R1

○Societatea Junimea este înființată în a doua jumătate a secolului XIX la Iași ca

inițiativa culturală a cinci tineri cu studii superioare în Occident :Titu Maiorescu, Petre
P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi și Teodor Rosetti.

Junimea are activitate în mai multe directii ,precum direcția culturală ( baza este
fragilă și nu poate reprezenta o structură fondatoare solidă a culturii naționale),
direcția socială ( erau organizate prelecțiuni populare și conferințe de culturalizare a
maselor) și direcția lingvistică(s-a încercat o reformă lingvistică și înlocuirea
alfabetului chirilic).

Junimistii propun o schimbare fundamentată, promovând criticismul,selecția,

originalitatea operelor literare și teoria formelor fără fond, unde punctele de vedere
din spațiul european erau prelucrate și adaptate realității românești.

Mișcarea junimistă deținea ,de asemenea o tipografie proprie,un cenaclu literar

"Junimea" și un organ de presă numit "Convorbiri literare "(1867), ce servește drept
mijloc de promovare a ideilor junimiste dar și a scriitorilor români .

○ Ion Creangă publică pe data de 1 august 1877 în revista "Convorbiri literare "
basmul cult ,"Povestea lui Harap-Alb",care sub raportul viziunii epice originale,al
bogăției imagistice și al diversității stilistice reprezintă un moment de apogeu în
creația artistică a scriitorului.

○Ion Creangă tratează fabulosul în mod realist, basmul fiind caracterizat prin
„originala alăturare a miraculosului cu cea mai specifică realitate” (G. Călinescu).
Textul subscrie esteticii realiste prin tipicitatea personajelor, detaliile semnificative,
cauzalitatea, umanizarea fantasticului și desenarea traiectoriei personajului în
evoluție.

○Având ca sursă de inspiraţie basmul popular, autorul ilustrează mituri străvechi

universale, dar mai ales autohtone, înglobând în textul de faţă toată “filosofia noastră
populară“ (Pompiliu Constantinescu – “Scrieri“). În cadrul basmului se interpretează
mai multe mituri universale precum pactul cu diavolul( înțelegerea fiului de crai cu
Spânul), coborârea în infern( secvența coborârii în fântână) si mitul meduzei( cerbul).

○Reprezentant magistral al Junimii, Creangă critică la finalul operei condiția

scriitorului în societate -"ș-un păcat de povestariu, fără bani în buzunariu"- si
realizează o observatie sociologică cu privire la sărăcie- "iar pe la noi,cine are bani
bea și mănâncă, iar cine nu,se uită și rabdă".
R2

○ Adiacent temei principale a basmului,confruntarea dintre bine și rău,opera

abordează tema călătoriei ,cea a inițierii si cea a familiei.

Scenariul narativ consacrat în narațiunile populare este însă valorificat original, prin
trei tipuri de călătorii al căror protagonist este Harap–Alb: călătoria iniţiatică (pe
parcursul căreia personajul se defineşte mai degrabă ca un antierou, „boboc în felul
său”), călătoria de verificare (în care eroul probează acumularea unei experienţe şi
cristalizarea unei personalităţi care permite încadrarea în model eroic) şi călătoria de
înapoiere încheiată cu recunoaşterea, moartea simbolică, învierea ritualică şi
învestitura ce consfinţeşte statutul de erou al personajului.

○Motivele identificabile sunt de inspirație folclorică: motivul împăratului fără urmaș

la tron,cel al superiorităţii mezinului, al probelor depășite, al călătoriei, al încălcării
interdicției tatălui de a nu se însoți cu omul roș sau cel spân ,supunerii prin vicleșug,
al animalelorfabuloase(calul,furnica,crăiasa albină),al obiectelor
magice( obrăzarul,sabia lui Statu-Palmă-Barbă-Cot),al prietenilor cu puteri
supranaturale(Flămânzilă,Ochilă,Setilă,Gerilă,Păsări-Lăți-Lungilă,Sf Duminică)si al
căsătoriei.

○ O primă secvență reprezentativă pentru tema inițierii protagonistului este

coborârea în fântână. După parcurgerea probei labirintului, Spânul se folosește de
abilitățile de convingere și-l determină pe Harap-Alb să coboare în fântână pentru a
umple plosca cu apă rece. Pretextul acesta este , de fapt, metoda prin care se va
uzurpa statutul fiului de crai care jură credință Spânului sub amenințarea paloșului.
Implicațiile mitologice fac referire la coborârea în Infern a lui Orfeu. Tânărul trebuie
să ia contact cu răul în formă pură pentru a învăța să-l distingă de bine.

○Altă secvență definitorie temei inițierii protagonistului este tăierea capului cerbului.
Spânul îl însărcinează pe Harap-Alb cu tăierea capului cerbului, care reinterpretează
mitul meduzei, având puterea de a ucide instant pe oricine îl privește. Harap-Alb cu
ajutorul calului său nazdrăvan și sfaturilor Sf Duminici reușește sa îndeplinească
această sarcină aproape imposibilă. Prin ascultarea și îndeplinirea întocmai al
planului Sf Duminici,Harap-Alb a câștigat valori morale,precum răbdare și curaj. În
acest episod,Spânul are rolul răului necesar,fiind inițiatorul protagonistului-din
dorința de a-l răpune pe Harap-Alb,el îi oferă oportunitatea de a se maturiza. Calul
afirmă despre Spân că "și unii ca aceștia sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru că
fac pe oameni să prindă la minte".
R3

○Titlul basmului reflectă tematica, altfel spus , caracterul de bildungsroman al

textului și face referire la numele protagonistului primit de la Spân. Harapul este un
om cu pielea şi părul negru, fiind asociat în mentalitatea populară cu un sclav. Astfel
sintagma “rob alb” ajunge să fie o contradicţie, un oximoron, autorul dorind să
exprime punctul cel mai de jos în care eroul ajunge din cauza nerespectării
interdicțiilor.

[ Sintagma "Povestea lui Harap-Alb " reflectă caracterul oral prin "poveste" și
caracterul dual al protagonistului prin numele său, alăturarea
"harapului"(negru,sclav) cu "alb" fiind un oximoron.]

○Ion Creangă în componenta basmului cult aduce elemente de noutate, precum

oralitatea și umorul.

Oralitatea se realizează prin prezența comunicării în mod direct sau indirect a

personajelor,a exclamațiilor,a interogatiilor (ce mi pasă mie?),a expresiilor populare(a
și pune pofta în cui) dar și a interjectiilor sau ponderii mari a dialogului.

Umorul este capacitatea textului de a provoca amuzament. Creangă utilizează umorul

în crearea numelor celor cinci uriași (Flămânzilă, Ochilă, Setilă, Gerilă, Păsări-Lăți-
Lungilă) sau a descrierii lui Ochilă(frate cu Orbilă, văr primar cu Chiorilă, nepot de
soră cu Pândilă,din sat de la Chitilă,peste drum de Nimerilă). De asemenea, dialogul
din interiorul casei de aramă este unul umoristic. Diminutivele hazlii sunt elemente
ale umorului,Creangă utilizând cuvinte ca "buzișoare";"frumușel" sau "băuturică".

Oralitatea și umorul reprezintă particularitățile stilului de scriere al lui Ion Creangă.

○ Astfel, Ion Creangă, "expresia monumentală a naturii umane în ipostaza ei istorică

ce se numește poporul român " creează prin stilul său unic de scriere o capodoperă a
literaturii române despre parcursul inițiatic al fiecărui tânăr.