Viscerocraniul

1. Mandibula
Este un os impar, mobil, sub forma literei „U”, alcătuind maxilarul inferior.
Este alcătuită din două jumataţi ce sunt unite central printr-o simfiză. Acest lucru se realizează la vârsta de doi ani.
Se pot descrie corpul mandibulei şi ramurile mandibulei.

a. Corpul mandibulei
Are forma literei „U” cu orientare posterioară. I se pot descrie o faţă externă sau laterală, una internă sau medială, o margine
superioară şi una inferioară.

Feţei externe i se pot descrie două zone: una mediană şi una laterală.

La nivelul porţiunii mediene se pot identifica următoarele repere anatomice:

- Simfiza mentală, dovada fuziunii celor două hemimandibule; aceasta se bifurcă în porţiunea inferioară, dând naştere la protuberanţa
mentală de formă triunghiulară, la nivelul fiecărui unghi inferior al său identificându-se câte un tubercul mental;
- Fosa incisivă este localizată superior şi lateral faţă de tuberculul mental; la acest nivel se inseră muşchii mental şi orbicular al gurii.

La nivelul porţiunii laterale putem identifica:

- Foramenul mental ce este străbătut de pachetul vasculonervos mental;
- Linia oblică ce porneşte de la nivelul tubercului mental, cu direcţie postero-superioară, la acest nivel inserându-se muşchii platysma şi
muşchiul coborâtor al unghiului gurii şi buzei inferioare;
- O suprafaţă rugoasă la nivelul căreia se inseră muşchiul buccinator.

Faţa internă prezintă următoarele repere anatomice:

- Spina mentală superioară la nivelul căreia se inseră muşchiul genioglos;

- Spina mentală inferioară la nivelul căreia se inseră muşchiul geniohioidian;
- Linia milohioidiană localizată în dreptul ultimului molar inferior, aici inserându-se muşchii milohioidian, constrictor superior al faringelui
şi ligamentul pterigomandibular;
- Torusul mandibular- este localizat deasupra liniei milohioidiene şi coincide cu premolarii inferiori;
- Fosa submandibulară ce se găseşe între linia milohioidiană şi marginea bazilară a mandibulei; intră în alcătuirea peretelui lateral al lojei
glandei submandibulare;
- Loja sublinguală se găseşte în dreptul caninilor şi incisivilor inferiori şi intră în alcătuirea peretelui lateral al lojei glandei sublinguale;
- Şanţul nervului lingual;
- Şanţul milohioidian ce conţine pachetul vasculonervos milohioidian.

Marginea superioară sau marginea alveolară conţine alvelolele dentare ce se articulează cu dinţii inferior prin intermediul unor
articulaţii ce poartă denumirea de gonfoze.
Fiecare alveolă are aspectul unei cavităţi a cărei vârf e străbătut de foramenul apical pe unde intră elementele neurovasculare
corespunzătoare dinţilor. Alveolele sunt despărţite una de cealaltă prin intermediul unor septuri interalveolare, iar în interiorul lor se
găsesc septuri interradiculare.

Marginea inferioară prezintă două repere anatomice:

- Fosa digastrică la nivelul căreia se inseră partea anterioară a muşchiului digastric;
- Şanţul premaseterin pe unde trec artera şi vena facială.

b. Ramura mandibulei
Forma sa este cea a unui patrulater şi prezintă: o faţă laterală, una medială, o margine anterioară, o margine posterioară, o
margine inferioară şi o margine superioară.

Faţa laterală prezintă:
- O suprafaţă rugoasă la nivelul căreia se inseră fasciculul profund al muşchiului maseter;
- Tuberozitatea maseterică ce este localizată inferior de creasta colului mandibular, la nivelul ei inserându-se fasciculul superficial al
muşchiului maseter;
- Creasta colului mandibulei.

Faţa medială prezintă următoarele repere anatomice:

- Foramenul mandibulei străbătut de pachetul vasculonervos alveolar inferior;
- Lingula mandibulei sau spina lui Spix; aici se inseră fibrele superficiale ale ligamentului sfenomandibular;
- Antilingula- la nivelul ei se inseră fibrele profunde ale ligamentului sfenomandibular;
- Aria retrolingulară alcătuieşte împreună cu faţa laterală a ligamentului sfenomandibular butoniera retrocondiliană a lui Juvara; aceasta
este străbătută de: artera maxilară, nervul auriculotemporal şi plexul venos corespunzător;
- Şanţul milohioidian conţine pachetul vasculonervos milohioidian;
- O suprafaţă de fromă triunghiulară localizată deasupra spinei mandibulei, la nivelul căreia se inseră fibrele mediale ale tendonului
muşchiului temporal.

Marginea anterioară prezintă:
- În porţiunea superioară se inseră fibrele anterioare ale tendonului muşchiului temporal;
- În porţiunea inferioară, marginea anterioară prezintă: creasta buccinatorie (localizată lateral) la nivelul căreia îşi are originea muşchiul
buccinator şi creasta temporală (localizată medial) la nivelul căreia se inseră fibrele antero-inferioare ale tendonului muşchiului temporal.

Marginea posterioară are rapoarte cu glanda parotidă în porţiunea superioară, iar în porţiunea inferioară se inseră ligamentul
stilomandibular.

Marginea inferioară delimitează alături de marginea posterioară unghiul mandibulei.

Marginea superioară prezintă:
- Procesul coronoid ce are o formă triunghiulară - la nivelul lui identificăm zona intertendinoasă ce este acoperită de tendonul muşchiului
temporal, şi o zonă extratendinoasă ce alcătuieşte versantul anterior al incizurii mandibulare;
- Incizura mandibulei la nivelul căreia trece pachetul vasculonervos maseterin;
- Procesul condilian ce prezintă cap şi col.

Canalul mandibular ȋncepe de la nivelul foramenului mandibular, străbăte ramura verticală, corpul mandibulei şi se termină la nivelul
premolarilor inferiori unde se bifurcă într-o ramură medială sau canalul incisiv şi o ramură laterală sau canalul mental ce se deschide la
nivelul foramenului mental.

La nivelul canalului mandibular putem identifica următoarele pachete vasculonervoase:

- Alveolar inferior;
- Incisiv;
- Mental.

2. Osul nazal
Osul nazal este un os pereche ce formează plafonul cavităţii nazale. Se articulează cu procesul nazal al osului frontal în porţiunea
superioară, cu procesul nazal al maxilei în porţiunea laterală şi unul cu celălalt în porţiunea medială.

Marginea inferioară este liberă şi alcătuieşte marginea superioară a aperturii piriforme.

Faţa anterolaterală prezintă în zona centrală mai multe foramine nazale la nivelul cărora trec mănunchiuri neurovasculare nazale
minime.
În porţiunea inferioară a sa se inseră muşchiul procerus.

Faţa posterioară se articulează în porţiunea superioară cu spina nazală a osului frontal, iar în porţiunea inferioară prezintă şanţul
etmoidal ce este străbătut de pachetul vasculonervos etmoidal anterior.

Marginea superioară se articulează cu marginea nazală a frontalului.

Marginea inferioară se articulează cu cartilajul aripii nasului şi participă la alcătuirea aperturii piriforme.
Marginea laterală se articulează cu procesul frontal al maxilei.
Marginea medială se articulează în porţiunea superioară cu osul nazal opus şi cu spina nazală a frontalului, iar în porţiunea inferioară
cu osul nazal opus.

3. Osul lacrimal
Are formă patrulateră şi intră în alcătuirea pereţilor mediali ai orbitei şi a celor laterali ai foselor nazale.

Faţa laterală mai poartă denumirea de faţă orbitală şi prezintă mai multe porţiuni:
- Una anterioară - la acest nivel se găseşte şanţul lacrimal; prezintă un segment orbital ce formează foseta lacrimală şi unul nazal ce se
articulează cu şanţul lacrimal al maxilei alcătuind canalul lacrimonazal (conţine ductul lacrimonazal membranos).
- Una intermediară ce prezintă creasta lacrimală posterioară la nivelul căreia se inseră ligamentul palpebral medial şi fibrele mediale ale
orbicularului ochiului; în partea inferioară a crestei lacrimale se poate identifica hamulusul lacrimal ce se articulează cu tuberculul
lacrimal al maxilei;
- Una posterioară cu o zonă etmoidală ce se continuă cu lama orbitală a osului etmoid şi una maxilară ce se articulează cu faţa medială
a maxilei.

Faţa medială sau nazală prezintă la rândul ei mai multe porţiuni:

- Una anterioară;
- Una intermediară;
- Una posterioară ce se articulează cu labirintul etmoidal, iar în porţinea inferioară participă la alcătuirea peretelui intern al meatului
mijlociu.

Marginea superioară se articulează cu frontalul.

Marginea inferioară se articulează în porţiunea anterioară cu procesul lacrimal al concăi nazale inferioare şi ȋn porţiunea posterioară cu
faţa medială a maxilei.
Marginea anterioară se articulează în porţiunea superioară cu procesul frontal al maxilei şi în porţiunea inferioară cu şanţul lacrimal al
maxilei.
Marginea posterioară se articulează în porţiunea superioară cu marginea anterioară a lamei orbitale a osului etmoid, iar în porţiunea
inferioară cu incizura lacrimală a maxilei.

4. Osul palatin
Este tot un os pereche localizat între baza craniului şi palatal dur.
Osul palatin se articulează cu următoarele oase: etmoid, sfenoid, maxilar, conca nazală inferioară, vomer şi osul palatin de parte
opusă.

a. Lama orizontală a osului palatin

Prezintă o faţă superioară sau nazală, o faţă inferioară sau palatină şi patru margini: anterioară, posterioară, medială şi laterală.

Faţa superioară intră în alcătuirea peretelui inferior al cavităţii nazale.

Faţa inferioară intră în alcătuirea părţii posterioare a palatului dur.

La nivelul ei se pot identifica:
- Foramenul palatin mare ce este străbătut de pachetul vasculonervos palatin mare;
- Şanţul nervului palatin mare ce este străbătut de pachetul vasculonervos mare palatin;
- Creasta palatină la nivelul căreia se inseră aponevroza muşchiului tensor al vălului palatin.

Marginea anterioară se articulează cu procesul palatin al maxilei rezultând sutura palatină transversală.

Marginea posterioară este delimitată pe de o parte de spina nazală posterioară şi pe de altă parte de procesul piramidal. Alcătuieşte
marginea inferioară a cadrului coanal.

Marginea medială se articulează cu marginea medială a osului palatin de parte opusă, realizȃnd sutura interpalatină. Articularea celor
două oase formează o proeminenţă ce poartă denumirea de creastă nazală ce se continuă posterior cu creasta nazală a maxilei.

Marginea laterală se continuă ȋn porţiunea posterioară cu lama perpendiculară şi cu procesul piramidal.

La nivelul porţiunii mijlocii se poate identifica incizura palatină ce participă la alcătuirea canalului mare palatin, iar ȋn porţiunea anterioară
se articulează cu maxila.

b. Lama perpendiculară a osului palatin

Are formă patrulateră şi prezintă: o faţă medială sau nazală, o faţă laterală sau maxilară, o margine anterioară, o margine
posterioară, o margine inferioară şi o margine superioară.

Faţa medială prezintă următoarele repere anatomice:

- Creasta etmoidală ce se articulează cu marginea superioară a concăi nazale mijlocii;
- O suprafaţă meatală netedă inferioară ce intră ȋn alcătuirea peretelui lateral al meatului inferior;
- O suprafaţă meatală netedă superioară ce intră ȋn alcătuirea peretelui lateral al meatului mijlociu;
- Creasta concală ce se articulează cu conca inferioară.

Faţa laterală prezintă:
- O suprafaţă rugoasă, maxilară ce se articulează cu faţa medială a maxilei;
- O suprafaţă sinusală ce mai poartă denumirea de proces maxilar şi se articulează cu fisura palatină, alcătuind porţiunea posterioară a
bazei sinusului maxilar;
- O suprafaţă rugoasă pterigoidiană ce se articulează cu lama medială a procesului pterigoid;
- O suprafaţă netedă, pterigopalatină - ea formează peretele medial al fosei pterigopalatine şi a canalului mare palatin.
La nivelul acestei feţe se desprinde procesul piramidal.

Marginea anterioară prezintă la nivelul extermităţii anterioare procesul maxilar al osului palatin ce se articulează cu fisura palatină a
feţei nazale a maxilei şi cu marginea posterioară a procesului maxilar al concăi inferioare.

Marginea posterioară se articulează cu lama medială a procesului pterigoid.

Marginea superioară
La nivelul marginii superioare putem identifica procesul orbital, incizura sfenopalatină şi procesul sfenoidal.

Procesului orbital i se pot descrie patru feţe:

- Una superioară ce se articulează cu corpul osului sfenoid ȋn porţiunea medială şi cu labirintul etmoidal ȋn porţiunea laterală;
- Una supero-medială sau orbitală ce intră ȋn alcătuirea porţiunii posteromediale a planşeului orbital;
- Una antero-inferioară sau maxilară ce se articulează cu maxila, alcătuind sutura palatinomaxilară;
- Una laterală sau pterigopalatină ce intră ȋn alcătuirea peretelui anterior al fosei pterigopalatine şi a fisurii orbitale inferioare.
Incizura sfenopalatină se articulează cu osul sfenoid şi alcătuieşte foramenul sfenopalatin ce este străbătut de pachetul vasculonervos
nazopalatin.

Marginea inferioară se continuă cu procesul piramidal şi cu lama orizontală.

5. Conca nazală inferioară

Mai este denumită şi cornet nazal. Oasele ce se articulează cu conca nazală sunt reprezentate de osul lacrimal, etmoid,
palatin şi maxilă.
Prezintă o faţă superomedială, una inferolaterală, două margini una superioară şi una inferioară şi două extremităţi: una
inferioară şi una anterioară.

Faţa superomedială prezintă şanţul arterei turbinale inferioare.

Faţa inferolaterală delimitează ȋmpreună cu peretele lateral al foselor nazale meatul nazal inferior la nivelul căruia se deschide canalul
lacrimonazal.

Marginea superioară prezintă numeroase repere anatomice.

Mai poartă şi denumirea de rădăcina concăi nazale şi prezintă trei regiuni:
- Una anterioară ce se articulează cu creasta concală a maxilei;
- Una mijlocie la nivelul căreia putem identifica: procesul lacrimal (se articulează cu marginea inferioară a osului lacrimal), procesul
maxilar, procesul etmoidal (se articulează cu marginea inferioară a procesului uncinat al etmoidului, delimitȃnd ostii sinusale minime);
- Una posterioară ce se articulează cu creasta concală a osului palatin.

Marginea inferioară este liberă şi proemină la nivelul cavităţii nazale.

Extremitatea anterioară mai poartă denumirea de capul concăi nazale inferioare şi proemină la nivelul aperturii piriforme.
Extremitatea posterioară se mai numeşte şi coada concăi nazale inferioare.

6. Osul vomer
Este un os impar ce intră ȋn alcătuirea părţii postero-inferioare a septului nazal.
Se articulează cu sfenoidul, maxila, palatinul, etmoidul şi cu cartilajul septului nazal.

Forma sa este patrulateră şi prezintă două feţe laterale şi patru margini: superioară, inferioară, anterioară şi posterioară.

Feţele laterale intră ȋn alcătuirea peretelui medial al foselor nazale, iar la nivelul lor se pot identifica:
- Şanţurile pachetelor vasculonervoase nazopalatine;
- Crestele septale;
- Şanţurile neurovasculare minime.

Marginea superioară prezintă:
- Aripile vomerului ce prezintă o faţă superioară ce se articulează cu faţa inferioară a corpului sfenoidului, o faţă inferioară ce prezintă
creasta aripii vomeriene, o margine posterioară, o margine anterioară ce se articulează cu conca inferioară a sfenoidului, o margine
laterală ce prezintă un segment pterigoidian (se articulează cu procesul vaginal al procesului pterigoid) şi un segment palatin (se
articuleaz cu procesul sfenoidal al osului palatin);
- Şanţul osului vomer ce este localizat median şi se articulează cu creasta sfenoidală, alcătuind canalul vomerosfenoidal ce este
străbătut de venulele aferente plexului pterigoidian.

Marginea inferioară se articulează cu procesele alare ale crestei nazale alcătuind schindilezele vomeropalatină şi vomeromaxilară.

Marginea anterioară prezintă un şanţ median şi două aripi laterale ce se articulează cu lama perpendiculară a osului etmoid şi cu
cartilajul septului nazal.

Marginea posterioară mai poartă denumirea de creastă coanală.

7. Maxila
Este un os pereche ce participă la alcătuirea cavităţilor feţei: orbitală, nazală, orală şi a foselor infratemporală şi pterigopalatină.
Se articulează cu: frontalul, lacrimalul, palatinul, zigomaticul, nazalul, conca nazală inferioară, vomerul şi maxila opusă.

Corpul maxilei prezintă o faţă laterală şi una medială şi patru margini: superioară, inferioară, anterioară şi posterioară.

Faţa laterală prezintă:
- O zonă inferomedială ce prezintă două proeminenţe ce poartă numele de juga alveolaria şi corespunde rădăcinii incisivilor superiori.
Aceste două proeminenţe sunt despărţite una de cealaltă prin intermediul fosei incisive. La nivelul fosei incisive se inseră muşchiul
depresor al septului nazal.
- Foramenul infraorbital ce este străbătut de pachetul vasculonervos infraorbital;
- Fosa canină ce corespunde peretelui anterior al sinusului maxilar, ȋn grosimea lui găsindu-se canalele alvelolare anterioare ce sunt
străbătute de pachetele vasculonervoase corespunzătoare incisivilor şi caninului superior.
La acest nivel se inseră muşchii nazali şi muşchii ridicători ai buzei superioare şi ai unghiului buzei;
- Eminenţa canină ce corespunde rădăcinii caninului superior;
- Faţa anterioară a bazei procesului zigomatic;
- Zona infratemporală reprezentată de tuberozitatea maxilei ce alcătuieşte peretele anterior al fosei infratemporale.
La nivelul fosei infratemporale se găsesc foraminele alveolare (străbătute de pachetele vasculonervoase alveolare posterioare ce se
ȋndreaptă spre molarii superiori), şanţul arterei maxilare şi fasciculul maxilar al muşchiului pterigoid lateral.

Faţa medială prezintă un etaj nazal şi un etaj oral.

Etajul nazal prezintă:
- O suprafaţă concavă ce delimitează atriumul meatului mijlociu;
- Creasta concală (se articulează cu marginea superioară a concăi nazale inferioare);
- O suprafaţă concavă ce alcătuieşte peretele lateral al meatului inferior;
- Şanţul lacrimal (se articulează cu osul lacrimal şi cu conca nazală inferioară = canalul lacrimonazal);
- Aria etmoidală ce se articulează cu labirintul etmoidal realizȃnd joncţiunea pneumatizată etmoidomaxilară;
- Hiatusul maxilar;
- Aria meatală aparţine meatului inferior şi este străbătută de fisura palatină;
- O suprafaţă rugoasă ce se articulează cu procesul orbital al palatinului;
- O altă suprafaţă rugoasă ce se articulează cu lama verticală a palatinului;
- Şanţul palatin mare ce este străbătut de pachetul vasculonervos mare palatin;
- O suprafaţă ce se articulează cu procesul piramidal al palatinului.

Etajul oral intră ȋn alcătuirea palatului dur şi este acoperit de gingie.

Marginea superioară se continuă cu procesul alveolar.

Marginea anterioară prezintă: incizura nazală (pe ea se inseră structurile fibrocartilaginoase ale septului nazal), semispina nazală
anterioară ce se uneşte cu cea de parte opusă, alcătuind spina nazală anterioară (se articulează cu cartilajul septului nazal), o suprafaţă
ce alcătuieşte alături de cea de parte opusă sutura intermaxilară.

Marginea posterioară prezintă o parte laterală ce intră ȋn alcătuirea peretelui anterior al fosei infratemporale şi o parte medială ce
alcătuieşte peretele anterior al fosei pterigopalatine.

Procesul frontal al maxilei

Este localizat anterosuperior faţă de corpul maxilei şi prezintă o faţă medială, una laterală şi patru margini.

Faţa medială intră ȋn alcătuirea peretelui lateral al foselor nazale şi prezintă următoarele proeminenţe osoase:
- Agger nasi;
- Creasta etmoidală ce se articulează cu rădăcina concăi nazale;
- O suprafaţă ce alcătuieşte peretele lateral al atriumului meatului mijlociu etmoidal;
- O zonă superioară ce se articulează cu faţa anterioară a labirintului.

Marginea superioară se articulează cu marginea nazală a osului frontal.

Marginea posterioară se articulează cu osul lacrimal.
Marginea anterioară se articulează cu nazalul.
Marginea inferioară

Procesul zigomatic
Alcătuieşte peretele anterior al fosei infratemporale. Forma sa este de piramidă triunghiulară.

Faţa superioară este un triunghi şi alcătuieşte planşeul cavităţii orbitale. La acest nivel se găseşte şanţul infraorbital ce se transformă
pe traiectul său ȋn canalul infraorbital ce este străbtut de pachetul vasculonervos suborbital.

Faţa anterioară alcătuieşte peretele anterior al sinusului maxilar, iar la acest nivel ȋşi au originea muşchii nazal şi zigomatic mic.

Faţa posterioară intră ȋn alcătuirea peretelui anterior al fosei infratemporale.

Marginea anterosuperioară alcătuieşte aditusul infraorbital.

Marginea posterosuperioară formează partea inferioară a fisurii orbitale inferioare şi prezintă central incizura suborbitală ce este
străbătută de nervul maxilar şi vasele suborbitale.
Marginea inferioară se prelungeşte pȃnă la nivelul proeminenţei date de rădăcina primului molar.
Vȃrful se articulează cu osul zigomatic, alcătuind sutura zigomatico-maxilară.

Procesul palatin
Pleacă de la nivelul feţei mediale a maxilei, articulȃndu-se cu procesul palatin al maxilei de parte opusă, intrȃnd ȋn alcătuirea palatului
dur.

Faţa inferioară prezintă numeroase formaine vasculare şi depresiuni ale glandelor palatine.

Alături de procesul palatin de parte opusă alcătuieşte ¾ din palatul dur.
Prezintă:
- Foseta incisivă ce alcătuieşte peretele lateral al formaneului incisiv;
- Torusul palatin;
- Şanţurile palatine medial şi lateral - la nivelul lor se găsesc ramurile pachetului vasculonervos palatin mare.

Faţa superioară alcătuieşte o mare parte din peretele inferior al cavităţii nazale. Tot la nivelul ei se poate observa şi foramenul superior
al canalului incisiv.

Marginea anterolaterală se continuă cu procesul alveolar ȋn partea inferioară şi cu maxila (corpul) ȋn partea superioară.
Marginea medială alcătuieşte alături de procesul palatin de parte opusă sutura intermaxilară.
Marginea posterioară se articulează cu procesul orizontal al osului palatin realizȃnd sutura palatină transversală.

Procesul alveolar
Faţa laterală delimitează vestibulul bucal. Superior faţă de alveolele dentare se inseră muşchiul buccinator.

Faţa medială intră ȋn alcătuirea peretelui lateral al cavităţii bucale.

Extremitatea medială se articulează cu cea de parte opusă alcătuind o porţiune din sutura intermaxilară.
Extremitatea posterioară se articulează cu palatinul prin intermediul procesului piramidal.

Marginea superioară se continuă cu corpul maxilei.

Marginea inferioară
La nivelul ei se pot identifica alveolele dentare ȋn număr de opt. Fiecare alveolă dentară prezintă un vȃrf, un perete vestibular, un perete
palatinal, pereţi septali şi septuri interradiculare.
Vȃrful prezintă apical un orficiu ce este străbătut de pachetele vasculonervoase destinate dinţilor.
La nivelul peretelui vestibular se poate identifica plexul apical.
Septurile interradiculare separă rădăcinile premolarilor şi molarilor superiori.

Sinusul maxilar
Este localizat la nivelul corpului maxilei şi este cel mai mare sinus al feţei. Este sinus pereche, simetric sub formă de piramidă
patrulateră, avȃnd o bază şi patru pereţi.

Baza este delimitată astfel:

- Anterior de canalul lacrimonazal;
- Posterior de lama perpendiculară a palatinului;
- Superior de etmoid;
- Inferior de rebordul dentar al maxilei.

Peretele anterior este delimitat astfel:

- Superior de rebordul inferior al orbitei;
- Inferior de arcul alveolar şi de canini, premolar şi primul molar;
- Lateral de joncţiunea zigomaticomaxilară;
- Medial de apertura piriformă.

Peretele superior corespunde peretelui inferior al orbitei. Este străbătut de canalul suborbital prin care trece pachetul vasculonervos cu
acelaşi nume.

Peretele inferior prezintă amprentele rădăcinilor dentare.

Peretele posterior are raport cu elementele conţinute de fosa pterigomaxilară: nervul maxilar, ganglionul sfenopalatin şi artera maxilară
internă.

8. Osul zigomatic
Este un os pereche, situat central ce alcătuieşte pomeţii.
Se articulează cu osul frontal, maxilar, temporal şi aripa mare a osului sfenoid.
Are formă patrulateră şi se pot descrie două feţe una laterală şi una medială, patru margini şi patru unghiuri.

Faţa laterală prezintă foramenul zigomatico-facial ce este străbătut de pachetul neurovascular zigoamticofacial. Tot la nivelul feţei
laterale se găseşte originea muşchilor zigomatic mare şi mic, dar şi a muşchiului mare maseter.

Faţa medială:
- antero-inferior ce se articulează cu procesul zigomatic al maxilei;
- anterosuperior alcătuieşte peretele inferior al orbitei şi prezintă tuberculul orbital (pe el se inseră ligamentul palperbal lateral) şi
foramenul zigomatico-orbital (este străbătut de pachetul vasculonervos cu acelaşi nume);
- tot pe faţa medială se identifică procesul orbital.

Marginea antero-superioară mai poartă denumirea şi de margine orbitală. Participă la alcătuirea aditusului orbital inferolateral.
Marginea antero-inferioară sau maxilară formează sutura zigomaticomaxilară prin articularea cu procesul zigomatic al maxilei.
Marginea posterosuperioară sau temporală prezintă pe suprafaţa sa tuberculul marginal. La nivelul acestei margini se inseră fascia
temporală.
Marginea postero-inferioară- la nivelul ei se inseră fibrele anterioare ale maseterului.

Unghiul superior sau procesul frontal se articulează cu procesul zigomatic al osului frontal.

Unghiul anterior şi inferior se articulează cu procesul zigomatic al maxilei.
Unghiul posterior se articulează cu vȃrful procesului zigomatic al osului temporal.

Neurocraniu
1. Osul frontal
Osul frontal este un os impar, lat, pneumatizat, localizat la nivelul liniei mediene.
Se articulează:

 ȋn porţiunea postero-superioară cu oasele parietale;

 ȋn porţiunea postero-inferioară cu sfenoidul;
 ȋn porţiunea inferioară cu osul nazal, zigomatic, lacrimal şi maxilar.

Osul frontal prezintă două porţiuni: scoama (situată vertical) şi partea orbitonazală (situată orizontal).

Scoama osului frontal alcătuieşte fruntea şi prezintă: două feţe (una externă şi una internă) şi două margini (una parietosfenoidală şi
una orbitonazală).

Faţa externă este acoperită de burta frontală a muşchiului occipitofrontal şi prezintă:

 Pe linia mediană, sutura metopică (reprezintă locul unde au fuzionat cele două porţiuni ale scoamei);
 Glabela;
 Tuberozitatea frontală;
 Linia temporală, situată lateral, continuă marginea posterioară a procesului zigomatic, după care se bifurcă ȋntr-un ram superior (aici
se inseră fascia muşchiului temporal) şi un ram inferior (aici se inseră fasciculele anterioare ale muşchiului temporal);
 Faţa temporală intră ȋn alcătuirea planşeului fosei temporale, iar la nivelul ei se inseră fasciculele anterioare ale muşchiului temporal;
 Arcul superciliar.

Faţa internă este concavă şi prezintă:

 Foramen caecum;
 Crista frontalis la nivelul căreia se inseră falx cerebri;
 Şanţul sinusului sagital superior ce ȋncepe de la nivelul extremităţii craniale a crestei frontale; La nivelul marginilor acestui şanţ se
inseră falx cerebri, iar la nivelul şanţului se găsesc foramine ce aparţin venelor comunicante diploice.
 Foveole granulare ce apar datorită corpusculilor lui Pacchioni, localizate de o parte şi de alta a sinusului sagital superior;
 Depresiuni ale girusurilor polului frontal al emisferelor cerebrale;
 Şanţuri arteriale determinate de ramificaţiile arterei meningee mijlocii.

Marginea parietosfenoidală este alcătuită din două porţiuni: o porţiune parietală şi una sfenoidală.
 Porţiunea parietală se ȋmbină cu oasele parietale alcătuind sutura coronală.
 Porţiunea sfenoidală se ȋmbină cu marginea superioară a aripii mari a osului sfenoid, alcătuind sutura frontosfenoidală.

Marginea orbitonazală prezintă:

 O margine nazală, ce este localizată ȋn porţiunea mediană şi se articulează cu osul nazal, osul lacrimal şi cu procesele frontale ale
osului maxilar;
 O margine supraorbitală ce prezintă pe traiectul ei două incizuri: incizura supraorbitală la nivelul căreia trece pachetul vasculonervos
supraorbital şi incizura frontală la nivelul căreia trece pechetul vasculonervos supratrohlear;
 Procesul zigomatic ce se articulează cu procesul frontal al osului zigomatic.

Porţiunea orbitonazală intră ȋn alcătuirea:

 plafonului orbital;
 pereţilor superior şi laterali ai cavităţilor nazale;
 planşeului foselor cerebrale anterioare.

Porţiunea orbitonazală prezintă o zonă nazoetmoidală şi o zonă orbitală.

Zona nazoetmoidală este situată ȋn porţiunea centrală şi prezintă dinspre anterior spre posterior următoarele repere:

 spina nazală ce este compusă dintr-o lamă orizontală şi una sagitală; lama orizontală se articulează superior cu oasele nazale şi cu
procesele frontale ale maxilei, iar inferior formează plafonul foselor nazale; lama verticală se articulează superior cu oasele nazale,
iar inferior cu lama perependiculară a etmoidului;
 spina etmoidală ce se articulează cu marginea anterioară a cristei galli;
 suprafeţele etmoidale.

Zona orbitală este localizată de o parte şi de alta a liniei mediene şi este alcătuită din două lame triunghiulare ce intră ȋn alcătuirea
plafonului orbitei.
Fiecare lama triungiulară prezintă două feţe şi trei margini.

Faţa inferioară – la nivelul acesteia se găsesc fosa glandei lacrimale şi fovea trohleară (la nivelul ei se inseră trohleea muşchiului oblic
superior al globului ocular).
Faţa superioară prezintă impresiuni ale girusurilor lobului frontal al emisferelor cerebrale şi şanţuri fine determinate de ramurile arterei
meningee mijlocii.

Marginea antero-laterală corespunde marginii inferolaterale a lobului frontal.

Marginea sfenoidală se articulează cu marginea anterioară a aripii mici a sfenoidului.
Marginea medială delimitează lateral incizura etmoidală.

Sinusurile frontale sunt două cavităţi umplute cu aer localizate ȋn grosimea osului frontal, la joncţiunea dintre scoamă şi partea
orbitonazală. Au formă de piramidă triunghiulară şi prezintă:

 un perete anterior;
 un perete posterior sau cerebral ce poate fi uneori absent sau dehiscent;
 un perete medial, ce desparte cele două sinusuri;
 o bază alcătuită dintr-un segment medial şi un segment lateral.

2. Osul etmoid
Osul etmoid prezintă o formă neregulată şi este localizat la nivelul porţiunii anterioare a bazei craniului, intrȃnd ȋn alcătuirea foselor
craniană anterioară şi oflactivă, dar şi a cavităţii nazele şi orbitei.

Este alcătuit din labirinturile etmoidale unite prin intermediul lamei cribiforme ce se sprijină pe lama perpendiculară a etmoidului.
El se articulează cu un număr mare de oase ce intră atȃt ȋn alcătuirea neurocraniului, dar şi ȋn alcătuirea viscerocraniului şi anume:
frontal, sfenoid, palatin, nazal, maxilar, lacrimal şi vomer.

Lama cribiformă este poziţionată ȋn plan orizontal şi are forma unui patrulater, fiind localizată ȋntre cele două labirinturi etmoidale. La
nivelul ei se pot identifica numeroase orificii, purtȃnd denumirea şi de lama ciuruită a etmoidului.

El se articulează cu un număr mare de oase ce intră atȃt ȋn alcătuirea neurocraniului, dar şi ȋn alcătuirea viscerocraniului şi anume: este
poziţionată ȋn plan orizontal şi are forma unui patrulater, fiind localizată ȋntre cele două labirinturi etmoidale. La nivelul ei se pot identifica
numeroase orificii, purtȃnd denumirea şi de lama ciuruită a etmoidului.
Faţa sa superioară este alcătuită din crista galli ce este poziţionată median şi din zonele laterale, ce sunt dispuse de o parte şi de alta de
crista galli.

Crista galli prezintă:

 feţe laterale ce alcătuiesc fosele olfactive;

 marginea anterioară ce se termină ȋn aripile cristei galli ce se articulează cu creasta osului frontal ȋn partea anterioară, iar posterior
intră ȋn alcătuirea foselor olfactive;
 marginea posterioară ce se termină prin spina sfenoidală ce se articulează cu spina etmoidală a osului sfenoid;
 un vȃrf.

Zonele laterale alcătuiesc planşeul fosei olfactive.

Fiecare zonă lateral este străbătută de:

 unităţile canaliculare olfactive;

 fisura etmoidală;
 foramenul etmoidal prin care trece pachetul vasculonervos etmoidal anterior.

Faţa inferioară alcătuieşte plafonul fosei nazale şi prezintă numeroase foramine olfactive inferioare.

Marginile sunt reprezentate de marginea anterioară, laterală şi posterioară.

Lama perpendiculară a etmoidului ȋncepe pe faţa inferioară a lamei ciuruite a etmoidului, situată pe linia mediană şi intră ȋn alcătuirea
septului nazal.

Prezintă două feţe laterale şi cinci margini: superioară, anterosuperioară, anteroinferioară, posteroinferioară şi posterosuperioară.

Feţele laterale intră ȋn alcătuirea pereţilor mediali ai foselor nazale.

Marginea superioară se continuă cu faţa inferioară a lamei ciuruite a etmoidului.

Marginea anterosuperioară se articulează cu oasele nazale şi cu spina nazală a frontalului.
Marginea anteroinferioară se articulează cu cartilajul septului nazal.
Marginea posteroinferioară se articulează cu vomerul.
Marginea posterosuperioară se articulează cu sfenoidul.

Labirinturile etmoidale sunt situate de o parte şi de alta a lamei ciuruite a etmoidului. Fiecare labirint se deschide la nivelul foselor
nazale prin intermediul a numeroase foramine localizate pe peretele medial al labirintului.

Faţa laterală este reprezentată de lama orbitală şi intră în alcătuirea peretelui medial al orbitei.

Se articulează:

 superior cu osul frontal prin intermediul lamei orbitale;

 inferior cu maxila şi cu osul palatin;
 anterior cu lacrimalul;
 posterior cu faţa anterioară a corpului osului sfenoid.

Faţa superioară intră în alcătuirea canalului frontonazal, în porţiunea anterioară. La nivelul canalului frontonazal se deschide infundibilul
etmoidal al meatului mijlociu al fosei nazale.
Faţa anterioară se articulează cu lacrimalul alcătuind sutura etmoidolacrimală.
Faţa posterioară se articulează cu faţa anterioară a sfenoidului, dar şi cu osul palatin prin intermediul procesului orbital al acestuia,
alcătuind două suturi: sutura etmoidosfenoidală şi sutura etmoidopalatină.

Faţa medială intră în alcătuirea peretelui lateral al foselor nazale şi prezintă:

 o porţiune olfactivă situată sub lama ciuruită a etmoidului, delimitând culoarul olfactiv al foselor nazale în 1/3 superioară a foselor
nazale;
 o porţiune meatoturbinală de la nivelul căreia pornesc conca nazală superioară şi conca nazală mijlocie; fiecare concă (turbină)
prezintă un cap, o coadă, o faţă medială, o faţă laterală, o margine superioară şi una inferioară ce sunt descrise în articolul „Nasul”.

Faţa inferioară prezintă o zona anterioară (realizează sutura etmoidomaxilolacrimală), o zonă mijlocie şi o zonă posterioară.

La nivelul zonei mijlocii se poate identifica procesul uncinat căruia i se pot descrie o bază ce aderă la faţa inferioară a labirintului
etmoidal, un vârf, o margine anterioară ce participă la delimitarea fontanelei anterioare şi o margine posterioară ce participă la
delimitarea bulei etmoidale şi a şanţului uncibular.
Zona posterioară se articulează cu lama perpendiculară a osului palatin, alcătuind sutura etmoidopalatină.

Celulele etmoidale sunt alcătuite dintr-un perete osos periferic ce delimitează o cavitate aerică. Celulele sunt grupate prin intermediul
unor lame osoase mai groase ce poartă denumirea de lamile etmoidale în:

 celulele etmoidale anterioare ce corespund meatului mijlociu şi se dechid în hiatusul semilunar;

 celulele etmoidale posterioare ce se dechid în meatul superior.

3. Osul sfenoid
Osul sfenoid este un os impar localizat la nivelul bazei craniului, fiind deseori descris ca având aspect de „fluture”.
Forma sa este de fapt neregulată, participând la alcătuirea foselor cerebrale anterioară, mijlocie şi posterioară prin porţiunea
endocraniană şi la alcătuirea orbitelor, cavităţii nazale şi foselor temporală, infratemporală şi pterigopalatine pentru faţa exocraniană.

Este alcătuit din:

 corp, ce adăposteşte sinusurile sfenoidale;

 trei perechi de procese: aripile mici, aripile mari şi procesele pterigoide.

Corpul are un aspect cuboid şi prezintă o faţă superioară, una inferioară, două feţe laterale, o faţă anterioară şi una posterioară.

Faţa superioară prezintă dinspre anterior spre posterior următoarele elemente:

 spina etmoidală ce se articulează cu cea sfenoidală;

 jugumul sfenoidal, la nivelul căruia se găsesc şanţurile olfactive, dar şi o proeminenţă ce corespunde fisurii interemisferice;
 şanţul prechiasmatic ce are raport cu faţa anterioară a chiasmei optice;
 tuberculul selar ce reprezintă limita anterioară a fosei hipofizare;
 sella turcica sau şaua turcească ce conţine glanda hipofiză.

Feţele laterale sunt împărţite în trei zone: o zonă prealară, o zonă radiculară şi o zonă postalară.

Zona prealară intră în alcătuirea peretelui medial al orbitei.

Zona postalară are forma unui şanţ determinat de artera carotidă internă.

Faţa posterioară prezintă un segment median şi două laterale. Segementul median se articulează cu partea bazilară a osului occipital
alcătuind sincondroza sfeno-occipitală.
Segmentele laterale prezintă lingula sfenoidală şi porţiunea incipientă a şanţului carotidian.

Faţa anterioară prezintă trei zone: mediană, intermediară şi laterală.

Zona mediană este creasta osului sfenoid. Aceasta se articulează cu lama perpendiculară a osului etmoid şi intră în alcătuirea septului
nazal.
La nivelul zonei mediene se poate identifica apertura sinusului sfenoidal.

Zona laterală se articulează cu faţa anterioară a labirintului etmoidal alcătuind jocnţiunea sfenoetmoidală.

Faţa inferioară prezintă tot trei zone: mediană, intermediară şi laterală.

Zona mediană se articulează cu vomerul, realizând canalul sfenovomerian median ce se continuă cu creasta sfenoidală alcătuind
rostrumul osului sfenoid.
Zona intermediară prezintă dinspre anterior spre posterior următoarele repere:

 şanţul vomerovaginal situat medial;

 şanţul palatovaginal situat lateral.

Zona laterală este împărţită tot în trei segmente: posterior, intermediar şi anterior.

Aripile mici ale osului sfenoid sunt două procese de formă triunghiulară, subţiri, ce ȋncep de la nivelul feţelor laterale ale corpului (din
partea antero-superioară).
Prezintă două feţe, una superioară şi una inferioară, două margini, una anterioară şi una posterioară, un vârf şi o bază.
Faţa superioară prezintă medial şanţul canalului optic şi intră în raport direct cu lobul frontal al emisferelor cerebrale.
Faţa inferioară intră în alcătuirea plafonului orbitei şi delimitează alături de aripa mare fisura orbitală superioară.

Marginea anterioară se articulează cu osul frontal.

Marginea posterioară are raport cu fisura laterală cerebrală.

Aripile mari sunt în număr de două şi reprezintă procese ale osului sfenoid neregulate ce se desprind de la nivelul feţelor laterale ale
corpului, în regiunea postero-inferioară.
La nivelul aripii mari se pot identifica o faţă internă sau cerebrală, o faţă externă sau exocraniană, o margine posterioară, una laterală,
una medială şi una anterosuperioară.

Faţa internă prezintă două segmente: unul posteromedial şi unul anterolateral.

La nivelul acestei feţe se pot identifica următoarele elemente:

 şanţul ramurii anterioare a arterei meningee mijlocii;

 foramenul rotund (trece nervul maxilar);
 foramenul oval (trec nervul mandibular, artera meningee accesorie şi uneori nervul pietros mic);
 foramenul venos a lui Vesalius;
 foramenul pietros a lui Arnold prin care trece nervul pietros mic.

Faţa externă sau exocraniană prezintă patru creste:

 creasta zigomatică;
 creasta orbitală;
 creasta infratemporală;
 creasta maxilară.
Aceste creste ȋmpart această faţă în patru suprafeţe: orbitală, temporală, infratemporală şi maxilară.

Marginea posterioară prezintă dinspre medial spre lateral următoarele elemente:

 lingula osului sfenoid;

 o zonă rugoasă ce intră în alcătuirea marginii laterale a foramenului lacerum;
 spina sfenoidală (la nivelul ei se inseră ligamentele: sfenomandibular, pterigospinos, anterior al ciocanului şi muşchiul tensor al
timpanului).

Marginea laterală este scoamoasă şi se articulează cu scoama osului temporal.

Marginea medială este radiculară şi se continuă cu faţa laterală a corpului sfenoidului.

Procesele pterigoide au o dispoziţie verticală, în partea posterioară a viscerocraniului.

Fiecare proces pterigoid prezintă o lamă laterală şi una medială, între cele două delimitându-se fosa pterigoidă.

Fisura orbitală superioară este delimitată între aripile mari şi aripile mici şi prezintă:

 o margine superioară ce este alcătuită din faţa inferioară a aripii mici;

 o margine inferioară ce este alcătuită din marginea superioară a aripii mari;
 baza;
 vârful se formează prin suprapunerea aripilor sfenoidale ce sunt depărtate de suprafaţa sfenoidală a osului frontal.

Prin fisura orbitală superioară trec:

 nervul oculomotor;
 nervul trohlear;
 nervul abducens;
 ramurile nazală, frontală şi lacrimală a nervului oftalmic;
 venele oftalmice superioară şi inferioară;
 ramura meningeală anterioară a arterei lacrimale.

Sinusurile sfenoidale sunt localizate în interiorul corpului sfenoidului, separate prin intermediul unui sept, în număr de două.
Fiecare sinus are formă cubică şi prezintă un perete superior, unul inferior, unul anterior, unul posterior, unul lateral şi unul medial.

Peretele superior intră în raport cu chiasma optică şi cu loja glandei hipofize.

Peretele inferior intră în alcătuirea peretelui superior al foselor nazale.
Peretele anterior prezintă apertura sinusului sfenoidal.
Peretele posterior are raport cu şaua turcească şi glanda hipofiză.
Peretele lateral prezintă relieful canalului optic, al şanţului sinusului cavernos şi celui carotidian.
Peretele medial este reprezentat de septul intersinusal.

4. Osul occipital
Osul occipital este un os impar, median, ce intră în alcătuirea bazei şi bolţii craniene.
Poate fi împărţit într-o parte scoamoasă, două părţi laterale şi o parte bazilară.

Porţiunea scoamoasă a osului occipital poate fi identificată posterior prin intermediul foramenului magnum.

La nivelul feţei externe care este convexă, cu o orientare postero-inferioară, se pot identifica:

 protuberanţa occipitală externă;

 creasta occipitală externă;
 linia nucală supremă - aceasta începe la nivelul protuberanţei occipitale externe şi se îndreaptă spre partea supero-laterală a osului
occipital;
 linia nucală superioară începe tot la nivelul protuberanţei occipitale externe şi se îndreaptă spre porţiunea infero-laterală a osului
prezentȃnd două ramuri: una superioară (aici îşi are originea burta occipitală a muşchiului frontooccipital) şi o ramură inferioară (aici
se inseră muşchii trapez şi sternocleidomastoidian);
 linia nucală inferioară începe la nivelul crestei occipitale externe şi se îndreaptă infero-lateral spre procesul jugular; la nivelul liniei
nucale inferioare se inseră muşchii mic şi mare a capului şi muşchii drepţi posteriori.

Faţa internă sau endocraniană prezintă următorele elemente:

 protuberanţa occipitală internă (la acest nivel se inseră tentorium cerebelli şi falx cerebri);
 şanţul sinusului sagital superior ce începe de la nivelul protuberanţei occipitale interne şi merge spre unghiul superior al scoamei; în
acest şanţ se adăposteşte sinusul venos sagital superior, iar pe marginile acestuia se inseră falx cerebri;
 creasta occipital internă porneşte de la protuberanţa occipitală internă până la marginea posterioară a foramenului magnum;
această creastă delimitează alături de foramen magnum fosa vermiană;
 şanţul sinusului transvers porneşte de la protuberanţa occipitală internă până la nivelul unghiului lateral al scoamei şi adăposteşte
sinusul venos transvers; pe marginile acestui şanţ se inseră tentorium cerebelli.

Prin reunirea tuturor reliefurilor de la nivelul feţei interne se formează eminenţa crucifomă prin intermediul căreia se delimitează în
partea superioară fosele cerebrale ce intră în raport cu polul occipital al emisferelor cerebrale, iar inferior se delimitează fosele
cerebeloase ce intră în raport cu feţele inferioare ale emisferelor cerebrale.

Marginea lambdoidă are un aspect dinţat şi se articulează cu osul parietal alcătuind sutura lambdoidă.
Marginea mastoidiană se articulează cu procesul mastoid al temporalului.

Unghiul superior se articulează cu osul parietal.

Unghiurile laterale se articulează cu porţiunea mastoidiană a stâncii temporalului.

Părţile laterale ale osului occipital sunt dispuse anterolateral faţă de foramen magnum, iar fiecare prezintă: o faţă inferioară, o faţă
internă, o margine medială, o margine laterală.

Faţa inferioară prezintă:

 condilul occipital la nivelul căruia se poate identifica un tubercul rugos unde se inseră ligamentele alare şi cele occipito-odontoidiene
laterale;
 lateral faţă de condilul occipital se pot identifica: fosa condiliană anterioară (conţine apertura superficială exocraniană, a canalului
nervului hipoglos), procesul jugular (prezintă un versant anterior şi unul posterior, cel anterior delimitând posteromedial foramenul
jugular, iar pe cel posterior se inseră ligmentul muşchiului drept lateral al capului şi cel atlanto-occipital lateral), şi fosa condiliană
posterioară (la nivelul ei trece canalul condilian prin care trece o ramură a arterei meningee posterioare şi o venă emisară).

Faţa internă prezintă dinspre medial spre lateral:

 o suprafaţă netedă corespunzătoare condilului occipital;

 apertura profundă a canalului nervului hipoglos;
 tuberculul jugular;
 un şanţ incomplet ce conţine porţiunea terminală a sinusului pietros inferior;
 şanţul sinusului sigmoid.
Marginea medială delimitează în porţiunea laterală foramen magnum.

Marginea laterală este împărţită într-o porţiune posterioară rugoasă ce se articulează cu porţiunea scoamoasă a osului temporal, şi o
porţiune anterioară, incizura jugulară, ce alcătuieşte marginea medială a formenului jugular. Uneori se poate identifica procesul
intrajugular ce realizeazăă alături de o formaţiune asemănătoare de la nivelul temporalului o structură cu rolul de a compartimenta
foramenul jugular într-o porţiune anteromedială (pe aici trec nervii glosofaringian, vag şi accesor) şi o porţiune posterolaterală (aici se
găseşte segmentul incipient al venei jugulare interne).

Porţiunea bazilară a osului occipital are formă patrulateră şi prezintă: o faţă superioară, o faţă inferioară, o margine anterioră, una
posterioară şi una laterală.

Faţa superioară alcătuieşte alături de faţa posterioară a dosumului selar un şanţ ce poartă denumirea de clivus ce intră în rapor direct cu
faţa ventrală a trunchiului cerebral. Lateral se găseşte un şanţ incomplet ce corespunde sinusului pietros inferior.

Faţa inferioară prezintă tuberculul faringian la nivelul căruia se inseră fascia faringobazilară şi rafeul muşchilor constrictori superiori ai
faringelui.
Anterior de tuberculul faringian se poate identifica foseta faringiană ce are raproturi cu amigdala faringiană şi cu cavumul rinofaringian.
De la nivelul tubercului faringian pleacă creasta musculară (la nivelul acesteia se inseră muşchiul lung al gâtului şi cel drept anterior al
capului) şi creasta faringobazilară pe care se inseră fascia faringobazilară.

Marginea anterioară se articulează cu osul sfenoid alcătuind sincondroza sfeno-occipitală.

Marginea posterioară prezintă pe linie mediană tuberculul apical ce se formează datorită inserţiei ligamentului apicis dentis. La nivelul ei
se inseră numeroase structuri conjunctivale: ligamentul longitudinal anterior, membrana atlanto-occipitală anterioară, ligamentul apicis
dentis, mebrana tectoria şi ligamentul longitudinal posterior.
Marginea laterală se articulează cu porţiunea pietroasă a osului temporal.

Foramen magnum este orificiul prin care cavitatea craniană se continua cu cea vertebrală, iar prin el trec:

 meningele;
 bulbul rahidian;
 arterele vertebrale;
 rădăcinile spinale ale nervului accesor.

5. Osul parietal
Osul parietal are formă aproximativ patrulateră şi prezintă: o faţă externă şi o faţă internă, o margine sagitală, una scoamoasă, una
frontală, una occipitală şi unghiuri: frontal, sfenoidal, mastoidian şi occipital.

Faţa externă este convexă, iar la nivelul ei se pot identifica trei zone:

 o zonă superomedială ce are raporturi cu părţile moi epicraniene; aproape de marginea superioară se poate identifica foramenul
parietal (pe aici trece ramura meningeală a arterei occipitale şi vena emisară parietală a lui Santorini);
 o zonă intermediară ce prezintă linia temporală superioară (la nivelul ei se inseră fascia muşchiului temporal) şi linia temporală
inferioară (la nivelul ei îşi are originea muşchiul temporal);
 o zonă inferolaterală ce intră în alcătuirea fosei temporale şi este ȋnvelită de muşchiul temporal.

Faţa internă este faţa intracraiană şi prezintă mai multe elemente:

 impresiuni girale ce sunt despărţite de creste cerebrale;

 şanţuri arteriale ce sunt determinate de ramura frontală şi parietală a arterei meningee mijlocii;
 şanţuri venoase reprezentate de şanţul sinusului sagital superior, şanţul sinusului sfenoparietal şi şanţul sinusului transvers.

Marginea sagitală este groasă, dinţată şi alcătuieşte împreună cu cea de parte opusă sutura sagitală.
Marginea scoamoasă prezintă trei porţiuni: una anterioară ce se articulează cu aripa mare a osului sfenoid alcătuind sutura
sfenoparietală, una mijlocie ce se articulează cu porţiunea scoamoasă a osului temporal alcătuind sutura parietotemporală şi una
posterioară ce se articulează cu porţiunea mastoidiană a osului temporal alcătuind sutura parietomastoidiană.
Marginea frontală se articulează cu marginea superioară a osului frontal alcătuind sutura coronală.
Marginea occipitală se articulează cu osul occipital şi alcătuieşte sutura lambdoidă.
Unghiul sfenoidal se articulează anterior cu frotnalul şi inferior cu aripa mare a sfenoidului.
Unghiul occipital se articulează cu osul occipital şi cu cel parietal, alcătuind intersecţia suturii lambdoide.
Unghiul mastoidian se articulează posterior cu osul occipital şi inferior cu porţiunea mastoidiană a osului temporal alcătuind sutura
asterică.
6. Osul temporal
Osul temporal este un os pereche şi intră în alcătuirea foselor craniene mijlocii şi posterioare ale bazei craniului.
Se poate împărţi într-o parte scoamoasă, una pietroasă, una stiloidiană şi una timpanică.

Osul temoporal se articulează în porţiunea superioară cu osul parietal, în porţiunea postero-medială cu osul occipital, în porţiunea
antero-medială cu osul sfenoid, în porţiunea antero-laterală cu osul zigomatic, iar inferior cu mandibula.

a. Partea scoamoasă
alcătuieşte porţiunea anterioară şi superioară a osului şi este o lamă osoasă convexă, subţire.

Faţa exocraniană este netedă şi convexă şi participă la alcătuirea fosei temporale în jumătatea postero-inferioară. De asemenea,
prezintă pe toată suprafaţa ei un şanţ vertical ce corespunde arterei temporale mijlocii.
O linie curbă, linia temorală sau crista supramastoidea are un traiect posterosuperior, la nivelul ei inserându-se fascia temporală. Limita
dintre porţiunea scoamoasă şi cea mastoidiană se găseşte la aproximativ 1 cm de această linie.

În porţiunea inferioară a scoamei se găseşte procesul zigomatic ce prezintă o faţă laterală, o bază cu două feţe, una superioară şi una
inferioară, o margine medială, una superioară, una inferioară şi o parte liberă.

Ȋn porţiunea inferioară, din anterior spre posterior, pot fi identificate următoarele repere:

 planul subtemporal ce alcătuieşte alături de porţiunea orizontală a aripii mari a sfenoidului plafonul fosei infratemporale la nivelul
căreia se inseră muşchiul pterigoidian medial;
 tuberculul articular este o proeminenţă osoasă rotunjită ce prezintă:
- o zonă centrală la nivelul căreia alunecă fibrocartilajul articular ȋn timpul coborȃrii mandibulei;
- o extermeitate medială (tuberculul zigomatic medial);
- o extremitate laterală ce se termină cu tuberculul zigomatic anterior.

Tuberculul articular alături de cei doi tuberculi zigomatici alcătuiesc rădăcina transversă a procesului zigomatic.

 Fosa madibulară ȋncepe de la nivelul tuberculului zigomatic posterior cu o direcţie medială şi anterioară spre tuberculul zigomatic
medial, delimitȃndu-se astfel fosa mandibulară de cea auditivă externă.

Creasta timpanală se articulează cu:

 osul timpanal, alcătuind scizura lui Gasser;

 tegmen timpani, alcătuind sutura pietroscoamoasă inferioară;
 spina sfenoidală, alcătuind sutura sfenoscoamoasă;

Fosa auditivă externă este delimitată astfel:

 Anterior, de creasta timpanală şi tuberculul zigomatic posterior;

 Posterior, de faţa anterioară a procesului mastoid;
 Lateral, de creasta supramastoidiană şi spina suprameatică;
 Medial, de creasta aditală.
Ea alcătuieşte peretele superior al meatului acustic extern, la nivelul ei inserȃndu-se pars flacida a timpanlui.

Faţa medială sau endocraniană intră ȋn alcătuirea fosei craniene mijlocii şi prezintă următoarele repere anatomice:

 Şanţuri vasculare determinate de artera meningee mijlocie;

 Impresiuni girale şi creste cerebrale.

Marginea superioară se articulează cu marginea inferioară a osului parietal.

Marginea anterioară se articulează cu aripa mare a osului sfenoid.
Marginea medială se articulează superior cu porţiunea pietroasă alcătuind sutura pietroscoamoasă superioară, iar inferior cu osul
timpanal şi cu marginea laterală a tegmen timpani alcătuind suturile timpanoscoamoasă şi pietroscoamoasă inferioară.

b. Partea timpanică a osului temporal

Este denumită şi osul timpanal.
Acesta participă la alcătuirea meatului acustic extern, a cavităţii timpanice şi a canalului auditiv.

Faţa anterosuperioară prezintă trei regiuni reprezentate de: regiunea posterolaterală, cea intermediară şi cea anteromedială.
Porţiunea posterolaterală alcătuieşte pereţii anterior, inferior şi posterior ai meatului auditiv extern.
Porţiunea intermediară prezintă şanţul timpanal la nivelul căruia se inseră membrana timpanică şi ligamentul anular. La acest nivel se
pot observa două spine: timpanică mare şi timpanică mică la nivelul cărora se inseră ligamentele timpanomaleolare anterior şi posterior.
Porţiunea anteromedială alcătuieşte peretele inferolateral al canalului auditiv şi a protimpanului. La nivelul porţiunii mediale se găseşte
creasta hipotimpanică ce se articulează cu o creastă similară de pe partea pietroasă alcătuind solum tympani.

Faţa medială prezintă doar două zone: una superioară şi una inferioară.

Cea superioară se articulează cu procesul mastoid şi cu proţiunea pietroasă alcătuind sutura timpanomastoidiană, respectiv
timpanopietroasă.
Cea inferioară prezintă patru segmente: unul mastoidian, unul stilomastoidian, unul jugular şi unul carotidian.

Faţa anteroinferioară intră ȋn raport cu loja glandei parotide.

Prezintă o margine anterosuperioară, una anteromedială şi una inferioară şi două extremităţi: posterolaterală şi anteromedială.

Marginea anterosuperioară se articulează cu:

 Scoama osului temporal;

 Spina sfenoidală.

Marginea anteromedială prezintă un segment lateral, unul intemediar şi unul medial.

 Cel lateral se articulează cu procesul mastoid alcătuind sutura timpanomastodiană ce prezintă central orificiul canalului mastoidian,
pe unde trece ramura auriculară a nervului vag.
 Cel intemediar corespunde şanţului timpanal şi spinei timpanice mici.
 Cel medial se articulează cu faţa antero-inferioară a porţiunii pietroase a osului temporal.

Marginea inferioară prezintă din lateral ȋn medial următoarele repere anatomice:

 Procesul mastoidian;
 Incizura stilomastoidiană;
 Procesul vaginal;
 Procesul jugular;
 Procesul carotidian.

Extremitatea posterolaterală este delimitată:

 Anterior de spina zigomatică;

 Posterior de procesul mastoid.
La nivelul acestei extremiăţi se inseră porţiunea fibrocartilagioasă a meatului acustic extern.

Extremitatea anteromedială prezintă:

 Procesul sfenoidal ce se articulează cu spina sfenoidală;

 Procesul tubar ce prezintă o proemineţă denumită spina tubară la nivelul căreia se inseră muşchiul ridicător al vălului palatin;
 Procesul carotidian.

c. Partea pietroasă
Faţa anterioară sau endocraniană
Intră ȋn alcătuirea fosei craniene mijlocii şi are raporturi cu lobul temporal al emisferelor cerebrale.

La nivelul feţei endocraniene a osului temporal se găsesc următoarele repere:

 Tegmenul carotidian ce alcătuieşte o parte din plafonul canalului carotidian;

 Tegmenul tubar ce alcătuieşte plafonul tubei auditive osoase şi canalul muşchiului tensor al timpanului;
 Fosa geniculată;
 Hiatusul canalului pietros mare- nervul pietros mare iese din canal şi ramul pietros din artera meningee mijlocie intră;
 Şanţul nervului mare pietros;
 Hiatusul canalului mic pietros- este străbătut de nervul mic pietros;
 Eminenţa arcuată e localizată posterior de foseta geniculată şi corespunde canalului semicircular anterior;
 Tegmen timpani ce alcătuieşte peretele superior al cavităţii timpanice;
 Tegmenul adito-antral alcătuieşte peretele superior al aditusului ad antrum şi al antrumului mastoidian.
Totalitatea zonelor tegmentale alcătuiesc tegmenul timpanic.

Faţa posterioară sau cerebeloas

La nivelul acestei feţe se găsesc următoarele elemente:

 Semişanţul sinusului pietros inferior;

 Porul acustic intern;
 Meatul auditiv intern- acesta comunică cu fosa posterioară prin intermediul porului acustic;
 Orificiul canalului vestibulului prin intermediul căreia se deschide la nivelul fosei posterioare canalul vestibulului;
 Fosa subarcuată la nivelul căreia se găsesc numeroase foramine vasculare pentru vasele subarcuate şi orificiul medial al canalului
pietromastoidian;
 Şanţul sinusului sigmoid- la acest nivel se găseşte sinusul sigmoid.

Faţa exocraniană sau inferioară

La nivelul feţei exocraniene sau inferioare putem identifica:

 O suprafaţă patrulateră, rugoasă, la nivelul căreia se găseşte originea muşchiului ridicător al vălului palatin;
 Orificiul extern al canalului carotidian, pe unde va ajunge intracranian artera carotidă;
 Orificiul extern al canaliculelor caroticotimpanice;
 Creasta jugulară ce desparte fosa jugulară de orificiul inferioar al canalului carotidian; ȋn partea mijlocie a sa se găseşte canaliculul
timpanic ce este străbătut de nervul lui Jacobson;
 Fosa jugulară- la nivelul peretelui lateral al acesteia se găseşte canaliculul mastoidian ce este străbătut de un ram auricular al
nervului vag;
 Foseta stiloidiană;
 Procesul stiloid la nivelul căruia se inseră următorii muşchi:
- Stilohioidian;
- Stilofaringian;
- Ligamentul stilomandibular;
- Muşchiul stiloglos;
- Ligamentul stilohioidian.

 Foramenul stilomastoidian este situat posterior de procesul stiloid; el delimitează orificiul de deschidere al canalului nervului facial şi
este străbătut de artera stilomastoidiană şi de nervul facial;
 Zona mastoidiană ce conţine: şantul capătului posterior al muşchiului digastric, şanţul arterei occipitale şi vȃrful procesului mastoid
la nivelul căruia se inseră muşchiul sternocleidomastoidian.

Faţa timpanică alcătuieşte peretele medial al cavităţii timpanice şi i se pot descrie:

 O porţiune mijlocie, timpanică ce formează faţa laterală a capsulei labirintice;

 O porţiune periferică ce formează aditusul ad antrum şi tuba osoasă;
 Posterior, adital, se găseşte creasta aditală, relieful canalului semicircular lateral şi relieful celei de-a doua porţiuni a canalului
facialului;
 Posterior, retropromontorial se pot identifica: sinusul nervului facial, eminenţa piramidală, sinusul posterior, sinusul timpanic,
ponticulus promontorii, apertura timpanică a canalului posterior al nervului coarda timpanului;
 Intermediar se pot identifica: fosa ferestrei ovale ȋn centrul căreia se găseşte fereastra ovală, promontoriul ce corespunde primei ture
a cohleei osoase, fosa ferestrei rotunde la nivelul căreia se identifică excentric fereastra rotundă, apertura superioară a canalicului
timpanic prin care pătrund nervul timpanic şi artera timpanică inferioară;
 Anterior, protimpanic se pot identifica: canalul mşchiului tensor al timpanului, şanţul tubei auditive ce alcătuieşte peretele medial al
tubei auditive osoase, creasta hipotimpanică şi suprafaţa tubară extratimpanică.

Marginea anterioară prezintă:

 O porţiune medială ce se articulează cu marginea posterioară a aripii mari a sfenoidului, alcătuind sutura pietrosfenoidală;
 O porţiune laterală ce alcătuieşte alături de scoama temporalului sutura pietroscoamoasă.

Marginea posterioară prezintă:

 O porţiune anterioară ce se articulează cu procesul bazilar al occipitalului, alcătuind sutura pietro-occipitală;

 O porţiune intermediară sau incizura jugulară ce participă la delimitarea foramenului jugular ȋn porţiunea anterioară;
 O porţiune posterioară, neregulată ce se articulează cu procesul jugular al occipitalului alcătuind sutura pietro-occipitală.

Marginea superioară
La nivelul marginii superioare putem identifica următoarele elemente anatomice:

 Incizura nervului abducens;

 Şanţul sinusului pietros superior;
 Incizura trigeminală.

Marginea inferioară prezintă două porţiuni:

 Una posterioară ce se articulează cu osul timpanal, alcătuind sutura pietrotimpanică inferioară;

 Una anterioară.

d. Porţiunea mastoidiană
Vȃrful este neregulat şi acoperă cea mai mare parte din orificiul superioar al canalului carotidian.
Baza se articulează cu scoama şi alcătuiesc ȋmpreună procesul mastoid.

Faţa laterală
La nivelul feţei laterale putem identifica numeroase elemente anatomice precum:

 O suprafaţă rugoasă la nivelul căreia se inseră muşchii occipital şi auricular posterior;

 O zonă ciuruită retromeatică- corespunde antrumului mastoidian;
 Spina suprameatică.

Faţa posterioară este neregulată şi la nivelul ei se inseră muşchii occipital, splenius al capului, lung al capului, sternocleidomastoidian.
Faţa medială sau cerebrală intră ȋn alcătuirea fosei cerebeloase.

Marginea anterioară prezintă o porţiune superioară ce se articulează cu osul timpanal, alcătuind ȋmpreună versantul posterior al porului
acustic extern, iar ȋn porţiunea inferioară se inseră sternocleidomastoidianul.
Marginea superioară se articulează cu parietalul şi este despărţită de scoamă prin intermediul incizurei parietale.
Marginea posterioară se articulează cu osul occipital, realizând împreună sutura occipitomastoidiană.

Mastoida este alcătuită din antrumul mastoidian şi aditusul ad antrum.

Antrumul mastoidian are forma unui cub şi prezintă şase pereţi:

 Un perete superior = tegmenul antral ce realizează delimitarea de fosa craniană mijlocie;

 Un perete inferior = vârful mastoidei;
 Un perete anterior = orificiul de intrare în aditusul ad antrum;
 Un perete posterior;
 Un perete medial - la acest nivel se poate vedea şanţul sinusului sigmoid;
 Un perete lateral.

Aditusul ad antrum este un canal ce realizează comunicarea dintre cavitatea timpanică şi antrumul mastoidian.
Prezintă patru porţiuni:

 Un orificiu posterior;
 O porţiune antrală;
 Un orificiu anterior;
 O porţiune timpanică.

Celulele mastoidiene sunt celule pneumatizate localizate în interiorul osului mastoid.

Grupele de celule mastoidiene se împart astfel:

 Celule antrale;
 Celule centrale;
 Celule perifaciale;
 Celule apicis mediales;
 Celule apicis lateralis;
 Celule perisinusale;
 Celule sinodurale;
 Celule tegmentale;
 Celule periantrale.
Canalele osului temporal sunt reprezentate de:

 Canaliculul vestibulului;
 Canaliculul cohleeei;
 Canalul muşchiului tensor al timpanului;
 Canalul nervului facial;
 Canalul eminenţei piramidale;
 Canalul posterior al nervului corzii timpanului (conţine nervul corzii timpanului şi o ramură timpanică posterioară a arterei
stilomastoidiene);
 Canalul anterior al nervului corzii timpanului (conţine nervul corzii timpanului şi se deschide la nivelul ganglionului lui Gasser);
 Hiatusul canalului nervului mare pietros (conţine nervul mare pietros şi o ramura a arterei meningee mijlocii);
 Meatul acustic intern (conţine nervii: facial, intermediar, vestibulocohlear şi artera labirintică);
 Hiatusul tegmenului timpanic (conţine nervul mic pietros şi o arteriolă timpanică superioară);
 Canaliculele caroticotimpanice (conţin nervul caroticotimpanic, ramuri postganglionare simpatice ce realizează plexului timpanic şi
artriolele timpanice anterioare);
 Canaliculul timpanic (conţine nervul timpanic al lui Jacobson şi o arteriolă timpanică inferioară);
 Canaliculul mastoidian ce conţine ramura auriculară a nervului vag;
 Canalul carotidian ce conţine segmental pietros al carotidei interne, plexul simpatic pericarotidian şi sinusul pericarotidian);
 Canalul sigmoido-antral ce conţine vena antrosigmoidiană;
 Canalul pietromastoidian ce conţine vena pietromastoidiană şi arteriola subarcută, ram din artera labirintică;
 Canalul mastoidian ce conţine vena mastoidiană.