudinea cititului si scrisului depind de
nivelul la care se realizeaza pronuntia, iar aceasta deprinde de calitatea auzului fonematic. Tocmai in
acest scop, in activitatile si in lectiile respective pot fi introduse printre celelalte activitati si jocurile
didactice cu un continut adecvat legat de sarcina dominanta a lectiei. Astfel jocurile, cum sunt:
spune mai departe, jocul silabelor, completeaza cuvantul, unde se gaseste sunetul, contribuie la
dezvoltarea auzului, la exersarea pronuntarii corecte a unor sunete atat in mod izolat cat si interiorul
cuvintelor. Tot sub forma de joc pot fi organizate si exercitii prelungite de rostire a unor sunete(a, e,
I, u..).
06.05

Dupa ce copiii s au obisnuit cu.., educatoarea va cere copiilor,pe rand, sa joace ei rolul
educatoarei. O variant a acestui tip de activitate este descrierea unui prieten. Copilul care descrie isi
alege un coleg si povesteste tot ceea ce stie despre el. Se poate cere de exemplu elevului sa nu
pronunte numele colegului de scris iar grupul copiilor sa ghiceasca numele acestuia. Copiii vor fi
ghidati intai sa se refere la caracteristicile fizice vizibile(inaltime, par, ochii) apoi la trasaturile
comportamentale evidente si in cele din urma va face referiri la trasaturile invizibile de caracter.
Descrierile ajuta la imbogatirea vocabularului. Tot o descriere precum si dupa o reprezentatie.
Jocul de constructii poate oferi prilejul emiterii de instructiuni care la inceput vor fi date de
educatoare, iar mai tarziu copii isi vor asuma acest rol. Acest tip de joc rezolva elemente de
constructii, cum ar fi: suprapunerea echilibrata a cubului, construirea unui pod, implinirea unor
sarcini de clasificare sau de dezvoltare a creativitatii. Este important ca activitatile sa nu fie liniare, ci
mai ales sa se porneasca de la ideea ca niciun obiectiv nu poate fi realizat intr-o singura activitate.
Activitatea trebuie sa fie bogata, dar nu stufoasa, sa suscite interesul, bucuria de a participa, trebuie
avuta in vedere personalitatea copilului care este in curs de dezvoltare. Activitatea trebuie sa aiba o
anumita ritmicitate, dar pe langa acestea, educatoarea poate crea prilejuri spontane. E bines a avem
rabdare, deoarece scopul este de a invata, de a exersa si de a-l face pe copil sa inteleaga corect
mesajul acestei activitati.
Un alt tip de activitate ce poate fi realizat sub forma de joc poate fi intitulat, fa cum spun.
Educatoarea va da comenzi numai verbale, pentru inceput, apoi ii va antrena si pe copii la aceasta
activitate. Comenzile trebuiesc executate de catre copii, iar tonul utilizat trebuie sa fie unul relaxant,
iar pentru cei mici cerintele trebuiesc sa fie simple, iar apoi odata cu cresterea varstei din ce in ce
mai complexe.
O alta activitate s-ar putea intitula, asculta si gaseste sau asculta si deseneaza, educatoarea
citeste o povestire foarte scurta, copilul cauta desenul corespunzator continutului printre imaginile
pe care le au la dispozitie. Se poate desfasura si sub forma de desene, copiii vor desena ceea ce
spune educatoare. In felul acesta copii au un pretex de dezvoltare a capacitatii de intelegere a
mesajelor verbale, pentru evaluarea acestora. Exista si alte activitatii ludice, de joc, care prin
continutul lor favorizeaza invatarea cititului. Daca desenul ajuta copiii sa-si dezvolte capacitatea de a
reprezenta si transmite un mesaj, el permite si initierea in tehnica coloratului, in interpretarea
formelor si ii incurajeaza sa creeze si sa identifice modele si simboluri. Chiar si unele desene banale
permit analiza detaliilor, sesizarea diferentelor morfologice intre partile corpului, intre elementele
constitutive ale plantelor, precum si situarea corecta a partilor intr-un ansamblu. O alta posibilitate
importanta, invatarea prin desen, este cea a orientarii dreapta-stanga, ceea ce permite sesizarea
directiei stanga-dreapta specifica scrierii si cititului. Scrierea cu majuscule este o activitate de, .
Exersarea prin activitatii motrice permite dezvoltarea vocabularului, formarea de noi concepte.
Jocul socio-dramatic foarte raspandit in gradinita, dezvolta gandirea care contribuie la
invatarea rapida a cititului. In astfel de jocuri copilul isi alege un personaj pe care il interpreteaza,
pentru aceasta el trb sa-si inteleaga rolul, sensul gesturilor si a replicilor in cadrul acestui joc.
Invatarea cititului se realizeaza cu succes si prin ascultarea povestirilor citite de adulti. Aceasta
activitate poate oferi un model pe care copilul sa doreasca sa-l urmeze.
Comunicarea scrisa sub. 7.
Daca primul nivel al comunicarii se refera in principal la limbajul utilizat zilnic in scopul functionale,
immediate si pare legat de comunicarea orala, al doilea nivel mai profund, mai putin dependent de
context concrete se refera la deprinderea limbajului scris. Putem considera ca limbajul scris are o
pondere extrem de mare in societatea contemporana. Mediul in care se naste si creste copilul este si
el un factor important. Se stie ca inaintea inceperii scolii, copilul intelege semnificatia cuvantului
tiparit si de cele mai multe ori copii stiu sa scrie si chiar sa citeasca.
Cerintele sistemului de invatamant vazute si din perspectiva invatamantului prescolar ar putea fi,
realizarea ambiantei de invatare a grupelor si subgrupelor a.i oferta de cultura sa para evidenta,
trebuie cunoscuta gradul de familiarizare a copilului cu cuvantul scris, de aceea este nevoie sa
analizam 3 secvente:
1. Mediul fizic al copilului-existenta in casa a cartilor;
2. Relatia dintre copil si parinte, exista grija parintelor de a ii explica copilului, de a-l corecta, de
a-l indruma pe taramul limbajului scris;
3. Gradinita in sine-mediul de invatare, obiective urmarite, activitatile de predare invatare, in
acest context scopul principal urmarit este invatarea sau pregatirea citit scrisului, motivatia
fiind esentiala, crearea nevoii de a citi si scrie, dezvoltarea dorintei de a o face, cautarea de
carti. Un alt factor important in contextual gradinitei este comportamentul educatoarei
pentru care notam doua aspecte: comportamentul de sustinere si a maturizarii sociale a
copilului, comportamentul legat de activitatea de predare si de sprijinire a copilului in
invatare