m enandru %

m w

URSUZUL
COMEDII i' t i
'i |

ÎN
CINCI ACTE
♦
TRADUCERE
DE

N. I. STEFĂNESCU

ISS’GTo
p BiIBi L IO T E C A
MtKtmtiaagiimemB »

C. L U J —
SECŢIA PEf-iTRJ AC-JL
p ţa Ş t e fa n c e l f-'*ţre rvr-

ED ITU RA

UNIVERS
şi
TEA TRU L NAŢIONAL

I. L. CARAGIALE
BUCUREŞTI - 1971

I ii III 111 y
*255670 3*
Coperta colecţiei
M icu V en ia m in
 PERS ONAJE

ZEUL PAN
CNEMON, un ţăran
FIICA a ce s tu ia ------ -
GORGIAS, fratele ei vitreg
DAOS, sclavul acestuia
SOSTRATOS, un tlnăr atenian bogat
CALLIPPIDES, tatăl acestuia
PYRRIAS, sclavul lui Sostratos
GETAS, sclavul lui Callippides
CHAIREAS, un parazit
SICON, bucătar
SIMICA, bătrînă slujitoare a lui Cnemon
MAMA lui Sostratos

PLANGON, sora lui Sostratos

PARTHENIS, cîntăreaţă din flaut
personaje mute
MYRRINA.mama lui Gorgias
DONAX, un sclav

Corul paniaştilor ch ef li, însoţitori şi slujitori

la jertfă.

(5 )
Scema reprezintă un oollţ de ţară, un deunots al Atioei,
Phyle, situat pe-o înălţime de circa 660 m, în apropierea
Atenei, lfflngă Codiraa Faimosului, pe drumul care duce spre
Tanagra, nu departe de hotarul diatre Atica şi Beoţia, odi­
nioară loc bun pentru vânat.

Din dreapta spre stingă, privind către scenă,

coboară uşor in pantă un drum de ţară,
aproape diagonal cu scena, lăsind mai mult
loc in dreapta. In stingă, cu faţa spre drum,
e caisa liui Cramon, văzută dintr-o parte. In
dreapta dinspre public, casa lui Gorgias. Tot
in dreapta se află casa de ţară a lui Qallippides.
In fund dreapta, o stincă nu prea irudtă,
spre care duce un drumeag ca o potecă spre
o peşteră. Tot în dreapta, mai în faiţă, se
înalţă statuia zeului Pan in mărime naturală,
iar în faţa statuii — un altar. Lingă altar
e un izvor de apă în jurul căruia se profi­
lează în semicerc, în diferite poziţii, şase
nimfe.
ZEUL PAN apare din spatele statuii sale şi
vorbeşte cu voce nu prea joasă, cu o înfă­
ţişare blvndă şi sfătoasă :

PROLOG

In Atica vă-nohipuiţi că sînteţi,

în saitul Pliyle ; peştera de nimfe
din care am ieşit, altar cu faimă,

( 7)
 /
e a phylenilor ; ei sînt în stare
chiar s tS n lo ilL e »goare să le falcă.
Pe acest cjgior din dreapta locuieşte
Cnetmon, iuta oim străin de om cu totul.
EI e cu taţi ursuz gi nu salută
nicÎBÎnd n'orodul. Ce zio ie.u „norodul“ ?
Trăind aşa de foarte multă vreime,
n-ia spnls cu drag nimic în viia>ţa-i toată,
n-a agirăit ,pe vreun vldcin lîntîiul
decît doar de nevoie. Ghiair (pe mine,
că-s zeul Pan, velcin, dînld mă salută,
îi ipare rău îndată. Ştiiu prea bine.
Aşa liimd de felul I n i i , el totuşi
şi-a luait nevastă o văidaină idare
abia pieajduse (primul soţ, lăsîndu-i
un fiu micuţ pe-iaitunici cînid el murise.
:Cu ea purta dl juguil căteniciei,
sfădindu-se fctr-una ziiua-ratreagă,
ba-i mai răpea din noajpte-io bună parte.
Un trlai de cihiin. Avu ou ea o fiică
;şi culmea : răul se-niteţea într-una,
cum altul n-a mai fost de idînd e lumea.
Ihncînd ,o viaţă trudnică şi-amară,
fcm eia 6-ateiuiă la feicioraişul
din primul măritiş, că moştenise
un loioiiş'otr aici, cu toţi vtecinii.
Din greu deduci hrăniefşteHalcum pe mamă,
pe si ne şi uri rolb cinfeîtit ce-] lare
de Ia părinţi. Acum e flăcăiandru,
şi e mintos Icum nu-1 arată vftnsta,
căci De căleşte ncvoile-iul urate.
Hătrfaul doar cu fiîca lui se^ajută
şi c-o bătrână slujnică ; într-una
el oară lemne, sapă, tot truideişte.
Începe ocărând înltîi vecinii,
apoi nevasta, şi la atfnd cu toţii
pe-aloei fie lotouieslo pînă de vale
pe la Holargi. Aşa că şi fetiţa
eneslaut-a dulpă creş'teirela primită ;

(8 )
 ea nu cunoaşte milei o stricăciune.
IiaT niimifcde, to v a ră şe le m ele,
fi-;m b u cu ra t d in purte-i de-njflhinai'e
şi )de-cnginiji)tă Iciniste ; Işi-asttfel fata
ne-a-nduiplecat oa să-i p u rtă m d e g rijă .
Eu rinduieac a(şa «a feciowaişul
unui ţăirlan, părinte cu avere
de mulţi fâlanţi aiiicA, dbir careul creşte
orăşeneşte, cu purtări alese,
să iasă ic-un liăitaiş la vânătoare
şi-n acest lolc, aşa, din întâmplare,
o diragmite cerească să4 nuţprindă
de fată. Ajsta-i tot oe-i mai de seamă.
Im amănunt le vieţi vodca pe toalte,
de veţi dori. Vă-ndomn s-aveţi dorinţa.
Cu mina streaşină, priveşte pe drum in sus,
in depărtare, apoi :
De nu mă-ţnşell, îl văd la vreme
pejudirăgoBtit ,şi pe hăitaş «u idSnsul.
E i s c h im b ă v o r b e Ifaamiai d eepre-acestea.

Se retrage spre fund, dispărlnd în spatele

propriei lui statui.

(.9 )
 A C T U L I

Acelaşi decar

SCENA 1

SOSTRATOS, QHA1REAS

SOSTRATOiS, curat şi nobil la chip, îmbrăcat

ca vînătar cu hlamidă cărămizie, cu arc pe
spate şi în dreapfâa cu lance de vînătaare.
CHAIREAS, pw'azitul, scund şi gras, cu
chelie, cu pantaloni trei sferturi nu prea largi,
pur tind, peste cămaşă o manta cafenie. Vor­
besc ammdoi venind din dreapta, dinspre
oraş. SOSTRATOS îi povestise tocmai cum
întâlnise o fată distinsă de care s-a îndră­
gostit pe dată, dar s-a ruşinat să-i vorbească.
Aşteaptă părerea lui CIIAIREAS.

OHMRlBAlS

Ce spui ? văauişi o lată oeităţeaină

îmcuimnîmi pe xirnxfele decalaturi
şi-iamoru'l teJa icu|prin», Sosttrato ? Iar tu,
îradată ai ip(Leaat ?
SOSTRATOS

Imldialt !
GHAflR'EAiS
Rrea grabnic !

Teşiseşi cumva înadins să oauţi

vreo lată de-mldirăgit ?
 SOSTRATOS

Tu râzi de mine
dar eu sufăr grozav !

OHAIREAS

S t o l sigur de-asta.

SOSTRATOS, nenvulfumit

Te-iam luat cu mine la «impasul ăsta

ca pe-u n prieten, că ai siimţiil praidtiic
şi judeci bine.

OHAIREAS

In aceste trebuiri,
Sotstoate, eu pornesc «işa : la sine
mă ia cu sfatul un amic când este
înidirăgos tijt de virGo h'dtelră ? Grabnic
mă-anibăt, m-oprind, i-*o duc pe sus îndată.
____Pe scutit : nu ralul nici un rnvi'n!. Se cere
să izbuiteslo ; apoi afla-voim cine-i.
Zăbava creşte mult iulbiirea ; iute
înoepi, tdt iulte potoleşti amoanul.
Îmi spume altul de Snsurătdare,
şi fata-i, după neaim, ,dan oameni liberi ?
Atunci şi 'eu sSnlt alltul : atlu neamul
ouim duoe viaţa, oe caracter aire.
Căci pentru totdeaunia dup-aoeea
lăsa-ivoi apoi scumpă aminitire
amiioullui, de eum tocmit-am toate
cum e frumos.

SOSTRATOS

Aşia-i de bună seamă.

Eu îinsă nu sînt mnllţumit în totul.
CHAT RE AS

Ei vezi ? Se cere mai întiîi acuma

s-and de-ta fir-a-ţpâr.

( 11)
 SOSTRATOS

De idimiaeaiţă
eu am tta-Limiis denaoaisă pe Pyrrias,
hăitaşul mau.

GHAIREAS
La cine ?

SOSTRATOS
Săsnitffilneaisieă
pe 'taităl tatei sau şi pe aiodlia
aricine fi-va el stăplînuil caisei.
GHAIREAS
Pe Beaicule ! Ce spui ?
SOSTRATOS, pocnind din degete

]\T-a:m ii iniej il-i) !

Doar nu un sclav s-iair fi căzut, să facă
O slujbă de-aisftlai. ,Niu-i ugom, sie vdde,
cinid «işti înldrăgolsitiiti, să jşitdi atnumie
ice-i bine de fătou't. Mă mir, ide altfel,
ee mult a-mtînzdla'tl, căci îi spusesem
să viină-aloasă grabnic şi să-imi spună
oena mai afilait de ea şi toe-i pe-iaioolo.

SCENA 2

SOSTRATOS, GHAIREAS, PYRRIAS

PYRRIAS, intră din stingă iute, cuprins de

frică, galben la faţă şi gî'jîind ca atunci cînd
îl ameninţă o mare primejdie

Săriţi ! iPăzeia ! Fugiţi icu (toţi din icale-i !

Mă fugăreşte iun simimltilt. (Nu-i zdravăn !

SOSTRATOS

Băiete, ce-i ?

( 12)
 PYRRIAS
Fugiţi !

CÎIAIRKAS
Ce eiste ?

PYRRIAS
Iată,
aruncă pietre, bulgări. Uite moaMea !
SOSTRATOS
Aruncă bulgări ? Urnrîe fugi, să'j'miame ?
PYRRIAS
Ce, zici eă nu mai vine-aiioi ?
CHiAilR'BÂS
Pe Zeuis !
PYRRIAS
Şi eu credeam.,.

SO.STRiA.TOS
Ce tot ispui tu acolo ?
PYRRIÂS
Te rog, hiai să placăm, de-aioi.
SOSTRATOS
Pe und e ?
J PYRRIAS
Cât mai -departe de la uşă-incoace !
Aifoea sită un fiu ia! suferinţei,
un om zănatic, oh'iair în caisa aista
la oare m-ai tirimis... oa la năpastă.
Era aproape, p'oitictnimd'u-mi paşii,
să-mi fA ig lla viîtf picioarele în fugă.
SOSTRATOS, către Chaircas, despre Pyrrias

S-o fi-mlbătiat venind îmcoa.

CHAIREAS
Se vede
că nu-i întreg.

( 13)
PYRMAlS, crede că e vorba de Cneman

Trăsnit bătrin, j>e Zeus !

O s-o păţipi, Sostrate, fii cu grijă !
Nu pcft voribî, mi s-a oprit snUlalrea.

Se mai linişteşte.

Bătui la uişa caisei cu-nitrebarea :

,jCine-i stăipîn aici ?“ îm i iese-n faţă
o babă cotoroanţă. Qbiair de-aicea,
de unde stau şi-ţi spun, ea mi-1 arată
pe deal ciolo. Trebăluia s^adune
la pere (pădureţe ^an să-gi facă
o orosnie de crengi.

CHAilREAlS, aparte

Vai ! iCe urgie !

PYR 1R1I1AS

Ce să mai spun ? Eu mă-aidreptiai îndată

urcînd pe loltul lui şi de departe
zisei frumos „eă-s om de omenie
şi-am ;rînduri bune“, ca să-i initru-n voie.
„La tine vini, tăţulcă, iştiu de (ine,
şi mă grăbesc Isă-ţi faic chiar ţie bine.“
Mi-o taie sieuirt : ,/Tu, om spoiroait, vii oare
peste ogior să isicodeiştii penaicea ?“
Un bulgăr ia şi-n faţă miJl amintea.
CHiAIIREAjS
Ce drac !
PYTIRIAS

Mă Mlfbîiam să zic o vorbă :

„Iţi jur pe Poseidofa...“ dar el apucă
un par şi iar pom i să mă lovească,
zicînd : „Ce treaibă am cu tine ? Nu ştii
să mergi pe unde merge itoată lumea ?“
Şi tare maii ţipa.

(14)
 CBAIREAS
Cum spui, e v â r i»
de un ţăran nekun de tot.
PYRRIAS
Şi eulmea,
m-a urmărit cam cincisprezece stadii
în (jurul dealului deotoaimjdată,
apoi, aşa la Vale, spre redişul
aeella, arumctad mereu cu bu%ări,
cu pietre şi cu per© pădureţe,
că nu găsea «ju ce să mai arunjee.
OHAIREAS
Groxaivă faptă ! Tare-i fără lege
bătrânul.
PYRRIAS, către Sostratos
Rogu-lte, fugiţi pe dată !
SOSTRATOS
Din pante-ne air fi o laşitate.
PYRRIAS
Nu ştiţi oe rău e ! 0 să ne mămînoe.
CIHAilIREAS
N-o fi cumva bolnav ? Acuma, poate,
s-a nimerit să-i vină rău. Denaioeea,
cred eu, să amină m vederea noastră
cu el, Sostrntie. Ştii şi tu preia bine
că-n orice itreaibă cel mlai practic lucru
e timpul potrivi t.
PYRRIAS
Dar înţelegeţi !
I OHAIREAS
Prea-i amărât, se ştie, şi ţăraniul
eînd e sărate, şi nu numai acesta,
ci-aproaj>e toţi. Eu mîine dimineaţă
vin singur iar la el, căci îi ştiu casa.
Către Sostratos.

(15)
 Să miergi ţicnim acasă, ai răbdare,
■că toitul iese bine... cum ni-i vrerea.
Se retrage în fundul scenei şi se frămîntă
privind în calea Im Cnemon.
PYRRIIAS, către Sosstratos
Aişa să faloean.
SOSfliRATOlS, către Cbaireas
Scuză făjţuâttă !
Şi iute o găisi. Văzui (pe ehipu-i
că el miai mult în silă mă-nisoţeişte
şi niţei nu sfpiuise daică se-nvoieişte
la zorul meu de-tnsuirăitoaire. Zeii
cu tolţii Bă te ducă la pieiime,
că nu mi-e|şti einldeirt !
PYiRMiASi, crezvmd că e vorba de el
Ce-iţi gireşii, Sosiră to ?
SOSTRATOS
Ba >oliiar şi tu, că i-ai călcat ogorul...
PYRRIA.S
Dar 11-am furat nitailc.
SOlSTRATOS
Şi tu crezi oaie
ică te-ar fi idiettfăniilt d© n-iaveai vină ?
PYRRIAS, îl vede pe Cnemon venind din sitinga
A şi stosit !
SOSTRATOS
Chiar Ci ?
PYRRIiAS
Mă dute de-aicuma.

Fuge in peştera nimfelor.

SOSTRATOS, către Chaireas
Fii bun şi leagă tu voirba cu dansul.
Eu n-aş piuitea,, că niiloiodtată nu sînt
crezut pe oe voAiesc. Oum spui că-ţi pare ?
Iese pe furiş, în dreapta.

( 16)
 SCENA 3

SOSTRATOS, apoi CNKMO.V vesrùnd diri

stìnga (e aspru, cu harba mică .fi în neorin-
iluială, legat la mijloc, peste cămaşă, ou o
sfoară ; pantaloni pînă mai jos de genunchi ;
ţine vînjos un arac pe umărul drept).

SOSTllATOS

După priviri mie nu mi se-arată

de iac prietenos. Şi zău ! pom it e.
Am să mă (Iqparlcz puţin de ujşă.
Maii foitne-laşa ! Dar el tot uriă-n>tr-<una
şi doar e singur. lNra-i eu mimtea-ntireagă.
Pe-Apolo şi pe zei ! Grozaiv tmi-e teamă !
De ioe n-aş spune oare adevărul ?

GNEMOiN, intră din stìnga vorbind singur ;

mu-l observă pe Soxlratos

A poi ina folstt de dooiă ori ferice

ateél Pelrseu ? Càci el putea să zboare
şi nu-ntffln'ea pe inimeni care calică
aceist pălmiînt, şi-wvea aga putere
că-n pie!ta?e-i prefăiceia pe toţi aceia
ioe-1 atmărau ? Cum n-am eu datrui ăsta !
Nimilc m-iar fi mai din belşug pe lume
deriît stattai de piatră pretutindeni.
Pe cînd acum mu-i de trăit, pe-Alsolèpiu !
Se suie mulţi aicum în siatul nostru
şi tot pălăvrăgesc. Mă deprinsesem
să-mi duc veleah.il lingă drum, pe Zeus !
Din lot nu pot luicra această parte,
m-iau izgonit chiar nepolfitiţii-aiceia.
Eu fug de ei* dar ei se ţin de mine
pe-aici pînă pe dealuri, sus. Vai ! Mare
e chinai! ce-mi aduoe gloiata !

îl observă pe Sostratos.

(17)

c. 1118
 Uite
acuma iar ! Cine-o mai fi. şi ăsta;,
de stă aşa în faţa casei mdle ?
SOSTRVD )S, ca pentru sine
Mă va pocni dl oare ?
CNEMON
Nu se poate
să afli undeva singurătate,
chiar de-ai dori un loc ca să te spînzuri.
SOSTRjA.TO.S, aparte
Pe mine e pornit.
Către Cnemon.
Aicea, teică,
aştept pe cineva la întâlnire.
CNEMON, aparte
N-am spuis-o eu ?
Către Sostrastos.
Voi pragul caisei mele
îl socotiţi nortic, sau loic dje obşte ?
Dar dalcă iţiineţi cu toit dinadinsul
să vă vedeţi în faţa uşii mele,
le rînduiţi pe toate Sn tot felul :
prin minte de v-ar trece, faceţi bancă,
ba poate c'hiair ‘tribună. V'ai de .mine !
Pe capul meu e parcă o năpastă.
Intră în casa lui trîntind uşa.
SOSTRATOS
Mă-ncredinţez că lucrul nu se poate
oitînldui în treacăt, ci-i nevoie
de trudă cu temei, de bună seamă.
Aşa că tolt la Getes ai Ini tata
mă d>uc de-aicum, pe zei, cihiar eu. Bl poate
să treacă şi prin foc, isteţ ia treburi
de orice fel. Văld bine : ursuzia
acestui om el singur o alungă.

(18)
 Apoi refuz să cred c-aceaisită faiptă
ee poate amiîna ; aş pirande timipiul.
0 zi-i de-a(jfu(nis ca să se-nitiîmpile multe î
Aude uşa scîrţîind.

Dar iată, iese cineva din casă.

SCENA 4

SOlSTIRATOS, FIIIGA lui Cnemon

FUGA lui Cnemon, iese din cam acestuia cu

un ulcior să aducă apă
0 ! Vai şi-ama<r [pe (Vitrega mea soartă !
Ce fac aoum ? Scăpă găleata doica
în ipurţ, clnld se pleca să scoată apă.
SOiSlTRATjOS, cu admiraţie
0 ! Taftă Zeus şi itu, măreţ Aipollo !
0 ! Voti, dragi Dioisicùri, ce firuimuseţe !
KTIOA. rvu-l vede
Cînid a ieşit, mi-a poruncit tăituca
să-i faic laţpă-ancroipită.
SOiSTRATOS, încurcat, caută o idee
Ce voi face ?
De va afla ei asita, o <uci|de
în lovituri. Pe Còre şi Demètra,
Jiu-i v w n e de pierdut.

Către peştera cu nimfe.

O ! nimfe scumpe !
La voi mai am nădejde să iau apă.

Se opreşte.

Dar mi-e ruşine să fac tulliburaire

acelora ce-aldulc năutntru jertfă.
SOiSTIRATOS, către Fiică
De vrei să-mi dai .ulciorul, ou plăcere
l-afund şi plin ţi-1 voi aiduce-ndiaită.

( 19)
 FJIGA, se-nvoieşlc, naiv
Te rog, pe zei, dar dinte !
SQSTRiATOS
Ghiair ţăranul
în felul lui e nobil. Zei dim slavă,
pe mine cirne la nevoi mă scapă ?
Iese cu ulciorul.
FIICA, scîrţiie uşa
0 ! Vai de mine ! Cine iese ? Oaire
tătucul vine-aicum ? Apoi mjaleg eu
ou lovituri din parte-ii, de mă prinde
cumva afară.

SCENA 5

DAOS, FIICA, apoi SOSTRATOS şi PYRRIAS

DAOS, sclav bătrin, vorbeşte înapoi, către

Myrrina
Umblu boit pe-aioea
să te slujesc ; ed sapă^nitr-una singur.
Mă duc neajpăiiait apoi la dineul.
Se crede singur.
Ah ! Săirăoie Mestemialtă, spune,
oe sînitem noi c-arvem de tine parte ?
De oe de-<altSta timp mereu năunibru
te-ai aşezait şi şezi cu moi ?
SOSTRATOS, iese cu ulciorul din peşteră,
către Fiică
Primeşte-I.
FIICA
Te rog, aid'U-l aioi !
DAOS, către sine
Dar omul ăsta
Ce-o mai fi rvrlînd ?
SOSTRATOS, către Fiică
Rămîi ou sănătate

( 20 )
 şi aibi In grijă pe băitoînui tată.
Fiica intră în casa lui Cnemon. Către sine :
Că eu tolt n-am noroc.

SCENA 6

SOSTRiATOS, I’ YI’ilUAS 'care intră)

PYRRIiAiS
Nu p'lînge, Soslrat.
Că toate ies cu bine.
SOSmAiTOS
Bine-i ăsta ?
PYRftIAS
Să eu le temi ! Oi tu urmează-ţi gîndui ;
să-l iei pe Gfetias. Spume-i lounamănuinliul
şi lă/muirit.
Ies amîndoi spre dreapta, convorbind.
DAOS, singur
Ce pa®os>te-i şi asta ?
Ce se pslrece-aici de ldc nu-mi place.
Flăicăul ăsta face louilte fetei.
E răni ! O ! iCnletmon, zeii să^ţi aduică
1& rău alt rău. Lăisînd-to singuroiică,
în lipsă, pe nevinovata fată,
şi fără naici o pază, icum sjar cere,
mi-i fa'ci un bine. Cum iadă de as1®
se strefcură şi el, fălcfinduişi planul
să afle chilipir. Dar nu-i va mesqge.
Se calde să spun fraltefoi degiriaibă
ce se petretoe-silci, să luăm pe fată
în grija noastră. Şi acum, la fapt© !
Dar tocmai văd venind chefuiitarii
aceila ai lui Pan. Soicot că-i vremea
să mă feresc, să nu le tuilibur cheful.
Daos intră in casa liri Gargias.
Corul paniaşulor cheflii cintă un imn în
cinstea zeului Pan, fără legătură cu subiectul
—_ comediei.

(2 1 )
 A C T U L II

Acelaşi decor.

SCENA 1

GORGIiAS, DAOS

GORGIAS îmbrăcat eu o manta simplă pes­

te cămaşa legată la mijloc cu o centură de
piele. DAOS, 'sclavul casei, îmbrăcat mai
simplu ca Gorgias, care iese primul din casa
lui urmat de Daos ; acesta se întoarce puţin
ca să închidă uşa. Continuă o convorbire
începută înăuntru.

GORGIiAS
Ia spune drept : aşa-i că numa-n treacăt
te- ai ocupat, de-a ieşit rău ?
DAOS
Gum asta ?
GORGIAS
Zău, Daos ! Trebuia să vezi îndată
atunci ioine-a ieşit în calea fetei,
apod să-i spui că nimenea de-a>Quma
să mu-1 mai valdă tot umilblînld pe-aioea
cu giînid ascuns. Dar tu de astă dată
cam codit, ca un străin de oasă.
Nai ţi-e permis să fugi de datoria
de om aii casei. Poantă grijă, Daos,
de soră-anea, căci dacă tata ţine
s-arate oa străin în faţa noastră,

( 22 )
să nu ne fie pildă chiar ursuzul.
Cătai dialcă fata pată vreo nuşine,
ocaua via veni şi pentru mine.
Căioi nn străin mu vrea să ştie ciine-i
oel vinovat ; el ştie numai fapta.
Tu ţine minte !

DAOS
Bunul meu Gorgias,
mă t«m de cel bătrân, că de mă vede
păşind spre uşă, la spânzurătoare
Arată la gît.
mă diuioe-ndaită.
GORGIAS
1)re.pt, că-i gjreu să-mlupleci
pe omaul pnus pe ceartă. Nici uşor nu-i
să-l poată duce cineva cu sila
pe dirum mai bun ; nu văd cum, dindu-i sfaturi,
am reuşi ca să-i sohiimhăm purtarea.
In calea violenţei ane legea
de pamtea lui. In ealea-ndupleicării
e caraicteirul lui.
DAOS, privind în sus, pe drum

Ia stai o clipă.
Ghiar pot să-ţi spun : noi n-atm venit zadarnic,
că uite-1, s-a şi-ntons.
GORGIAS
Vorbeşti de-aoela
cu o manta frumoasă ?
DAOS
Chiar aioeila.

GORGIAS
Că e pornit pe rău, l-ianată chipul.
Se ttnag puţin deoparte, ca să nu-i vadă.

(23)
 SCENA 2

CEI DINAINTE, S0STRATO3 (care intră

din dreapta, din casa lui Callippides, fără
să-i observe pe cei dai.
SOSTK.VTOS
Pe Gdtas îmi 1-aim mai a f e t năunitru,
că marna-n giînd şina pus s^aduică jertfă,
dar mi ştiu cărui zeu ; jertfeşte zilnic.
Tămîie-apoi jiu- împrejur tot satul.
Ea l-a trimiis din parte-i să tolcmească
un bucătar. Dar eiu i-am apus să ştie
că mă lipsesc de jertfă. Şijasltifdl iarăşi
venii ailci. M-;am hotărit ca însumi,
lăsînd tărcoallefte-aşltea, să leg vorba
de ce mă doare. Am să bat la uşă
să nu-mi rărnniă timp de răzgîndire.
GORGIAS, se arată
Băiete^ vrei s-asculţi, eter cu răbdare,
o vorlbă sănătoasă de te mine ?
SGSURiAlTOS, semeţ
Cum nu ? Qhter cu ţAăcere. Spurae-ţi păsul.
GORGIAS
Eu sltat convins că mu e om pe lume,
ori norctaots, ori greu dulcînduHşi viaţa,
să nu sejaiştapte şi la vreo sdhifcnibaire.
Aşa că noracobiuliui, în viaţă,
îi vin izibînzi mereu, altîta vreme
oît el va fi în stare să suporte
norocul, apărfind imereu dreptatea.
IaT ded purtat cumva spre nedreptate
şi-i năpădit de bunuri, iaită dlipa
când iar sobimiblairela spre mai rău îl trage.
Din contră, oei sărmami, deşi-n nevoie,
de nu fac nici un rău, suportă nlobil
ursita lor, păsltrînd încredinţarea
că şi ei votr ajunge vretmea-n care
au să ise^aştepte 1a mai bună soartă.
Ce vreau să spun ? Nici tu, cu tot norocul,

(24)
să mu te-acrezi în el, şi totodată
nu ne dispreţul rpe noi, săracii.
S-arăţi celor ce te priveşte că meriţi
să fii mereu în plină fericire.
SOiSTRlATOS
Ce rău îţi par acum că-ţi fac eu ţie ?
GORGIAS
Pe oît văd eiu, tu eşti acum pe cale
să faici un rău, crezând c-o vei a!trage
pe faltă ca să eadă-n vreo ispită,
fecioară liberă, pîndind momentul
să foci o crimă meritând pedeapsă
de ucigaş.
SOSTRATOS
Apolo !
GORGIAS
Nu se cade
să laşi aleanul :tău să im ; aducă
odlor lipsiţi de-afcan menorooiro.
Şi să mai ştii că, dintre toţi ursuzii,
muilt mai 'ursuz e toicmai nevoiaşul
nedreptăţit. La început ei este
compătimit, dar jnad târziu pricepe
că suferinţa lui nu esite niuimai
o nedreptate, ci Chiar o insultă.
SOSTRATOS, mai modest

Flăicăule, noroc 6ă ai, ascultă

ce-ţi spun, pe scurt !
DÂOS, către Gorgias
Fcmiimofe ai zis, stăpîne,
Snai parte de-orice bim© !
(SOSTRATOS, neglijind pe Daos
Tu ascultă,
doar ai vorbit destuii ! Mai ieri vn/.ui-.'un
aici o fată ; mă-indrăgii de dfinsa.
De socoteşti twaiceasta-i ol iiar o vină,
atunci sânt vinovat ; că, ce-aş mai spune ?
Dar eu nu vin aici s-o văd pe tlînsa,

( 25)
oi să-ntîlnesc pe tatăl ei. Eu însumi
siînlt iliilbefr, cetăţean cai sitare, gata
s-o ian idhilatr fără zestre, diînd dovadă
că năzuiesc în ttoate din iuibiire.
De-ioi fi venit aici cu giînlduri reile,
sau ca-<n ascuns să vă întind o cursă,
Pan însuşi, .dragul meu, şi-aices'te nimfe
să mă rtrăsneasc-aicea lîngă casă !
Să ştii : girozajv m-a tulburat cuvînituil
că ţi-am apărut că vin cu giîniduiri rdle !
GORGIAS
Te roig şi eu să uiţi, să nu te superi
ele-am spus miai ais(pru decît se cuvine,
ba cliiair şi 'tu mă vei scuza îndată
pentru aiceatelta, şi-ţi voi fi prieten.
Acestea-ţi spun nu ca străin de caisă,
că sînt, amice, frate 'bun ol fetei,
de-aceeaşi mamă.
SOSTRATOS
Cu aitfrt mai bine !
Mai de folos vei fi, pe Zeus, în cele
ce voir iiirima.
GORGIAS, neîna'ezător
Zici cu folos ? Cum asta ?
SOSTRATOS
Eu văd că eşti de neam, ai fire-aleasă.
GORGIAS
Nu vreau să-ţi faic siperainiţele departe,
ci să-ţi înfăţişez realle faiprte.
Fetiţa are-un tată culm niici un/uil
n-a fost vrelodată om pe lumea asta :
niici în vechime, nici in vremea noas/tră.
SOSTRATOS
Morocănosul ăsta ? Ştiu prea bine.
GORGIAS
E culmea răului an ei. Şi totuşi
el e stăipînul ihatului de-ailătuiri,
cu preţ de doi tailanţi. Şd doiar dl singur
muQoqşite-ogcuru-initireg. NJcâcSnd tovarăş
muişi ia ,pe nimeni, nici pe roibull casei
şi nioi din salt pe cineva cu [pllaftă,
nici un vecin, oi nujmiai el. Blăoereia
cea mare pentru el e să nu valdă
pe nici un om. Cu fata duipă dfflnsull
îl vezi luicrfinld aldesea. 'Numai febei
şopteşte icîte-'O wxilbă, fer cu altul
nu sidumbă gmai decîlt la vreo nevoie.
El spune-laitunici că o mărită numai
cânld va afla um ginere să fie
în felul lui.
SOSTRATOS
Adică niciodată !
GORGIAS
Prietene, să nu te-mcurci în rosturi
ou ei, căioi e zadarn ic. Tu ne lasă
nuimati pe noi, pe rude, să ne ducem
amarul hărăzit de soalrta noastră.
SOSTRATOS
Ba zău ! N-ai inldrăgit niciicînld vreo faită,
băiete ?
GORGIAS
Nu MUHe-ngăduit, amice !
SOSTRATOS

Ei cmm ? Şi oare cine-ţi stă în cale ?

GORGIAS
Ghiar rostul trudei noastre nu ne lasă
s-avem puţin răgaz.
SOSTRATOS
Şi mic-mi paire
că e^ti nepriceput în trabumi de-aistea.
Mă stfăltuieşti să plec, dar însuţi nu ştii
că nu miai stă-n puterea mea, ci zeul
de-aicea hotărăşte.
GORGIAS
Cum se spune :

(27)
„De-a dreţptul nu ne faci vreun rău, oi suferi
nevinovat fiimd“.
SOSTRATOS
Şi Bum aş face
să dobîndieSc fetiţa ?
GORGIAS
N-ai s-o capeţi !
Doar de te-ai strădui, unmîndiu-mi sfatul,
să-ţi iei de ia vecin o fîşioară,
dar s-o muiniceŞti la rând cu noi.
SOSTRATOS
Cum asta ?
GORGIAS
Arunc o vorbă ca din înltîmplare
de măritişul fetei. Gîniduil ăistia
rn-ar bucii ra de l-aş vodea aievea
dar dl înidaită va porni ia luptă,
va ocări pe toţi ponltru-la lor viaţă
pe caire o trăiesc ; pe line însă,
de >teJar vedea că nu-ţi pierzi vromea-n chefuri,
ba chiar luiorezi, s-ar sttăpîni.
SOSTRATOS
Acuma
e-acolo el ?
GORGIAS
Da ! Zău ! Dar tu aşteaptă,
că va ieşi curând şi tdt pe-aicea.
SOSTRATOS
0 ! Dragă, zici că ia cu el pe fată ?
GORGIAS

De-ar fi aşa noroc !

SOSTRATOS
Eu sînt chiar ga '.a
eă merg acolo unide zici. Te rog ohiar
să-mi fii într-ajutor !
GORGIAS
Dar cum anume ?

(28)
 SOSTRATOS
Anume cum ? Să ne ndireţptăim spre locul
de oare mi-iai veninî.
GORGIAS
Ei, asta-i bună !
CSnld voim uranici, cuan o să sftai alălturi
în manltia-astia ?
SOSTRATOS
Şi de ce nu oare ?
DAOS, care trebăluise prin jur, apare acum
cu un tîmăcop greu pe umăr
Ou bollotvami te va-anipaioşoa pe daltă
şi via sitrigia că «şti stricat, netrebnic.
Tu trebuie să sapi ou noi alături.
De ai m w c să te privească astfel,
apoi s-ar dotmoli şi chiar envînlul
ji-ar asculta, crezînd că tu prim trudă
aa un săralc trăieşti.
SOSTRATOS
V-tasculit. Sînit gate
la itot ce mă-mldemnaţi, Dair hai odată !
GORGIAS, către Daos
Tu >oe-i dai zor şi-l faici să se frămînte ?
DAOS, vorbind lui Gorgias la ureche

Am poffâ asitlăzi să fim toţi la luioru,

zorind cît vom pultea. Gu noi aliaturi,
lOiiim o săişi faîngă ,şailele voinicull !
I-io trece polfita să ne necăjealscă
venind ţpe-aSlci.
SOSTRATOS, lui Gorgias
Hai, adu-mi timăcoipul.
DAOS lui Sostmtas
Potftim pe-ial meu şi dn-te. Deaoamudaită
mai aim să drqg şi gardul ; lucrul ăsta
tot trebuia să-l fac.
SOSTRATOS
Hai ! Dă-mi-l iute !

(2 9)
 I-l dă.
DAOS. lui Smtratos
Eu te-am seăipait.
Pufnind de rîs, lui Gorgias.
Acuma piele, Stăpâne !
Urmaţi-mă pe deal !
Iese Daos.
SOSTRATOS, resemnai
Aşa mi-e soartia !
Acum idin două una : vină moartea,
sau viaţa lîngă fata mea iubiită.
GORGIAS
Iar cugetul de4 ai cum sp,ui, să-ţi fie
norocul plin.
Iese pornind după Daos.
SOSIT, A'l'OS
0 ! Zei slăviţi din ceruri !

Pauză. Apoi, privind după Gorgias :

Tu crezi acum că mă aibaţi din cale

cu-<a tale vorbe. Dimpotrivă, ele
istâmesic o înrloilă îndîrjire
în plamul meu, căci dalc-iajceasită fată
n-a fost crescu lâ-n fire. femei, nu ,ştie
de nici o răiiltate-n viaţă, şi-apoi
nici de vreo doică n-a fost dăscălită,
oi oarecum cu creştere aleasă,
c-un tată alspru, dar pornit din fire
să lupte eu toit răul, n-o să fie
o fericire de voi avea parte
de ea în viaţă ? Tirnăeopul. ăste.
e greu de tolfc : p^tru talanţi ailfotnă ;
mă va strivi... şi lotuşi nu se cade
să las oe-tan înicepu/t ; datr cînd oidialtă
m-am înhăomait, să duJc la oapăt luiorul.

Iese după Gorgias.

(30)
 SCENA 3

Intră bucătarul SQKXXN cu însoţitorii săi, apoi

QEfflAS

SICON, scurt şi gras, îmbrăcat sumar, vine

din dreapta, purtmd un miel pe umeri

Şi mielul ăsfta-i rău cuan nu e altul.

Mînca-1-ar gaia ! De-4 ridilc pe umeini
şi-l duic pe sus, el tot mitinde botul
spre crengi şi frunze, ciuguleşte muguri
şi tot smuceişlte. Daică-1 las pe oale,
nu ivirea să meargă. Tott pe dos îmi iese.
Sînlt frînt de el, măloar că-s bulcătarui,
şi-l trag cu greu, ca de odg'on, pe cale.
Noroc c-altarul nimfelor e-aproape
şi-l vom jertfi.

Către Pan.
Salut pe Pan ! Băiete,
ei, Getas, ce tot pregeţi ?

GETAS, iese împovărat din casa lui

Callippides, din stingă

Grea povară
mi-au dat să port ; mi-a fost legaită-n spate
de blestematele femei. S-o duică
abia patru măgari air fi în stare.
SICON
Se vede c-o să vină multă lume,
dacă ne-«diiici aşa multe coboare.
QET1AS, gifîind
Ce pot şti eu ?
SICON
Descarcă aici.

Arată la intrarea în peşteră.

(31)
 GETA5, depuntnd sarcina
Na ! Iacă !
Daic-a visat ;pe Pan Paiatnianul !
Că ştiu că-m cinstea lui vom merge-mdaîtă
ca să-i jertfim.
SICON, isicoditm-
Dar citne-a visat ? Spune-mi.
GETAS
Nu-mi baite oajpul, omruăe !
SICON, mîngîios
Hai, Getas,
să-mi spui cine-a visat.
GETAS
Stăpîna casei.
SIlCON, curios
Nu . zău ! Şi ce-a visa* ?
GETAS
Ce pisălog eşti !
I se părea că Pata...
SICON
Ei ! Chiar acesta. ?
GETAS
Acesta,
SICON
Ce făcea ?
GETAS
. . jcă lui Sostnattos,
stăipînail meu. . .
SICON
Fudulul ăsta tânăr ?
GETAS
. . . pioiioaretle-i sitrimgea-n obezi.
SICON
Apolo !
GETAS
l-a dait apoi un târnăcop şi-o zeghe
şi-i poruncea să plece ca isă sape
un loc râiveoimalt cu noi.
SICON

(32)
 GETAS
Noi vom jertfi ca teasmia oe-1 cuprinse
spre bine să se-mtoaucă pieaitru dtosuil.
SICON
Am înţellets ! Ridiiieă-le acuma
şi du4e înăuntru. Voim întinde
din Frunze verzi, năunitirru, mândre mese
şi taaite von fi gata. Nici un luicru
să nu 'lipsească jertfei cînld s o s i -v o t ,
ci taaite cu noroc să iasă ! D-apoî
şi tu, sămuame, fii senin şi vesel.
Azi eu te-oi ospăta cum se cuvine.
GB'MS
Ş tii. . . eu meneu te laud, şi pe tine,
şi meş beişugul tău.
Aparte.
Dar asita n-o cned !
Intră amîndai in peşteră.
Coiful paniaştilor (ca la sfirşitul actului II).

c. 1118
 A C T U L 111

Acelaşi decor.

SCEN A 1

GNiBMON, MAMA lui Sostratos, GETAS, SICON

CNEMOlN, iese din casa lui şi vorbeşte către

bătrîna sclavă, înapoi, peste umăr
Băibrîno, veiza Ide-mouie bine uşa
şi ira de&ahide nimănui năimite
să vin aici eu iairăişi.
Se uită pe cer.
Cum Smi pare,
o să ae lase noaptea cffit devreme
ram pesfte lot.
MAMA Iui S'osltratos, către Plangon, sora lui
Sostratos. ieşind din casa lui Callippidet îm­
preună cu flautista Parthenis şi indreptîn-
du-se spre peşteră, de unde le iese în întâm­
pinare, mai târziu, şi Sicon bucătarul.
Hai, Plangora, mergi mai iute
De mult se cuvenea să facem jertfa.
CNEMON
Dar pacowlea-aiNl.a ice mai e ? Iar lume !
Dweeţi-vă la dnaicu !
MAMA, în pofida lui Cnemon, către cîntăreală
Zi din flault,
Partihenis, pentru Pan ; doar lumea zice
că nu se cade să ieşim muteşte
în faţa zeului.

(34)
 GETAiS, auzind zgomot, iese din peşteră
Daţi semn 'de vi.'iţă !
Că, 'zău, ni se luirfee. NeHaişezaisem
denatîta vreme aşteptând.
MAiMA
•Noi gaiţa,
le^aivem pe toalte bune ?
SICON
Geru-i martor
că mielul cit pe-aci era să moară.
Intră în peşteră.
MAMA
Ei, sărmanul !
GETAS, aparte
N o s-aştepte-mtr-uira
răgazul tău.
Către alţi sclavi din casa lui Callippides.
Dar liaii, veniţi «odală !
MAMA, către 'toţi
Gătiţi «şi Oaşuleţetle. Să umpleţi
şi Cănile eu iapă de sjpăliaire,
şi mirodenii.
Unui sclav care cască :
Tu ice «căşti laeolo ?

Ce ? Eşti trăsnit ?
Intră cu toţii în peşteră, afară de Cnemon.
ONEMON, supărat că nu e liDat în seamă
iB«a moaiftea să vă-nghită !
Mă tdt «oprelslc din luicnu. Dair eu casa
nu pot s-o părăsesc. Chiar nimfele-aistoa
minaduic doar rău, cădi dacă-ailăituri ele
au «casa lor, «ju-riii miai rămâne mie
dedît să plec de-aici, să dărîm casa
şi să-mi zidesc «o «alta-in «alltă parte.
Se uită mai atent spre peşteră.

(35)
 Iar icum jertfesc aceşti tSlliiairi, se ştie :
Aduc saltele, voise cu viroaţuri.
nu pentru zei, ci nuimiai pentru dînşii.
Tămîia din Liban şi cu tuirliţa
simt pentru zeu, icăoi zeul le (primeşte.
Iar ei jertfesc oe-aruncă-n foc, doar coail;i,
dar numai vîrfull, şi^aipoi fiere». Zeii
se-alleg numai cu ce nu se mănâncă.
Pe aMaisa lor aduc pe celelalte
şi .ei ie-mfulecă pe toate.
O strigă pe babă :
Babo !
Deschide iule uşa. E'nevoie,
ouim văd, să ne păzim eenavem în casă.
întră la el.

SCENA 2

GETAS, CNEMON

SETAS, iese din peşteră şi vorbeşte către n

sclavă rămasă înăuntru
Spui ic-iai uitat ceaunul ? Voi cu toţii
v-aţi afumat de tdt ; şi-aJouirn ce fiaioeim ?
Cuim văd, Vom fiaioe imare supărare
vecin Bor lui Pan.
Strigă dwpă un selav :
Ei, tu, băiete !
Pe zei, eu cred că nicăieri pe luime
nu sînt ţinute slugi mai ilenevoase.
S trigă :
Băieţi ! Ele mu .ştiu dooît amorul !
Băieţi, voi »ei cuiminţi ! S-o 'iau ou răul...
doar m-o vedea vreunul ! Hei, ibăiete !
Ce [pacoste-o mai fi ? Băieţi ! Nici unul
nu e-inăuinltru ?

(36)
 CNEMON, din casa lui
Ce e ?
GETAS
lase unul.
CNEMON, iese in prag şi strigă
De ce (te-aitingi, tSlhanule, ide uşă ?
GETAS
Eşti om, să nu mă muşii !
CNEMON
Pe Zeuis, pe itine
de viu te rvioii mânca !
GETAS, înfricoşat
Ferească zeii !
CNEMON
Am eu icu (tine vreun înscriis, tâlhaire,
san tu ou îmi no ?
GETAS
N-am nici o chitanţă,
că n-am venit să-ţi cer doibînzi, şi martori
cu mine n-am. Eu vin să-ţi cer toeaainul.
CNEMON
Ceaunul ?
GETAS
Da, ceaunul.
CNEMON
Rob obraznic,
Iu crezi că boi jertfesc, ţin mese-n tinse
cum faceţi voi ?
GETAS
Şiiin... Nu te lasă gîndu 1
un melc «a să jertfeşti ! Noroc îşi pace !
Preabum stăpîn ! La uşa ta bătut-am,
că am porunci de la femei, şi-ţi cerem
ce-am sp,uis. Făcui aşa. 'N-ai nici ‘o oală ?
Atunci mă-ntorc ca să le spun întocmai.
Pentru sine.
0 ! Zei slăviţi, to viperă si ăsta !

(37)
 Intră în peştera nimfelor.
GNEMOlN, singur către public

Ce fiare ucigaşe ! Biait la mine

de-a. Idineţpitufli, parcă eu le-aiş fi prieten.
De prind pe unul dintre vioi Da uşa,
de mu-1 voi face piilldă tiulurora
în Kam i (meu, «pe nu mu să nu-mi spuneţi !
Nu ştiu acum eutm s-a-rtîmptait c-acestn,
cine-o fi ifoist, lavu maroc să-mi sioaipe.
Intră înapoi în casa lui.

SCENA 3

S1C0N bucătarul, apoi sclavul GETAS ies

din peşteră ; în urmă iQNEMON ieşind din
casă.

Gettas povestise ilui Sican cum l*a primit

Cneman. Bucătarul îl ceartă că mu ştie cum
să se ipoarte cu oamenii.
SICON, iese continuînd să-i vorbească lui
Geias spre peşteră

De oaip să-ţi f i e ! Meniţi chiar ocară

că icari icu grai ohraznic !
Către public.
Urnii tnu ştiu
cum să se poarte. Dan- itoit meşteşugul
eu l-am idesiooperit ; în itolt oiraşul
slujesc la m ii ide bogătlani ItJa dânsul.
Căişum pe ruide şi 'fale rofe t Ide vase
dm partea itutluirar. iCă doatr se loeme
să fii linguşitor tcffinld ai nevoie
să iei oevia. Aşa, de-auid la uişă
că e vreunul mai bătrîn, îndată
îi zic : „Tătucă, taică !“ lDacă-i ibaibă

(38)
îi spun „măicuţă“ , 'iar dacă-i femeie
la isl,a:rea de m ijloc : „pioasă dolamnă“ .
De-i slujitor îi zic : „slujbaş de seaimă“ .
Dar rvtoii alţi merita isjp&nzuirăltoairea.
Nepricepuţii !
Strigă la sclavi :
Ei, băiete,-ascultă !

Observă că iese Cnemon.

Pofteşte, taică, mi-era dor de tiime.
GNEMOiN, aspru
Iar tu aici ?
SICON
Iar viu ipieinitiru acelea .. .
CNEMON
Te-ajrăiţi din mau amume tsă mă-mfurii ?
Ţi-iaim sţpuls sau mu să miu te văd jpe-aiioea
venind la uşa mea ?
Strigă pe babă :
Ei, 'bialbo ! Adu
oureauia-mlcoa !
S'IGON
0 ! Nu ! Vai ! EaSă . . . lajsă !
Fii bun, te rog, pe zei !
GNlEMON, după ce i-a dat vreo citeva
Vin’ mlai faproape !
SICON
0 ! Poseido'n, ite irog . . .
ONEMON
Mai scoţi o voiitbă ?
SICON
Venii să-ţi cer o oală mimat.
ONEMON
Nu am !
Nici oală m-am, mici iblaidă şi miiici sare,
n-am mică oţeit, a-am niicidelcum mimica.
Am spus ritos, ’la lUofţd din sialt, mici unul
în oale să mu-mii iasă.

(39)
 SICON
Totuşi, mie,
ta ine mi-ai spus-o.
GNEMON
Ia, ţi-o iSijvun acuma.
SICON, aparte
Aşa ? N-am eu noroe !
Lui Cnemon.
F ii bun şi sp u n e-m i
Unde-aş puitiea găsi lîn altă parte ?
(MEMON
N-am spus odată ? Toit mai lungeşti vorba ?
SICON, vndepărtîndu-se
Rămâi eu 'bine !
■QNfEM'OiN
Eu din (partea voastră
nnaişlte|pt vreum bine !
SICON
Rămâi atunci cu răul !
CNEMON
Ah ! Ce obrăznicii mi-e dat să sufăr !
Intră în casă trîntind uşa.
SICON
Frumos mă ■căptuşi ! Văzui ce-nseaonnă
eă «eri icu-midemiînaire, ză>u ! De-a cuma
să merg la altă .uşă ? De se-nitâtapiă
eă toţi din Sat sânt gdta să se bată,
s-a isprăvit, e greu !
Stă puţin pe gînduri.

Găsesc eu leacul !
E limpede eă cea mai bună (treabă
e să prăjesc la ‘tavă toată carnea.
Găsesc eu (tavă. Spun ea să se ştie :
Să-şi pună pofta-n icui iphylasienii ;
am să lucrez eu ce-arri eu la-nidemînă.
Intră în peşteră.

(40)
 SCENA 4

SQSTRATOS, apoi GETAS, din peşteră.

SOSXRATOS, apare ars de soare, şchiopătând,

cu o piele de capră peste o cămaşă năduşită,
cu târnăcopul

Oricine duce dor de rău, să urce

ca să vmeze-aiici în Phyle. Văd eu
că n-arn miici un norolc, BlînJt frînt de şale
şi de spinare, de grumaz, c-o vorf>ă,
de tropul tot, ică mHavfeutaii îndată
eu tânăr, în putere. Tîrnăcopul
îl ridicam în sus de tot, cum face
un vajnic muncilor, şi brazdă-adîncă
croiam ica un îndrăgostit de mumlcă.
Mult mu ţineam. Mă răsmoeam adesea
să văd venind bătrimil îşi ou fata.
Pe Zeius ! Mă itoit ciu|pelann de şold. adesea
aşa cam pe furiş ; dar aşteptarea
se prelungea mereu, că şi-ncepusem
de şale să mă-mdoi... înţepenisem.
Dar mu separată ‘nimenea pe caile.
Iar soarefle ardea... vedeam de-acolo
pe Gomgiais uiltî nldu-se la mine
cum mă itirudeam cu greu să-ndirapt grumazul
înţepenit «a osia fîntînii,
apoi cu Itmupu-mtreg mă plecam iarăşi.
El zise : „Pare-mi-se că bătrânul
nu va veni acum. băiete !“ „Oiar©
ce fatteim moi ?“ îl întrebai îndată.
„11 aşteptăm pe mîine ; — acum ajunge
Dar iadă că şi Daots se araltă,
ca să-mi ia locul la săpat. Deci prima
ieşire-a mea aşia a fost. Acuma
sosii aici, dar oe nnaduice mu şitiu.
Mă jur ică parcă Bînt Itiîrît încoace
chiar vrînd-nevrînd, purtat de tare vrajă.

(41)
 SCENA 5
SOSTRATOS, GETAS
GETAS, către bucătar, înapoi, în peşteră.

Ce rău făcui ? Crezi, omule, că ©u am

şaizeci ide rnîiui ? Căttfbuinii pentru tine
eiu i-am lapirilnls ; momlceisic, wdufc aazamul,
toc tmărunltJaie Işi frăminit făiina,
mai roţbotaso, pălzesic pe Icîlte ianul.
Sîrit orib d'e fum, de paitaă sâinit măgarul
serbării de ateumj
SOSTRATOS
Băiete, iGebais !
GETAS
Dar cin’ mă strigă ?
SOSTRATOS
Eu.
GETAS
Şi icine eşti tu ?
SOSTRATOS
Dar oe, mu vezi ?
GETAS, absorvîn.du-l
Aoum te văd,, stăpâne.
SOSTRATOS
Ce faceţi voi aici ? Ia, spume-mi.
GETAS
Ia»ă,
aibia jertfirăm, pregătim alcuimia
ospăţul ţpemtou voi.
SOSTRATOS
Ailci e mama ?
GETAS
Ailcii, de mult.
SOSTRATOS
Dar tafta uinde este ?
GETAS
ÎI aşteptăm ; dlar t o i şi (tiu odWtă !
SOSTRATOS
Să înă mai pilimb puţin.

(42)
 Aparte.
Aici, aş izioe,
că şi această jertfă vine tocm ai
la (timpul potrivit. V'oi itreoeiaeuma,
aşa 'Cum sânt, s^adulc p e flăcăiandrul

Arată vizavi.
de-ojiei, >cu siujiitoruil lui, la masă.
Căoi dacă la ospăţ şedem alături,
mai de folos mi-Jair fi la celelalte,
şi de-ajiiilof să piun la oalle munta.
GETAS, care a tras cu urechea
Ce spui ? ÎTe mai gândeşti s^aiduci !şi pe-alţii
cu tine la otspăţ ? Olt mă priveşte,
puteţi fi îşi rtmei mii. Ştiam povestea,
şi-®că de mult, că nu v>oi avea pante
să guist oeva l!a masă ; şi de unde
să maii rămână ? Slnîngeţi .toată lumea.
Ironic.
Şi oe mai miel de jertfă aduserăţi !
Bia -chiar Că flaloe să-l vedeţi icu taţii.
A p o i f-em cile-a-stea-m i fa c v r e o p a r te ?
E tihiax de ife ! Pe EÎna lor, Demotra,
că u- 0(r să-mi dea ura bwb |de sare !
iSOiSTRATOS, bucuros
Astăzi
îţi prevestesc o zi frumoasă, Geltas.
0 , Pan ! Mereu cu rugăciuni loinsitii-voi
altarul tău işi-nidlatorat c u itoital.
Intră în casa lui Gargia-s.

SCENA 6

SIiMIGA, bătrîna slujitoare a lui Cnemon,

apoi GETAS

SIMICA
Vai, oe nenorocire, ice năpastă !

(43)
 GETÎAS, aparte
Pe dracu, că mă speiiaişi ! Na, iese
de la bătrîn o baibă.
SIMTCA
Ce-am să sufăr
Am înoercalt de pot să scot gălleaita
stăpînuilui din puţ fără să ştie.
Şi tiîrnăiooţpul îl legasem bine
de-o (frtngihie oaim putredă şi slabă,
şi iui s-a trupt îndoită.
GETAS
Bună treabă î
SIMTCA
Şi-aşa cum simt eiu de nenoroc oiasă
scăpaţi ,şi 'tîraiăiooipul în fîntană
duipă gălleată.
GEfMS
îţi rămime-acuma
să ite arunci şi ifcu.
SIMICA
Se-ntiîmiplă Itoiomai
să vină eil să scoată din ogradă
nişte gunoi să-ll icare pe ogoare,
că se strângea şi-4 oico&ea aioollo.
Eil caută găleata, sitrigă.
Simte că iese Cnemon.
Uşa !
Na, uilte eă se mişcă !
GET AS
Fugi, sărman o,
hai, fugi, că iailtifel (te ucide, Sbabo î
Ascunde-ite degrab !

SCENA 7

CNEMON, >SIiMIiQA, GETAS

CNEMON, iese iute, furios
Oiare-unde este

(44)
Femeia hoţomană ?
SIiMlCA
Fără voie,
stăpâne, am scăpal-o.
GNBM'ON
Treci mai iute
năunlTO.
SI MICA
Sţwiue-m.i, ice-iaji ide igîind ,ciu mine ?
lAT.MO.V
Ce gînd am eu ? Te leg frumos pe dată
şi (te cobor în piuţ.
SiIMiICA
Nu ! Nu ! Tătucă !
CNEiMON
Ba zău ică da ! şi chiar «u-aioea frânghie !
E nimerit, eă-i itdată putrezită.
SÎMIGA
Să strig acum, de 'prin vecini, pe Daos.
GNlEMQN
Să strigi pe iDaos, ai ? Neruşinat® !
M-ai sărăcit de Itolt. Ce, ţn-auzi bine ?
Hai ? easă-te degraîb în casă, biabo !
Simiaa intră in casă.
E vai de mime-aicuim, rămaisnam singur
cum nimeni mu-i. Voi icobori-m lînltână ;
oe pot să ®ao ?
GHfiSS
Ţi-aduioem, mai pe urmă,
frânghia şi-un Icâriig.
GNlEMON
Ou rău toţi zeii
să te lovească pentru răutate,
că te obrăzniceşti să rizi la mine.
Intră mîrdat în casa lui.
GETTAS
E drept aşa ! Bl alergă năuutru.

(45)
 Ce oim nefericit ! lOe viaţă duce !
Ădieă-i tolomfai pa un ţărata âtiic,
lujpltimld icu stânci, pe unde numai cimbrul
şi salvia mai creşte. Rabdă truda,
dar 'Cu mimica ;bun dl snu se-iallege.
ll observă pe Sostratos. m re cuplare din stingă
însoţit de Gorgias şi Daos.
Dar uite că se-amaltă îşi 6,tă(p(îniuil
cel Itînăr aduoîndu-şi musafirii.
Oîţiva din ei sânt iluci'ători din satul
învecinat. Vai, iee nesăbuinţă !
De >ce-i laduce el aioum aioea ?
Gum Işi-i făcu prietenii ?
Se retmge spre peşteră să nu fie observat,
ascultă.

SCENA 8
Intră SOSTRATOS cu GORGIAS, din casa
acestuia ; apoi DAOS.
SOSTRATOS, către Gongias
Nu-ţi îngădui
eă faci altfel ; avem belşug din toa'te.
GBTÂS, aparte
Pe Hercul !
SOSTRATOS
E vreun om în toaltă lumea
să nu (primească a veni la masă,
cînd un amic al Oui jertfeşte ? Ţie,
cum bine ştii, îţi isînlt de mult (prieten.
GETAS, tot aparte
Nainte ica isă-1 vadă !
Intră în peşteră.
SOSTRATOS, dind lui Daos zeghia şi tirnăcopul
IaJle>, Diios,
şi du-Je înăuntru. Vii pe urmă.

(46)
 GORGIAS, tot lui Daos
Dar nicidecum tu singură în casă
pe mama să n-o laşi, ci o serveşte
cu toate ced'e. Vin şi eu îndată.
Daos intră în cam lui Gorgias ou lucrurile.
Gorgias şi Sostralos intră în peşteră.
Corul paniaştilor (cîntă, între acte, un cîntec
vesel).
 ACTUL IV
Acelaşi decor.

SCENA 1

SIMICA, SICON

SIMICA, speriată, iese din oaisa lui Cnemon

Săriţi de ne-aj uitaţi ! 0 , wai de mine !

Daţi ajutor !
SICOiN, iese din peşteră
0 ! Herciule, stăjpîne !
Pe zei şi demoni, ne lăsaţi în pace
stropiri să faioetm jertfei ; voi eu toţii
vă oicămţi, lwviţi, ţipaţi într-uma !
Ce 'Oaisă fără rînldiuiMă şi-aste !
SIiMICA
Stăpânii... e î,n puţ.
SICON
Păi cum ?
SIMICA
Cum altfel
să scoată tîriiăioopul şi găleata ?
Se ooiboira în puţ, apoi deodată
a lunecat şi a căzut năiumtru.
SICON
N^o fi băltrfnul răiu, nesuferitul ?
SIMICA
Chiar el.
SICON
Se şi cădea, mi-e martor oerull !
Băbuţa mea, aoum ai tu de lucru.

(48)
 SIMICA
Ce vrei să spui ?
SIOON
Să iei un cioit, o piatră,
sau altceva, şi-a 'ei de bus aruncă !
SIMIOA, acaperindu~şi faţa
Oh ! Nu. Fii biun, odboairă-te tu, dragă.
SUGQN
Pe Poseidon ! Să ,pat cia în poiveste ?
,yCa să mă lupt r.-un eâine-m «puţ ?“ 1 Nica vorbă.
SIMICA
0 , Gorgias, pe unde eşti ?

SCENA 2

CEI DINAINTE, GORiGIAS

GORGIAS, iese din peşteră

De mine
întrebi pe unde sînt ? Dair oe-d, Simico ?
SIMICA
Ce © ? Să mai spun iar ? Stătpînul nostru
e-n puţ.
GORGIAS, strigă bătînd la uşa lui Callippides
Soistiraite, ieşi aici, afară !
Către Simica :
Coradu-ne tu.
GORGIAS, către Sostralm, oare iese la
chemarea lui
Mergi girfaibmic înăuntru.
Intră în casa lui Cnemon, mai intii Simica,
a,poi Gorgias şi Sostratas.
SICON, singur
Zău, p e Dionyisos, există zeii !
La jerlifitoiri tu mi le dai peaunul,

1 După o fabulă esopiană, un cline căzut în puţ l-amuşcat

tocmai pe omul coborît acolo să-l salveze (n.t.).

(49)

4 - c. 1118
 nelegiuit oe eşti. Le faci în ciudă !
Tort ai căzut, eă bei fînrtiîna-nitireagă :
să n-ai de unde da cui/va nici apă.
Acum (şi nimfele sînt răizfounaite
pe pielea lui, pe drerpt, şi eu eu ele.
Nu-i om isă fi scăpat fără pedeapsă,
(Oin/d a jignit un bucătar ; căci asta
o arta noastră, anta icea mai sfintă.
Mai ai şi-un ospătar ? Ce vrei îţi face- !

Se uită după colţul casei, îl aude gemînd pe

bătrîn ; din frînturile de vorbe ale salvato­
rilor înţelege că-l scot afară.

Ce, n-a murit, ? Pe „scumpul lor tătucă“

îl vor scăpa ? Şt cinerva-'I mai plânge.
Nu se opresc de loc, cu toţi-aleargă
ou scara şi cu frîngliii ioa să-l scoată.
E şi feltiţa Ini cu ei. Colboară
pe seară Gorgias ; rămân afară
Sosiră tos şi ou fata ca să-l tragă.
Pe chipul lor eu văd că el (trăieşte.
L-or scoate-afairă. Văd aoum preia bine
chiar faţa Inii, şi zăiu de loic nu pare,
nu-i de :crezut, că el e scos din apă
şi tremurînd, ci pare chiar senină.
Mult mi-ar (p,lă'oela să-l văd şi eu, prieteni î
Vă jur pe-Apdl'O !
Către femei spre peşteră :
Voi, femei, de-acolo !
cu mulţumiire pentru ,toaH>e-aioestea
turnaţi libaţii zeilor, rugaţi-i
să-l scape pe băitrîn ; e greu de dîns/ul,
e vătămat şi şlohiop ; şi astfel omul
nici o jignire nu mlai poaibe face
nici ;zenlui vecin şi nici acelor
ce-i vor jertfi de-aoum.
Vesel.
De orice jertfă
 am grijă eu, ee ştie... dacă şi voi
mă veţi plăti aşa cum se cuvine.

Intră în peşteră.

SCENA 3

SOSTRATOS, care luase parte la salvarea lui

Cnemon, iese, deocamdată singur, din casa
acestuia; după monologul lui Soslralos ur­
mează CORCIAS, CNEMON şi FIICA lui.

S( ISTI! A l'OS
Prieteni, jur pe Dâmetra, pe^AscIfrpru,
pe zeii toţi, de oînd trăiesc pe lume,
au mi-a fost dat să văd cum însăşi clipa
icînd e un om ajproaipe să se-neoe
să-mi fie de folos oa astă dată.
Ce întâmplare duloe pentru mine !
Că GoKgias, îndată pe intrarăm,
s-a coborît în puţ, iar etu cu falta
priveam de sus şi nu făceam nimica.
De ce tot zăboveam ? Doar ea, sărmana,
striga puternic şi, smulgînldu-'şi păirud,
lovea (eu putanii-n piept, iar eu., odorul, / ^
oa protector, pe zei, Btălteata alături
şi o rugam să-şi potolească jdînsud,
o imploram, privindu-i chipul galeş.
Nu prea mi-era altît de vătămatei
căzut la fund, aşa că eu îmtr-una
smuceam de el în sus, şi Zeus mi-e martor
că mult mă plictisea aloeastă trealbă !
Şi icît penalei era să moară omul,
că, tot privind" în ochii fetişcanei,
de itrei ori am scăpait din mîini fnînghia.
Dar GoJlgias — un Âtfais, şi nu glumă —
se opintea puternic, şi la luaună
am izbutit cu greu să-l s'coit afară.

( 51 )
 Gînd a ieşit, m-am furişai; aicea.
Nu inai piulearri să fiu stăpîn pe mine,
iar cînd veneaim alăturea de fată,
era aproape s-o sărut. Iubirii
ajuns-am rob ; divină înrobire !
Mă pregătesc acum. Se crapă uşa !
Ajută Zeus ! Ah ! stranie vedere !
Se retrage să nu fie văzut de cei ce intră,
din casa lui Cnemon.

SCENA 4
Apare CNEMON, susţinut de GORGIAS
şi de FATĂ
GORGIAS
Ai vreo dorinţă, Cniemom ? Spune-mi !
CNEMON
Apoi,
ce să doresc ? Mă simt zdrobit.
GORGIAS
Fiii tare !
CNEMON
Chiar ,prind curaj ; dair de acuma Cnemon
pe viitoir 11-0 să vă chinuiască.
GORGIAS
Aşa de grea este singurăta'toa !
Vezi tu ? Ăi fotît apiroaipc de pieire.
Dar dacă eşti salivat, la vîrsta asta
se cerne ca să fii ciuiva în grijă
şi să trăieşti in linişte.
CNEMON
Aşa e !
Mi-e greu, de-iacuin, o ştiu. Te rog, Gorgias,
să chemi pe mama ,ta cît mai degrabă.
Gorgias îl ajută pe bătrin să se aşeze pe un
scaun.
GORGIAS
Numai nenorocirea, cum se vede,
mai ştie să ne-mveţe.

(52)
 CNEMON, către Fată
Hai, fetiţo,
eşti bună să mă ţii puţin de m ijloc ?
Ea îl sprijină.

SCENA 5

CEI DINAINTE, SOSTRATOS

SOSTOAiTOS, care se arată, aparte

Om norocos mai eşti !

GNEMOiN, către Sostratos
Dar tu acfoJo
ce «bai privind aşa ca gură^cască ?
SOSTRATOS
Nici foc nu vin să-ţi cer, şi tniiloi vreo tavă
să-mi împrumuţi. Cu ei... te-am scos afară.
Fusei alături de ai .'tăi la toate.
Aş vrea să-ţi spun...
GNiEMON
Simt cu ai mei acuma.
Sosimtos se retrage.
FATA, către bătrîn
Dar iată vine Gorgiias iou mama.
Aceştia sosesc şi se aşază in dreapta lui.
GMElMO'N, după un răstimp
Eu doream de multă vreme să fiu niuimai lingă voi,
să vă simt mereu «aproape, Mirrino şi Gorgias.
Dacă m-aiş spera şi astăzi, aş fi vrut ca mai curînd
să nu fi scăpat de-aicolo. Dintre voi niici unul azi
n-ar putea să-mi siohimbe gindul. Gu răibdare m-ascultaşi !
Un ani marea mea greşeală : am crezut că dintre toţi
singur am ce-mi trefbuieşte şi nevoie de-ialitull n-am.
Dar cînd văd sfîrşitul vieţii, că-i grăbi't, necunoscut,
socotesc că rău făcut-am, n-am ştiut cum să mă port.
Cal ioe m-o-mgriji să-mi ierte şi să^mi fie-apropiat.
Juir [pe iHdEailsft [că însumi mă-mpieltrilselni chiar de tolt,
oînd vedeam oe iei de viaţă dulde fiecare om,
îndreptîndu-şi gândul numai ouim mai miullt căşltig să aibă.
Eu credeam, de bună seamă, că nici umiul diratre ei
n-ar putea fi cuiva sincer. Mie gîmdul ăsta rău
îmi stătea mereu în cale. Azi albia de ce e drept
mi-a făcut dovaldă numai Gorgias prin fapta lui :
faptă bărbătească, demnă de un suflet prea ailes.
Pîn-a,auim eu nu-J lăsasem mici măcar Ia uşa mea.
Nici un ajutor nu-d dasem la nevoie şi niiciioînd
nu-i vorbisem voilbă bună, nu schimbam nici un cuvînt.
El ou iniiima deschisă de la molarte m-ia slallvat.
Altul atr putea să spună : „N u mă laşi să viu la tine ?
N-am să viu şi pace bună. Nouă de folos cîndva
nu ne-ai fost de loc. Fireşte, ndici eu grijă nu-ţi purtam.“
Dar acum ce ne rămffine ? Vezi, băiete, dacă eu
voi muri aeuim — sie poalte, căci mă simt slăbit de tolt —
dacă sidap de astă diată, te-mfiez şi tot oe am,
tot avuitul meu, socoMe-1 că-i al tău, iar fata mea
ia-o-n grijă ca tutare. Saţ să-i cauţi, potrivit.
Sănătos oricfit m-ai face, să-i găsesc eu n-am să pot,
căci nici unul după plalcu-ani niciodată nu va fi.
Iar pe mine, de am zile, mă lăsaţi aişa cum vreau.
Celelalte Ie faci însuţi, dar la timp — doar minte ai,
slavă zeilor — «şti însuţi sorai tale cpitrop.
Din averea mea, ca zestre, jumătate ai să-i dai,
iar cealaltă tu păstreaz-o pentru mine şi-a Ha mamă.
Către Fată.
Fată dragă, tu acuma să m-aşczi în pat. Am spus
tot ce trebuia. Mai multe nu vin bine unui om.
Lui Gorgias.

Dar, copile, se mai carie şi aceatete s-o mai şitii :

Vreau să-ţi spun puţine gtînduri şi de-al vieţii mele şant.
Sinceri da!c-ar fi cu boţii, nilci tribunale n-ar fi.
Niu i-ar duoe la-Mchisoiare, nici nu s-ar isica război.
Mulţumit ar fi oricare de-ar avea cît îi de-ajuns.

(54)
 Obosit.
Chiar prea miuite-am spus şi astea ; voi să faceţi cum am
spus.
Nu mai vă va sta în cale « 1 bătrîn sulcit, uirsuz.
G ORGIAS
Eu primesc acestea toatei, dar se caide, oriişicium,
oa-mpreună, oît mai graibmic, să găsim cqpiilei soţ
şi să fie cum îţi pla'oe.
CNEMON
Ge gîndeam acum ţi-am spus.
Zău, nunmi face supărare.
GORGIAS
Vrea să ite-nlSIflietec-aicuim...
ONEMON
Nici o voirlbă, zău, mă supăr.
GORGIAS
Bemlfcru fată peţitor.
CNEMON
De-laoum nu-i mai poatt eu gnija.
GORGIAS
Tocmai cel ce te-a salvat.
CNEMON
Cine ?
GORGIAS
\ Iată- 1.
Către Sostratos.
■Vino-mcoHice.
CNEMON
Ans de soare e Ia chip.
E ţăran ?
GORGIAS
Fireşte, taică, nu-i chefliu şi leneş mu-i.
Nici nu umblă pieflde-vară. Ştiu şi neamul lui de-aicum.
Cum vezi însuţi are mîinile asprite.
CNEMON
Dă-i-o lui !
Cît mai grabnic fă-Se murata, chiar acum ; eşti epitrop.
Iar jpe mine să mă duceţi înăuntru.

(55)
 GOR.GI.iS
Şi tu, m am ă ,
mergi ou el şi-l îngrijeşte.
Cnemcai e diis în oasă. Scurtă pauză.

SCENA 6
GORGIAS, SOSTRATOS

GORGIAS

,
Ge ne mai rămîne-aicium ?
Către Sostratos care apare.
Iei pe sora mea ? Logodna să o faci cît mai ©urnind.
SOSTRATOS
Tatăl meu rni-i împotrivă, deci ile-ararm slînst hotărât.
GORGIAS
Logodesc icu tine sora ; înjsumi ţi-o încredinţez,
Către spectatori.
ou Io ţi martorii de faţă. Sositrate, din «asă iei
oît e drqpt de moştenire, căci văld bine eu acum
n-ai veiniit pe-Haioeaistă cale răiultalte pilăamuind ;
ci aic-a dreptul cum (■rozu l-a i ca să (te căsătoreşti.
Tu, crescut în alintare, ai lucrat la tîrnăoop,
ai săpat, ales-ai munoa. Mad cu seatmă-n acest rost
te vădeşti bărbat destoinic c-un sărac să fii lia ied.
Şi doar eşti un om cu atare. Astfel singur vei piutea
să suporţi schimbarea soiaxltei : tare şi cu moi puteri.
Ai făcut deplin dovada nobilului caracter.
Numai de-ai rămîne altfel !
SOSTRATOS
Vreaiu să fiu mai tare chiar
Totuşi când te lauzi singur este cam supărător ! .
To;csmaii văd că vine tata.
GORGIAiS
Gallippid e tatăl tău ?

(56)
 SOSTRATOS
Chiar aşa !
GORGIAS
Ba zău, că omul e bogat, dar e şi drept.
Şi-apoi e ţăran în lege, neântreauit la muncia lui.

SCENA 7

CEI DINAINTE, CALLIPPIDES

CALLIPPIDES, venind din dreapta
Văd că sînt lăsat deoparte, miedul l-au mâncat ei tot.
Şi-au plecat de mult la cîmp.
GORGIAS
Pe Poseidon ! Ce foame-i e

Către Soslratos.
Vrei să-i spunem chiar aicuma ?
SOSTRATOS
Să se ospăte^e^retii !
Mai dispus va £i la urmă.
CALLIPPIDES
Ce, Sositnaite,-taţi ospătat ?
SOSTRATOS, 11 ia uşor
Ţi-a rămas desitoil matale. Mergi ia masă !
CALLIPPIDES
Fac cum spui,

Intră in peşteră.
GORGIAS
Intră, ca să-i ^pui tu însuţi, dacă vrei, tatălui tău,
între voi, cu de-amănumtul.
SOSTRATOS
Vei rămîne-n casă, nu ?
GORGIAS
Da, şi n-am să ies aifară.

(57)
 SOSTRATOS
Am să zăbovesc puţin.
-ai tu grijă, căci îndată eu te dhcm aici din nou.
Sostmtos intră după tatăl lui în peşteră.
Gorgias, în casa lui. Corul pamaştUor into­
nează un imn închinat lui Pan.
 ACTIJL V
Acelaşi decor.

SCENA 1

SOSTRATOS, CAiLL'IPMDES
Ies din peşteră convorbind.
SOSTRATOS
Nu mi-au ieşit pe voie toaite, tată,
şi niici cum m-aşteptam din parte-ţi.
OALLIPPÎiDES
Ce spui ?
N-am oomsimţit s-o iei chiar pe aceea
pe care-a i. îndrăcit-o ? Ba denaouma
ţin eu s-o iei, o sionit ca datorie.
SOSTRATOS
Bu mă-oudoâesc.
CALLIBDIDES
Pe zei, mi-am dat cuvântul,
de cînd am înţeles că-nsiurătoarea
e lucru săinăltos pentru un tânăr,
dar miai ales când dragioste-i la mijloc.
SOSTRATOS
Dar dalcă eu voi lua acum soţie
pe soira-aideStui tînăr, preţuindu-d
pe el că este demn de noi, cum totuşi
spui tai acum că nu-i vei da, kt rîndiu-ţi,
pe sora mea ?
C A h lJ P lM D I'.S
Aoest cuvânt nu-mi jdaee !
Nu vreau să iau deodaită şi o noră
şi-un ginere sărac : ajunge una.

(59)
 SOSTRATOS
Vorbeşti de bani, aicest avut netrainic.
Măcar de-ai şti că ei îţi vor rămîne
pe toată viaţa ! Poartă, însă, grijă
să nuflnprumjuţi din banii tăi, căci dacă
nu eşti stăpân pe ei şi niici pe tine,
ai^i ai pe toţi dacă ţi-i dă norocul,
nu fi invidios, tăfcucă dragă,
pe nimeni dintre semeni. Iarăşi soarta
se-ntâmp!ă să-ţi răpească toate, şi-apoi
le dăruieşte unuia nevrednic.
De-aiceea-ţi qpun şi eu : e-o datorie,
aităta timp dît ieşiţi sltăpîn pe^av^re,
s-o folosteşiti cu cuget nobil, taltă,
pe toţi s-ajuiţi ou bani, şi primire semeni,
pe cât mai numeroşi, să-i faci ferice :
aoesta-i lucrul săvînşit prin tine.
E fără moarte ; chiar dacă vreodată
s-ar înlbîmpia să caai, tocmai căderea
va fi din nou prilej de ridicare.
Cu mult mai bum e un deschis prieten
decîit o bogăţie prefăcută,
chiar de-<o asiounzi săpînd adînc pămîntul.

CALLIPPIDES

Ştii rostul meu, SoSlratie. Cele strînse

cu mine-n groapă nu le dtuc. Aşa e ?
A tale sînt. Vrei tu să-ţi faci prieten
pe unull ? Făjl, die l^ai ceroat. Să-ţi fie
ou bun noroc ! Ge tot îmi spui proverbe ?
Fă rost, te du, împarte şi-<mprumuită !
In tine am încredere deplină.
SOSTRATOS
E voia ta ?

CALLIPPIDES
E voia mea, vezi bine.
Să ştii, de asta să n-ai milei o grijă !

(60)
 SOSTRATOS
Aşa că-1 olueini pe Gorgias de-aicuma.
Se îndreaptă spre cam lui Gorgias, care
tocmai ii iese in întâmpinare,

SCENA 2
CEI DINAINTE, GORGIAS

GORGIAS
Am auzii, când vreaim să ios pe uşă
din casă, toate oeile oe sipuserăţi
de la-ncepuit.
SOSTRATOS
Ce vrei să Eipiui cu aista ?
GORGIAS
Eu te eoicot, Socstra te, bun prieten
şi serios, ; ţin inult de Colt la tine.
Nu vreau de loic să am mai multe bunuri.
Şi de-aş avela, nu pod să le ţin roisltuî.
SOSTRATOS
Nu şitiu ce vrei să sipui.
GORGIAS
Pe scumpa-mi soră
ţi-o daiu soţie. Siora dumiltale
s-o iau în schimb, mi-ar fi prea mare cinste.
SOSTRATOS
mare ? Cum ?
GORGIAS
Nu cred că-mi şaide bine
să huzuresc cu truda altor oameni.
Mi-aj umgte ce-am strâns eu.
SOSTRATOS
Prostii, Gorgias !
Nu meriţi tu aiceiasită căsnicie ?
GORGIAS
Eu o r «l că merit să mă-msor cu fata,
dar să mai iau şi mullită avuţie,
cînd eu puţină am, mu-mi şaide bine.

(61)
 CALLIPPIDES
Pe naltul Zeus, de prea miultă nobleţe,
te-ai tulii iţit de tot !
GORiQIiAB
Cum vine aista ?
CALLIPPIDES
Deşi tu n^ai, vrei să te-iarăţi pu stare,
v&zindnumă înduplecat de tine ;
oricum cuJaicest cuvânt insuffli totuşi
în mintea mea o dublă-ncredinţare.
Săracul de-i cinstit, chiar daoă-i tulnic,
e demn de îndoită mîntuire.
SOSTRATOS
Aşa că ne irămiîne-a'cum logodna ?
CALLIPPIDES
Fireşte. Deci, pe fiiică-mela, băiete,
ţi-o logodesc acum, ca să-ţi aducă
în casă fii în lege. Daiu şi zestre
fetiţei mele trei tofamţi.
GORGIAS
Dar şi eu
am un talant de zestre pentru soră.
CALLIPPIDES

Ai tu ? Să nu te lauzi...
GORGIAS
Am.
CALLIPPIDES
Ba încă,
Gorgias, vei iprimi ograda-sntoeagă.
S-aduci printre femei, la noi aleasă,
pe mama şi pe soma ta îndaltă.
GORGIAS
Se şi cădea !
SOSTRATOS
Aici petrecem noaptea.
Şi vom cina cu taţii, iar de mîine
vom rîndui de două nunţi, Gorgiajs.
Veţi mai pofti şi pe bătrân la nuntă.

(62)
La noi avea-va tot ce-i toebuieşte,
şi chiar mai miilt.
GORGIAlS
Dar 11-0 să vrea, Sostrate.
SOSTRATOS
încearcă să-l convingi.
GORGIAS
De-aş fi în stare !
Intră la Cnemon.

SCENA 3

SOSTRATOS, GALLIPPIDES

SOSTRATOS

Acum e vremea, taică, să bem bine.

Femeile îşi vor petrece noaptea
aparlc. între ele.

GALLIPPIDES
Dimpotrivă,
Or să bea «le. Noi v»m Sta de veghe
o noapte-intreagă. E>u mă doc pe daită
ca să ivă pregătesc cum e mai bine.
SOSTRATOS
Aşa să faci !

Cattippides intră în peşteră.

SOSTRATOS, singur
In nici o-mpreijuratre
un om icumin'fce să nu dîspereze,
că toate pot fi cucerite-n lume
prin trudă şi silinţă. Eu acuma
vă dau exemplul meu despre aceasta.
Numai o zi, şi-iam rînduit de nuntă
cum nici un om n-^ar fi crezut vreodată.

(63)
 SCENA 4
SOSTRATOS, g o r g i a s

GORGIAS, intră cu mama şi cu sora sa ; la

urmă, mama lui Sostratos ; toţi se îndreaptă
spre peşteră
Porniţi şi voi odaită mai degrabă !
SOSTRATOS, in faţa peşterii
Veniţi pe-aici ! Primeşite-le tu, mamă !
Către Gorgias.
Dar Cneimon mu-i ?
GORGIAS
Ba se ruga să scoatem
din casă şi pe babă, să rămînă
ou totul singur.
SOSTRATOS
Ce-radărătinicie !
GORGIAS
Aşa e eil !
SOSTRATOS
S-aiştiepte mult şi bine !
Să mergem noi !
GORGIAS, se codeşte
Sositiralte, mite ruşine
să stau prin! re femei !
SOSTRATOS
Nu faoe nazuri !
Ce, nu le mişti ? Eşti ohiair datar de-aieuma
să vezi de toate ; eşti sităipinul oaseii.
Intră şi ei în peşteră.

SCENA 5

SIMIGA (din casa bătrinwluÂ), GETAS (din

peşteră)
SIMIGA
Pe Ârtemis, mă drac îşi eu ! Tiu singur

(64)
 rămrîi aici nefericit, căci finea
ţi-a făurit u;n caracter oa ăisteai.
N-ai aisicuJitait pe oei ce-aveaiu dorinţa
la zeu să te adujcă, dia;r lie-aişiteiajpltă
un mare rău, ţpe Dernetra şi Core,
mai mare ca aiduim. Rămâi ,cu bine !
11 observă pe Getas.
iGEfUAS
Să ies ,puţin să văd ce se petrece.
Se aude un cântec din flaut cintat de
Parthenis.
Ce^mi cînţi din flaut amărât ? Njam timp snasoult la tine
Ei mă trimit la oel bollnav aioi ; opreşte-ţi cântul !
iSIiMICA, se arată
Să injtaie şi să stea cu dl şi dintre voi vreunul.
La tîaăna stăjplnă merg să sitau cu ea de vorbă
şi să-i ureiz, s-'o-mbrăţişez.
GETAS
Cuminte eşti. Hai, du-te !
Simica intră in peşteră.
Die-iacum îi aflu leacul eu. De mult mă bătea gîndul
să prind un ostiei de prilej. Dar trebuie cu trudă,
cu-inţelepciune să lucrez, să-mi fac părtaş pe unul
din cei de-iaici, că numai eu mu fac nici o isipravă.
Se gindeşte puţin, apoi îl strigă pe bucătarul
Sicon.
Hei, 1bucătlare Saicoln, iejşi miai iulte-aici la mine !
Aşteaptă puţin, aparte :
Pe Poseidom ! Ce-am să mai rM.

SCENA 6

GETAS, SICON

SICON, ieşind din peşteră

Tu mă chemai ?

(65)

- o. 1118
 GETAS
Dar cin e ?
Vrei tu să te răzbuni acum de cîte suferit-ai ?
SICON
De cele suferite z id ? Ce pălăvreşti acolo ?
GETAS
Unsuzu-i singur, doamne dus în casă.
SICON
Cum se simte ?
GETAS
Nu toictmai rău.
SICON
Şi n-ar putea, icurnva, din pat să sară
şi să ne umfle-n pumni ?
GETAS
Eu ured că n-are să se scoale.
SICON
Plăcută-i vorba ce mi-o spui, că tocmai vream să intru
să-i cer ceva, dar mă temeam eă-işi va ieşi din minte !
GETAS
La asta m -a n gînidit înlîi ! Noi îl vom scoalte-afară
şi-l aşezăm frumos aci, apoi lovim în uşă,
îi icerem şi-l întărâtăm, iar pentru moi isiprava
va fi o veselie, zăiu !
SICON
iMă tem doar de Gorgias,
să nu ne prindă că ne-am dus !
GETAS
E gălăgie-n casă !
Ei beau, nu vor simţi nimic, iar pentru noi e totul
să-l îmblînzim puţin pe om, doiar neHnicusiorim ou dânsul,
dc-aoum e-al casci noastre el, iar daică nu sc schimbă,
avem ide pătimit grozav !
SIGON
Nici vorbă, ai dreptate.
GETAS
Cînd îl aduci, tu fii atent, să nu te simtă nimeni.
11 pui ailci, în faţă chiar. .Hai ! Ia-;o tu năimite !

(66)
 SICON
Te rog să stai puţin aci, să nu mă laşi toit singur,
pe zei... şi nu mai slcînţîi !
iGETAS
Jur pe Pămîinit, nu scîrţîi !
Intră oîte unul pe furiş în casa lui Gnemon.

SCENA 7

ACEIAŞI, CNiEMON

Iese în scenă mai întâi Getas şi după el

Sicon. Il scot pe bătrîn adormit pe un pat.
SIOON
La dreapta !
GETAS
laică.
SICON
Ici să-l piui ! Acu-i acu ! Să-începem !
GETAS
întâi zic eu. Aşa ! Apoi ta ţime-mi bine hangul.
Băieţi. ! Băiete ! N-iauaiiţi ? Băiete !
GNEMON, t rezmdu-se
Vai de mine !
SICON
Băieţi ! Vă strig. Ei, hai, băieţi !
| «GNEMON
M-am dus, e vai de mine !
Tu cine eşti ? fişiti -chiar de-aici, se vede. Ce vrei oare ?
GETAS
Vă cep să-mi diaţî ligheiane mari şi să-mi mai daţi ceaunul !
CNEMON
Nu-i nimeni să mă salte-n suis ?
GETAS
Aveţi, aveţi, ştiu bine.
Mai vreau tripoade... şapte vreau... douăsprezece mese !
Băieţi, vestiţi la oei diitn cas’ că mă grăbesic.

(67)
 CNEMON
Dar n-av©m.
GETAS
Cum ? N-ai nimic ?
iCNEMOŞ
Ce, tai m-iauzi ? (De mii ide om ţi-am Bpus-iO.
iGETAS
Atunici te las şi era aici.
iCNEMON
O ! Ce nenoroci re !
Cum am ajuins aioea eu ? Giime m-a aooe alfară ?
Lui Sicori.
Iar tu să piei din O'dhii mei ! Şi idliar aicuim pe da'tă !
SIGON, bate în uşă
Ei, voi, băieţi, femei, bărbaţi ! Ce, tu n-arazi, porta i e ?
CNEMON
Măi omule, ce, eşti niefouin ? O să dărîmi şi uşa.
SIGON
Să dai nouă icovoare-aoum !
CNEMON
De unde ?
SIGON
Sicoţi pe-aioela
ţesut cum numai peirşii ştiu, de^o suită de picioare !
CNEMON
Daic-aş aiveia !
SIGON
Ba ai !
CNEMON
De und o ? Balbo ! Unide-i baba ?
SI CON
Să trec la ailtă uşă-aicum ?
Se preface că pleacă, dar se întoarce cu
Getus.
CNEMON
Ulecaţi odată !
Strigă :
Babo !

(68)
SimiicO' ! Hai !
Către Getas.
Cu rău blestem toţi zeii să te piardă !
Dar tu ©e vrei ?
GETAS
Eu vreau să iaiu craterul de aramă.
CNiEMON
Aii ! Cine mă rildică-aicum ?
SIOON
Aveţi voi, ştiu eu bine,
covioruiaioefla mare, taiică.
GETAS
Niioi crater n-iai, taică ?
CNiEMON
Simi co ! Te omor !
GETAS
Să domnii şi să rau scoţi o vorbă !
Do lume fugi, urăJşiti nevasta, nu laşi să te ducă
la locul unde ei jertfesc. Pe toate-o să le suferi.
Şi nimeni nu te-o ajuta. Te mozi aici în tine.
CNiEMON
Ascultă oe-am isă sipuin : am dat (femeilor Ide itoate,
Lăsaţî-vă de silnicii ; niioi fata nu-i cu mine.
iSIOON
Şi oînd femrevle-au plecat, au luat de la voi toate ?
Bucuros.

Soţia şi ou fiica ta s-au şi schimbat pe dată,

primitul n'oroieul vieţii lor cu mare bucurie.
Ascultă iarăşi: am gătit eu însumi pentru dinşii,
pentru bărbaţi, ospăţ bogat. M-asioulţi ? Hai ! Lasă somnul !
GNiEIMON
Niu pot veni, ;mă doare rău !
SICO'N
De ce nu iei tu pairte ?
Gîndeişite-ito cît ne-iaim gătit. Am pus acolo trudă.
Pe jos am aşternut ,chiar eu crengi verzi şi mese mlîndre.
Se şi cădea să faic aşa. Tu mă auizi ? Să nu uiţi :
sînt bucătar de seamă eu.

(69)
 GETAS
E om cu-alese gusturi.
SICON
Un rob turna cu două mîiini în ouipa cea adîmcă
băltrîmil vita cărunit, şijapoi adăugam din arpa
do la izvorul nimfelor, tlneicînd în cerc la miaisă.
Un alltu/l la femei turna, de panică vinul dulce
l-ai fi vărtsiait pe prund... pricepi... aşa se ducea vinul.
O slujnică cu chip senin, în floarea tinereţii,
eu ochi umbriţi şi ruşinoşi în ritam pornea să joaice,
câmtânld şi mlădiinid din trup ; cu ea de mînă, alta
senalătura de foc la joc.
ONDBMON
Ajh ! Ce mi-e dat să sufăr !
SICON
Să joci şi tu, să salţi cu noi !
CNEMON
Şi cenaţi mai vrea, netretmiici ?
SICON
Mai mult ca toţi să joci, că eşti ţărain oa şi aceia.
CNEMON
Pe zei, mu mă mai chinuiţi !
GETAS
Ei, ce zici ? Să te ducem
năunitnuacum ?
CNEMON
Ce ziici să fac ?
SICON
Să joci şi tu cu dînşii.
CNEMON
Ei, haide ! Poalte-i de Folos s-o mai trăiesc şi pe-asita.
GETAS
Acum ai minte tu... iar nod izbîndă.
Viidtoiria-i cu noi ! Băiete, Doiniax,
şi Sicon ; hai ! luaţi-1 înăuntru.
Lui Cnemon.
Păzeşle-be de-aeum, că de le-oim prinde
că iar o iei oît de puţin aiurea,

(70)
 să ştii că nm (te vom oruţla. Pe da'tă
să vină urniul să me dea coroane
şi torţa sfânită să ne-aiprindă.
SIGON
Iată,
primeşte-acum ootroauiia ta ! Dă-i drumul.
E seară. Vine un sclav cu torţă şi coroane.
Fiecare îşi pune cite una. Sicon aşază o
coroană pe capul hd Cnemon. Către spec­
tatori :
Dacă, privind, voi aţi simţit plăcere
oind noi luptam să-tnduipleicăm bâtrînul,
cel greu truidit, atunci cu voie bumă,
bărbaţi, ooipii şi tineri, voi cu toţii,
aplaudaţi, iar nobila fecioară
de neam zeiesie şi cu sumîs şăgalnic,
Victoria, mereu să ne surâdă.