Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Definiţie
1.A. Astmul bronşic se caracterizează, din punct de vedere clinic, prin accese de dispnee paroxistică
expiratorie provocate de obstrucţia bronhiilor prin bronhospasm.
1.B. Astmul bronşic este o boală caracterizată prin reducerea generalizată, variabilă şi reversibilă a calibrului
bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie şi raluri sibilante.
1
Principalele volume pulmonare
2. Culegere de date
Circumstanţe de apariţie:
contact cu alergeni ( astm extrinsec)
infecţii ( astm intrinsec )
b. Factori favorizanţi:
- factori climaterici / expunere la umezeală, frig, ceață;
2
- trecerea bruscă de la aer cald la aer rece;
- factori neuropsihici / emoţii, stări conflictuale, traumatisme psihice, etc.
- alergeni (produse alimentare ca lapte , ouă, carne, praful, părul, fulgi, pene fungi, medicamente ca acid
acetilsalicilic, peniciline, antiinflamatoare nesteroidiene, detergent, spay-uri, coloranţi);
- mediatori chimici;
- factori hormonali;
- factori infecţioşi;
- profesia;
- suprasolicitarea la efort: sport de performanţă, ascensiuni montane, activităţi subacvatice, etc
- terenul genetic.
- bradipnee;
- ortopnee (=dificultate de a respira în poziţie culcată, bolnavul fiind obligat să rămână în poziţie şezândă
sau în picioare, în poziţie dreaptă.);
- hipersecreţie bronşică;
- transpiraţii;
- prurit;
- jugulare turgescente;
- ochi injectaţi;
- nelinişte.
- tiraj;
- cianoza;
- transpiraţii abundente;
3
- imposibilitatea de a vorbi;
- tahicardie;
- hipertensiune arterială.
e. Examene paraclinice:
- probe ventilatorii/ volum rezidual (crescut), V.E.M.S. , C.P (scăzute);
- hemoleucograma (eozinofilie);
- electrocardiograma;
- gazometrie sanguină.
3. Probleme de dependenţă:
- alterarea respiraţiei/respiraţie ineficientă;
- anxietate;
- deficit de autoîngrijire;
- alterarea somnului;
- disconfort;
- intoleranţă la efort;
- alterarea comunicării.
4. Obiective de îngrijire:
- ameliorarea respiraţiei/ menţinerea funcţiei respiratorii optime;
- reducerea anxietăţii;
- prevenirea complicaţiilor;
4
5. Intervenţii:
Bibliografie:
Titircă L., „Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,
2008, pag 40-42:
Titircă L., „Urgenţe medico-chirurgicale - Sinteze”, Editura Medicală, Bucureşti, 2008, pag 25-29;
Borundel C., „Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag 284-289;
Chiru F., Simion S.,Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru asistentele medicale”,
Editura RCR Print, Bucureşti, 2012, pag 26-32.
Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura Cison,
Bucureşti, 2011, pag 117-125
5
2. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ ULCEROASĂ
1. Definiţie
Boala ulceroasă este o ulceraţie cu sediul pe stomac (pe mică, pe marea curbura, antrul piloric), pe
partea inferioară a esofagului sau pe duoden.
Boala ulceroasã este o boală caracterizată prin apariţia unei ulceraţii cu sediul pe stomac (pe mic a, pe
marea curbura, antrul piloric), pe partea inferioarã a esofagului, porţiunea superioară a duodenului sau
ansa anastomotică a stomacului operat.
Ulceraţia e favorizată de secreţia gastrică crescută de HCl şi de infecţia cu Helicobacter pylori.
Localizarea ulcerului pe duoden este mai frecventă decât localizarea gastrică.
6
7
2. Culegere de date
a. Circumstanţe de apariţie:
- persoane cu orar neregulat de alimentaţie, exces de condimente, alcool, tutun;
- persoane cu teren ereditar;
- persoane cu stres fizic şi psihic;
- persoane cu tratamente cronice cu aspirină, corticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene;
- frecvenţa mai mare la bărbaţi;
- incidentă maximă între 55-60 ani, pentru localizarea gastrică.
c. Complicaţii : hemoragie digestivă superioară ( hematemeza şi/ sau melena ), perforaţie, stenoza
pilorică, malignizare ( îndeosebi pentru ulcerul gastric ).
d. Investigaţii:
- examenul sucului gastric,
- examenul radiologic baritat,
- endoscopia digestiva superioara /esofagoscopia/ gastroscopia / duodenoscopia .
3. Probleme de dependenţa:
- disconfort abdominal;
- alimentaţie inadecvată prin deficit ;
- deficit de volum lichidian;
- anxietate;
- risc de complicaţii.
4. Obiective de îngrijire:
- pacientul să prezinte stare de confort fizic şi psihic;
- să se prelungească perioadele de remisiune;
- pacientul să se alimenteze corespunzător perioadei de evoluţie a bolii, nevoilor sale calitative şi cantitative;
- să se prevină apariţia complicaţiilor pacientului.
9
5. Intervenţii
Asistenta medicală:
- asigură repausul fizic şi psihic al pacientului (12-14 ore/zi repaus la pat, repaus obligatoriu postprandial în
perioada dureroasă);
- asigură dieta de protecţie gastrică individualizată (regimul alimentar) în funcţie de fazele evolutive ale bolii
(5-7 mese pe zi).
În perioada dureroasă – supe de zarzavat strecurate, lapte îndoit cu ceai, supă cremă de zarzavat, piure de
zarzavat, sufleuri, soteuri, brânză de vaci, pâine veche, făinoase fierte în lapte şi apoi carne fiartă de pasăre
sau vită.
În perioada de acalmie sunt permise: laptele dulce, făinoase fierte în lapte, ou fiert moale sau sub formă de
ochi românesc, carne de vită sau pasăre fiartă sau la grătar, pâine veche de o zi, supe de zarzavat, legume sub
formă de piureuri, sufleuri, biscuiţi, prăjituri de casă, fructe coapte.
Alimente interzise: laptele bătut, iaurtul, carnea grasă, legume tari (varză, castraveţi, fasole), pâinea neagră,
cafeaua, ciocolată, supele de carne, sosuri cu prăjeli, alimente reci sau fierbinţi.
- pregăteşte pacientul fizic şi psihic pentru explorări funcţionale şi îl îngrijeşte după examinare (examenul
radiologic cu sulfat de bariu, fibroscopie esogastroduodenală cu biopsie, chimism gastric, proba Adler);
- supraveghează pulsul, TA, respiraţia, temperatura, semnele de deshidratare, scaunul, greutatea corporală şi
le notează în foaia de observaţie;
- face bilanţul zilnic intre lichidele ingerate şi cele excretate;
- recoltează probe biologice pentru examene de laborator;
- pregăteşte pacientul preoperator, când se impune necesitatea intervenţiei chirurgicale;
- administrează medicaţia prescrisă respectând ritmul şi modul de administrare : medicaţia antisecretoare
înaintea meselor, medicaţia antiacidă şi alcalinizantala 1-2 ore după mese; pentru a evita recidivele este
necesară eradicarea germenului Helicobacter pylori prin administrarea antibioticelor prescrise .
- educa pacientul pentru a recunoaşte semnele complicaţiilor (scaunul melenic, caracterul durerii în caz de
perforaţie , vărsăturile alimentare cu conţinut vechi în caz de stenoza pilorică).
- educa pacientul pentru a respecta alimentaţia recomandată şi a renunţa la obiceiurile dăunătoare (alcool,
tutun).
Bibliografie:
Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţi medicali, L Titircă, Editura Viaţa Medicală
Romanesca, pag 80-82.
Borundel C., „Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag 457- 459.
10
3. ÎNGRIJIREA COPILULUI CU BRONHOPNEUMONIE
1. Definiţie
Bronhopneumonia – este o afecţiune pulmonară acută, gravă, întâlnită de regulă până la vârsta de 3 ani,
caracterizată prin apariţia de multiple focare de condensare, centrate pe câte o bronhie lobulară şi, cel mai
adesea, prezente în ambii plămâni.
11
2. Etiologie
Cauza determinanta → infecţia aerogenă sau hematogenă cu pneumococ( Streptococcus pneumoniae),
haemophilus influenzae, Klebsiella pneumoniae, mai rar cu alţi germeni bacterieni.
Cauze favorizante → sezonul rece, vârsta mică, rezistenţa scăzută la infecţii prin stare de denutriţie, deficite
imune.
3. Simptomatologie:
- debut brusc în plină stare de sănătate sau ca urmare a unei infecţii acute de cai aeriene superioare;
- febră ridicată ce poate adesea depăşi 40°;
- dispnee marcată însoţită de polipnee, geamăt expirator, bătăi ale aripilor nazale care ritmează mişcările
respiratorii;
- tiraj intercostal cu mişcări ritmice „în piston” ale capului, ritmând mişcările respiratorii;
- tuse moniliformă, obositoare;
- cianoză perioronazală;
12
- stare generală profund alterată;
- reactivitate scăzută;
- privire anxioasă;
- facies suferind;
- în forme grave - comă hipoxică;
- anorexie (refuză sân sau biberon);
- semne de insuficienţă cardiacă → tahicardie extremă, jugulare turgescente, edeme periferice şi la faţă,
hepatomegalie;
- diaree însoţită de vărsături.
4. Examinări paraclinice:
- examen radiologic pulmonar;
- HLG evidenţiază anemie intrainfecţioasă, leucocitoză crescută şi neutrofilie;
- gazometria sanguină evidenţiază scăderea saturaţiei de O 2, creşterea PaCO2 şi acidoză respiratorie;
- examen bacteriologic din secreţia traheală şi antibiogramă;
· Asigurarea unui regim de viaţă echilibrat cu respectarea orelor de somn, baie, alimentaţie în funcţie de
vârstă;
· Pregătirea copilului pentru intervenţii şi tratamente:
13
Ø Explicarea tehnicilor pe înţelesul copilului;
Ø Manevrarea de către copil a anumitor aparate şi instrumente (fără a exista pericolul desterilizării) şi
utilizarea acestora ca pe o jucărie;
Ø Evitarea măsurilor de constrângere;
Ø Felicitarea şi recompensarea copilului pentru comportamentul din timpul intervenţiei.
· Permiterea punerii în practică a abilitaţilor dobândite: mers, îmbrăcat, dezbrăcat, alimentat singur (în
măsura permisă de boala şi sub supraveghere);
· Oferirea de activităţi de destindere utilizând materialele care pot fii aduse de părinţi: jucării, cărţi, casete
audio cu muzică sau povesti, casete video cu desene animate;
· Încurajarea comunicării cu ceilalţi copii din salon;
· Prevenirea accidentelor:
Ø Nu se vor lăsa medicamente la îndemâna copiilor;
Ø Verificarea temperaturii alimentelor şi lichidelor ce urmează a fii oferite;
14
Ø Supravegherea atentă;
Ø Trierea jucăriilor;
Ø Educaţia mamei privind îngrijirile ulterioare la domiciliu.
Bibliografie:
1.Puericultură şi pediatrie – Îndreptar pentru asistenţii medicali, Colecţia Fundeni, Ed. RCR, Bucureşti 2004 –
Prof. Dr. Crin Marcean, Dr. Vladimir Mihăilescu, pag. 237- 239 şi pag. 248 – 250.
2.Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţi medicali, Ed. Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti, 1998 – sub redacţia Lucreţia Titircă, pag. 251-252.
1. Definiţie
Hipertensiunea arterială este un sindrom caracterizat prin creşterea presiunii arteriale (sistolice sau diastolice)
peste valorile normale (139/89 mm Hg).
15
După Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) se considera valori normale pentru presiunea
maximă 110 – 139 mmHg , interpretate în raport cu vârsta, sexul şi greutatea pacientului , iar pentru cea
minimă 65 - 89mmHg.
*Dacă există valori din clase diferite ale TA sistolice şi diastolice se ia în considerare categoria cea mai
mare. După WHO-ISN 1999
TA min = TA max/2 + 10 mm Hg sau ( 1 cm Hg)
2. Culegerea datelor
a. Circumstanţe de apariţie :
- fără cauze directe (HTA esenţială);
- secundară unei afecţiuni renale , endocrine , cardiovasculare , neurologice (HTA secundară).
b. Factori de risc :
- stresul psihic/excitanţi din sfera psiho-emotională;
- fumatul;
- obezitatea;
- sedentarismul;
- moştenirea genetică (ereditatea);
- alimentaţia bogată în sare.
c. Persoane cu risc:
- cei cu responsabilităţi sociale crescute;
- cei cu regim de viaţă dezechilibrat;
- cei cu comportament agresiv, hipercompetitiv.
d. Manifestării de dependenţă (semne şi simptome)- sunt diferenţiate în funcţie de stadiul HTA:
· creşterea moderată a valorilor T.A.tranzitorie;
· cefalee:
- frecvent dimineaţa ( caracter matinal);
16
- cu localizare occipitală sau fronto-occipitală;
- cu caracter pulsatil;
· ameţeli/ vertij;
· semne care apar la examenul arterelor : artere sinuoase şi rigide, puls bine bătut;
· vedere înceţoşată;
· oboseală fizică;
· astenie;
· modificări de caracter;
· insomnia;
· durere precordială;
· palpitaţii;
· Examenul sângelui (hematocritul, creatinina, uree sanguină , potasiu seric, glicemie, colesterol, acid uric
şi trigliceride);
· Examenul fundului de ochi (oftalmoscopia);
· Radiografia toracică;
· Ecografia cardiacă;
· Electrocardiograma;
17
· scăderea debitului cardiac legată de scăderea forţei de contracţie a ventriculului stâng (insuficientă
ventriculară stânga);
· alterarea perfuziei tisulare legată de scăderea debitului cardiac;
· intoleranta (scăderea toleranţei) la activitate sau la efort fizic legată de slăbiciune, oboseala;
· potenţial de complicaţii;
4. Obiective :
Vizează:
- scăderea valorilor TA în limite acceptabile;
- asigurarea confortului fizic şi psihic;
- prevenirea accidentelor;
- menţinerea unei circulaţii adecvate;
- creşterea abilităţii de a comunica;
- redobândirea tolerantei la efort;
- satisfacerea nevoilor fundamentale;
- prevenirea complicaţiilor.
5. Intervenţii :
- asigurarea condiţiilor de confort şi siguranţă;
- asigurarea repausului fizic şi psihic;
- combaterea factorilor de risc;
- măsurarea şi înregistrarea funcţiilor vitale:T.A.,puls, respiraţie,etc ;
- pregătirea fizică şi psihică a pacientului pentru investigaţii;
- recoltarea produselor biologice pentru examene de laborator;
- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale;
- supravegherea bolnavului (funcţii vitale, stare generală, comportament, apariţia unor complicaţii);
- administrarea tratamentului medicamentos prescris şi urmărirea efectului acestuia;
- efectuarea bilanţului hidric (intrări - ieşiri ) pentru prevenirea depleţiei de potasiu;
- asigurarea unei alimentaţii echilibrate ţinând cont şi de afecţiunile existente :
- hipocaloric - în obezitate;
- hipolipidic - în ateroscleroza ;
- reducerea aportului de sodiu ;
18
- administrarea lichidelor fracţionat pentru a evita creşterea bruscă a T.A.;
- educaţia pacientului:
- regim de viaţă echilibrat (alterarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus );
- evitarea stresului psihic (stări conflictuale, surmenaj intelectual);
- suprimarea fumatului;
- combaterea obezităţii ;
- recomandarea exerciţiilor fizice, plimbărilor ;
- alimentaţie echilibrată;
- control periodic.
Bibliografie:
Titircă L., „Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,
2008, pag 60-62.
Borundel C., „Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag 404-412;
Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura Cison, Bucureşti, 2011,
pag 28-33, 74, 217-218, 234-235.
1. Definiţie
19
1.A Infarctul miocardic acut (IMA) se caracterizează prin necroza miocardică ( pe o suprafaţă mai mult
sau mai puţin extinsă ) determinată de o obstrucţie coronariană prin tromboza.(Titircă)
1.B. Infarctul miocardic acut (IMA) este un sindrom clinic provocat de necroza ischemică a unei porţiuni din
miocardic, determinată de obstruarea bruscă a unei artere coronare.( Borundel)
2.Culegere de date
a.Circumstanţe de apariţie:
Cauza determinanta: ateroscleroza coronariană.
Factori declanşatori şi de risc: infecţii acute ale tractului respirator, intervenţii chirurgicale ca disecţiile
coronariene pentru angioplastie coronariană, folosirea de contraceptive asociate cu consumul de alcool,
droguri, mese copioase, efort fizic intens, expunere la frig, stres psihosocial, anxietate, tensiune nervoasă,
factori meteorologici, şoc hipovolemic, dislipidemii, consumul în exces de alcool, tutun, obezitate,
sedentarism, diabet zaharat , HTA, stenoza congenitală coronariana, leziuni valvulare, factorul genetic.
20
- este descrisă:
- ca o senzaţie de constricţie sau „ în gheara”;
- o senzaţie de presiune sau ca un corset de fier care împiedică respiraţia;
- uneori ca simpla jena retrosternala, o senzaţie de arsură, de greutate sau apăsare suportabilă;
- şocul „inexplicabil”, edemul pulmonar, insuficienta cardiacă rapid progresivă, tulburări de ritm - atrag
atenţia asupra unui infarct miocardic acut chiar în absenţa durerii;
- debutul atipic este frecvent îndeosebi la vârstnici;
- debutul nedureros însoţit de semnele şi simptomele enumerate mai sus, poate duce la deces.
c. Examinări complementare:
- electrocardiograma,
21
- examinări de laborator: sânge: VSH (crescută), fibrinogen (crescut), TGO (crescută),
hemoleucograma( arata leucocitoza), CPK- creatinfosfokinaza (crescută), LDH- lactodehidrogenaza,
M.B. (= mioglobina plasmatică), glicemie ( crescută), PCR (= proteina C reactiva);
- radiografie toracică;
- ecografie;
- coronarografie/ angiografie;
- RMN- rezonanţa magnetică nucleară;
- ventriculografie radioizotopică;
- cateterism cardiac.
- potenţial de complicaţii.
4. Obiectivele de îngrijire
Vizează:
- calmarea durerii,
- combaterea anxietăţii,
- menţinerea unei circulaţii optime,
- prevenirea complicaţiilor imediate şi tardive ( retrombozarea, etc),
- limitarea extinderii necrozei,
- satisfacerea nevoilor fundamentale;
- recuperare socio-profesională.
22
5. Intervenţiile asistenţei medicale:
Îngrijirea acestor categorii de bolnavi constituie o urgenţă medicală.
→ Conduita de urgenţă
În faza de prespitalizare (intervalul de la debutul infarctului miocardic şi până la momentul sosirii bolnavului
în spital):
1. Prevenirea morţii subite:
- aşezarea bolnavului în decubit dorsal;
- interzicerea oricărei mişcări;
- psihoterapie.
2. Preîntâmpinarea altor complicaţii:
- administrarea medicaţiei indicate de medic;
- monitorizarea funcţiilor vitale;
- menţinerea permeabilităţii căilor aeriene;
- oxigenoterapie.
3. Scurtarea timpului până la internarea în spital: transportul de urgenţă într-o unitate spitalicească cu
autosanitare (dotate cu aparatură de monitorizare, defibrilare şi reanimare), obligatoriu cu targa şi însoţite de
cadre medicale.
Bolnavii cu infarct miocardic sunt internaţi de urgenţă în secţiile de terapie coronariană a secţiei de
cardiologie care este organizată pentru urgenţele cardio-vasculare şi reanimare. Secţiile de terapie coronariană
sunt dotate cu personal medical calificat în asemenea urgenţe precum şi cu aparatura de specialitate.
23
4. Recoltarea probelor de laborator:
→ Se va recolta sânge pentru examene de laborator.
5. Prevenirea complicaţiilor tromboembolice:
- se administrează anticoagulante: Heparină → sub controlul timpului de coagulare; apoi Trombostop sau alte
anticoagulante pe cale orală – în funcţie de timpul Quick (indice de protrombină).
6. Preîntâmpinarea hiperexcitabilităţii miocardice.
7. Administrarea medicaţiei prescrise de medic cu punctualitate pentru a evita emoţiile, la pat, în poziţie
orizontală;
- abord venos periferic;
.Alimentaţia bolnavului:
→ Mesele vor fi fracţionate (5-6 pe zi) pentru a evita consumul de cantităţi mari de alimente la o masă.
→ La început se face alimentaţie pasivă la pat, treptat trecând la alimentaţie activă. După mobilizarea
bolnavului, se poate servi masa în sala de mese.
→ Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. În primele zile se dă o alimentaţie lichidă administrata
lent cu linguriţa, pireuri, ceaiuri, compot, supe, lapte, sucuri de fructe, ouă moi, evitând alimentele care
produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal.
→ Se interzice fumatul.
9. Urmărirea evacuărilor de urină şi scaun:
→ Bolnavul imobilizat va fi servit la pat cu urinar şi bazinet la nivelul lui – pentru a nu necesita efort
suplimentar.
→ Constipaţia se combate prin regim alimentar specific, lichide administrate fracţionat, laxative numai la
indicaţia medicului său clisme uleioase.
→ Diureza şi scaunul se notează în foaia de temperatură.
10. Igiena bolnavului:
→ Baie generală sau parţială la pat până la mobilizarea bolnavului – fără a-l obosi şi fără a-l ridica.
11. Mobilizarea bolnavului:
→ Repausul absolut la pat: în primele 48 de ore - repaus total, apoi se permit mişcări active a membrelor
superioare şi amplitudine redusă a membrelor inferioare, nefiind permisă mobilizarea toracelui pentru
schimbarea poziţiilor de decubit fără ajutor şi supraveghere medicală în acesta perioadă; la sfârşitul primei
săptămâni mişcările active cresc în intensitate în funcţie de evoluţia bolii.
→ Durata imobilizării este stabilită de medic.
→ Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începând chiar din primele zile se pot face mişcări
pasive ale degetelor de la mâini şi de la picioare.
→ Treptat se permite schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale membrelor.
→ Mobilizarea se face progresiv – şezut în pat, la marginea patului, aşezarea în fotoliu, ridicarea în picioare
– sub control pulsului şi al tensiunii arteriale, primii paşi numai în prezenţa medicului.
12. Crearea unui mediu psihologic favorabil:
→ Se vor evita discuţiile cu voce tare, chemările la telefon.
24
→ Nu se va permite vizitarea în grup.
→ Se evită vizitele lungi.
→ Nu se comunică veşti neplăcute.
→ Se va facilita contactul cu bolnavii reabilitaţi, cu efect psihic bun.
13. Educaţia sanitară:
→ Se instruieşte bolnavul privind modul de administrare a medicamentelor, semnele supradozajului digitalic.
→ Se recomandă controlul periodic.
→ Se va încerca să se restabilească încrederea în sine şi capacitatea de muncă anterioară îmbolnăvirii.
→ Se interzice fumatul.
→ Se recomandă un regim de viaţă ordonat, raţional.
→ Se insistă asupra respectării regimului alimentar.
Bibliografie:
Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţi medicali, L Titircă, Editura Viaţa Medicală
Romanesca, pag 53-54);
Urgente medico-chirurgicale, L. Titircă, Editura medicală, pag 42-47).
Urgenţe medicale , F. Chiru, A Chiru, C. Marcean, E.Iancu, Editura RCR Editorial , 2012, pag 102-112.
Borundel C., „Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag. 387- 390.
25
6. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU LITIAZĂ RENALĂ
1. Definiţie
Litiaza renală este o afecţiune caracterizată prin prezenţa calculilor în bazinet şi căile urinare.
Poate evolua sub forma latenta sau colicativă.
Calculii se formează prin precipitarea unor substanţe (cristaloizi) care în mod normal se găsesc în urină.
Precipitarea lor este favorizată de modificarea pH urinei , concentrarea urinei. Calculii au în compoziţia lor
oxalaţi, acid uric, fosfaţi, cistina.
26
2. Culegere de date
Circumstanţe de apariţie
- stază urinară ( prin diferite obstrucţii);
- infecţii urinare repetate ;
- deshidratări masive care duc la creşterea concentraţiei urinare;
- afecţiuni în cursul cărora creşte eliminarea urinară a substanţelor ce formează calculi;
- hiperparatiroidie,
- osteoporoza (se elimină fosfat şi oxalat de calciu);
- gută;
- rinichi polichistic (se elimină acid uric);
- modificarea pH-ului urinar:
- scăderea acidităţii duce la precipitarea acidului oxalic;
- creşterea acidităţii accelerează precipitarea acidului uric;
- în mediul alcalin se precipită fosfaţii.
Factori favorizanţi:
- clima caldă şi uscată;
- imobilizare prelungită la pat;
- aport excesiv de săruri minerale :
- apă bogată în săruri de calciu; alimente bogate în oxalaţi: spanac , ciocolată, cacao, viscere;
- colica renală poate fi declanşată de migrarea calculilor, eforturi fizice, cure minerale, trepidaţii.
27
• Durerea:
- durere lombară permanentă sau provocată de efort;
- durere colicativă determinată de faptul că musculatura caliceală, bazinetală şi ureterala se contracta pentru a
evacua calcul. De cele mai multe ori colicile apar după în efort fizic mai deosebit , după o călătorie cu
automobilul, pe motocicletă (trepidaţii), bai reci, alteori în cursul nopţii.
- sediul durerii: apare în regiunea lombară, unilateral, cu iradiere caracteristică, de-a lungul ureterului spre
organele genitale externe, rădăcina coapsei.
- durata colicii: de la câteva minute la mai multe ore ( 2-6 ore);
- dispare progresiv sau brusc după eliminarea unui calcul;
- poziţie antalgică - (culcat în decubit lateral cu membrul inferior flectat);
• Simptome de însoţire a durerii colicative:
- tenesme vezicale,
- disurie, polakiurie,
- uneori retenţie de urină, alteori anurie,
- hematurie (adesea macroscopica),
- senzaţie de greutate în anus;
• Simptome generale:
- reacţii digestive: greţuri, vărsături, meteorism, colici abdominale, oprirea tranzitului intestinal ( scaunul şi
gazele = ileus) cu tabloul clinic de ocluzie dinamică
- reacţii nervoase: anxietate, nelinişte, agitaţie psihomotorie, paloare, transpiraţii, sudori reci, extremităţi
reci,
- reacţii cardiovasculare: palpitaţii, hipertensiune arterială, pulsul mai des tahicardic, rareori, bradicardic,
extrasistole;
- în formele prelungite grave pot să apară: hipotensiune, lipotimii, stare de şoc, convulsii, ( la copii), delir
(la adulţi);
- examenul local : se constată exacerbarea durerii la percuţia regiunii lombare cu marginea cubitala a mâinii
semnul Giordano- Pasternatki (+);
- poate să apară febra moderată când se asociază cu infecţii.
- semne de gravitate: oligoanuria şi insuficienţă renală.
Examinări paraclinice:
- examene pentru evidenţierea calculului:
- cistoscopie,
- urografie,
- radiografie abdominala simpla „ pe gol”;
- echografie;
- tomografie computerizată;
- examenul sumar de urină: evidenţiază hématurie (macro sau microscopică), în sediment: cristale de acid
uric, uraţi, fosfaţi sau oxalaţi;
- urocultura;
28
- tuşeul de prostată;
- cateterismul ureteral.
3. Probleme de dependenţa şi surse de dificultate:
- alterarea confortului( disconfort)
- legată de durerea vie, polakiurie, disurie,
- potenţial de deficit de volum lichidian
- legată de vărsături, transpiraţii abundente,
- potenţial de alterare a nutriţiei prin deficit
- legat de greaţă , vărsături;
- potenţial de complicaţii:
- legat de cură de diureza la pacienţi cu HTA, insuficienta cardiacă,
- legat de dilataţia pielo-caliceală.
Şi orice altă problemă de dependenţa ce derivă din analiza nevoilor fundamentale ale fiinţei umane ca de
exemplu: eliminare urinara inadecvata calitativ şi cantitativ, durere, anxietate, circulaţie inadecvată, etc)
4. Obiective
Vizează :
- combaterea durerii;
- asigurarea confortului;
- diminuarea anxietăţii;
- prevenirea complicaţiilor;
- corectarea dezechilibrelor hidroelectrolitice( la nevoie);
- asigurarea dietei corespunzătoare.
5. Intervenţiile asistentului medical
- repaus la pat în colica şi stare febrilă;
- calmarea durerii;
- recoltarea de sânge şi urina pentru examinări de laborator;
- suport psihic al pacientului;
- observarea semnelor şi simptomelor unor complicaţii( anurie, febra);
- monitorizarea funcţiilor vitale;
- asigurarea aportului lichidian generos (în lipsa hidronefrozei sau obstrucţiei totale a căilor urinare) 3000 ml
în 24 ore per os sau parenteral;
29
- aplicarea tratamentului specific în funcţie de natura calculului:
• litiaza calcică:
- reducerea aportului de calciu din alimentaţie administrarea substanţelor care scad absorbţia calciului,
tratamentul afecţiunii cauzale, reducerea alimentelor bogate în oxalaţi (tomate, ţelina, sfecla, citrice,
ciocolată);
• litiaza oxalică:
- dietă fără ţelina, cacao, sucuri de citrice;
• litiaza urică:
- dieta bogată în vegetale, restricţie de proteine, evitarea consumului de ridichi, fasole, mazăre, ciuperci,
ciocolată, conopida;
• litiaza fosfatică:
- dieta hiposodata, bogată în proteine şi lipide, evitarea consumului de brânză, ouă, legume uscate;
- pregătirea pacientului pentru investigaţii radiologice;
- cura balneara: Călimăneşti, Căciulata, Olăneşti;
- pregătirea pacientului şi îngrijiri ulterioare în cazul efectuării unor tehnici de ablaţie sau distrugere a
calculilor:
- ablaţie chirurgicală (pielolitotomie, ureterolitotomie);
- cistoscopie cu ablaţie;
- litotritie ultrasonică;
- administrarea tratamentului antalgic, antiinflamator şi antispastic în colica renală;
- administrarea antibioticelor în caz de infecţii;
- administrarea tratamentului medicamentos în funcţie de tipul litiazei:
- inhibitori ai formării substanţelor care precipită;
- substanţe care scad absorbţia calciului;
- substanţe care scad absorbţia intestinală de fosfaţi;
- combaterea stării de şoc .
30
Bibliografie:
Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţi medicali, Editura Viaţa Medicală Romanesca, L
Titircă, 2014 pag. 109-112;
Urgente medico-chirurgicale , L Titircă, Editura Medicală, 2013;
Urgenţe medicale, F. Chiru, A. Chiru. C. Marcean, E. Iancu, Editura RCR Editorial, 2012.
1. Definiţie:
Pneumonia pneumococică este o pneumopatie acută provocată de pneumococ care afectează un lob,
debutează acut şi are evoluţie ciclică.
31
2. Culegere de date
a. Circumstanţe de apariţie
- apare frecvent la bărbaţi, în special iarna;
- apare secundar unor infecţii virotice, gripe, corize, laringite, etc..
b. Cauze favorizante: frig, umiditate, alcoolism, oboseală fizică sau psihică, unele boli cronice ca insuficienta
cardiacă, ciroza, diabet zaharat.
c. Manifestări de dependenţa:
- în zilele premergătoare discretă infecţie rinofaringiană, astenie, cefalee, sensibilitate la frig;
- debut brusc;
- frison unic, intens, generalizat, durează ½- 2 ore;
- febra în “platou”;
- fata vultuoasa (roşie, congestionată, mai intens pe partea bolnavă);
- buze uşor cianotice;
- polipnee;
- frecvent herpes labial;
- junghi toracic submamelonar sau posterior;
- tuse chinuitoare, la început uscată, apoi cu expectoraţie (galben-ruginie, vâscoasă, aderentă);
- tahicardie;
- transpiraţii abundente;
- inapetenta;
- sete vie;
- limba albă, saburala, uscată şi arsă în formele grave;
- micţiuni rare, urina în cantitate redusă, închisă la culoare;
- sindrom de condensare pulmonară (vibraţii vocale exagerate, matitate, raluri crepitante, suflu tubar).
d. Examinări paraclinice (investigaţii)
- radiografie toracică;
32
- examene de laborator:
- hemoleucograma( leucocitoza cu neutrofilie),
- VSH (crescută),
- fibrinogen (hiperfibrinemie);
- examenul sputei: pneumococi.
3. Problemele pacientului:
- alterarea respiraţiei/ dispnee;
- clearance ineficient al căilor respiratorii/ obstrucţia cailor respiratorii;
- potenţial de deshidratare/ potenţial pentru deficit de volum de fluide;
- disconfort;
- hipertermie;
- potenţial de complicaţii.
4. Obiective de îngrijire:
- să fie combătuta infecţia pacientului;
- să fie eliberate căile respiratorii ale pacientului;
- să fie ameliorata respiraţia pacientului;
- pacientul să prezinte confort fizic şi psihic;
- să fie scăzută temperatura pacientului la valorile fiziologice/ pacientul să-şi menţină echilibrul termic;
- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic;
- pacientul să fie ferit de complicaţii.
5. Intervenţii autonome şi delegate ale asistentului medical
- asigurarea repausului la pat în poziţie şezând, în perioadele febrile;
- aerisirea încăperii ;
- umidificarea aerului;
- administrare de oxigen;
- alimentaţie lichidă şi semilichida în perioadele febrile, cu aport caloric corespunzător necesitaţilor; treptat
se trece la alimentaţia normală;
- hidratare corectă, asigurându-se o cantitate suplimentară de lichide din cauza pierderilor prin febră,
polipnee, transpiraţie;
- igiena tegumentelor şi a mucoaselor, în special a cavităţii bucale;
- ajutarea pacientului să adopte poziţii care facilitează expectorarea;
- încurajarea pacientului să efectueze mişcări active pentru menţinerea tonusului muscular;
- suplinirea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale, menţinerea autonomiei şi încurajarea lui să
participe la îngrijiri prin creşterea graduală a activităţii în funcţie de toleranţă;
- măsurarea funcţiilor vitale notarea în foaia de temperatură ;
- recoltarea de produse biologice şi patologice pentru examinări de laborator;
33
- administrarea tratamentului medicamentos prescris: tratament etiologic, simptomatic, tratamentul
complicaţiilor;
- educaţie pentru sănătate:
- semnele de recunoaştere a eventualelor complicaţii (febra după administrarea antibioticelor, modificări
ale sputei, intensificarea durerii toracice, scăderea tolerantei la efort);
- necesitatea consumului de lichide pentru fluidificarea secreţiilor;
- alternarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus;
- efectuarea exerciţiilor respiratorii;
- toaleta cavităţii bucale după expectorare.
Bibliografie:
Definiţie, circumstanţe de apariţie, cauze favorizante, investigaţii, simptomatologie: C. Borundel , Medicine
internă pentru cadre medii, Editura ALL,2011, pag 293- 294,
Manifestări de dependenţa, examinări paraclinice (investigaţii), problemele pacientului, obiective de îngrijire,
intervenţii autonome şi delegate ale asistentului medical: Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către
asistenţi medicali, Editura Viaţa Medicală Romanesca, 2008, L Titircă, 42-44; Îngrijirea omului Sănătos şi
bolnav, F. Chiru, Editura Cison, 2012 , pag 89-97.
1.Definiţie
34
1.A. Reumatismul articular acut se manifesta prin inflamaţia succesivă a mai multor articulaţiilor
mari; atingerea articulara se vindeca fără sechele; atinge frecvent cordul, lăsând urme grave. Criterii
majore de diagnostic: poliartrita, cardita, coreea, eritem marginat, noduli subcutanaţi.
Boala afectează copiii şi adolescent, infecţia urmând unei angine streptococice.
1.B. Reumatismul articular acut este o boală secundară unei infecţii cu streptococi din grupa A, în care
se observă una sau mai multe dintre următoarele manifestări majore: poliartrita acută mobilă, cardită,
coree, noduli subcutanaţi, eritem marginat. Bolnavul este expus recăderilor şi aceste recăderi pot agrava
leziunea cardiacă".
1.C. R.A.A (febră reumatică, reumatism infecţios, reumatism Bouillaud) este o boală a ţesutului
conjunctiv, interesând întregul organism, afectând cu predilecţie inima şi articulaţiile; are caracter
infecţios, debut acut şi evoluţie cronică, întreruptă de perioade acute.
Boala este precedată cel mai adesea de angină, amigdalită acută sau simplă faringită; urmează apoi sindromul
post anginos manifestat prin stare subfebrilă, astenie, artralgii şi epistaxis (perioadă de vindecare aparentă).
2. Culegerea datelor
a. Circumstanţe de apariţie:
- vârsta pacientului - copilul şi adultul tânăr prezintă receptivitate pentru infecţia streptococică;
- condiţiile insalubre de locuit, frigul, umezeala favorizează apariţia anginelor streptococice;
- prezenţa anginelor streptococice în antecedentele personale ale pacientului recente (2-4 săptămâni) precede
instalarea durerilor articulare.
b. Manifestări de dependenţă (semne şi simptome posibile):
- debutul brusc al artritei;
- dureri şi tumefacţii articulare fugace ( poliartrita acută mobila), ce cuprinde mai multe articulaţii mari (şold,
genunchi, tibiotarsiene), cu căldură şi congestie locală; articulaţii dureroase spontan şi la mobilizare;
- febră;
- astenie;
- tahicardie,
- paloare frapantă;
- transpiraţii abundente;
- uneori epistaxis;
- anorexie;
- coree (mişcări involuntare şi dezordonate ale extremităţilor);
- delir, confuzie, insomnie, anxietate;
- hipertermie;
* cardită (include afectarea miocardului şi a endocardului);
* "reumatismul linge articulaţiile, dar muşcă inima";
* nodozităţi Meynet de mărimea bobului de mazăre, nedureroase, localizate în jurul articulaţiilor inflamate;
* eritem marginat;
* eritem nodos.
35
c. Investigaţii paraclinice: hemoleucograma , VSH, fibrinogen, PCR, imunograma, proteinograma, exsudat
faringian, A.S.L.O., electrocardiograma, fonocardiograma, ecografie cardiacă.
d. Complicaţii: cardita reumatismală, coree, valvulopatii, deshidratare.
3. Problemele pacientului:
- hipertermie,
- durerea articulara cu caracter migrator,
- intoleranţa la activitatea fizică,
- imobilitate /dificultate de mers şi mobilizare,
- necoordonarea mişcărilor,
- postură inadecvată,
- alterarea tegumentelor;
- deficit în a-şi acorda îngrijiri igienice,
- risc de complicaţii.
4. Obiective:
Pacientul :
- să prezinte(/ menţină) temperatura corpului în limite fiziologice;
- să prezinte o stare de bine - fizic/ să fie calmate durerile articulare;
- să aibă tonusul muscular şi forţa musculară păstrată;
- să-şi menţină integritatea tegumentelor;
- să-şi menţină integritatea activităţii articulare;
- să fi ferit de complicaţii;
- să - şi satisfacă nevoile fundamentale;
- să fie echilibrat psihic.
5. Intervenţii:
Asistenta medicală:
- asigura condiţii de confort şi siguranţă;
* asigura repausul la pat, până la dispariţia durerilor articulare şi, în continuare, 2-3 săptămâni, cu reluarea
treptată a mersului;
* foloseşte perne pentru suportul articulaţiilor dureroase;
* asigura igiena corporală şi a lenjeriei pacientului;
* participa la investigaţiile clinice şi de laborator;
- recoltează produse biologice ( sânge, exsudat faringian) pentru examene de laborator;
- efectuează EKG, FKG;
- administrează tratamentul:
- antistreptococic (penicilina G, macrolide), efectuând testarea sensibilităţii organismului la antibiotic),
respectând doza şi ritmul de administrare;
- antiinflamator cu antiinflamatoare nesteroidiene şi cortizon în doze descrescătoare până la normalizarea
VSH-ului;
36
- sesizează efectele secundare ale corticoterapiei - dureri epigastrice, edeme, hipertensiune arterială,
insomnie);
- asigură alimentaţia pacientului în funcţie de evoluţie: dieta de cruţare în perioada febrilă (regim
hidrozaharat, apoi, lacto-fainos, care se va îmbogăţi treptat);
- asigura necesarul de lichide pentru a preveni deshidratarea;
- asigură dieta desodată pe toată perioada tratamentului cu cortizon;
* supraveghează zilnic semnele vitale: puls, tensiune arterială, temperatura;
* notează greutatea corporală;
* educa pacientul şi antrenează familia privind:
- prevenirea reinfectărilor streptococice - continuarea tratamentului prescris de medic;
- prezentarea la controale periodice, clinice şi biologice, prin medicul de familie, specialist;
- asanarea focarelor de infecţie amigdaliană şi dentară (sub protecţie de antibiotice);
- internarea după caz, a copiilor foşti bolnavi, în sanatorii cu personal calificat pentru dispensarizarea lor.
Bibliografie:
1. Titircă L., „Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor”, Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti, 2008, pag 344 – 346;
2. Borundel C., „Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011; pag 645- 646.
Definiţie Rujeola este o boală acută infecţioasa şi foarte contagioasă, provocată de virusul rujeolic (care
37
este un paramixovirus).
Perioada de incubaţie - în medie, 10 zile este perioada preeruprivă sau catarală:
Manifestări - febra , care creşte treptat la 38ºC - 39ºC; frisoane; tahipnee;
de - triplu catar:
dependenţă - ocular : conjunctivită, lăcrimare;
- nazal: congestia mucoasei nazale, senzaţie de nas înfundat, rinoree seropurulentă;
- traheobronşic: tuse seacă, răguşeala din cauza faringitei;
- rar se asociază al patrulea catar, cel intestinal, manifestat prin scaune diareice;
- enantem - hiperemia mucoasei buco-faringiene, semnul Koplik- (micropapule albe în dreptul
molarilor);
- dunga Appert( dungă albă pe gingii);
- tulburări digestive: vărsături, greţuri, dureri abdominale;
- simptome nervoase : iritabilitate, cefalee;
În perioada eruptivă apar:
- exantemul- macule de culoare roşie (pe faţă, după urechi, gât, torace, abdomen, spate,
membre);
38
- respiraţie greoaie;
- nelinişte;
- stare de nervozitate;
- închidere în sine;
- stare de slăbiciune;
- stare generală afectată.
Probleme de - hipertermie legată de procesul infecţios;
dependenţa, - obstrucţia cailor respiratorii legată de inflamaţia mucoasei nazale, de rinoree, inflamaţia
sursa de mucoasei laringiene;
dificultate - dispnee cu polipnee din cauza febrei;
- alterarea integrităţii mucoaselor şi a pielii legată de enantem şi exantem;
- potenţial de deficit de lichide (deshidratare), legat de vărsături, transpiraţii;
- intoleranţa la activităţi din cauza febrei, slăbiciunii;
- risc de infecţie a mucoasei bucale - stomatita (bacteriană sau micotica) mai ales la copiii
subnutriţi sau din lipsă de igienă a cavităţii bucale;
- risc de infecţie a mucoasei bucale;
- potenţial de complicaţii ale aparatului respirator, digestiv, ale sistemului nervos
(encefalita), legat de scăderea rezistenţei generale.
Obiective Pacientul să prezinte:
- diminuarea febrei;
- temperatura în limite normale, odată cu pălirea erupţiei ( o creştere a febrei în această fază
este semn de complicaţii)
- diminuarea catârului nazal şi traheo-bronsic;
- cai respiratorii permeabile;
- respiraţie fiziologică;
- diminuarea tusei (dispariţia tusei);
Pacientul:
- să fie echilibrat hidroelectrolitic(să nu prezinte semne de deshidratare);
- să nu prezinte infecţii la nivelul mucoaselor şi tegumentelor;
- să nu prezinte complicaţii;
- să i se amelioreze confortul fizic şi psihic.
Intervenţii Pentru diminuarea şi reducerea febrei:
- se aplică comprese hipotermizante de 2-3 ori/zi, pe frunte, pe torace, la nivelul membrelor
(temperatura acestor comprese să fie cu 1-2ºC mai mică decât temperatura corpului);
- se aeriseşte camera de 3-4 ori/zi, câte 15 minute;
- în cazul frisoanelor - se acoperă pacientul cu încă 1 - 2 paturi;
- se administrează medicaţia prescrisă de medic: antitermica, antimicrobiana;
Pentru diminuarea obstrucţiei cailor respiratorii, tusei, polipneei:
- se umidifica aerul;
39
- se aeriseşte salonul;
- se hidratează pacientul (pentru a favoriza eliminarea secreţiilor);
- se administrează medicaţia prescrisă: antitusiva, antiinflamatoare.
Pentru prevenirea deshidratării:
- se oferă pacientului lichide (2500-3000 l/zi) - ceaiuri, sucuri naturale, fructe, zeama de
compot;
Pentru prevenirea infecţiei mucoaselor şi tegumentelor:
- se igienizează ochii;
- la indicaţia medicului, se instilează soluţii oftalmice;
- se insistă asupra igienei cavităţii bucale şi asupra curăţirii corecte a cavităţii nazale;
- se efectuează toaleta pe regiuni- comprese umezite cu apa alcoolizată;
- baia generală este permisă doar în perioada de convalestentă.
Prevenirea complicaţiilor se realizează prin:
- creşterea rezistenţei organismului : se indica repaus la pat, se asigura dieta adecvată;
- izolarea pacientului de alţi pacienţi cu alte boli;
- respectarea condiţiilor de igienă personală şi a mediului ambiant.
Bibliografie:
Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţi medicali, L Titircă, Editura Viaţa Medicală
Romanesca, pag.223-224.
Boli infecţioase şi epidemiologie, Constantin Bocarnea, Editura InfoTeam, 1995, pag111-112.
Definiţie: Varicela este o boală infecţioasă şi foarte contagioasă, cauzată de virusul varicelozosterian.
Circumstanţe Varicela poate apărea după un contact cu herpes zoster şi invers.
40
de apariţie Varicela şi zona zoster au acelaşi agent etiologic şi anume virusul varicelozosterian.
- leziuni la nivelul tegumentelor şi mucoaselor;
Manifestări de - erupţie pruriginoasă pe tegumente cu aspect polimorf (macule, papule, vezicule, cruste) în
dependenţă valuri eruptive;
- erupţie pe mucoasa bucală, veziculele se rup lăsând ulceraţie cu aspect de aftă;
- dureri la masticaţie; salivaţie abundentă;cefalee;catâr respirator; febra : poate lipsi la ¼ din
cazuri.
Probleme de - alterarea integrităţii pielii legată de leziunile veziculare;
dependenţa şi - risc de alterare a imaginii corporale,legat de cicatricile(posibile) rămase în urma gratajului;
sursa de - risc de infecţie a tegumentelor legat de gratajul leziunilor pruriginoase;
dificultate - potenţial de complicaţii (pneumonie,encefalita variceloasa), legat de procesul infecţios, fie
legat de suprainfecţia elementelor eruptive;
- alterarea confortului legat de prurit;
- risc de transmitere a infecţiei legat de neizolarea pacientului.
Obiective Pacientul:
- să-şi păstreze integritatea pielii; să prezinte confort fizic şi psihic; să nu fie expus
microorganismelor infecţioase; să înţeleagă măsurile de control al infecţiei şi al gratajului;
- să-şi păstreze stima de sine.
Să fie redus disconfortul pacientului.
Intervenţii - izolarea pacientului la domiliu sau în spital în cazurile complicate;
- menţinerea igienei tegumentelor;
- efectuarea băii generale numai după căderea crustelor;
- ameliorarea pruritului;
- efectuarea igienei cavităţii bucale; educaţia pacientului pentru a nu se scărpina;
- supravegherea pentru a observa semnele vreunei complicaţii (febră, cefalee);
- monitorizarea şi evaluarea funcţiilor vitale;
- asigurarea alimentaţiei şi hidratării adecvate.
DE REŢINUT:
Varicela şi zona zoster (herpes zoster) au acelaşi agent etiologic.Varicela poate apărea după un
contact cu herpes zoster sau invers.
Bibliografie: Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţi medicali, Editura Viaţa Medicală
Romanesca, L Titirca, pag.222.
Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos, Editura Cison, 2012, pag 94, 234-235.
Boli infecţioase şi epidemiologie, Constantin Bocarnea, Editura InfoTeam, 1995, pag115-116.
41
1. a. Definiţie : glomerulonefrita acută (G.N.A) difuză poststreptococică este o infecţie a glomerulilor
apărută după o infecţie streptococică din organism.
1. b. Definiţie: este o afecţiune inflamatorie renală, bilaterală, localizată la nivelul capilarelor
glomerulare, de natură infecto-alergică şi caracterizată clinic prin edeme, hematurie şi hipertensiune arterială,
apărută după infecţii streptococice: angine, amigdalite, sinuzite, otite, infecţii dentare, scarlatina, erizipel.
2. Culegerea datelor
a. Circumstanţe de apariţie
- apare mai ales la copii şi adulţi tineri, cu predilecţie la sexul masculin;
- factorul etiologic cel mai important este infecţia streptococică (în special streptococul hemolitic din grupa
A ): angină, scarlatină, infecţii ale pielii, infecţii respiratorii;
- excepţional, poate apărea după infecţii pneumococice sau stafilococice;
- frigul , surmenajul şi umezeala favorizează boala.
b. Manifestări de dependenţă (semne şi simptome)
- edeme la nivelul pleoapelor, periorbitale la început, iar apoi în regiunile declive;
- astenie, anorexie,
- subfebrilităţi;
- hipertensiune arterială;
- jenă lombară.
d. Examene de laborator
- A.S.L.O (crescut);
- Examen sumar de urină (densitate urinară normală sau crescută; în sedimentul urinar: hematii şi cilindrii;
- complement seric( scăzut );
- potenţial de complicaţii (sursa de dificultate: I.R.A., edem cerebral , scăderea capacităţii funcţionale a
rinichiului, creşterea tensiunii arteriale).
4. Obiective de îngrijire
- combaterea infecţiei;
- reintegrarea profesională.
5. Intervenţii
- asigurarea repausului la pat;
- asigurarea unei alimentaţii corespunzătoare:
§ reducerea aportului de lichide, în funcţie de gravitatea H.T.A., oliguriei şi a edemelor;
§ reducerea cantităţii de proteine;
§ acoperirea necesităţilor calorice prin glucide şi lipide;
- măsurarea funcţiilor vitale ; observarea semnelor şi simptomelor de infecţie; asanarea focarelor de
infecţie;
- administrarea tratamentului;
§ antiinfecţios ;
§ pentru combaterea edemelor (diuretice);
§ pentru combaterea H.T.A;
- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale, în perioada repausului la pat;
- educaţia sanitară:
§ necesitatea respectării regimului igieno-dietetic;
§ evitarea efortului fizic intens (care predispune la apariţia complicaţiilor);
§ necesitatea controalelor medicale periodice la nivelul dispensarului;
§ reluarea progresivă a activităţii.
Bibliografie:
1. Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 2009;
44
- inegalitatea pupilară (midriază unilaterală).
Eventual, pe măsură ce T.I.C. creşte, are loc dilatarea bilaterală.
Tulburări psihice
- apatie, indiferenţă, diminuarea atenţiei, somnolenţa, dezorientare, scăderea capacităţii intelectuale, confuzie.
Tulburări vegetative
- bradicardie, dar pe măsură ce presiunea intracraniana continuă să crească poate apărea tahicardie
- bradipnee; dificultate respiratorie prin hipoxie.
Hipoxia cauzează şi creşterea P.I.C.
Complicaţii potențiale - sindrom de angajare (hernii cerebrale), deplasarea unei porţiuni din creier
într-un orificiu inextensibil (de exemplu, angajarea amigdalelor cerebeloase în gaura occipitală)
Obiective de îngrijire:
Pacientului:
o să i se reducă presiunea intracraniană;
o să i se diminueze durerea de cap;
o să i se diminueze vărsătura;
o să i se menţină funcţiile vitale în limite normale, permeabilitatea căilor respiratorii, oxigenarea creierului;
o să coopereze în măsura capacităţile sale;
o să i fie menţinută orientarea temperospațială pacientului;
o să nu prezinte complicaţii.
Intervenţii:
Rol propriu și delegat
▪ pentru reducerea presiunii intracraniene:
- ridic capul pacientului faţă de pat, sub un unghi de 15-30 de grade (facilitează drenajul venos);
- îl sfătuiesc să reducă activităţile care măresc presiunea intracraniană;
- să evite flectarea coapselor, gâtului;
- să evite rotirea capului;
- pentru prevenirea efortului de defecaţie, administrez, la indicaţia medicului, un laxativ uşor;
45
- îl sfătuiesc să evite contracţiile izometrice pentru că măresc tensiunea arterială, deci şi presiunea
intracraniană;
- să evite întoarcerea în pat.
În cazul că îi este permisă întoarcerea, mișcarea în pat, îl învăț să expire când le execută.
monitorizez echilibrul hidric/ bilanțul ingesta-excreta:
- limitez consumul de lichide;
- monitorizez eliminarea (eventual, prin intermediul unui cateter-mai ales dacă se administrează manitol).
intervenţii legate de durere, respiraţie, comunicare
- încerc să ajut pacientul să identifice cauza durerii (conflicte, anxietate, oboseală, stres, alte cauze
psihologice); localizarea, caracterul durerii, momentul apariţiei (spre dimineaţă), dacă durerea se intensifică la
efort, tuse, strănut;
- aplic comprese reci pe frunte, care pot alina durerea;
- asigur menţinerea oxigenării creierului (hipoxia cerebrală este prevenită prin menţinerea funcţionalităţii
căilor respiratorii şi reducerea P.I.C.)
- stabilesc o comunicare cu pacientul folosind atingerea, vocea calmă, liniştită, negrabita, îi vorbesc încet şi
clar;
- stau în faţa pacientului când îi vorbesc;
- îi menţin orientarea prin a-i explica tot ceea ce fac;
- menţin un mediu bine luminat;
- diplopia poate fi eliminată prin intermediul unui pansament la ochi;
- aşez un calendar la vedere;
- îi asigur securitatea ca acesta să nu se lezeze pe sine;
- ajut familia să înţeleagă ce se întâmplă, îi sprijin în ceea ce decid;
la indicatia medicului:
- administrez oxigen înainte și după aspirație;
- pot fi instituite respirații controlate, pentru a reduce P CO2 (reducând astfel vasodilatația);
- administrez lichide intravenos (manitol, soluții de glucoză hipertone (20 - 25 %), corticoizi) sau soluții
clorurate izotone;
Important :
Intervenţia asistentei (de schimbare a poziţiei, de aspiraţie) să se facă la intervale mai mari, numai când
este necesar, pentru a-i permite pacientului să se odihnească.
Bibliografie:
2. Chiru F., „Neurologie - Ghid practic”, Editura Cison, 1998;
3. Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 2009;
46