MANAGEMENTUL MEDIULUI DE ÎNVĂŢARE - Copiii din spectrul autist

Autismul este o tulburare de dezvoltare caracterizată prin dificultăți de comunicare și interacțiune

socială, precum și prin comportamente repetitive. Autismul este tulburarea centrală din cadrul unui
întreg spectru de tulburări de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburărilor
autismului/autiste sau de tulburări pervazive de dezvoltare.

Strategii comune
• Dacă copilul pare agitat sau hiperactiv, încercaţi să folosiţi o tehnică de calmare înainte să
introduceţi o activitate nouă – legănatul în balansoar, învelirea într-o plapumă, culcarea pe o saltea,
între perne moi, pe un puf, pe o minge mare, sau alt obiect greu şi moale, sau va purta vesta cu
greutăţi.

• Mulţi copii sunt foarte sensibili la zgomot – încercaţi să reduceţi la minimum nivelul de zgomot.
Alegeţi o muzică liniştită, adaptaţi activităţile ce implică mişcare, impunînd un nivel mai înalt de
control şi reducînd gradul de intensitate, cîntaţi încet sau chiar în şoaptă. Folosiţi instrumentele de
accentuare a ritmului (ex.,tamburine) doar în activităţile în aer liber, unde zgomotul este atenuat mai
rapid.

• Ghidaţi mîna copilului cu propria mînă pe parcursul activităţilor. Nu uitaţi să folosiţi atingeri ferme,
căci cele uşoare îl pot irita pe copil.

• Încurajaţi interacţinile sociale - copiii cu autism să împartă jucăriile cu alţi copii.

• Folosiţi indici verbali sau vizuali (imagini, pictograme) pentru a-i arăta copilului consecutivitatea
paşilor activităţii: de ex., în centrul Nisip şi Apă: “…mai întîi vom spăla păpuşile în cadă, iar apoi le
vom usca…”

• Copilul poate opune rezistenţă activă la încercarea de a introduce în joc alt copil sau adult. Fiţi
perseverentă: lăudaţi copilul şi oferiţi-i stimulente reale, pentru a încuraja gradul sporit de toleranţă
referitor la jocul împreună cu alţi colegi.

• Însuşirea noilor abilităţi are loc mai rapid dacă în urma activităţii copilului i se permite să se joace
cu jucăria preferată, dacă este lăudat sau dacă este servit cu mîncarea preferată. Dezvoltaţi şi
abilităţile sociale ale copiilor: încurajaţi toţi copiii să facă schimb de materiale şi să lucreze în comun.

• Îndemnaţi copiii să-şi verbalizeze dorinţele şi să comunice cu colegii pe parcursul tuturor

activităţilor de la grădiniţă. Strategii specifice ÎNTÎLNIRILE Copiii cu tulburări din spectrul autist se
calmează dacă li se oferă activităţi bine structurate, de rutină. Rutina constituie pentru aceşti copii un
factor stabilizator.
• Încercaţi să urmaţi acelaşi plan de activităţi zi de zi: începeţi întîlnirile/activităţile în cerc la aceeaşi
oră, folosiţi aceleaşi cîntece şi activităţi. Ar fi o idee bună de a le citi copiilor aceeaşi istorioară scurtă
în fiecare zi, pe parcursul mai multor săptămîni.

• Permiteţi-i copilului să şadă într-un scaun-balansoar sau pe un puf – copiii autişti se leagănă des,
pentru a beneficia de senzaţii care îi calmează şi îi ajută să se concentreze

• Încercaţi să-l aşezaţi pe copil pe o minge mare şi să-l legănaţi uşor – aceasta îl ajută să rămînă calm
şi să participe mai mult la activitate.

• Unii copii din spectrul autist percep mai bine informaţia vizuală decît cea verbală – elaboraţi şi
folosiţi un set de simboluri, pictograme şi limbajul semnelor pentru a-i da de înţeles copilului ce
activitate urmează. Centrul ARTĂ Mulţi copii din spectrul autist nu suportă mirosul şi textura multor
materiale – respectaţi dorinţa copilului şi nu-l forţaţi să folosească materiale pe care nu le place.

• Copiilor nu le place creta şi vopselele, cleiul şi pasta de lipit, dar, de obicei, preferă markerele
pentru colorat şi desenat şi hîrtia Oracal ca bază pentru colaj.

• Ca şi alternativă la atingerea vopselei pentru desenatul cu mîinile sau la lucrul cu guaşă, puneţi
vopsea densă, muştar sau pastă de tomate într-o pungă – copilul va putea desena, luînd vopsea din
pungă cu un beţişor de la îngheţată.

• Mişcările repetitive contribuie mai mult la independenţa copilului, decît sarcinile complexe, cu
mulţi paşi. Aplicaţi ritmuri, rime şi/sau cuvinte-indicii, instrucţiuni verbale scurte (“înmoaie şi
vopseşte, înmoaie şi vopseşte”).

• Folosiţi numai 2 culori de vopsea – maro şi negrul sunt culorile preferate ale copilului autist.

• Folosiţi material de colaj mari, cum ar fi rulourile de la hîrtia igienică sau bucăţile mari de vată. •
Lipiţi cercuri de bandă adezivă sau bucăţi de bandă cu lipici pe ambele părţi pe fiecare material
pentru colaj, astfel, încît copilul trebuie numai să apese obiectul de baza de colaj pentru a-l lipi.
Centrul NISIP şi APĂ Copilul se poate împotrivi cînd este vorba de folosirea jucăriilor pentru jocul
în nisip cu un scop bine definit şi ar putea prefera activităţile senzoriale – de ex., stropitul nisipului cu
apă. Folosiţi imagini ale activităţilor din centrul Nisip şi Apă, exersaţi cît mai mult folosirea jucăriilor
pentru a-I ajuta să se simtă mai confortabil în timp ce se joacă cu nisipul sau apa.

• Copilul din spectrul autist este extrem de sensibil la atingeri, iar nisipul îi poate provoca excitaţii
prea puternice. Prundişul ar fi mai potrivit decît nisipul, pentru că este mai greu, neted şi copilul îl
poate simţi mai bine cînd îl atinge. Aveţi grijă să nu înghită vre-o pietricică.
• Dacă un copil cu autism s-a axat pe un joc repetitiv de autostimulare, utilizînd nisipul şi jucăriile,
demonstraţi-i cum pot fi folosite în alt mod jucăriile, reducînd treptat demonstrările directe pe măsură
ce copilul începe să conştientizeze cum poate întrebuinţa mai bine jucăriile.

• Dacă refuză categoric să atingă nisipul, împărţiţi activitatea în cît mai mulţi paşi mici. La început el
poate sta lîngă masă, apoi o poate atinge, după care poate atinge jucările, sau o lopăţică sau, cu o
jucărie – nisipul şi, în sfîrşit, încearcă să atingă nisipul cu mîna.

• În cazul în care refuză să se implice în activităţile de la masa cu nisip, puteţi să-i permiteţi, pentru
început, copilului cu autism să se joace cu jucăria preferată.

• De regulă, copiii cu autism preferă activităţile cu apa - acesta este momentul potrivit pentru a
încuraja dezvoltarea abilităţilor de vorbire, folosind indicaţii verbale simple şi consecutive.
Comentaţi tot ce face copilul: “Torni apă!” şi repetaţi sintagma pe tot parcursul activităţii.

• Facilitaţi interacţiunea a doi copii în timpul jocului cu apa. Învăţaţi-i pe copii anumite abilităţi
sociale, cum ar fi oferirea jucăriiei altui copil sau acceptarea celei oferite.

Dacă copilul cu autism plînge la masa cu apă, nu menţine contactul visual cu nimeni sau încearcă să
plece, probabil că activitatea oferă prea multe stimulente şi ar trebui modificată: poate este prea multă
înghesuală în centrul apă, prea multe jucării, temperatura apei nu este cea potrivită etc.

• Uneori, copiii din spectrul autism se concentrează mai bine asupra sarcinii curente, dacă acţiunile
sunt însoţite de fredonarea unei melodii: ex., “Iată cum spălăm păpuşa, o spălăm. Iată cum spălăm
păpuşa, o spălăm cu săpunel”. Centrul BLOCURI Centrul ARTĂ DRAMATICĂ Copiii pot
manifesta comportamente de autostimulare care împiedică implicarea în jocuri utile: în loc să
exploreze modalităţile de utilizare a unui obiect, copilul se poate axa pe scuturatul şi răsucitul lui.
Copiii nu se pot juca cu alţi copii din cauza unor întîrzieri în dezvoltarea vorbirii şi, respectiv, nu pot
interacţiona cu alţi copii. Apărarea senzorială a lor nu le permite să se implice în jocurile active ale
altor copii – nu le plac atingerile şi zgomotul. Unii copii din spectrul autist sînt în stare să însuşească
unele abilităţi de joc, dar nu sînt capabili să participle la jocurile de imaginaţie.

• Includeţi obiecte care ar motiva copilul să-şi axeze atenţia asupra activităţii. De ex., folosirea
farfuriilor cu imagini de trenuri sau a lumînărilor în formă de tren, dacă copilul este captivat de
trenuri, pentru a-i atrage atenţia în timpul jocului “De-a ziua de naştere”.

• Folosiţi imagini ce reprezintă diferite etape ale jocului, la care doriţi să participe copilul. Ex., jocul
“De-a ziua de naştere”: veţi avea imagini ce reprezintă coptul tortei, punerea lumînărilor pe tortă,
cîntecul de felicitare, suflatul lumînărilor. Creaţi o carte cu imagini care descriu etapele jocului sau
folosiţi fotografii ale copiilor care se joacă în acest joc. La fel, puteţi crea cărţi pentru multe alte
jocuri de imaginaţie.

• Citirea povestirilor în care copiii se apropie şi se joacă cu copiii cu CES poate încuraja interacţiunile
în timpul jocului.

• Repetaţi acelaşi joc de mai multe ori pentru ca micuţul să însuşească toate etapele. Părinţii vor fi
încurajaţi să păstreze acasă jucării similare. Pe măsură ce copilul se obişnuieşte cu jucăriile şi etapele
jocului, uneori apar elemente noi de joc şi imaginaţie.

• Copiii ar putea manifesta dorinţă de a se juca cu jucăriile în altă parte a încăperii. Puneţi jucăriile şi
materialele necesare pe o saltea sau un covoraş pentru a delimita spaţiul de joacă. Spuneţi-i copilului
să nu părăsească centrul – vecinătatea cu alţi copii ar putea încuraja interacţiunea. TIMPUL
MESELOR Copilul din spectrul autist nu poate, fără ajutor suplimentar, efectua tranziţia la mîncăruri
variate. Dacă nu se întreprinde nimic în copilărie, va fi serios afectată capacitatea copilului de a trăi
de sinestătător.

• Introducerea bucatelor noi se face, la fel ca şi jucăriilor şi activităţilor noi, treptat şi în mod repetat,
ca să se obişnuiască, dar fără a-l forţa. La început este suficient ca copilul să atingă mîncarea cu
lingura sau furculiţa (de cel puţin 3 ori), apoi – apropierea lingurii cu mîncare de buze, fără a le
atinge, urmat de atingerea lingurii de buze şi gustarea mîncării.

Mîncarea trebuie diversificată permanent şi consecvent ca să-i crească gradul de toleranţă senzorială
a copilului. La fel, trebuie să facă şi părinţii acasă.

• Copiii, care au avut un meniu foarte limitat înainte de a veni la grădiniţă, ar putea face alergie la
gustarea bucatelor.

• Nu modificaţi mai multe caracteristici ale mîncării odată: daţi-i un produs/o mîncare nouă care se
deosebeşte doar prin gust, sau miros, sau textură.

• Implicaţi-l pe copil în prepararea bucatelor, precum şi la aranjarea/strîngerea mesei – astfel el se va

obişnui mai uşor şi va încerca mîncăruri noi.

• Stimulaţi interacţiunile şi comunicarea dintre copii. Propuneţi copiilor să servească mîncarea dintr-
un vas comun: ei vor oferi unul altuia mincarea, fiecare, spunînd ce doreşte, ia o porţie din mincarea
dorită, apoi transmite vasul altui copil.

• Aceşti copii manifestă interes pentru litere – oferiţi-i mincarea (ex., budincă) în formă de litere. •
Mulţi dintre copiii din spectrul autist consumă foarte mult lichid - oferiţi-le băuturile, numai după ce
au mîncat mîncarea solidă. TRANZIŢIA Copiii din spectrul autist adeseori se axează pe executarea
unor acţiuni repetitive neadecvate (ex., răsucirea interminabilă a roţilor, legănatul exagerat, fluturarea
braţelor etc.), pînă cînd alte persoane contribuie la tranziţia lor spre altă activitate. • copilului o
jucărie/un obiect din centrul în care urmează să treacă. Centrul JOCURI DE MASĂ Copiilor din
spectrul autist le este greu să se concentreze cînd lucrează în grup, deaceea ei preferă să exerseze
abilităţile de motricitate fină în compania unui adult.

• Adaptaţi activităţile copilului pentru a asigura succesul: ex., la înşirarea mărgelelor pe sfoară, daţi-i
copilului numai mărgele mari şi un cablu rigid sau un cuier cu capetele învelite cu bandă protectoare
pentru a evita leziunile.

• Nasturii şi capsulele sunt foarte potrivite pentru dezvoltarea motricităţii fine. Cînd copilul încheie
haina, el trebuie să folosească ambele mîini. Învăţaţi-i pe copii să lucreze direct pe haină, nu pe
panoul cu nasturi şi capse: unor copii le este dificil să generalizeze abilităţile învăţate cu ajutorul
panoului, pentru a le folosi la încheierea propriilor haine.

• Jocurile puzzle trebuie să aibă doar cîteva piese. Începeţi cu puzzle de 4-8 piese şi terminaţi cu
asamblarea pieselor cu muchii drepte. Imaginile puzzle-lor trebuie să prezinte interes pentru copil:
animale sau trenuri. Rugaţi-l să numească obiectele din imaginile puzzle-ului construit.

• La însuşirea abilităţilor de motricitate fină copilul din spectrul autist preferă să se joace singur, într-
un loc liniştit. • Staţi în faţa copilului pentru a vedea dacă se concentrează asupra sarcinii. JOCURI
ÎN ÎNCĂPERE SAU LA AER LIBER- motricitate grosieră Jocurile libere cu echipamentul de sală
sau teren sunt o ocupaţie foarte plăcută pentru copiii din spectrul autist. Folosiţi activităţi de
dezvoltare a muşchilor grosieri pentru tranziţii după activităţile stresante, cum ar fi mersul la
grădiniţă cu autobuzul.

• Începeţi ziua cu activităţi de motricitate grosieră în sala de gimnastică/de educaţie fizică sau în sala
de grupă: după şederea în autobuz copiii au nevoie să alerge, să sară înainte de a şedea din nou la
activităţile din grupă.

• La însuşirea abilităţilor noi, începeţi cu instrucţiuni dintr-o singură frază şi sporiţi treptat
complexitatea sarcinilor. De ex., arătaţi-i copilului imaginea unui tunel, rugaţi un copil să
demonstreze tîrîtul prin tunel, iar apoi încurajaţi copilul cu autism să treacă şi el prin tunel, după
instrucţiunea “Tunel!”, stimulîndu-l pentru success. După ce copilul a însușit abilitatea, arătaţi-i două
imagini - tunel şi bară de gimnastică. Iarăşi, rugaţi un copil să demonstreze activitatea şi oferiţi
instrucţiuni verbale: “Tunel, bară!”.

• Unor copii din spectrul autist le place să se legene pe un căluţ de lemn sau alt echipament de
legănat, altora – să sară de pe minitamburină. Oferiţi-le posibilitatea să aleagă.
• Pentru activităţile de motricitate grosieră pentru unii copii este mai preferabilă sala de grupă decît
sala de gimnastică din cauza sunetelor prea complexe de aici.

• Copilul ar putea să se teamă de anumite activităţi, de ex., de lunecarea pe tobogan. Împărţiţi această
activitate în paşi mici. Mai întîi doar să atingă toboganul, apoi să urce o scară sau două, după care să
lunece de pe tobogan.

• Unii copii ar putea avea probleme legate de pierderea contactului cu pămîntul. Antrenaţi-i în
legănatul încet “înainte-înapoi” în scrînciob. Cele mai potrivite sunt activităţile la care copiii pot
controla mişcarea, tîrînd picioarele pe pămînt pentru a reduce viteza, dacă aceasta devine o sursă de
supraexcitare.