Prevenția primară

Prevenția se refera la orice tip de activitate care contribuie la menținerea stării de

sănătate, reducerea morbidității (îmbolnăvirii) si mortalității printr-o anumită
afecțiune.
Prevenția primară se referă la evitarea apariției bolii prin masuri de promovare a
sănătății si combatere a factorilor de risc.
În cazul pacienților întâlniți în spital pe parcursul practicii, am observat diverse
metode prin care pacienții ar fi putut împiedica sau întârzia afecțiunile cu care s-au
prezentat la internare sau le aveau cu mult înainte de internare.
Ciroza hepatica etanolică, caz întâlnit in clinica, poate fi prevenita prin reducerea
consumului de alcool si chiar prin abstinența de la alcool.
Cancerul de plămâni, boala grava care afectează din ce în ce mai mulți oameni,
poate fi evitat prin eliminarea fumatului din viața de zi cu zi a pacientului.
Alte tipuri de cancere care se dezvoltă pe baza expunerii la anumiți compuși
chimici la locul de muncă pot fi evitate prin utilizarea unui echipament
corespunzător la serviciu sau, dacă nu este posibil, evitarea cat mai mult a
contactului direct dintre mediu și organism.
 Prevenția secundară

Prevenția se refera la orice tip de activitate care contribuie la menținerea stării de

sănătate, reducerea morbidității (îmbolnăvirii) si mortalității printr-o anumită
afecțiune.
Prevenția secundară presupune detecția precoce a bolii sau reducerea progresiei
bolii. În acest tip de prevenție vorbim despre teste screening care sunt recomandate
să se facă de către populația întreagă, cu precădere de persoanele care au un istoric
familial cu bolnavi.
Metodele de screening sunt larg folosite în medicina oncologică precum și în
perioada de sarcină.
Prin aceste metode se pot determina bolile în stadiile incipiente, rata vindecării
fiind mult mai mare, iar procentul morbidității scade accentuat atunci când boala
este detectată cât mai devreme.
 Prevenția terțiară

Prevenția se refera la orice tip de activitate care contribuie la menținerea stării de

sănătate, reducerea morbidității (îmbolnăvirii) si mortalității printr-o anumită
afecțiune.
Prevenția terțiară înseamnă reducerea impactului negativ al bolii asupra
organismului si prevenirea complicațiilor.
Aceste lucruri sunt realizate, majoritar, în timpul perioadelor de internare din
spitale, deoarece în aceste perioade pacienții sunt sub observația medicilor, iar
stilul de viață nu prezintă aici un impediment în realizarea tratamentului.
O parte din pacienți, atunci când sunt externați, fie renunță la a mai lua medicația
prescrisă la puțin timp după externare, fie se întorc la viciile lor care sunt în
neconcordanță cu boala de care suferă. De aceea, cea mai bună prevenție terțiară se
desfășoară în timpul spitalizării.
Boala este ținută sub control prin medicamentele administrate, terapiile introduse
de medic și astfel, într-un mediu sanitar, complicațiile bolii pot fi ușor evitate, iar
impactul negativ al bolii se diminuă accentuat.