Fișa de lucru

____________________ înseamnă să încerci să câştigi sau să încerci să o faci pe celaltă persoană să

piardă, renunţând. În cazul acestui stil, persoana îşi apară poziţia sau îşi urmează propriile obiective, fără
atenţie la nevoile celeilalte persoane. Acest stil presupune că, pentru a câştiga,celălalt trebuie automat să
piardă. Persoanele care adoptă o astfel de strategie încearcă să îşi domine adversarii, să îi facă să adopte
soluţia pe care o doresc ei. Scopurile lor sunt foarte importante pentru ei, în timp ce relaţiile
interpersonale sunt de o importanţă minimă. Caută să-şi atingă ţelurile cu orice preţ fără a-i interesa
nevoile celorlalţi. De asemenea, nu contează dacă ceilalţi îl/o plac sau îl/o acceptă. Persoana care forţează
presupune că un conflict se încheie când o persoană câştigă şi alta pierde. A pierde creează pentru o astfel
de persoană un sentiment de slăbiciune, nedreptate şi ratare. Mijloacele mai mult sau mai puţin legitime,
prin care se poate forţa o situaţie conflictuală sunt: autoritatea, ameninţările, intimidarea, agresivitatea,
manipularea sau ignorarea pretenţiilor celeilalte părţi. Rezultatul unui conflict abordat în acest stil este de
tip pierdere–câştig. Cel mai adesea „forţarea” este folosită atunci când este necesară menţinerea
„controlului ierarhic”, când există termene limită presante,când câştigarea „respectului” (miza) este mai
important decât a fi pe plac, când avem de-aface cu un conflict de valori sau perspective în urma căruia se
încearcă impunerea punctuluide vedere propriu, considerat ca fiind cel „corect”.

_____________________apare când o persoană ştie că există un conflict în echipă, dar alege să nu-l
înfrunte. Inseamnă să fugi de probleme, să te „retragi în carapace” şi să eviti persoana cu care eşti în
conflict. Persoana care adoptă strategia de retragere consideră că nu există speranţe în a încerca să rezolvi
un conflict. Se simte neajutorată. Crede că este mai bine să te retragi fizic şi psihologic dintr-un conflict
decât să-l confrunţi; nu este pregătită pentru stresul psihologic pe care îl implică. Nu există motivarea
suficientă pentru ca persoana să se implice în direcţia atingerii scopurilor proprii, iar interesele celeilalte
părţi implicate în conflict nu au nicio valoare. În felul acesta ambele părţi pierd, rezultatul unui astfel de
conflict fiind pierdere – pierdere. Contextul: miza conflictului este mică, păstrarea relaţiilor de
cooperare cu cealaltă parte nu este importantă şi există o criză de timp.

_____________________ înseamnă să lucreze împreună, ca să îndeplinească dorinţele/nevoile

amândurora. O astfel de strategie implică rezolvarea de probleme şi presupune că ambele persoane îşi pot
satisface nevoile, fără să se excludă. Nu trebuie ca unul să câştige pe seama celuilalt. Reprezintă
rezolvarea problemelor de tipul WIN-WIN. Persoanele cu acest stil preţuiesc egal atât scopurile
personale, cât şi relaţiile interpersonale. ________________ este considerată adesea că fiind singura
alegere dacă se doreşte „rezolvarea definitivă” a problemelor, deoarece ambele părţi simt că au câştigat.
Din păcate acest gen de management al conflictelor nu este uşor de aplicat în fiecare situaţie. Conflictele
între persoanele aflate la acelaşi nivel de putere şi între care relaţiile de colaborare sunt strânse, sunt cele
mai susceptibile să fie dezamorsate cu ajutorul acestui stil. Miza şi relaţia să fie importante şi să nu existe
limitări de timp.

_________________ înseamnă a pune deoparte propriile nevoi, pentru a satisface nevoile sau dorinţele
celorlalţi membri ai echipei. Reprezintă un fel de estompare a propriei individualităţi, “o cedare de teren”,
aplanare sau reconciliere. Persoanele care au o astfel destrategie valorizează mai mult relaţiile
interpersonale, în timp ce scopurile proprii au o mai mică importanţă. O astfel de persoană doreşte să fie
plăcută şi acceptată de către ceilalţi adoptând în consecinţă un stil altruist. Ea crede că ar trebui evitate
conflictele în favoarea armoniei şi mai crede că oamenii nu pot discuta în contradictoriu fără a strica
relaţiile dintre ei. Se tem că dacă ar continua conflictul, cineva ar avea de suferit şi asta ar compromite
relaţia cu acea persoană. Un conflict la care se reacţionează prin reconciliere este generat de obicei de o
problemă care nu este vitală pentru interesele proprii; când criza de timp este mare; când este valorizată
păstrarea relaţiilor bune de muncă şi când una dintre părţi are puterea (şeful, expertul, soţia sau soţul etc.).

___________________înseamnă să renunţi la ceva, ca să câştigi în schimb altceva. Este o încercare de a

ajunge la un numitor comun. Rezultatul este combinat: atât câştig – câştig, cât şi câştig– pierdere pentru
fiecare parte. O astfel de strategie este potrivită în cazurile în care interesul ambelor părţi în legătură cu
problema ce a stat la baza conflictului, este foarte mare, când nu există soluţii simple pentru problema în
cauză şi când timpul nu presează. La fel ca şi încazul colaborării, compromisul are mai mare succes
atunci când ambele părţi deţin aceeaşi putere şi doresc să menţină relaţiile de durată.