Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
METODE TRADIŢIONALE
1
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
lecţiilor, în momentul activizării ideilor-ancoră, sau în partea finală a lor, când se realizează feed-
back-ul sau retenţia cunoştinţelor dobândite pe parcursul studierii unei teme.
Indiferent de forma pe care o îmbracă, conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii
generale indicate de cercetarea pedagogică:
să se sprijine, sistematic, pe fapte de limbă
să se ridice, obligatoriu, de la fapte la noţiuni, definiţii şi reguli generale, ceea ce
presupune ca elevii să fie puşi să observe, să compare, să descopere ceea ce e
comun şi ceea ce diferenţiază faptele, să formuleze concluzii şi să le ilustreze, în
fine, prin exemple noi
să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor, deci gândirea
să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare, ci să se urmărească logica
demersului cognitiv
Iată, spre exemplu, care ar putea fi întrebările care pot induce definiţia atributului adjectival:
Care sunt atributele exprimate prin adjectiv în textele dat? De ce îndeplinesc funcţia de atribut?
Cum se vor numi aceste atribute dacă sunt exprimate prin adjective? În ca caz pot sta atributele
exprimate prin adjective?
Întrebările trebuie să fie formulate clar şi precis, să nu existe întrebări prefabricate, să se acorde
suficient timp elevilor pentru formularea răspunsurilor, să nu se pună o altă întrebare până nu s-a
obţinut răspunsul la întrebarea formulată anterior, să se evite întrebările echivoce, profesorul nu
trebuie să răspundă în locul elevilor sau să repete fără rost răspunsurile acestora, să reformuleze
întrebarea în cazul în care nu obţine răspunsul scontat.
ANALIZA LINGVISTICĂ
Alături de conversaţie, analiza lingvistică este metoda principală de studiere a limbii în şcoală.
Felul analizei lingvistice este în funcţie de compartimentul limbii căruia i se aplică: fonetică,
lexicală, morfologică, sintactică, ortografică şi de punctuaţie, stilistică.
Ne vom rezuma în cele ce urmează doar la analiza sintactică.
Importanţa metodei este incontestabilă: pe lângă faptul că înlesneşte considerabil cunoaşterea de
către elevi a structurii limbii române, a legilor ei interne de organizare şi dezvoltare, ea le
dezvăluie multiple posibilităţi de exprimare ale limbii noastre, le cultivă propriile posibilităţi de
2
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
3
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
datorită folosirii incorecte a întrebării ce? pentru subiect. Pentru evitarea acestor confuzii,
subiectul va fi identificat cu ajutorul întrebării cine?.
Spre exemplu, în enunţul „Telefonul stă pe masă.” este greşit să întrebăm”ce face telefonul?” şi
„ce stă?”, întrucât verbul” a sta” desemnează o stare, nu o acţiune, iar
substantivul”telefonul”îndeplineşte funcţia sintactică de subiect, nu de complement direct.
ÎNVĂŢAREA PRIN DESCOPERIRE
Este o metodă de cercetare psiho-pedagogică şi didactică , elaborată temeinic în ultimele decenii
ale secolului al XX-lea, din necesitatea revitalizării învăţământului, mai precis din dorinţa
activizării autentice a procesului învăţării în şcoală. Este considerată o metodă didactică
modernă, cu toate că ea implică elemente întâlnite în metodica tradiţională(identificarea,
conversaţia euristică).
Învăţarea prin descoperire este o modalitate de a intra în posesia adevărurilor prin demersuri
proprii, în contact cu realităţile de conţinut. În procesul didactic, elevul observă, acţionează şi
meditează asupra existenţei, dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi semnificaţii despre
aceasta. Comparativ cu cunoaşterea prin tansmitere, învăţare riguros dirijată, bazată pe
intervenţiile altor persoane, cunoşterea prin descoperire se bazează pe forţa personală de
conoaştere, pe instrumentele de cunoaştere pe care le posedă fiecare, altfel spus, o cunoaştere
preponderent individuală, bazată prioritar pe autodirijare. Descoperirile de tip didactic sunt de
fapt nişte redescoperiri, pentru că elevii descoperă adevăruri deja cunoscute.
În funcţie de esenţa epistemologică a diverselor tipuri de cercetare, se disting mai multe tipuri de
descoperire:
o Descoperirea inductivă, care, în cazul studierii limbii, porneşte de la realitatea obiectivă a
materialului lingvistic şi ajunge la categorii, reguli
o Descoperirea deductivă, care porneşte de la categorii, reguli, şi ajunge la a le ilustra cu
aspecte concrete, operând cu raţionamente silogistice(ex.Toate numele de fiinţe sunt
dubstantive. Maria numeşte o fiinţă. Deci cuvântul Maria este un substantiv.)
o Descoperirea transductivă(analogică) operează cu raţionamente analogice. Din
asemănarea anumitor însuşiri a două obiecte se conchide probabilitatea asemănării celor
două obiecte.
4
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
În procesul însuşirii limbii române în şcoală, se utilizează toate cele trei feluri de cunoaştere prin
descoperire, dar mai frecvent descoperirea inductivă.
PROBLEMATIZAREA
Învăţarea prin rezolvare de situaţii-problemă e o variantă modernă a euristicii, reprezentând o
altă modalitate, mai complexă, de aplicare a teoriei învăţării prin descoperire.
Ca tehnică de instruire, problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar situaţii contradictorii, care
urmează a fi rezolvate prin gândire. „Esenţa acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur şi simplu concluziile finale ale ştiinţei, cunoştinţe gata elaborate, ci dezvăluie 73
elevilor embriologia adevărurilor; prin rezolvări de probleme, el conduce gândirea acestora spre
descoperirea adevărurilor, spre construcţia unor noi structuri mintale, „structuri ale realului”.Nu
trebuie confundată problema ca exerciţiu de aplicare a unor regului, cunoştinţe însuşite, cu
situaţia-problemă, care implică esenţa unor contradicţii între cunoştinţe ştiunte şi ceea ce nu e
cunoscut. O întrebare devine problemă când generează o nedumerire, o incertitudine, o nelinişte,
care alertează subiectul ca un conflict lăuntric, rezolvabil prin tatonări repetate, prin demonstraţii
şi argumentări raţionale. Sarcina, deloc uşoară, a profesorului, este aceea de a crea asemenea
situaţii conflictuale de cunoaştere, pentru ca învăţarea să devină astfel un experiment gândit.
Importanţa învăţării problematizante constă în faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează
spiritul de observaţie, reflecţia adâncă, capacitatea de a formula întrebări-problemă, de a elabora
ipoteze, puterea de analiză, de a găsi rezolvări ingenioase pe bază de raţionamente deductive, de
a generaliza, de a realiza transferul de cunoştinţe.
P.Goguelin 74distinge următoarele posibile etapte în rezolvarea unor situaţii-problemă:
definirea punctului de plecare şi a scopului urmărit
punerea problemei
organizarea informaţiei
transformarea informaţiei(pe cale inductivă, deductivă, analogică, intuitivă)
luarea deciziei(opţiunea pentru soluţie)
verificarea soluţiei şi a rezultatelor
5
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
DEMONSTRAŢIA
Este o metodă didactică frecvent folosită în practica didactică tradiţională. Întrucât utilizarea ei în
învăţământul tradiţional se înfăptuia în aşa fel încât ea nu reuşea să favorizeze, plenar,
întrebuinţarea datelor concrete, intuitive, într-o perspectivă euristică,( activizantă din perspectiva
elevilor), demonstraţia este supusă, în contextul modernizării tehnologiei didactice
contemporane, unui proces de renovare procedurală, pentru implicarea elevilor în acţiunea de
clarificare a unor fapte de limbă cu grad sporit de dificultate, pentru a înţelege resorturile
raţionale ale conţinutului lor.
Metoda demonstraţiei constă în folosirea unui şir de raţionamente logice însoţite de utilizarea
concomitentă a unor mijloace intuitive(scheme, planşe etc.), pentru a concretiza, vizual, relaţiile
abstracte din limbă. Deci metoda demonstraţiei confirmă, raţional şi totodată intuitiv, consistenţa
unor adevăruri, teze, teorii, uşurează executarea corectă aunor acţiuni( analiza, comparare,
sinteză, generalizare), precum şi formarea deprinderilor şi comportamentelor corespunzătoare.
Ea ajută elevul să pătrundă sensul structurii de bază a unor fenomene lingvistice, prin
conlucrarea celor două sisteme de semnalizare: al cuvintelor şi al imaginilor, le permite să se
ridice la nivelul unei activităţi euristice. Pentru a nu face din demonstraţie un instrument de
accentuare a descriptivismului şi a pasivismului în învăţământ, metoda trebuia să pună accentul
nu pe imprimarea pasivă a imaginilor schematice, ci pe implicarea elevilor în prelucrarea datelor
sensibile, în antrenarea acestora în demonstraţie, pentru a-i face să fie în măsură să sugereze
operaţiile cu ajutorul cărora se ajunge la elaborarea noţiunilor, să deplaseze accentul de pe
momentul perceptiv pe cel raţional.
6
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
Metoda demonstraţiei are câmp larg de utilizare în procesul didactic al înţelegerii specificului
fiecărei propoziţii secundare din cadrul frazei. Procedeul frecvent folosit este expansiunea şi
contragerea.
7
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
INSTRUIREA PROGRAMATĂ
8
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
Mai degrabă procedeu de lucru decât metodă didactică, instruirea programată 84 cuprinde o
înlănţuire de algoritmi, dar şi probleme de rezolvat prezentate preponderent în formă verbală,
dar şi cu includerea unor aspecte intuitive. Procedeul a fost „brevetat” de psihologul
american B.F.Skinner, imediat după 1950. el demonstrază că eficienţa învăţării este
determinată de organizarea condiţiilor de întărire în care învaţă elevii. Cu cât întărirea-
pozitivă sau negativă- unui răspuns dat de elev este mai operativă, cu atât feed-back-ul este
mai rapid şi elevul îşi va controla mai mult efortul prin confirmarea sau infirmarea unor
acţiuni.
Instruirea programată se bazează pe alcătuirea unor programe de învăţare, adică a unui
algoritm prestabilit, alcătuit din alternări de secvenţe informative cu momente rezolutive, cu
seturi suplimentare de cunoştinţe.(Eftenie, pag.85)
Se realizează printr-un set de principii, mai importante fiind: principiul paşilor mici şi al
progresului gradat, principiul răspunsului efectiv, principiul confirmării imediate a
răspunsului, principiul respectării ritmului individual de studiu, principiul reuşitei sau al
răspunsurilor corecte.
Mijloacele utilizate în instruirea programată sunt: fişele programate, manualele programate,
calculatoarele.
MUNCA CU MANUALUL ŞI ALTE CĂRŢI
Este o metodă didactică în cadrul căreiaînvăţarea are ca sursă esenţială şi ca instrument al
elevului cartea şcolară sau alte surse similare75 punându-se astfel bazele autoinstruirii şi
educaţiei permanente.
Lucrul cu manualul înlocuieşte momentele de expunere a profesorului. Este o metodă
complexă, deoarece selectează, combină şi dozează, în funcţie de temele tratate şi de
obiective, diferite alte metode. Profesorul are sarcina de a antrena elevii în efectuarea
operaţiilor cognitive şi comportamentale în ordinea stabilită de programa şcolară şi în
conformitate cu manualul.
Metoda îşi vădeşte utilitatea în condiţiile manualelor alternative.
Modul de folosire a manualului în învăţare începe cu practica lecturii individuale, prin
dirijare de către profesor, respectiv a lecturii explicative, a lecturii model, ajungându-se în
9
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
final la practica lecturii independente, inclusiv a lecturii critice, active. Între aceste două
tipuri de lectură, elevii trebuie îndrumaţi să-şi însuşească practicarea unor tehnici de lectură.
BRAINSTORMINGUL este un mod simplu şi eficient de a genera idei noi. La ora actuală
este cea mai răspândită metodă de stimulare a creativităţii în condiţiile activităţii în grup.
Şedinţele de brainstorming se fundamentează pe două principii care se materializează în
patru reguli 76:
A. cantitatea determină calitatea. Participanţii trebuie să emită cât mai multe idei. Cu cât ne vin
în minte mai multe idei, cu atât cresc şansele de a găsi ideile valoroase şi folositoare în
soluţionarea unor probleme. Asociaţia liberă de idei conduce la apariţia unor idei viabile,
inedite.
B. amânarea evaluării ideilor celorlalţi, aceasta dând posibilitatea fiecărui participant să emită
orice idee referitoare la problema în cauză, brainstormingul putând fi caracterizat ca o
metodă care nu tolerează nici un fel de critică. Regulile brainstormingului ce derivă din
aceste principii sunt:
stimularea unei producţii cât mai mari de idei
preluarea ideilor emise de alţii şi fructificarea lor prin ajustări succesive şi asociaţii libere
asemenea unei reacţii în lanţ
suspendarea oricărui gen de critică
manifestarea liberă a imaginaţiei
Brainstormingul se poate realiza în perechi sau în grup. Toate ideile produse se notează.Mânuită cu
profesionalism, abilitate, flexibilitate şi inspiraţie, este o metodă accesibilă, relativ simplă şi eficientă
de învăţare care stimulează creativitatea şi, pe această bază, dezvoltarea gândirii critice, constructive.
TEHNICA:GÂNDIŢI/LUCRAŢI ÎN PERECHI/ COMUNICAŢI
10
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
11
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
În fiecare rubrică apar ideile corespunzătoare, evidenţiindu-se foarte clar situaţia de plecare,
aspectele şi întrebările la care au dorit să găsească răspunsuri şi ceea ce au dobândit în urma
procesului de învăţare78.
TEHNICA CIORCHINELUI
Este o tehnică de predare-învăţare care încurajează elevii să gândească liber şi deschis.
Ciorchinele este un brainstorming necesar, prin care se stimulează evidenţierea legăturilor dintre
idei, o modalitate de a construi, de a relaiza asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale
ideilor.
Dincolo de acestea, ciorchinele este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile
cunoştinţe, credinţe şi convingeri, evidenţiind modul propriu al individului de a înţelege o anumită
temă, un anumit conţinut.
Tehnica realizării unui ciorchine presupune parcurgerea câtorva paşi79:
notarea unui cuvânt sau a unei propoziţii-nucleu în mijlocul tablei
notarea sintagmelor sau a cuvintelor care le vin în minte elevilor, în legătură cu
problema pusă în discuţie
legarea cuvintelor dau ideile produse de cuvântul iniţial prin trasarea unor linii care
reprezintă conexiunile dintre idei
notarea ideilor se va face într-un interval determinat
Reguli pentru utilizarea tehnicii ciorchinelui
1. Scrieţi tot ce vă trece prin minte referitor la problema pusă în discuţie
2. Nu judecaţi ideile propuse, ci doar notaţi-le
3. Nu vă opriţi până nu epuizaţi toate ideile care vă vin în minte sau până nu expiră
timpul alocat
4. Lăsaţi să apară cât mai multe şi mai variate conexiuni între idei, nu limitaţi nici
numărul ideilor, nici fluxul legăturilor dintre ele
Ciorchinele este o tehnică flexibilă care poate fi utilizată atât individual cât şi ca activitate de grup.
Când se aplică individual, tema pusă în discuţie trebuie să fie familiară elevilor. Folosită în grup,
12
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
13
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
Să pună un minus acolo unde informaţia citită este diferită sau contrazice ceea ce
ştiau sau credeau că ştiu
Să pună un plus în cazul în care informaţia este nouă pentru ei
Să pună semnul întrebării în dreptul ideilor care li se par confuze, sau în cazul în care
doresc să ştie mai multe despre un anumit lucru sau aspect
Pe măsură ce elevii au înaintat în citirea textului pe marginea lui au apărut aceste patru semne, în
funcţie de nivelul cunoştinţelor şi de gradul înţelegerii acestora. Aceste semne relevă o anumită
relaţie a cititorului cu textul.
În funcţie de vârstă şi de nivelul intelectual al elevilor, numărul semnelor poate fi mai mic. După
terminarea lecturării textului, urmează o scurtă pauză pentru a da posibilitatea elevilor să reflecteze
puţin asupra a ceea ce au citit. Revin apoi la lista de idei realizată înainte de a citi textul şi discută
în perechi despre ce şi cât dintre cunoştinţele şi convingerile fiecăruia s-au confirmat, comparând
lista de idei proprii cu textul citit şi adonotat. Pentru monitorizarea ideilor şi agradului de
înţelegere a acestora, este utilă realizarea unui tabel cu patru coloane corespunzătoare celor patru
categorii de semne utilizate.
Discuţia în grup a conţinutului de idei a textului prin raportarea lor la ideile iniţiale notate pe tablă
relevă câştigul de informaţie lămuritoare şi, eventual, aspectele încă neelucidate pentru a căror
clarificare este necesară consultarea altor suse de informare.
Discuţia finală poate fi una plăcută şi interesantă, mai alse dacă apar noi întrebări sau dezacordul
dintre participanţi persistă. Întregul proces aferent acestei metode este unul de durată, în funvţie de
mărimea şi de dificultatea textului, angajând elevii într-un efort de gândire şi înţelegere autentic,
cu efecte formative asupra personalităţii lor.
SINELG este o metodă utilă pentru realizarea unei învăţări eficiente şi durabile, bazate pe
implicarea activă în lecturarea unui text, pe monitorizarea propriei înţelegeri a conţinutului de idei
al acestuia.
Se utilizează preponderent în faza de realizare a sensului. Angajarea activă şi implicarea elevilor în
maximizarea înţelegerii sporeşte eficienţa învăţării, asigurându-i durabilitatea.
14
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
METODA MOZAIC
Este o metodă prin care se promovează învăţarea prin colaborare şi cooperare între elevi.acestă
tehnică de predare-învăţare presupune parcurgerea următorilor paşi81:
1. construirea grupurilor de lucru iniţiale. Clasa de elevi se împarte în grupuri de câte 4-
5 elevi. Se utilizează diverse criterii de grupare a elevilor. Unul dintre acestea poate fi
următorul: elevii numără de la 1 la 5, astfel încât fiecare elev să aibă un număr cuprins
între 1 şi 5.
2. Profesorul împarte textul pe care îl vor studia în tot atâtea părţi câte grupuri au fost
constituite iniţial.
3. Se constituie grupurile de „experţi” şi se trece la rezolvarea sarcinilor de lucru. Elevii
cu numărul 1 vor forma un grup, cei cu numărul 2 alt grup şamd.
Fiecare grup de experţi are sarcina de a studia o anumită parte din text, repartizată de profesor.
Elevii din fiecare grup trebuie să discute mai întâi conţinutul de idei al părţii din text care le
revine, s-o înţeleagă cât mai bine şi mai adecvat pentru a fi capabili ca, ulterior, sa o predea
celorlalţi colegi. Ei hotărăsc împreună, prin discuţii, dezbateri, care sunt ideile principale ale
textului studiat şi cum vor proceda pentru a le preda colegiloe astfel încât aceştia să înţeleagă cât
mai bine.
4. Revenirea elevilor în grupurile iniţiale şi predarea conţinutului pregătit celorlalţi
colegi. Prin predarea reciprocă se realizează cea mai bună învăţare a unui conţinut
informaţional. La sfârşitul lecţiei fiecare elev trebuie să stăpânească conţinutul
întregului text şi nu doar a părţii la învăţarea căreia a participat ca expert.
Când se realizează predarea reciprocă, elevii pot cere expertului lămuriri suplimentare în legătură
cu fragmentul pus în discuţie. Dacă mai există nelămuriri şi neclarităţi, cei în cauză pot adresa
întrebări şi celorlalţi experţi din grup. Dacă persistă anumite dubii referitoare la o problemă,
acestea trebuie cercetate până la lămurirea lor adecvată.
Profesorul monitorizează predarea, asigurându-se că informaţia este transmisă şi asimilată corect.
Dacă elevii se împotmolesc, profesorul îi ajută să depăşească situaţia.
15
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
GHIDURILE STUDIU/ÎNVĂŢARE
Este o modalitate de autoinstruire, de învăţare independentă, semidirijată.
Acesta peresupune ghidarea învăţării elevilor cu ajutorul unui set de întrebări care le orientează
atenţia şi îi determină să se concentreze asupra unor aspecte ale conţinututlui informaţional82.
Tehnica învăţării ghidate presupune următoarele:
Citirea de către elevi a unui text cu u anumit conţinut ştiinţific, literar
Orientarea lecturii cu ajutorul unor întrebări date elevilor pe o fişă ale căror
răspunsuri se găsesc în conţinututl textului. Întrebările oferite de profesor nu
trebuie să aibă un caracter prefabricat, ci răspunsul trebuie să fie descoperit de
către elev prin studierea atentă a textului şi prin activităţi de gândire/reflecţie
individuală sau în grup.
Învăţarea ghidată este eficientă când:
Ajută elevii să urmărească anumite modele de gândire, sesizând idei pe care altfel
nu le-ar fi depistat
Invită la efectiarea unor operaţii de analiză, comparare şi evaluare, a unor operaţii
de gândire critică înţeleasă ca gândire de tip superior
Setul de întebări consituie puncte de plecare pentru discuţii/dezbateri sau pentru
realizarea unor răspunsuri scrise, comentarii, eseuri, etc
Întrebările oferite drept ghid în învăţare trebuie să solicite atât cunoştinţe factuale
cât şi realizarea unor operaţii de gândire critică, de reflecţie personală asupra
faptelor sau evenimentelor prezentate.
După studierea textului, elevii pot avea puncte de vedere diferite referitoare chiar la una şi
aceeaşi problemă, pentru a evita confuziile şi/sau interpretările greşite şi nu pentru a îngrădi
creativitatea şi contribuţia personală ale fiecărui elev, uneori învăţarea trebuie să fie realizată pe
baza unor ghiduri de studiu revizuite.
16
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
Prin acesta se evidenţiază aspectele esenţiale şi demne de reţinut din textul studiat pe care uneori
elevii nu le sesizează cu suficientă claritate şi pregnanţă. Revizuirea unor ghiduri de studiu şi
(re)utilizarea lor în învăţare conferă un plus de rigoare, coerenţă şi sistematizare în acţiunea
educaţională, instructiv-formativă.
Acestă tehnică se utilizează în etapa de realizare a sensului, asigurând posibilitatea însuşirii unor
modele interpretative ale unui text precum şi ocazia exprimării unor puncte de vedere personale
referitoare la acesta.
PREDAREA RECIPROCĂ
Este cunoscut faptul că predarea este cea mai eficientă modalitate de învăţare.
Unii autori au arătat că atunci când elevii sunt puşi să joace rolul profesorilor, ei au posibilitatea
de a învăţa ceea ce credeau că ştiu. Când elevii predau celorlaţi, ei îşi exersează şi îşi dezvoltă
modul propriu de aranjare a strategiilor de predare. Dacă aceste strategii conduc la succes,
motivaţia elevilor creşte proporţional, contribiund la realizarea unei învăţări autentice, eficiente.
Predarea reciprocă se poate realiza în grupuri de patru până la şapte membri şi constă în
parcurgerea următoarelor etape83:
a) Toţi participanţii au câte un exemplar cu acelşi text. Ei îşi distribuie sarcinile,
textul urmând a fi împărţit în atâtea părţi câţi membri sunt.
b) Toţi elevii citesc primul paragraf, iar unul dintre ei, desemnat conform
discuţiei anterioare, rezumă conţinutul.
c) Acesta va pune apoi o întrebare despre conţinutul textului, solicitându-i pe
ceilalţi să răspundă.
d) Elevul care „predă” clarifică unele lucruri care sunt neclare pentru ceilalţi
colegi, la solicitarea acestora sau din proprie iniţiativă.
e) Împreună, elevii fac predicţii vizând conţinutul paragrafului următor, pe care îl
vor citi, toţi, în continuare, şi care va fi predat de către cel care a fost desemnat
anterior.
Se procedează la fel până la terminarea întregului text.
17
Universitatea din Pitesti
Facultatea de Științe ale Educației, Sociale și Psihologice
Pedagogia Învățământului Primar și preșcolar
Filiala Câmpulung, anul I, semestrul II
Pentru a uşura activitatea de predare reciprocă, realizată de elevi, este util ca acestora să li se
ofere un „ghid” cu paşii care trebuie urmaţi. Acesta ar putea conţine următoarele prescripţii,
pentru fiecare elev:
Rezumă ceea ce ai citit
Pune o întrebare celorlalţi colegi referitoare la conţinutul paragrafului, cu scopul
de a-l lămuri şi a-l aprofunda
Clarifică unele aspecte care par mai dificil de înţeles
Anticipează ce se va întâmpla în paragraful următor
Pentru studierea şi predarea următorului paragraf se procedează la fel, parcurgând aceleaşi etape.
Actorul este un elev care îşi asumă rolul de profesor.
Această tehnică permite tututror elevilor să experimenteze rolul de profesor, călăuzindu-i pe
ceilalţi în studierea şi asimilarea unui text. elevilor li se creează ocazia de a se transpune empatic
în postura de profesor, situaţia în care înţeleg cel mai bine modul de gândire, rolul şi sarcinile
acestuia.
Punerea elevilor în postura de profesor diminuează distanţa profesor-elev, creând un climat
educaţional mult mai favorabil învăţării.
18