Numele personajelor din basmele populare româneşti

Marinela Pantazi

Numele personajelor
din basmele populare româneşti

1
 Marinela Pantazi

Editura ZVEN
str. Boerescu Zaharia, nr. 2, R3/3
130059, Târgovişte, Dâmboviţa
tel./fax: 0345 401 330; mobil 0765 464 304
zven.print@gmail.com | www.zven.ro

Procesare text – Claudia Dinu

Tehnoredactare – Ion Anghel
Ilustraţia copertei – Delia Pantazi

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

PANTAZI, MARINELA
Numele personajelor din basmele populare
româneşti / Marinela Pantazi. - Târgovişte: Editura
ZVEN, 2018
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-8955-03-2
821.135.1.09

2
 Numele personajelor din basmele populare româneşti

MARINELA PANTAZI

NUMELE PERSONAJELOR
DIN BASMELE POPULARE
ROMÂNEŞTI

Târgovişte, 2018

3
 Marinela Pantazi

Referent ştiinţific:
Prof. univ. dr. Petre Gheorghe Bârlea

Copyright © 2018 MARINELA PANTAZI. All right reserved

Acest volum este protejat prin copyright. Reproducerea integrală sau parţială,
multiplicarea prin orice mijloace şi sub orice formă, fără permisiunea scrisă
a deţinătorului copyright-ului reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la
protecţia proprietăţii intelectuale şi se pedepsesc conform legilor în vigoare.

4
 Numele personajelor din basmele populare româneşti

Capitolul 1

BASMUL. PREZENTARE GENERALĂ

Poporul român, iubitor de frumos şi cu o ierarhie a valorilor

foarte bine structurată, şi-a exprimat gânduri, idei, idealuri,
năzuinţe, bucurii sau dureri prin fapte de cultură, transpuse în
literatură, muzică, dans, tradiţii, ritualuri sau alte forme ale artei
populare.
Un loc deosebit de important în manifestările culturale ale
poporului, îl ocupă literatura populară, nu doar pentru că
reprezintă o sursă de inspiraţie pentru mulţi dintre scriitori, ci mai
ales pentru că ne oferă o imagine clară a sufletului poporului
român aşa cum afirma Nicolae Iorga „pornind de la premisa că o
literatură trebuie să afirme sufletul unui popor”1 susţinând că este
necesar „a da neamului românesc o literatură care să pornească
de la el, de la ce e mai răspicat şi mai caracteristic în el...”2
În peisajul amplu şi complex al folclorului românesc, basmul a
ocupat un loc privilegiat. Încă de la primele încercări de clasificare
a speciilor literaturii folclorice, basmul a avut o poziţie
avantajoasă, generată de independenţa sa ca specie bine definită,
complexă, generatoare de discuţii pe subiecte filologice şi
filosofice, mitologice şi lingvistice, care nu a încetat să fascineze şi

1
Ioan Andrău, Elemente de teorie literară, 1986, p. 34;
2
Op. cit., p. 34;

5
 Marinela Pantazi

să preocupe cercetătorii din toate timpurile, demonstrându-şi

astfel capacitatea de a fi veşnic actual.
Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, termenul
basm provine din limba slavă, basnŭ (născocire, scornire), şi
reprezintă o naraţiune (populară) cu elemente fantastice
supranaturale, care simbolizează forţele binelui şi ale răului în
lupta pentru şi împotriva fericirii omului. Lazăr Şăineanu, afirma în
lucrarea sa „ Basmele românilor” că originea slavă a cuvântului
basm se identifică doar sub raport formal, „ ca sens el este propriu
limbei române”.3 El motivează că la niciun popor slav poveştile
fantastice nu poartă acest nume. În privinţa termenului basnja
provenit din limba rusă, sensul este de fabulă animală sau apolog,
iar termenul basna sau basma denumeşte la sârbi descântecul.
În viziunea criticului literar George Călinescu, „Basmul este o
operă de creaţie literară, cu o geneză specială, o oglindire în orice
caz a vieţii în moduri fabuloase, prin urmare supunerea lui la
analiză critică este nu numai posibilă ci şi obligatorie, din ea
decurgând atât adevăruri estetice cât şi observaţii de ordin
structural folcloric.”4 Prin această definiţie, George Călinescu
identifică două caracteristici fundamentale ale basmului: prezenţa
elementului fabulos şi statutul său funcţional, folcloric. În privinţa
primului aspect, criticul literar afirma în aceeaşi operă.
„Basmul e un gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind
mitologie, etică, ştiinţă, observaţie morală etc. Caracteristica lui
este că eroii nu sunt numai oameni, ci şi anume fiinţe himerice,
animale... Fiinţele neomeneşti din basm au psihologia şi sociologia

3
Lazăr Şăineanu, Basmele românilor, Bucureşti, 1978, p. 139;
4
George Călinescu, Estetica basmului, 1965, p. 5;

6
 Numele personajelor din basmele populare româneşti

Concluzii

Basmele au reprezentat întotdeauna o modalitate de a evada

din real într-o lume idealizată, în care ni se oferă posibilităţi
nelimitate. Chiar dacă ne prezintă o lume fabuloasă, cu personaje
himerice sau cu oameni capabili de fapte ieşite din comun, totuşi
basmele au un puternic substrat real, deoarece au izvorât din
năzuinţa poporului pentru o viaţă mai bună, din dorinţa de a
învinge răul şi greutăţile vieţii, de a scoate în evidenţă valorile
morale în care credeau.
Valoarea instructiv-educativă a basmelor sete deosebită. Ele
aduc o preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere,
proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter – în
general la dezvoltarea personalităţii copiilor. Exprimând
înţelepciunea şi năzuinţele poporului, necazurile şi bucuriile sale,
lupta cu forţele naturii, relaţiile dintre oameni, basmele îi ajută pe
copii să înţeleagă complexitatea aspectelor vieţii.
În acest context, personajele din basmele populare româneşti
sunt reprezentări ale tuturor elementelor din viaţa creatorului
popular, imagini simbol ale credinţei în omul perfect, fără defecte,
care susţine binele şi luptă pentru el până reuşeşte să îl impună în
lumea pe care o conduce. În acelaşi timp, răul poate fi simbolul
tuturor elementelor negative din viaţa oamenilor, fără de care
binele nu s-ar manifesta.
Valoarea personajului şi rolul său în derularea evenimentelor
din basm sunt puse în evidenţă de numele actantului care, ca în

79
 Marinela Pantazi

orice operă literară de valoare, are o încărcătură semantică

valoroasă. Analizând numele personajelor din basme, din punct
de vedere semantic, observăm că personajele au aceeaşi vechime
ca limba şi cultura românească şi ca ele reprezintă o componentă
din personalitatea şi simţirea poporului. În primul rând numele
reprezintă un însemn, o modalitate de individualizare a
personajului ce ne ajută să ne formăm o imagine despre tipologia
în care se încadrează şi despre trăsătura dominantă de caracter.
Întotdeauna Făt-Frumos va fi simbolul idealului masculin, Muma –
Pădurii va reprezenta personajul negativ, înzestrat cu urâţenie
fizică ş morală, iar Ochilă personajul fabulos, cu trăsături fizice
ieşite din comun.
Tipologiile create de aceste personaje din basme sunt
rezultatul faptului că numele acestora au ajuns să se identifice cu
actanţii. Nu ne putem imagina o Ileana Cosânzeana urâtă sau pe
Scorpie un personaj în slujba binelui. Fiecare ne transmite
aspectele esenţiale ale condiţiei sale ca personaj al basmului şi
creează o aură indiferent de categoria în care se încadrează. Prin
nume, autorul încearcă să ne sugereze fie caracterul fantastic al
personajului (Ghionoaia, Jumătate-de-Om-Călare-pr-Jumătate-de-
Iepure-Şchiop), fie trăsăturile pozitive (Agheran Viteazul, Prâslea
cel Voinic) sau negative (zmei, balauri).
În concluzie, putem spune că numele personajelor din
basmele populare româneşti, nu doar individualizează personajul
ci îi conferă materialitate. Uneori păstrează sugestia unui arhetip,
alteori identifică variante ale acestuia mai umane sau mai
fabuloase. Cuvântul devine din simbol o adevărată forţă
creatoare, care dă viaţă unui personaj cu adânci semnificaţii în
cultura şi viaţa poporului creator.

80
 Numele personajelor din basmele populare româneşti

Bibliografie

1. Gramatica Academiei române, 2005, Bucureşti: Editura

Academiei Române;
2. ANDRĂU, IOAN, 1986, Elemente de teorie literară, Cluj-
Napoca: Editura Dacia;
3. BÂRLEA, OVIDIU, 1976, Mică enciclopedie a poveştilor
româneşti, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică;
4. CĂLINESCU, GEORGE, 1965, Estetica basmului, Bucureşti:
Editura pentru literatură;
5. EVSEEV, IVAN, 1997, Dicţionar de magie, demnologie şi
mitologie românească, Timişoara: Editura Amarcord;
6. HASDEU, B.P., 1979, Studii de folclor, Cluj-Napoca: Editura
Dacia;
7. IONESCU, CHRISTIAN,1975, Mică enciclopedie onomastică,
Bucureşti: Editura enciclopedică română;
8. IORDAN, IORGU, 1983, Dicţionar al numelor de familie
româneşti, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică;
9. ISPIRESCU, PETRE, 2011, Legendele sau basmele românilor,
Piteşti: Editura Paralela 45;
10. LĂZĂRESCU, GEORGE, 1979, Dicţionar de mitologie, Bucureşti:
Editura Ion Creangă;
11. NEAGU, MARIN, 2009, Cartea relelor, Târgovişte: Editura
Transversal;
12. OPRIŞAN, ION, 2005, Basme fantastice româneşti,(vol.I,II,III)
Bucureşti: Editura Saeculum;
13. PROPP, VLADIMIR, 1973, Rădăcinile istorice ale basmului
fantastic, Bucureşti: Editura Univers;
14. RETEGANU, IOAN POP, 2005, Poveşti ardeleneşti, Cluj-Napoca:
Editura Dacia;

81
 Marinela Pantazi

15. ROSETTI, Al., 1978, Istoria limbii române, Bucureşti: Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică;
16. ŞĂINEANU, LAZĂR, 1978, Basmele românilor, Bucureşti:
Editura Minerva;
17. VRABIE, GHEORGHE 1986, Proza populară românească,
Bucureşti: Editura Albatros;
18. VRABIE, GHEORGHE, 1983, Eposul popular românesc,
Bucureşti: Editura Albatros;
19. CRĂCIUN, CORNELIU, 2009, Metoda predării limbii şi literaturii
române în gimnaziu şi liceu, Deva: Editura Emia;
20. CUCOŞ, CONSTANTIN, Pedagogie, 2006, Iaşi: Editura Polirom;
21. EFTENIE, NICOLAE, 2008, Introducere în metodica studierii
limbii şi literaturii române, Piteşti: Paralela 45;
22. PAMFIL, ALINA, 2000, Didactica limbii şi literaturii romane,
Cluj-Napoca: Editura Dacia.

82
 Numele personajelor din basmele populare româneşti

Cuprins

Capitolul 1
BASMUL. PREZENTARE GENERALĂ .........................................5

Capitolul 2
TIPOLOGIA PERSONAJELOR DIN BASMELE POPULARE
ROMÂNEŞTI ............................................................................. 10
2.1. Tipul eroului popular ............................................................. 13
2.2. Tipul personajului malefic ..................................................... 16

Capitolul 3
COMPORTAMENTUL LINGVISTIC AL NUMELOR PROPRII.......... 22
3.1. Făt-Frumos – personaj emblematic ...................................... 22
3.2. Alte ipostaze ale eroului popular .......................................... 24
3.3. Ileana Cosânzeana – personaj feminin emblematic ............. 34
3.4. Ileana-Cosânzeana – ipostaze onomastice şi variante ......... 39
3.5. Onomastica personajelor malefice........................................ 43
3.6. Ajutoarele eroului.................................................................. 53

Capitolul 4
SPECIFICUL NUMELOR PROPRII DIN BASME ÎN SISTEMUL
GRAMATICAL AL LIMBII ROMÂNE.......................................... 61
4.1. Scurtă introducere................................................................. 61
4.2. Nume derivate de la substantive comune (nume
monolexematice, nume plurilexematice) .................................... 63

83
 Marinela Pantazi

4.3. Sintagme nominale şi verbale în numele proprii .................. 66

4.4. Sintagme nominale................................................................ 66
4.5. Sintagme verbale................................................................... 69

Capitolul 5
NUMELE PERSONAJULUI DIN BASM – TRANSPUNERE
EXPRESIV-EMOTIVĂ A SPIRITUALITĂŢII POPULARE
ROMÂNEŞTI .......................................................................... 72

Concluzii ............................................................................... 79
Bibliografie ........................................................................... 81

84
 Marinela Pantazi

Autoarea declară că prezentul volum îi aparţine şi că nu încalcă drepturile

intelectuale ale niciunei alte persoane. Drept urmare îşi asumă întreaga
răspundere, conform legislaţiei în vigoare, atât pentru forma,
cât şi pentru conţinutul volumului de faţă.

86