MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE”

FACULTATEA DREPT, ORDINE PUBLICĂ ŞI SECURITATE CIVILĂ

CATEDRA: „ Drept privat ”

Referat

Disciplina: Cultura comunicarii

Tema: Rolul convigerii în activitatea organului de drept

A elaborat: A verificat:
Studenta gr.ac.DFB-202 , asistent-universitar,
Cunceva Anastasia Liudmila Buciușcan

Chișinău,2021
Planul

1.Întroducere.Noțiunea deconvingere…………………………………...3

2. Convingerea ca o modalitate ded educație…………………………...4

3. Convingere în societate democratică………………………………....5

4. Convingerea şi constrângerea ca metode de administrare în domeniul

combaterii contravenţionalităţii……………………………………….6-7

5.Rolul convingerii în activitatea Jedecătorului………………………8-9

6.Concluzie……………………………………………………………...9

7.Bibliografie…………………………………………………………..10

2
 «Convingerea este puternică pentru că e un război cîştigat, iar miza încleştării a fost
dobîndirea adevărului, sub forma certitudinii de sine» 1

1.Întroducere.Noțiunea de convingere
Noţiunea de convingere, ca fenomen complex are mai multe sensuri, şi anume: ca fenomen
psihic (un element al conştiinţei omului şi unul din factorii determinanţi ai conduitei sale), și ca
metodă de asigurare a respectării normelor juridice (folosirea diverselor măsuri de lămurire,
educaţionale şi organizaţionale pentru formarea voinţei subordonatului, sau transformarea ei, în
spiritul respectării legilor).

Conform Constituţiei, convingerea înseamnă «…aplicarea, utilizarea diferitelor măsuri

explicative, de lămurire şi stimulare în scopul transformării voinţei guvernaţilor în voinţa
guvernanţilor…»2 În mod deosebit se cere de menţionat că transformarea acestei voinţe are un
caracter benevol, liber exprimat, în cazul de faţă în calitate de guvernaţi evoluează cetăţenii,
instituţiile publice ierarhic inferioare, subalternii, iar în calitate de guvernanţi – legislatorul,
organele statului ierarhic superioare, conducerea. Convingerea este necesară ca guvernaţii să
îndeplinească benevol voinţa legiuitorului, exprimată în actele normative.

Datorită convingerii se obţine unitatea acestor voinţe – fapt ce constituie premisa şi succesul
activităţii părţilor de interes comun. Transformarea voinţei guvernaţilor, supunerea lor benevolă
puterii dominante are loc din diferite motive, care creează în consecinţă diferite categorii
neuniforme de subiecţi de influenţă – persoane, supuse măsurilor de convingere. Aceste persoane
pot fi divizate în trei categorii:

1. categoria activă a subiecţilor (cetăţeni, subalterni) înţeleg şi sunt de acord cu obiectivele

guvernanţilor, în modul cel mai activ, conştient şi de bună voie participă la realizarea lor;

2. pătura neutră de persoane respectă prevederile legislaţiei din deprindere, automat, mecanic,
fără a pătrunde şi conştientiza esenţa şi importanţa lor;

3. a treia categorie de persoane respectă benevol prevederile imperative, dar face acest lucru nu
din bunul simţ, ci numai din considerente de frică, de teamă sau pentru a evita eventualele
consecinţe negative, care pot surveni în caz de comportare ilicită.

1
«Despre convingeri, credinţe şi certitudini» H.R. PATAPIEVICI
2
CONSTITUŢIA RM Nr. 1 din 29-07-1994

3
2.Convingerea ca o modalitate de educație
Considerente de convingere impun persoana să-şi forţeze propria voinţă, să se supună
cerinţelor de rigoare, astfel şi frica este o modalitate de educaţie, deşi inferioară din punctul de
vedere al eficienţei de influenţă activă.

Cele mai frecvente forme ale convingerii sunt: experienţa înaintată, măsurile organizatorice
(seminare, consfătuiri, consultaţii, simpozioane, conferinţe, întruniri), exemplificarea,
competiţia, agitaţia, stimularea morală şi materială.

«Într-o accepţie convingerea ar însemna folosirea diverselor măsuri educaţionale şi

organizaţionale pentru formarea voinţei subordonatului, sau transformarea ei. Altfel spus, ca
metodă de asigurare a respectării normelor de conduită, convingerea reprezintă un ansamblu de
măsuri educative şi de lămurire, utilizate în scopul determinării indivizilor aflaţi pe teritoriul
statului de a respecta ordinea stabilită. Cu ajutorul mijloacelor de convingere se stimulează
comportamentul cuvenit participanţilor la raporturile administrative.»3

Cetăţenii voluntar se supun normelor juridice şi conştient participă la realizarea lor, dacă
înţeleg sarcinile, scopurile statului şi le consimt.  Procesul formării convingerilor este determinat
de o serie de factori – atât de ordin obiectiv, cât şi de ordin subiectiv. Astfel, măsurile educative
şi de lămurire generează formarea conştiinţei juridice şi determină indivizii ca să-şi conformeze
conduita lor normelor de drept. Conştiinţa juridică este compusă dintr-un complex de
reprezentări, noţiuni, judecăţi, convingeri, sentimente ce reflectă principiile de drept, pe când
conduita – reprezintă ansamblul faptelor şi acţiunilor dictate de conştiinţă, între conştiinţă şi
conduită există o legătură de influenţă reciprocă. Baza formării convingerii o constituie –
reprezentările şi noţiunile, aprecierile şi judecăţile.

De altfel, conştiinţa în fiecare caz aparte este unul din elementele caracteristice individuale,
ea nu poate fi separată de conştiinţa socială generală. Conştiinţa socială, în diferite societăţi este
de nivel diferit, ceea ce facilitează sau stopează, în funcţie de caz, formarea convingerilor
juridice. Acest fenomen, de formare şi consolidare a conştiinţei generale, este determinat de un
şir de factori de natură economică, socială, politică etc.

4
3
Rezumat despreconvingere- Bujor Veronica - Universitatea de Studii Europene din Moldova

3.Convingere în societate democratică

O societate democratică, un stat de drept presupune şi un nivel înalt de conştiinţă socială, în
general, si conştiinţă juridică, în special, a cetăţenilor. În atingerea acestui scop, administraţia
utilizează anumite mijloace şi activităţi menite să contribuie la formarea convingerilor juridice
ale cetăţenilor, cum sunt:

 întărirea bazei economice a statului şi ridicarea nivelului de trai al cetăţenilor (rămânând

actuală învăţătura marxistă, precum că viaţa materială determină conştiinţa);
 propagarea şi popularizarea legilor (cunoaşterea legii, precum şi a consecinţelor
nerespectării ei creează, la o bună parte a populaţiei, convingerea necesităţii de
respectare);
 publicitatea proceselor judiciare;
 publicitatea activităţii organelor administraţiei publice, utilizând în acest scop pe larg:
presa, radioul, televiziunea;
 formarea condiţiilor necesare pentru realizarea accesului liber al populaţiei la
administraţie;
 familiarizarea cetăţenilor cu principiile de bază ale dreptului şi politizarea caselor.

Mijloacele menţionate sunt cele mai generale, care contribuie la formarea convingerilor
juridice, dar procesul propriu-zis de formare a acestora este deosebit de complicat, conţinând
atât elemente psihologice, cât şi sociologice, istorice, etnice etc.

În literatura rusă de specialitate, ca mijloace ale convingerii au fost determinate:

1. Educarea – procesul de direcţionare spre scopul formării abilităţilor, şi deprinderilor.

2. Propagarea – răspândirea în masă a ideilor, învăţăturilor şi cunoştinţelor, cât şi explicarea lor.

3. Agitaţia – răspândirea ideilor cu scopul atragerii masei la activitatea social-politică activă.

4. Lucrul explicativ – activitatea de a lămuri conţinutul la ceva anume.

5. Critica – aprecierea negativă şi arătarea neajunsurilor într-un oarecare lucru.

5
6. Dezaprobarea comportamentului antisocial – exprimarea dezacordului, mustrarea respinsului.

7. Schimbul de experienţă.

 4. Convingere ca metodă a administraţiei publice. Convingerea şi

constrângerea ca metode de administrare în domeniul combaterii
contravenţionalităţii

Convingerea ca metodă a administraţiei publice are trăsături caracteristice proprii şi elemente

care o determină, este folosită permanent şi în raport cu toţi cetăţenii, şi de asemenea asigură
îndeplinirea voluntară a normelor, instrucţiunilor, prescripţiilor, iar în final educă „deprinderea”
respectării legii.

Elementele convingerii, ca metodă a administraţiei publice, sunt:

a. dobândirea atenţiei; insuflarea;

b. influenţa (efectul) asupra conştiinţei;

c. operarea emoţiilor; formarea interesului.

«De altfel, convingerea, ca metodă umana şi destul de eficientă în asigurarea respectării

normelor de drept, nu exclude metoda constrângerii, atunci când măsurile educative nu au dat
rezultatul scontat.

Este evident faptul că mult mai uşor se impune o anumită comportare prin ordin sau decizie
decât prin convingerea membrilor societăţii despre necesitatea unei anumite comportări.

Însă un astfel de stil, bazat doar pe constrângere, ar fi incompatibil cu principiile unui stat
democratic, care presupune o anumită corelaţie a metodelor utilizate în administraţie.»4

Un factor important al protecţiei sociale a persoanei, a intereselor de stat şi obşteşti îl constituie

sistemul de măsuri, în cazul nostru, administrative, orientate spre crearea condiţiilor normale
pentru realizarea activităţii şi a odihnei normale a cetăţenilor cît şi asigurarea ordinii
6
publice.Analizând, punctele de vedere expuse mai sus, evidenţiem că determinarea corectă a
metodei aplicării convingerii şi constrîngerii în procesul administrării publice în domeniul
asigurării ordinii publice are o importanţă teoretică şi practică deosebită.

Vorbind despre convingere ca metodă de administrare, vom spune că ea presupune utilizarea sau

aplicarea modalităţilor de stimulare ale ale funcţionarilor publici.Funcţionarii publici pot fi
stimulaţi pentru exercitarea exemplară a atribuţiilor, spirit activ şi spirit de iniţiativă, pentru
munca îndelungată şi ireproşabilă. Măsurile de stimulare pot fi cu caracter moral şi cu caracter
material. Pentru merite deosebite în muncă funcţionarii publici sunt propuşi spre a fi distinşi cu
decoraţii de stat şi titluri onorifice.Regulamentele de serviciu şi statutele disciplinare ale diferitor
autorităţi publice pot conţine norme referitoare la măsurile de stimulare adecvate activităţii pe
care o desfăşoară funcţionarii acestora. Astfel, conform Statutului disciplinar al organelor
afacerilor interne, pentru colaboratorii din efectivul de trupă şi corpul de comandă al MAI sunt
prevăzute următoarele măsuri de stimulare:

mulţumire; premierea cu cadouri preţioase sau bani;

expunerea fotografiei la panoul de onoare;

decorarea cu insigna de onoare a organelor afacerilor interne;

acordarea anticipată a gradului militar următor; acordarea gradului militar următor cu o treaptă
mai sus decât cel prevăzut pentru funcţia deţinută; înregistrarea în Cartea de onoare a MAI.

Exceptînd evaluarea particularităţilor cu privire la aplicarea metodelor de convingere,

posibilitatea metodelor de constrîngere se încadrează în sfera măsurilor de coerciţie, inverse
aplicării celor de convingere.

Astfel, vom menţiona că constrângerea administrativă reprezintă ansamblul măsurilor ca

actele juridice, operaţiunile administrative, faptele materiale, luate de autorităţile administraţiei
publice, în baza legii, cu folosirea puterii de stat şi, dacă este cazul, împotriva voinţei unor
subiecte de drept, pentru a sancţiona încălcarea normelor de drept administrativ, a preveni
săvârşirea unor fapte antisociale şi a apăra drepturile cetăţenilor sau, după caz, pentru a asigura
executarea actelor autorităţilor judecătoreşti, respectiv ale Avocatului Poporului, Curţii
Constituţionale şi Curţii de Conturi.Faţă de formularea definiţiei, sunt necesare unele explicaţii
mai ales pe linia clarificării fundamentelor teoretice ale interrelaţiilor dintre autorităţile
administraţiei publice, pe de o parte, şi noile autorităţi constituţionale vizate (Avocatul
Poporului, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi), pe de altă parte.

7
4
Biblioteca onlain de Administrare

5.Rolul convingerii în activitatea Jedecătorului.

HOTĂRÂRE
PRIVIND EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE
a unor prevederi din Codul de procedură penală
(intima convingere a judecătorului)

«33.Potrivit Președintelui Republicii Moldova, independența judecătorului implică cerința

soluționării litigiilor fără nici o ingerință, exclusiv în baza propriei convingeri, fundamentată pe
conștiința juridică și cadrul legal existent. O interpretare contrară ar putea leza principiul
independenței judecătorului și a sistemului judecătoresc în ansamblu.

32. De asemenea, în opinia prezentată de Președinte se menționează că propria convingere a

judecătorului nu este bazată pe raționamente de ordin general, ci doar pe rezultatul examinării și
aprecierii probelor dobândite în modul stabilit de lege.

33. În opinia sa, Guvernul susține că aprecierea materialelor și judecarea cauzelor conform
propriei convingeri constituie o parte componentă a principiului independenței judecătorului. În
același timp, propria convingere urmează a fi bazată pe prevederile legii, precum și probele
cercetate într-o procedură judiciară.

34. Suplimentar, Guvernul relevă că propria convingere a judecătorului la aprecierea probelor în

cadrul unei cauze penale trebuie să corespundă standardului „dincolo de orice bănuială
rezonabilă", conturat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

35. În ședința plenară publică reprezentantul Parlamentului a menționat că, în speță, propria
convingere a judecătorului are sensul de certitudine care se formează în urma cercetării tuturor
probelor. Or, Codul de procedură penală stabilește criterii obiective de apreciere a probelor.

36. În concluzie reprezentatul Parlamentului a susținut că prevederile contestate nu contravin

normelor constituționale invocate de autorul excepției de neconstituționalitate.»5

Independența judecătorilor și supunerea lor numai legii

„(1) La înfăptuirea justiţiei în cauzele penale, judecătorii sunt independenţi şi se supun numai
legii. Judecătorii judecă cauzele penale pe baza legii şi în condiţii care exclud orice presiune
asupra lor.

8
(2) Judecătorul judecă materialele şi cauzele penale conform legii şi propriei convingeri bazate
pe probele cercetate în procedura judiciară respectivă.

(3) Judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte concluziile date de organul de urmărire
penală în defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea preconcepută că acesta a
comis o infracţiune ce constituie obiectul învinuirii. Sarcina prezentării probelor învinuirii îi
revine procurorului.

[...]"

Articolul 27
Libera apreciere a probelor

„(1) Judecătorul şi persoana care efectuează urmărirea penală apreciază probele în conformitate
cu propria lor convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

(2) Nici o probă nu are putere probantă dinainte stabilită."

6.Concluzie
Datorită convingerii se obţine unitatea acestor voinţe – fapt ce constituie premisa şi succesul activităţii
părţilor de interes comun. Transformarea voinţei guvernaţilor, supunerea lor benevolă puterii dominante
are loc din diferite motive, care creează în consecinţă diferite categorii neuniforme de subiecţi de influenţă
– persoane, supuse măsurilor de convingere.

Este o metoda foarte importantă cu ajutorul mijloacelor căruia se stimulează comportamentul

participanţilor la raporturile administrative. Cetăţenii voluntar se supun normelor juridice şi conştient
participă la realizarea lor, dacă înţeleg sarcinile, scopurile statului şi le consimt.

9
5
HOTĂRÂRE PRIVIND EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE a unor prevederi din
Codul de procedură penală (intima convingere a judecătorului)

Bibliografia

1. «Despre convingeri, credinţe şi certitudini» H.R. PATAPIEVICI

2.CONSTITUŢIA RM Nr. 1 din 29-07-1994
3.Rezumat despreconvingere- Bujor Veronica - Universitatea de Studii Europene
din Moldova

4.Biblioteca onlain de Administrare

5.HOTĂRÂRE PRIVIND EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE a unor

prevederi din Codul de procedură penală (intima convingere a judecătorului)

10