Ministerul Educației Culturii și Cercetării al

Republicii Moldova
Instituția Publică Școala Profesională or. Rîșcani

Atelier de discuție
“Evaluarea inițială”

Moderator : Guzun Diana

Data : 07 septembrie 2021

Rîșcani 2021
Evaluarea inițială – instrument și necesitate
Componentă a procesului de învățământ, evaluarea reprezintă, alături de predare și învățare, o
funcție esențială în cadrul acestuia. Am putea spune mai precis că evaluarea este acel punct final
în întreaga serie de acţiuni legate de proiectare, de organizare, de desfășurare şi control al
întregului proces instructiv-educativ. Esenţa evaluării este cunoașterea sau recunoașterea
efectelor acţiunii desfășurate, pentru ca apoi, ținînd cont de informaţiile obţinute, activitatea care
este supusă evaluării să poată fi ameliorată şi perfecţionată în timp.

Dintre cele trei tipuri de evaluări (inițială, sumativă, finală), evaluarea iniţială sau de pornire, 
predictivă (datorită funcțiilor ei de diagnoză, respectiv prognoză), are rolul de a stabili care este
nivelul de pregătire al elevilor la începutul unei activităţi, pentru a putea adopta o strategie, o
tehnologie didactică care să corespundă realităţilor.

Strategia de evaluare iniţială este necesară „la începutul unui program de instruire – ciclu de
învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii” (Ioan T. Radu,
Evaluarea în procesul didactic, EDP RA, 2007, p. 117).

În această manieră, evaluarea inițială se dovedeşte a fi deosebit de utilă la oricare clase la început
de ciclu de învăţământ sau în cazul acelor clase la care activitatea didactică este preluată de alţi
profesori, fiind foarte important a se stabili dacă elevii sunt îndeajuns de pregătiți pentru a se
crea premisele care vor fi favorabile pentru noii ani de studiu.

De aceea, evaluarea inițială oferă în aceeași măsură, pe de o parte profesorului, pe de alta

elevului, posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente (care este
potenţialul de învăţare al fiecăruie dintre elevi, care sunt lacunele ce vor trebui completate şi mai
ales remediate) şi totodată de a formula cerinţele pentru perioada următoare de învățare. Astfel,
pe baza acelor informaţii reieșite în urma  evaluării iniţiale se poate planifica demersul pedagogic
pentru perioada imediat următoare şi eventual, pentru cazurile speciale, a unor programe de
recuperare, sau programe de intervenție specializate. Avem în vedere prin urmare, cunoaşterea
obiectivă a stadiului real atins în învăţare de clasa de elevi, exprimat în termeni de conţinuturi, de
deprinderi și strategii cognitive – de bază şi de competenţe care au fost dobândite în timp la un
nivel adecvat în raport de disciplina şi treapta de învăţământ respectivă şi de vârsta şcolară şi
psihologică.

Aplicarea metodelor de evaluare inițială

Evaluarea educațională este un proces încorporat în curriculum care permite o judecată asupra
performanței elevilor pe baza informațiilor obținute, prelucrate, analizate și comparate cu
criteriile stabilite anterior.
Evaluarea este o parte integrantă a procesului de predare-învățare. Nu este sfârșitul procesului, ci
mijloacele de îmbunătățire a acestuia, deoarece numai prin intermediul unei evaluări adecvate se
pot lua decizii care să sprijine în mod eficient elevii.

Evaluarea inițială sau diagnosticul – se efectuează pentru a prezice o performanță sau pentru a
determina nivelul aptitudinilor înainte de procesul educațional. Încercarea de a determina care
sunt caracteristicile elevului înainte de elaborarea programului, cu scopul de a-l localiza la nivel,
de a-l clasifica și de a adapta individual nivelul de pornire al procesului educațional.

Evaluarea inițială este un factor cheie pentru ca profesorul să cunoască punctul de plecare de
la care începe procesul de învățare.
În primele zile ale clasei, profesorii trebuie să-și cunoască elevii și să-i organizeze într-o
societate școlară caracterizată prin comunicare, ordine și învățare. Informațiile utilizate pentru a
face evaluarea diagnosticului elevilor provin din diverse surse: comunicarea informală (zvonuri),
comentariile altor colegi, evidența școlilor, discuțiile și observațiile din sala de clasă,
comentariile elevilor.

Evaluarea diagnosticului este o parte firească a interacțiunilor sociale. În clasă, această evaluare
face ca profesorii să creeze așteptări și să le comunice frecvent grupului. Este dificil de evaluat
performanța tipică sau normală a elevilor. Cu toate acestea, fiabilitatea este un aspect important
al evaluării inițiale, iar profesorul nu ar trebui să își clasifice elevii din câteva observații.

Scopul evaluării inițiale

Scopul evaluării inițiale este de a îmbunătăți procesul de învățare prin referirea la fiecare dintre
elevii săi. Evaluarea este un proces continuu în care sunt identificate trei momente:
a) obținerea sau colectarea de informații,
b) evaluarea acestor informații prin judecarea și
c) luarea sau adoptarea deciziilor.

Diagnostic sau evaluare inițială

Evaluarea inițială este cea care se face înainte de începerea procesului de predare – învățare,
pentru a verifica nivelul pregătirii elevilor pentru se confruntă cu obiectivele pe care se așteaptă
să le atingă. Adevărata evaluare necesită o cunoaștere detaliată a elevului, a procesului, cu scopul
de a adapta activitatea profesorului (metode, tehnici, motivație), design pedagogic (obiective,
activități, sistem de învățământ), nivelul cererii și chiar proiectul educațional pentru fiecare elev
ca o consecință a individualității lor.

Procesul de predare în învățare necesită evaluarea diagnosticului făcând previziuni care să

permită o la acțiuni preventive și pentru a facilita evaluări ale valorii de referință personalizate.
Acțiunea preventivă este legată de predicții despre performanța viitoare a elevilor.

Cred că este esențial să stabilim, înainte de aplicarea activităților de evaluare inițială, criterii
calitative adecvate care să ne permită să extragem din răspunsurile elevilor noștri acele chei ale
nivelului lor de învățare cu adevărat importante.

Scopurile sau scopurile diagnosticării sau evaluării inițiale

– Setați nivelul real al elevului pentru a începe o etapă a procesului de predare-învățare în funcție
de istoria lor academică.
– Identificați cunoștințele anterioare care marchează punctul de plecare.
– Detectați deficiențele, lacunele sau erorile care pot împiedica realizarea obiective stabilite.
– Activități de remediere orientate spre proiectare  la nivelarea învățării.
– Detectarea țintelor deja stăpânite, pentru a evita repetarea acestora.
– Elemente de grant care permit ridicarea ajustări obiective sau modificări în program.

Obiectivele evaluării

Stabiliți obiective rezonabile pentru a face judecăți de valoare cu privire la realizările școlare și
cu toate acestea să adapteze tratamentul pedagogic la caracteristicile și particularitățile
elevilor. Evaluarea educațională sub acest aspect este înțeles ca o instanță în interior și confundat
cu procesul curricular, care permite obținerea de informații despre elevi și a lua decizii  continui.

Scopul evaluării este, prin urmare, îmbunătățirea rezultatelor educaționale.

Caracteristicile evaluării diagnosticului

Nu este doar informație pentru profesor. Întrucât fiecare evaluare trebuie returnată elevilor cu
observații, astfel încât aceștia să poată realiza evaluarea inițială înainte de noile cunoștințe și
astfel să participe activ la proces.

Nu trebuie menționat, deoarece funcția de diagnosticare a evaluării este pierdută. Nota va tinde
să penalizeze elevii, atunci când ceea ce este cu adevărat căutat este de a oferi o imagine a ceea
ce se ocupă la începutul unei unități de învățare.

Este posibil să se califice o stare de progres numai atunci când procesul de predare-învățare a
fost deja realizat.
Nu trebuie să fie un test, poate fi o activitate programată. Cel mai important este faptul că
programul de evaluare este clar și pentru că, fără ea, informațiile obținute nu pot fi sistematizate.

Poate fi individual sau grup, în funcție de dorința de a avea o viziune globală sau particulară
asupra elevilor.

Etapele procesului de evaluare a diagnosticului

Diferitele etape ale procesului de evaluare care sunt detaliate aici trebuie să fie îndeplinite
întotdeauna și secvențial:

– Identificați obiectivele programului de studiu care urmează să fie evaluate: Pentru orice situație
de evaluare este esențială faptul că profesorul este clar în ceea ce privește învățarea dorită, adică
obiectivele și obiectivele care se așteaptă să fie realizate la sfârșitul unității.
– Selecția instrumentului: Următorul pas va fi acela de a decide care instrument va fi utilizat
pentru colectarea de informații (teste scrise, întrebări orale, instrucțiuni de observare,
chestionare, întrebări etc.).
– Obținerea informațiilor: implică aplicarea instrumentelor selectate în medii reglementate.
– Înregistrarea și analiza informațiilor: Odată ce instrumentul a fost aplicat elevilor, va fi făcută o
analiză a rezultatelor care vor arăta realizările, precum și deficiențele și erorile pe care le
prezintă, performanța elevilor pe baza obiectivelor unității.
Înregistrarea informațiilor ar trebui să clarifice realizările din fiecare dintre obiectivele evaluate
pentru a decide cu privire la învățarea care merită să fie consolidată, precum și detectarea
posibilelor cauze ale erorilor, atât pe grup, cât și pe elev.
– Luarea deciziilor: Aceasta constă în formularea de judecăți, luarea deciziilor, rezumarea și
evaluarea. Trebuie, de asemenea, să stabiliți strategii pentru a depăși eșecurile și erorile și
consolidarea lor corespunzătoare.

Prin urmare, putem rezuma că evaluarea este un proces care implică descrieri cantitative și
calitative ale performanțelor elevilor. În primul moment, informațiile sunt adunate; și într-un al
doilea moment lucrăm pentru analiza și interpretarea datelor pe care le-am obținut pentru a
formula judecăți de valoare mai târziu.

În acest sens, evaluarea învățării este foarte importantă, deoarece rezultatele pe care le obținem
vor servi pentru a ghida predarea, în conformitate cu ceea ce am propus să învețe elevii noștri.
Este important să fiți clar despre ceea ce doriți să evaluați și apoi să proiectați instrumentele care
ne permit cel mai bine să știm ce vrem să știm.
Dacă instrumentul de evaluare constă într-un test scris, acesta poate avea același grad de
dificultate pentru toți elevii din același grup. Profesorul poate dezvolta, de asemenea, două sau
mai multe teste cu diferite grade de dificultate pentru a gestiona diferiți elevi din același grup.
Amintiți-vă că nu este același lucru să evaluați atitudinile, cunoștințele sau procedurile; precum
și procesele pe care elevii trebuie să le pună în joc pentru a rezolva fiecare slogan pe care îi
prezentăm (în cazul în care elaborăm un test scris).

Evaluarea inițială nu are deci un rol de control, ci este utilizată pentru a reuși cunoaşterea
comportamentului cognitiv al elevului, deci pentru a înțelege dacă acesta dispune de o pregătire
care este necesară procesului educaţional (respectiv cunoştinte, capacităţi, abilităţi etc). Astfel,
dacă, urmare a acestei evaluări se constată faptul că unii dintre elevi au anumite carenţe, cadrul
didactic care predă disciplina respectivă trebuie să încerce să organizeze înaintea de a începe
noul curs, sau noul an de studiu etc., un așa numit modul de recuperare pentru întreaga clasă sau
doar cu acei anumiţi elevi care au cerințe speciale.

Ca o concluzie, putem afirma că evaluarea iniţială este bine să fie realizată pentru a
putea determina cunoştintele şi acele capacităţi care reprezintă premise ale asimilării noilor
conţinuturi şi de asemenea pentru formarea unor competenţe noi.

Este importantă astfel detectarea acelui potenţial de instruire (instruibilitatea), acel potenţial de
dezvoltare şi potenţialul de educare (educabilitatea), deci acea zonă a unei dezvoltări viitoare,
apropiate, a elevului; toate acestea, pentru a putea stabili un punct de plecare care ar putea servi
drept reper pentru evaluarea progresului şcolar.

Acest tip de evaluare oferă elevului, dar mai ales cadrului didactic, o  reală reprezentare a
potenţialului de învăţare, dar şi a eventualelor lacune bineînțeles, lacune care ar trebui să fie
completate, ori a unor aspecte care au nevoie să fie corectate, sau cel puțin îmbunătățite.

Mai concret spus, evaluarea iniţială nu îşi propune să aprecieze performanţele globale ale
elevilor şi nici să le ierarhizeze, de aceea se recomandă ca aceste performanțe să fie raportate la
bareme de evaluare sau de apreciere. Scopul evaluării inițiale este cu atât mai bine atins, cu cât
reușim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi și să ințeleagă importanța evaluării școlare,
pentru ca ei să trateze cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, să le fie trezită motivația
cunoașterii și dorința soluționării corecte a problemelor enunțate. Dacă elevii înțeleg evaluarea
ca pe un exercițiu util activității de învățare și nu ca pe o evaluare propriu-zisă care implică
emoții, mai ales că rezultatele ei nu se consemnează în catalog, se pot concentra liber și în mod
expres asupra rezolvării itemilor propuși și astfel rezultatele evaluării pot reflecta obiectiv dacă
elevii au pregătirea necesară creării premiselor favorabile unei noi învățări.

Copiii, elevii, trebuie să înțeleagă faptul că ei trebuie să învețe nu doar pentru notă ci, în primul
rând, pentru a întâmpina și a împlini acea dorinţă de A ŞTI, A CUNOAŞTE, A SE DEZVOLTA,
A ÎNȚELEGE ȘI A DESCOPERI, acestea constituind un mare pas, un adevărat progres în
dezvoltarea psihică şi în cadrul activității şcolare a elevului.

IMPORTANŢA EVALUĂRII INIŢIALE

Evaluarea iniţială este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară creării
premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate. Acest tip de evaluare oferă
elevului şi profesorului o reprezentare a potenţialului de învăţare, dar şi a eventualelor lacune ce
trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătăţire (programe de
recuperare). Evaluarea iniţială nu îşi propune aprecierea performanţelor globale ale elevilor şi
nici ierarhizarea lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere.
Şansa atingerii scopului evaluării iniţiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii (profesori,
părinţi), reuşim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi şi să înţeleagă importanţa evaluării
şcolare, tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoştinţelor şi
confruntare cu situaţii noi de învăţare, care trezesc motivaţia cunoaşterii şi ambiţia soluţionării
corecte a problemelor enunţate. Fiind anunţaţi de la început că notele la evaluarea iniţială nu vor
fi trecute în catalog, elevii au avut ocazia de a se concentra în mod expres asupra rezolvării cu
succes a subiectelor fără a considera, efectiv, că este o evaluare propriu-zisă, ci un exerciţiu util
activităţii de învăţare (rezolvarea corectă a subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, ansamblul
cerinţelor privind redactarea unei lucrări scrise, etc.), concluziile evaluării fiind premisa pentru
progresele ulterioare. A învăţa nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorinţa de A ŞTI, A
CUNOAŞTE, este un real progres în dezvoltarea psihică şi activitatea şcolară a elevului! Un
interval mai larg de timp pentru desfăşurarea evaluării cu aplicarea testelor şi corectarea lor ar fi
binevenit atât pentru elevi cât şi pentru profesori, cu posibilitatea evitării aglomerărilor şi
atenuării stresului.